Anul XII
No, 11
14 Decemvrie 1908,
ft^arc în fiecare “Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
ION KALINDERU
P. Dulfu
P. Gârbovlceanu
G. Coşbuc
G-l P. V. Năsturel
N. Nlcolaescu
Gr. Teodosslu
Gh. Adamcscu
J. Otcscu
Redacţia şl	No. O — Bucureşti.
Jfons parjumeric şi Srognerie JKeSicinaU •
TSMA BTiĂTULESeU
Bucureşti, oale* Grivlţei No. 145 (lângă Gara da Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfurauri din cele mai renumite fabrioi fran-aeze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, brillantine, superbe colorante pentru păr, diferite, loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate. Capilari ne, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafee şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane ou cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackeriin», oarboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, sal ol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gâta soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete,, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, francezeşi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce lndeplint«e unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să e redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciucârie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi liphiane de porţelan, specule, 'aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre minimale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţl. şt porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi nu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
52- 4T *
w"V"m w w w'w v w w ^	; *
www.dacOTomamcajo
Anul XII.
No- 11.	14 Decemvrie 1908.
ALBINA
Revistă Enciclopedică Populară

wj_ 'A
Abonamentul in ţară pe ajfiŢei 5 At -i. m. in itrainătate pe au lei'8
»	» n Pe 6 luj^» 3 Unvi^im^y..............15 bani.
Pentru anuneluri 1 leu Uk,. Mica publî&Jfate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepuS^eeW se ard.
SUMARUL:
Zile mari: Comitetul, ^Aniversara M. S. Reginei (cu portretul Majestăţii Sale).
Din trecutul ţării: M. Sadoveanu, Unirea. — <5r. Ceodo&siu, Răs-boiul Crimeii şi*tratatul dela Paris.
Păstrarea şl îngrijirea sănătăţii : Dr. Cazacu, Cum trebuie să ne păzim şi să ne vindecăm de friguri.
Pagina copiilor: V. Balintescu, Şopârla.
Sfaturi practice: Pentru gospodine: Cfena Demetrescu, Pilaf de pasăre.
Anecdote : La spiţerie.—Un lucrător dibaciu.
Cronica : Corpurile legiuitoare: Şedinţele Camerei si ale Senatului, dela i până la 5 Decemvrie. Adresa Senatului. Răspunsul M. S. Regelui ,1a adresa Senatului.
Desvălirea statuei lui N. R. Codreanu. (Ilustraţie: Portretul lui N, R. Codreanu).—întrunirea podgorenilor din judeţul Prahova.-Serbarea Şcoalei Normale din Câmpulung. — Serbarea şcolară a liceului din Bârlad (Ilustraţie: Vederea liceului).— D. Ministru Haret la Iaşi.— Fondul cultural al Românilor din Ungaria.— Jubileul societăţii „Şcoala română" din Cernăuţi.— Deraiare de trenuri în Galiţia.— Un senator aromân în Turcia (Ilustraţie: Vederea palatului unde se întruneşte Parlamentul Turcesc).
Bibliografie. înştiinţare.
Pagina glumeaţă: Moş Stoian, Ţigara lui Zăpăcilă. (Cu 2 ilustraţi uni).
www.dacaromamcajo
Aniversara M. S. Reginei.
e_<a—a
M. S. Regina Elisaveta sărbătoreşte în ziua de 16/29 Decemvrie a 65-a aniversare a naşterii Sale.
Ţara întreagă împărtăşeşte bucuria familiei Regale, căci strânse sunt legăturile ce O unesc cu naţiunea. Românii ştiu că Regina lor nu este numai scriitoarea care prin operele Sale a atras admiraţia obştească şi a contribuit ca să se înmulţească în streinătate cunoştinţele despre ţara lor; — dar Ea este un suflet mare şi nobil, care compătimeşte cu cei năpăstuiţi de natură sau de viaţă, care nu pregetă ca să aline suferinţa. Dacă în vre-mearăsboiului dăduse bunul exempluprin îngri; .rea soldaţilor, aşa că i S’a zis atunci «Mama răniţilor»,— în timp de pace M. S. a dat în toate prilejurile sprijinul Său ori de câte ori i s’a cerut, ori unde a fost nevoie de şters o lacrimă, de îndulcit o durere.
împărtăşind şi noi aceleaşi sentimente generale, depunem la picioarele Tronului omagiile noastre respectuoase şi rugăm Cerul să dăruiască ani mulţi şi sănătate Doamnei şi Reginei României Elisaveta.
Comitetul.
www.dacofomamca.ro


RAN-ITILOR SI N 6 N 0 ROCIT'I LO R
Portretul ÎI. S. Reginei.
(după lucrarea d-lui Costin Petrescu pentru „Steaua").
www.dacoromanica.ro

256
ALBINA
uisri^E^.-
f .
i.
ările noastre româneşti dintru începutul lor ar fi trebuit să fle unite. Tot pământul de din colo şi de dincoace de munţi, cât este locuit de noi, pământ românesc este; şi ri’ar fi trebuit să fle hotar între fraţi. Plugarul, :şcormonind pământul, şi-a cântat durerea în aceiaşi limbă pretutindeni; ciobanii cu căciulă de oae cutreerând cu turmele lor munţii şi văile au purtat cântecul doinei între Nistru şi Tisa şi dela izvorul Prutului până la Dunăre şilamare.pe pământul stră-vechiu al naţiei-noastre. Pe clinul de dincolo al Carpaţilor, Moldovenii şi Muntenii dela o^ laltă cu sângele lor au hrănit ţărâna Moşiei, împotrivindu-se puhoiului păgân. Acelaşi suflet a bătut pretutindeni, ace-daşi limbă s’a vorbit, supt aceleaşi dureri au gemut cu toţii.; — ar -fi trebuit ca toţi, totdeauna, să fim un trup ; aşâ ar fi fost firesc. Insă întâmplări nenorocite şi împrejurări vrăjmaşe ne-au despărţit şi ne-au ţinut aşâ, despărţiţi. Ba încă vreme de veacuri, între Ardeleni deoparte şi Munteni şi Moldo,veni de alta, a fost ca un zid nepătruns: nu s’au înţeles şi nu s’au cunoscut. Cel puţin Muntenii şi Moldovenii au izbutit a se cunoaşte cu armele în mână, luptând unul împotriva altuia: frate cu frate! Cred că puţine popoare au avut aşâ de amară soartă ca noi. S’ar fi putut să fim astăzi un popor întreg de două spre zece milioane. Şi nu sântem. Stăm, nu risipiţi, ci numai despărţiţi de hotare care nu sânt hotare fireşti!
Insă după cum cronicarul spune: «că nu sânt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi», acuma zadarnic ne mai tânguim. A fost să fie aşâ şi din pricina întâmplărilor nenorocite, şi din pricina întunericului în care zăceâ întreg poporul, de sus până jos. Pentru cei vechi nu eră unirea noastră a tuturora cel mai de seamă lucru. Mircea, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Vodă- cel Cumplit au cucerit cu sabia o parte ori toate ţările despărţite ale Românilor, însă nu pentru a le uni. Toată vrednicia celor vechi s’a «heltuit în zadar; despărţiţi fiind, duşmanii i-au copleşit şi i-au supus dela o vreme.
www.dacoromamcajo
ALBINA
257''
Târziu, când in negUra slavonismului încep sâ lucească că stele cărţile cronicarilor, în «limbă veche şi înţeleaptă»,, când înţelegerea luminată a acestor scriitori ai neamului se înalţă şi priveşte înjur,— se rosteşte adevărul: că «Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii toţi de un jieam sânt, românesc».
De aici a pornit ideia unirii. încet, încet ea se întinde inminând minţile şi mişcând sufletele Românilor. In Moldova şi Muntenia mai greu şi-a făcut loc, din pricină că asupra poporului stăpânea Grecizmul, minte străină şi carte străină. Dar deodată in Ardeal pornesc cu avânt câţiva scriitori, Micul, Maior, Şincai ş. a.; scrisul lor pătrunde adânc şi zgudue conştiinţile. Atuncea se lămureşte origina Românilor pe deplin precum şi stăruinţa lor în Dacia, şi îndată acestor idei urmează visul măreţ ş: neîmplinit încă al bătrânilor: unirea tuturor Românilor!
Prin George Lazăr şi Asachi ideile acestea şi cartea românească se răspândesc şi în ţările dunărene. In scurt prefaceri mari au loc, par’că un soare ncu luminează pe Români. Tinerii pleacă la învăţătură îr ţările Apusului, acolo intră în fierberea cea mare a ideilor, au adânc răsun net în inimile lor chemările de durere ale popoarelor asuprite din Europa. Acolo în apus tinerii Români vedeau cura se frământă şi se pregătesc de luptă în jurul lor Polonii şi Italienii, cum popoare vechi cer o nouă vieaţă şi vor sâ se scuture de trecutul de nevoi. Inimile lor se încălziră, ca jale îşi întoarseră gândurile spre neamul lor care zăceâ în întuneric, zdrobit şi spintecat. Şi prefacere adâncă s’a săvârşit repede în ei; când s au întors erau oameni ai Apusului, cu idei nouă pentru ridicarea poporului, gata să primească cu aprindere strigătul poetului:
Români din patru unghiuri, acum ori nici odată Uniţi-vă în cuget uniţi-vă ’ri simţiri!...
încă do pe la 1830 ideia unirii fraţilor circulă printre cei lumiuaţi. Iancu Văcărescu într’o pagină a lui blestemă Mil-covul. Dascălii, prin şcoli, vorbeau despre ţările româneşti şi despre poporul românesc. Pe vremea Regulamentului organic spune o corespondenţă din Bucureşti că gândul unirii încălzea toate spiritele. Insă străinii erau tari şi mari în-, ţară şi toate pornirile naţionale erau înnăbuşite.
In Muntenia şi Moldova încă de pe acum idealul celor dintâi propovăduitori a unirii tuturora într’o împărăţie aşâ cum Mihai Viteazul o clipă o întruchipase cu spada lui,— rămâne în minţi ca un vis al viitorului necunoscut. In schimb însă unirea «ţârilor surori», unirea Moldovei cu Muntenia se înrădăcinează cu putere. Mulţi bărbaţi cu minţea ascuţita vedeau că dela începutul veacului toată suflarea românească din principate suferea în acelaşi fel, chemă în ajutor
www.dacoromanica.ro
258
ALBINA
în acelaşi fel. Aceleaşi împrejurări la 1821, aceleaşi împrejurări în anii următori. Nevoile politice şi economice erau aceleaşi. Şi odată cu pornirea ideii de unire dela oameni luminaţi, întemeiată pe origine şi limbă, luase naştere, aşa în chip firesc, şi trebuinţa unei uniri din pricină că sufe-rinţile şi interesele erau aceleaşi. Felul de a cere o îndreptare a lucrurilor cătră puterile împrejmuitoare a fost acelaşi ^ şi străinii chiar s’au deprins a nu.mai despărţi interesele Moldovei de ale Munteniei. Mai mult chiar: un fost agent diplomatic al Franciei în Orient scrie o broşură în care arată de ce importanţă ar fi unirea Moldovei cu Valachia în afacerile Orientului. După el, crearea unui regat Moldo-Yalah la gurile Dunării ar fi o garanţie de pace. Ideia prin urmare începea să prindă şi să se discute şi printre străini. Chiar Ruşii, care nu ne*au voit nici odată binele, au ajuns la un moment dat să se intereseze de unirea Moldovei cu Valahia supt o singură ocârmuire.. Bine înţeles în îngă-duirea aceasta a lor eră şi un plan, — căci cum au primit vestea că pe lângă ideia de unire, între Români mai umblă o dorinţă: principe străin, care însă să nu fie dintre stăpâ-nitorii ţărilor înconjurătoare, îndată lucrurile au rămas baltă Vecinii aceştia ai noştri seamănă cu vorba din poveste: din dragoste prea mare au fost totdeauna gata să ne înghită!
Dovadă iar că străinii începuseră a nu mai face deosebiri între principatele dunărene mai găsim în Regulamentul organic, unde se vorbeşte de aceiaşi religie, aceiaşi limbă, aceleaşi obiceiuri, aceiaşi origine... Acolo se spune că şi o unire ar fi firească, întrucât prin acest Itegulament şi administraţiile ţărilor se aseamănă.
In vremea aceasta, cătră 1848, cultura naţională se lăţeşte începe a se scrie şi a se traduce mai mult; înrâurirea şcolii a fost covârşitoare totdeauna. Poezii româneşti încep a se rosti, legende şi fapte ale domnilor vechi es la lumină; tinerii sorb cărţile care istorisesc trecutul.
La 1842, când a căzut de pe tronul Munteniei Alexandru Vodă Ghica, boerii din Bucureşti au trimis pe Ion Ghica la Iaşi ca să ofere coroana Munteniei domnitorului moldovean.
La 1843, Gheorghe Bibescu din Muntenia se înţelege cu domnia Moldovei pentru suprimarea vămilor.
La 1844, la Paris, tinerii din amândouă ţările se înfrăţesc într’o societate pentru a sprijini la învăţătură pe Românii de pretutindeni. Mai târziu pe la 1851, această societate tipăreşte o foae, Junimea Română, care e un strigăt împotriva asupririi Ruşilor şi Austriâcilor şi o cerere fierbinte de dreptate şi unire. Apoi în gazetele mari franceze aceiaşi tineri încep propagandă aprigă, scoţând la lumină faptelo-dureroase dela gurile Dunării şi făcând apel la toată lumea. civilizată.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
259
La 1848 în sfârşit durerile şi dorurile Românilor ajunse •de valurile răscoalelor din Apus, iau forma unui începui! •de revoluţie în principate, şi izbucnesc într’o pornire uriaşă în Ardeal, împotriva asupritorilor. Rezultatul moral mai ales a fost mare în principate: ideia unirii se întinde pretutindeni, şi ea se întăreşte şi se îndârjeşte cu cât mai târziu interesele statelor mărginaşe i se pun împotrivă. După data aceasta oamenii luminaţi şi scriitorii nu mai vorbesc decât de un singur pojior şi de o singură ţară.
Sub domnia lui Barbu Ştirbei în Muntenia şi a lui Gri-gore Ghica ia Moldova «partida naţională» nu o de loc stânjenită. Şi Domnii sânt oameni buni şi luminaţi, şi ei înţeleg, nevoile vremiii. Innaintarea culturii e sprijinită de ei, — şi prin răspândirea culturii fireşte că se răspândeau şi ideile mari ale vremii. Despre Grigore Ghica mai ales a rămas în Moldova o amintire foarte frumoase. Mulţi bătrâni îşi amintesc despre vizitele Domnitorului pe la şcoală, despre îndemnurile lui la cultură, despre bunătatea şi naţionalis mul lui. Eră pe atunci o fierbere şi o pregătire mare în toate spiritele, dorurile Românilor erau una, trebuiau numai împrejurări prielnice, şi acestea atârnau de ţările megiaşe.. Prin urmare din spre partea lor eră puţină nădejde, rmeazâ)
Mihail Sadoveanu.
La spiţerie.
Domnule, n’aţi puteâ să-mi pregătiţi purgativ aşâ ca, să nu i se simtă gustul?
—	Nimic mai lesne, domnişoară! II pregătesc r.umai decât. Staţi puţin, vă rog. Până atunci gustaţi din siropul ăsta de coacăze.
Fata răspunse turburată:
—	Sunteţi preâ bun, domnule. La câtevâ minute după ce a băut siropul întrebă: Aţi pregătit doctoria?
Spiţerul: — De sigur, cum nu i aţi simţit gustul uleios ?
Fata ca zăpăcită.
—	Ce anume? Purgativul!
Spiţerul:
Eră amestecat cu sirop de coacăze.
Fata:
—	Dar nu eră pentru mine, ci pentru frate-meu!
www.dacaromamca.ro
Răsboiui Crimdi şi tratatul Oda paris.
a 24 Ianuarie viitor se va împlini o jumătate de secol de când cele două ţări surori, Muntenia şi Moldova, s’au unit pentru vecie.
Cine voeşte să vorbească despre acest măreţ eveniment al unirii, nu poate să treacă cu vederea întâmplările cele mai de seamă cari l-au pregătit şi l-au grăbit.
Intre aceste întâmplări, voiu vorbi acum de două dintre ele, şi anume de răsboiul Crimeii şi tratatul dela Paris,
La 1853, pe vremea când în Ţara Românească erâ domn Barbu Ştirbey, frate mai mare al lui Vodă-Bibescu, iar în Moldova Grigore Ghica, se întâmplă o mare ceartă între Rusia şi Turcia. Despre ce eră vorba.?
Ruşii se plângeau că Turcii nu voesc să recunoască creştinilor ortodoxi dreptul asupra unor locaşuri dela sfântul Mormânt, pe când catolicilor—le-a recunoscut acest drept. Ba mai cereau şi depărtarea catolicilor dela sfântul Mormânt.
Turcii, nu voiră însă să îndeplinească dorinţa Ruşilor, căci supărau pe Francezi, cari luaseră şi ei apărarea catolicilor. Şi de câteori s’au certat Ruşii cu Turcii, în atâtea rânduri au şi pornit cu oştile peste Nistru şi au ocupat principatele. De data asta, ei au trecut armatele peste Prut, în Moldova şi Muntenia căci această apă ajunsese dela 1812 graniţa dintre ei şi noi
In 1851, armatele ruseşti părăsiseră principatele şi acum iată că după mai puţin de doi ani se stabilesc iarăşi în ele. Ba încă Ruşii susţineau că nu vor mai ieşi din ţările române, până când Turcii nu vor primi cererea lor.
Domnii Ştirbey şi Gbica, cari în timpul domniei lor făcuseră mai multe îmbunătăţiri în administraţie, în armată, în organizarea şcoalelor, pe lângă unele măsuri privitoare Ia îndreptarea întru câtvâ a relei stări a sătenilor şi la desrobirea ţiganilor mănăstireşti, fură nevoiţi să-şi părăsească tronul şi să plece la. Viena, în aşteptarea unor zile mai bune.
Curând după aceea, Franţa şi Anglia, două puteri mari, cari vedeau în întinderea Rusiei în paguba Turciei o mare primejdie pentru liniştea celorlalte state europene, luară armele pentru apărarea acestei împărăţii.
Turcia, simţindu-se acum sprijinită, declară la 30 Septemvrie-1853, răsboiu Rusiei.
Luptele începură pe Dunăre şi la Marea Neagră. Prin Noem-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
261
vrie, acelaş an, armata pe apă a Ruşilor fu nimicită cu desăvârşire pe Mare (la Sinope).
Turcia ajungeâ acum şi mai sigură de isbândă căci isbutise să încheie tratate de alianţă cu Franţa, Anglia şi Sardinia (Italia). Aceste puteri trimiseră oştiri în 1854 în ajutorul Sultanului, şi oştirile, unele pe apă, altele pe uscat, se grămădiră în Crimeia în sudul Rusiei.
Ţarul rusesc fu nevoit atunci, cu multă părere de rău, să-şi retragă oştirile din principate, ca să aibă cu ce ţine piept pro-tivnicilor săi. îşi uitase că venise ca să ţină zălog bietele noastre ţărişoare.
Românii erau buni bucuroşi că scăpaseră de armatele străine, ăci în sarcina lor eră plata cheltuelilor de întreţinere, pe lângă că aceste armate făceau multe neajunsuri şi pagube locuitorilor. c Despre aceste neajunsuri, unii boeri s’au plâns împăratului rusesc şi acesta a dat prin ministrul de externe, următoarea poruncă guvernatorului rusesc din principate:
„Să faceţi aspre mustrări boerilor şi slujbaşilor înalţi din Ţara Românească, pentru purtarea lor nesinceră faţă de trupele noastre. Va veni odată timpul, când aceşti Români nesupuşi (!) •cari au aţâţat în cel mai mare grad nemulţumirea împăratului vor plăti scump această purtare nesinceră. Fiţi foarte aspru cu aceşti Români răsvrătitori; cu cât veţi fi mai aspru, cu atât va fi mai bine. Aceasta e voinţa împăratului".
Astfel ştiâ să răspundă Ruşii ia buna noastră ospeţie. Ce ar mai fi fost dacă oştirile lor n’ar fi ieşit din ţară?
Bucuria Românilor a fost de scurtă durată, căci locul Ruşilor fu în curând ocupat de Austriaci,—cari făgăduiseră şi ei sprijin Turcilor—şi de oştiri turceşti.
N’aş fi vrut să trăesc pe vremea aceea, ca să văd ţara gemând sub oştirile austriaco, şi îndatorată a le ţine de hrană şi pe ele şi dobitoacele lor. N’aş fi vrut încă să fiu atunci, pentrucă mi-aş fi adus aminte de ceea ce au făcut Austriacii la 1775, - :ând au răpit Moldovei Bucovina, şi mi-aş fi adus aminte, de ceea •ce au mai făcut la 1718, după tratatul deta	, când
Austria pusese mâna pe Banatul Olteniei şî-J ţinîi ocupat peste 21 de ani, până după pacea dela Belgrad din 1839. Ce s’ar fi ales şi de cele cinci judeţe ale Olteniei, dacă în răsboiul dintre Austriaci-Ruşi şi Turci cei dintâiu n’ar fi fost bătuţi? Ar fi avut de sigur tot trista soartă a scumpei ţărişoare a Bucovinei.
Dar să trecem mai departe. In timpul ocupării ţărilor române •de Austriaci, domnii Ştirbey şi Ghica se întoarseră la scaunele lor şi le luară în stăpânire, ţinându-le până după încheerea păcii între Ruşi şi puterile mari.
După doi ani de lupte, în Crimeia, armatele ruseşti cu toată opunerea lor desperată, fură cu desăvârşire înfrânte la 8 Septemvrie 1855, şi cetatea Sebastopolei căzii în puterea aliaţilor.
Împăratul Nîcolae I al Rusiei nu avusese şi această nouă •durere: îşi dăduse sfârşitul cu câtevâ luni mai înainte de că
www.dacoromanicajo
262
ALBINA
derea Sevâstopolei. Se zice că înfrângerile de mai înainte al& armatelor sale îi aduseseră moartea.
Urmaşul său, Alexandru II, nu mai avu încotro şi fu nevoit să ceară pace, care fu primită.
* *
*
Condiţiunile păcii se hotărîră însă în 1856 la Paris, de către’ o adunare sau congres, alcătuit din delegaţii următoarelor puteri: Anglia, Austria, Francia, Prusia, Rusia, Sardinia şi Turcia.
Tratatul dela Paris a fost un act de cea mai mare însemnătate pentru ţara noastră. Pe dreptate se spune despre el, că atât prin forma sa cât ş* prin condiţiunile sale are caracterul unui mare şi solemn contract european, căci a avut în vedere chezăşii durabile de pace şi Je propăşire crescândă a ţărilor. Unul din semnele cele mai deosebite, care îl caracterizează, este acela al unei înalte solidarităţi între puterile cari l-au făcut şi semnat. Prin el s’a ajuns a se hotărî ca nici una din puterile e-uropene să nu aibă pe viitor o inrâurire prea mare, ferind astfel de răsboae popoarele. In locul unei răspunderi a unui stat, s’a stabilit răspunderea la o laltă a mai multor state. învoiala aceasta a puterilor s’a recunoscut ca cei mai bun mijloc de a preveni orice nepotrivire de vederi între puteri, şi chiar de a împedicâ pe cât va fi cu putinţă încurcăturile dăunătoare păcii tuturor.
Tratatul de pace dela Paris cuprindea între altele următoarele’ condiţiuni:
1)	Imperiul turcesc este admis să facă parte dintre marile puteri europene, acestea îndatorându-se să respecte neatârnarea şi întregimea pământului împărăţiei Turceşti;
2)	Mărea Neagră devine neutră, cu alte cuvinte nici un stat nu poate ţine în ea flotă de răsboiu. Aceasta eră o lovitură straşnică adusă cu deosebire Rusiei, căci o opriâ prin această condiţie de a aveă marină de răsboiu, în apele Mării Negre (1).
Totuş marea rămâne deschisă vaselor comerciale ale tuturor statelor.
3)	Rusia înapoează Moldovei partea de jos a Basarabiei, precum şi gurile Dunării, iar pe viitor pierde de dreptul de protectorat (ocrotire) asupra principatelor dunărene, care se pun-sub suzeranitatea Porţii şi sub chezăşia celor 7 puteri. Tratatul lămureşte încă şi mai bine acest punct, că nici un fel de pro-tecţiune nu se va da principatelor de către puteri şi nici una. nu va aveâ drept de amestec în trebile lor dinăuntru. Principatele vor urmă să se bucure de drepturile lor din trecut,, de o administraţie neatârnată, naţională, de libertatea deplină a religiei, de dreptul de a-şi da singure legile, de a face* (i)
(i) Prin tratatul din 30 Oct. 1870 dela Londra, conferinţa _ marilor puteri a revenit asupra neutralităţii Mării Negre: Mulţumită acestei măsuri, Rusia câşl alte state, poate ţine fîotă maritimă.
www.dacoromamcajo
ALBINA
263
comerţ, de a avei vase plutitoare, de a ţine şi o putere armată naţională.
Nu numai atât! O comisiune specială numită de puteri, se va întruni fără zăbavă la Bucureşti cu un comisar al Porţii, ca să se lumineze asupra dorinţelor poporului asupra viitoarei întocmiri a principatelor. Sultanul va convoca îndată în Secare principat (Muntenia şi Moldova) câte un divan ad-)ioc, care să înfăţişeze toate interesele claselor sociale, şi care să arate dorinţele poporului cu privire la orândueala ţărilor.
Dorinţele acestea trebuiau apoi arătate puterilor de către comisiune, după care urmă să se facă între dânsele o încheere hotărîtoare (convenţie) asupra chipului cum vor fi întocmite principatele.
Cu cuvântul meu aici am voit să ajung.
(Va urma).	Grig. Teodossiu.
Sfaturi pentru gospodine.
Pilaf de pasăre.
(pentru 6 persoane).
250 gr. orez,
1 pui,
1 ceapă, 1 buc. morcov, păstârnac, ţelină, l1/» litru apă,
25 grame sare,
100 gr. unt proaspăt sau topit sau grăsime.
Se ia puiul şi după ce s’a curăţat de fulgi şi s’a pârlit, s’a scos măruntaele, s’a s ălat bine, se taie bucăţi şi să pune să fiarbă împreună cu zarzavatul la un foc viu la început şi apoi mai potrivit, în timp de 1—l’/4 oră. Când vedem că s’a fiert, dăm bucăţile la o parte, strecurăm zeama care trebue să fie 3 pahare zeamă la un pahar de orez, punem untul să se n-cingă, apoi adăogăm orezul care fusese spălat, îl mestecăm vre-o 10—15 min. şi turnăm zeama scoţând lingura. Lăsăm să fiarbă la un foc potrivit vre o 24—30 min. Dăm la o parte şi de voim să-i dăm o formă, turnăm orez într’o formă oarecare, sau în-tr’o ceaşcă (de cafea cu lapte) apoi răsturnăm în farfurie aranjând 6 forme de ceşci. Punem bucăţile de carne la fiecare, şi servim imediat la masă. De nu voim sâ-i dăm formă, aşezăm orezul în farfuria pe care servim la masă, aranjând bucăţile deasupra orezului.
Comunicat de d-na Elena Demetrescu, directoarea şcoalei de menaj din Bucureşti.
www.dacoromamcajo
!/
IBi'bliogX'afie.
D.	Vasile Baliutescu, învăţător superior, tipăreşte în Cernăuţ’ două cărticele intitulate: «Istorioare pentru copii». Reproducemi pe cea intitulată:
1 Şopârlă-
Mama a istorisit depnulte ori lui Ionică, copilaşului ei drag, despre şopârlă. Ea îi spuse că acest animal drăgălaş e cu totul nevinovat şi nu face nimărui nici un rău, ci îi foarte mulţumit chiar numai cu aceea de a putea prinde câteva muşte sau ţinţari şi să găsească vre-o piatră, pe care stând întinsă, să se sorească cum se cade.
Mergând într’o zi Ionică în grădină, găsi o şopârlă. Ea orâ frumuşică şi lunguţă şi corpul ei erâ acoperit cu un strai foarte frumos, făcut din solzi de coloare verde cu multe puncte galbene ca de aur. Ea mai avea încă şi doi ochişori negri şi vioi
Fiind şopârlă aşâ de drăgălaşă, nu s’a putut Ionică stăpâni să nu o prindă, ca să aibă cu cine se juca şi în alte zile.
Deci o prinse cu luare de samă şi o puse într’o cutiuţă. In cutiuţa aceasta puse el iarbă şi vr’o câteva muşte; iar ca să nu se înăduşe, făcu el în căpacul cutiei vr’o câteva borti cu un cui. Pe urmă luă Ionică cutia în care erâ şopârlă şi o ascunse în cămara cu lemne, ca să nu dee de ea mama lui; căci ea nu suferiâ nici odată ca să închidă cinevâ vre-un animal, fie el cât de mic.
Acum se bucură Ionică, că are în fiecare zi cu ce se juca; dar bucuria lui a fost zadarnică, căci nu, degeaba se zice:
Nu e cum vrea omul, Dară cum dă Domnul !
www.dacoromamca.ro
ALBINA
2G&
Deja cu vreo câteva zile Înainte de întâmplarea aceasta, îl dureau pe Ionică ceva ochii. Acuma însă au început a-1 durea aşa de tare, încât a trebuit să se culce în pat şi să i ee lege ochii cu o legătoiare neagră şi nu aveâ voie să privească nici de cât cu ei.
Vaide bietul Ionică! împrejurul lui erâ numai tot noapte întunecoasă. El nu putu să vadă pe mama lui iubită, care şedeâ pe pat lângă dânsul, nici florile, nici animalele, pe cari le iubiâ atât de mult, nu puteâ să le vadă,— dar mai ales soarele, ah, strălucitorul soare! Vai, erâ cevâ de nesuferit!
Cum şedeâ el în pat şi gândiâ la necazul ce-a fost dat peste dânsul, îşi aduce deodată aminte de şopârluţa pe care o pusese el în cutia sa strâmtă şi o închisese în cămara cea întunecoasă. Pe biata şopârlă, care iubeşte aşâ de mult să steie la lumina soarelui.
El îndată chiemâ pe mamă*sa lângă el şi-i mărturisi toate, ce a făcut cu şopârla.
Pe urmă o rugă frumos, să fie aşâ de bună şi să meargă să sloboadă şopârla din închisoarea ei întunecoasă. Mama se duse îndată în cămara de lemne, găsi cutia şi deschi-zând-o, văzu că bietul animal erâ aproape mort.
Ea o luă de acolo, o duse în grădină şi o aşeză pe o piatră într’un loc, unde băteâ bine razele soarelui. Venind mama înapoi în casă, îi spuse îndată lui Ionică, ceea ce a făcut cu şopârla.
Abiâ după ce a auzit băiatul, că şopârlei i s’a dat drumul, s a molcomit.
în puţine zile după aceea, s’au vindecat şi ochii lui Ionică. El iârăşi putu să se primble fără legătoare la ochi şi să se bucure de verdeaţa strălucitoare a câmpului şi de ratele calde ale soarelui, care acopereau tot pământul cu un luciu de aur. El a văzut şi după aceea multe şopârle, poate şi pe aceea, pe care a fost prins-o; dar de acuma înainte, nu a mai vrut să prindă şi să închidă nici pe una. El se ţineâ de învăţătura pe care a auzit-o dela tatăl său:
De animale fie-ţi jale, Şi să ai milă de ele! Pe ele ca şi pe noi,
Să le ferim de nevoi!
www.dacaramanica.ro
Pagin a g 1 u m. e a. ţ ă.
Ţigara lui Zăpăcilă.
Zăpăcilă, băiatul unor negustori cu dare de mână, intrase în armată să-şi facă datoria ca orice cetăţean cum se cade. Era bucuros că poate să-şi plătească astfel «impozitul sângelui», cum zicea el cu mândrie.
Dar. .. nu-1 chemă de geaba Zăpăcilă: făcea toate lucrurile cam pe dos. Daca îl trimetea la compania afară din rânduri cu o treabă, el se ducea la Casierie şi când ajungea înnaintea Casierului, îşi aducea aminte şi o ştergeâ fără să spuie nimic. Dacă îi spunea să-şi pue un petec la pantaloni, el cosea unul la mâneca tunicii.
Vă închipuiţi cat se supărau superiorii şi cât râdeau de el camarazii.
Toate ca toate, dar cu Sergentul major o ducea rău de tot.
Don Sergent-major Zbârliteanu era cam supărăcios din fire. Când avea de făcut o observaţie, strigă de tremurau ţâţânile uşilor. . . Ziceau unii glumeţi că de frica lui îngheţă şi apa. . . aşâ că vara nu eră nevoie să cumpere ghiaţă ca să fie apă rece. Eră om foarte cum se cade, bun ostaş, dar ţineă la serviciu.
— Treaba, mă, întâiu de toate! Dacă faci treaba bine, nu zice nimeni nimic ; dacă nu. . . intri pe ghiara mea.
Vorba asta «ghiara mea» o repetă des şi bietul Zăpăcilă ştiâ ce însemnează, căci multe ceasuri de închisoare înghiţise pentru zăpăcelile lui.
Intr’o zi, în vremea odihnei, sta pe patul lui înjcameră, de vorbă cu doi trei camarazi. Intre ei eră şi Sgândărilă, un băe-tan cu ochii mici şi vioi, care obişnuia să cam râză de unii şi de alţii. Eră un fel de păcăliciu, de care făceau haz toţi, dar de multe ori o şi păţeau după urma glumelor lui.
Măi, Zăpăcilă, zise el. Nu vrei o ţigară ? Şi scoase din buzunar o tabachere frumoasă.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
267
—	Mulţumesc, nu fumez.
—	Ce dracu, mă! La vârsta ta nu fumezi! Par Vai fi un copilaş.
Şi dă-i cu vorbe de-astea, până când Zăpăcilă se hotărî să primească o ţigară.
—	Ia-o p’asta de-aici. E mai bună, are inelul ăsta de hârtie cu poleială. E lucru subţire, mă !..
Zăpăcilă o luă, dar în loc s’o fumeze, o puse în buzunar, zicând :
—	Voi vreţi să râdeţi de mine. Mai bine o fumez când oiu fi -singur.
Aşa avea de gând Zăpăcilă, dar plecând de lângă camarazii săi, cari d’abia se ţineau de râs când eşâ din cameră, se duse după alte trebi şi uită de ţigară.
De-odată găseşte în fundul coridorului pe Don Sergent-Major. Părea supărat foc ! . .
—	Ce idee! Don Sergent-Major e un fumător groaznic. Dacă i-aşi da ţigara asta. . . eu tot nu fumez.
Zis şi făcut.
Don Sergent-Major o primi cu mulţumire şi zise chiar o vorbă •bună lui Zăpăcilă.
Scoase apoi chibritelniţa din buzunar, trase un chibrit şi o -a prinse.
Zăpăcilă sta bucuros zâmbind deoparte. . .
Când colo, ce să vezi? Un foc de artificii eşâ din gura Maju-irului... Pac ! Poc! şi iar Pac ! şi Poc ! . .
O	a a
www.dacoromamcajo
268
ALBINA
Ţigara erâ pregătită cu câtevâ fire de iarbă de puşcă... ca să-şi bată joc de Zăpăcită.
Vorba zice: Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nemereşte.
Dar vă rog să nu mă întrebaţi cum i-a mers lui Zăpăcilă în ziua aceea.
Moş Stoiân.
Pentru ziua ci© S4 Ianuarie
Bevisia populară.
„A L B I N AK
Fondată la 1 Ootonavrie 1S©'7
Va scoate un
NUMĂR FESTIV
Spre a sărbători împlinirea a* 50 de ani dela unirea ţărilor surori.
Acest număr va cuprinde :
—	articole istorice expunând evenimentele cari au precedat şi au desăvârşit actul măreţ al unirii;
—	listele membrilor divanurilor adhoc şi ale adunărilor elective;
—	dări de seamă amănunţite ale şedinţelor memorabile dela 5 şi 24 Ianuarie 1859;
—	proclamaţiile Domnitorului Cuza după alegerea în Moldova şi în Muntenia ;
—	actul adresat puterilor după îndoita alegere;
—	poezii, articole de ziare, discursuri din acel timp, etc.
Numărul festiv al «ALBINEI» va fi împodobit, cu un tablou
alegoric în colori, anume făcut, de cunoscutul pictor şi colaborator al revistei, d-1 Costin Petrescu şi 4 reproducţii de tablouri ale vremii tot alegorice şi în culori, cu numeroase ilustra-ţiuni, reprezentând scene din acel timp, cum şi portretele celor mai de seamă persoane cari au avut rol în cursul acelor evenimente.
El va fi nu numai o jfublicaţie documentară, care va trebui să se afle in casa oricărui bun’ Român, dar şi o lucrare de artă,, care va constitui un adevărat premiu pentru abonaţii «ALBINEI».
Dorind ca şi acei ce nu sunt abonaţi la revistă să-l poată căpătă, îl vom pune în vânzare în Capitală la librării şi chioşcuri,, cu preţul de un leu exemplarul, în provincie îl vom expedia numai acelor ce-1 vor cere.
Rugăm dar pe abonaţii noştri să comunice prietinilor şi cunoscuţilor lor, că dacă doresc a avea acel număr să expedieze prin mandat postai suma de lei 1,20 la Administraţia «ALBINEI», Strada Măntuleasa No. 9 Bucureşti, cel mult până la 15 Ianuarie 1909, cunoscând că vom scoate numai atâtea exemplare câte cereri vom avea.
Abonaţii cari nu vor fi în curent cu plata abonamentului re- • vistei, nu vor primi acest nninăr, care este premiu şi nu face parte din numcrile obişnuite ale anului.
www.dacoromamca.ro
O i xx ziare şi reviste,
CnnT trebne si ne păzim şi să ne vindecăm de frigări.
* ---------------------------
Oamenii învăţaţi mult şi-au bătut capul ca să afle pricina frigurilor şi iată ce ne spun ei în această privinţă.
Dacă luăm dela un bolnav de friguri în timpul tremurăturei o picătură de sânge şi o cercetăm cu ochianele cari măresc lucrurile pentru ochi, aflăm că în sângele acela se află nişte fiinţe foarte mici (dela una până la cinci, şease miimi dintr’un milimetru), cari nu se găsesc în sângele oamenilor sănătoşi sau bolnavi de alte boli. Pentru a dovedi dacă nu cumva aceste fiinţe sunt pricina frigurilor, s’âu luat pe un ac sânge dela cei bolnavi şi cu acel ac sau înţepat oameni sănătoşi. Peste 8 zile, mai rar peste 10 zile, oamenii înţepaţi s’au îmbolnăvit de friguri şi în sângele lor s’au văzut aceleaşi fiinţe cari s’au văzut şi la cei bolnavi.
S’au făcut sute de mii de cercetări şi de încercări în toate ţările din lume şi la noi, şi toţi învăţaţii au hotărît că acea flintă vie ce se găseşte în sânge este pricina frigurilor. Ei au numit-o parazitul frigurilor.
Dar atunci toţi s’au întrebat: cine iea sânge dela oamenii bolnavi şi îl duce să-l pue în. sângele celor sănătoşi ca să-i îmbolnăvească?
După multe cercetări şi cu multă greutate s’a descoperit şi în trupul unui fel de ţânţar acelaş parazit, care s’a găsit şi în sângele bolnavilor de friguri. Atunci, cu multă sârguinţă şi o-steneală,. s’au urmărit lucrurile de aproape: s’au prins mulţi ţânţari de felul acela, s’au pus să înţepe pe oamenii care aveau friguri; s’a urmărit ce se face cu parazitul în trupul ţânţarului şi în sângele omului; s’au urmărit toate obiceiurile ţânţarilor aducători de friguri: cum se înmulţesc, cum îşi pun ouăle, şi unde trăesc, cum ne putem apără de ei, şi altele,
S’a dovedit că parazitul, intrat în sânge, se înmulţeşte foarte repede, împărţîndu-se într’un fel de pui; puii aceştia cresc pe
www.dacaramanica.io
270
ALBINA
socoteala sângelui şi ajungând mari se împart la rândul lor. S’a dovedit că sunt trei feluri de paraziţi ai frigurilor. Un fel de parazit, după fiecare 38 ceasuri se împarte în sânge, dând 20 pui şi în timpul acelei împărţiri, vine accesul de friguri.
Nu toate neamurile de ţânţari poartă sămânţa de friguri, ci numai neamul numit Anopheles. Ei sunt mici, trăesc aproape de casele omeneşti, nu zboară departe la câmp, se ascund a-desea prin case, pe sub mese, pe sub scaune, după sobe, etc. înţepăturile le fac mai cu deosebire seara; de obicei se ivesc primăvara şi trăesc pe timpul cald; în timp de ger mor, afară, dacă nu stau ascunşi în casele calde.
Ţânţarii, pentru a trăi, au nevoie, afară de căldură, şi de ape-stătătoare. Ei îşi pun ouăle în apele depe lângă casă, lângă fântânile rău întreţinute, în smârcuri, putini cu apă de ploaie, în mlaştinile din şanţurile şoselelor, în apele depe marginile iazurilor, heleştaelor şi altor ape stătătoare, nu prea adânci Din ouăle ţânţarilor es larvele—un fel de mormoloci—care trăesc în ape şi din aceste larve es ţânţari. Starea de larvă până la ţânţar ţine cam 1& zile.
Ştim că sămânţa de friguri se află în ţânţari şi că ei ne-o dau nouă prin înţepături; se înţelege dar că trebue să ne ferim de înţepăturile ţânţarilor; să nu ieşim cu picioarele, mâinile, pieptul, gâtul şi faţa goale, seara, ci să fim acoperiţi peste tot; să păzim locuinţele noastre de ţânţari, punând pânze aşa de dese ca ei să nu poată să treacă prin ele. Ne ferim de ţânţari dormind noaptea sub poloage, alungând ţânţarii prin fum de tizic (balegă uscată), gunoiu, pucioasă, lăsând ouăle şi larvele ţânţarilor să se usuce prin scurgerea ce vom da apelor stătătoare de lângă case. Prin împietrirea şi împrejmuirea bună a puţurilor; prin scurgerea tutulor smârcurilor; prin astuparea tutulor gropilor mici, unde se adună apă de ploaie; prin curăţirea şanţurilor dela şosele, aşâ ca apa să se scurgă şi să nu steâ în eie; prin punere de salcie pe râpi şi mlaştini, căci ea crescând, suge apa şi întăreşte malurile; prin stricarea zăgazurilor de gunoiu, făcute pe matca pâraelor, ca să le oprească, de a face o apă împuţită pentru vite, şi în sfârşit, prin turnare de gaz în timpul verei pe mlaştini şi ape stătătoare mari, (la fiecare 10 zile 1 litru la 1.000 metri pătraţi în strat foarte subţire) vom omorî larvele ţânţarilor.
Dacă vom face toate acestea vom scăpă de ţânţari şi prin asta şi de friguri, dacă nu toţi, cel puţin acei ce se vor păzi cu multă grije.
Dar din cele spuse de oamenii învăţaţi, noi mai ştim că ţânţarii nu fac singuri sămânţa de friguri, ei o iau dela oamenii bolnavi; prin urmare dacă am putea să stârpim în oameni sămânţa de friguri, am scăpă de ele. Aşâ este şi aşâ se poate face; pentru aceasta se cere să vindecăm pe toţi acei ce sunt bolnavi de friguri; atunci ţânţarii n’ar aveâ de unde luă sămânţa.
Ca să vindecăm pe un om de friguri, ne trebuie chinină; ea.
www.dacoromanicajo
ALBINA
271
este singura doctorie, care, dată cât trebue şi cum trebue, vindecă pe oricine. Unui bolnav de friguri trebuie să-i dăm cel puţin şease zile dearândul câte un gram (două prafuri de o-dată) pe zi, cu cinci ceasuri înainte de a-l luă cu frig (la copii se dă tot timp de 6 zile şi tot cu 5 ceasuri înainte de a-i veni accesul, pe flecare zi câte atâtea decigrame câţi ani are).
Dăm chinina cu 5 ceasuri înaintea accesului, ca ea să poată ajunge în sânge tocmai atunci, când parazitul frigurilor se află acolo, să se întâlnească cu dânsul şi să-l omoare; dăm deodată un gram (la nevoie pentru oamenii mari dăm şi două) ca în sânge să fie chinina îndeajuns faţă de numărul mare de paraziţi, ce se află acolo în timpul accesului.
Nu trebue lăsat fără căutare bolnavul îndată ce l-au lăsat frigurile, mai trebue să-l îngrijim, dându-i mâncare multă şi bună şi încă trei luni de zile să i mai dăm după fiecare 8 zile, (adică în fiecare a 9-a zi) câte un gram de chinină.
îngrijind aşâ pe fiecare bolnav şi chiar de îndată ce l-au a-pucat frigurile, suntem siguri că i-am vindecat pe toţi, şi a-tunci nici ţânţarii n’ar mai avei de unde să ia sămânţă de friguri.
(„Dunărea de Jos").
Dr. Cazac».
Un lucrător dibaci».
Un lucrător se tocmise să sape o gaură de puţ. Lucrase el mai multe zile şi săpase o groapă de aproape 6 metri în a-dâncime. Intr’o bună dimineaţă, ducându-se la lucru, vâzu cu mare mirare că gaura pe care o săpase cu multă trudă eră a-stupată până la gură, de un om, rău ia suflet. Se uită în jurul său şi dovedi că eră singur.
îndată îşi scoase pălăria şi minteanul, le aruncă aproape de locul unde săpase şi plecă ca să se ascunză în vecinătate, a-ştoptând să vadă ce se va mai întâmplă.
După câteva minute câţiva trecători, apropiindu-se de puţ, văzură că eră astupat. îşi închipuiră că se surpase şi că înmormântaseră sub pământ pe nenorocitul lucrător, ale cărui haine se vedeau încă afară.
Se apucară de lucru şi în câteva ceasuri de muncă harnică şi neîntreruptă, ei izbutiră să care pământul deasupra. In curând puţul eră gata, întocmai cum îl făcuse lucrătorul care se ascunsese.
Gât de miraţi fură oamenii când nu aflară pe nimeni în fundul puţului! Atunci lucrătorul ieşi din ascunzătoare şi le mulţumi călduros mântuitorilor săi, care cu atâta bunăvoinţă sfârşiseră o muncă atât de greâ.
f
www.dacoromanica.ro
Cronica..
Corpurile Legiuitoare.
SENATUL. 1 Decemvrie. — Se începe discuţia răspunsului la Mesagiul Regal. După ce d-1 Al. Constantinescu, raportorul, citeşte proiectul comisiunii, ia cuvântul d-1 Titu Maiorescu, membru al partidului conservator, care declară că primeşte, în unele puncte, redacţiunea proiectului, dar e3te nemulţumit de alte puncte: mai ales partea privitoare la politica externă.
D. Teodor Ioan, membru al partidului liberal, susţine raportul Senatului aşa cum l-a prezentat raportorul şi aprobă politica guvernului.
2	Decemvrie. — După o scurtă desbatere privitoare la cererea unor dosare de la Ministerul de interne, se trece la discuţia răspunsului la mesagiu.
D. C. Disescu, membru al partidului conservator democrat, prezentă o serie de critici asupra proiectului şi asupra activităţii guvernului.
3	Decemvrie. — D. Al. Constantinescu, raportorul, susţine redacţiunea adresei Senatului aşa cum a fost prezentată şi răspunde criticelor făcute de d-nii Disescu şi Maiorescu, arătând încrederea deplină a majorităţii Senatului în patriotismul şi priceperea guvernului.
D. Ilariu Isvoranv, membru al partidului liberal, vorbeşte în deosebi do politica externă şi arată încrederea majorităţii în guvern.
D. Al. Djuvara, ministrul comerţului, discută şi arată vederile guvernului în privinţa tuturor punctelor aduse în desbate-rea Senatului.
D. Emil Costineseu, ministru finanţelor, vorbeşte mai ales de chestia economică şi de chestia politicei externe, arătând ce a lucrat guvernul şi cum voeşte a lucra şi de acum înainte.
După aceste cuvântări, se închide discuţia şi se pun la vot diferitele paragrafe ale adresei şi în fine se pune la vot adresa în totalitatea ei. Sunt 63 bile albe, adică pentru şi 1 bilă neagră, adică contra.
Iată cuprinsul adresei:
Sire,
Senatul se simte fericit că Maiestatea Voastră I_nşi-Vă. a putut aduce cuvântul Coroanei în mijlocul reprezentanţilor naţiunii, aşa precum in nirul anilor de glorioasă' domnie a» Maiestăţei Voastre erau obişnuiţi a-1 asculta.
In faţa acestei dovezi vii a bunei sănătăţi a Maiestăţii Voastre, atat •de scumpă nouă tuturor, rugăm Cerul si Vă dăruiască zile îndelungate pentru a desăvârşi clădirea începută acum 42 de ani.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
27»
Sire,
Am urmărit cu cea mai mare luare aminte desfăşurarea evenimentelor din jurul nostru şi, constatând că guvernul Maiestăţei Voastre nu s*a îndepărtat dela politica de pace pe care Regatul neîntrerupt a urmărit-o, Senatul primeşte cu mulţumire asigurarea Maiestăţei Voastre că, în mijlocul împrejurărilor grele din afară, relaţiunile internaţionale ale ţârii sunt normale şi că toţi veghează de aproape ca interesele ei să nu fie atinse.
Sire,
Naţiunea, recunoscătoare memoriei fiilor cari si-au jertfit vieaţa pentru redobândirea neatârnării ei, nu poate uita tot ce datoreşte Suveranului iubit, care în capul oştirei Sale victorioase a pus cel dintâi, acum treizeci de ani, piciorul pe pământul Dobrogei.
Silinţele depuse în acest interval i-au dat un mers mereu ascedent a reînviat conştiinţa ei naţională şi a cimentat în aşa grad sentimentele-de dragoate reciprocă încât acum găsim bine venit momentul ca regimul constituţional al Regatului să fie întins peste tot teritoriul lui.
Senatul, conştient de înalta lui chemare, nu va lipsi să dea,guvernului* Maiestăţii Voastre neţărmuritul său concurs pentru a înlesni întreaga aplicare a reformelor agrare, precum va studia cu toată luarea aminte măsurile ce i se vor prezentă pentru a asigură pe deplin fiinţa acestei mari reforme, menită £â tianefoime şi sâ îmbunătăţească starea econo mică şi socială a ţârii.
Sănătatea publică şi în special a ţărănimii lasă de dorit. Ne dăm pe deplin seama de rezultatele la cari ne-ar putea duce întârzierea completării măsurilor de îndreptare. De aceea Senatul, în constanta lui preocupare pentru îmbunătăţirea sănătăţii publice, găseşte necesar noul proiect de lege sanitară ce i se anunţă.
Educaţiunea cetăţenească în sensul participării la o vieaţă publică mai intensă, mai conştientă şi cu rădăcini în massa poporului, este idealul la care tindem. De aceea am luat cunoştinţă cu deplină mulţumire că proiectul de reformă a legii Consiliilor judeţene va avea la baza lui întrunirea alegătorilor într’un colegiu unic. Acest pas înainte va da o viaţă nouă instituţiei judeţene.
Cu toate încercările suferite în anii din urmă de agricultura ţărti, Senatul este bucuros a constată că finanţele se menţin într’o stare solidă şi prosperă. Vom da dar guvernului Maiestăţii Voastre tot concursul* dorit pentru a asigură bunul mers al finanţelor.
De asemenea vom examina proiectele ce ni se vor supune de ministerul agriculturii şi domeniilor, în scop de a desvoltâ agricultura şi întări starea economică a ţării.
Industria şi comerţul, puse de curâud sub vegherea unui departament nou, chemat a îngriji mai de aproape de desvoltarea lor, se vor bucură, de toată solicitudinea noastră pentru a li se da o organizare conforma cu rolul însemnat ce sunt destinate să aibă în stimularea producţiunii şi a muncii.
Senatul, adânc convins că încrederea in justiţie şi prestigiul ei depind în cea mai mare parte, de modul îndeplinirii datoriei, va cercetă, cu această înaltă preocupare, proiectul ce i se va prezentă pentru numirea magistraţilor şi întinderea inamovibilităţii Ja toţi membrii ei
Această reformă, împreună cu noua lege a judecătoriilor de ocoale, care începe a-şi da roadele sale, vor asigură ţării o bună justiţie.
•	Sire,
Acum, ca în totdeauna, Senatul este însufleţit de cea mai mare dra goste pentru oştirea noastră. Ţara nu a cruţat şi nu va cruţă nici o jertfă pentru a o menţine la înălţimea chemării sale, convinsă fiind că ea este pavăza şi nădejdea ei.
www.dacoromamcajo
274
ALBINA
Sire,
In nevoile şi aspiraţiunile ţării, în dorinţele ei de pace şi de progres şi în munca şi înţelepciunea Maieslăţei Voastre, Senatul va găsi pururea puterea de a fi la înălţimea datoriei la care e chemat, pentru a întări şi mai mult edificiul naţional al scumpei nhastre Românii.
Să trăiţi Sire!
Să trăiască Maiestatea Sa .Regina!
Să trăiască Alteţele Lor Regale Principii Moştenitori cu Augusta Lor Familie!.
Se trage la sorţi o comisiune care va merge Duminecă la Palatul Regal, spre a comunică Regelui adresa Senatului.
Şedinţa se sfârşeşte cu discuţia unei chestiuni personale într9 d. I. Brătianu, ministru de interne, şi d. N. Xenopol.
Comisiunea Senatului a fost primită Duminică, 7 Decemvrie, la ora 12 în sala Tronului, de către M. S. Regele, fiind faţă şi Alteţa Sa Prinţul Ferdinand.
D-l General Budişteanu, vicepreşedinte, a cetit adresa Senatului, iar M. S. Regele a răspuns următoarele :
o Domnule preşedinte^
«Domnilor senatori,
«Din adâncul inimei Vă mulţumesc pentru caldele urări de sănă-«tate ce Mi le aduceţi din partea Senatului. Singura Mea dorinţă este <de a închină zilele ce Mi le va mai dărui Dumnezeu, la temeinica «întărire a orânduelilor aşezate, cu atâta râvnă şi greutăţi, spre propăşirea şi fericirea iubitului nostru popor.
a Cu mare plăcere văd că Senatul este hotărît a sprijini măsurile propuse de guvernul Meu, menite a îmbunătăţi igiena publică şi e-«ducaţiunea cetăţenească, a dezvoltă puterea noastră economică şi a-* întări armata. In deosebi Mă bucur că veţi da concursul domniilor «voastre pentru a înlesni aplicarea reformelor agrare şi nu mă îndoiesc că veţi şti a ţine o dreaptă cumpănă între interesele private şi ne-«voite sociale. Mult este de dorit ca dobândirea de pământ să fie înlez-<nită celor ce-l muncesc, căci adevărata tărie a unui Stat se reazemă pe îndestularea legitimelor interese ale mulţimii. Jertfele ce se cer în-tvu acest sfârşit vor fi întotdeauna cu prisos compensate prin creşterea siguranţei şi a binelui obştesc.
«Primiţi, domnilor senatori, adânca Noastră recunoştinţă pentru sentimentele de iubire şi devotament ce le rostiţi cu atâta căldură sufletească Reginei, Mie şi întregii Mele Familii».
*
* tr-
CAMERA. 4 Decemvrie—Preşedintele Camerei anunţă Adunării că azi s’a deschis parlamentul cel d’intâiu al Turciei, în care şi Românii din Turcia au reprezentanţi, şi propune să se tri-ineată o depeşă de salutare.
După cuvântarea d-lui L Brătianu, ministru de interne, care se asociază în numele guvernului la această propunere, şi a d-lui Ion Lahovary, care se asociază în numele partidului conservator, Camera votează propunerea.
Se începe discuţia răspunsului la Mesagiu.
După ce d. C. Stere, raportor, ceteşte proiectul, ia cuvântul d. G. Diamandi, membru al partidului liberal, care vorbeşte mai ales de politica externă şi face oarecari observaţiuni în privinţa redactării proiectului.
www.dacoromamc&io
ALBINA
275
D. C. Pietraru, membru al partidului conservator, combate re-dacţiunea proiectului şi ultimele legi prezentate de guvern.
D, Mateiu, membru al partidului liberal, vorbeşte mai ales de nevoile ţărănimii, arată câte măsuri bune a luat guvernul şi prezentă oarecari propuneri pentru viitor.
5 Decemvrie. —D. N. lorga.—Laudă forma în care este redactată adresa, şi-apoi vorbeşte de politica externă, despre chestiunea drepturilor electorale şi în deosebi despre starea ţărănimii, arătând părerile d-sale in această privinţă.
D. L Vrăbiesca, vorbeşte mai ales ’de politica externă, criticând activitatea guvernului.
D. L Brătianu, ministru de interne, protestează contra unor cuvinte ale d-lui Vrăbiescu şi dă lămuriri în privinţa purtării’ guvernului.
D. Botez, membru al partidului conservator, critică redacţiu-neajadresei şi activitatea guvernului.
Desvelirea statuei lui fiec. Roşea Codreanu.
| |La 6 Decemvrie s’a desvelit în oraşul Bârlad monumentul ridicat marelui filantrop Niculaie Roşea Codreanu.
Kiculaie Roşea Codreanu.
Monumentul este frumos lucrat de d-1 V. Scutari, sculptor '.din Iaşi, iar iniţiativa ridicării se datoreşte curatorilor averii lui Codreanu, d-nii C. Vidra şi Teodor V. Ioan.
www.dacoromamcajo
276
ALBINA
Defunctul Codreanu are dreptul la recunoştinţa noastră, căci el a lăsat prin testament 6.000 galbeni pentru clădirea unei scoale 'profesionale de fete unde se ţin interne 15 copile. El a mai lăsat şi alte sume tot In scopuri de binefacere.	....
Ceremonia desvelirei monumentului s’a făcut în prezenţa d-lui ministru Haret, a d-lor Teodora, secretar general la culte, Săveanu, secretarul general la ministerul de interne, prefect Vasiliu, primar Vidra, a reprezentanţilor administraţiei, a d-lor inspectori şcolari Haliţa şi Alexandrescu, a senatorilor şi deputaţilor, a profesorilor, institutorilor, studenţilor ieşeni, foşti elevi ai liceului Codreanu, şi a întregului corp didactic, al elevilor liceului şi şcoalei normale şi a unui numeros public.
S’au rostit mai multe cuvântări.
A vorbit cel dintâiu d-1 Teodor Ioair, care a făcut biografia marelui om <de bine Nicolae Roşea Codreanu.
D-1 Vidra, primar, arată recunoştinţa ce datoresc Bârlădenii defunctului Codreanu prin Înfiinţarea şcoalei profesionale.
D-1 Ministru Haret arată sentimentele frumoase de care eră stăpânit Roşea Codreanu, şi scoate în vază prevederea genială a defunctului pri» fcneiarea institutului pentru creşterea şi educarea poporului în general şt a femeii în special.
<g—
întrunirea podgorenilor din jud. Prahova.
Podgorenii din jud. Prahova au ţinut o Întrunire la Ploieşti. Ei cer, Intre altele următoarele: modificarea legei băuturilor spirtoase; taxa pe decalitru devin, care este prea mare să fie redusă; reducerea de transporturi pe căile ferate pentru înlesnirea exportului; înfiinţarea de laboratoară viticole la fie care podgorean şi măsuri aspre pentru pedepsirea falsificatorilor de vin.
w
Serbarea şcoalei normale din C-Lung.
In ziua Sf. Andrei, s’a făcut la orele 3 d. a., în amfiteatrul şcoalei normale Carol I, din C-Lung serbarea patronului şi a celei de a 41 aniversare a şcoalei. In faţa unei numeroase asistenţe, d. îlarian Velculescu, directorul şcoalei, â deschis serbarea printr’o cuvântare ocazională în care a fa-eut istoricul şcoalei, arătând legătura ce txistă între numele M. S. Regelui, pe care şcoala 11 poartă şi între ziua Sf. Andrei, patronul şi ziua ei aniversară. Această aleasă a” fost pentru împrejurarea că a fost ziua în «are M. S. Regele a pus bazele acestei şcoli, înfiinţată la 1867 în Bucureşti. Şcoala a fost mutată în urmă la Câmpu Lung, în localul construit Iu
scop.	...	.	.
executat apoi de către elevi, o serie de coruri, declamaţium
acest scop
S’a exec______
.«iţii gimnastice.
C31 CA.C1 "
Serbarea Şcolară a Liceului din Bârlad.
Duminică 6 Decemvrie, după amiazi, în sala liceului a avut loc serbarea jubiliară de 50 ani a liceului „Codreanu", din localitate. A asistat d. ministru Haret, toate autorităţile, corpul profesoral şi un public ales.
Serbarea s’a deschis cu Imnul regal, executat de corul liceului. A urmat apoi discursul directorului liceului, George Neştianu, care face istoricul liceului, arătând scopul şi foloasele serbărilor.
Elevii intonează imnul de serbare. D-1 profesor Simionov, laudă pe vechii profesori, cari au adus foloase mari instituţiunei. Enumără promo-ţiunile elevilor din cari s’au distins mulţi. Şi încheie arătând că faptele Ini Codreanu au găsit imitatori, cum este filantropul Stroe Beloesca, din Bârlad.
www.dacocamamca.io
Liceul „CodreanflK din Bârlad
278
ALBINA
Urmează apoi diferite Jocuri, sub conducerea maestrului Teodoru. Corul sub conducerea maestrului Bulbuc a cântat mai multe bucăţi, admirabil executate.
D. ministru Haret ia iaşi.
La 7 Decemvrie, d. ministru Sp. Haret a fost la Iaşi.
La orele ii a plecat !â P.-Iloaei, unde a asistat la solemnitatea sfinţirei drapelului societăţii cooperative. Solemnitatea a avut loc în biserica Sf. Nicolae din P.-Iloâei.
La orele 12 a avut loc, în sala consiliului comunal un banchet dat în onoarea d-lui ministru, la. care a participat d. prefect de judeţ şi reprezentanţii autorităţilor de acolo, precum şi câţiva ingineri dela linia ferată în construcţie P.-Iloaei-Hârlău.
Cu trenul de 6 p. m., d. ministru s’a reîntors in laşi, iai seara a plecat la Bucureşti.
Fondul cultural a! Românilor din Ungaria.
I. P. S. Mitropolitul Ioan Meţianu din Sibiu, a trimis o circulară către cler şi popor, apelând să contribue la fondul Cultural, din care să se ajute şcoalele confesionale româneşti.
Mitropolitul declară că se "împărtăşeşte la această colectă cu 4.000 coroane plătibile în 1909, şi mai oferă şi din plata sa anuală de 20.000 coroane, pe fiecare an câte 5 la sută, adecă câte 1.200 coroane pe întreaga durată a vieţii sale. Apelează apoi la cler şi popor să ia parte la această colectă, care să se înceapă în sărbătorile naşterei Domnului şi să se termine în cursul lunei Ianuarie 1909. Ofertele se pot face nu numai în bani,
ci şi în acţiuni la bănci.
Jubileul societăţii „Şcoala română" din Cernăuţi.
Au început serbările jubiliare ale soc. „Şcoala română" din Suceava (Bucovina), pentru aniversarea sa de 25 de ani de viaţă rodnică şi activitate binecuvântată pe tărâmul culturei naţionale a poporului român din Bucovina.
Serbările s’au deschis cu o adunare de cunoştinţă, în casa „Clubului ro* mân", cu care prilej s’au rostit discursuri festive.
S’a slujit Sf. Liturghie în vechea biserică a Mirăuţilor; şi a fost o şezătoare literară, cu concursul mai multor iluştri bărbaţi ai neamului: iar seara a fost concert vocal, şi reprezentaţie teatrală, cu tablouri vivante.
La 8 Dec. s’au vizităt monumentele istorice din Suceava, şi s’a făcut o excursiune la mănăstirea Dragomirna.
D erai are de trenuri în Maliţia.*
Pe linia Iaroslov Lemberg a avut loc o groaznică ciocnire de trenuri din cauza ceţei şi a unei greşeli a frânarului. Sunt 40 morţi şi răniţi. Trei maşini au fost sfărâmate. In momentul ciocnirii vagoanele s’au urcat unele pe altele.

Un senator aromân în Turcia.
Intre cei 30 senatori numiţi de Sultan este şi un aromân: D-l N. Baţa ria, inspectorul şcoalelor române din Albania.
D-sa e născut în corn. Crusova din Macedonia.
www.dacaramamca.ro
Faţada palatului în care se adună Parlamentul turcesc.
280
ALBINA
Bibliografie.
—	A apărut No. 336 din .Biblioteca pentru toţi», coprinzând: Poezii de C Negruzzi, cu o notiţă introductivă de d. P. V. Haneş.
Preţul volumului 30 Bani.
De vânzare la .Librăria ALCALAY, şi la toate librăriile din ţară.
—	A apărut «Luceafărul» No. 24 cu următorul sumar:
Oct. C. Tăslăuanu, Tolstoi. C. Ardeleanu, Sonet (poezie). Oct. Goga, Portret [poeziei. Liviu Rebreanu, Ofilire. Al. Ciura, Stăpân şi slugă. Leo N. Tolstoi, Cum s’ajungi la fericire. Cronică: Teatrul naţional din Bucureşti. Conferinţele şi seratele asociaţiunii. Conferinţe la Braşov. Turneul a-nei Agatna Bârsescu. Ştiri.—Poşta Administraţiei.
Ilustraţiuni: Leo N. Tolstoi. Leo N. Tolstoi la 1854. Leo N. Tolstoi în haine de ţăran. Leo Tolstoi călare. I. Repin: Contele Tolstoi la plug. Leo Tolstoi şi sora sa Maria (călugăriţă).
—	A apărut «Calendarul Bibliotecei pentru toţi», un frumos volum-conţinând o bogată materie literară, datorită scriitorilor fruntaşi, ar i-col^ ştiinţifice din cele mai interesante: (Cucerirea aerului,—Dispariţia pământului, etc.), precum şi toate indicaţiile necesare pentru publicul care călătoreşte. Numeroase ilustraţii înfrumuseţează volumul şi dau u i deosebit interes calendarului.
Preţul voi. de peste 120 pag. 30 bani.
Catalogul complect al acestei Biblioteci pentru toţi, a se cere la librăria Editoare «Leon Alcalay», la Bucureşti.
—	A apărut: Carte pentru copii, lucrare întocmită de colaboratorul nostru «FI. Cristescu». Preţul lei 1,20.
De vânzare la librăria C. Sfetea, Bucureşti.
O recomandăm cu căldură abonaţilor noştri.
—	A eşit de la tipar o cărticică de:
Colinde, cântece de stea şi urâturile (pluguşoarele) cele mai frumoase. .. Cărticica costă numai 15 bani şi se vinde în folosul Casei de sfat şi cetire din corn. Baia, jud. Suceava. Părinţii şi învăţătorii ştiu cu «e bucurie aşteaptă copiii sărbătorile ca să umble cu colinde, cu steaua, cu plug;uşorul etc.; de aceia ca sâ le facă bucuria şi mai mare, să le cumpere câte o cărticică de aceste cu urări frumoase.
Pe lângă aceasta vor face şi o faptă bună, sprijinind casa de cetire. Gine trimete banii pe 15 cărticele, are 3 pe deasupra. Cine trimete banii pe 30, are 7 mai mult.
Cererile de cumpărare să se facă pe adresa: «Casa de sfat şi cetire din Baia, jud. Suceava.»
înştiinţare.
Di cauza sfintelor sărbători, cari ?mpuţinează zilele de lucru ale tipografiei, suntem nevoiţi şi anul acesta să scoatem numere duple.
No. 12 (21 Decemvrie) şi 13 (28 Decemvrie), vor eşî împreună ta 21 Decemvrie 1908.
Acest număr de Crăciun va fi împodobit cu un tablou original, lucrat de unul din tinerii noştri pictori.
No. 14 (4 Ianuarie 1909) şi 15 (ÎL Ianuarie 1909), vor eşî împreună la 11 Ianuarie 1909.
______________ Administraţia-
www.dacoromanica.ro
^7 TTWV T * W	y	» T yt 'T VW T T «T 1
„STEflU A‘-
Societatea «Steaua* are de scop « lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea yi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedeoa-rea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în ^Societate cel puţin alţi doi membri noi
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a* dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Membru al Academiei Române—Vicepreşedinte, Sava Şomânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor univer• sitar.—Secretar, Const. Bana, profesor secundar, fost inspector şco-tor. — Membrii : Petre Gârboviceanu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; 1. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Priviţi S. Negoescu, fost administrator al Casei (jfcoaielor, profesor secundar; Pom |>i 11 u Elîade, pro\ fesor universitar,—Cenzori. Const. Aliiuăneşteann, intjiner de mine;Preotul econom Const. Fonescu, profesor secundar; Const. Alcxandrescu, institutor.
Membri însorişi şl ootisaţiuni plătite (urmare).
Anastasie Scripcă (str: V. Alexandri; Câmpina); 2 lei*; Maria Scripcâ (idem Câmpina)* 2 lei; Fevronia I. Boian (B-dul Elisaveta, Câmpina) 2 lei; N. D. Filipescu (str. M. Bravul, Câmpina), 2 lei; Ioan C. Provin-ceanu (învăţ. Câmpina); 1 leu; D-tru C. Ţintea (Câmpina), 2 lei; Ion Ca -rabelea (intend. Câmpina), 2 lei; I. P. Marinescu (Câmpina), 1 leu; Ion N. Ionescu (Câmpina), 1 leu; Luigi Lezza (Câmpina), 1 leu; Teodor G. lonescu (Câmpina), 1 leu; Antonescu M. D-tru (Câmpina), l leu; Balea C. Ioan (Câmpina), 1 leu; Dobrescu G Ioaii (Câmpina), 2 lei; Grigoriu P. S. Tudor (Câmpina), 1 leu; Iorgulescu A. Gh. (Câmpina), 1 leu; Is-trătescu N. Toma (Câmpina), 1 leu; Ioan I. Nicolae (Câmpina), 1 leu ; Popescu Ar. Ciril (Câtapina), 2 lei; Sofronie P. Anghel (Câmpina), 1 leu Şuveiu G. C tin (Câmpina), 1 leu: Teodorescu I. Stelian (Câmpina), 1 lei ; Popescu M. Nicolae (Câmpina), 1 leu", D-tru I. Florescu (Câmpina). 3 lei; Ioan N. Florescu (Câmpina), 2 lei; Sterie Niculescu (Câmpina), 2 lei; Savu C. Ionescu (Câmpina), 2 lei,; Nae Georgescu (Câmpina), 2 lei * Alex. Niculescu (Câmpinif), 2 lei; Alex. G. Mândacu (Câmpina). 2 lei: Marin Dumitrescu (Câmpina), 2 lei; George Mărculescu (Câmpina), 2 lei; Sofrone Olteanu (Câmpina), 2 lei; Costică Bunescu (Ploeşti), 2 lei Alex. Georgescu (Ploeşti), 2 lei; Alex. O. Dobrescu (Ploeşti), 2 lei; Petre Dumitrescu (Câmpina), 2 lei; Iosif Ionescu (Câmpina), 2 lei ; D-tru I, Chiţu (Câmpina), 2 lei, Spiru Porferiu (Câmpina), 2 lei; Gli. Dobrescu -(Câmpina), 2 lei. Gh. Cristaclie (Câmpina), 1 leu; Ioan I. N. C tin (Câmpina), 1 leu; Ioan I. Alexandru (Câmpina), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 1895 iar veniturile societăţii, tot iii acest timp, sunt de 7158 lei.
(Vă urma fn numărul viitori
www.dacoromamcajo
La Administraţia Revistei se găsesc de vânzare următoarele programe şi regulamente cu preţurile notate în dreptul lor:
Programa analitică pentru şcolilb urbane, lei 1,20.
Programa analitică pentru şcolile rurale lei 1,20.
Programa analitică pentru şcolile normale de învăţători şi învăţătoare:..................Lei 1,20.
Regulamentul pentru administraţia interioară a şc. normale de învăţători şi învăţătoare: Lei 1,20.
Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal primar: Lei 0,60.
Idem idem şcoalelor primare urbane . . . 0,60.
Idem idem şcoalelor primare rurale . . . 0,60.
îndrumări pentru institutori şi învăţători privitoare la modificările aduse programei .	. 0,50.
IE BANK OF ROUIUNIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
liachlan NachUtosh Rate, „
9.	I. Goschen . .
Vicontele Dunoanmm .
E.	W. H. Barry . . .
Robert Hamilton Lang Demetre de Frank . .
P. Narille.........
Ad. Vernes........
^iena
Paris
Directori:
f C. A. Stolz \ E. E. Goodwin.
Censori: loan Kalinderu, Demetru loan Ghika şi Arthar Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchesterstreet. Sucursala: Bucureşti,Piaţa sf. Gheor-ghe.
„Nflf lONflL/l"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în1
aur ..............Lei 2.000.00(
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune .	. . >	3.955 688 7f
Idem format din capi-tal şi alte rezerve »	1.075.842 6* "((
Total în aur Le] 7.052.531.3t Daune plătite . . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiann.
Dir. general £. Grnnwald. „naţionala" asigură contra in cediului, a «grindinei», contra riscu lui pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şirentă». Sediul social în palatul Soc. din str Doamnei No 12, Bucureşti. Repries-jj generală în Buc. str. Smârdan No. 4 Agenţii în toateoraşele din ţară
Inst. de Arte Graflce Oarol Gobl Sl-sor Kasietescu, Str. Doamnei 16.-23.061.
www.dacoromanica.ro