Anul XII No. 16. 18 Ianuarie 1909. Apare în fiecare Duminecă COMITETUL DE ItEDACflii ION KAL1NDERU P. Gârbovlceanu P. Dulfu G. Coşbuc G-*l P. V. Năsturel V. S. Moţa N. Nlcolaeaou Oh. Adamescu Gr. Teodosslu I. Otescu C. C. P.-Taşcă. UcUaupa şi Aci mini 3 tra |WWW.dflCOrOm8^1C&.rO.. »>. . Bucure IPentru. ziua de 24 Ianuarie BeviBta populară X-. B X N.A“ Pondată la 1 Octomvrie 1897 “Va scoate un Si BJ Â R FESTIV Spre a sărbători împlinirea a 50 de ani dela unirea ţărilor surori. Acest număr va cuprinde : articole istorice expunând evenimentele cari au precedat şj, au desăvârşit actul măreţ al unirii; -- listele membrilor divan,urilor adhoc şi ale adunărilor elective; — dări de seamă amănunţite ale şedinţelor memorabile dela 5 şi 24 Ianuarie 1859; proclamaţiile Domnitorului Cuza după alegerea în Moldova şi în Muntenia ; — actul adresat putorilor după îndoita alegere ; poezii, articole de ziare, discursuri din acel timp, etc. Nuărul festiv al «ALBINEI» va fi impodobit, cu un tablou mric în colori, anume făcut, de cunoscutul pictor şi eolabo-alego al revistei, d-1 Oostin Petrescu şi 4 reproducţii de tablo-raţorle vremii tot alegorice şi în culori, cu numeroase ilustra-mi a reprezentând scene din acel timp, cum şi portretele celor mai de seamă persoane cari au avut rol în cursul acelor evenimente. El va fi nu numai o publicaţie documentară, caro va trebui să se afle in casa oricărui bun Român, dar şi o lucrare de artă, nare va constitui un adevărat premiu pentru abonaţii «ALBINEI». Dorind ca şi acei ce nu sunt abonaţi la revistă’să-l poată căpăta, îl voin pune în vânzare în Capitală la librării şi chioşcuri, cu preţul de un leu exemplarul, în provincie îl vom expedia numai acelor ce-1 vor cere. Rugăm dar pe abonaţii noştri să comunice prietinilor şi cunoscuţilor lor, că dacă doresc a avea acel număr să expedieze prin mandat postai suma de lei 1,20 la Administraţia «ALBINEI», Strada Măntuleasa No. 9 Bucureşti, cel mult până la 15 Ianuarie 1909, cunoscând că vom scoate numai atâtea exemplare câte cereri vom avea. Abonaţii caii im vor ti iu curent cu plata abonamentului revistei. nu vor primi acest iintnâr, caro este premiu şi nu face parte din mimerilc obişnuite ale anului. www.dacaromanica.ro Anul XII. No- 16- 18 Ianuarie 1909- € .,5? I Â mi Revistă Enciqlopedjeă Populară KVC* Abonamentul în ţara pe an Ierf Ş A binara, m străinătate pa an lei 8 » .. „ pe && , ...............15 bani. sw Pentru anuneiurl 1 leu UirlQ Mia? --itîlibltate, 5 bani cuvântul. Manuscript®^ Ă^jiîl'tij’.eate se ard. .vi?3 % ms JjB m SUMARUL.: Din trecutul neamului: M. Sadoveanu, Unirea (IV).— Gri.g. Teo-dossiu, Unirea ţărilor române: Căimăcămia lui Balşşialui Al. Ghica. Căimăcămia lui Vogoride. Divanurile ad-hoc. Convenţia dela Paris. Alegerea iui Alexandru Ioan Cuza. încheiere. Pentru sărbătorirea aniversării unirii: raş., se aplică în de obştie, precum de pildă: călcarea lo-icuinţei domnului Stolnic Ghiţă Aievra în puterea nopţii, de cătră domnul Sameş, domnul maior Cristea, şi poliţmaistrul oiţaşului în temeiul ofisului Excelenţei Voastre, slobozit după spusa numitului maior pe când iscălitul se află în oraşul Iaşi (însă tăinuit, precum Excelenţa Voastră nu veţi puteâ tăgădui, şi cu rezon ascuns de mine, căci aşi fi fost stavila unor aşâ nedreptăţi şi nici odată unealta ruşinoasă a ocâr-muirii); 4) Procedarea nelegiuită a comitetului de alegeri prin respingerea ce face tuturor persoanelor cu drepturi, fără a li se arătă rezoanele pentru care se resping, sau cel puţin a li se dă adiverinţe de primirea reclamaţiilor, precum s’a urmat cu răzeşii din Smulţi şi mai mulţi boeri; 5) Deba-taţiile comitetului închipuite, iar, în adevăr şi în faptă, plinirea unor dispoziţiuni afară din textul firmanului; 6) înlăturarea dela comitet a iscălitului şi trimiterea sa cu misii în Basarabia moldovană, tocmai în timpul unor aşâ delicate împrejurări, şi când, după glăstiirea înaltului firman, urmă neapărat a se află faţă şi a prezidâ acel comitet; 7) La opt mahalale întregi a ridicat drepturile hărăzite prin înnaltul firman, când ei sânt trecuţi în listele alegătorilor eforiei. Asemenea desfiinţarea cu desăvârşire a corporaţiilor neguţătorilor dirt picioare, asemenea a trei delegaţi breslei de «©vaci, când staroştii lor sânt publicaţi, ş. c. L, ş. c. 1. Toate www.dacaramanica.ro albina 388 aceste fiind lovituri pe deoparte în dreptăţile pământenilor, iar pe de alta în înţelesul înaltului firman bazat pe tratatul de Paris, şi după arătarea verbală ce am făcut atât E. V., cât şi domnului ministru din lăuntru spre stăvilirea lor, so-cotindu-le provenite numai dela amploiaţii subalterni; nevă-zând însă nici o măsură luată ; iar măsurile înspăimântătoare predomnind şi sporind în tot ţinutul Covurluiului, mă -văd silit, cu o vie părere ele rău, împotriva dorinţei şi datoriei ce am a sluji Patriei într’o vreme aşa de gingaşă, a vă cere demisionarea meâ dela funcţia de Pârcălab, fiind o tristă povară supt un asemenea sistem!» Am dat această demisie în întregime, pentrucă pe deoparte aruncă o vie lumină asupra figurii viitorului Domn al României, iar pe de alta dezvălue toată prigoana administraţiei împotriva luptătorilor unirii. Acest document a pricinuit adânc răsunet în tară şi în străinătate; partida naţională a căutat să tragă tot folosul, făcându-1 cunoscut. Apoi la asta. întâmplarea fericită a mai adăogit o armă: comitetul central al unirii a pus mâna pe o parte din corespondenţa secretă a lui Vogoride caimacamul. In corespondenţa aceasta se găsesc ordinile şi îndemnurile Porţii şi ale Austriacilor; se găseşte schiţat tot planul de luptă împotriva Unirii «care este o primejdie» ; ura se amestecă acolo cu bizantinizmul: Vogoride e îndemnat să lucreze pe orice cale, cu orice mijloace... «Să asculţi oi-beşte — i se spune — pe consulul austriac, care lucrează după instrucţiile guvernului său... Să te conformezi sfaturilor şi dorinţelor lui şi să întrebuinţezi pe toate persoanele pe cari ţi le va propune el şi fără a te informă dacă acele persoane sunt perverse ori au nume râu...» Această dezvăluire a uneltirii asupritorilor a dat lovitura desăvârşită. Unioniştii şi-au înnâlţat glasurile mai cu putere-acum când adevărul plângerilor lor eşise la lumină, ca unt. delemnul la faţa apei. Iancu Ilolban, trimis de partida na ţională, a răzbătut peste hotar cu primejdia vieţii şi a dus până la Paris, la Napoleon împăratul, dovezile acestea. împăratul Francezilor s’a scârbit, văzând atâta josnicie, şi ţările care urmau politica lui: Rusia, Prusia şi Sardinia, în tr’un glas cu Francia, au cerut anularea alegerilor din Principatele dunărene. Poarta a început a şovăi, apoi a întârziat să facă dreptate,--ş’atunci la 5 August, ambasadorii celor patru puteri şi-au făcut pregătirile de plecare din Ţa-rigrad şi au declarat Porţii că relaţiile între ţările lor şi Imperiul Otoman sunt rupte. Cu toate acestea, Poarta nu s’a înfricoşat: avea la spate pe Englezi şi pe Austriaci,—putea prin urmare să se facă a nu băgă de seamă protestările cele drepte ale năpăstuiţilor, putea să-i calce în picioare şi să treacă înnainte. In cele din urmă Napoleon al IlI-lea a avut o întâlnire la www.dacoromamcajn ALBINA 389 Osborne cu regina Victoria a Marei Britanii şi atuncea des-bătând chestia Dunării, s’au înţeles aşâ: ca Anglia să ceară şi ea anularea alegerilor pentru divanurile adhoc, iar Napoleon să nu nai sprijine decât o unire legislativă şi militară a principatelor. Sprijinul cel mare pentru unirea întreagă, politică, căzusâ. După atâtea zbateri, după înfrângeri, după izbânda în parte numai—urmau să se facă alte alegeri. Caimacamul Vogd-ride s’a schimbat deodată, cu desăvârşire. Glasul lui s’a "îndulcit, zâmbetul i-a înflorit faţa, duhul blândeţei şi al cucerniciei l a umplut, caşicum nu mai eră omul de eri. Acuma tară necazuri, fără dureri, alegerile au avut loc şi unioniştii au izbândit pe toată linia. Patrioţii răsuflau acuma: «după crâncene lupte, ajungeau în sfârşit la liman ! In Moldova, divanul adhoc îşi deschide şedinţele în ziuă de 22 Septemvrie 1857, în Muntenia în ziua de 30 Septemvrie. Dintre dezbaterile acestor adunări, mai vrednice de luare •aminte din punctul de vedere al unirii sânt dezbaterile dih Muntenia. Deputaţii divanului din Bucureşti în scurtă vreme ajung să ăe înţeleagă asupra acestui punct: că ei au a răspunde numai în ceea ce priveşte afacerile externe, adică unirea cu Moldova; toate celelalte chestii rămân la o parte, de oare ce ţara este autonomă şi ca atare trebue considerată de cătră comisia europeană. Odată înţeleşi asupra acestui lucru, pentru a nu pâreâ că nesocotesc hotărîrile puterilor, •deputaţii cer coinisiunii europene să stabilească dacă, în ceeace priveşte afacerile interne, ei vor avea a dezbate afacerile ţârilor unite, ori afacerîie unei ţâri singure, umilită şi năpăstuită, cu drepturile călcate în picioare, ca şi până acum... Cum unirea eră un lucru care de acum înnainte avea sa fie dezbătut în comisia europeană, răspuns hotărît la întrebarea foarte dibace a Muntenilor nu putea veni. Divanul adhoc este amânat deci, printr’o adresă a comisiei, pentru odată nehotărîtă, după ce se rostise limpede pentru unire. Moldovenii n’au fost aşâ de dibaci ca Muntenii; şi cu drept cuvânt C. Creţulescu găsea că rău face divanul adhoc dela Iaşi că se apucă să dezbată afaceri lăuntrice. Chestiile acestea, şi mai ales arzătoarea chestie ţărănească, au stârnit adevărate furtuni între deputaţii Moldovei. Din punctul de vedere politic al unirii, Moldovenii au făcut o greşală. Cu toate acestea amândouă divanurile, în unanimitate aproape, au rostit patru cereri cu privire la unire, cereri în care intrau toate nădejdile de regenerare ale Românilor. L) Garanţia autonomiei ţării româneşti şi a drepturilor sale internaţionale, astfel precum ambele sânt definite prin capi;-" tulaţiile încheiate între ţările române şi Sublima Poartă su- www.dacoramamca.io 390 ALBINA verană în anii 1393, 1460 şi 1513, precum şi neutralitatea teritoriului moldo românesc. 2) Unirea Munteniei şi a Moldovei într’un singur stat şi supt o singură ocârmuire. 3) Principe străin cu ereditatea tronului, ales din una din dinastiile domnitoare ale Europei, ai căruia moştenitori năs-ouţi în ţară să fie crescuţi în religia ţării. 4) Guvern constituţional reprezentativ şi, potrivit cu vechile. obiceiuri ale ţării, o singură adunare obştească, întemeiată pe o largă bază electorală, astfel ca să reprezinte interesele generale ale poporaţiei româneşti. In vremea asta şi treburile diplomatice se puneau la cale; aflară şi Românii că Francia a părăsit ideia unirii; cu toate acestea o îndreptare a lucrărilor în viitor tot dela Francezi nădăjduiam noi. In anul următor, la 22 Mai 1858, se deschid conferinţele dela Paris. Erau aşteptate cu mare nerăbdare aceste conferinţe, căci ele aveau să hotărască sfârşitul a doi ani de zbucium. După multe jocuri diplomatice şi vorbe întorto-chiate, au ajuns deputaţii conferinţelor la o înţelegere care mai dinainte se hotărîse. Anume: Unire politică să nu se facă între Moldova şi Muntenia. Să fie numai o comisie centrală la Focşani pentru întocmirea legilor ambelor ţări, să fie tot acolo şi o curte de casaţie comună, care să judece în ultima instanţă procesele din amândouă ţările. Organizarea armatei să fie la fel, pentru a formă când o trebui un singur corp. Măsurile şi greutăţile să fie unificate. Ţările vor purtă numele : Principatele unite ale Moldovei şi Valahiei. Vor avea domni deosebiţi şi eamere deosebite. Se hotărăşte apoi pentru amândouă ţările domnia principiului constituţional: egalitatea înnaintea dărilor, desfiinţarea privilegiilor, garantarea libertăţii individuale, drepturi politice pentru Muntenii şi Moldovenii creştini, îmbunătăţirea stării muncitorului de pământ. Puţin dădea comisia dela Paris Românilor. Mult şi din inimă ceruseră ei, şi puţin se înduraseră diplomaţii să dea. Cu toate acestea fruntaşii noştri primesc hotărîrile acestea mai bine de cum ar fi trebuit. Ion Brătianu este chiar entuzias>-mat şi vede în dispoziţiile comisiei o unire adevărată. Iar Vasile Boerescu, deşi recunoaşte că s’a hotărît numai o semi-unire, nădăjdueşte că vor fi Românii destul de înţelepţi ca să întocmească cu vremea unirea desăvârşită a ţărilor surori. «Noi mulţămim Europei, zice el, că ne a arătat că unirea poate fi posibilă.» Scrisele lui Vasile Boerescu au. foBt profetice. In Convenţia dela Paris se mai hotăra instituirea a două •ăimăcămii de trei. Aceste căimăcămii vor aVeâ a întocmi: betele electorale şi a le publică până în cibci săptămânii www.dacoramamcajx) ALBINA 391 După trei săptămâni dela publicarea listelor vor avea loc alegerile de deputaţi. Şi în sfârşit, după zece zile, deputaţii vor aveâ a alege pe Domnitori. In virtutea acestei dispoziţii au fost numiţi în Muntenia caimacami: Emanoil Băleanu, Ioan Mânu şi Alexandru Fi-lipescu; iar în Moldova, Ştefan Catargiu, Anastasie Panu şi Vasile Sturza. Acum încep în amândouă ţările iar lupte în preajma a-legerilor de deputaţi, şi caimacamii se împart după simpatiile pe care le au. Lupta însă şi de data asta e mai aprigă în Moldova. Aici partida naţională e reprezentată între caimacami de Anastasie Panu şi Vasile Sturza, are însă un aprig duşman în al treilea caimacan Ştefan Catargiu. Poarta şi Austriacii îşi încep din nou uneltirile, încurajând pe Catargiu şi făcând caz de orice nemulţămire şireclamaţie a lui. De data aceasta însă toate planurile protivnice se starmâ : A nastasie Panu şi Vasile Sturdza se poartă cu vrednicie şi cu tărie, resping toate amestecurile nelegale ale Porţii şi fac să se respecte punctele Convenţiei. Dela Vogoride la ei se făcuse mult drum ; Vogoride reprezenta politica azia-ticâ de încălcări şi nelegiuiri, aceşti doi caimacami fac să iasă cu cinste dreptul la lumină. Aşâ se pregătesc alegerile de deputaţi în amândouă ţările. Ies din aceste alegeri deputaţi cari susţin pe feluriţi candidaţi. In Moldova mai ales, pe lângă Mihail Sturdza şi fiul său Grigore Sturdza, cari aveau cei mai mulţi partaşi,—se ridicau şi alţi pretendenţi: Negri, Alecsandri, Catargiu. încep între deputaţi dezbateri; partida naţională nu putea să ajungă la o înţelegere. Intr’o seară dela începutul anului 1859, în preajma alegerilor, se mai adunară odată deputaţii cu inima îndoită. După furtunoase discuţii, Mihail Ko-gălniceanu, disperat că înţelegere nu s’a făcut, a eşit trântind uşa. Mulţi alţii voiau să facă şi ei acelaşi lucru, când Pisoschi, într’o hotărîre eroică, scoase un pistol şi strigă: «Dacă nu hotărîţi acuma candidatul, îmi zbor aici, pe loc, crierii...» A fost o clipă de reculegere. S’au oprit cu toţii. Cineva a întrebat: «Pe cine să alegem atunci?» Pisoschi care se aşezase la gura sobei, gânditor, a rostit încet: A-lexandru Cuza!... După o clipă de tăcere, toţi au scos strigăte de bucurie: eră vorba de un om cu desăvârşire cinstit şi care adusese aşa de mare serviciu cauzei naţionale cu demisia lui. Au semnat pe loc cei 32 de membri prezenţi un proces-verbal prin cari se legau să aleagă pe Cuza. Alexandru Beldiman s’a dus chiar în noaptea aceea cu procesul verbal la Kogălniceanu. Când aa flat despre cine-i vorba, Kogălni-ceanu a prins a rîde cu veselie. Astfel s’a hotărît alegerea lui Cuza Vodă. Şi această alegere s’a şi făcut la 5 Ianuarie 1859. www.dacoromanicajo 392 ALBINA In Muntenia, alegerea a fost anume amânată la 24 Ianuarie. pentruca să se cunoască rezultatul alegerii în Moldova. Măsuri au fost luate în Bucureşti pentru a asigura reuşita Domnitorului moldovean, iar trimişii deputaţilor munteni, la Iaşi au rămas încântaţi când au văzut pe noul ales. Şi de data asta fruntaşii munteni s’au purtat cu dibăcie. La 24 Ianuarie, armata şi poporul din Bucureşti era pregătită şi sprijinea pe Domnul moldovean. Când măcelarii au început în curtea mitropoliei a strigă şi a-şi ascuţi cuţitele, s.’au lăsat toţi de gândurile protivnice şi din urnă a eşit ales şi în Bucureşti Alexandru Cuza. Sub domnitorul acesta aşa de iubit de norod s’a început în această zi de 24 Ianuarie 1859, unirea Moldovei cu Muntenia. Supt el, în aceeaşi zi, după trei ani, s’a desăvârşit această unire; inima şi cumpătul Românilor au învins zgârcenia diplomaţilor ! Astfel, după veacuri de nenorociri şi de luptă între fraţi, a venit o zi când s’au îmbrăţişat Românii, întemeind o ţară nouă. Unirea aceea s’a făcut într’un ceas bun; după ea a urmat România modernă. Astăzi generaţiile nouă au uitat hotarul cel vechiu dela Milcov; ca o apă, una, se întinde acelaşi suflet şi aceiaşi cultură în vechiul pământ al discordiei. Ba încă trece cultura aceasta, sufletul acesta românesc şi alte hotare, lâ alţi fraţi înstrăinaţi: unirea tuturora într’un cuget ş’o simţire trebue să ne fie visul viitorului. Mai mulţi din învăţători necerut să le trimitem numărul festiv înnaintede 24 Ianuarie pentru a se putea servi de el la pregătirea serbării. Le atragem atenţiunea că tocmai în vederea acestei pregătiri „Albina11 a început cu No. 11 să publice regulat articole istorice foarte amănunţite relative la evenimentele din 1859, cum şi mai multe piese de teatru cari se pot utiliză. Chiar alcătuirea numărului de faţă, care e consacrat aproape întreg chestiunii unirii, e o dovadă de această preocupare a noastră de a le fi folositori, Numărul special pentru 24 Ianuarie fiind însă o - ţiune festivă şi în afară de numerile obişnuite trebuie să apar ăla data când se comemorează evenimentul căruia e consacrat. Miliail Sadoveaitu. Către d-nii învăţători. Redacţia, www.dacoromamcajo Unirea ţărilor române. Căimăcămia lui Balş şi Al. Ghica. n locul celor doi domnitori, Poarta a numit câte un caimacam (sau locţiitor de domn). Ea a căutat tot deodată să se asigure că vor luptă în con. tra unirii. Cu deosebire Turcia avea nevoie în Moldova de un caimacam energic, supus cu desăvârşire ei, care să împiedece prin toate mijloacele poporul, ca să exprime dorinţe pentru unirea cu Muntenia. In Moldova, lupta fiind împreunată cu ideia de jertfă, Turcii credeau că cu un asemenea caimacan îşi vor putea lesne îndeplini planurile. In Ţara Românească fu numit caimacam Alexandru Ghica, fostul domn delâ 1834; iar în Moldova Tudoriţă Balş, fost ministru de finanţe şi hatman al miliţiei moldovene. Cum acesta a ajuns să ocupe acel înalt post în ţară, lăsăm să vorbească Victor Place* consulul Franţei la Iaşi, care între altele scrie la 10 Iulie 1856 o scrisoare ministrului de externe dela Paris: «Aflu în chipul cel mai sigur că d-1 Tudoriţă Balş a dat deplină putere casei Zarifi şi Vlasto din Con stan tino pole, ca să intre în vorbă în numele său cu miniştrii turci pentru numirea sa ca gospodar moldovean. însărcinează eassa ea să dea 8.000 galbeni auslriaci aproape (milion de lei), ca să dobândească rezultatul acesta şi când ar izbuti, se leagă să i dea cu preţ mic salinele de sare şi dreptul de export al cerealelor. «Oassa Zarifi şi Vlasto i-a scris că şi-a asigurat' şi sprijinul ambasadorilor Franţei şi Angliei. Adaogă câ-i stă în putere să dobândească pentru Balş eâimăcâinia cu 2.5C0 galbeni austriaci (300.000 lei). Balş a răspuns că nu va primi căimăcămia decât cu asigurarea că va fi numit gospodar». Sub privegherea celor doi caimacami urmă să se facă alegerile deputaţilor divanurilor adhoc, cari trebuiau să se pronunţe pentru sau contra unirii ţărilor surori. Momentul e;’â mare. De aceste alegeri, 'de deputaţii aleşi a-târnâ soarta viitoare a ţărilor, întărirea sau slăbirea lor, scăparea sau stăpânirea lor pentru cine ştie câtă vreme oe Turcia, Rusia, sau Austria, şi mai rău poate. Căimăcămia ini Balş a fost o nenorocire pentru unire. www.dacoromamca.ro 394 ALBINA Nu se puteâ aşteptă altceva dela acest om, care in tinereţea lui fusese unul din cei mai înfocaţi partizaţi ai politicei ruseşti şi deia 1854 se făcuse cel mai plecat servitor ai Austriei. „Generalii şi tunurile austriaco salutaseră numirea lui; tot acestea au salutat, după moarte i, rămăşiţele sale pământeşti". Cârmuirea lui de 7>/s luni a fost o greâ apăsare. El n’a făcut altă treabă în acest timp decât a nimicit toate drepturile, prin vinovata sa înţelegere cu Turcia şi Austria. Şcoalele publice, autonomia naţională, concesia băncii Moldovei, libertatea presei, toate au fost jertfite scopurilor politicei străine. Din cei 13 prefecţi ai fostului domn Gr. Ghica, Balş lăsase numai unul; ceilalţi au fost destituiţi şi înlocuiţi cu persoane, cari cea mai mare parte erau cunoscute ca împotrivitoare unirii. Totaşă s’a întâmplat şi cu subprefecţii, şi cu funcţionarii mai mici ai administraţiei: ceea ce eră mai grav, eră că şi judecătorii tribunalelor fuseseră schimbaţi. Abiâ intraţi în slujbe, şi noii slujbaşi s’au pus pe lucru, ca să deâ opiniei publice din Europa impresia, că dorinţa majorităţii Moldovenilor este contra unirii. Se poate înţelege cât de mare înrâurire puteau aveâ funcţionarii într’o ţară în care tot poporul atârnă mai mult de cârmuire. După desfiinţarea libertăţii presii, au început să umble prin ţară agenţi, cari strângeau iscălituri şi petiţiuni împotriva unirii. Prefecţii şi poliţaii lui Ba’ş le-au dat mână liberă şi mulţi din ei au condus chiar mişcarea aceasta. Se dedese poruncă muzicii militare şi bandelor de lăutari să nu mai cânte „Hora Unirii" de V. Alexandri, poezie pe care o învăţaseră s’o cânte până şi copiii de prin şcoale. Alt ordin se mai dedese, ca să se interzică pe viitor reprezentarea piesei „Tândală şi Păcală", scrisă anume de poetul V. Alexandri, ca să deştepte în popor simţiminte pentru unire. In timpul lui Balş S’a suprimat, cele două catedre de drept şi filozofie dela Acad. Mihăileană; apoi profitând de greva elevilor a silit pe profesori să-şi deâ dimisiiie şi a închis şcoala. A închis apoi seminarul dela Neamţu, şi a suprimat cele 22 şcoale primare din judeţe. Şi toate acestea le a făcut la- îndemnul Austriei, în vederea făgăduelilor ce i se dase de a 0 numit gospodar al Moldovei, dacă va izbuti să facă masele poporului să voteze contra unirii. Căimăcămia lui Yogoride. Lupta cea mare între unioniştii şi antiunioniştii din Moldova s’a dat^ după moartea lui Balş, pe vremea când căimăcămia eră ocupată de Prinţul Nicolae Conachi Vogoride. Yogoride eră fiul unui grec, care pela 1821 fusese caimacam în Moldova. Tatăl său, având câtăvâ vreme locul de domn în insula Samos, luase numele de “prinţ", totuşi nu pe dreptate. www.dacaromamca.ro ALBINA 395 Pe vremea lui Balş, Vogoride fusese ministru de finanţe, deşi uu cunoşteâ bine limba românească. Ginere însă al poetului Costachi Conachi, Vogoride izbutise să ocupe această înaltă demnitate de ministru. El smulsese dreptul la funcţiunea de caimacam, dând sume însemnate de bani Turcilor. Pe lângă sprijinul Porţii, el câştigase la început în partea sa şi pe consulul Franţei, dela laşi. Faţă de acest imperiu, se legase în chipul cel mai formal, că în caz când is’ar da concurs să fie numit caimacam, să nu facă nimic care să împiedece fie în alegeri, fie în divanuri, libera expresie a dorinţelor populaţiei, promiţând să administreze ţara cu cea mai desăvârşită ne-părtinire. Odată numit caimacan, Vogoride îşi călcă cuvântul dat Eran-ţei, şi prin guvernarea sa întrece în neruşinare şi în lipsă de patriotism pe Tud. Balş. Moldova eră ocupată de oşti austriaco. Vogoride se pune în slujba coiisulului austriac Lanoy, împreună cu câţivâ boeri cari lucrau, ca Moldova să nu se poată alipi la Muntenia, sub cuvânt că „ftizia acestor două ţări n'a existat niciodată11. A-eeşti boeri sunt: Costin Catargi, Nic. Istrate, Panait şi A. Balş, N. Conta, N. Millo, N. Mavrocordat, etc. Aceştia şi slujbaşii administrativi, puşi sub ordinele lor, nu se dau înapoi dela nici o călcare de legi, ca să ajungă a se probă că Moldova este împotriva unirii. Poarta dase un firman, atât în Muntenia cât şi în Moldova, pentru convocarea divanurilor adhoc. La întocmirea firmanului luaseră parte toţi reprezentanţii puterilor europene, din Con-stantinopole. Prin instrucţiunile date, divanurile tiebuiau astfel compuse ca să constitue o reprezentare rât mai exactă a tutulor claselor societăţii: cler, proprietari mari şi mici, negustori, meseriaşi şi săteni. In Muntenia, listele s’au făcut conform instrucţiunilor, aşa că nu s’a dat loc la plângeri şi alegerile au mers bine. In Moldova, din potrivă, se întrebuinţează orice mijloc, ca şă nu izbutească deputaţii unionişti. In primul rând, guvernul face mari greşeli, cu voie, în alcătuirea listelor electorale. Aşă, fiecare mare proprietar de moşii aveâ mai multe domicilii, după locul unde se aflau moşiile, în afară de domiciliul obişnuit dintr’un oraş oarecare. Autoritatea nu ţineâ câtuşi de puţin seamă de cunoaşterea domiciliului real, ceea ce făcea că o mulţime de alegători unionişti, necunoscând unde li s:a hotărît domiciliul politic, să nu poată da voiul. Ministrul de interne Costin Catargi, şi mai apoi Vasilică Ghica, nu se dau înapoi dela mijloacele pe care le puneau la îndemână puterea. După firman, prefecţii şi preşedinţii tribunalelor erau îndatoraţi cu alcătuirea listelor electorale. Ministrul din năuntru www.dacoromamca.ro 396 ALBINA îi chemă, rând pe rând Ia Iaşi, şi-i dăscăleâ, cerându-Ie să combată pretutindeni pe candidaţii unirii. Preşedintele trib. Galaţi a spus curat, că fiind partizan al unirii nu poate făgădui să lupte în potriva ei; cel mult dacă va sta deoparte. I a cerut demisia, dar n’a voit să şi-o deâ. L-a ameninţat cu destituirea, dar temându-se de scandal, ministrul 1-â lăsat în apele lui. Pe prefectul de Botoşani, un bătrân, I-â trimis împreună cu alţi prefecţi să vază şi pe agentul austriac, şi să primească instrucţiuni dela el. Bătrânul prefect a răspuns cu demnitate: „Sunt înaintat în vârstă, vedeţi şi D-v., şi nu este potrivit, pentiu părul meu alb să primesc ordine deia consulul Aus-triei!“. Totuşi, în urma stăruinţelor ministrului, prefectul s’a dus ia agentul austriac. Acesta la îndemnat ca să se folosească de in-> fluenţa sa de înalt funcţionar şi să scoată deputaţi contra unirii, l-a adăogat că dacă va isbutl, va fi răsplătit şi de Austria, ca şL de Turcia. Pe drept cuvânt dar se spune că agenţia austriacă dela iaşi. căută prin bani să conrupă conştiinţa alegătorilor. Ţăranii (clăcaşii) erau supraveghiaţi de aproape, ca să nu schimbe vre-o vorbă, cu cei din clasele luminate. Pe atunci, în Muntenia apăreau vre*o cinci ziare. Din potrivă în Moldova nu mai apăreâ decât „Gazeta Moldovei" şio gazetă ovreiască, care se scăldau în apele austriaco şi turceşti. Cea din urmă eră condusă de N. istrate, partizan înfocat al neunirii şi al privilegiilor vechi ale Moldovei. Şi cu toate acestea, ce mari servicii ar fi putut aduce ziarele cauzei unirei! Cei cari lucrau împotriva oi, ştiind că nu vor puteâ fi daţi de gol în public de oamenii condeiului, lucrau pe capete ca s’o discrediteze. Aşâ s’a publicat un program, care spuneâ că unirea are de scop împărţirea pământurilor şi înte-meerea religiei catolice, în locul celei ortodoxe. Şi acel program s’a împărţit m^i ales pe la mănăstiri, ca să silească pe călugări să voteze contra unirii. Cânu s’au apropiat alegerile generale, unioniştii au văzut cât oră de folositor ca să vorbească prin ziare despre candidaţii la deputăţie şi de alte chestii care trebuiau desbătute. S’au adresat guvernului să le desemneze pe censorul care trebuiâ să cerceteze ziarele, dar nu li s’a dat voie să le tipărească Listele electorale, în loc de a fi întocmite pe la reşedinţele prefecţilor, erau aduse la Iaşi şi puse la dispoziţia consulului austriac. Acesta, împreună cu ministrul de interne Catargi, cu secretarul de stat Panaiot Balş, cu ministrul de justiţie N. Can-tacuzen, şi uneori şî cu caimacamul, le revizuiâ, ştergând din ele un număr mare de unionişti. Consulul austriac ajunsese până acolo, că a supraveghiat şi tipărirea listelor, făcând şi a-tunci ştersături. www.dacoromanica.ro ALBINA 397 Ca să dăm un exemplu de prigonirile la care erau supuşi cetăţenii, voiu cită mai la vale o parte din adresa comitetului unionist dirt Piatra-Neamţu către comitetul central al uniri; din Iaşi, din 31 Iunie 1857 : «Starea lucrurilor în oraşul şi ţinutul nostru a luat o faţă cu tn il sălbatecă. Agenţii cârmuirii, începiind dela Vasile Zaharia, locţiitorul de dregător, cel mai înverşunat inamic al cauzei noastre naţionale, cu Iancu Eni în frunte, şi până 'a cel de pe urmă ci: ovnicaş, privighetor, poli -ţamaistru, comisari şi jandarmi, umblă fără . minut de repaus, ziua şi noaptea, întovărăşiţi de vreo câţiva civili cari şi-au vândut cugetul şi onorul, iscălind pro şi contra prin toate uliţile, prin toate unghiurile, către toate persoanele de orice clasă, şi prin toate casele din târgul Piatra şi Neamţu, precum şi prin toate ocoalele ţinutului nu încetează a face cele mai nepilduite abuzuri de autoritate. «S’a poruncit de adună oamenii în masă, şi prin cuvintele cele mai ameninţătoare, în numele cârmuirii, le porunceşte să iscălească o petiţie în contra unirii, şi sub pedeapsă de criminal să nu deâ ascultare partizanilor unirii. «Toţi cei nesupuşi voinţei lor sunt de îndată pedepsiţi; unii sub pretext că n’au plătit birul, alţii că ar fi datori celuia, aceştia că ar fi cunoscuţi de nesupuşi cârmuirii, ceia că fac propagandă sau sunt partizani Unirii. ^Starostele pus de guvern nu sloboade răvaşe pe drum nici unui plutaş, negustoraş, etc, dacă nu va iscăli întâi hârtia în contra Unirii. Cu aceasta măsură, oamenii strâmtarăţi, pe de o parte de neguţătorii chirisligii cu cari sunt tocmiţi, iar pe de alta de nevoia birului fără vreme cerută, precum şi de ameninţări şi de neapăratele lor trebuinţe pe din afară, se văd siliţi a iscăli cu ochii închişi hârtia acestor infami trădători.... Să mai adăogam la acestea: taţi jeluitorii eu trebuinţe la isprăvnicie, la judecătorie, la poliţie, eforie şi privighetorii ocoalelor sunt expuşi sau a iscăli hârtia sau, refuzând, a fi prigoniţi în dreptatea lor «Această stare de lucruri pe noi nici cum nu ne-a desperat; clin contră mai mult şi mai făţiş decât totdeauna sprijinim, sfătuim şi încurajăm pe partizanii noştri». Asemenea călcări de lege şi lapte necorecte care îşi aveau imboldul dela căimăcămle au făcut pe maiorul Alex. Cuza, mai apoi domn, ca să-şi deâ demisia motivată din postul de pârcălab al Galaţilor la 24 Iunie 1857. Listele electorale au fost şi falşificatej ca şi alegerile. Împotriva rostirii firmanului, s’a înlăturat dintre alegători persoanele cu proprietăţi dotale, avocaţi, ingineri, mulţi dintre împământeniţi, preoţi, etc., ca să restrângă astfel numărul alegătorilor şi să fie mai sigură cârmuirea că minoritatea, admisă la alegeri, va vota contra unirii. Din 3263 de preoţi au fost înscrişi pe liste numai 193. Dintr’un număr de aproape 3000 de proprietari mari, deabiâ 465 au fost trecuţi; din 20.C00 prop. mici numai 2325; iar dintre profesiunile liberale numai vre-o 11 alegători. In total s’au înscris în primele patru clase de alegători 5006 votanţi, dintr'un număr de 42000, cari aveau dreptul. Dintre ţărani s’au înscris 167.222. Chiar dintre alegătorii trecuţi pe liste, o bună parte din ei nu îndeplineau condiţiile cerute. Astfel s’au creiat boeri de ocazie, s’au trecut supuşi ruşi în liste, oameni www.dacoromamca.ro 398 ALBINA certaţi cu justiţia, proprietari fără pământurile cerute de firman minori, etc. Faţă cu o asemenea cumplită falşificare, comitetele unioniş-tilor, prin circulări, prin sfaturi răspândite de ele şi de prietenii lor, au făcut că partizanii unirii să se obţină dela vot. A fost de ajuns ca să lipsească dela alegeri preoţimea şi proprietarii mari, că şi alte clase de alegători au urmat exemplul lor. Totuşi puţinii alegători guvernamentali, cari s’au prezentat, au ales cum eră de aşteptat numai deputaţi contrarii unirii. Cât pentru ţărani, ei au votat pe candidaţii ce le fuseseră impuşi. Faţă cu ilegalităţile comise, partidul naţional a protestat la comisiunea europeană din Bucureşti, căreia i s’a înaintat dosare întregi de dovezi sdrobitoare asupra mijloacelor întrebuinţate de cârmuire, ca să facă alegerile cum le făcuse. In faţa acestor probe, reprezentanţii Franciei, Rusiei, Prusiei şi Italiei dela Constantinopole au cerut Porţii să anuleze alegerile din Moldova, ameninţând că în caz de refuz vor rupe relaţiile dip'omatice cu ea şi vor părăsi Turcia. Poarta nu le-a dat la început nici o satisfacţie. Le-a făgăduit numai că va chemă la Constantinopole pe caimacam, ca să-l cerceteze în ce chip şi-a îndeplinit menirea şi că rezultatul va fi supus unei conferinţe a reprezentanţilor puterilor. Atunci cei patru reprezentanţi, onoare lor!, au anunţat pe ministrul de externe al Turciei, că în urma unui ordin telegrafic al guvernului lor, sunt puşi în situaţia penibilă de a declară rupte relaţiile diplomatice cu Turcia şi că au făcut pregătiri de plecare. In acest timp are loc o întrevedere politică între împăratul Napoleon III şi Regina Victoria a Angliei, la Osborne. împăratul Franciei îi pune sub ochi dovezile de necinste, de apăsare şi de rea credinţă, ale caimacamului Moldovei în alegeri. Ii arată nevoia de a se face din cele două ţări dunărene una singură, sub cârmuirea unui principe străin, ca să poată rezistă poftelor de hrăpire ale Rusiei şi amestecului oricărei puteri doritoare de a pune mâna pe ele. O înţelegere are loc între Franţa şi Anglia, care mijlocesc la Poartă, pentru anularea alegerilor, revi uirea listelor electorale conform firmanului şi facerea unor noi alegeri. Totdeodată s’a convenit, că oricare ar fi fost părerea Divanurilor ad-hoc, cele două puteri, îri congres, vor menţine suveranitatea Porţii şi vor întrebuinţâ toate sforţările ca să statornicească în Principate o organizare care să le unească din punct de vedere militar, financiar şi judiciar, dar sub câmuirea a doi gospodari deosebiţi. Ele se legau însă ca partea doua a înţelegerii să se considere ca secretă, pentru moment, ca să nu pară că preju-decă hotărîrea congresului. urma acestei înţelegeri, Poarta a dat poruncă ca alegerile făcute din Moldova să se anuleze, listele electorale să se recti- www.dacoromamcaxo ALBINA 39» fice şi ca să se iacă noi alegeri. In acest chip protestările mem briior partidului naţional şi-au atins ţinta. Vestea că se vor face noi alegeri a umplut ţara de o mare bucurie îndoind încrederea locuitorilor în sprijinul pe care li-1 da majoritatea puterilor. Căimăcămia s’a conformat firmanului turc şi a luat măsuri ca cel puţin noile alegeri să se facă în mod nepărtinitor şi neatârnat. In fiecare judeţ, alegerile s’au făcut acum sub preşedinţia colegiilor electorale, iar nu a prefecţii or. Dg data aceasta, ca şi în Ţara Românească, în timpul alege rilor a domnit linişte şi regulă, ca şi în lucrările care le-au precedat. Boerii şi ţăranii şi-au dat voturile candidaţilor, numai după ce i-au făcut să jure că vor luptă pentru unire şi prinţ străin. In Moldova, în divanul adhoc s’au ales 83 deputaţi unionişti şi 4 separatişti. Dintre cei aleşi la primele alegeri, numai doi fuseseră realeşi, aşâ de bine ştiâ poporul să deosebească pe cei •cari luptau pentru apărarea sfintei sale cauze. Jn Muntenia, unirea triumfă pretutindeni. Deputaţii partidei naţionale au format imensa majoritate, ceea ce eră un semn foarte îmbucurător pentru desbatefi. In adevăr din cei 99 Deputaţi aleşi 70 cel puţin aparţineau partidului naţional ; iar restul formau fracţiuni car; ţineau cu foştii domni Bibeseu, Ştirbei şi AIox. Ghica.' Divanuriîe adhoc. Divanul adhoc al Moldovei se deschide la 22 Septemvrie 1857 la iaşi, sub preşedenţia venerabilului mitropolit Sofronie al Moldovei, după un tedeum oficiat la biserica Sf. Nicolae, în faţa caimacamului şi a comisarilor puterilor Angliei şi Rusiei şi a membrilor corpului consular. Din însufleţitoarea cuvântare, rostită atunci de Mitropolitul Moldovei, nu ne lasă inima să nu cităm aci un crâmpeiu, din care se vede duhul de care eră stăpânit bătrânul prelat: „Acum a sosit timpul ca fiecare să ne arătăm cu faptele, nu numai cu vorbele, cât ne iubim naţia noastră cea cu un renume aşâ de antic şi aşâ de frumos; cât preţuim ţara ce ne-a dat toată fiinţa noastră.... „Moldo-Românii do astăzi sunt toţi tot una, ei au o origină, un sânge, o patrie, o istorie, o credinţă, un Dumnezeu! Să ne silim dară ca totdeauna să fim aşâ, ca să fim vii, şi ca să în-vioze întru noi iubita noastră patrie. Să ne întrec^m numai prin lucrarea virtuţilor.... „Deci credinţă, iubiţilor, către D-zeu, credinţă către patrie şi către naţie. O reciprocă şi o reală dragoste să ne însufleţească pe toţi, pentruca tinereţele iubitei noastre Moldo-Românie să se înoească ca ale vulturului..." In Muntenia, divanul adhoc se deschide la 30 Septemvrie 1856 sub preşedenţia Mitropolitului Primat Nifon, în sala şedinţelor www.dacoromanica.ro 400 ALBINA dela 3f. Mitropolie din Bucureşti. Memorabile sunt cuvintele a-cestui înalt prelat al ţării: «Ne aflăm adunaţi aci pentru a ne sfătui şi a ne chibzui împreună la fericirea şi prosperitatea patriei.. Fiecare din Dv simte cu vrednicie înalta sa chemare şi datoriile ce are a împlini. Priviţi-vă, D-lor, şi reţi vedea că toţi suntem Români, aceleaşi simţi-minte ne leagă, acelaşi sânge ne uneşte. Toţi avem o patrie înainte, să avem şi un cuget şi un scop; să neîn-sufleţim de aceeaş dragoste şi de aceeaş sfântă credinţă, ca ceru! să bi-necuvinteze ostenelile noastre.. Unifi-vă în cuget frăţesc şi naţional; ’faeeţi cu acea putere de suflet ce v’o cred, ca interesul tutulor să iea locul intereselor în parte şi cu cuget senin.. .puneţi cu curaj şi linişte temelie solidă marelui şi gloriosului edificiu al poporului român....b La 7 Octomvrie, în divanul dela Iaşi, Mih. Kogălniceanu, şi la 8 Octomvrie, în cel dela Bucureşti, Const. A, Krelzule-scu (preş. comit, central al unirii) au dat cetire câte unei pro puneri motivate, în care erau expuse dorinţele cele mai arzătoare, cele mai de frunte ale Românilor, asupra viitoarei organizări a Principatelor Unite. Propunerea citită de Kogălniceanu eră subscrisă de 19-deputaţi, toţi membri în comitetul unirii din Moldova. Dorinţele esenţiale ale Românilor din ambele ţări sunt rezumate în următoarele puncte: 1) Chezăşuirea autonomiei şi drepturilor noastre internaţio nalo, în cuprinderea vechilor tratate (1393, 1460, 1513, 1654) încheiate între ţările române cu înalta Poartă snzerană ; 2) Unirea ţărilor române Moldova şi Ţara Românească în-tr’un singur stat, sub numele de România; 3) Prinţ străin, cu moştenirea tronului, ales dintr’o dinastie domnitoare de ale Europei, ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării; 4) Neutralitatea pământului României; 5) Guvern constituţional cu o singură adunare obştească, în. care să fie reprezentate toate interesele naţiunii. Toate acestea sub garanţia colectivă a puterilor cari au subscris tratatul dela Paris. Punctele acestea s’au desbătut de către mai mulţi oratori,, cari le-au sprijinit cu convingerea, cu tăria, cu energia ce le dau chestiuni aşâ de vitale pentru prezentul şi viitorul ţării. La Bucureşti a citit raportul comisiei alese, ca să studieze pro -punerea, Ioan Brătianu, reîntors nu de mult din pribegie; a vorbit profesorul Gr. Joranu şi alţii; iar la Iaşi Const. Hurmuzachi şi Mihail Kogălniceanu. Urîtă impresie a făcut în divanul adhoc întâmpinarea marelui logofăt Alecu Balş, care ca proprietar a 80.000 fălci, a vorbit contra unirii, având tovarăş la această laptă şi pe locotenentul episcopiei de Roman, Nectarie Hermaziul. Aceştia doi au fost singurii dintre deputaţi cari s’au declarat împotriva uniriL www.dacoromanica.ro ALBINA 401 Mih. Kogălniceanu vorbind, în numele proprietarilor celor 800.000 fălci ale Moldovei, ca ales al Naţiunii, a pus la locul lor pe cei doi separatişti, cari nu vedeau înaintea ochilor decât propriile lor interese. In zilele de 7 Octomvrie, la Iaşi, şi la 9 Octomvrie Ia Bucureşti, zile mari în istoria noastră, s’a votat în unanimitate cele 5 puncte, cari erau crezul fiecărui Român iubitor de ţara Ba şi pe temeiul cărora s’au organizat mai apoi ţările române. La Iaşi votarea s’a făcut în chipul următor: Fiecare deputat îşi rosteâ cu glas tare votul său şi-l adevereâ totdeodată şi prin subscrierea numelui în act. Cel din urmă la vot a fost Mitropolitul Moldovei; acesta, subscriind în capul actului pentru unire, a zis: „Unde i turma, acolo şi păstorul11. Declaraţia Mitropolitului, că adunarea a încuviinţat unirea, a fost primită cu urări şi nesfârşite aclamaţii de: „Wmt uuirea". La Bucureşti, d-1 Cristian Teii a propus adunării să se bată o medalie în memoria acelei zile de fericire şi de putere naţională. Adunarea, primind propunerea, s’a despărţit strigând: „Să trăească România şi puterile garante Cade se să arătăm în câteva cuvintele motivele cari au îndemnat pe înaintaşii noştri din 1857 să-şi dea votul lor pentru realizarea celor 5 puncte. 1) In ce priveşte garantarea drepturilor şi autonomiei ţărilor române-. Strămoşii noştri s’au văzut nevoiţi să încheie cu Sultanii turcilor tratate, prin care aceştia se legau să le păstreze suveranitatea ca popor. Aceasta constă în: dreptul de a-şi alege domnii după voie, fără ca sultanul turc să-i conteste, ci numai să-i recunoască; dreptul de a-şi face singuri legile, adică de a se bucură de o autonomie deplină; dreptul de a se cârmul neatârnat de Turcia, dreptul de a face războia şi a încheia pace, fără să dea seamă cuiva. Mai mult, în schimbul unui tribut de 1000 galbeni în Muntenia, şi al unui dar de 4000 galbeni, în Moldova, Sultanul se îndatorâ să apere cele două ţări la nevoie. Aceste drepturi însă se înlăturaseră încetul cu încetul în decursul vremilor. Ba încă ajunsese să se amestece în treburile ţărilor române, pe lângă Turci, şi Ruşii, şi Austriacii. Aceasta constituind o primejdie din cele mai mari, Românii încredinţau puterilor semnatare ale tratatului dela Paris drepturile lor şi le rugau ca, în numele dreptăţii şi al păcii, să le dea o recunoaştere formală. 2) In ce priveşte unirea ţărilor surori: Românii o dorian cu toată puterea sufletească, ca formând un popor de 5 milioane să reziste mai bine poftelor de cotropire. Ei mai doriau unirea, ca naţia română să poată propăşl şi înflori într’un stat de două ori mai tare. Find un singur popor, de aceeaş origină, cu acelaş nume, cu aceeaş limbă, religie, istorie, interese, bucurii, suferinţe, speranţe, neunirea lor ar fi adus pe viitor însăşi peirea lor. Din www.dacaromanica.ro 402 ALBINA potrivă, fiind uniţi, erau în stare în viitor să-şi desvolte toate puterile lor morale şi materiale, să crească avuţia ţării, etc. Prin unire ei îşi puteau afirmă cu mai multă putere drepturile lor şi cu vremea, cum s’a şi întâmplat, neatârnarea ţărilor. Vorba cântecului: „Unde-s doi puterea creşte, şi duşmanul nu sporeşte". Unirea eră dar cel mai potrivit mijloc de întărire naţională, politică, morală şi economică Tot prin unire, Românii mai căpătau şi o însemnătate măi mare ca stat faţă de celelalte naţiuni. 3) In ce priveşte dorinţa de a li se da prinţ străin, cu moştenirea tronului ; Suirea pe tron a domnilor aleşi dintre Români a fost mereu prilej de slăbire a ţărilor, căci eră însoţită de lupte lăuntrice, cu vărsări de sânge între fraţi, de interveniri străine în Principate, de sleirea vistieriei statului, căci atât urcarea pe tron cât şi menţinerea în domnie costau mari sume de bani. Desele schimbări ale domnilor au împiedecat propăşirea ţărilor, ba a-desea ori, şi o bună şi dreaptă cârmuire pentru popor. Prin aducerea unui prinţ străin pe tron, Românii doriau să se institue astfel o cârmuire stabilă, tare şi respectată înăuntru şi în afară. Şi cum prinţul aveă să fie ales dintr’o familie domnitoare din Europa (afară de acelea ale statelor vecine), Românii îşi creiau şi un sprijin la dinastiile europene, şi cu deosebire ia popoarele ai căror suverani erau înrudiţi cu alesul lor. Cât pentru moştenirea tronului, aceasta eră socotită ca o garanţie, pentru a se pune capăt regimului viţios al alegerii din trecut a domnilor, căci prin moştenirea tronului se d stabilitatea dorită şi atât de necesară pentru desvoltarea paşnică a statului. 4) In ce priveşte neutralitatea pământului României Aceasta eră încă o dorinţă foarte înţelepţeşte exprimată. De multă vreme, pământul ţărilor române fusese teatrul răs- boaielor între statele vecine. In nenumărate rânduri, Românii şi-au văzut ţara cotropită de trupe străine, iar bucăţi din corpul ei au fost rupte de Austriaci, de Ruşi, şi de Turci. Cu toate acestea războaiele nu erau purtate de Români, ci numai pe spinarea lor. Sosise momentul când marile puteri, în interesul evitării con-flctelor între statele din răsărit pentru principate, în interesul acestora, să primească, ca pe viitor ţările române să nu mai fie ocupate de trupe străine, ca răsboaiele să nu se mai facă pe pământul lor, ci aiurea. Dacă s’ar fi întâmplat ca vre-o putere vecină şă-i calce hotarele, fără autorizarea specială a guvernului român, puterile trebuiau să sară ca să apere neutralitatea teritoriului României. www.dacoromamcajo ALBINA 40.3 5) In sfârşit în ce priveşte guvernul constituţional şi adunarea obştească pentru facerea legilor: Cerând acest lucru, Românii imitau pe statele cele mai înaintate din Europa, şi asigurau ţării o desvoltare lăuntrică cât mai bună şi mai plină de roade. In adevăr, o cârmuire dreaptă, omenească, demnă şi menită să apere interesele tuturor, nu se putea obţine decât având la bază un guvern, care să conducă ţara cu ajutorul unei constituţiuni cât mai liberaie. Românii cereau acest guvern,, căci suferiseră destul de călcări de lege şi de domnia arbitrarului guvernelor. Tulburările din năuntru nu se puteau dopărtâ decât când domnul îşi căută puterea sa în însăşi ţara şi cârmuiâ după legi făcute de ţară, prin reprezentanţii săi; însă pentru ca adunarea obştească să fie bine privită de popor, şi ca legile votate de ea-să fie ascultate, ea trebuiâ astfel formată ca să exprime toate interesele mari ale naţiunii, adică toate clasele sociale erau să fie reprezentate în sânul ei. Convenţia dela Paris. Dorinţele Românilor, fofmulate de divanurlle adhoc, s’au comunicat comisiunei puterilor, aflată la Bucureşti. Erau însoţite şi de câte un memoriu, prin care erau mai pe larg susţinute, astfel ca; să nu se mai lase nici o îndoială asupra tăriei lor şi a nevoii aducerii lor la îndeplinire. Comisarii puterilor, la rândul lor, au alcătuit un raport asupra stării şi reorganizării ţărilor române, pe care l-au înfăţişat congresului ţîntrunit în lunele Maia—August la 1858 la Paris.' - In acel raport, în prima linie, comisia rezumă dorinţele exprimate de fiecare din divanurile adhoc, însoţindu-le şi de motivele cu care erau susţinute. Congresul dela Paris, după ce a desbătut raportul prezentat de comisia europeană, precum şi proectul de organizare a ţărilor române, prezentat de Franţa, a întocmit o convenţiune privitoare la reorganizarea acestor ţări. Convenţia s’a semnat de delegaţii celor 7 puteri la 7/19 August 1857 (‘). Convenţia cuprinde un număr de 50 articole şi stabileâ între altele: Ţările române, constituite pe viitor sub numele de „Princi-patele-Unite ale Moldovei şi Valahei", rămâneau puse sub suzeranitatea sultanului. Principatele se vor bucură, sub garanţia colectivă a Puterilor semnatare a tratatului dela Paris (1856) de privilegiile şi drepturile (imunităţile) căpătate. Ele se vor administră liber şi fără amestecul Porţii. ' Puterile publice erau încredinţate, în fiecare principat, unui (l) (l) Congresul de data asta a fost alcătuit din miniştrii de externe ai Franţei-şi Turciei, şi din miniştrii plenepotenţiari ai Angliei, Austriei, Prusiei, Sardiniei, Rusiei, pe lângă Împăratul Francezilor. www.dacoromamca.ro 494 ALBINA domn (gospodar) şi unei adunări obşteşti. Domnii erau aleşi pe vieaţă de către adunare; iar flecare adunare se alegeâ pe câte 7 ani. Legile speciale flecarei ţări erau pregătite de domn şi votate de adunare Cele de interes comun, ambelor'principate erau pregătite de o comisiune centrală, cu reşedinţa la Focşani, formată din 8 Munteni şi 8 Moldoveni. Legile erau apoi votate de adunări şi puse în lucrare de domni. Membrii comisiunii centrale erau aleşi jumătate de către domn, dintre membrii adunării sau dintre persoanele cari avuseseră slujbe însemnate în stat, şi jumătate de către fiecare adunare, din sânul său. Comisia centrală aveâ dreptul să iea parte şi la alegerea domnilor, în adunarea căreia aparţineau. Pe lângă facerea de legi, comisiunea puteâsă semnaleze domnilor abuzurile ce s’ar fi săvârşit şi îmbunătăţirile de introdus în administraţie. Legile de interes comun pentru cele două ţări unite erau cele privitoare la unitatea legilor civile, criminale, de comărţ şi de procedură, la menţinerea sau îmbunătăţirea uniunii vămilor, la uniunea telegrafo-poştală, la fixarea sistemului monetar, de măsuri, şi la toate chestiile de utilitate publică. Chiar legile de interes, special nu erau sancţionate de domn, decât după ce treceau mai întâi pela comisia centrală, care cercetă dacă erau potrivite cu dispoziţiile noii organizări. Se mai înfiinţa la Focşani şi o curte de casaţie, pehtru ambele principate, cu membri inamovibili. Această curte judecă sentinţele date de tribunale şi de curţile de apel şi exercită dreptul de cenzură şi disciplină asupra acestora. înaintea ei erau trimişi miniştrii căzuţi în vre-o vină, de domn sau de a-dunare. Hotărîrile sale erau fără apel. Armata aveâ să fie organizată la fel, ca să formeze la nevoie un singur trup. Inspectorii generali ai armatei erau_ numiţi anual de fiecare domn pe rând. . Armata se puteâ reuni ori de câte ori siguranţa ţării sau a graniţelor ar fi fost ameninţată. Oricare din domni o putfea reuni, cu aprobarea celuilalt. La steagurile fiecărei oştiri se puneâ şi câte o făşie albastră. Convenţia proclamă egalitatea tutulor Românilor înainţea.le-gii şi a impozitului. Orice cetăţean român eră admis în slujbele statului. Libertatea individuală eră garantată. Toate privilegiile, cu scutiri sau monopoluri, de care se bucurau prin regulamentul organic unele clase sociale erau desfiinţate. Convenţia mai prevedeâ şi revizuirea legii, care regulă legăturile dintre proprietari şi lucrătorii de pământ, în vederea îmbunătăţirii soar-, tei sătenilor. Tributul către Poartă eră fixat pentru Muntenia la 21/a milioane piaştri, (925.000 lei) iar pentru Moldova la 11L milion de piaştri, (555.000 lei). * ’ In caz de violare a drepturilor Principatelor, domnii se adresau Porţii, şi dacă nu obţineau nici un rezultat, se adresau reprezentanţilor puterilor garante la Constantinopole, prin agea- www.dacaromamca.ro ALBINA 405 ■ţii domnilor, .numiţi şi capukiaie, născuţi Moldoveni sau Munteni. Un hatişerif trebuia să promulge dispoziţiile convenţiei ; iar în momentul aducerii lor la cunoştinţa ţărilor române, căima--cămiile încetau, şi ţările erau cârmuite de câte o comisiune formată din preşedintele divanului domnesc, marele logofăt şi ministrul de interne. Comisiunile aveau să se ocupe de facerea listelor electorale, în vederea alegerii deputaţilor adunărilor ge-şteşti pentru alegerea domnilor. Nu pot trece mai departe, fără a nu aminti că în timpul de-sbaterilor congresului dela Paris, care a votat convenţia, unirea întreagă a principatelor şi domnul străin au găsit o împotrivire mare din partea plenipotenţiarilor Austriei, Turciei şi Angliei. Do altfel ne aducem aminte, că la întâlnirea împăratului Napoleon III cu regina Angliei la Osborme, se primise anularea alegerilor în Moldova, numai cu condiţia ca unirea po^ litică să nu aibă loc. Totuşi Franţa găsise şi dăduse congresului soluţia, ca unirea să se facă măcar pe jumătate, adică în ■locul celei politice să se facă cea administrativă, care de altfel eră un. pas mare către unirea complectă. Alegerea lui Alex. Ioan Cuza. Noi căimăcami funcţionează acum în ţările unite, până la a-degerea domnitorului Al. Cuza. In Muntenia s’au numit caimacami, în locul lui Alex: Vodă Ghica. Ion Mânu, preşedintele divanului domnesc, M. Băleanu ministru din năuntru, şi Ianou Filipescu. ministru al dreptăţii. Sub aceştia, după cum se vede din documentele vremii, cetăţenii erau popriţi de a face adunări şi a se chibzul asupra chestiei alegerii oamenilor, a se lumină asupra drepturilor ce aveau să ■exer'citeze. Autorii oricărui apel politic erau urmăriţi ca nişte criminali. Protestele adresate consulilor marilor puteri din ţară erau socotite ca o atingere gravă adusă atotputerniciei căimacami-lor. Şi cu toate astea, faptele acestora, pornite din imboldul lăuntric de a lucră pentru alegerea ca domn a lui Vodă Bibe-scu, nu puteau fi trecute sub tăcere. Ne fiind siguri că abuzurile de putere ce le comiteau, nu erau îndestulătoare, ca să asigure izbânda candidatului lor, caimacamii au supus înscrierile în listele electorale unor formalităţi greu de îndeplinit, şi au răstălmăcit legea electorală în aşi •chip, că o parte dintre alegători erau şi şterşi depe liste. Pe de asupra, comisarul turc, trimis de poartă ca să citească firmanul de stabilire a căimăcămiei, îşi prelungea şederea în Bucureşti, fără să aibă acest drept. Aceasta eră o încurajare pentru caimacami de a stărui în ilegalităţile lor, când ştiut eră că pentru supravegherea faptelor lor, puterile garante aveau comisarii lor în Capitală. Consulii puterilor au primit proteste dela membrii partidului liberal, dela partidul Ghiculeştilor, şi dela alte persoane din ţară •şi Ii s’a adus la cunoştinţă ilegalităţile comise de caimacami, www.dacoromanicajo 406 ALBINA ilegalităţi care trebuiau să aibă ca urmare o falşificare a voinţei poporului şi un alt rezultat în alegerile de deputaţi decât cel aşteptat de ţară, " Ou toate acestea, ziarele cari apăreau în ţară se siliau, unele fie şi prin figuri alegorice, să lumineze poporul ,şi să-i îndrepte^ gândurile numai spre cei cari trebuiau să fie deputaţi, iar nu spre candidaţii la domnie. In Moldova, căimăcămia eră formată din Ştefan Catargiu, ministru din năuntru, Vasile Stîirza, preşedintele divanului domnesc., şi Anastase Panu, locţiitor de ministru al dreptăţii. In primele zile ale cârmuirei, câteşi trei membrii au lucrat în deplină înţelegere, întru menţinerea ordinei, a legalităţii şi a a imparţialităţii, pentru pregătirea noilor alegeri. Se înlocuise miniştri şi funcţionari necinstiţi, cari serviseră cauza fostului caimacam şi doritor de domnie, Vogoride, şi se restatorniceşte legea presei, cu libertatea tiparului, pusă în lucrare în timpul domniei lui Grigore Vodă Ghica. Atunci ies la iveală ziare ca: Steaua Dunării (reapărută), Zimbrul şi Vulturul* Timpul, Libertatea Dunării, etc; cari luptau pentru pregătirea cetăţenilor, în vederea unor alegeri de deputaţi cât mai bine făcute, şi pentru unirea complectă a ţărilor. Dar între Ştefan Catargiu, care în anii de mai înainte fuspse în fruntea oricărei lucrări patriotice, şi între Vasile Sturza şi A. Panu se iviră în curând neînţelegeri. Cel dintâiu, deşi se învoise la început că „principiul majorităţii trebue pururea să prezideze la toate lucrările căimăcămiei, cu care minoritatea trebue a se uni (1)«, în urmă nu mai oră mulţumit cu schimbările de miniştri şi de funcţionari. II jigmâ grozav faptul că colegii săi, oameni devotaţi binelui obştesc şi propăşirii ţării, împărtă-şitori ai ideilor naţionale, căutau să asigure poporului nişte alegeri libere şi nepărtinitoare, prin îndepărtarea tuturor funcţionarilor compromişi sub guvernul lui Vogoride. Prietin şi rudă cu unii din funcţionari, Catargi, capul departamentului dinăuntru* nu se puteâ învoi să fie schimbaţi. Prea supus poruncilor Porţii, care de drept nu trebuia să se amestece în afacerile din năuntru ale ţării, Catargi, face o opoziţie crâncenă colegilor săi, — rămaşi totuşi în marginile strictei legalităţi,—şi protestează la poartă şi la consulii puterilor. Istoria nu poate decât vesteji purtarea lui Catargi, care pentru mulţumirea unor ambiţii personale, puneâ în joc interesele mari ale ţării şi chemă amestecul—totdeauna nenorocit—al Turciei în administraţia ţării. Cei doi caimacami însă nu s’au dat înapoi şi au continuat mai departe opera de curăţire. Ei declară vacant pastul lui Catargi şi cheamă în locul a-cestuia pe I. A. Cantacuzino. Listele electorale s’au făcut în perfectă regulă, deşi unii an-tiunionişti aduceau învinuiri de ilegalitate căimăcămiei. 1 (1) Acte şi Documente VII 599, www.dacoromamca.ro ALBINA 407 Alegerile se făcură în linişte atât în Moldova cât şi în Ţara^ Românească. La deschiderea adunărilor, frământarea şi într’o ţară şi în cealaltă eră mare, căci nimeni nu se puteâ hotărî • pe cine să se aleagă ca domn. In Moldova erau propuşi vre o 40 de-candidaţi la domnie, dintre cari mai de seamă erau: Postul domn Mihaiu Sturdza, fiul acestuia Grigore Sturza, Lascar Catargiu, Cost. Negri, Mavro-gheni, poetul-Vas. Alezandri, Alex. Cuza,-Scarlat Ruset. Cât pentru Kogălniceanu, acesta nu primise a fi pus pe lista candidaţilor la domnie, ca să fie următor cu sine însuşi, întrucât susţinuse alegerea unui domn dintr’o familie' domnitoare-din Europa. In ajunul lui 5 Ianuarie 1858, deputaţii avură o consfătuire în sala „EIefant“ pentru alegerea candidatului. Nu ajunseră insă la nici un rezultat, cu toate discuţiile însufleţite cari avuseseră loc. Atunci votară şi din urnă ieşi numele colonelului Alex. Cuza. Deputaţii se legară prin jurământ,, ca să-l voteze a doua zi pe acesta. La 5 Ianuarie 1859, adunarea trebuiâ să aleagă pe Domnul Moldovei. După deschiderea şedinţei, ea vota o declaraţiune, pe care o-rostise şi divanul Adhoc din 1857, ca o dorinţă din cele mai vii ale poporului român, şi anume: - « Unirea Principatelor într’un singur stat şi sub un principe străin din familiile domnitoare ale Europei, a fost şv va fi'dorinţa cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai 'generală a naţiunii române». Iar preşedintele adunării, Mitropolitul Sofronie' sculându-se în picioare, în acel minut solemn, zise: «Ziua pentru a alege pe domnul ţării a sosit. Juraţi că în votul "ce veţi da, nu veţi fi povăţuiţi de nici o privire de interes personaj de nici o îndemnare sau înrâurire străină, deniei o părtinire, şi numai de binele Principatelor-Unite, şi de viitorul naţiei româneşti. Fiecare deputat, chemat cu apel nominal, răspundeâ: « Jur şi D-zeu să-mi fie întru ajutor», apoi strigă cu glas-tare numele lui Alex.-Cuza şi-l treceâ pe tabloul alegerii. Alex. Cuza a fost ales domn. al Moldovei cu 48 de voturi, adică cu umanimitatea deputaţilor prezenţi, —minus votul său.— Alegerea Jui Cuza fusese foarte nemerită. El eră un om cu însuşiri alese, şi cu simţiminte înalte, patriotice. Cu ocazia de-misiunii sale din postul de pârcălab al Galaţilor, pe vremea caimacamului Vogoride, Cuza dăduse probă de mult curaj şi independenţă de caracter. Eră un om cu suflet ales, gata de jertfă şi pe deasupra eră lipsit de patima primejdioasă a iubi. rii de arginţi. Iubiâ cu deosebire poporul de jos, de a căruj soartă s’a şi îngrilit în timpul domniei sale. In Muntenia încă nu se alesese Domnul. O parte din deputaţi www.dacoromamca.ro 408 ALBINA înclinau pentru .alegerea lui Gheorghe Bibescu sau a lui Ştir-, beiu, foşti domni ai acestei ţări. In noaptea de 23 Ianuarie, deputaţii ţinură o întrunire la „Concordia". ' Vasile Boerescu propuse adunării alegerea lui Vodă Cuza, ca o- îndeplinire a visului celui frumos „Unirea-Principatelor sub un singur domn". . Propunerea eră curagioasă, dar eră minunată, şi deputaţii o primiră, cu mare însufleţire, căci dacă votata ar fi-fost triumful cauzei naţionale. - La 24 Ianuarie, Vasile Boerescu, luă cuvântul şi în cameră, şi chemând pe deputaţi la înfrăţire propuse alegerea lui Alex. Cuza, pentru a se face astfel unirea definitivă a ţărilor române. Adunarea într’un glas alese pe domnul Cuza, spre bucuria şi mulţumirea întregului popor, care vedeâ în acest vot tăria şi mărirea $e viitor a neamului românesc. • Astfel se împliniâ dorinţa atât de vie de a se reuni două ţări surori, cari atâtea veacuri stătuseră de multe ori în vrăjmăşie, gata să fie înghiţite de străini din pricina slăbiciunii în care a-junseseră. Unele puteri ale Europei, ca Austria şi Turcia, căutau tot cântecul cel vechiu de pe vremea congresului dela Paris. Ele nu voiau să recunoască alegerea lui Cnza. Prin sprijinul lui Napoleon III şi al Italiei, Turcia recunoscii în cele din urmă .alegerea lui Cuza ca Domn'al Principatelor unite Muntenia şi Moldova, însă numai cât va trăi el. In 1861, Cuza făcu o călătorie la Constantinopole, unde fu primit cu cinste de Sultan, şi-şi luă .investituta ca domn. Prin demnitatea sa, prin spiritul său, prin inteligenţa sa, prin dibăcia diplomatică a lui Const. Negri, Cuza câştigă încrederea Sultanului, care primi să se facă unirea deplină, prin unirea celor două ministere şi a celor două adunări, cari funcţionaseră până atunci. Unirea deplină s’a proclamat la 11 Decemvrie 1861. La 24 Ianuarie 1862 se deschide în Bucureşti cel d’întâiu parlament român, format din adunările ambelor ţâri. Adunările u-nite s’au numit „Adunarea României“ , iar Domnul său a continuat să poarte numele de „Domn al Principatelor Unite11, conform convenţiei dela Paris. Amintesc şi aci că Unirea nu fusese recunoscută definitiv, ci numai pe timpul domniei lui Cuza. Unirea principatelor a adus după sine multe fapte mari, u-nele îndeplinite în timpul domniei lui Cuza, altele în timpul Domnului şi Regelui Carol I, cari au creat ţării o situaţie fericită. Incheere. Din expunerea faptelor care au precedat şi înspţit marele act al unirei ţărilor române, se vede că aceasta n’a fost un eveniment mărginit la şedinţele 5 şi dela 24 Ianuarie 1859. A fost lucra- www.dacaromamca.ro ALBINA 409 rea necurmată, anevoioasă, dar conştientă a unei întregi gene- -raţiuni de bărbaţi cu voinţe tari, cu inimi mari, cari nu s’au ■descurajat nici o clipă, cu toate încercările vitrege prin care au trecut. Generaţiunea dela 1848, tare în drepturile sale, şi cu ştiinţă 4e ceea ce doriâ şi voiâ, prin entuazismul ş> energia ei bărbătească, a înfruntat hotărîrile marilor puteri europene, a luptat cu înrâurile străine, şi a făcut să se realizeze unul din marile idealuri ale neamului românesc. Bărbaţii patrioţi ai noştri, cari au făptuit unirea, au putut dovedi că orice primejdii se pot înfruntă şi înlătură, când un popor ştie ce voeşte şi când lucrează cu toată râvna şi cu toate silinţele de care este capabil, pentru scopul urmărit, şi că a-tunci când este vorba de sfânta dreptate, trebue să vină o vreme când cei cari o tăgăduesc — fie ei oricât de puternici — trebue s’o recunoască. Cei cari au făptuit unirea au dat puterilor o dovadă puternică şi netăgăduită, că mai pre sus de voinţa unor diplomaţi străini de neamul nostru, este glasul sângelui, este puterea de voinţă a unui popor care nu mai puteâ rămâne multă vreme înstrăinat de ai săi în lupta pentru libertate, pentru lumină, pontru progres, pentru păstrarea fiinţei sale de popor, fără ca prin aceasta să nu meargă spre însăşi peirea sa. Astăzi când visul s’a împlinit, când între noi cei de dincoace şi între cei de dincolo de Milcov numai sunt vămi şi graniţe, când pe toţi ne leagă aceleaşi legi şi instituţiuni, când cu toţi suntem cârmuiţi de aceeaşi oameni, ni se pare lucru atât de firesc, şi nici prin minte nu le trece celor mai tineri, dintre noi, şi celor cari n:au deschis cartea documentată a timpurilor dela 1821—1859, ce uriaşe au fost sforţările înaintaşilor noştri în lupta pentru înjghebarea la o laltă a Românilor din cele două ţări surori. Eternă fie memoria tuturor acelor nobili şi străluciţi bărbaţi din neamul nostru, care înainte de unire au lucrat pentru u-nîrea Românilor! Munca lor pentru ţară, râvna lor pentru asigurarea unui vi-tor mai mândru, trebue să ne însufleţească pe noi cei de azi, urmaşii lor. Şi după cum prin înţelepciunea lor vrednică de laudă, şi prin energia lor, nedoborîtă, au făcut, faţă împrejurărilor grele, le-au învins şi ne-au asigurat o ţară nouă, mai mare şi mai puternică, mai uşnr de păstrat şi de apărat, prin unirea dintre fraţi, tot astfel se cade ca şi noi urmaşii acelor mari şi vrednici Români, să ne înţelepţim din înţelepciunea lor, să ne întărim din curajul lor, şi să desfăşurăm şi noi aceeaş muncă bună şi patriotică pentru mersul înainte al ţării şi al neamului, dovedind astfel şi recunoştinţa noastră, şi iubirea noastră, şi vrednicia noastră, şi patriotismul nostru. Grig. Tcodossiu, www.daconHnanica.ro CORUL DEMONILOR DIN ALEGORIA „24 IANUARIE* Cuvinte de Gh. D. MUGUR Alltto qj Muzica de Gh. CONSTANTIU jfc-kr-a-lfc -I—■£ 1) V’amlăn-ţu- 2) Să ar - dă Solo Bas it, fe-cioa - re fo - cui is - pi - -0— Remarcată melodia basului f=fc | i11i ~tSh -fr mân-dre, în noap-tea ti - rei in nea-gra *- J=fc=ta; gre - le-lor du- reri; Su ne slu ca - piş-te de stânci; Săi-tati în jiţi de-a-pu-ruri ju-ru-i, voipo- ' :tz: iîbdBsisizz S-i-’ nou - uă De-mo-ni-poa - re, cev’aţitu- ——-----------0-~- tyi www.dacoromanica.ro ALBINA 411 www.dacoromanica.ro 4J 2 ALBINA Al doilea Cor «Hai făuriţi cătuşe grelei ALBINA 413 _j_Kîh -1—^ 49 J —1 w E • î=f= - * * ţ * ^ # 1*— " f PI P ♦ fr~r *— *" 1? T 1? mă Ro-mâ-nă ^-W s* *• să’n vâr-tim ho - ra fră- ţi - ei N £ www.dacoromanica.ro 24 Ianuarie (1) — Poemă alegorică într’un tablou — de Gh. D. Augur Muzica de Gh, Constanţius. Peisaj grav. In lunci o stâncă prăpăstionsâ. Fn ea o gură strâmtă de peşteră. Muntenia şi Moldova înlănţuite de stânci,—ca mitologicul Prometou —de oparte şi de alta a 4jurei, stau culcate pe flamura târli. E noapte. In fundul peşterii tremură flacăra roşă a unui foc. MUNTENIA. In noaptea neagră a durerei M’atingă a visului aripă.. MOLDOVA. Cu capul răzimat de stâncă Aşi vrea să aţipesc în clipă, Oa visul blând să ni arate Lucind o rază de noroc, De asupra capetelor noastre La gura peşterei de foc. MUNTENIA. întinde flamura şi ’ntr’însa Te ’nvălue să aţipeşti, Sub flamura de foc a ţârei Trăesc speranţele cereşti. MOLDOVA. In noaptea neagră a durerei, Isvorul morţii doar mai sună. ' c : I (t). Alegoria aceasta e desvoltarea unei schiţe dramatice dintr’o revistă istorică a maestrului Caragiale. www.dacaromamca.ro ALBINA 415 MUNTENIA. O cât aşi dâ s’aud un bucium, Să văd arzând un colţ de lună, Să tremure de boare lacul Şi crengile peste isvoare. MOLDOVA. Aici pustiul stăpâneşte, Aici nu creşte nici o floare. MUNTENIA. închide, somn, a noastre ploape De veacuri grele, obosite, S’adoarmă ’n noi durerea adâncă! m MOLDOVA. Suntem atât de ostenite!.... (Adorm. Şueră în peşteră). DEMONUL. (venind din fund în gura peşterei). V’am lănţuit pe amândouă In noaptea grelelor dureri, Să ne slujiţi de-apururi nouă Demonicelor dulci plăceri. (către fundul peşterei unde arde focul). Să ardă focul ispitirei In neagra capişte de stânci..... Săltaţi îb juru-i voi popoare Ce v’aţi târât mereu pe brânci. (iarăşi către ele.) Căci unde flacăra credinţei Sa stins, sunt demonii stăpâni Şi unde nu-i amor de ţară Noi punem lanţuri tari de mâni. V’am lănţuit de stânca morţii La gura peşterii de foc. S’a stins de-acum speranţa voastră Şi raza stelei de noroc. www.dacaromamca.ro 416 AT.RTNA CORUL DEMONILOR, (în jurul focului din peştera). 1. V’am lănţui,t pe amândouă In noaptea grelelor dureri, Să ne slujiţi de-apururi nouă Demonicelor dulci plăceri. 2. Să ardă focul ispitirii In neagra capişte de stânci. Săltaţi în juru-i voi popoare Ce v’aţi târît pe brănci. 3. Căci unde flacăra credinţei S’a stins, sunt domonii stăpâni Şi unde nu-i amor de ţară Noi punem lanţuri tari de mâni. 4. V’am lănţuit de stânca morţii La gura peşterii de foc....... S’a stins de-acura speranţa voastră Şi raza stelei de noroc. DEMONUL. Hai, făuriţi cătuşe grele Să ’nlănţuim pe neuniţi Acei ce pururi se desbină Să fie pururea robiţi (Corul Demonilorrepeiăaceiaşf strofă. Sgomot de ciocane p& ritmul muzicei în jurul focului din peşteră). DEMONUL. Şi cin’se târâie, să poarte Cătuşe grele de mijloc Şi braţul ce nu se ridică Să poarte lanţul ars în foc. (Corul Demonilor repetă aceiaşi strofă. Sgomot de ciocane în jurul focului din peşteră). DEMONUL. Hai, făuriţi cătuşe grele, Obezi, piroane ascuţiţi Să ţintuim, ţări şi popoare Pe toţi în suflet neuniţi. (Corul Demonilor repetă aceiaşr strofă. Sgomot de ciocane în jurul focului din peşteră. Larmă de demoni... ciocane.. râsete.... gemete .... şuere puternice .... trosnete). www.dacaromamca.ro ALBINA 417 MUNTENIA (trezindu-so). Visam ■ MOLDOVA. - . trezindu-se). Visam... • ' MUNTENIA. t Eră lumină. . MOLDOVA. Un cer ca lacrima senin.. MUNTENIA. 1 N’aveam cătuşe ele picioare. MOLDOVA. N’aveam în suflet nici un chin. MUNTENIA. Creştea sălbatic libertatea In orice câmp, în orice loc. MOLDOVA. Vedeam doar braţe ridicate Vedeam doar suflete de foc. MUNTENIA. Ah! de ani putea să dobândim Noi, câte avem pierdute . Atunci ce limbi ar mai tăcea, De'guri ar mai fi mute? MOLDOVA. Străbuni avut-am, bravi eroi, Arhangheli erau domnii Sub pală duşmanii picau Cu frunza moartă a tomnii.. www.dacoromanica.ro 418 ALBINA MUNTENIA. La legi ţineau adânc străbunii Şi'dofur trainic de moşie, Se cetluia în orice suflet Măreţ, adânc, pe veşnicie. MOLDOVA, Ah! de-am putea să dobândim Comorile strătţune, Să ardă spada de arhanghel Şi cornul iar să sune__ MUNTENIA. Să tremure viaţa noastră De vitejie şi iubire; Sub alba flamură a păcii Să crească flori de fericire. MOLDOVA. Răsai o rază de speranţă! MUNTENIA. Răsai o rază de noroc ! DEMONUL. (apărând în şura peşterei, eu mişcări stăpanitoare către a-inândouă). Nu, cât vă ţiu încătuşate, Speranţă pentru voi.... deloc. (O flacără albă iabucneşte in vârlul stâncel. îngerul deşteptării naţionale apare într’însa. • Demonul cade frânt la gura peşterii). ÎNGERUL. (către Muntenia şi Moldova, înlănţuite). Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare, N’auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se ’nalţă păn la ceruri din a lumii deşteptare Ca o lungă salutare Către-un falnic viitor f www.dacaromamca.ro ALBINA 419 - Nu simţiţi inima voastră că tresare şi se bate? Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfânt şi românesc La cel glas de înviere, la cel glas de. libertate Ce pătrunde şi răşbate Orice suflet românesc? Iată, lumea se deşteaptă din adânca-i letargie! Ba păşeşte cu pas mare către un ţel de mult dorit. Ah! treziţi-vă ca dânsa, voi surori de Românie! Vă sculaţi cu bărbăţie, Ziua vieţii a sosit! Libertatea ’n faţa lumii a aprins un mândru soare, Şi-acum neamurile toate către dânsul aţintesc Ca un dârd de vulturi ageri ce cu aripi mântuitoare Se cerc vesel ca să sboare Către soarele ceresc?* Numai voi, voi ţări române, să staţi veşnic în orbire? Numai voi să n’aveţi parte de-acest timp reformator? Numai voi să nu fiţi faţă la obşteasca înfrăţire, La obşteasca fericire, La obştescul viitor ? Până când să creadă lumea, fiice ale Vitejiei C’orice dor de libertate, a pierit, s’a stins din voi ? Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie Şi la căru i de tru6e Să ne ’njuge ca pe boi! Până când* în ţara noastră demonii tot să domnească? Nu sunteţi sătui de rele, n’aţi avut destui stăpâni ? La arme, surori, la arme, faceţi lumea să privească Pe câmpia Românească Cete mândre de Români! Sus, surori de acelaş nume, iată timpul de frăţie ! Peste Moina, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi, Aruncaţi braţele voastre, cu-o puternică mândrie, Şi de acum pe veşnicie, Cu toţi mânile vă daţi! Hai surori de acelaş sânge ! hai pe veci într’o unire, Libertate acum sau moarte să cătaţi să dobândiţi. Pas de-acum, lumea vă vede... Pentru a patrie iubire, ' Pentru a mamei desrobire Viaţa voastră vă jertfiţi! www.dacoromamca.ro 420 ALBINA Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! Care vede’n a lui ţară libertatea renviind Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare Nemurire dobândind. (evocând umbrele trecutului). (Chemând po eei: ce cu adevărat siinţiau într’însii flacăra dragostei neţărmurite pentru Unire şi pentru înălţarea celor doua ţări surori). Suflete de foc, luceferi ai iubirii de moşie, Ce vedeţi în visul vostru slava şi norocul ei, Dacă arde în voi iubirea, strajă staţi aici, să vie Duhuri sfinte să vă ’mbie, Ca să fiţi odată zei; (Apar luptătorii Unirii, unul câte unul, prin amândouă laturile d’n fund şi s'apro-pic de ţările robite cu ochii către, Îngerul Deşteptării Naţionale Dintr’o parte întră Cuza, Alecsandri, Ko-gălniceanu, Negri, din alta Eliad, Bălcescu, Brătianu. Cei din Moldova apar din latura aceleia ce reprezintă pe Moldova încătuşată, şi cei din Muntenia din latura protivnică. Ei vin în ordinea următoare: Cuza, Eliad, Alecsandri, Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu, Negri. fiecare cum intră rosteşte către îngerul Deşteptării «Am venit-; iar Muntenia şi Moldova po rând, spun tare cu o flacără de bucurie in ochi, numele celui ce a intrat în tenă. Muntenia pe a luptătorilor munteni, Moldova pe a celor moldoveni. Toţi luptătorii apar înfăşuraţi în albe mantii clasice (togă), descoperiţi şi purtând în mănă semnul simbolic ce i se potriveşte; poeţii: lira, scriitorii: pana, oamenii politici: un pergament desfăşurat, Cuza numai o spadă. In tot timpul apariţiei, melodramă la orchestră. ÎNGERUL. (după intrarea celui din urmă, cu ochii în slavă) Umbre sfinte ale ţării, duhuri voi biruitoare, Coborîţi din slava voastră (arătând pe Muntenia şi Moldova) în adâncul nopţii lor... Foc în inimă să puneţi (arătănd pe luptătorii Unirii) fiilor ce văd în soare Crescând a puterii floare, Ca să rupă lanţul lor. (arată spre cele două încătuşate) (Umbrele apar din lături într’un plan din faţă, pe rând, întocmai ca luptătorii de mai înainte. Au înfăţişare de fantome. Sunt înfăşuraţi in pânze albe fulgerătoare, cu coifuri de lumină po cap...) www.dacoromamca.ro ALBINA 421 UMBRA LUI MIRCEA (intrând din stânga) (către luptătorii din jurul ţărilor înlănţuite) A coborit din Yecinicie Biruitorul la Rovine, Tăiaţi drum-larg de libertate In viitorul care vine. UMBRA LUI ŢEPEŞ (din dreapta, la fel) Sunt Ţepeş, braţul ridicaţi-I Să tremure de spaimă, ura Ce cască gura ca o fiară Să sfâşie în dinţi flamura. UMBRA LUI ŞTEFAN (din stânga) Sunt Ştefan, inima să ardă Şi pala ’n mână să scântee, C’atunci acvilele pe steaguri Aşa bătute n’au să stee Tăind văzduhul or să sboare Pe drumul sfânt al biruinţei. UMBRA LUI NEAGOE BASARAB (din dreapta) Sunt Neagoe, în suflet crească Duioasa floare a credinţei Ce 'ncunună cu slavă sfântă In vremuri vechi pe toţi străbunii Când ţara o puneau la cale In razele de foc a lunii Ce pătrundeau prin vechi ceardacuri In strămoşeştile palate. UMBRA LUI MATEI VODĂ (din stânga) Cu ’nţelepciune şi cu spada Veţi dobândi a voastre toate, Matei cucernic glas înalţă: Daţi vânturilor pradă, ura. UMBRA LUI TUDOR VLADIMIRESCU (din dreapta) Şi Tudor strigă: daţi-i mânei Hamgerul morţii şi flamura. www.dacoromanica.ro 422 ALBINA UMBRA LUI RADU CEL FRUMOS (din stânga) Am coborît şi eu cu Rareş UMBRA LUI RAREŞ (din dreapta) Cu Rareş Radu. (către luptătorii, cu avânt) Hai luptaţi! UMBRA LUI RADU (la fel) Rupeţi cătuşele fobiei UMBRA LUI RAREŞ Un paloş trageţi şi tăiaţi.,. (La îndemnul umbrelor faţa luptătorilor ia o căutătură e-roică. Se simt înflăcăraţi). KOGĂLNICEANU (cu avânt, către umbre) Al vostru glas ne ’nsufleţeşte Lumina voastră ne aprinde... Şi braţul ni se întăreşte. De suflet aripi ni se prinde. ALECSANDRI De arătarea voastră dulce Se umple mintea de lumină; Un zeu se face fiecare Şi slava toată i se’nchină. CUZA (eroic) Vom rupe lanţul de robie Şi steagul fulgera-va ’n vânt Şi săbii vor sclipi în soare Şi munţii-om sguduî de cânt. Iar când cătuşa s’o desprinde De mâna ţeril’or robite, De-o fulgeră în ea un paloş Şi stâncile vor fi sdrobite. Veniţi! MUNTENIA MOLDOVA (nebună, cu înflăcărare către luptători). (la fel) Veniţi luceferi mândri, Voi inimi mari,’ biruitoare www.dacoromamca.ro ALBINA 42S MUNTENIA Frângeţi cătuşele robiei MOLDOVA Ne daţi al libertăţii soare (Luptătorii se reped la ele sa le ridice. Cuza taie lan ţa* rile şi înalţă flaraurele. O clipă se întunecă. Sgomot. îngerul Deşteptării naţionala, apoi Umbrele Trecutului şi Luptătorii Unirii dispar ist clipa de întuneric. Lumină mare apoi. Muntenia şi Moldova fără lanţurţ. cu flamura în mănă flecar^ se privesc cu seninătate. Ba fund codrul frumos). MUNTENIA (dând mâna Moldovei). Hai să dăm mână cu mână C’avem inimă română, Să ’nvârtim hora frăţiei ,Pe pământul României! MOLDOVA. Iarba rea din holde piară Piară duşmănia ’n ţară ! Intre noi să nu mai fie De cât flori şi omenie 1 MUNTENIA. Hai, Moldovo, hai, vecino, Vină să te prinzi cu mine Şi la viaţă cu unire Şi la moarte cu ’nfrăţire! MOLDOVA. Unde-i unul, nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde-s doi, puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte, MUNTENIA. Vezi, suntem tot de-o mamă De-o făptură şi de-o seamă, Oa doi brazi într’o tulpină, Ca doi ochi într’o lumină. www.dacoromanica.ro 424 albina MOLDOVA. Amândouă avem un nume, Amândouă o soartă ’n lume. Soră-ţi Sunt. A a noastre-s toate, In noi două un suflet bate ! munteni! Hai... să vadă sfântul soare, Ca’ntr’o zi de sărbătoare . .. Hora noastră cea frăţească Pe câmpia Românească!...... Pădurea din fund isbucneşte în cântec de privighetoare, apoi s’audc fluerul dulce al unui păstor. De sub corturile de fiori ale codrului răsar flăcăi şi fete în mândru port al ■nostru şi înşirându-se în faţă joacă cânta ud sfânta Horă a Uhirei, în vreme ce_sub'crengile din codru fugăresc prin tund, zâne frumoase. Starea agricolă a României la finele lunci Pecemvrie 1908 st. n. Puţina ninsoare căzută în cursul celor d’intâi zile a folosit mult semănăturilor, căci le-a adăpostit întru câtva în Contra gerurilor ce au ufmat. E probabil ca îngheţurile şi desgheţurile din cursul acestei luni să nu fi produs stricăciuni semănăturilor, care se prezentau destul de mulţumitor pretutindeni înainte de zăpada dela sfârşitul lunei. In regiunea do câmpie, în perioadele mai calde din cursul acestei luni, au continuat să se mai facă arături şi ogoare; pe unele locuri s’a şi semănat grâu şi orz de toamnă. Timpul favorabil de pe la jumătatea lunii a permis ca să se completeze în multe părţi lucrările agricole, mult întârziate în toamna a-ceasta din cauza timpului nefavorabil şi a zăpezilor prea timpurii. Asemeni s’au făcut desfundări de terenuri pentru viţă şi pomi şi s’au terminat de îngropat unele vii. In zilele mai frumoase şi mai calde vitele au mai umblat pe câmpii, unde au găsit câte puţină hrană : economisind astfel puţinul nutreţ ce se are pentru iarnă şi a cărui lipsă a început a se simţi foarte mult în unele regiuni ale ţerii. Ninsoarea din ultimele zile ale anului 1908 şi dela începutul celui în curs a acoperit pretutindeni semănăturile cu o pătură de zăpadă, deşi nu prea groasă din cauza viscolului, destul de bună însă pentru a le asigură în contra gerurilor simţitoare ce au avut loc în această din urmă perioadă. ^ (Comunicat de Observatorul astronomie şi meteorologie). www.dacoromamca.ro ALBINA 495 Cronica.. Zilele trecute Maiestatea Sa Regele a' suferit de euiici ale ficatului. Tur-burarea, din fericire, a ţinut puţin timp. Acum Maiestatea Sa e pe deplin restabilit. S’a ţinut în Capitala, în Sala Eforiei, un mare congres al partidului liberal-naţional din ţară. Congresul a fost prezidat de d-1 P. S. Aurelian. S’a proclamat ca şef al partidului d-1 Ion I. Brătianu, preş. cons. de miniştri. D-sa a răspuns, mulţumind pentru alegerea sa, aducând elogii d-lui Dim. Sturdza, şi arătând cum înţelege d-sa să conducă partidul al cărui şef a fost ales. Au sosit în Capitală 3 înalţi trimişi ai Reginei Spaniei, ca să ia parte la botezul Principesei Ileana. Regina Spaniei a făcut dar A. S. Principesei Măriei o sculă frumoasă şi scumpă. £lltr D-1 Ministru al Instrucţiunii a depus la Cameră un proect de lege, prin care părinţii cari nu trimet copiii să dea examen de ultimul an şcolar, să fie supuşi la o amendă de 15 lei. Promovarea dintr’o clasă în altă să se facă ţinând seama de cunoştinţele dobândite de şcolari în cursul anului. S’a mai depus la Cameră şi un proect de lege pentru desfiinţarea instructorilor militari din şcoalele primare. Pentru fondul cultural din Transilvania au mai contribuit d-nii: dr. Aurel Munteanu avocat în Orăştie 1.01)0 coroane, protopopul Borzea din Făgăraş 1.000 coroane şi preotul George Pop Gremoiu din Mărgineni 1.000 coroane. Guvernul bulgar a dat ordin pentru mobilizarea unei divizii militare şi trimeterea la graniţa despre Turcia. Turcia la rândul ei a trimis trupe şi muniţiuni.spre graniţa bulgară. Sultanul Turciei o greu bolnav. g&uâh SgijBS In Herţegovina este o foamete grozavă. In Transvaal, Africa de sud, s'au prăbuşit mai multe zăgazuri şi au înecat într’o mină de aur 100 lucrători. Am vorbit în numărul trecut intr’un articol special despre nenorocirea din sudul Italiei. In cursul săplămânei trecute au urmat lucrările de cercetare prin ruine ca să se scoată morţii şi poale şi din cei rămaşi vii, căci s’au găsit şi do aceştia. Dăm aci,ţlouâ ilustraţii cari arată starea, lucrurilor de acolo. - Std www.dacaromamca.ro Nenorocirile din sudul Italiei Vederea uuei case dărâmate. (DnpilrerliU: L'lllustration)J ALBINA 427 Una arată cum s'au dărâmat tavanurile şi au rămas păreţii în parte întregi. Altă ilustraţie arată cum soldaţii urmăresc pe nişte tâlhari. Soldaţi urmărind pe tâlhari printre ruine. Cărţi primite la redacţie.; ?!FAlmanahul sănătăţii şi al igienei Jpc Bucureşti* „Speranţa* 1909. Bros. 2iXI4* Pag* I42* Preţul 1 leu. Moise N. Pacu, Cuvântări, diverse, cu |con ţinut nreligioso-moral, didactic si social naţional. Galaţi. Tip. Buciumul Roman. i9o8: Bros. 23X16. Pag. 210+VI. Preţul 3 lei. ÎNŞTIINŢARE ) ) Din cauza lucrărilor suplementare necesitate de imprimarea numărului festiv, vom fi siliţi ca fio. obişnuit de 25 Ianuarie să-l scoatem împreună cu fio. defa 1 Fevruarie. ADMINISTRAŢIA. www.dacoromamcaro 428 ALBINA INFORM AŢIUNI In ziua de 11 Ianuarie a. c. neîntrunindu-so numărul necesar de membri pentru a se putea ţine adunarea generală, se aduce la cunoştinţa D-lor membri ai Societăţii Culturale „Steaua11, că adunarea va avea loc Duminecă 18 Ianuarie a. c. în localul Administraţiei Domeniului Coroanei, str. Ştirbey-Vodă No. 3. la ora 5 d. a, când se va ţine potrivit statutelor, cu orcâţi membrii vor fi de faţă. — Dl Ioan Jipescu a fost întărit ca secretar general a-I ministerului de finanţe. — D-l I. G Saru, institutor în Capitală, a fost numit revizor şcolar al jud. Ialomiţa, în locul u lui P. Râdulescu, permutat la Jud. Argeş. — D-l I. Dianu, revizor şcolar ai jud. Argeş, a fost permutat în Capitală. — D. ministru al instrucţiei publice, a recomandat şcoalelor de agricultură şi de gospodărie casnică să desfacă produsele prin federala cooperativelor săteşti, din Bucureşti. De asemenea a recomandat şi învăţătorilor să îndemne pe săteni să se servească de mijlocirea aceleiaşi federale. — La 25 Mai I909 orele 2 p. m. se va ţin- concurs la Eforie pentru postul de medic al Spitalului Zossima din corn. Armâşeşti, jud. Ialomiţa ce se află ocupat provizoriu. Condiţiunile de admisibilitate şi programa concursului sunt publicate în Monitorul Oficial No. 278 din xi Martie 1908. Registrul de înscrierea candidaţilor se afiă deschis în cancelaria Eforiei în orice zişi oră de lucru şi se vaînchide cu 10 zile libere, înainte de ziua fixată pentru ţinerea concursului. jBiToliografie. — Ziarul „Tribuna" din Arad a scos de Crăciun un bogat număr special cu materie literară foarte variată. — A apărut «Teatru pentru copii: de I. C Lunean şi Gh. D. Mugur cu o notiţă critică de D. Mihail Dragomirescu în «Biblioteca Românească enciclopedică Socec No. 28—27. Volumul conţine printre altele «O şezătoare la ţară» două feerii, şi jocuri, cu note muzicale în text. Preţul volumului 55 bani. 3_ icit a ţiian i. — Se aduce la cunoştinţa generală, că la Eforia spitalelor civile se vor ţine următoarele licitaţii, "pentru exerciţiul 1909—1910. la orele 10 dim. : La 31 Ianuarie 1909 orele 10 a. m., se va ţine licitaţie la Elorie pentru închirierea pe termen de 5 ani cu începere dela 1 Aprilie 1909 până la 1 Aprilie 1914 a băilor după bălţile: Baciului şi Verde din Slânic, Prahova. La 5 Fevruarie 1909 pentru jimbla şi pâine pentru carne de vacă, „ „ săpun si vin alb şi roşu, idem coloniale, „ untură, făină şi gris, „ articole de cauciuc şi uleiuri minerale, „ materiale de cusătorie şi de întreţinerea ma- şinelor, „ 18 „ articole de biurou şi cărbuni cardiff, „ 19 „ Păcură şi Petrol, B 20 „ deşertatul latrinelor şi laptele dulce şi bătut necesar Osp. Mârcuţa şi Pantelimon. Caetele de sarcine se pot vedeâ în orice zi şi oră dc lucru. 6 » 7 » 14 „ 16 n 17 www.dacoramamca.ro w -nr -y -V V 'V V* V 'V^ V” V y V 1 »^-°*- -*- A. i(^~i Ai A«iA ^fr»i -«^i ^ '-*Y~V-'~V' A A A „STEBU H‘‘ Societatea «Steaua» are de scop t lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ţi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru impiedeoa-rea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faoă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Ilaret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, luau Kalinderu, Membru al Academiei Române— Vicepreşedinte, Sa va Şomnncscu, mare proprietar, fost senator Administrator şi casier. Spini C. Harul, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Hanii, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii ; Petre (iArboriceann, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Homcîne, profesor In Seminarul Central fi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român: I. Dinii t rescu Procupie, senator, fost Primar aI Capitalei; M. VlftilţăSu, fost Ministru., profesor universitar; Cristu S. Neiroescn, fost administrator al Casei Şcoale/or, profesor secundar; Poinpiliu El iade, pro. fesor universitar. — Cenzori. Const. Alimilneşt cami, inginer de mine; Creolul econom Const. lonescii, profesor secundar: Const. A luxând rescu, institutor. Membri însorişi şl ootlzaţiunl plătite (urmare). N. Toarţă (Braniştea), 1 leu: D. Cliiser (Cujmir), 1 leu; Pr. V. Ulescu, (Crivina), 1 leu; Ioan Crivineanu (Devcsel), 1 leu; Dem, Cercel (Dobra), 1 leu; Tânase Popescu (Gârla-Mare), 1 leu; Iulian Petculescu (Gemeni), 1 -jeu; Pr. D. Gogoşianu (Osirovu-Mare), 1 leu; D. Uanubianu (Gruia), 1 leu; I. Isvorânu (Isvoarele), I leu; Petre Popescu (Jiana-Mare), 1 leu; Gli Cerbulescu (Mileni), 1 leu; Const. Ioneseu (Pâtule), 1 leu; Pr. Iorgu Firulescu (Prisăceaua), 1 leu; IIie Popescu (Pristol), 1 leu; I. Gli. Bu-teică (Poroiniţa), 1 leu; Const. Zaliarescu (Rogova), 1 leu; C. Angelescu (Liecea). 1 leu; C. Georgescu (Roşiori) 1 leu; I. Cornilescu (Slaşoma), 1 leu; Gh. Popescu (Valea-Anilor), 1 leu; Pr. Ştefan Ionescu (Hotărani), 1 leu; Roin. Mihâileanu (Vânju-Mare), 1 leu; Gh. Milucâ (Scorila).. 1 leu; Mi Blendea (Vlădaia), 1 leu; Gh. Pârcălâbescu (Gârla Mare), 1 lei; Pr. Popescu.(Pâiulelo), 1 leu; N. Op eseu (Cujmir). i leu; D. Puicea (Vânători), leu; N Melinescu (Barboiu), 1 leu; M. Mânescu (Brezniţa-Motru), 1 leu; I. Dobrescu (Busu), 1 leu; M. Prelorinu (Butoesti), 1 leu; Gh. Popescu (Buiceşţi), 1 leu; Gli Isniană (Cacoţi), 1 leu, C Marinescu (Cânepiii), 1 leu; Al. Molânescu (Gernaia), 1 leu; V. Botgros (Corcova). 1 leu; V. Ochea (Corzu), 1 leu; C. Pretorian (Cosovăţu-Motru), 1 leu; Titu Bâ-leanu (Cotoroaia), 1 leu; N. Pagubă (Greci), 1 leu; FI. Vlădescu (Greceşti), 1 leu; Gh. Bălăcianu (Gura-.Uolrului), 1 leu; C. Gherghinescu (Grozeşti)2 1 leu; Marca Popescu (Imoasa), 1 leu; V. Lucji (Isvorăl), 1 leu; Gh. Ruptureanu (Lumiiic), 1 leu; Elena Râducanescu (Menţi din Faţă), 1 leu; D. Dăhcitilescu (Padina Mică). 1 leu; I. Stoichiţescu (Plopi), 1 leu; C. D. Sânduţu (Rocşorcni), 1 leu, Gn. Giurumescu (Ruptura), 1 leu; I. Popescu (Samariheşti), 1 leu. ^umărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 2401, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 10 712 lei. (Vă urmă In numărul viitor). www.dacoromanica.ro -A.vis peritru cL-nii Stupari. Procurându-mi delâ cea mai mare fabrică din lume, dela «A. I. Root» et. Comp. din America, o maşină cilindrică, cu toate accesoriile ei pentru preparat şi destilat, şi prin multul exerciţiu reuşind a face faguri artificiali, de orice dimensiune şi similari cu cei mai excelenţi faguri lucra(i în străinătate, fiind tot aşa de resistenţi, flexibili, sub(iri şi transparenţi, ceeace cu presa de mână nu se poatenici odată obţine; Domnii stupari sunt rugaţi a-şi procura fagurii necesari numai dela mine; de oarece, pe lângă încurajarea ce-mi vor da, vor profită şi înşişi d-lor, prin faptul că vor primi comanda mai curând, vor fi scutiţi de pierderi de timp şi pagube prin stricarea sau pierderea colete-lor, şi în plus- vor câştigă câte 2 lei la kgr. dela porto, ambalaj, taxele vamale şi a fondului comunal. Odată cu comandele făcute prin o carte poştală şi înaintarea costului întreg prin mandat postai, mi se va arătă: cantitatea dorită de faguri, în kgr., dimensiunea lor şi pentru ce anume (catul de clocire său de miere). Costul lucrului, pentru d-nii cari vor trimite ceara d-lor, este de: 3 lei kilogr. de ceară (cântărită brut) până la 5 kilograme. 2.76 » s » » 10 » 2 s 50 » > >20 » şi 2 » 00 » « pentru cantităţi mai mari de 20 kilograme Pentru persoanele cari nu vor avea ceară proprie, vor trimite în plus 6 lei la fiecare kgr., de oarece anul 1908 fiind cel mai desastros .pentru stupi, nu se poate găsi ceară cu preţ mai mic. Adresa: «Economul V. Hanganu, Iaşi.—Şoseaua Racoviţă No 5. THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bu-Jureşti. Comitetul central: la Londra uachlan Machlitosh Rate, „ 9. 1. Goschen ...... „ V icontele Dancanaon ... „ S. W. H. Barry........ „ tobert Hamilton bang . . „ Oemetre de Frank .... Viena (*. Naville............ Paris id. Vernes............ „ Directori: ! Jr ^ floJdwin. Ceusori: loaa Kalindera, Demetra (oan Ghlka şi Arthur Green. Sediul social: Londra 7 Creat Winchesterstreet. VnourBala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-?he. 3.965.68&76| „NflŢIONflL/T SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur..............Lei 2.000.00( Fonduri de re servă compuse din prime şi daune......... Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842 6» Total în aur Lej 7.052.531.3» Daune plătite .... Lei 33.000.00» Vice-preşedinte A, Băicoianu. Dir. general E. Grdnwald. „tiAfioriAbA11 asigură contra in-cediului, a «grindine!», contra rişcu lui pierderii valorilor. Asigurării» pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Soc. din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Eepres-generală in Buc. str. Smârdan No. 4 Agenţii în toate oraşele din ţară Inst. de Arie Graftce Oarol Gobl til-aor Kasidesou, Str. Doamnei ifi.—28.337. www.dacoromamca.ro