W


Anul XII
24 Ianuarie 19(^
PREŢUL 1 LEU
ALBINA
REYISTÂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ
ÎNTEMEIA^ ŢH<4897
jgg
Şr
num Ar FESTp
PENTRU SĂRBĂTORIREA A «J DE ANI DELA UNIREA PRINCIPATELOR
1&9M9Q9
edacţia şi Administraţia: STRADA MÂNTULEASA, No. 9, BUCUREŞTI
a
www.dacoromamca.ro
Anul XII
NUMĂR FESTIV	24 Ianuarie, 1^06
ALBINA
REVISTA ENCICLOPEDICA POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
P. GARBOVICEANU G. COŞBUC
GENERAL P. V. NĂSTUREL GH. ADAAESCU I. OTESCU
P. DULFU
V. S. MOGA
N. NICOLAESCU
GR. TEODOSS1U
C. C. PCTPOVICI-.TAŞCA
!
ABONAMENTUL IN ŢARA TE AN.........5 LEI
„	........6 LUNI......3	„
ABONAMENTUL IN STRĂINĂTATE PE AN ... 8 LEI UN NUMĂR OBIŞNUIT.............15 BAN
SUMARUL
Padina
Comitetul, Un cuvânt înainte ... 3 împrejurări premergătoare unirii. . 4 Cum s’a făcut unirea principatelor române.......................... $
Din depeşa comitetului Walew-schi, ministru de externe al Franţei, către Thouvenel, ambasador la Constantinopol, 26
Aprilie 1856..................... 12
Lista deputaţilor divanului ad-hoc
din Moldova.......................13
Desbaterile divanului ad-hoc din
Moldova..........................15
Lista deputaţilor divanului ad-hoc
din Valahia......................18
Moldova în 1857, poezie de V. A-
lecsandri.........................24
Membrii adunării elective din Moldova .............................25
Pagina
Şedinţa dela 5 Ianuarie 1859 a adunării elective din Moldova ■ . Proclamaţia Domnitorului Cuza, • după alegerea sa în Moldova . Membrii adunării elective din Valahia . . .......................
Şedinţa dela 24 Ianuarie 1859, a adunării elective din Valahia. . Proclamaţia Domnitorului Cuza, după alegerea sa în ambele principate...........................
Un cuvânt prietenesc: DiQ Meşa-giul împăratului Napoleon III, către Camera Franţei în 1859 . Mijlocirea lui Alexandru loan 1 Cuza, Domn al Principatelor U-nite, către Puterile garante . .
25
29
28
31
38
35
39
ILUSTRAŢIUNI;
1.	Doi prieteni: Ion Ghica şi Vasile
Aletsa'ndri...................pag. 6
2.	Napoleon III, împăratul Francezilor .......................... »	7
3.	Unirea Principatelor (tablou alegoric de G. Tătărăscu).	...»	8
4 Alexandru Ion	Cuza	....	11
5.	Merh'b'rii divanului ad-hoc al Moldovei ............................... 14
6.	Deschiderea divanului ad-hoc al
Valahiei..............................19
7.	Comrsru'nea internaţională trimisă
în principate.........................23
8,	Mihail Kogălniceanu..............27
9.	Membrii adunării elective a Valahiei. 39
10.	Alegerea lui Cuza ca Domn al Prin-
cipatelor Unite. (Tablou de Th. Aman)........................ ; .
11.	Câţiva fruntaşi luptători pentru
unire din Moldova.................
12.	Câţivadin fruntaşii luptători pentru
unire din Valahia ....	...
33
36
37,
Afară clin text:
Un tablou alegoric în culon de Costin Petrescu

www.dacoromanica.io
..ALBINA1*. Număr festiv, 24 Ianuarie 1909.
Proprietatea revUtel „Albina
şl a amorului.
DUPĂ 50 DE ANI DELA UNIREA ŢĂRILOR.
www.dacoromanica.io
(După o acuarelă de Co^ln Petresau)
www.dacoromanica.ro
UN C
NTE
AUTOR................
VOI	'PtJ/MtaA.
evista „Albina“ a înscris în programul săn între punctele de căpetenie şi sărbătorirea datelor mari ale istoriei naţionale.
Dela această îndatorire n’am lipsit mic odată. ’ Folosindu-ne de toate prilejurile, am căutat' să popularizăm cunoaşterea trecutului naţiunii române, fie prin publicare de articole uneori semnate de pene autorizate ale literaturii noastre, fie prin publicare de chipuri sau scene istorice reproduse după cărţi şi tablouri.
In ce priveşte ziua de 24 Ianuarie, în fiecare an aproape am publicat sau istorisiri ale întâmplărilor din timpul unirii sau docu-m eiite ale epocei.
Pentru anul curent, când se împlinesc 50 de ani dela proclamarea unirii ţărilor, când ţara întreagă, dela un capăt la altul, se găteşte Să sărbătorească aducerea aminte a acelor zile înnălţătoare, am socotit că este de a noastră datorie să facem mai mult şi mai bine.
Pe deoparte, pentru a înlesni pe cititorii noştri din comunele rurale sau urbane mai mici cari nu au la îndemână biblioteci şi voiau să organizeze serbări ocazionale, am publicat, începând dela No, li, şi programe de serbări şcolare şi articole
istorice şi mici piese'de teatru; pe de altă parte am hotărît ca, în locul numărului obişnuit care ar fi trebuit să apară la 25 Ianuarie să tipărim un număr festiv care să cuprindă pe lângă scurte lămuriri istorice, câteva documente de căpetenie privitoare la Unirea Principatelor şi mai multe ilustraţiuni în legătură cu aceasta.
Pentru a putea să dăm şi clişe-uri mai mari, am schimbat formatul aceşti1 număr şi-l prezentăm în afară din numerele regulate ale revistei. El este un dar oferit abonaţilor şi o publicaţie pe care o pot păstră şi alte persoane cari se interesează de trecutul ţării.
Negreşit, el are un cuprins redus faţă cu marele număr de acte pre-. ţioase ce ar trebui puse la îndemâna celor mulţi în asemenea împrejurări; dar faţă de mijloacele de cari dispunem, faţă cu preţul aşa de mic al abonamentului, socotim că se va luă în seamă sacrificiile reale pe cari a trebuit să le facem pentru a publică un asemenea număr.
Terminând, ne credem datori a aduce mulţumiri Direcţiunii bibliotecii Academiei Române, care ne-a pus la dispoziţie originalele celor mai multe din gravurile pe care le dăm în numărul acesta.
Comitetul.
www.dacaramanica.ro
ÎMPREJURĂRI PREMERGĂTOARE UNIRII
„Ideia unirii a ieşit din instinctul „poporului român de a se conservă „pe sine, şi s’a înrădăcinat de când a văzut că Poarta şi ceilalţi vecini ne despoaie de teritoriul nostru bucăţi, bucăţi..(1857).
C. HurmuzacM şi T. Maiorescu.
a 24 Ianuarie 1909, poporul românesc din Regatul României, liber şi de sine stătător, sărbătoreşte o jumătate de veac de când,— după multe amărăciuni, mari suferinţe şi grele nevoi—şi-a văzut ţărişoarele sale, Muntenia şi Moldova, unite pentru vecie. Scumpă oricărei inimi de Român, această zi aminteşte sforţările pe cari şi Munteni şi Moldoveni le-au pus, în-tr’un gând şi într’o simţire, ca să se vadă odată strânşi într’o ţară mai mare şi mai puternică, al cărei popor înălţându-se in ochii săi şi ai altor popoare, să se poată întări şi să se poată mai lesne împotrivi oricăror încercări de cotropire şi de desna-ţionalizare.
Dealungul istoriei noastre naţionale, nu poate fi un eveniment mai măreţ — până la 1859—şi cu urmări mai binefăcătoare pentru poporul românesc şi pentru neamul românesc, pentru întărirea Românilor ca Staţ şi pentru ridicarea lor ca naţiune, decât evenimentul unirii principatelor.
O jumătate de veac dela acest eveniment nu însemnează nimic în veşnicia naturii, dar
n cartea destinelor ţării noastre, însemnează mult, foarte mult.
In adevăr, câte schimbări neaşteptate nu s’au întâmplat în scumpa noastră ţară, cari îşi au izvorul în faptul unirii, după cum copacii viguroşi, cari îşi întind ramurile spre albastrul cerului, nu pot trăi fără rădăcina ascunsă în pământ, care este sprijinul lor cel mai puternic!
Cum s’au mai precipitat evenimentele unele după altele şi ne-au făcut pe noi, generaţie m?; tânără, să vedem aceea ce a-proape nu îndrăzniau să viseze strămoşii noştri de acum două trei sute de ani!
Munteni şi Moldoveni, de acelaş sânge, având aceeaş limbă, aceleaşi moravuri, aceleaşi datine, suferind de aceleaşi nevoi şi suferinţe, şi având aceleaşi bucurii, ne-ani văzut strânşi la un loc, sub un rege ain-tr’o mare familie domnitoare europeană, cu dinastie înfloritoare, cârmuiţi de un guvern constituţional, încălzindu-ne cu toţii la soarele sfintei libertăţi.
S’au dus luptele seculare pentru domnie dintre fiii şi rudele domnilor! S’a dus âtârnarea noastră de Sublima Poartă! A pierit ca visul cel urît amestecul în tre-bile Românilor când al Rusiei, când al Austriei, când al Turciei! Am scăpat de acele
www.dacaromamca.FO
24 IANUARIE 1909
5
lupte nenorocite cari se dădeau pe pământul scumpei noastre ţări între împărăţiile vecine, şi pe socoteala noastră!
Ne bucurăm de legi şi aşezăminte pe cari numai popoarele bătrâne în civilizaţie le au! Ne mândrim cu justiţia, cu armata, cu şcoalele noastre! Ne minunăm de progresele pe cari ţara noastră le-a făcut în decurs de 5c ani, în atâtea privinţe! Şi mai presus de toate, ne simţim uniţi sufle, teşte, Români din toate unghiurile ţării, Ro. mâni de pretutindeni, când chestiuni strâns legate de însăs fiinţa noastră naţională vin înaintea noastră.
Vor mai fi răni de vindecat, cari îşi au origina în trecutul amar al ţării noastre; dar de sigur că vor găsi bărbaţii noştri politici mari dela cârma ţării destulă energie, ca să le vindece, şi cât mai de grabă!
Dacă în marele eveniment al unirii ţărilor române se oglindesc atâtea mari schimbări ca: scăparea de protectoratul şi influenţa străină, neatârnarea României, Regatul, întărirea şi ridicarea ei ca stat civilizat,—adică tot atâtea schimbări binefăcătoare pentru mersul înainte al ţării, nu trebue să uităm că şi acest eveniment îşi are sorgintea în mai multe împrejurări şi întâmplări de seamă, de mare valoare culturală şi istorică, ce 1-au pregătit şi l-au făcut să se producă.
Nu ezităm să punem intre aceste împrejurări mişcarea naţională, ţărănească, din 1821, făcută sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, revoluţionarul care a plătit cu viaţa sa curagiul bărbătesc ce a arătat de a se ridică cu pandurii olteni împotriva domnilor străini, fanarioţi. Pe timpul acestei mişcări s’au sculat şi mai multe sate din Moldova, şi s’a asociat la ea şi boeri mea doritoare de vremuri mai bune.
Această revoluţie a adus după sine—cu toate înrâuririle din afară—venirea la cârma ţărilor a unor domni pământeni, dornici de întărirea elementului românesc, precum şi renaşterea politică a ambelor ţeri.
Altă întâmplare mare a fost, fireşte, mişcarea dela 1848 din Ţara-Românească şi din Moldova, împotriva amestecului rusesc în trebile ţerilor, amestesc care turbură în adâncul său mersul propăşitor al ambelor principate.
întruparea amestecului rus in ţările române o găsim in regulamentul oganic, lege scrisă după care s’au cârmuit ţerile române între anii 1832 — 1858, şi în numirea ca preşedinţi ai divanurilor obşteşti a unor generali ruşi, a căror guvernare aveâ de scop „de a supune pe Moldoveni şi pe Munteni obiceiurilor şi regalelor ruseşti şi de a stabili cu vremea hotarele Rusiei la Dunăre11.
Necurmatul amestec al Rusiei în principate, stabilirea regulamentului organic şi apăsarea străină nu puteau însă sta necontenit în picioare!
Se găsiau în ţara noastră mulţi Români cari înţelegeau cât de mare va fi primejdia pentru existenţa statului român, dacă lucrurile vor rămâne tot astfel. Se găsiau suflete mari, prevăzătoare şî înţelepte, cari lucrau în taină pentru a scăpa ţara de protectoratul rusesc, cari luptau pentru cârmuirea de sine a ţărilor — în înţelesul vechilor tratate cu Poarta — pentru împroprietărirea ţăranilor, pentru desfiinţarea robiei, pentru darea de drepturi egale la toţi Românii.
Mare parte dintre bărbaţii cari cugetau astfel îşi făcuseră învăţăturile mai înalte în Franţa, ţara libertăţii, sora mai mare a României. Alţii se adăpaseră la izvorul învăţăturii în ţară, la şcoala lui George Lazăr şi Eliade, mai târziu colegiul Sf. Sava, la şcoala lui Gh. Asachi, mai târziu Academia Mihăileană, şi la şcoalele ce luminau pe aceâ vreme în Muntenia şi Moldova deschise în timpul domniilor regulamentare.
Cu deosebire bărbaţii noştri duşi în străinătate, fiind în atingere cu oameni politici, cu scriitori de seamă, cu profesori de talent cari propovăduiau idei de libertate, frăţie şi egalitate, se întoarseră în ţară încălziţi de ele şi se puseră pe lucru.
Când în taină, când făţiş, au deşteptat poporul şi 1 au făcut doritor de o vieaţă nouă, mai bună şi mai cu rost pentru ţară şi pentru ei, decât aceea pe cari o trăiseră până atunci.
Ies la iveală gazete şi reviste, în cari ideile îşi fac loc, şi lumina începe să se arăte, la început mică precum este licărirea unei candele, iar mai târziu mai mare, ca aceea a unui foc, făcut ca să încălzească şi
www.dacoromanica.ro
6
ALBINA
să desmorţească membrele amorţite de frig.
Comitete de buni Români se înjghebează. Printre cele dintâiu numim micul partid naţional, format de colonelul Ion Câmpineanu partid ale cărui dorinţe le am schiţat mai sus.
Altă tovărăşie se formase tot în Muntenia, sub numele de „Frăţia", de către patrioţii Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Christian Teii şi alţi iubitori de ţară, civili şi militari.
Aceleaşi gânduri patriotice au însufleţit şi partida naţională formată în Moldova tot pe timpul când Românii erau sub protectoratul rusesc.
Se cunoaşte însă soarta naţionaliştilor din 1848.
Cei din Moldova, din rordinul domnului Mihai Sturza au fost prinşi: unii închişi,iar alţii exilaţi. O parte dintre capii mişcării trecură în Bucovina Acolo MihailKogăl-niceanu a publicat „ Dorinţele partidei naţionale din Moldo -va", cerând între altele şi unirea principatelor. In Muntenia, mişcarea is-buti pentru puţină vreme şi revoluţionarii siliră pe Domnitorul Gh/Bibescu să semneze noua constituţie şi să numească un minister din capii revoluţiei. In curând domnul abdicând, ţara a fost cârmuită de guvernul provizoriu al revoluţionarilor. Tur-cii, la îndemnul Ruşilor, ocupară ţara, şi in curând după ei, intrară şi oştirile ruseşti. Revoluţia fu înnăbuşită cu baioneta. Cei cari luptaseră pentru libertăţi luară drumul pribegiei. Risipiţi în alte ţări, şi suferind cu răbdare toate lipsurile, ei au pătruns pretutindeni, în cabinetele diplomaţilor şi în birourile ziarelor principale europene : franceze, germane, italiene, en-
gleze, făcând ca străinii să se intereseze de soarta nenorocită a poporului român.
Pe lângă broşuri, Românii pribegi au a-dresat în mai multe rânduri memprii puterilor principale ale Europei, şi în primul rând împăratului Napoleon III, marele prieten al Românilor, solicitând sprijin pentru ţările române.
Volume întregi s’au scos din munca a-,ceasta a patrioţilor pribegiţi, cari, vreme de vreo nouă ani, au tot scris şi au atras atenţia lumii politice asupra nevoii de reorganizare a ţerilor române, potrivit unor concepţiuni
mai drepte şi mai u-mane faţă cu cerinţele veacului XIX, supranumit şi veacul naţionalităţilor.
In colecţia «Acte şi documente relative la Istoria Rena-sterei Româneşti»
a	o
citim asemenea memorii şi ne simţim mişcaţi si adânc re-
a 3 a
cunoscători patrioţilor cari au lucrat ca ţările noastre să nu . mai sufere jugul protectoratului rusesc, înrâurirea austriacă, si ruşinea de a mai sta despărţite. In ţară poporul a-veă înainte de toate nevoie de lumină, de deşteptarea conştiinţei naţi inale, şi de încălzirea simţimin-telor de iubire de neam.
Feluritele publicaţiuni erau cel mai potrivit mijloc de a sădi în suflete aspiraţiuni >şi speranţe şi de a le pregăti pentru libertăţi şi drepturi.
La luminarea poporului au contribuit şi publicaţiile după acea vreme. Ele creau o mentalitate potrivită pentru a face să se primească ideile liberale aduse din apus, şi pe cele pe cari partidele naţionale din ambele ţări le socoteau proprii pentru renaşterea socialul Şi politică.
Ia ambele ţări, cei cari au pregătit şi condus mişcarea naţională dela 1848 — şi
Doi buni prieteni:
VASILE ALECSANDRI Şl ION GHICA (Dup» o fotografie inedit» din colee[iunea Academiei Române).
www.dacoromamca.ro
24 IANUARIE 1909
7
apoi marele eveniment al unirii —au avut pe lângă merite politice, şi însemnate calităţi literare. Negreşit că nu se poate închipui o mişcare de înfrăţire politică conştientă, fără de a nu fi fost deşteptată, şi. împărtăşită din izvoarele culturii.
In epoca dela 1828—1859 văd lumina o sumedenie de cărţi, ziare şi reviste, cari şi-au avut influenţa lor binefăcătoare pentru unitatea culturală a Românilor din principate.
După înnăbuşirea revoluţiunii, ziarele îşi întrerup apariţia, din pricină că intelectualii fuseseră nevoiţi să-pribegeascăînstrăi-nătate, iar Rusia nu mai permitea publicarea tipăriturilor cari luminau pe Români asupra drepturilor lor.
Un mare serviciu au făcut unirii ţărilor şi poeziile lui V. A-lescandri: «Moldova în 1857» şi «Hora u-nirii» precum şi mi-capiesă:„Tândalăşi Păcală", de acelaş autor.
Ele s’au împră ştiat în ţară, iar cele două poezii s’au pus pe note şi s’au cân-iat pretutindeni.
O împrejurare i-stoncă însemnată e-ste şi tratatul dela Paris din 30 Martie 1856. Din corespondenţa depe acel timp se poate vedea cât s’au trudit patrioţii noştri să formeze un curent cât mai favorabil unirii în sânul ma relui congres al celor şapte puteri.
Prin sprijinul pe care l-am căpătat dela majoritatea puterilor, s’a ajuns a se pune ţările române sub chezăşia marilor puteri europene şi să fie întrebat micui, dar inimosul popor român, ce dorinţe are. Hotărîrile dictate de Congresul dela Paris, privitoare la Români, cu drept cuvânt se poate spune, că au scăpat cele două ţări surori de îmbrăţişarea înnăbuşitoare a statelor ve-
cine şi au redat vieaţă unui popor de 5 milioane. Sub auspiciile tratatului dela Paris s’au făcut în principate alegerile, cari au produs acele patriotice divanuri ad-hoc, cari au pus ca prime dorinţe ale poporului român chezăşuirea ţărilor potrivit tratatelor cuPoar-ta, unirea, neutralitatea teritoriului moldo-ro-mân,domnulstrăin şi guvernul constituţional.
Dar nu putem trece mai departe, fără a nu aduce omagii memoriei lui Napoleon III, acel mare bărbat, care prin politica sa înţeleaptă şi energică ne-a dat sprijinul său cu ocazia congresului dela Paris şi oricând până la finele cârmuirii sale.
Un concurs de sigur însemnat l-au dat Românilor pentru atingerea idealului lor şi mai mulţi scriitori de talent, străini, cari prin au-toritateu condeiului au arătat Europei nedreptatea ce s’ar face de a se ţinea izolate două popoare de acelaş sânge, şi a căror vie dorinţă era tocmai unirea lor.
Pomenim cu drag numele lui Michelet, Saint Marc G i r a r-din, Bataillard, Le-on Plde, Ubicim, Gladstone, Layard, Roebuck , Edgard Ouir.et, s. a.
Mult bine au a vut Românii în lupta lor naţională, şi dela majoritatea consulilor şi comisarilor din principate ai puterilor, între cari aceia ai Franţei, Italiei, Prusiei au locul de frunte. Cu deosebire corespondenţa consulului francez Victor Place dela Iaşi către guvernul său este lucrată cu atâta dragoste şi interes de neamul românesc, că nici un Român bun patriot n’ar fi scris-o altfel.
După congresul dela Paris, începe şi în ţară să se publice ziare, broşuri, foi volante, etc., cari aveau de scop a face simpatică ideia unirii principatelor şi a se o-pune curentelor antiunioniste.
NAPOLEON III
împăratul Francezilor.
www.dacaromamca.ro
UNIREA PRINCIPATELOR.
1 ablou alegoric de G. Tătărescu. (După o litografia din coleoţiuneaşAoademlel Romane).
www.dacoromanica.ro
24 IANUARIE 1909
-La-Iaşi,- în ultimul timp al domniei lui Grigore Ghica, apar două ziare importante: „Steaua Dunării" redactată de Mih. Ko-gâlniceanu, N. lonescu şi Mălinescu, şi „Zimbrul" redactat de T. Codrescu şi D. Guşti.
Ir, Ţara Românească se publică ziarele „Concordia", „Românul1', „Dâmboviţa1'.., etc:
„Steaua Dunării" este nevoită să nu mai apară în ţară şi N. lonescu pleacă la Bruxelles unde o publică în franţuzeşte, sub numele de „L’etoile du Danube“. De acolo se trimitea în ţară şi în toată lumea apuseană cu articole documentate asupra situaţiei ţărilor române, a nevoii de a se uni sub.un domn străin, şi a întregii activităţi ce se desfăşură în principate.
Pătura culm a ţării, formată din boerimea de sânge şi din aceea oare a dobândit prin funcţiuni titluri de boe:;, a dat sprijin pu-
GUM S’A FĂCUT UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
—*—---
Mohamed, După lungi desbateri, n’au putut ajunge la înţelegere şi guvernul rusesc, supărat, a chemat înapoi pe trimişii săi, relaţiile între aceste două state s’au întrerupt şi Ruşii au ocupat cu armata principatele Române pentruca să le ţie ca zălog până se vor îndeplini cererile ei
In 1854, Turcia aliată cu Franţa şi cu Anglia, declară răsboiu Rusiei La această alianţă se alipeşte şi Sardinia, ba chiar şi Austria, dar aceasta nu trimite oştire în Rusia, ci ocupă şi ea principatele ca să le apere de Muscali.
Teatrul răsboiului a fost Crimeea (de aci numele de răsboiul Crimeei) şi luptele au fost crâncene şi lungi. La începutul anului 1856, după căderea cetăţii Sebastopol,so pornesc tratativele de pace şi în Martie 1856 se încheie tratatul dela Paris.
In adunările pentru redactarea trata-tatului s’a luat în cercetare şi situaţia

deia unirii principatelor ia între Români o formă hotărîtă în 1848, căci în programul revoluţionarilor de atunci intră şi unirea.
De acî încolo iaeia se răspândeşte şi mai mult. Fiecare patriot se crede dator s’o propage in toate chipurile şi peste puţin se, formează chiar o societate în Iaşi care avea să lucreze pentru această chestiune.
Pe măsură ce convingerea despre necesitatea unirii ţerilor se răspândea din ce în ce mai mult printre Români, pe aceeaşi măsură evenimentele din afarâ veneau să ajute aceste nobile porniri.
Pe la începutul anului 1853, Rusia trimite un ambasador la Constantinopolca să se înţeleagă cu Turcia în privinţa drepturilor creştinilor din împărăţia lui
terriic unirii: Oameni ieşiţi din popor, luminaţi în şcoalele naţionale; profesori, advo; câţi, învăţători, militar, preoţime, au pus umărul lor ca să asigure ţări: o soartă mai bună.
Mişcarea naţională, care ne-a adus pe 24 Ianuarie 1859, a fost din acele idei cari gândite de pătura intelectuală a unei ţări, frământate ani de zile cu statornicie şi per-severanţă, se răspândesc apoi înti ’o scurtă vreme în păturile din ce în ce mai întinse ale poporului, care şi le însuşeşte şi le dă adevărata consfinţire.
De aceea, astăzi când serbăm evenimentul unirii, ne aducem aminte şi glorificăm pe toţi acei bărbaţi ai neamului nostru cari prin nobilele lor sforţări, prin energia lor neînfrântă, prin patriotismul lor luminat, au făcut să se realizeze unul 'd n idealurile naţionale cele .mai înalte.
www.dacaromamca.ro
îo
Albina
ţerilor române. In toată vremea, dela 1848, de când revoluţionarii, exilaţi, fusese nevoiţi săcutreere ţări şi oraşe străine, se arătase Europei apusene cari sunt dorinţele, cari sunt aspiraţiunile poporului român din principate. Propaganda lor găsise mai ales în Franţa şi în Anglia oameni politici şi publicişti cari, cu vorba ori cu pana, să le sprijine ideile.
Astfel, când chestiunea raporturilor dintre Turcia şi Rusia s’a luat în cercetare cu toate amănuntele şi urmările lor, s’au întrebat diplomaţii puterilor: care va fi de acum înainte situaţia principatelor române ? Şi au ‘ajuns la încheierea că cel mai drept şi mai părintesc lucru ar fi să întrebe pe chiar locuitorii acestor ţeri: Ce gândesc ei despre soarta lor? Cum ar voî să trăiască de aci înainte? Şi apoi Europa va chibzuî asupra dorinţelor exprimate de ei.
Pentru consultarea ţerilor, s’a decis a se chemă în fiecare principat câte o adunare ad-hoc (adică numai pentru trebuinţa aceasta). Guvernul turcesc avea să se îngrijească de punerea în lucrare a a-cestei deciziuni, iar puterile toate laolaltă vor trimite delegaţi cari să fie de faţă în principate până la sfârşitul lucrărilor acestor divanuri.
Tocmai în 1856 se împlinea termenul de 7 ani pentru care fusese numiţi Domnitorii Barbu Ştirbei şi Grigore Ghica în 1849. In loc să-i mai lase pe ei a cârinui în mod provizoriu până se vor desluşi lucrurile la un fel, diplomaţii au socotit mai bine să numească caimacami, adică «locoţiitori dg Domni şi au numit: în Ţara Românească pe Alexandru Ghica (fost Domnitor intre 1834—1842), în Moldova pe Teodor Balş.
Dacă puterile Europei ar fi fost toate însufleţite de gândul de a află dorinţele Românilor fără nici un fel de interes, istoria acestor divanuri ar fi fost un şir de îile senine, liniştite. N’a fost însă aşa : întărirea sau slăbirea noastră nu eră o chestie care ne privea numai pe noi, ci eră legată cu interesele altor ţâri. Turcia, care ne ţinuse sub a ei directă înrâurire atâta amar de vreme, înţelegea
că ar fi o pagubă pentru dânsa ridicarea noastră; tot aşâ judecă şi Austria şi Rusia. Franţa voia din potrivă să ne ridicăm : ea socoteâ că formarea unui stat puternic între Rusia şi Austria ar sluji interesele echilibrului european. Pen-trucă Turcia avusese însărcinarea să se ocupe deaproape de alegerile pentru divanuri, ea a isbutit să strecoare pe Balş caimacam al Moldovei, pentruca să lupte împotriva unirii. Interesul ei eră să se adune într’una din ţări un divan compus din majoritate contra unirii pentruca să arate Europei că Românii nu vor unirea.
Murind Balş, Turcia are al doilea succes, căci în locul lui se numeşte caimacam Nicolae Vogoride şi acesta duse o luptă straşnică în contra celor cari răspândeau ideia unirii. Dar toate persecuţiile n’ar fi putut sluji la nimic puterilor, căci, vorba lui Alecsandri, unirea eră «scrisă în inimi». Atunci a alergat la un mijloc necinstit: a falşificat listele electorale, adică a înscris în listele celor ce aveau să aleagă pe deputaţi numai persoanele ştiute de cârmuire că sunt contra unirii. Când s’au făcut alegerile după aceste liste, a eşit un divan care desigur avea să voteze contra unirii.
Partidul naţional, partidul unirii, nu s’a dat bătut. Pedeoparte şi-a îndoit puterile în propaganda făcută în ţară, pe dealta a protestat pe lângă delegaţii puterilor în potriva uneltirilor caimacamului. Lupta lui a fost încoronată de succes când a isbutit să puie mâna pe corespondenţa lui Vogoride, din care se vedea în mod neîndoelnic că Turcii şi Aus-triacii se amestecaseră în trebile lăuntrice în vremea perioadei electorale. Turcia, care făgăduise că nu se va amestecă, este silită să anuleze alegerile şi să cheme pe alegători la alte alegeri, modificând şi listele electorale.
Deastâdată izbânda unioniştilor fu desăvârşită. Divanul acl-hoc al Moldovei votă unirea cu entusiasm, fiind contra numai 2 glasuri.
In Muntenia n’au fost atâtea greutăţi pentru unionişti, căci caimacamul însuşi o dorea.
Aşâ dar amândouă divanurile votară:
www.dacaromamca.ro
24 IANUARIE lGOţ)
ii
Unirea Principatelor sub un Domnitor strein ereditar, luat dintr’o familie domnitoare din Europa; neutralitatea te-ritorului pusă sub chezăşia colectivă a puterilor Europei; guvernământ constituţional reprezentativ.
După ce se închiseră adunările ad-hoc, reprezentanţii puterilor se adunară din nou la Paris şi semnară, la 7 August 1858, aşâ numita «Convenţiune pentru organizarea definitivă a Principatelor U-nite Române».
In această convenţiune, sub al cărei regim au trăit Românii până la 1866, se află câtevâ principii de maro inte-respentru ţară,dar unirea, speranţa cea mare a Românilor, nu se găseşte.
Principatele au să se administreze fără nici un amestec din partea Porţii, dar vor avea doi principi aleşi pe viaţă de către adunările ţărilor.
Miniştrii vor fi răspunzători pentru actele lor şi legile prezentate de ei se vor votâ de adunare ; nici un impozit nu vor pu-teâ pune fără învoirea ei.. Se insti-tue o comisie centrală la Focşani care să pregăteas că legile de interes comun pentru amb ele ţări. Acest punct eră foarte însemnat, căci eră un pas spre unirea reală a principatelor. Totdeodată se înfiinţează o singură Curte de casaţie pentru ambele ţâri la Focşani De asemenea se hotărăşte organizarea identică a armatelor pentruca ele să se poată întruni la nevoie.
Europa dăduse ceva; trebuiâ ca Românii să desăvârşească opera. Aceasta
s’a întâmplat în zilele de 5 şi 24 Ianuarie 1859.
După subscrierea Convenţiunii, puterile celor doi caimacami încetează şi Turcia numeşte în locul lor câte o câiinăcamie de trei în flecare principat: în Moldova: Ştefan Catargiu, Vasile Sturdza şi A-îiastasie Panu; în Muntenia: Ion Mânu, Manoil Băleanu şi Ion A. Filipescu.
Fiecare căimăcămie aveâ să întocmească listele electorale, să prezideze la alegerea deputaţilor pentru Adunările elective şi, după desemnarea Domnului, să-i predeâ
guvernământul ţerii.
Acum eră momentul pentru partidele naţionale sau unioniste din a-mândouă ţerile să îndeplinească ceea ce voiseră diplomaţii Eu.opei să împedice. Conven-ţiunea din 1858 cerea să fie doi Domni cu două guverne şi două a-dunări legislative deosebite. Nu sta în puterea lor să modifice aceasta ; sta însă în puterea lor ca titlurile celor doi Domni să le dea unei singure persoane: eră o împrejurare pe cari Convenţiunea n’o prevedeâ, dar n’o opriâ. Aşâ se gândiră unioniştii să lucreze; însă o altă greutate mare se ivea : cine să fie anume acea persoană?
In Moldova, candidaţii cei cu mai mulţi partizani în Adunare erau: Mihail Sturdza, fostul Domnitor, şi Grigorie Sturdza, fiul său. In ceasul din urmă, văzându se că nici unul n’ar fi avut o majoritate impozantă, partizanii ambilor candidaţi au ascultat propunerea partidei naţionale şi au votat in unanimitate pe colonelul Alex. Cuza
■	ALEXANDRU ION CUZA
[(După o fotografie din epoca unirii, din eolecţiunea Academiei Romăne).
www.dacaromamca.ro
T2
ALBINA
Pentru Muntenia era acum lucrul indicat. Dacă oamenii politici de aici voiau în adevăr unirea, trebuiâ numai decât să aleagă tot pe Cuza. Aici, între cei cari socoteau că vor aveâ voturi mai multe erau: Bibescu şi Ştirbei (fraţi), foştii Domni, şi Nicolae Golescu; dar neînţelegerea eră mare, ea priviâ chiar chestia validării titlurilor: erau deputaţi cari ziceau că alegerile au fost rău făcute şi ar trebui anulate. In primele două zile după deschiderea Adunării din Bucureşti, s’au produs aici turburări cari erau să ajungă la ciocniri sângeroase între armată şi popor. După discursul lui V. Boerescu în ziua de 24 Ianuarie, văzând cu toţii primejdia şi temându-se să nu se compromită chestia unirii, s’au înţeles
repede, au terminat în câtevâ ceasuri toate verificările titlurilor deputaţilor şi în aceiaşi şedinţă au ales Domn pe Cuza cel ales în Moldova.
Unirea era săvârşită.
Negreşit, multe piedici aveau încă de întâmpinat bărbaţii politici ai noştri până să isbutească a face să se dea învestitura noului Domn, a face să înceteze opoziţia unora din puteri şi să ajungă şi la unirea definitivă din 1862, când ţările dobândiră un singur minister şi o singură A-dunare.
Toate isbânzile acestea sunt însă întemeiate pe actul dela 24 Ianuarie 1859. De aceea, aceasta este socotită ca ziua intemeierii României moderne.
Din depeşa comitelui Waiewschi, ministru De externe ai franţei, către îhouvenel, ambasador la Constantinopole.
26 Aprilie 1856.
----------
Domnule ambasador,
«... In chestia unirii celor două provincii dunărene într’un singur principat şi eu sunt de părere, ca şi d-voastră, să avem un plan de lucrare bine hotărît de mai înainte,
«Iată, domnule, cum guvernul împăratului (Franţei) înţelege rolul său în acest incident şi cum înţelege să-l urmeze în desvolta-rea lui
«înainte de a se procedă la reorganizarea principatelor trebue convocate, o ştiţi, nişte divanuri ad-hoc, ca să arăte dorinţele populaţiei. Congresul a încredinţat Porţii grija de a reuni aceste adunări, hotărînd totdeodată că ele vor fi aşâ constituite, ca să reprezinte cât mai exact interesele tuturor claselor societăţii. Nu putem să ascundem că de această măsură pregătitoare vor atârnă, în mare parte, combinaţiile cari vor trebui stabilite în urmă în înţelegere cu celelalte puteri. D-voastră veţi aveâ prin urmare grijă ca firmanele de convocare să fie făcute în aşâ mod, ca să nu împiedice în nici un
chip soluţia ce ne pare utilă, căutând ca ea să aibă întâietate, în interesul bine înţeles al tuturor părţilor.
«N’am nevoie să adaog că ar trebui ca imediat să stăruiţi să se îmbrăţişeze ca şi de noi chestia unirii Principatelor, întrebuinţând toată înrâurirea d-voastră, ca să faceţi să treacă convingerea noastră în spiritul sfătuitorilor Sultanului. Această chestie nu trebue rezolvită decât mai târziu şi când va veni momentul pentru puterile semnatare ale trâtatului delâ Paris, de a se înţelege asupra bazelor administraţiei viitoare a provinciilor dunărene.
«Vom aşteptă, în această poziţie, ca di-vanurile să ne facă cunoscute dorinţele Moldo-Valahiei. Se va întâmplă atunci din două lucruri unul: sau divanufile vor exprimă asupra chestiunii o părere potrivită cu aprecierea noastră, şi atunci, întăriţi prin dorinţele liber arătate ale populaţiilor, vom înlocui sfaturile noastre prin reprezentaţiuni
www.dacoromaiuca.ro
24 IANUARIE 1909
13
proprii de a face Poarta să înţeleagă, că trebue să ţină socoteală de obligaţiile ce şi a luat laţă de noi, că se va îndatora să consulte divanurile ad-hoc; sau acele adunări Se vor opri la o hotărîre contrarie şi noi ne vor mărgini, în acei caz, — dacă nu ne. va . li îngăduit să facem mai mult — să scăpăm de orice răspundere a greşelilor,
LISTA DEPUTAŢILOR DIVANULUI AD-HOC DIN MOLDOVA
cari, după noi, trebue să urmeze prin menţinerea stării de azi a lucrurilor, stabilind în mod hotărît părerea şi vederile noastre.
«Astfel este, D-le, regula de purtare pe care trebue s’o urmaţi înainte şi după reunirea Divanurilor ad-hoc, şi sunt sigur că nu veţi rămâne singur pe acest teren...»
CleruU înalt Prea Sfinţitul Părintele Mitropolit Sofronie Miclescu. Prea Sfinţitul Părintele locotenent de Episcop de Roman. Prea Sfinţitul Părintele Glienadie Tnpoleos, locotenent de Episcop de Huşi. Prea Sfinţia Sa Păr. Filaret Stavropoleos Scriban, Egumen, monastirii Socola. Prea Sfinţia Sa Părintele Calinic Hariopoleos, Egumen, monastirii Slatina. Prea Cuvioşia Sa Pă rintele Arhimandr. Neofit Scriban, din partea clerului Capitalei. Prea Cuvioşia Sa Arhimandritul Melhisedec, din partea clerului dela Huşi. Sfinţia Sa Iconomul Matcaş, deputatul clerului târgului Romanul.
Ţinutul laşilor. Vornicul Costachi Rola, dep. proprietarilor mari. Vornicul Dimitrie Miclescu, dep. proprietarilor mari. Clucer. Costachi Bădărău, dep. proprietarilor mici. Dănilâ Balan, deputat sătean. Vornicul A-nastasie Panii, deputat de oraş. Doctorul Aga A. Fătul, deputat de oraş. Spătarul Dimitrie Cozadin, deputat de oraş. Maiorul V. Mălinescu, deputat de oraş.
Ţinutul Dorolioiului. Vornicul Mihail Ko-gălniceanu, dep. proprietarilor mari. Aga IaneuDocan, dep. proprietarilor mari. Pitar Gheorghie Masian, dep. proprietarilor mici. Dumitru Savin, deputat sătean. Doctorul Post. Costachi Vârnav, deputat de oraş.
Ţinutul Botoşanilor. Vornicul Dimitrie Ral-let, dep* proprietarilor mari. Spăt. Neculai Canănău, dep. proprietarilor mari. Clucerul Ştefan Călin, dep. proprietarilor mici. Si-rnion al Stancei, deputat sătean. Vornicul Sovastian Canănău, deputat de oraş. Doctorul Aga Alecu Jieanu, deputat de oraş.
Ţinutul Sucevei. Vornicul Iorgu Vârnav (Liteanu), dep. proprietarilor mari. Vorn. Alecu Botez (Forăscu), dep. proprietarilor mari. Costachi Morţun, dep. proprietarilor mici. Toader sîn Pavel, deputat sătean. Pos-
telnicul Dimitrie Grigoriu, deputat de oraş.
Ţinutul Neamţului. Vornicul Gr. Balş, dep. proprietarilor mari. Post. Mihăiţă Jora, dep. proprietarilor mari. Comisul Vasile Zaba ria, dep. propriet. mici. Costachi sîn Vasile Ostahi, deputat sătean. Aga Dimitrie Gheorghiadi, deputat de oraş.,
Ţinutul Romanului. Logofătul Gheorghieş Sturdza, dep. proprietarilor mari. Logofătul Costachi Sturdza, dep. proprietarilor mari. Vornicul Costachi Hurmuzachi, dep. proprietarilor mici. Ioan Levărdă, deputat sătean. Aga Grigorie Vârnav, deputat de oraş.
Ţinutul Bacăului. Post. Vasile Alecsandri, dep. proprietarilor mari. Aga Costachi Ro-seti, dep. proprietarilor mari. Spătarul Dim. Cracte, dep. proprietarilor mici. Ioan al Babei, deputat sătean. Corn. Petrachi Bră-escu, deputat de oraş.
Ţinutul Putnoi. Logof. Alecu Balş, deput. proprietarilor mari. Vornic. Iordachi Pruncul, dep.' proprietarilor mari. Pitar. Chirilă Ciocârlie, deput. proprietarilor mici. Ioan Roată, deputat sătean. Gheorghie Ilie, deputat de oraş.
Ţinutul Tecuciului. Vorn. Vasile Sturdza, dep. proprietarilor mari. Post. Alecu Tiria-chiu, dep. proprietarilor mari. Sărd. Ioniţă Hrisariti, dep. proprietarilor mici. Vasile Balaiş, deputat sătean. Spăt. Const. Iacova-chi, deputat de oraş.
Ţinutul Galaţilor Vorn. Lascar Catargiu, dep. proprietarilor mari. Post. Iancu Fotea, dep. proprietarilor mari. Postelnicului Gheor-ghi Vârlan, dep. proprietarilor mici. Rădu-canu Sava, deputat sătean. Vorn. Costachi Negre, deputat de oraş. Maiorul AlecujCuza, deputat de oraş.
Ţinutul Tutovei. Vorn. Grigor ie Suţu, dep. proprietarilor mari. Vorn. Manolachi Costachi, dep. proprietarilor mari. Medelnice-
www.dacaromamca.ro
sGFROnli t MICLESCU =
.	: fivjî/ai/tL
l/NDCI TURMA AkOLO’i PÂSTORI/l'
V.OLDOV/ lC 1857
Adunărz'\
MEMBRII DIVANULUI AD-HOC DIN MOLDOVA
(după o fotografie" din colecţiunea Academiei Române)
24 IANUARIE 1909
15
ru.l Vasile Nicolae, dep. proprietarilor mici. Vasile Stan, deputat sătean. Doctorul Aga Manolachi Costin, deputat de oraş.
Ţinutul Vasluiului. Spăt. Neculai Carp, dep. proprietarilor mari. Spăt. Sandu Mi-olescu, dep. proprietarilor mari. Nobilul Costachi Sturdza, dep. proprietarilor mici. Ioniţă Olariul, deputat sătean. Dimitrie Ghi-dionescu, deputat de oraş.
Ţinuţul Fălciului. Vorn. Petraclii Mavro-gheni, dep. proprietarilor mari. Vorn. Nic. Oa-targiu, dep. proprietarilor mari. Slugerul
Neculai Bosie, dep. proprietarilor mici. Pan-delachi Croitoriu, deputat sătean. Colonelul Neculai Iamandi, deputat de oraş.
Ţinutul Ismailnlui. Dimitrie Vasiliev Ro-mov, deputat sătean. Lazar Galiardi, dep. de oraş.
Ţinutul Cahulului. Vorn. lăncii Cantăcuzin dep. proprietarilor mări. Aga Grigorie Costachi, dep. proprietarilor mari. Costach, Ştiun, dep. proprietarilor mici. Ioniţă Roşea, deputat sătean. Timofti Sacalov, deputat* de oraş.
DESBATERILE DIVANULUI AD-HUC DIN MOLDOVA
»---M	«
ivanul ad-hoc al Moldovei îşi începe şedinţele sale în ziua de 22 Septemvrie 1857.
Primele şedinţe au fost ocupate cu verificarea mandatelor deputaţilor; apoi cu alcătuirea unui regulament după care să se urmeze desbaterile. Desbaterile propriu zise încep în şedinţa dela 7 Octomvrie.
In acea şedinţă memorabilă, după cuvântarea lui O. Hurmuzachi, Mihail Ko-gălniceanu în numele unui grup de deputaţi citeşte o propunere pe care o sfârşeşte cu formularea celor cinci puncte cari se supuneau votului Adunării şi cari exprimau : dorinţele Românilor .
Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a Autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu înalta Poartă în anii 1393,’ 1460, 1511 şi 1634.
Unirea Principatelor într’un singur Stat sub nume de România.
Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr’o dinastie domnitoare de ale Europei, şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţerii.
Neutralitatea pământului Principatelor.
Puterea legiuitoare încredinţată unei obşteşti Adunări în care să fie reprezentate toate interesele naţiei.
Toate aceste sub garanţia colectivă a paterilor care au subscris Tratatul de Paris.
Atunci Alecu Balş citeşte o altă propunere semnată de dânsul şi de Nectarie Hermeziu, locotenent de episcop de Roman, prin care se declară contra Unirii Principatelor.
«Sub iscălitul Mare Logofăt şi cavaleriu Alecu Balş, unul din deputaţii ţinutului Put-nei, proprietar de 80 mii fălci în Moldova, iubita sa patrie, declară câ in locul repao-sului atât de dorit, după o lungă agonie şi calamităţii provenite din felurite strămutări şi prefaceri ce s’au urinat în ţară, în care moşii şi strămoşii săi şi fiii fiilor lor s'au născut, nu poate dori a da în schimb Moldova cu privilegiurile ei ce sunt mai avan-tagioase decât a invecinatului Principat, pentru un viitor eventual şi necunoscut, care pivilegii sunt recunoscu te de către prea puternicii Sultani a curţei Suzerană, consfinţite şi prin Tractatul de Paris a anexelor articolul 23, şi nici poate a se uni cu încorporarea Patriei sale în aceia a principatului Valahiei.
«Asemenea fuzie nu ar produce, decât element de discordii, lupte, vrăjmaşii şi neprevăzute amerinţătoare intervenţii deapurure vătămătoare.
«Către aceste apoi mai este de luat aminte că întrunirea unui Divan ad-hoc chiar după textul art. 24 a acelor anexe, fiind compus de a exprimă dorinţele locuitorilor ţării nu-
www.dacaromamca.ro
i6
ALBINA
mai în privirea reorganizării Principatului; asemenea şi Firmanul împărătesc pentru convocarea lui nu cuprinde vre-o altă chestie decât numai însăşi aceea a reorganizării ţării cu revizia statutelor ei.
«Prin urmare şi dorinţa sub-iscălitului se mărgineşte în păstrarea Moldovei, autonomia sa cu toate privilegiile şi imunităţile ei abantiquo.Acesta este singurul mijlocpe care se razimă liniştea şi fericirea poporului Mol-dovan.
«Această socotinţă a iscălitului, biroul va binevoi a o clasifică şi a o afişa spre a fi cunoscută Adunării, şi, primită în delibe-raţie sau nu, să se aşeze în acturile arhivei Adunării, iar înalt Prea-sfinţitul Mitropolit ca Prezidentul Adunării este rugat a o împărtăşişi Comisiei Europene din Bucureşti».
Această propunere însă nu putea să fie luată în consideraţie, fiind subscrisă numai de doi membri; totuşi Adunarea a încuviinţat a o ascultă şi a o pune la acte.
Atunci răspunde Kogălniceanu printr’o caldă cuvântare, care este una din cele mai frumoase pagini ale elocuenţei româneşti.
«Mulţumesc Adunării, sau mai bine zicând să se feliciteze Adunarea de dovada de ne-părtinire ce au dat astă-zi, învoind onorabilului deputat de Putna şiPrea-sfinţitului locotenent de Roman de a-şi exprimă opiniile liber şi neîmpedicat, cu toate că pentru propuneri şi amendamente art. 60 din Regulament cere ca, spre a fi ele primite la cetire, trebue .să fie sprijinite cel puţin de cinci membri.
«Propunerea onorabilului deputat de Putna însă în toată Adunarea n’a găsit decât un singur sprijinitor, şi Adunarea totuşi a învoit citirea acestei propuneri şi înscrierea ei în protocolul zilei.
«Mulţumesc, şi felicitez Adunarea. Noi a-stăzi am dat dovadă că suntem demni de libertatea ce Europa ne-au recunoscut, de a ne rosti dorinţele şi trebuinţele.
«In toată această adunare, însufleţită de o singură simţire, de o singură dorinţă, asigurarea naţionalităţii noastre, două singure glasuri s’au găsit, cari voesc a merge în contra voinţei naţiei, în contra voinţei lui Dumnezeu, cerând păstrarea statului quo, şi prin urmare a nămolului de nenorociri şi de abuzuri, care-i formează trista istorie, şi cu toate acestea Adunarea, puind de o parte restricţiile regulamentului său, au învoit ca astăzi toată opinia, fie cât de antinaţională, cât de singuratică, să se exprime liber şi neîmpedicată în faţa ţării, care o va descuviinţâ, în faţa Europei care c va judeca.
«Libertate pentru opinii, respect pentru persoane. Aceasta este linia de purtare care ne insuflă astăzi, care trebue să ne insufle totdeauna.
«După ce însă am ascultat opinia DD. Locotenentului de Roman şi a deputatului de Putna, să-mi fie ertat acum de a-i întâmpină. Şi intâiu încep cu părintele de Roman. Preasfinţia sa a rostit o curioasă teorie, adică că este învoit a avea între patru ochi o opinie, şi în public o altă opinie. Intre alte cuvinte, alt om sunt, alte lucrez în patru ochi, şi alt om sunt şi alte lucrez în public; că în patru ochi am o iscălitură şi în public am o altă iscălitură.
«Teorie curioasă, descuviinţată de morală în gura fiecărui om, descuviinţată de religie mai ales în gura unui preot. Socot că părintele de Roman singur va recunoaşte uşurătatea expresiei, sub care a voit a ascunde apostazia sa politică.
«Vin acum la D. marele logofăt şi cavaler Alecu Balş. D-lui în loc să vie a ne vorbi ca deputat al ţării, singurul titlu care ne dă drept de a vorbi aicea, ne-a rostit opi • nia sa ca proprietar de 80.000 fălci pământ. Mare avere, frumoasă avere; nimenea din noi nu o are.
«Insă este cinevâ care o are înzecit mai mare decât d-lui deputatul de Putna. Acesta este unu oare cine, care se numeşte ţară, acea ţară care o reprezintează această Adunare. D. deputat ne zice că are 80.000 fălci. Ei bine, noi Adunarea avem mai mult decât chiar 800.000 de fălci, căci înfăţişăm ţara.
«D. deputat ne zice că ţara de abiâ a eşit din agonia relelor trecutului, şi apoi ca singură tămăduire cere urmarea lor, adică păstrarea statului quo, numai păstrarea privilegiilor şi imunităţilor şi a tuturor consecvenţilor, care aduce după sine privilegiul nesprijinit de putere ; dumnealui însă ştie singur cum se păzesc în ţară privilegiile obşteşti şi privilegiile particulare; avem dinaintea noastră soarta privilegiaţilor.
«Unrău pierde jumătate din puterea sa, când îi cunoaştem origina. Răul ţării noastre ni-1 spune istoria, ni-1 spun suferinţele poporului. Fiecare pagină din analele noastre să o stoarcem şi va curge sânge şi lacrămi. Răul ţării noastre ni-1 spune glasul poporului prin un proverb: «Schimbarea Domnilor, bucuria nebunilor!» Onorabilul deputat de Putna, singur în această adunare, singur în ţară, care saltă de en-tusiasm, a cărui inimă bate ca a unui unic om pentru drepturi, pentru naţionalitate, pentru unire, care numai ea ne poate asigură şi drepturile şi naţionalitatea, singur vine şi ne zice că nu voeşte să fim alta de cât aceea ce am fost; adică călcaţi în picioare de toate neamurile, îngenuchiaţi în slăbiciune, atacaţi de cangrena corupţiei, înglodaţi în gunoiul abuzurilor.
«Insă aceasta nu va fi. Timpul a sosit, ca vechea provincie a eroului patriei noastre să se împlinească.
«Sunt acum trecuţi 350 ani de când Şte-fan cel-Mare, pe patul morţii şi văzând norii
www.dacofomanica.iD
24 IANUARIE 1909
ce ameninţa existenţa ţării noastre, chemă pe mitropolitul, pe consilierii săi, şi pe fiul său Bogdan şi-i indemnă singur el, care de 40 ani ţinuse sabia în mâna tare şi neînvinsă şi îndemnă ca să închee o capitulaţie cu înalta Poartă, capitulaţie onorabilă şi închizluşitoare fiinţei noastre ca naţie, ca stat.
«Iar dacă duşmanul vostru v’ar prescrie «condiţii ruşinătoare, sfârşi el, atunci mai «bine muriţi prin sabia lui,’decât să fiţi primitori împilării şi ticăloşiei ţărţi voastre. «Dumnezeul părinţilor voştri însă se va în-«durâ de lacrămile slugilor sale, şi va sculă «dintre voi pe cineva, crrele va aşeza iarăşi «pe urmaşii voştri în libertatea şt puterea «de mai înainte».
«Prorocia acum se înplineşte. Uitaţi-vă, acei ce nu voiţi a crede, la spiritul naţional, care astăzi insuflă cinci milioane de Români, şi spuneţi dacă, acest mare cineva, dacă ţara întreagă nu este sculată, şi nu este vrednică de a fi iar o naţie. Drepturile noastre eră călcate, naţionalitatea eră ca şi îngropată; când din mijlocul furtunilor, răsboaelor, se ridică curcubeul păcii, când noul Lazăr, poporul românesc, a-dormit de trei secoli într’un somn tot atât de adânc ca şi moartea, noul mântuitor, Tratatul de Paris, vine şi-i zice «scoala-te şi vin după mine» şi Lazăr, şi poporul romanesc se scoală, îşi aruncă giulgiurile ae pe dânsul şi se arată naţie tânăra, plină do viaţă şi plină de viitor.
«Şi tocmai în acest minut, oameni ai trecutului, veniţi să ne faceţi lauda trecutului, veniţi ş« vă încercaţi să puneţi o slabă stavilă căii unei naţii; vă refuzaţi de a crede în predicţia eroului şi sfântului nostru! Protestaţi încontra Unirei. O cred. Unirea este pentru ţară, şi D-voastă nu voiţi nici ţară, nici naţie.
«Fraţilor, onorabilul meu amic Hurmuza-chicarev'a dezvoltat toate consideraţiile, care ne fac o lege ca să cerem şi respectarea drepturilor seculare ale Principatelor, şi Unirea şi Prinţul străin şi toate celelalte dorinţi, cuprinse în propunerea mea. 'ire-bue să le repet şi eu acele- zise şi rezise ? Nu le simte toată inima, nu le judecă toată mintea? Nu ne-o spune îndestul legea fiecărui popor ce voeşte a fi?
«Insă nu mă pot opri de-a vă arătă şi simţirile poporului acel ce nu ştie a citi, nici a scrie, acel care, ca oameni ai naturii nu ştie a spune decât, ceiace simţeşte. Să fim stăpâni în ţara noastră, zicea un onorabil deputat pontaş, să unitn Moldova cu Muntenia, să tragem ca împrejurul unui loc sterp un gard mare şi sdravăn; locul numai să fie inchis, şi în curând, fără a fi chiar arat, fără chiar a fi setuanat, vor veni vânturile, vor veni pasările cerului, şi vor aduce semânţă şi de flori şi de copaci; în curând ici, colo va răsări câte o floare, ici colo câte un copăcel; copacii vor creşte şi la umbră supt copaci voiii mirosi florile, şi vom avea o livadă mare şi frumoasă ; în copaci vor cântă păsările, şi la
i 1
umbră se vor înveseli oamenii, binecuvântând pre Dumnezeu şi pe împăraţi. — Iată, Domnilor de Roman şi de Putna, cum sătenii, cum noi, cum poporul, cum tot ce simte şi voeşte un viitor pentru copiii săi, pentru naţia sa, înţelege Unirea. Inima poporului nu se înşeală niciodată. Să ascultăm, fraţilor, inima poporului nostru; să ascultăm glasul şi interesul naţiei noastre, care ne strigă neîncetat: Unire şi Unire.
«Să gândim că astăzi este ziua cea mai mare din veacul nostru, că astăzi nu numai că scriem, dar facem istoria ţarii noastre.
«Cât pentru propunerea D. deputat de Putna, să-i împlinim până la sfârşit cererile sale: să se puie la acte».
După aceasta, s’a procedat la votare. Fiecare deputat a rostit cu glas mare votul său şi a semnat într’un anume document.
Mitropolitul Sofronie, preşedintele A-dunării, subscriind, a zis : unde, e turma, acolo-işi păstorul. Iar săteanul Ion Roată a rostit cuvintele următoare: «Noi nu ştim a ură, dar Dumnezeu ştie a se în-dură».
Astfel s’au votat cele 5 puncte ale dorinţelor Românilor, fiind 81 de deputaţi pentru, iar 2 contra.
*
* *
In şedinţa dela 10 Oetomvrie se de-* cide a se luă în cercetare şi alte chestiuni privitoare la organizarea ţerilor, întrucât vor fi în marginile celor 5puncte.
Desbaterile acestor puncte de amănunt ţin multe şedinţe. Dăm aci pe cele mai însemnate dintre ele:
Religia domnitoare în România este r el n/ia ortodoxă a răsăritul ui; exeiciţiut culturilor celorlalte religii recunoscute va fi liber, însă cu restricţia prevăzută în ccipituLnţii.
Recunoaşterea neatârnării Bisericii Ortodoxe a Răsăritului din Prind.palele Unite, de orice Cluriarhie; păstrăndu-se insă Unitatea credinţei cu Biserica ecumenică a Răsăritului în privinţa dogmelor.
înfiinţarea unei Autorităţi Sinodale centrale pentru treburile duhovniceşti, canonice şi disciplinare, unde va fi reprezentată şi preoţimea de mir a fiecăreia Eparhii.
Privilegiile de clase vor fi desfiinţate in România.
Egalitatea tuturor Românilor înaintea legei.
www.dacaromanica.ro
i8
Albina
Aşezarea dreaptă şi generală a contribuţiilor în proporţie cu averea fiecăruia fără deosebire.
Supunerea tuturor la conscripţia militară.
Accesibilitatea pentru toţi Românii la funcţiile statului.
Puterea armată naţională se va organiza în privirea neutralităţii şi a sistemului de apărare a Principatelor finite şi ca în caz de năvălire să poată cu înlesnire infaţoşă o putere îndestulătoare.
Streinii petrecătom în Principate să fie supuşi juridicţiei ţării fără intervenţia consulatelor.
Respectul domiciliului şi al libertăţii individuale.
Supunerea fiecui numai la judecătorii prevăzuţi prin legi.
Comisii sau tribunaluri excepţionale nu se vor înfiinţa în nici un caz.
Puterea executivă şi legiuitoare să jld despărţite în România.
Deplina neatârnare a părţei judecătoreşti de puterea curat Administrativă.
Inamovibilitatea judecătorilor. Modul se va hotărî prin o lege votată de Adunarea legiuitoare viitoare.
Responsabilitatea Miniştrilor înaintea Adunării generale.
Respectul proprietăţii.
Instrucţia publică gratuită şi obligatoare în toate oraşele şi satele.
La 21 Decembrie se încheie lucrările divanului ad-hoc. In această şedinţă ae votează o adresă de mulţumire pentru puterile garante şi se mulţumeşte secretarului divanului, d.DimitrieA. Sturdza, pentru modul conştiincios cum a redactat buletinul şedinţelor divanului.

LISTA DEPUTAŢILOR DIVANULUI AD-HOC DIN VALAHIA
Clerul. înalt prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit Nifon. Prea Sfinţitul Episcop al Argeşului. Prea Sfinţitul Părintele Episcop al Buzeului. Prea Sfinţitul Părintele Episcop al Râmnicului. Prea Sfinţia Sa Părintele arhimandrit Atanase, egumenul mănăstirei Sa-dova. Prea Sfinţia Sa Părintele arhimandrit Ieronim, egumenul mânăstirei Bistriţa. Prea Sfinţia Sa părintele protopop Iancu, din partea clerului Capitalei. Prea Sfinţia sa părintele protopop Vasile, din partea clerului târgului Buzeului. Prea Sfinţia sa părintele protopop Constantin, din partea clerului târgului Curtea-de-Argeş. Prea Sf. sa părintele protopop Constantin, din partea clerului târgului R.-Vâlcei.
Ilfov : Prinţul Grigorie Ghica şi prinţul Dimitrie Ghica, proprietari mari. Pitarul Ioan Brezoianu, proprietar mic. Mircea Mă-lăeru, dintre plugarii clâcaşi. D-ni log. N. Golescu, Cost. A. Rosetti, Grig. Ioranu şi Dimitrie Culoglu, dintre proprietarii oraşului Ruoureşti.
Râinnmienl-Silrat: Căpitan G. Marghiloman şi paharn. Cost. Robescu, proprietari mari Gheorghiţă Lupescu, dintre plugarii clă caşi Pitaru Cost. Argintoianu, dintre orăşeni.
Buzău : Paharn. N. N. Pâcleanu şi Parucic Scarlat Voinescu, proprietari mari. Pitaru Cost. Ciocliineseu, proprietar mic. Costache Moglan, dintre plugarii clăcaşi. Nae Stă-nescu, dintre orăşeni.
Prahova; Aga Cost. I. Filipescu şi Aga Ioan C. Cantacuzino, proprietari mari. Gheorghe Morcov, proprietar mic. Ene Co-jocaru, dintre plugarii clăcaşi. Hristache Polihroniadi şi Tache Grigorescu, dintre orăşeni.
Dâniboviţa: Clucerul Costache Costescu, şi clucerul Evghenie Predescu, proprietar mari. Hristache Fusea, proprietar mic.Stancu Stănilă, dintre plugarii clăcaşi. Raducanui Ioan, dintre orăşeni.
Vlaşca: Aga Manolache Laliovary şi pa. harn. Nicu Tătăranu, proprietari mari. Pos. telnicu C. Rădulescu, proprietar mic. Stan.
www.dacoramamca.ro
fi»
DESCHIDEREA DIVANULUI ADHOC DIN VALAHIA
(după o litografie de Szathmary, din colecţia Academiei Române)
20
ALBINA
Panalt, dintre plugarii clăcaşi. Grigorie Seruri*1, dintre orăşeni.
Ialomiţa : Lpg. Ioan C. Roset şi Aga Alexandru Florescu, proprietari mari. Rădu-canu Cucuti, proprietar mic. Stoica Radu Cojocaru, dintre plugarii clăcaşi. Pitarul Ioan Vasile, dintre orăşeni.
Brăila : Aga Costache Creţulescu şi clucerul Grig. Filipescu,proprietari mari.Marcu Nic. Duilie, proprietar mic. Stroe Ivaşcu, dintre plugarii clăcaşi. Mihalache Marghiloman, dintre orăşeni.
Mnscel : Postelnicu Ştefan Golescu şi Ni-colae Rucăreanu, proprietari mari. Alexandru Gheorghe Golescu, proprietar mic. Tică Ioan, dintre plugarii clăcaşi. Cost. Di-mitrie Aricescu, dintre orăşeni.
Teleorman: Paharn. Constantin Butculescu şi căpitan Eliodor Lapati, proprietari mari-Mihail Pancu, proprietar mic. Preda Cernat, dintre plugarii Clăcaşi. Alecu Petrescu, dintre orăşeni.
Oltul : Logofătul Ioan Solomon şi paharn. Cost. Băleanu, proprietari mari. Ioan Slă-vitescu, proprietar mic. Tănase Constantin, dintre plugarii clăcaşi. Ioan Ionaşcu, dintre orăşeni.
Vâlcea: Logofătul Ioan Oteteleşanu şi clucerul Nic, Lahovari, proprietari mari. Nico-
lae Iancovescu, proprietar mic. âtamatie. Budărâscu, dintre plugarii clăcaşi. Pitarul Nic. Iancovescu, dintre orăşeni.
(iorjnl: Panarnicul Gheorghe Magheru şi .serdarul Zamfir I. Broşteanu, proprietari mari. Maior Hristache Teii, proprietar mic. Ioan Voicu, dintre plugarii clăcaşi. Pitarul Barbu B. Gânescu, dintre orăşeni.
Doljul: Pr'nţul Barbu Ştirbeiu şi prinţul Gheorghe Bibescu, proprietari mari. Petra-che Cernătoscu, proprietar mic. Nicolae Ma-zilu, dintre plugarii clăcaşi. Căpitan Nic. Pleşoianu ş* serdarul Grigorie Lăccanu, dintre orăşeni.
Argeşul: Aga Ştefan Burchi şi Ioan Bră-tianu, proprietari mari. Scarlat Turnavitu propriotar mic. Teodosie Mugescu, dintre plugarii clăcaşi. Dimitrie Brătianu, dintre orăşeni.
Mehedinţi: Serdarul Ioan Ipceanul şi pitarul Grigoro Miculescu, proprietari mari Costache Kîrjeu, proprietar mic. Ioan Roa-teşi, dintre plugarii clăcaşi. Pitarul Dimitrie Viişoreanu, dintre orăşeni.
Romauati: Colonel Ştefan Vlădoianu şi serdarul Stănuţă Cezianu, proprietari mari Gheorghe Kîrjeu, proprietar mic. Marin Pâr-călăbescu, dintre plugarii clăcaşi. Conţipistul Ioan Dumitriu, dintre orăşeni.
DESBATEMLE DIVANULUI AD-HOC, DIN VALAHIA
ivanul ad-hoc al Vala-Iiiei s’a deschis la 30 Septemvrie 1857, în sala şedinţelor dela Sf. Mitropolie din Bucureşti, prin cuvântarea rostită de I. P. S. Mitropolitul Nifon. ((Umpleţi cu virtuţile şi marile d-v fapte această nouă epocă...
«Uniţi-vă în cuget frăţesc şi naţional, zicea Prea Sf. Sa deputaţilor; faceţi cu acea putere de suflet ce v’o cred, ca interesul tuturor să ia
locul intereselor în parte...»
Până la 7 Octomvrie s’a verificat actele deputaţilor aleşi şi s’a desbătut şi votat regulamentul Adunării,
La 8 Octomvrie, Adunarea a ales pe preşedinţii claselor: clerului, propr. mari, propr. mici, orăşenilor, sătenilor.
In aceeaş şedinţă, C. A. Kretzu-lescu (preşedintele comitetului central al unirii) a făcut o propunere urgentă; în care exprimă în numele Românilor dorinţele lor, — cari erau în fond cele rostite de divanul din Moldova.
Propunerea aceasta s’a dat in studiul unei comisii de 9 membri, care şi-a depus jurnalul său afirmativ în şedinţa dela 9 Octomvrie; iar Ioan Brătianu, unul din membrii comisiei, â cetit următorul raport;
1
J
•»
1
I
i
i
1
t
|
i
f
i
i
i
1
1
i
i
i
’i
i
4
I
I
i
»
I
www.dacaromanica.ro
24 IANUARIE 1909
ai
«Este un an şi şeapte luni de când Con- cheltui puterile lor'pentrunpărarea si "întări-greşul dela Paris a hotărît în înalta sa în- rea patriei, n’an făcut decât d’a o slăbi prin ţelepciune, ca Principatele române să fie luptele ce zffândăreâ nelegiuita lor amhîţie, consultate despre condiţiile ce s’ar cuveni lupte ce ne scurseră mai mult sânge decât ce a li se face în noua regulare a Europei vărsarăm pentru apărarea mumei noastre orientale.	comune: şi daeă sângele încetă dra curge de
«Am avut un interval do un an şi'seapte la nn timn încoace, însă puterile noastre na-luni, nu ca să ne chibzuim despre eondi- tionale n’au încetat a se slel rrin felurite ţiile ce ne sunt de neapărat ca să renastem sfâşieri, prin necontenite prădări si prin cala o viaţă nonă, ci numai ca să le formulam, naiul vistieriilor ce pretendenţii la domnie Şi un1 timp'aşa de lung a fost mai mult deşertau, sau ppntru ajungerea la scaun, decât destul pentru o asemenea lucrare ; san ca să se menţie pe dânsul. De aceea, de aceea, aceste formule sunt astăzi întină- Domnilor, Românii vor astăzi cu tărie ca să rite, săpate în spiritele tuturor Roiîiânilor. aibă în capul noului Stat un mădular luat Dar, Domnilor, mai repet că tot ce am fă- dîntr’o familie domnitoare în Europa apu-cut în intervalul ce ne desparte dela în- seană. Ei, cerând un conducător din aceste cheerea Tractatului dela 30 Martie, a fost dinastii, dau chezăşie Europei, că sunt ho-numai ca să ne formulăm nişte trebuinţe tărîţi să meargă în cel mai deplin ordin pe ce sunt simţite cu tărie de noi toţi, nn nn- drumul ce însăşi ea urmează, adică drumul mai dela 30 Martie, ci de un timpîndelun- progresului, al civilizaţiei. Nici pentru noi, gat; căci nu de iert. Domnilor, s'mtim noi Domnilor, Principele strein nu este d’o mai Românii că călcarea drepturilor noastre ca mică chezăşie în privinţa Europei. Solida-naţie şi înrâurirea străinilor în t.rebile ritat.ea ce există între dinastiile europene o noastre din nănntru au fost un izvor ne- să le facă a se interesa la existenţa noa-scurs al nenumăratelor calamităţi, ce bân- stră naţională mai dendreptul şi mai cu di-tue de mai mulţi secoli aceste nenorocite nadinsul; şi astfel garanţia tractatelor o să ţări.	fie rezemată, întărită, de garanţia interese-
«Asemenea, Domnilor, eine nu ştie că lor în parte a mai multor dinastii puter-încă~din timpii bătrâni, dorinţa Românilor nîee.
luminaţi a fost ca aceste două ţări, cari nu «Domnilor, trebuinţa unui Guvern tare, an decât un singur suflet să fie împreu- dar inteljgpnt şi drept, nu este mai puţin nat.e într’un singur Stat, ca astfel naţio- simţită de Români, cari au suferit atât de nalitatea română să poată prosnerâ şi înflori malt de arbitrariu, de slăbiciunea şi de ne-sub apărarea unui scut de două ori mai intelegenţa, ce până acum fură singurele ca-tare decât scutul fiecărui Principat în parte- lităti ale feluritelor Guvernuri, sub care ge-Această dorinţă a Unirii, ce în timpii tre- mură de atâta timp aceste ţări. Şi de unde cuţi numai inimile o insuflau Românilor, un Guvern poate dobândi toat > aceste ca-a devenit astăzi, prin lungile suferinţe, un lităţi, decât dela o adevărată reprezentaţie simţinîânt tara care domneşle în inimile naţională? Şi de aceea dorinţele unanime tuturor, fără deosebire de clasă, de vârstă ale naţiei se încheie cu aceea de a aveâ un sau de sex. Aceea ce ziserăm pentru des- Guvern reprezentativ în toată sinceritatea robirea drepturilor străbune ce nu sunt ga- cuvântului.
rant.ate de Capitulaţiile ce avem încheiate «Intr’aceste patru punturi se rezumă do-cu înalta Poartă şi pentru întruparea Prin- rinţele naţiei; numai pe dânsele o să putem cipatelor într’un singur Stat, putem zice şi ridică edificiul social de care suntem atât pentru trebtiinţa ce simţim a aveâ un Dom- de doritori, căci el singur ne poate intro-nitor ereditar, luat dintr’o dinastie a Eu- duce în societatea europeană şi a ne asi-ropei apusene.	gură viitorul,—edificiul social pentru care
«Intr’adevăr, toţi am văzut în istoria a- Puterile garante separa se preocupă aşa cestor ţări, care nu este decât o lungă dramă de mult. Aceste dorinţe sunt, cum am zis, ce se desfăşură de mai mulţi secoli, că suirea dedemult în inimile noastre, şi graţie bine-pe scaun a Domnilor aleşi dintre noi a fost făcătorilor noştri, astăzi în sfârşit putem a prilejul necontenit al înrâuririi străinilor în le rosti cu glas mare în faţa lumii, aceste Principate; că scaunul domnesc a «Domnilor, acestea sunt propunerile d-lui fost mărul de discordie al tuturor familiilor Costache Kretzulescu> susţinute de Adiina-influentţ) în aceste ţări, cai’i în loc d’a-şi rea întreagă. Dumnealui cer^ încă urgenţaj
www.dacoromamca.ro
22
ALBINA
pentru care aţi numit o comisie spre a chibzui dacă urgenţa este o necesitate, şi comisia, implinindu-şi sarcina pusă asupră-i m’a numit raportorul ei. Le-am făcut toate acestea, ca să împlinim o formalitate., căci urgenţa nu este cerută numai de d-1 Kre-tzulescu sau numai de comisie, ci de cinci milioane de Români, cari sunt nerăbdători ca cu un ceas înainte să nască la vieaţa naţională, să iasă în sfârşit din întunericul şi ticăloşia în cari zac de atâta timp, ca să-şi ia locul lor la soarele binefăcător al civilizaţiei şi al libertăţii.
«Comisia dar, Domnilor, este de părere ca intr’acest minut chiar să aclamaţi pun-turile următoare:
«Art. 1. Chezăşuirea autonomiei şi a drepturilor noastre internaţionale, după cum sunt hotărîte amândouă prin Capitulaţiile din anii 1393, 1460 şi 1513, încheiate între ţările române cu înalta Poartă, precum şi neutralitatea teritoriului moldo-român.
«Art. 2. Unirea ţerilor România şi Mol-davia într’un singur Stat şi subt un singur Guvern.
«Art. 3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr’o dinastie uomnitoare de ale Europei, ai cărui moştenitori născuţi în ţară am dori să fie crescuţi în religia ţerii.
«Art. 4. Guvern constituţional reprezentativ şi, după datinile cele vechi ale ţării, o singură Adunare obştească, care va fi întocmită pe bază electorală largă, încât să reprezinte interesele generale ale populaţiei române.
«Comisia vă mai invită, după propunerea d-lui Kretzulescu, ca de odată cu strigarea: Să trăiască România una şi nedespărţită ! să strigaţi, împinşi cum sunteţi de o vie recunoştinţă : Să trăiască Puterile ce ne-au deschis porţile viitorului!
Şi Adunarea, sculându-se întreagă, strigă: «Să trăiască Unirea ! Să trăiască România! Să trăiască Puterile gerante!»
După aceasta, Gr. Ioranu veni la tribună şi ţinu un cuvânt, în care arată «că după Tractatul dela Paris, toate.clasele societăţii române sunt chemate spre a vorbi într’această epocă de regenerare; dar că clasele, lăsând la o parte interesele lor cele particulare, sprb a nu se ocupa decât de interesul cel mare naţional, demonstrară că reprezentanţii acestei Adunări sunt numai nişte mandatari ai unor dorinţe sacre» formulate de mai înainte de tot poporul român, că chezăşuirea autonomiei şi a
drepturilor noastre internaţionale, Unirea Principatelor, Domnitorul străin şi Guvernul constituţional au ajuns a fi crezul politic al ţării întregi. Demonstrând apoi că naţionalitatea este punctul de căpetenie din care ies celelalte elemente de fericire publică, a^arătat că datoria reprezentanţilor este d’a susţinea din toată puterea sufletului lor, pe lângă dreptul neprescris de vieaţă ce are ţara, tăria naţională, stabilitatea lucrurilor şi libertăţile din întru, precum şi d’a votâ pe faţă cele patru punturi, astfel precum le-a înţeles poporul român.»
«Naţia română, împiedecată în desvoltarea sa morală şi materială de către arbitrariul şi ilegalitatea Domnitorilor, sub o Constituţie imperfectă şi sub amestecul influenţei străine în trebile sale, simte de mult nevoia unei prefaceri radicale a Constituţiei şi trebuinţa ca cele şapte puteri subsemnătoare Tractatului din Paris, într’o gândire binevoitoare şi în interesul general al Europei să chezăşuiască autonomia, care s’a asigurat acestei ţări din vechime prin tractate.
«Ea este convinsă însă, că acea chezăşu-ire nu ar fi eficace, dacă ţara nu ar primi în acelaş timp o organizare, care să cu-prinză într’însa principiuri de vitalitate; şi ajunse a recunoaşte că această condiţie nu s’ar găsi decât în Unirea amândurora Principatelor într'unul singur şi în instituirea principiului eredităţii tronului.
«Ea recunoaşte, deosebit de aceasta, că ereditatea nu ar fi cu putinţă, decât prin aşezarea pe tron a unei ramure a vre-uneîa din familiile domnitoare în Europa.
«De aceea Românii sunt unanimi în dorihţa formulată în cele’patru punturi (enumerate do Ioan Brătianu).
«Pătruns de adevărul celor, de mai sus, sub-însemnatul propune: 1.. ca Adunarea să declare aceste patru punturi ca dorinţa î-nanima a naţiei române ; 2. ca spre răspuns la întrebarea ce se face ţerii prin art. 24 al Tractatului din Paris, să supuc această declaraţie înaltei Comisii europene, ca expresia cea mai exactă a trebuinţelor tuturor claselor societăţii şi ca o condiţie, căreia sunt subordinate orice alto dorinţe, ce deosebi tele clase ar mai putea it chemate a exprimă în privinţa reformelor din întru; 3. şi în fine, ca tot in acea comunicaţie să ,se exprime din partea Adunării via recunoştinţă ce simte tot Românul către aceie generoase Puteri, cari au îmbrăţişat apărarea drepturilor acestei naţii»,
www.dacoromamca.ro
24 IANUARIE 1909
53
Cele patru puncte au fost primite în unanimitate de toţi deputaţii, cari venind unul după altul, au subscris pro-cesul-verbal în care erau trecute. Deputaţii au votat şi baterea unei medalii comemorative şi s’au despărţit în strigătul: „Trâeascâ România şi puterile garante
Dela25 Oct. până la 6 Noem., adunarea ad-hoc a desbatut memorandul sau actul desvoltător al votului dela 9 Octomvrie. în care a dat amănunte foarte interesante şi a lămurit cu date preciso fiecare din cele patru puncte ale dorinţelor Românilor. La finele acestui act s’au dat în copie toate tractatele Ţării Româneşti cu Turcia şi cu alte state, spre a dovedi autonomia tării şi alte drepturi.
Memorandul s’a votat la 6 Noemvrie, după ce Dimitrie Ghica a conjurat adunarea să-l primească aşa cum s’a îndreptat în şedinţele trecute.
La 9 Noemvrie, adunarea votează proectul unei adrese către Moldoveni,
pe care îi felicită că au declarat Unirea ţărilor surori, deşi au avut să lupte cu cele mai grele piedici. Adresa termină cu cuvintele: „Unirea de acum va fi steaua vieţei noastre, şi plini de încredere într’însa să strigăm împreună : „Trâeascâ România, una şi nedespărţită
La 2 Decemvrie 1857, se votează încheerea raportului unei comisii a Adunării, ca Divanul să nu mai intre in lucrări de organizare a ţării.; ci sa aştepte rezultatul congresului dela Paris, asupra dorinţelor votate la 9 Octomvrie, rezervându-şi dreptul de a pune bazele viitoarei constituţii.
Totuşi şedinţele Adunării se prelungesc până la 12 Decemvrie inclusiv abţinându-se să mai iea vreo hotărîre cu privire ia organizarea lăuntrică.
Dorinţele Românilor, exprimate de adunarea adhoc a Ţerii Româneşti, s’au adus la timp la cunoştinţa comi-siunii europene din principate, prin preşedintele Adunării.
Comisiunea Internaţională trimisă in prinolpate in timpul dvlanurilor ad-hoc (1857)
(dup» o litografie de Szathmary, din eolecţiunea Academiei Române)
LYTTON BULWER (Anglia)
SAFVET-EFENDI
(Turcia)
BASSELY BARON RICHTHOFEN (Huila)	(Prusia)
LIEHMAN DE PALMROD (Austria)
BENZI	TALLETRAND-PERlaORD
(Sardinia)	(Franţa
www.dacoromanica.ro
MOLDOVA ÎN 18 57
Poezie de VASILE ALECSANDRI.
Scumpă Moldovă, tară de jale! fih, în ce zile tu ai ajuns!
Lasă-m'a plânge ranele taleJ
Căci până ’n suflet mă simt pătruns.
„Las" să te prade hoţii in taină, „Să urle lupii în urma ta „Lasa-i să rupă mândra ta haină, „Haină mai 'mândră tu vei purtă !
1 a ce eşti bună, dulce, iubită, T.u ce eşti fiica lui D zeu Cum ie loveşte soarta cumplită! Cum te înneacă amarul greu!
Lupii şi corbii şi vulpi străine Fac a lor hrană din trupul tău Şi tu, Moldovo, plăteşti cu bine La toţi aceia careţi fac rău!
O cât de crunte şi otrăvitoare Sunt pentru tine a lor muşcări, Când ei, cu gure sfâşietoare, Răspund ta tale dulci sărutai i!
„In zadar răii vreau: în orbire „Cereasca lege a ’mpotrivi; „Cerul voeşle a ta mărire,
„Şi tu Moldovo, mare vei fi!
„In zadar cearcă ei să ridice „Un zid, pe Milcov, despărţitor „Cădeă-va zidul, şi tu, ferice,
„ Vei fi unită cu a ta sor.
„Căci tot se află în România „Inimi aprinse de un sfânt dor, „ Ce vrea Românul ca să reînvie „Mare, puternic, ca dorul lor.
Dar mult mai aprig trebui să fie Chinul ce suf eri, amarul chin,
Când vezi chiar fiii-ţ, în duşmănie, Rupându-ţi sânul de amor plin.
„E scrisă Jn ceruri sfânta Unire „E scrisă ’n inimi cu foc ceresc! „O, Românie, la-a ta mărire, „Lucrează braţul dumnezeesc!“
Mamă duioasă, tristă ’n cădere,
Cu agonie trupul iţi frăngi,
Şi nu-ţi rămâne nici o putere Nici glas la lume ca să te plângi.
Când rădici fruntea... jos îu ţărână O ‘mpinge, o calcă duşman picior. Când rădici glasul. ■.. o cruntă mână Ii curmă ’ udată gemătu ’n zbor!
Dar cât va bate inima ’n mine,
Eu, in veghere, la lupt’oiâ stă,
Şi cu tărie eu pentru tine In faţa lumei voiu protestă!
Voiu zice, zice până la moarte,
Celor ce-s duşmani neîmpăcaţi:
„O voi, unelte de rele soarte „Pentru Românii ce vă sunt fraţi;
„ J'oi care însuşi cu-a voastră mâne „Mormântul ţării l-aţi pregătit,
„Şi a-ţi muşcat mâna ce vă da păne „Şi-aţi, rănit sânul ce va iubit.
„ Voi care ţării plătiţi cu ură,
„Când ea vă cheamă dragii săi fii, „Uitând Dreptate, Lege, Natură,
„ Uitând că însuşi aveţi copii;
\Pentnu coroana ţi de Suverană, ■Pentru al tău nume şi al tău drept, Eu înfruntă voiu hidra duşmană, \Şi-un scut ţi-oiu face cu al meu piept
j Voiu zice ţie: „Mumă ’ntristată,
»Prinde la suflet învietor;
„Căci tu scăpa-vei de munci odată „Si-i aveă parte de viitor l
„Blestemul ţării tunând să cadă „Pe capul vostru nelegiuit! „Blestem şi ură!. .. lumea sa vadă „Cât rău în lume aţi făptuit!
„Fie-vă viaţa neagră, amară!
„ Copii să n aveţi de sărutat!
„Să n aveţi nume, să n aveţi ţară! „Nice să n aveţi loc de ’ngropat.
„Şi când pe calea de veşnicie „Veţi plică sarbezi, tremurători,
„Pe runtea voastră, moartea să scrie: „Duşxnani ai ţării, cruzi vânzători!“

(1.
www.dacoromanica.ro
24 IANUARIE 1309
25
Lista deputaţilor aleşi pentru adunarea electivă a Moldovei.
Iaşi. D-nii G. Cuciurenu. A. Panu, Prinţu. G. M. Sturdza, N. Istrati, C. Rola, D. Cornea Dorolioi. D-nii D. Miclescu, G. Hasnaş, Ştefan Silion, Alecu Grigoriu.
Botoşani. D-nii P. Casimir, N. Pisoski, N. Ganano, N. Mavrocordat.
Suceava. D-nii A. Botez Forăscu, A.Ciura, I. Vîrnav, Lupu Botez.
Neamţu. D-nii Gr. Balş, Şt. Catargiu, P. Roset Bălănescu.
Roman. D-nii A. Scorţescu, I. Gliiorgiadi, C. Hurmuzaki, Maior Iorgu Ghica.
Bacău. D-nii V. Alecsandri, C. Roseti Teţ-canu, Iancu Donici.
PutnaAPrinţul N. Şuţu, M. Kogălniceanu, A. Balş, lord. Pruncu.
Covnrlui. D-nii D. N. Roset Bălănescu, Prinţul A. Moruzi, D-nii Şt. Ghiorgliiu Bacal-Başa, L. Catargiu, Const. Miclescu.
Isiuail. D-nii N. Docan, Vergati, Tulceanov, C. Negri, Caravasili.
Calmi. D-nii Velciu, Iancu A. Cantacuzino, Prinţul Const. Gr. Ghica, D. Costache Rolla.
Tecuci. Prinţul N. Vogoridi, Iacovachi, Pan. Balş, Dim. Iamandi.
Tutova. D-nii Iordache Gane, G. Const. Iamandi, M. Kostaki, I. Radu.
Vaslui.D-nii N. Milu,Iancu Sturdza, Mavrocordat, P. Carp.
Fălci». D-nii A. Cuza, N. Catargiu, P. Ma-vroglieni, Lascar A. Roseti.
Obs. C. Negri şi-a dat demisia din demnitatea de deputat. Adunarea a găsit ilegală alegerea lui Velciu Cetacliu (Cahul), Stef. Gheorghiu (Covurlui), Iorgu Vârnav (Suceava), Al. Catargiu (Neamţu), Tulceanov (Ismail), Vergati (Ismail), Caravasile (Ismail). Toţi aceştia au fost invalidaţi.


Şedinţa Adunării elective a Moldovei delii Ianuarie 1859in care s'a ales Domn al Moldovei colonelul Caza \
Şedinţa a şeasea se deschide sub preşedenţia înalt Prea Sfinţiei Sale Părintelui Mitropolit So-
fronie Miclescu.
D-l Secretar Al. Grigoriu, citeşte apelul nominal la care au fost faţă 49 membri; iar absenţi şease şi anume: colnavi Ştefan Catargiu, P Roset, N. Şuţu, şi n’au venit P. Balş, N. Istrati. şi Gr. M. Sturdza.
D-l Secretar G. Hasnaş citeşte procesul-verbal al şedinţei trecute, care se adoptă de Adunare fără vre-o modificare.
D-l C. Hurmuzachi, raportatorul Comisiei însărcinate eu redijarea unui proiect de mulţumire pentru Puterile Garantate, citeşte acest proiect, care se adoptează de Adunare în unanimitate fără două voturi, d-nii A. Balş şi D. Cornea, cari s’au abţinut dela votare.
El glăsueşte în următorul chip: *)
Anul uiia-mie-opt-sute-cinci-zeci şi nouă, luna Ianuarie, în cinci zile;
Adunarea Electivă a Moldovei, în a şeasea sa şedinţă, înainte de a procede la alegerea Domnului încheie:
I)	\dunarea Electivă a Moldovei rosteşte a sa adâncă recunoştinţă Puterilor ce au subscris Tractatul de Paris pentru recunoaşterea şi garantarea drepturilor Principatelor Române înscrise în capitulaţiile lor cu imperiul Otoman.
II)	Adunarea Electivă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor declară că: Unirea Principatelor într’un singur Stat şi sub un Principe Străin din familiile domnitoare ale Europei, cerută în unanimitate de Adunările Ad-hoc, în memorabilele şedinţe dela 7 şi 9 Octombre 1857,' au fost este şi va fi dorinţa cea mai vie, cea mai a-prinsă, cea mai generală a Naţiei Române.
*) Adunarea electivă a Moldovei îşi începe şedinţele în ziua de 28 Decembrie 1859. După, verificarea titlurilor deputaţilor, se icătueşte şi se votează un Regulament pentru lucrările Adunării, se aproba lista candidaţilor Ia Domnie, se votează lista civilă a viitorului Domn (30.00C galbenipe an); apoi in ziua de 5 Ianuarie se procedează la alegerea Domnului — cum se vede în acest proces-verbal, şedinţele se reiau la 20 Ianuarie. In această zi se citeşte Mesagiul Domnului către Adu-nare şi declarata de principii a ministerului (prezident : Vasile Sturdza, miniştrii: Manolache Cos-taclie Epureanu, Lascar Rosetti, Costache Rolla, Vasile Alexandri, Dimitrie Miclescu, general C Mi-licescu). In şedinţa de la 28 Ianuarie se votează răspunsul la Mesagiu, făcut de M. Kogălniceanu; apoi se voi beşte despre alegerea lui Cuza ca Domn al Munteniei, citindu-se adresa CamerePsurori. ne voteaza un răspuns pe care să-l ducă la Bucureşti: M. Kogâlniceenu, P. Roset Bălănescu. I A Cantacuzin, A. Mavrocordat, A. Panu.
In şedinţa dela 29 Ianuarie este primită mare entusiasm delegaţia Camerei muntene (Epis-copul de Argeş, Scarlat Creţulescu, Nicolae Opreanu, Barbu Slătineaeu, Alexandru Florescn, Costache A. Rosetti). Cuvântarea de salutare o rosteşte Anastasie Panu, căruia îi răspunde C. A. Ro-setti. Interesant ele notat este că la o alegere paţială în Bacău a fost ales Alexandru Golescu din Muntenia, caruia 1 s a făcut m şedinţa dela 5 Martie o primire entusiastă.
Adunarea a continuat lucrările sale. ocupându-se cu legile ţârii şi alte chestiuni în conformitate cu Convenţiunea dm Paris.
www.dacaromamca.ro
26
ALBINA
III)	Adunarea7 Electivă îr, numele ţărei rosteşte adânca ei părere de rău, că această mare dorinţă, sineura care împlinită, poate asigura feri cirea a cinci milioane de Români, nu s’au împlinit, totuşi ea preţueşte şi îmbrăţişează o Constituţie, care coprinde elemente ce ţintesc la realizarea dorinţelor unanime şi constante ale naţiei.
1Y) Adunarea sperează că Europa în dreptatea sa, va ţine seamă de dorinţele rostite în atâtea rânduri şi cu atâta stăruinţă de o întreagă naţie.
Dd Grigore Balş.—Cer cuvântul pentru o chestie personală. Convicţia mea şi a alegătorilor mei este că prinţul Gr. Sturza merită de a se alege Domn al Principatului Moldovei.—Majoritatea Adunărei însă nu a admis pe prinţul Sturza între candidaţii la Domnie. Nu vreau să critic hotărîrea maiorităţii şi pentru de a feri ţara de amestecările străinilor nu vreau să invalidez hotărîrea Camerii şi voiu vota pentru unul din candidaţii primiţi de Adunare, pe care-1 voiu socoti mai demn de a împlini această misie.
D-l M. Kogălniceanu.—Declaraţia făcută de D-l Balş arată o susceptibilitate demnă de toată lauda, îndată însă ce un deputat intră în Adunare este neatârnat, numai cugetul şi conştiinţa-1 conduc, mandatele imperative de demult sunt declarate de către diferite Adunări că nu pot îndatori cu* getul deputaţilor.
Se citeşte o adresă a D-lui N. Şîiţu prin care zice că fiind bolnav şi neputând veni, declară a-şi da votul pentru Colonelul Alecu Ouza. Adunarea hotărăşte că un membru absent nu poate luă parte la votare,asemenea şi prinţul Nicolae Şuţu.
înalt Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit sculându-se în picioare declară că: ziua pentru a se alege Domnul Ţârei a sosit!
Această Adunare menită pentru a fi legislativă se găseşte întrunită astăzi numai spre alegerea Domnului Ţărei.— Nu mă îndoiesc, iubiţii mei compatrioţi, că fiecare dintreD-voastră preţueşte cât de importantă este această operaţie, şi în cât grad .viitoruliţărei se află legat cu rezultatul ei.
Mai înainte* de a păşi în lucrare, eu rog pe Milostivul Dumnezeu ca să ne lumineze şi să ne povăţuiască spre a nemeri cu ale noastre voturi pre acela din candidaţi care merită mai mult încrederea obştească şi a căruia legături cu ţara mchezăşuesc' mai mult priincioasele cugetări ale sale către compatrioţi. — Aşa dar fieşicare, povăţuit de al său cuget, îndeplinească chemarea sa cu depunerea votului pentru această alegere, care potrivit cu înţelesul Convenţiei trebue neapărat să ieâiSfârşit în seanţa de azi.
Atunci Adunarea a repeţit de trei ori: Să trăiască Mitropolitul!
Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit, citeşte în glas mare formula următorului jurământ:
Juraţi că în votul ce~ aveţi a da, nu veţi fi povăţuiţi de nici o privire de interes per-
sonal, de nici o îndemnare, sau înrâurire străină, de nici o părtinire şi că nu veţi avea dinaintea ochilor voştri decât binele Principatelor- Unite şi viitorul Naţiei Române.
Fiecare deputat chemat unul după altul cu apelul nominal de către secretarul Al. Grigoriu, se apropie de biuroul preşedintelui şi, sărutând Evanghelia şi Sf. Cruce, zice în auzul tutulor : •‘■Tur, şi Dumnezeu să-mi fie întru ajutor».
înalt Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit, asistat de Vice-presidentul Adunărei, P. Mavro-gheni şi însoţit de doi secretari Nicu Catargiu şi Al. Grigoriu, constatând timpul de 12 ore după articolul 12 din Convenţie se scoboară dela biurou în mijlocul sălei, la biuroul provizoriu aşezat acolo.
Se trag în sorţi din întregul număr al deputaţilor 4 scrutători şi anume : D-nii N. Milu, I. Pruncu, L. Catargiu şi I. A. Gantacuzin.
Deputaţii, chemaţi de către domnul secretar N. Catargiu cu apel nominal, după ordinul alfabetic unul după altul, sculându-se dela locurile lor respective şi apropiindu-se de biurou, votează în glas mare, potrivit instrucţiilor pentru alegerea Domnului şi înscriu acel vot în rubrica respectivă a tabloului alegerii.
înalt Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolit votând, ca Preşedinte în urmă, a rostit următoarele cuvinte:
«Aceasta este ziua, care o au făcut Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa.
< Au trecut sute de ani, iubiţii mei compatrioţi, de când Moldova pierduse dreptul său de a-şi alege pe Domnul Stăpânitor.
«Acum când mila iui Dumnezea s’a po-gorît peste ţara aceasta, ca ploaia pe pământ, insuflând în inimile prea puternicilor împăraţi ai Europei, cărora se cuvine din parte-ne adâncă mulţumire şi a cărora numai aducere aminte face fericit pe un popor, am câştigat iarăşi drepturile noastre, zic dar ca proorocul: că aceasta este schimbarea dreptei celui prea înalt şi, precum în anul trecut am zis, că unde este turma, este şi păstorul, iarăşi mai repetez acela ş cuvânt şi împreună cu toată Adunarea votez şi subscriu pentru Colonelul Alexandru Cuza, pentru Domnul Stăpânitor Moldovei».
După săvârşirea votărei, secretarii numărând voturile au găsit unanimitate de 48 voturi pentru Colonehd Alecu Cuza, abţinându-se numai D-lui de a votă, conform art. 12 din instrucţiile a-legerii.
Adunarea păşeşte la subscrierea următoarelor acte:
I) Actul care constatează alegerea de Domn făcută în persoana Domnului AlfQU Cuza Şi car9 glăsueşte;
www.dacoromamca.ro
24 IANUARIE 1909
- 37'
Anul 1859, luna Ianuarie in 5 zile, in a şeăşea şedinţă a A dunărei şi anume în a noua zi după întrunirea sa, procedându-se la alegerea Domnului în conformitate cu art. 12 şi 18 din Convenţia subscrisă la Paris între înalta Poartă Otomană şi între Puterile garante driturilor Principatelor- Unite Moldova şi Valahia, s’au ales cu majoritate de 48 glasuri Colonelul Alecu Cuza, Domn Stăpânilor al Moldovei, despre care s’au făcut acest act de alegere subscris dc Adunare
ale Maiestăţii Voastre Imperiale, Dumnezeu să binecuvinteze împărăţia Voastră.
Aceasta e dorinţa cea mai vie şi cea mai statornică a Adunării Elective a Moldovei şi a întregii naţii române. •
Înalt Prea Sf. Sa, dimpreună cu secretarii subscriu împărtăşirea făcută Locotenenţei princiare despre alegerea Domnului şi care glăsu-ieşte:
In puterea art. 12 din Convenţia de Paris
H cares’au dat odată cu ocârmuiria ţării .şi a instrucţiilor pentru alegerea de Domn,
în mâinile înălţimii Sale Alexandru Ion Cuza Domn Stăpânilor al Moldovei.
II) Notificaţia- din
partea Adunărei generale a Moldovei către Maiestatea Sa Imperială Sultanul a a-legerei 'Domnului şi care glăsu'eşte :
In conformitate eu art. 12 şi 13 a Convenţiei din Paris, subscrisă între reprezentanţii Puterilor- Garante driturilor Principatelor-Unite Moldova şi Valahia^ in a noua zi'după convocarea sa şi compusă fiind de patruzeci şi nouă membri;
Adunarea g ene-r ală a Moldovei a
procedat astăzi în cinci Ianuarie 1859, la alegerea Domnului şi cu unanimitatea voturilor au ales pe Domnia lui Colonelul Alexandrii Ion Cuza, Domn Ţării Moldovei.
Plină de încredere în Augusta Voastră bunăvoinţă pentru Princip aţele-Unite şi în conformitate cu art. 12 din sus-citata Convenţie, promulgată prin împărătescul Vostru Hatişerif la 1 a lunei Rebi-ul-Ebel 1275,. Adunarea generală a Moldovei, vine respectuos a cere împărăteasca Voastră învestitură pentru Domnul nostru.
Dumnezeu să prelungească augustele zile
• M1HAIL KOGÂLIMICEANU (După o fotoirralie din colecţia Academişi Române).
înalt Prea Sf. Sa
Astăzi la 5 Ianuarie 1859, in a noua zi dela deschiderea A dunării Elective, procedându-se laa-legerea Domnului, faţă fiind patruzeci şi nouă deputaţi şi cu unanimitatea voturilor alegându-se Colonelul Alexandru Ion Cuza,Domn stâpânitor ţârei Moldovei, Subscrisul preşedinte acestei adu* n ă r i, comunicând înaltei Căimâcâmii această alegei'c, cu onoare-i face invitaţie, ca îndată"trecând Inălţimei Sale Prinţului Stăpâni-tor frânele guvernământului, să facă cunoscut aceasta tutulor autorităţilor respective.
P. Mitropolit, sculându-se atunci în picioare proclamă în glas mare Domnia lui Colonelul Alexandru Ioan Cuza Domn Moldovei.
Domnul Alexandru Cuza, fiind faţă în Adunare, după învitarea ce i s’a făcut de Preşedintei Să suie la tribună şi în faţa Adunării, şi a Ţ.ări. face următorul jurământ:
„ Jur în numele Prea Sf. Treimi şi în faţa ţării mele că voiu păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Patriei, că voiu fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată Domnia mea voiu
www.daooromanica.iD
28
ALBINA
priveghiă la respectarea legilor pentru toţi şi pentru toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind de o potrivă pre cei ce m'au iubit şi pre cei cei m’au urii, neavând 'naintea ochilor mei decât binele şi fericirea Naţiei Române.
Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie într’ajutor.»
După aceasta Preşedintele Adunării, înalt Prea Sf. Sa P. Mitropolit imânează Inălţimei Sale Domnului Alexandru Ioan Cuza, actul prin care să constatează alegerea sa, notificaţia către M. S. Imperială Sultanul şi împărtăşirea către Lo-cotenenţa princiară.
După care d-nul M. Kogălnieeanu, în numele Adunărei, adresează Inălţimei Sale următoarele:
După una sută cinci-zeci şi patru ani de dureri, de umiliri* şi degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vechiul sau drept, consfiinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pre capul său, pre Domnul.
Prin înălţarea Ta pre tronul lui Ştefan Cel Mare, s’au reînălţat însăşi naţionalitatea română. Alegându-Te de capul său, neamul nostru au voit să împlinească o vechie datorie către familia Ta, au voit să răsplătească sângele strămoşilor Tăi, vărsat pentru libertăţile publice. Alegându-Te pre Tine Domn în ţara noastră, noi am voit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou.
O Doamne! mare şi frumoasă îţi este misia! Constituţia din 7 (19) August ne însemnează'o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat
să o deschizi. Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun, mai ales pentru acei pentru cari mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi.
Nu uită că dacă cinci zeci de deputaţi Te au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni!
Fă dar ca domnia Ta să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reîntrodu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie.
Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn-ce-tăţean; urechia Ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire.
Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăeşti dar mulţi ani! Ca şi dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea instituţiilor noastre, prin simţimintele Tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizan-ţia că:
«România nu are altă ocrotire decât pre Dumnezeu şi sabia sa».
Să trăeşti Măria ta!
Cu încuviinţarea Adunării, înalt Prea Sf. Sa Părintele Mitropolit, ridică şedinţă Ia două ore după ameazâ-zi.
Preşedintele Adunării, Sofronie Mitropolit.
Secretarii Adunării: N. Catarglu,
Scrutători: N. Mllu, I. Pruncu, L. Catargiu, j. Cantacuzln-
Lista depuiaţilor aleşi pentru
Ituiiiniciil-Sărat. D-nii Aga Ioan Cantacu-zino, Serdarul Scarlat Fălcoianiţ, Costache Cotescu, O. Argintoianu.
Brăila. Logofătul IoanSlătineanu,Clucerul Gr. Filipescu, Mihail Marghiloman, Serdarul Nic. Opran.
Bnzcn. Serdarul Ioan Marghiloman, Pra-porcic Scarlat Voinescu. Pit. Mihail Pleşo-ianu, Serdarul C. Deşliu.
Prahova. Aga Ioan Cantacuzino, AgaConst. I. Filipescu, Pali. Ioan Mârzea, Ioan I. Filipescu, Pitarul G. Grigorescu.
Ialomiţa. Logof. Scarlat Creţulescu, Clucerul Barbu Slătineanu, Logof. Barbu Catargiu, Aga Alexandru E. Florescu.
Ilfov. Măria Sa Prinţul Al. Ghica, Lum. Sa Dimitrie Ghica, Serdarul Cost. Bozianu, Logof. N. Golescu, Pitarul Cost. A. Rosetti, Vasile Boerescu.
Dămboviţa. Logof. Nicolae Băleanu, Colonelul I. Florescu, Maiorul Scarlat Lăzureanu.
Vlaşea. Doctorul Apostol Arsache, Pahar. NicuTătăranu, Postelnicul Const. Rădulescu, Pitarul Petrache Derbescu.
Teleorman. Constantin Cantacuzino, Log.
adunarea electivă a Valahiei.
Ioan Slătineanu, Serd. Cos. Apostolescu, Maiorul Dim. Ştefanopol.
Muscel. Paharn. Barbu Belu, Căpit. Iorgu F. Lenş, Paharn. Nicolae Brătianu, Serd. Alexandru Anglieleanu.
Argeş. Graf. N. Rosetti, Sub-locot. Ioan Brătianu, Serd. Scarlat Turnavitu, Dimitrie Brătianu.
Olt. Vorn Ioan Mânu, Paharn. Iorgu Băleanu, Serd. I. Petricu, Paharn. Nic. Isvoranu.
Romanaţi. Serd. Stănuţă Cezianu, L. Sa Pr. Gr. Brancoveanu, Radu Constantin Golescu, Alexandru C. Golescu.
Vâlcea. Logof. Ioan Oteteleşeanu, Clucerul C. Oteteleşeanu, Clucerul N. Lahovary, Prinţul Barbu Ştirbei.
Dolj. L. S. Gheorghe Ştirbei, Logofăt D. Bibescu, Pitarul I. Socoleanu, Colonelul I. Solomon, Serdarul I. Hagiadi.
Gorj. Colonelul Nicolae Bibescu, Pitarul Constantin Săvoi, Aga C. N. Brăiloiu, Clucerul Iancu Sîmboteanu.
Mehedinţi. Colonelul Nicolae Bibescu, Aga Dimitrie Filişanu, Serdarul Ioan Cernătescu, Spătarul Barbu Vlădoianu.
	
www.dacoromanica.ro
PROCLAMAŢIA LUI ALEXANDRU IOAN I
DOMN AL MOLDOVEI CĂTRE ŢARĂ
DIN 5|-17 IANUARIE 1859, IAŞI

Noi Alexandru îoan 1 Cu mu,a. mi Dumnezeu şi voinţa naţională Domn al Moldovei, La toţi de faţă şi viitori sănătate.
Voinţa naţiei, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, Ne-a ales Domn al Moldovei. Suindu-Ne pe tron cu numele de Alexandru Ioan I, cea întâi datorie a noastră este de a Ne adresă către voi, iubiţilor compatrioţi, de a vă dori pace şi fericire şi de a vă spune cari sunt cugetările .st ţintirile Noastre.
înainte de a Ne sui pe tronul la care Le-a chemat încrederea naţiei, Noi, în faţa A dunărei, am făcut următorul jurământ. Jur, «.în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa «ţării Mele, ca voiu păzi cu sfinţenie dreptu-«rile şi interesele patriei, că Voiu fi credin-«cios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că «în toată Domnia Mea, voiu priveghiă la «respectarea legilor pentru toţi şi în toate, «uitând toată prigonirea şi toată ura, iu-> bind deopotrivă pe cei ce M’au iubit şi pe «cei ce M’au urît, neavând înaintea ochilor «Mei decât binele şi fericirea naţiei române. «Aşa Dumnezeu şi compatrioţii Mei să-Mi «fie întru ajutor /»
Acest jurământ arată linia de purtare ce avem a păzi in Domnia Noastră. Guvernământul Nostru va fi în toată puterea cuvântului, guvernământul precum îl vrea, precum îl statorniceşte convenţia încheiată în 7/19 August 1858 între înalta Poartă Otomană şi Puterile garante drepturilor patriei noastre.
Vom fi Domn constituţional. Vom respecta, toate drepturile Adunărei elective, şi toate stăruinţile Noastre vor aveă de ţel desvol-tarea noilor instituţii ce ne-a recunoscut Europa, şi adevărata şi temeinica punere în lucrare a reformelor cerute de citata convenţie.
îndată după alegerea fratelui Nostru, Domnul din Valahia, vom păşi la înfiinţarea Comisiei centrale din Focşani, menită de a restrânge legăturile dintre două ramuri ale aceleiaşi naţii. Cu concursul acestei Comisii şi al Adunărei elective, guvernământul Nostru
se va grăbi ae a tace legiuirile organice cerute de convenţie, şi cari sunt menite de a introduce în societatea noastră marile principii ale Statelor moderne.
Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obştească, Noi sfătuim şiîndemnăm pe toţi compatrioţii Noştri de ori-ce stare şi condiţie, ca să uite desbină-rile şi urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea între fiii aceleiaşi ţări şi naţii numai o deplină armonie între toate clasele societăţii, întrunind aşa toate puterile, poate să ne întărească; şi aşa şi guvernământul şi poporul, mână în mână, să. ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia Noastră, deşi frumoasă, este mare şi foarte grea ! Nu vom putea-o împlini decât dacă vom aveă îmbrăţişarea sinceră şi sprijinul puternic al compatrioţilor Noştri. Toate zilele Noastre vor fi întrebuinţate în chip de a le merită şi dobândi. Noi facem un apel la patriotismul, râvna şi activitatea funcţionarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relaţiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire, şi cu dânsele toată puterea cârmuirii. Legile tre-bue să-şi redobândească toată autoritatea. Puterea executivă având a fi în viitor organul legalităţii celei mai stricte, trebue dar ca să fie tare şi respectată de toţi. Trebue ca, în viitor, fiecare cetăţean, fără osebire, să fie apărat în onorul, în viaţa şi în averea sa. Aceste mari bunuri sunt\încredinţate ocrotirii autorităţilor publice.
Precum vom aveă de bucurie a căută şi a răsplâtîjtoate meritele, tot devotamentul, toi serviciul onorabil al funcţionarilor mari şi mici, pe atât' guvernământul Nostru este nestrămutat hotărît de a pedepsi fără cruţare şi cu toată asprimea legilor ţot abuzul şi toată călcarea de lege.
Tuturor compatrioţilor Noştri le trimetem Domneasca şi frăţeasca noastră urare, şi Dumnezeu să bine-cuvinteze Principatele-Unite.
(ss) ALEXANDRU IOAN /.

www.dacofXHD8fTica.ro
-
r,



MEMBRII ADUNĂRII ELECTIVE DIN VALAH IA
(După o fotografie din colecţia Academiei Române).
24 IANUARIE 1909
31
aijn iiii elective a num wa n iui igjg, n una num doi
Astăzi, Sâmbătă, la 24 Ianuarie 1859, se deschide a treia seanţă a Adunării Elective sub pre-şedinţa E. S, Părintele Mitropolit Nifon.
Prezidentul deschide şedinţa la 11 ore dimineaţa şi se face apelul nominal.
N’a răspuns Prinţul Barbu Ştirbei, nici aceia cari s’an eliminat în seanţa precedentă.
Se citeşte procesul-verbal al seanţei precedente, care se adoptă de Adunare.
D. B. Boerescu cere cuvântul şi roagă pe E. S. Prezidentul să binevoiaseă să poftească pe Adunare a rămânea în seanţă secretă, având a face o propunere. Adunarea se consultă şi primeşte. Se suspendă şedinţa publică şi Adunarea se trage în deosebită sală.
D. B. Boerescu având cuvântul in seanţă secretă ţinu următorul discurs :
Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri ? Pentru ce ne numim raoişi voi? Au nu suntem toţi Români? Au nu avem toţi aceiaşi patrie? Au nu suntem toţi fiii aceleiaşi mume? Pentru ce să zicem noi şi voi ? de ce să nu zicem noi Românii? Nu avem toţi aceiaşi amoare, nu simţim toţi aceleaşi sentimente pentru mama noastră comună ? Oare este cauza diviziune! noastre ? Care este mărul de discordie dintre noi?
Acest măr de discordie, să nu-1 ascundem: el este Domnia. Cine va fi Domnul ? Fiecare îşi are convicţiile sale, fiecare îşi are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede că ţara sa va fi mai fericită având de Domn pe cutare şi pe cutare. Dar discordia există: căci nu toţi cugetă asemenea. Din astă dis-
cordie, rezultă discreditul Camerei, discreditul nostru. Nimeni nu mai are credinţă la noi; anarhia nu e departe şi inimicul e la porţile noastre. Cum să respingem anarhia ? cum să respingem pe străini? Făcând să piară discordia, făcând să piară puntul care ne desparte.
Noi declarăm -că nu avem nici un candidat; Domnia-Voastră aveţi vre-unul? Se poate. Insă nici unul din noi toţi, nu cred că a venit acî cu hotărîre a face să fie candidatul său, cu orice preţ. Toţi suntem Români şi nimeni nu voieşte răul ţerii sale; nimeni nu ar vroi ca candidatul său să ajungă la tron pe urme de sânge, sau sprijinit; de străini. Ar fi o ofensă pentru ţară de a crede că ea a putut trimite la Cameră asemenea oameni.
Ca să ne unim cu toţii asupra aceluiaşi candidat este posibil ? Cred că nu; fiindcă, am zis, fiecare îşi are credinţa sa. Dar a ne uni asupra unui principiu este posibil? Da. Asupra unui principiu ne putem urii; mai cu seamă când acest principiu este cel mai mare al naţionalităţii noastre. Acest principiu este acela al Unirii.
Mulţi din D voastră, acum un an au re prezintat ţara în astă Cameră şi a susţinut cu căldură Unirea. Prinţul Bibescu fostul Domn, a fost, între alţii, cel mai elocuent şi ardent apărător al Unirii. S’ar putea oare e3t-timp ca aste persoane să se contrazică ? Aceasta nu să poate crede.
(4) Adunarea electivă a Ţării Româneşti îşi începe şedinţele în ziua de 22 Ianuarie 1859. După verificarea titlurilor deputaţilor, se procede la alegerea Domnului în ziua de 24 Ianuarie, precum se vede în procesul verbal de aci. In ziua de 26 Ianuarie se prezentă Adunării primul minister (I. A Filipescu, prezident, miniştri: Nicolae Golescu, Barbu Catargi, I. C. Cantacuzino, Gr. Fiii-pescu, Dimitrie Brătianu, Barbu Vlădoianu.) Se alege o comisiune care va merge în Moldova să salute pe Domnitor şi să felicite Adunarea suroră. Se votează lista civilă a Domnului (36.000 galbeni pe an). In ziua de 8 Fevruarie 1859 Domnul Cuza vine în Adunare şi depune legiuitul jurământ. La 10 Fevruarie se citeşte mesagiul domnesc către Adunare, iar la 11 se votoază răspunsul, redactat de Vasile Boerescu. Apoi Adunarea votează regulamentul său şi urmează a se ocupă cu discuţia legilor şi altor măsuri.
www.dacoromanica.ro
3 a
ALBINA
Să ne unim dar toţi asupra principiului de Unire, asupra acestui mare principiu ce are să rernvieze naţronalitartea noastră.
Să ne dăm mâna ca fraţii şi să cugetăm ca suntem muritori, că avem să mai trăim câţiva ani şi că copiii şi strănepoţii noştri au să moştenească un viitor glorios creat de noi!
A ne uni asupra principiului Unirii, este a ne uni şi asupra persoanei ce reprezintă ăst principiu ! Astă persoană este Alexandru Ion Ouza, Domnul Moldovei!
Să ne unim ca fraţii asupra acestui nume şi posteritatea ne va întinde manile, şi conştiinţa noastră va fi împăcată, că ne am împlinit cu regiolizitate o datorie sfântă *).
După o oră şi jumătate de deliberare secretă Preşedintele deschide seanţa publică.
Evanghelie şi sărutând Sfânta Crace, pronunţând cu glas mare *Jur*.
După aceasta se procedeazăprin apel nominal şi vot secret la alegerea Domnului. Se deschide scrutinul şi după citirea biletelor, Prea Sf. Sa Părintele Mitropolit, Prezidentul aduuării, proclamă că s’a ales Domn Ţării Româneşti cu unanimitatea voturilor exprimate, adică. 64, Prinsul Moldovei, Alexandra Ioan I. Cuza.
La această proclamare toată Adunarea să ridică şi sala răsună de aplauzele şi strigările de trei ori repetate, ale deputaţiloi şi publicului, Să trăiască Unirea! Să trăiască Alexandru Ioan I. Cuza! Să trăiască Puterile . Suzerane şi Garante.
Acest act însemnat al Adunărei se constatează prin următorul proces-verbal redigiat chiar în acea seanţă, în coprinderea următoare:
PROCES-VERBAL
După sfârşirea verificării alegerilor, Preziden-tul-decjară Adunarea Electivă constituită şi o invită a .procedă la alegerea biuroului definitiv.
Se aleg vicepreşedinţi: vornicul G. Cantaeu-ein cu 37 voturi şi Logofetul Barbu Catargiu cu 41 voturi; iar secretari d-nii Arsaki, D. Bră-tianu, I. Uantacuzin şi S. Fălcgianu.
D-l. Constantin Cautacuzin, propune că da vreme ce acum Camera este constituită, crede că poate, fără zăbavă, chiar în această seanţă procedă la alegerea Domnului, spre a nu se întârzia o lucrare aşteptată cu atâta nerăbdare de ţară. Adăogă că câmpul alegerii ne este mai întins decât totdeauna, căci Convenţia nu mai face nici. o osebire între Moldoveni şi Români.
Se consultă Adunarea asupra acestei propuneri, care se adoptă în unanimitate.
Apoi se face apelul nominal spre a se constată dacă numărul deputaţilor prezenţi este de ’/, părţi, ca să se poată păşi la alegerea Domnului, conform art. 13 din Convenţia dela 7/10 Avgust 1868.
La apelul nominal, din deputaţii primiţi, înscrişi, se află în faţă 64 şi lipsă 2, şi anume : Prinţul Barbu Ştirbei şi Logofătul Ioan Slăti-neanu.
Colonelul-/. E. Ftores u propune să se săvârşească jurământul prescris în asemenea caz de art. 31 din Regulamentul Organic.
Adunarea se consultă şi primeşte.
Atunci Prea Sf. Sa Părintele Mitropolit 'se ridică în picioare şi pronunţă cu glas mare în faţa deputaţilor formula jurământului, şi apoi toţi Deputaţii, unul după aliul, păşesc la biurou unde săvârşesc jurământul cerut cu mână pe Sf. (l)
Astăzi, Sâmbătă 24 Ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Ţerii Româneşti procedând la vot pentru alegerea Domnului său, resultatul a fost că cu unanimitate s’a ales Alexandru Ioan I Cuza, Domn actual al Moldovei, şi s’a proclamat Domn şi al Ţârei Româneşti.
Se constată acest resultat sub iscăliturile Prezidenţiei şi Secretarilor.
Prezidentul, Nifon Mitropolit.
Secretari
A. Arsaki I. Cautacuzin D. Brătianu S. Falcoianu
D-l Ioan Brătianu, propune, ca prin depeşe telegrafică să se anunţe îndată de către Adunare prin presidentul ei Prinţului Alexandrii Ioan I alegerea Sa. Asemenea să se notifieze şi Căi-măcămiei. Adunarea primăşte şi se şi face îndată următoarea depeşe către Domnitorul Moldovei:
«Astăzi, la 24 Ianuarie, 1859, la ora 6. după «amlazi, Adunarea Electivă a Ţerii Româneşti, procedând conform Convenţiei, la «numirea Domnului Stăpânitor, a ales în «unanimitate pe înălţimea Voastră.
«Obşteasca Adunare salută cn respect şi «amor pe Domnul Său şi-l invită să iea Cârma Ţărei.
Nifon Mitropolitul Ungro- Vlachiei.
{ i ;. <- i	l !	- ...	- -o
«• ' '3 :	ii.., I	: ■	. :	. l 1 : vi
(l) Ihcâ acest cuvânt nu se sfârşise şl lacrimile cărgeâu mai din toţi ochii. D f-r Arsaki. om luminat şi experimentat, se sculă spre a arăta că acest exemplu nu este unic, ’câ Sveţie şi Norvegia au un singur rege, măcar că legile lor sunt altele, precum nu este la noi.
www.dacoromanica.ro

s
fe
.	. ft\
J
ALEGEREA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA CA DOMN AL AMBELOR PRINCIPATE
(După tabloul de Th. Aman, aflat tn „Muzeul Aman" din Bucureşti).
3
34
ALBINA
D-l B Boierescu. suindu-se la tribună, pronunţă următoarea cuvântare :
Domnilor,
Această zi este cea mai mare, ce au vă zut Românii in analele istoriei lor. Actul ce am făcut noi astăzi, este un act ce dovedeşte la noi un patriotism şi o desinte-resare aşa de mare, cum rar se poate vedea exemple la naţiunile cele mai civilizate ale Europei! Sunt acum mai mult de nouă secoli şi jumătate, de când Unirea Principatelor, această aspiraţiune generoasă a tuturor generaţiilpr, căută să^se realizeze prin puterea materială, prin sforţă, prin sânge. Astăzi Unirea se realizează prin Puterile morale, prin armele spirituale.
Graţie vouă, mandatari ai naţiei, cari ştiurăţi într’un moment, a vă învinge toate pasiunile, a călca peste toate interesele e-goisto, a înăbuşi orice uri, şi a depărtâ orice simpatie şi antipatie personală spre a depune pe altarul Patriei pur şi virgin acest princip al reconcilierii generale şi al puterii naţionale! Graţie înaltelor Puteri garante, cari ne arătară drumul prosperităţii şi măririi noastre, prin recunoaşterea şi garantarea drepturilor noastre naţionale, şi vechilor noastre tratate, pe cari părinţii noştri le apărară cu sângele lor şi cari stăteau ascunse şi amorţite sub vălul uitării şi al vidării !
O eră nouă se deschide pentru noi! Această eră este aceea a regenerării noastre ! Voi veţi avea mândria a spune nepoţilor voştri că aţi pus cea dintâi piatră la acest nou edificiu şi accentele vocii şi recunoştinţei lor se vor transmite răsunând din genera-' ţie în generaţie!
Şi care este natura actului, ce noi săvârşirăm, cu atâta regularitate, linişte şi de-sinteresare ? Alegerea Domnului Alexandru Ioan Cuza este oare conformă cu Convenţia din Paris ? Liniştiţi-vă, Domnilor, şi căutaţi fiecare răspunsul in conştiinţa şi raţiunea voastră. Alegerea noastră este legală, actul nostru este din cele mai legitime, ce un om poate face în circumstanţe atât de grele. El nu este în nimic contrar literei Convenţiei; din contră este absolut conform cu spiritul său.
Convenţia voeşto ca fiecare Principat să şi aibă un guvern al său. Dar guvernul unui Stat se compune mai ales din puterea legislativă şi executivă. Acest princip atin-Su-s’a în ceva ? Nici de cum. Fiecare Prin-
cipat, atât Moldova cât şi Ţara Românească, are un guvern separat; adică o cameră a sa, un minister al său, o administraţie a sa. Unirea noastră nu e politică, este numai personală.
Am unit adică două guverne într’o singură mână. Dar guvernele sunt două, deşi persoana este una, ceeace este absolut conform cu Convenţia.
Pe de altă parte, ce şi-au propus Puterile gzrante prin actul lor dela 7 (19) August ? Ele şi-au propus între altele, că a-ceste ţări, prin identitatea legilor lor, prin acţiunea comună a guvernelor lor, să a-jungă la puterea ce le face a se respectă ca naţie, şi la prosperitatea materială ce le face a se ridică ca societate. Acest rezultat s’ar fi putut dobândi oare, când fiecare Principat ar fi avut un Domn ? Foarte anevoe, sau poate nici decum. Politica fiecărui Domn ar fi fo3t alta, şi principiul guvernelor ar fi fost altul. De aci urmă că şi ministerele lor, şi camerele lor, şi membrii lor din comisia centrală, ar li diferit de principii şi sentimente.
Cum dară atuncea o lege de interes general s’ar fi putut crea, când ea trebuiâ să fie lucrată de comisia centrală şi aprobată de amândouă Camerile ? Atât conţisiunea cât şi Camerile, fiind împărţite în idei opozite, nu ar fi putut ajunge la nici un rezultat. Tot acelaş fenomen s’ar fi văzut, când ar fi fost vorba de o lege de interes general, care discutată de o Cameră, trebuiâ să fie revăzută de Comisia centrală ?
Numai o singură persoană, unind amândouă guvernele, poate face ca aceeaş politică să doinineze în amândouă Camerele şi Comisiunile şi ca aceeaşi acţiune să se vază între ambele ţări. Atunci vom putea ajunge cu mai naltă realitate şi tărie la scopul propus de Puterile garante.
Actul nostru dar, este din cele mai legale, El nu va lipsi peste puţin a fi aplaudat de Europa întreagă, precum astăzi este aplaudat de toată Naţiunea Română
Să trăiască Domnul nostru !_Să trăiască Puterile garante !
Prinţul Dimitrie Ghiea se sue la tribună şi spre completarea celor zise de Domnul Boierescu arată că, când s’a propus candidatura Prinţului Alexandru Ioan I. Caza şi când s’a dovedit că această Unire ne asigură un viitor ferice, îndată aceia ce se socotesc în majoritate, au primit a-ceaslă propunere cu o adevărată abnegare şi entusiasm. Roagă dar a se constată acest adevăr înaintea Naţiei spre dovedirea că, când se
www.dacaromamca.ro
24 IANUARIE 1909
35
cere sacrificiu pentru patrie, nu se află partide, cunoscând că suntem toţi fraţi şi că Unirea face forja.
Se consultă Adunarea asupre subsemnărei Arz-Malizarului către înalta Poartă şi Adunarea hotăreşte a se face această lucrare mâine. După aceasta Prezidentul ridică sean{a la G şi ju-
mătate ore seara şi hotărăşte viitoarea seanţă pentru mâine Duminecă Ia 11 ore.
Prezident, Nifon Mitropolit.
Secretari,
I
1
A. irsaclii I. Cniituciizin 8. Fălcoiuint I). linlfiann
Un cuvânt prietenesc.
Din discursul de deschidere a sesiunii parlamentare, rostit de împăratul Napoleon III la 27 Ianuarie 1859, Paris.
„D-lor Senatori, d-lor Deputaţi,
«Astăzi este de datoria mea să vă expun din nou ceeace pare că s’a uitat. Care a fost în chip constant politica mea ? A asigură pacea Europei, a da Franţei adevăratul său rang, a cimenta strâns alianţa noastră cu Anglia, şl a regulă cu puterile continentale ale Europei gradul intimităţii mele, potrivit vederilor noastre şi naturii procedeelor lor faţă de Franţa.
„Astfel că în ajunul celei dea treia a-legeri a mea, făceam la Bordeaux această declaraţie:
„Imperiul este pacea; voind să probez prin aceasta, ca dacă moştenitorul împăratului Napoleon se va urcă pe tron nu va reîncepe o eră de cuceriri, dar că va inaugura un sistem de pace care să nu fie turburat de cât pentru apărarea marilor interese naţionale___».
După ce împăratul se felicită de relaţiile imperiului cu Anglia, Rusia şi Prusia, adaogă:
«Cabinetul din Viena şi al meu, din contra, o spun cu regret s’au găsit adesea în neînţelegere asupra chestiunilor principale şi a trebuit un mare spirit de împăcăciune ca să ajungem a le rezolvi.
Astfel, de exemplu:
„ Reconstituirea principatelor Dunărene nu s’a putut sfârşi decât mimai după numeroase greutăţi cari au adus vătămare deplinei mulţumiri a dorinţelor lor celor mai legitime: şi dacă m’ar întrebă cineva ce interes avea Franţa în aceste ţinuturi depărtate pe cari le udă Dunărea, aş răspunde că interesul Franţei este pretutindeni unde este o cauză dreaptă şi civilizatoare care irebue sa izbândească.11
www.dacoromanica.ro
CÂ'jlVA DIN FRUNTAŞII LUPTĂTORI PENTRU UNIRE IN MOLDOVA.
lutogralli din colecţinnpii Academiei Kumâiie).
1. V. Stukdza 2. Petre Mavroghene, 3. Arhimandritul Neofit Scriban, 4. Anastasie Panu, a. M. KogAlniceanu, «. D. Cozadini, 7. V. Alecsandri, 8. C. Negri 9. D. A. Sturdza, 10. C. Hurmuzacwi.
www.dacoramamca.ro
caţiva din fruntaşii luptători pentru unire din valahia
(Itup fotografii din colccţimiea- Academici liomaiie).
i. C. Creţulescu, 2. L. Kalenderolu. 3. C. Bosianu, 4. V. Boereecu, 5. C. A. Rosetti, 6. Dim BrătianO,
7. Ion C. Brătiand, S Al. Golescu, 9. G. Costaforu.
www.dacoromanica.ro
PROCLAMAŢIUNEA DOMNITORULUI ALEX. IOAN I,
DUPĂ ALEGEREA SA IN AMÂNDOUĂ PRINCIPATELE
Voinţa Naţiei prin legiuitele sale organe, Adunările Naţionale Elective din Iaşi şi Bucureşti, Ne-a ales Domn Moldovei şi Ţerei-Româneşti.
Acest mare act naţional, săvârşit prin u-nanimitatea voturilor amândorura Adunărilor, a unit tronurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazul.
In ochii Noştri, acest act este triumful u-nui princip mântuitor ce face să bată in ini-mele tutulor Românilor : frăţia românească!
Suindu-ne pe tron cu numele de Alexandru Ioan I, mândru şi fericit de a vedea numele Nostru înscris în rândul Domnilor Ţeriv-Româneşti, cea dintâiu datorie a noastră este de a Ne adresă către Voi, iubiţilor compatrioţi din Ţara-Românească, de a Vă ură pace şi fericire şi de a Vă spune cari sunt cugetările şi ţintirile Noastre.
Înainte de a Ne sui pe tronul Ţârei Româneşti, Noi în faţa Adunării, am făcut următorul jurământ:
< Jur în numele Prea Sf. Treimi şi în faţa «.Ţerii că voiu păzi cu sfinţenie drepturile «şi interesele Principatelor- Unite ; că în toată «Domnia mea voiu priveghea la respectarea «legilor pentru toţi şi in toate, şi că nu «voiu aveă înaintea ochilor mei decât binele «şi fericirea Naţiei Române.
Aşă Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi «fie într'ajutor».
Linia noastră de purtare în oblăduirea Ţârei Româneşti, nu o putem mai bine arătă decât întrebuinţând aceleaşi cuvinte ce am rostit la suirea Noastră pe tronul Moldovei.
Vom ii Domn Constituţional, Vom res pectă toate drepturile A dunărei Elective şi toate stăruinţele Noastre vor aveă de ţel. dezvoltarea nouilor instituţii ce ne-a recunoscut Europa şi adevărata şi temeinica punere în lucrare a reformelor, ce sunt menite de a introduce in societatea noastră marile principii ale staturilor modci'nc.
Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obştească, Noi sfătuim şi îndemnăm pe toţi compatrioţii noştri, de orice stare şi condiţie, ca să uite dezbinările si urile trecute. Numai pacea dintre noi,
numai iubirea între fiii aceleiaşi ţări şi naţii, numai o deplină armonie între clasele societăţii, întrunind aşă toate puterile, poate să ne întărească; şi aşă şi guvernă-mămtul şi poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea in care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului.
Misia Noastră, deşi frumoasă, este foarte grea! Noi nu vom jmtea-o împlini decât dacă vom aveă îmbrăţişarea sinceră şi sprijinul puternic al compatrioţilor noştri; toate zilele Noastre vor fi întrebuinţate în chip de a le merită şi dobândi.
Noi facem un apel la patriotismul, râvna şi activitatea funcţionarilor publici, cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relaţiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire şi cu dânsele toată puterea o-cârmuirii. Legile trebue să-şi redobândească toată autoritatea. Puterea executivă având a fi în viitor organul legalităţii celei mai stricte, trebue dar să fie tare şi respectată de toţi. Trebue dar ca în viitor, fiecare cetăţean, fără osebire, să fie apărat în onoarea, în vieaţa şi averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredinţate o&'otirii autorităţilor publice.
Precum dar, vom aveă de bucurie a căută şi a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcţionarilor mari şi mici, tot aşă guvernământul Nostru este hotârît de a pedepsi fără cruţare şi cu toată asprimea legilor toată călcarea de lege.
Aceasta este profesia Noastră de credinţă, ce o adresăm Ţevii Româneşti, întocmai precum am adresat-o şi Moldovei. Ea arată toată mărimea şi greutatea misiei ce ne este încredinţată de către Voinţa Naţională. Vom aveă însă curajul de a o primi şi e-nergia de a o împlini; căci ne rezemămpe concursul înţelept şi patriotic al unui popor cc voeşte a se regeneră şi a se face vrednic de mărirea, numelui său de : Naţie Română,
Tuturor compatrioţilor Noştri le trimitem Domneştile şi Fraţeştile Noastre urări; şi Dumnezeu să binecuvinteze Principatele Unite.
Datu-s’a în Domneasca Noastră reşedinţă a Ţevii- Româneşti, Bucureşti, în ziua de 8 Fevruarie, anul 1859, iar al Domniei în Principatele Unite, cel dintâiu.
Alexandru Ioan I.
www.dacaramanica.ro






MIJLOCIRE ADRESATĂ DE ALEX. IOAN L
DOMNUL MOLDOVEI ŞI AL VALAHIEI
CĂTRE PUTERILE STRĂINE TN ZIUA RE 25 IANUARIE 1850. IAŞI
Adunarea Electivă a Moldovei, în seanţa din 5 Ianuarie, m’au ales în unanimitate Domn al Moldovei. Acest onor nesperat de mine îmi impunea datoria către ţară de a consacră toate puterile mele în serviciul Ţării mele şi nu m’am stânjinit nici un minut de a luă greaua sarcină a Guvernului.
Astăzi Adunarea Electivă a Valahiei concentrează asemenea asupra persoanei mele unanimitatea sufragiilor sale, proclamându-mă Domn Ţării-Româneşti. Din aceasta hotărîre a ambelor Adunări Naţionale, surori prin atâtea titluri şi mai ales prin simţirea patriotismului, izvorăşte o semnificare îndestul de ve-derată pentru toţi, adică Unirea com-pletâ a Principatelor, pe care Naţia Română a voit a o întemeia. Eu nu pot atribui alt înţeles alegerii mele şi cred că compatrioţii mei m’au ales ca reprezentantul acestei idei măreţe de a căreia realizare Ţara leagă fericirea sa.
Sufragiilor unanime, îmi permit astăzi de a fi organul lor, şi dar nu voesc a pierde nici un moment, fără ca să viu a face o supremă chemare la magna-nimitatea marilor Puteri, cari ne-au dat până acuma atâtea dovezi de interes.
Persistenţa Românilor în dorinţa Uni-rei este o dovadă netăgăduită că satisfacerea adevăratelor trebuinţe şi a as-pirărilor legitime a ţărei, consistă în realizarea completă a acelor dorinţi. Acea persistenţă ne va fi un titlu în ochii puterilor şi îndrăznim a sperâ că ea ne va merită o aprobaţie unanimă în consiliurile Europei.
Plin de încredere în înalta dreptate
a Puterilor, Noi le rugăm de a consfinţi actul măreţ ce am îndeplinit şi de a feri astfel Naţia Română de adâncă desperare în care ar cădeâ, dacă ar vedeâ înlăturându-se realizarea dorinţei sale, cea mai scumpă şi cea mai statornică.
Intemeindu-Mă pe votul Adunării Ad-hoc, rostit din nou de Adunarea Moldovei, în seanţa sa din 5 Ianuarie, con-statez încă odată că ţara au cerut Urnirea cu un Prinţ străin. Cât pentru mine, personal, am lucrat totdeauna la succesul acestei combinări şi alegerea mea n’a putut, slăbi nicidecum convingerile mele de mai nainte. Lipsit de ambiţie personală şi nedorind alta decât binele ţării mele, aşâ precum ea îl înţelege şi-l cere, nu am trebuinţă de a declara că A^oiu fi totdeauna gata de a mă întoarce la viaţa privată şi că nu voiu consideră retragerea mea ca un sacrificiu, dacă marile Puteri luând în băgare de seamă dorinţe legitime ale unei Naţii ce aspiră a se desvoltâ şi care vede dinaintea sa deschizându-se calea unui nou viitor, ar consfinţi prin a lor hotărîre, o combinaţie ce pentru această naţie ar îndeplini toate speră-rile sale!
Acestea sunt . . . simţirile cari însufleţesc Naţia a căreia interpret sunt fericit de a mă găsi însu-mi. Fie-mi permis de a crede, că prin puternica in-tervenire a Cabinetului, soarta Românilor va fi hotărîtă în conformitate cu dorinţa ce au exprimat-o Naţia întreagă.
Alexandru Ion I.

www.dacaromamca.ro

www.dacoromanica.ro