Anul XI
No. 49
7 Septemvrie 1908
Apare în fiecare "Dumineci

COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
P. Qârbovlceanu
P. Oulfu
0-. Coşbuc Q-l F. V. Năsturel Oh. Adamescu I. Otescu
V. S. Moga N. Nlcolaescu
Cr. Teodosslu
C. C. F.-Taşcă.
mm*,
Redacţia şi AdmlnlatraflWo* 9--Buoureftl-
Jfoaa parfumerie şi Droguerie Medicinali T6MA B'RĂTULESeU
K&ouroştl, calea Grlviţef No. 145 (lângă Gara ce Nord).. Bueureţtl.
Oferă onor. sale clientele parfuinuri din oele mai renumite fabrioi frs» eeze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone aleea, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite ioţiuni, apă de colonia, d» lavande, de verveine şi portugai, eto., ape şi pomezi de quinquina parfumata, Capilarine, ool-oream de la princesse şi oomestice higienice, piopţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri da bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagin, ca: oeaiuri, cafea şi oaoao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlă, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi 11> monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane ou oari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, oum şi pi-âftfH «Zaokerlin*, o arborai, borax, aoid boric, naftalină ieftină, bioarbonat de sodiu, salol şi chinine, eto. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pioturâ, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăoini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : uni de cocos, de in, de ricin şi amigdaie şi ourat uleiu din ficat de morun pontru cura de ieamă, eto.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, preoum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, dragele, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, Injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul oe indeplinese Uiele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi Întăritoare, sunt preparate ou scopul de a fi Întrebuinţate la vindeoarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a ie fi reconstituante ale sistemului nervos Indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de canclnc&rie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentlstioel, ea : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, oanule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şl Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, speoule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachals, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şî alte. utensile şi accesorii de stiolă, aluminiu, platină, faianţă şl porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, IKţediază In orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şl eu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din aoeastă branşă.
62-33
www.dacaromanica.ro
Anul XI.
No. 49.
7 Septemvrie 1908
Ibina
Revistă enciclopedică populară
Bbaaamansul in ţar* pa a^iUal<B I Abonanaunsul în atroln. pa an lai 6
*	>	» o Iu*} » a | un riurnĂf. ....... 1B bani
taaMa antinalurl 1 Iau linia. Mita	uitat®, B bani cuvântul.
|Manua«fae ard.
SUMAR Uit:
Sofia Nădejde. «Nici o faptă fără plată».—/. Davidescu, Despre magaziile de cereale.— Maior S. Leonte, Sfat cu Moş Ion Casă Mândră. — irimia Popescu, Tăerea porcului. — V. Petraşcu, O mică socoteală pentru cei ce beau. — /. M. Voicheci, O excursie. — Informa-ţiuni.—Scrisori către redacţie.
Din ziare şi reviste ; Leacuri de casă : Laptele, Lămâia. — înlăturarea gustului de
sfeclă din lapte şi unt—Anecdotă.
Corespondenţă cu cititorii: ir. Popescu, Pentru un cal bolnav.
Ilustraţiuni: Magazia de cereale de pe Domeniul Coroanei Segarcea.—Motorul Diesel.— Abatoriul pentru porci, din Budapesta.—Vedere din Slănicul Moldovei.
Supiement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor No. 16.
„Nici o faptă fără plată‘
e zice că trăia odată într’o înfundătură de munţi un om cu nevasta şi doi copii. Pe fe-mee, spun oamenii, c’o chemă Stana. Nu o prea duceau în belşug că partea lor de moşie eră mai mult colţ de piatră, pâlcuri de rogoz ori iarbă sărată pe care anevoe pune vita botul s’o rupă. Cum a fost, cum n’a fost, a dat Dumnezeu şi fata s’a făcut mare. Eră harnică şi frumoasă, aşâ că s’a măritat fără multă zestre şi-a plecat într’un sat, pe vale. Băiatul, dacă a ajuns la şaisprezece ani, a zis părinţilor:
—	Tăicuţule şi măicuţă, eu plec să-mi caut norocul în lume, că în colţii ăştia goi, e bine numai de murit, dar de făcut vre o procopseală, ba. Domniile voastre mai cu vitişoarele, mai cu ţirua asta de moşie, v’eţi duce traiul. De mine să nu duceţi grije şi, la nevoe, partea mea de moşie o puteţi şi vinde, că eu ca mai ba să mai vin pe aci.
—	Dragul mamei! începu a hăuli femeea. Pe fată am dat-o
www.dacoromamca.ro
1642
albina
în vale, tu pleci în lume şi noi, bieţii, rămânem singuri, par’că nici n’am fi avut copii. Sărmanii de noi! Cel sărman în zădar mai munceşte şi creşte, că tot n’are parte de odraslă.
—	De mă procopsesc, mă’ntorn eu la voi. N’aveâ grijă, nu vă uit.
—	Dragul mamei, omul e ca şi vita, dacă dă de pajişte înflorită şi bogată, tot înnainte îşi duce paşii nu îndărăt. Dar până să ai, câte o să înduri! Că străinul nu te’ntreabă de ţi-e foame, ori de eşti obosit.
—	Când eşti tânăr şi voinic, n’ai baiu de întrebare. Atâţia au plecat în lume şi s’au procopsit, n’oiu fi eu mai prost nici mai beteag.
—	Nu te pot opri, dragul maicăi. Puii, dacă fac aripi, zboară, dar mie mi se lasă un bolovan pe inimă.
—	Las, boreaso, nu mai boci, că tot pământul lui Dumnezeu e pretutindeni. De-oi avea noroc, ori unde e bine.
Şi :ntr’o bună dimineaţă i-a pregătit Stana desagii cu pri-meneli, cu pită şi cu slănină. Feciorul şi-a luat rămas bun şi-a plecat. Mamă-sa l-a petrecut până hăt departe, i-a aruncat în urmă nouă fărâmi de pâine să-i fie drumul tot în plin şi s’a întors lăcrămând acasă.
Anul întâiu i s’a părut Stanei lung; pe urmă nici nu-i mai socotea. Treceâ o vară şi veniâ alta; trecea o iarnă şi se pomeniâ cu alta. Toate semănau în de ele ca două boabe de rouă. Zilele nu se deosebeau şi cine să le mai socoatâ, când pe toate le petrecea Stana la fel? Vara avea de făcut fânul şi apoi otava; iarna, ţeseâ hainele, grija gurei nu-i dădea răgaz să i se urască. Numai când stă uneori pe laviţă şi torcea, gândul începea să depene: cum a fost băiatul mic, cum a crescut repede ca din apă şi s’a pomenit cu el fecior şi iată-1 plecat de atâţia amari de ani şi e bun plecat şi dela el nici o veste, par’că s’a prăbuşit pământul în urma lui.
In flecare an, la târgul Sântă Măriei, mergea Stana de vale, că s’adună acolo feciori şi oameni din lumea largă şi poate o A văzut cineva pe băiatul ei, sau o fi auzit de el.
Nime n’auzise, nime nu văzuse.
Şi tot au trecut ani după âni că nici Dumnezeu nu poate popri vremea să stea locului, şi de fecior nici pomeneală.
Acuma li se ’mpietrise inima părinţilor şi nu-1 mai socoteau printre vii:
Aşa i-a fost lui scris. Că de-ar fi el undeva pe pământul ăsta, ar trimete o carte să ne vestească şi nouă cum petrece.
Dela o vreme, Stana nu mai mergea nici la târgul cel mare; o prinsese un fel de ură, când vedea aţâţi feciori voinici şi frumoşi şi nu mai pe al ei, nu. Dela o vreme nu mai dădea nici pe la biserică şi inima tot mai câinoasă i se făcea. Ura pe oameni şi cârtiâ în potriva lui Dumnezeu că n’a avut şi ea parte de ce i-a fost mai drag pe lume. Şi,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1643
de inimă rea, tot mai puţin muncea şi mai tare se ţinea sărăcia de ei.
De-asupra înfundăturii, în care sta dosită căsuţa şi sărăcia lor de moşie, se ridică avan şi îndrăzneţ un munte pietros, muntele Gaura, cu un pisc pleşuv şi nalt, pe care cresc flori albe ce nu veştejesc niciodată.
De câte două trei ori pe an, în toiul verei, pe când se face fânul, se pomeniâ Stana cu câte doi trei domni călători, cari se urcau pe munte ca să vază tot întinsul ţării dela Bucegi până hăt departe ’n apa Oltului. Ii privea Stana cu bătae de joc şi se minună: n’au altceva mai bun de făcut decât să se caţere ca nişte capre pe colţii pociţi şi pleşi.
«De ar cădeâ, ar aveâ ce căută», gândea ea în sinea ei.
lntr’o seară de vară, după o zi plină de zăduf, a pornit o ploae, când răpede,, când mai înceată şi deasă. Peste Gâ-urel se ’ntinse ceaţă şi-l îmbrobodi aşâ de bine că nu i se mai zărea niciun colţ, par’că-i înghiţiseră norii. Stana tor-ceâ în casă, omul se dusese după vacă. De frica ploaiei, se acioase vita cine ştie pe după ce colţi.
Numai iată că se pomeneşte în casă c’un drumeţ îmbrăcat cum umblă domnii la oraş. Din mantaua udă de ploaie picuîâ ca din straşină.
—	Bună seara, boreaso!
—	Bună să fie, domnule.
—	Anapoda, vii muntele mătuşe. Pornii din vale pe vreme Iruinoasă şi până să mă urc pe el, m’a prins o ceaţă cât p’aci de nu mi-am rupt gâtul, şi nici n’avui parte să văz nimic; când fui pe vârf, numai se lasă şi negura ca o perdea. Poftim noroc pe mine.
—	Te miri că te putuşi coborî.
—	Am dat de cărare şi bâj-bâj, mai cu băţul, mai de-a buşele, am ajuns la domnia-voastră. Acu nu ştiu, o să mă puteţi găzdui?
—	De, domnule, nu prea avem haine de culcare, cum .obişnuiţi la oraş.
—	Cum o fi, mătuşe. Vezi, m’aşi coborî de vale în sat; ■dar, de, mi-e cam teamă de niscaiva negustori de noapte, că am şi ceva bani la mine.
—	De, domnule, nu ştiu ce-o zice şi omul;
—	Ei ce-o să zică, doar sunteţi creştini şi n’o să mă lăsaţi afară ca pe un câine!
—	Alinei, poftim, o noapte îi hodini şi dumniata cum s o întâmplă.
—	Numai sub coperiş de oameni buni să fiu, îmi duc avutul cu mine.
—	Despre asta să nu duci grije, eşti ca la dumniata acasă.
Când a venit şi bărbatul, înnoptase. Femeea făcuse străinului aşternutul, îi dase un pahar de lapte bătut şi el se
%
www.dacoromanica.ro
1644
ALBINA
culcase zicând că-i obosit. I-a povestit omului cum s’a pomenit c’un domn şi cum s’a întâmplat de l-a găzduit.
E domn bogat, am văzut, când a desfăcut chimirul. Tocmai ii dusesem laptele.
—	Uit’te, mămucă, nu te superi, aşâ se zice la noi femeilor mai în vârstă, e greu de aur! Nu e aşâ că nu face cu a+âţia bani să noptezi prin pădure?
—	Şi oare îs bani, femee ?
—	D’apoi pietre n’or fi.
—	Mare ţi-i minunea. Când mă căzneam eu după vită,, auzeam năruindu-se pietre. Atunci tulea el încoace. Te miră că nu s’a surpat de pe colţ! II găseam a doua zi ca pe feciorul r retorului din Timeş. La ăla găsii în bozunar zece-crâiţari. Cu ăsta, dacă se întâmplă ceva, ne punea şi dracul mâna ’n chică.
—	De, norocul lui, nenorocul nostru.
—	Merg să văz: doarme? Şi unde a pus chimirul?
—	Unde! Sub cap. Ce crezi că e prost?!
Tiptil în vârful degetelor păşi omul în odaia străinului, dormea bietul adânc. Abia i se auziâ răsuflarea.
Nu ’nchise uşa, o lăsă crăpată şi se 'ntoarse la femee.
—	Doarme să tai lemne pe el.
—	Ce-ar fi sâ-i luăm banii, moşnege?
—	Uşor de zis. Muerea tot muere. Te bagă în ispită; faci păcatul şi, pe urmă, mâini când o vedea că-i lipsesc banii, se duce de-adreptul la jandarmi,
—	Aşa-i.
—	Păi, vezi că-i aşâ?
—	He !
—	Ce he ? Când vezi un lucru, să-l voeŞti pe de-antreguî. Când dai un deget dracului să te aţii a-i da şi mâna toată şi sufletul. Dar muerea aşâ-i; ar vrea să cruţe pe domn, dar şi banii vrea să-i aibă. Vrei banii, atunci zi c’ar fi căzut de pe colţ şi basta cu el.
—	He! Banii mult ne-ar prinde bine. Vezi banca nu doarme, ca mâine o să vânză şi sărăcia asta de moşie. Atunci ce no vom face? La cerşit ca Eilip cel prost, că altcevâ nu văz.
—	Dela o vreme se ţine nevoia de noi ca scaiul de oae.
—	Ştii ce, mă duc şi pun toate zeghile peste el, mai arunc sacul cu lână şi cel cu tărâţe de asupra şi până într’un ceas-e gata amorţit. Aşâ a murit un om la moară. Zice că morarul nu l-a văzut că erâ noapte, când a pus sacii peste el. Dar, cine ştie i Pe urmă în sprâ zori, îl duci în spate că-i puţinei şi-l arunci de pe colţ. A căzut în vremea ceţii de po munte şi basta!
—	Hâm! Dacă socoţi.
A doua zi cerul se ’ntindeâ senin albastru şi soarele mândru de izbânda zilei de eri, se ridică semeţ de-asupra mun-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1645
ţilor. Găurelul aruncase jos în vale ceaţa de pe el ca o manta ■cenuşie şi prin aerul limpede i se puteau număra firele de iarbă şi pietrile înnegrite de vreme. Numai văile prăpăsţi-oase arătau ca nişte prăbuşituri uriaşe din cari se înnălţau aburi alburii. Stana cam ameţită, deretică prin casă, omul se dusese în munte. Când, deodată, se deschide uşa. Femeea tresări şi, întorcândv.-se, văzu pe fiie-sa, care de altfel da jfoarte rar pe ia dânşii.	^
—	Bată-te norocul! Mă speriaşi. Dar ce vânt te-a adus până’n ziuă?
—	Dar Stan unde-i?
—	Ce Stan, ai nebunit?
—	Ian nu te mai face, mămucă, uit’te pe masă basmaua ce i-am dat eri, când a trecut prin vale. A zis că n’o să se -dea pe faţă până nu viu şi eu, să vază l-aţi cunoaşte ! Eu, când m’am pomenit eri cu dânsul, am zis:
—	Doamne, drăguţule, că mult aduci cu frate-mio. Atunci cl a râs şi-a prins a mă săruta. Dar unde-i, mamă? Ce-ai înlemnit aşa? Şi eu întreb ca proasta. O fi în odaia cea mare. Poate doarme încă. Stai că-1 scol eu.
Stana n’a mai zis niciun cuvânt. Simţi un sloiu de gheaţă în spate şi-o săgeată în inimă.
Intr’un suflet urcă pe cărarea ce suea pe munte şi, de-acolo, ca o nălucă, aruncând o piatră se aruncă după ea, par’că s’o prindă.
Jos în prăpastia neagră şi azi sunt două stane de piatră una mai mare, alta mai mică.
Oamenii zic că una-i trupul Stanei şi cealaltă fiu-^o.
Sofia Nădejde.
Despre magaziile de cereale.
iecare domeniu pe care se cultivă cereale, trebue să aibă magazii pentru conservarea lor.
Cu câteva zecimi de ani în urmă, până a nu se des-voltâ agricultura, în loc de magazii se făceau gropi în pământ mai strimte la gură şî se ardeau. Ele serveau ■pentru înmagazinarea grânelor. Se înţelege că conservarea ce realelor, când nu erau perfect uscate, lăsă de dorit în aceste gropi şi nu eră posibilă nici lopătarea, d n care cauză se încălzeau şi căpătau miros urât, iar valoarea lor scădea.
Cu înmulţirea căilor ferate trebuinţa magaziilor e mai puţin simţită în anii secetoşi pentru că cei mai mulţi agricultori vând .grâul dupe arie şi-l transportă direct la gări. Dar astfel de vân~ zări se fac în totdeauna cu preţuri mai mici.
www.dacoromanica.ro
Magazia de cereale de pe Domeniul Coroanei Segarcea.
ALBINA
1647
In anii ploioşi însă, când grânele se umezesc, nu se mai pot Tinde direct şi trebue mai întâiu condiţionate, ceeace nu se poate fără magazii.
Câte odată preţurile după treerat sunt scăzute şi în acest caz, cine nu are magazie, unde să păstreze cerealele trebue să vânză •cu preţul curent, neputând aştepta preţuri mai bune.
Aşa dar magazii pentru condiţionarea şi conservarea recoltelor pe fiecare domeniu, sunt absolut trebuincioase. Construcţia lor variază după mărimea domeniilor şi recoltele ce se obţin din cultura cerealelor.
Condiţiunile ce trebue să îndeplinească o magazie bună sunt următoarele : Să fie us. ată, răcoroasă şi obscură.
Umezeala dezvoltă mucigaiul sau criptogamele.
Căldura favorisează înmulţirea insectelor, iar lumina grăbeşte vegetaţiunea.
Pe moşii mici cerealele se pot conserva în poduri de grajduri, şoproane, etc., şi în acest caz podurile trebue să aibă o construcţie specială, bolţile cu cărămidă între grinzi de fer în formă de x, pentru a evită stricăciunile şoarecilor sau guzganilor, care ar putea roade tavanul, dacă ar fi de scânduri.
Pe domenii mai mari magaziile se fac cu etaje. înălţimea între etaje poate varia între 2.50 până la 3 metri.
Aceste magazii sunt mai economice, dar nu se găsesc decât pe domenii mari, sau unde se fac construcţii moderne.
O magazie din cele mai moderne, construită din beton armat se află pe Domeniul Coroanei Segarcea.
Această magazie construită în anii 1906 şi 1907, ocupă o suprafaţă de 338 m. p., este lungă de 26 metri şi lată de 13 metri, iar înălţimea de 22 metri.'Se poate depune în ea 30.000 hectolitri.
E compusă din 6 etaje şi 8 silozuri. Fiecare siloz are dimensiuni 3.30 m. pe 3.30 m. şi adâncimea de 12 m.
Magazia este înzestrată cu maşini şi aparate astfel în cât funcţionează automatic. Grâul sau altă cereală se toarnă de-afară într’o pâlnie mare, de unde prin elevatoare este ridicat la etajul de sus şi cade într’un trior, unde se curăţă de praf şi orice gunoaie sau corpuri streine. Dela trior cade în cântar care de asemenea funcţionează automatic şi înregistrează greutatea.
De aici un alt elevator ridică grâul la etajul de sus, îl varsă pe o bandă de transport, care prin ajutorul unui cărucior, ce se mută după voinţă, descarcă grâul în punctul şi etajul voit sau în siloz, dacă este absolut bine uscat.
In general grânele se pun întâiu în etajele magaziei în grosime, care variază după gradul de uscare al cerealelor. Dacă nu sunt bine uscate se pot trece din nou prin ajutorul unor tuburi
www.dacoromanicajx)
Motorul Diesel.
www.dacoramamca.io
ALBINA
1649
prin cari comunică toate etajele cu o bandă de transport ce se află pe un canal în subsol şi care conduce la elevator, de unde ■este ridicat şi trecut prin vânturătoare ca să se usuce şi depus din nou aupă voinţă în oricare din etajele magaziei.
Această mişcare a grâului se poate face şi noaptea şi după ce sunt bine uscate se depune în silozuri, făcând loc în etajele ma_ gaziei la alte grâne ce vin dela maşina de treerat. Prin acest sistem se face economie de braţe tocmai în timpul treeratului, ■când nu se găsesc, şi se asigură o^bună condiţionare.
Toate aparatele ipagaziei sunt puse în mişcare de un motor electric de 25 cai putere, iar motorul este comandat de un motor Diesel şi un Dinamo de 80 cai putere.
Mbtorul şi Dinamo sunt instalate la atelierul central al Domeniului Segârcea într’o sală frumoasă şi ca combiistibil st întrebuinţează ţiţei.
De aici energia electrică se conduce pe fire de aramă şi ia diferite ferme pe moşie, care se iluminează electric.
Tot Cu energia electrică se pun în mişcare diferite aparate •dela atelierele de mecanică, ferărie, tâmplărie şi rotărie, cum şi ■o moară cu trei pietre şi o uruitoare, care se află în comuna Segarcea.
Energia electrică se conduce până la distanţe de 10 chilome-tri pe la diferite ferme, unde pe lângă lumină se va întrebuinţa ia treerat, lăptării, scos apă din fântâni adânci, pus în mişcare •maşini de tocat nutreţuri. Se va aplica şi la maşini de făcut cărămidă şi ţiglă, etc.
/. David eseu
Şeful Regiei Domeniului Coroanei Segarcea ——-
SFAT CU JSflOŞ IOfl CASĂ ISflĂHDFlĂ
—	BCmă ziua, Moş Ioane.
—	Mulţumită dumitale, domnule învăţător, ce vânt te aduce pe la noi?
—	Ei, Moş Ioane, nu-mi spuseşi pe toamnă că 6 să viu la vorba dumitale în chestia legiuirilor celor nouă ce are de gând stăpânirea să ni le dea în primăvară?
—	Ei aşâ, drâgul moşului, vezi că a prins sfatul lui Moş Ion? Ia să te văd acuma ce veşti mi-aduci?
—	Adică vorba vine, Moş Ioane, că a rămas pe a du-initale, dar mi-a eşit şi dreptatea mea la lumină, că de. . .
www.dacoromanica.ro
1650
ALBINA
dumneata spuneai să nu cred că legiuirile cele noui o să îndrepte dintr'o dată lucrurile: aici ai bună dreptate; eu însă îţi spuneam şi dumneata nu credeai în ruptul capului că de data asta stăpânirea o să ne dea nişte legiuiri cari să se potrivească cât mai bine cu rostul nostru,	şi cu hotârire să nu fie numai pe hârtie, ci să se
pună în lucrare chiar în primăvara asta.
—	Ei, băiatul moşului! Ia uită-te la părul meu din cap. .. s’a dus vremurile cele bune şi nu o să se mai întoarcă precum nu s’o mai înegri firele albe din cap! doar să le mai boesc şi eu cu boia din ceea de care dau pe cap boerii pe la tâ^g, hai? ce zici? . . .
Părul s’o înnegri, dar vremurile, or rămâne tot aşâ.
—	N’o lua aşâ. . . Moş Ioane, ascultă-mă şi la urmă ai să-mi dai dreptate, dacă nu pe de-a’ntregul, măcar în unele părţi, ştiu că ai să te uneşti cu mine.
—	Bine, dragul moşului, iacă te ascult, ştiu că ai minte ageră şi prinzi bine din cărţi, dar vezi că nara uitat ce mi-ai spus pe toamnă de învoeli, să văz cum au eşit ele?
—	Dar să ne înţelegem, Moş Ioane, mai întâiu am să ţi le spun pe rând, toate legiuirile cari s’au făcut, cu scop d’a cuprinde toate, dar toate învoelile ţărănimii noastre, şi cari legiuiri să lecuiască toate relele de cari am pătimit până acuma, fie din pricină că legiuirile vechi n’aveau potriveală cu rostul nostru, fie că nici dintr’o parte nu se lua în seamă unde erâ duşmanul care ne ro-deâ inima.
—	Vorbe mari, minunate, domnule învăţător! Ei, să te aud, că alde fiu meu Tudor îmi spuneâ că stăpânirea a pus mâna pe toate păcatele şi ne-a făcut la legiuiri că o să ne umple satele cu ele!. . . De le-ar fi în plin măcar. . .
—	Ei da, sunt cam multe nu e vorbă, dar uite, Moş Ioane. . . toate au legătură între ele, şi nu se puteâ prinde numai un fir din mănuchiul de păcate, că de. . . tot cu dresu, cu cârpeala, nu mai mergeâ.
Aşâ, mai întâiu stăpânirea a avut grije de învoeli, căci cu bună dreptate spuneai dumneata că învoelile de muncă şi de luarea pământului la noi în sat, s’au făcut în toţi anii după vorba şi regula boerului cu moşia; iar nu după o legiuire aşezată, dreaptă şi cinstită şi pentru sătean şi
www.dacoramanic&io
ALBINA
1651
pentru boer. . - Legiuirea cea nouă de învoeli agricole, a pironit în loc multă vreme mintea tuturor aleşilor ţării, şi după multe cercetări ale obiceiurilor locului, după multe chibzueli ale tuturor contractelor de învoeli de până acum; după multă caznă a cărturarilor iscusiţi în ale muncilor agricole şi din alte ţări, după socoteli dela ioc la loc, a preţului pământului şi muncilor, au izbutit să ne dea o lege aproape desăvârşită, şi-ţi voiu arătâ, Moş Ioane, rând cu rând ce bine zice legea cea nouă.
—	Zice, zice, dragul moşului! Ei, dacă n’am zice din aste două mâini, rămânem tot cu foile legiuirii şi cu sărăcia în vatră. . .
—	Aşâ e, Moş Ioane, stăpânirea şi-a făcut datoria ei, noi o să ne-o facem pe-a noastră şi vom goni sarăcia la sigur. . .
—	Să te-auză Dumnezeu.
—	Şi precum îţi spuneam, legiuirea învoelilor a fost cea mai grea de aleătuit, dar a fost scoasă la lumină şi s’a împrăştiat în toate satele şi pe la toate primăriile.
Fiindcă pe lângă răul unor învoeli neomenoase de muncă, mai ne rodea şi lipsa de pământ pe unele locuri, şi fiindcă sătenii cari n’aveau destul pământ sau de loc, nu puteau găsi un mijloc de a cumpără, Statul, adică guvernul, prin aleşii poporiilui, au făcut o lege prin care se înfiinţează o casă cu scop d’a cumpără ea pământ dintr’o dată, şi apoi a-1 vinde în loturi sătenilor, cari în adevăr duc lipsă de pământ, plătindu-1 aşâ cu ţârâita in mai mulţi ani. Casa asta au botezat-o «Cassa rurală» şi linişte să ne dea Dumnezeu după cum îi este şi numele.
—	Dar nu ţi-e de glumă, domnule învăţător ? Păi bine dacă nu e poveste ce spui dumneata, atunci Dumnezeu a avut la vreme grije de noi. In sat la noi nu ştii că umblau oamenii ca nebuni să cumpere pământ şi nu găseau de unde ? Ei vezi, la asta eu nu mă gândeam. . . dar spune înainte că uite. . . a început să mi se încălzească inima de bucurie.
—	Legea asta, Moş Ioane, este un fel de îndreptare a legiuirei celei vechi, prin care s au împroprietărit sătenii noştri.
—	Bine, bine, nepoate, dar de unde bani, că e lume multă fără pământ?
www.dacoromanica.ro
1652
ALBIM A
—	O să te lămuresc eu, moşule, despre toate iţele legiuirii, vreau să-ţi înşir mai întâi toate legiuirile făcute şi apoi le-om depănă amândoi una câte una, om găsi vreme de sfat.
—	Aşâ, atunci spune înainte. . ,
—	Pentrucă după cum ştii, sătenii aveau necaz cu câte o judecată mai mare pe la târguri, unde-şi cheltuiau avutul stingherindu-i şi dela muncă, s’a făcut o legiuire în care se statorniceşte ca: judecăţile să se facă chiar în ■satul omului cu pricina, unde vine într’adins un judecător când sunt două sau mai multe pricini de judecat;
—	Nu-ţi uită vorba, domnule învăţător, dar cu asta a pus vârf binelui!. . . Şi la urmă o să-ţi spun eu o păţanie a mea cu judecata la târg, o pereche de bouleni m’.a ţinut pricina, d’apoi zilele de muncă ’n vânt. . .
—	Ce-ţi spuneam eu, Moş Ioane, vreme nouă, vreme nouă, numai de. . . şi noi'cu sătenii noştri trebue să ne ■vedem mai bine de muncă şi datorie, cu cinste şi credinţă, căci numai aşa vom goni sărăcia din vatră bat-o vina.
—	Şi acum ce crezi că le-a mai daţ în gând aleşilor poporului ?
—	Ei?
—	Au făurit şi o lege împotriva băuturii!
—	- Cum asta?
—	Uite aşâ, o să vezi, nu o să mai fie slobod de băut asa. . . fără. . . măsură.
—	Vezi bine că cu măsură bea voinicii de români. , . mai ales Duminica. . .
—	Da, dar îl trece la. . . listă!
—	Ai haz, domnule învăţător, dar ce treabă are stăpânirea cu banii şi pofta mea de băutură ?
Are, are, moşule, multă treabă, că de. . . dela băutură. . . cam toate nenorocirile şi păcatele rele curg pe capul omului, căzut la patima asta. . .
—	S’a isprăvit, domnule învăţător, dumitale îţi este d® glumit cu mine, dar unde s’a mai pomenit una ca asta? şi ce e cu lista? adică înţeleg eu, pomelnicul Sfinţiei Sale. . ,
—	Ţi-am spus, moş Ioane, să ai răbdare că o să ţi 1® depăn pe toate, ascultă:
—	S’a mai făcut o legiuire prin care notarii comuna-
www.dacoromanicajx)
ALBINA
1653
lor să fie aleşi mai cu carte şi din oameni cu chemare, şi ei vor face în viitor tocite hârtiile de nevoe sătenilor fără plată. . . şi în sfârşit pe d’asupra se mai pregăteşte şi o altă legiuire, prin care să se caute mai bine bolnavii şi să se înlăture molimele ce se abat cam des asupra satelor, de ne seceră copilaşii şi românii buni teferi.
—	Frumos domnule învăţător, să le ajute Dumnezeu aleşilor noştri. . . după inima lor.
—	Şi acum lăsăm vorba aipi, moş Ioane, rămâi cu bine şi pe mâine, o să începem a depănă învoelile.
—	Sănătate bună, domnule învăţător, pe mâine.
Major S. Leonte.
Tăerea porcului.
mănâncă carnea de porc aproape numai iarna; cei mai mulţi îşi prepară şi-şi îngrijesc din vreme câte un porc, iar unii mai cu dare de mână câte doi trei, pentru a-i tăia la ignat, de sfintele sărbători ale Cră-v ciunului.
E o mare bucurie în casa gospodarului la tăerea porcului, copiii şi ai casei se adună împrejurul lui, plini de mulţumire, părând a se sătura numai privindu-1 şi gândind la ciorbele, mâncările şi fripturile pe cari le vor face din car-
nea lui.
La tăerea porcului, gospodarul trebue a se îngriji, ca cu 24 de ceasuri mai nainte, adică cu o zi şi o noapte, să nu i se dea aproape nimic de mâncare, astfel ca în ziua tăerii să aibă pe cât se poate maţele goale; carnea lui ese atunci mai frumoasă, mai gustoasă şi se păstrează mai bine.
Felul obicinuit de tăere, la sătenii noştri, este acela ce constă în a-i tăiâ ţevele — arterele şi vinele — prin cari sângele vine şi se întoarce dela cap la inimă, precum şi bere-
gata.
Acest chip de tăere nu este cel mai nemerit, căci porcul nu-şi pierde puterea decât după ce i s’a scurs mai tot sângele din corp, din care cauză el se sbate mereu în mâinile măcelarului, guiţă, geme şi orăcăe până ce-1 cuprinde moartea, ceeace se întâmplă după cum am zis, după scurgerea sângelui. S’au văzut porci scăpând, după înjunghiere, din mâinile tăetorului şi fugind o bucată bună cu sângele şiroiu după el sau încă cu cuţitul înfipt în gâtul lui până ce în fine istovit cădea, îşi da sfârşitul.
Este mult mai bine a se face tăerea în aşa fel, încât acest
www.dacoromanica.ro
1654
ALBINA
biet dobitoc să aibă o moarte cât mai puţin dureroasă. In acest scop cel mai bun lucru este ca mai :nainte de a-1 înjunghia să i se dea un maiu sau o muche de topor înfrunte puţin de-asupra ochilor, când astfel ameţit de izbitură, cade jo?, putându-se apoi înjunghia cu uşurinţă.
Sângele ce se scurge la înjunghiere să nu se lase să să piarză, el putând fi întrebuinţat la prepararea cârnaţilor, tobei, etc. Pentru a-1 strânge se ia o covată sau un lighean curat, vârându-1 sub gâtul porcului la înjunghiere.
îndată ce porcul este tăiat, i se smulge părul din coamă, care este foarte bun pentru facerea de perii şi bidinele.
După aceea se pârleşte, pentru care sfârşit se aşează pe un aşternut de pae bune sau pe nişte strujele sau mici aşchii acoperindu-se cu ele. Se dă foc la stratul de deasupra avându-se gr"e de a se resfiră focul printr’o furcă de fier sau cu un băţ verde astfel ca el să fie deopotrivă de iute pe toată suprafaţa corpului. După câteva minute întoarcem porcul şi pe latura cealaltă şi urmăm la fel până se pârleşte părul şi după acea parte.
Terminată pârlirea, se svârlă apoi peste el apă fierbinte în timp ce măcelarul sau omul care l-a tăiat, cu un cuţit nu tocmai tăios îl rade, şi-i curăţă după corp murdăria, până ce pielea rămâne curată, cu totul albă dacă nu cumva e pătată din naştere, şi fără păr.
Spintecarea şi tăerea în bucăţi a porcului.
După ce porcul S’a pârlit şi curăţat, se atârnă cu capul în jos, de un cârlig sau de un fus de lemn prin ajutorul unui mic băţ ce se trece la coada încheeturii cotului dindărăt. Se tae, spintecându-se cu un cuţit tăios dela beregată până la coadă, scoţându-se cu băgare de seamă toate înă-runtaele: limba, stomacul, maţele, ficatul, inima, bojocii. Se svântă apoi locul unde ele au stat prin o cârpă foarte curată, astfel ca să nu rămână înăuntru nici o picătură de sânge. Maţele se pun deoparte, se golesc şi se spală bine cu multă luare aminte, tăindu-se în bucăţi lungi; se spală întâiu pe dinafară, apoi se întorc pe dos spălându-se bine şi pe acea parte, răzuind-o cu un cuţit de lemn. Spălarea maţelor se face bine într’o apă curgătoare, într’un râu. Dacă spălarea ;or se face în lighean, se va primeni apa de mai multe ori. Ele sunt spălate atunci când s’a ajuns a le peri cu totul mirosul greu de excremente. După spălare se moae înnainte de a se întrebuinţa în apă rece în care se pune puţin oţet.
Acestea fiind făcute, se tae picioarele dela genuchi şi coate precum şi capul şi în urmă şuncile. Şuncile se vor scoate cu grije dându-le o formă rotundă şi descheindu-se cele din dărăt dela încheetura şoldului fără a se sfărâmă sau crestă câtuşi de puţin osul.
www.dacoramaiiica.ro
Abatoriul pentru porci, din Budapesta
1656
ALBINA
Se strânge grăsimea din năuntru, prapurul, cingheru, ne-amestecându-se cu aceea care s’a ridicat după maţe. Aceasta din urmă se va topi neapărat; ea are un gust nu tocmai plăcut şi un miros ce se apropie foarte mult de acela al conţinutului maţelor. Este mai cu cale ca ea să nu se întrebuinţeze la mâncare, ci la ungerea diferitelor scule şi obiecte la nevoe, a se păstră deci în casa omului pentru aşâ ceva.
Şuncile fiind scoase, muşchii şi celelalte bucăţi de carne se vor tăia în bucăţi nu tocmai mari, pentru a puteâ prinde bine sare şi a se păstră.
Carnea de porc este de culoare trandafirie, sau cam cenuşie; grăsimea este albă, unturoasâ, topindu-se dacă se freacă între degete. Slănina bună este tare; slănina moale se sară anevoe, nu se poate păstră bine, râncezeşte.
Atât slănina cât şi grăsimea din năuntru, topindu-se prin căldură dobândim untura topită. Untura obţinută prin topirea grăsimii din năuntru se păstrează mai bine şi mai mult timp de cât cea eşită din slănină.
O pricepută gospodină, d-na Millet Rolinet, arată cum trebue topită şi preparată grăsimea din năuntru. Ea zice: După ce se ridică pojghiţa care o înveleşte, se tae grăsimea în bucăţele cam pătrate, de mărimea unui pumn de copil, punându-se apoi într’o căldare sau tingire de aramă spoite, cu puţină apă. La 6 chilograme grăsime se pune un litru de apă. Punem vasul pe foc, care nu trebue să fie aşâ iute ci potrivit, şi-l mişcăm neîncetat, până ce o parte din grăsime s’a topit, apoi aceste mişcări le rărim. Lăsăm tingirea pe foc până ce încetează de a mai eşi abureală din ea, atunci grăsimea este topită fără a-şi schimbă culoarea.
Ridicată dela foc, o adunăm după ce o trecem printr’o-strecurătoare deasă, în oale de pământ, care se vor umple pe cât se poate de bine, rase. Se aşează apoi oalele într’un loc retras, curat, iar după două zile se acoperă cu hârtie curată prinsă pe de lături cu sfoară, punându-se apoi într’un loc uscat şi rece, într’o pivniţă chiar, avându-se însă grije de a se pune deasupra lor, un taler un fund de lemn cu a piatră de-asupra, ca astfel untura să fie ferită de şoareci sau pisici.
Untura asfel preparată şi îngrijită se poate păstră timp de doi ani.
Sărarea şi conservarea slăninei şi a cărnii de porc.
Sărarea cărnii şi slăninei trebue a se face pe timp frumos, uscat şi rece, iar nu când plouă, când e ceaţă, burniţă.
Sarea păstrează carnea, sugându-i umezeala. Dacă frecăm o bucată de carne cu sare şi o punem apoi într’o odae uscată, sarea trage apa din ea şi se topeşte; după o zi două frecând-o din nou cu altă sare, şi aceasta se topeşte sugân-
www.dacoroinanica.ro
ALBINA
1657
■du-i apa ce mai are, şi dacă repetăm de mai multe ori această lucrare, ajungem de uscăm cu totul acea carne.
Un învăţat englez numit Fanner, sfâtueşte a se face să:* rarea astfel:
Trebue, zice el, pentru un porc de 140 de chilograme: 5 chilograme sare, 112 grame salpetru (silitră), 250 grame sare vânătă şi 500 grame zahăr.
Carnea se aşează pe o masă curată, frecându-se mai în tâiu pe părţile cu şoriciu cu puţin praf de zahăr; apoi se amestecă sarea care trebue a fi mai dinainte uscată bine, •cu celelalte preparate, frecându se cu ele aşa amestecate bucăţile de carne peste tot. După 7 zile se freacă din nou bucăţile de carne cu amestecul de mai sus, avându-se grije de a se scoate deasupra bucăţile de dedesupt, iar acestea a se pune dedesupt, întorcându-se fiecare după o parte pe alta. Se face această lucrare după alte 7 zile, pentru a treia oară, răspândindu-se rămăşiţele de sare deopotrivă între diferitele bucăţi de carne. La.nevoe se mai poate repetă şi pentru a patra bară.
După aceste preparări se scot şuncile şi bucăţile de slănină şi se şterg bine cu şervet curat, până se svântează, putându-se pune apoi la fum.
Sărâtura in saramură tot după acel englez se face astfel: Se topeşte sarea în apă atât până ce oul proaspăt pluteşte în ea, apoi se pune 200 , grame silitră şi -500 grame zahăr la 19 litri saramură. .Carnea se aşează într’un vas, hârdău sau butoiu, punându-se peste ea câteva lespezi sau pietre curate ; apoi se toarnă peste ea saramura, astupându-se pe cât se poate de bine hârdâul sau butoiul. După 3 — 4 săp-. ţămâni se scoate carnea şi se pune la ugcat.
Şuncile se mai prepară şi în chipul următor: Pentru o şuncă de 6 chilograme se amestecă 225 grame sare ordinară 56 grame silitră, 84 grame, boabe de enuper, 1 gram ;de câr-măz şi 175 grame zahăr'Cu acest amestec se freacă bine şunca, care se aşează într’un vas* în fiecare zi, 12—14 zile, apoi se atârnă pentru a se usca. Şunca asfel preparată este foarte gustoasă.
Uscarea şuncilor şi cărnei ,după sarare, trebue a se face cu îngrijire alegându-se locuri curate şi bine aerate. Unii pun t|uncile pentru* a se svântâ pe iaviţe, în bucătărie. Aceasta, nu este de sfătuit, căci adesea căldura şi abureala dela maşina -de gătit le strică, le râncezeşte.
Sărătorul, se numeşte bazinul, sgheabul, hârdăul în cari se depune carnea pentru a se sâ.râ şi conservă. El poate fi •de lemn, dar cel mâi'bun este acela făcut din piatră sau ciment.
Bucăţlie de sărat şi conservat se vor aşeză îri sărător pe cât se poate de strânse îngrijind ca şoriciul să se găsească către pereţi. In partea de-asupra se pune-carnea care se
www.dacaromamca.ro
1658
ALBINA
conservă mai cu greu şi care Irebue ceadintâiu mâncată aşâ ca şuncile dinainte, gâtul, capul, părţile cu multe oase, ş. a. După ce se aşează toate bucăţile, se pune pe de-asupra lor un strat gros de sare, acoperindu-le peste tot.
Atât sărarea cărnei prin saramură, cât şi de adreptul prin sare, dă fiecare bune rezultate. Este de povăţuit însă a se întrebuinţa saramura pentru şuncile mici destinate a fi fierte precum şi pentru carnea porcilor tineri. Pentru şuncile mari de 10—20 de kgr. sau slănină este mai bine a se săra de-a-dreptul.
Cele mai bune şi gustoase şunci sunt cele procurate dela porci în etate de 4—5 ani, cu condiţiune ca ei să fi fost mai nainte bine hrăniţi.
Afumarea şuncilor şi slăninei se face în mai multe feluri. Af'umarea şuncilor se va face cam la 20 zile după prepararea lor, ele trebue să fie bine uscate.
La afumare se va îngriji ca ele să fie astfel suspendate încât să nu vie în atingere una cu alta şi nici cu păreţii, iar fumul să fie curat, să ajungă rece la bucăţile de afumat şi neîncărcat de umezeală, adică materialul — lemnul — ce se arde să nu fie umed, verde.
Şuncile şi slănina rău îngrijite sunt repede cotropite de o specie de viermi, de larvele muştei numite piophylla, Aceşti viermi, dacă nu merg până la os, carnea stricată rămâne mărginită la partea cotropită de ei; dacă însă ajunge până la os, toată şunca este stricată şi capătă un gust neplăcut.
Carnea de porc este destul de nutritivă, mai hrănitoare chiar decât aceea a viţelului şi a oii.
Pielea porcului servă la facerea de sacuri, de şele, de hamuri ; în Ispania se fac din ea un fel de baluri în care se ţine vin.
Părul de porc slujeşte la facerea periilor, bidinelelor, la eis-mărie în loc de aţă la cusutul încălţămintelor.
Gunoiul porcului este foarte folositor câmpului; dacă el este mai slab ca acela al oii, în schimb este mai bun decât al boului şi calului. Un porc de mărime obişnuită produce până la 850 chilograme gunoiu (băligar).
Terminând, spunem că multe din cele scrise aci sunt extrase dintr’o mică cărticică franţuzească intitulată : «L^porc et ses produits», adică «Porcul şi produsele lui», scrisă de C. De Lamarche.
Irimia Popescu
Medic veterinar.
Sfaturile cele întregi aduc norocire Domnilor.
[Nlcolae CostlnJ.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1659
O mică socoteală pentru cei ce beau.
Iată o listă de lucrurile cari s’ar putea cumpără cu preţul unui litru de ţuică sau a unei băuturi d'un leu.
Câţi n’aşvârlă cu uşurinţă într’o Duminică la băutură un leu!... Şi ce treabă bună poate face un leu?
Pentru şcolari.
10 caete de scris, sau 5 caete de desemn, sau -40 bucăţi cretă, «au 20 creioane, sau 60 peniţe, sau 80 condee piatră, sau 5 plăci, sau 10 tocuri, sau 1 geografie, sau
1	călimară.
Pentru fetiţe. ^
20 croşete, sau 31 jurubiţi .arnici, Bau 100 ace de cusut, sau
2	băsmăluţe, sau 5 batiste, sau
4 bobine mari, sau 10 mosoraşe aţă, sau 10 perechi cârlige de ciorapi.
Pentru familie.
2Q cutii chibrite, sau 120 nasturi mărunţi, sau ! 5 pâini, sau 120 covrigi mărunţi, sau 10 lipii, sau
1	kilogram carne sau brânză, sau 21/, litri lapte, sau,
1 pălărie paie, sau
1	ţesală pentru vite, sau
2	pile pentru meşteri, sau
1 lampă de iluminat cu accesoriile ei, sau
1	casmâ, sau
2	metri matipolon, sau 2 perechi ciorapi, sau
2	kilograme cue sârmă, sau 2 funii pentru vite, sau
1	lacat, sau
l1/* kilogram săpun rufe, sau
2	căpestre pentru cai, sau
www.dacaromanica.ro
1660
ALRiNA
V* kilogram lână de lucru, sau 10 kilograme sămânţă furageră (mături), sau 5 kilograme sămânţă cânepă.
Deci, fiţi cumpătaţi!..

V. Petraşcu.
Crovu.
O excursiune.
«Şl onvins de adevăratul folos educativ al excursiunilor şi că-vl^(ţ lăuzit d0 dragostea ce poartă şcoalei, D-nul Haret a or-ganizat încă din anul trecut ca să se facă în diferite părţi ytw ale ţării, la fiecare sfârşit de an, câte o excursiune pe sama (s Cassei şcoalelor, cu câte 3 din cei mai distinşi absolvenţi dela flecare liceu, şcoală normală şi seminar din toată ţara.
Toţi absolvenţii din acest an, aleşi a luă parte la excursiune, au fost împărţiţi în două grupe: cei din Moldova au vizitat ţărmurile dunărene dela Severin la Sulina, >ar cei din Muntenia au plecat în Moldova pe valea Trotuşului, d’aici în Transilvania şi apoi pe valea Prahovei.
Luând parte la excursiunea din Moldova, în dorinţa de a face pe cât mai mulţi să cunoască frumoasele ţinuturi pe cari le-am străbătut în timp de 9 zile şi să vază traiul locuitorilor din acele părţi, am crezut că e bine ca în câtevâ rânduri să descriu cele văzute.
*
* *
Pe valea Trotuşului. în puternice strigăte de „ura11, şi în dulci melodii de cântece naţionale, cu trenul de Sâmbătă seara, 28 Iunie, pornim din gara de Nord spre Moldova. Excursioniştii aprinşi de ideia că vor vedeâ lucruri mari în vestita Moldovă, au dus-o tot într’un cântat până aproape de ziuă, când somnul a biruit p© mulţi dintre ©i, obosiţi d© sgomotul cel mare al vagoanelor.
D. Dănescu, şeful excursiunii, împreună cu încă alţi cinci d-ni profesori, nu mai puteau de bucurie văzând că au a conduce nişte tineri veseli şi plini de vieaţă.
*
* *
E ora 4 dimineaţa când ca prin vis auzim: „Mărăşeşti 10 minute! .. Toţi tresărirăm din somn. Soarele îşi arătă fruntea lui rumenă eşind din dosul dealurilor împădurite ce brăzdau câmpia întinsă din partea de răsărit a gării. Razele lui tinere şi drepte ca nişte suliţi se strecurau voioase prin ferestrele vagonului. Schimbăm trenul şi peste câteva minute plecăm spre Târgu Ocna.
Pe lângă calea ferată se întindeau cât vezi cu ochii lanuri
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1661
întregi de porumb. E mic, dar vesel, căci ploaia care a căzut chiar atunci noaptea, i-a mai dat nădejde d« vieaţă.
Trenul coteşte, sue, coboară şi repede trecem gările: Bâlca, Urecheşti şi Adjud.
Suntem la Căiuţ. O gară nu tocmai frumoasă, dar o împodobeşte o grădiniţă mică, smălţuită pe de margini cu zorele, cari atunci în faptul dimineţii stau desfăcute şi presărate cu boabe de rouă ce strălucesc ca nişte diamante în bătaia soarelui.
Trenul pleacă.
Şiruri de dealuri întinse însoţesc, deoparte şi dealta, calea ferată. Trecem pe lângă unele sate moldoveneşti, cu case mici, în stil românesc, cari abia se văd înfipte în coastele dealurilor. Turnuri lucitoare, ale bisericilor, răsar mândre din verdeaţa pomilor. Femei bătrâne şi tinere, cu lumânări în mână, se văd urcând pe câte o cărare ce duce la câte o sfântă biserică. Trecem peste un mic pârâiaş, care fuge pe o vale, alunecă şi se pierde şerpuind mărunt şi îndesat în iarba verde a câmpului.
Ajungem la gara Rădeana. Dealurile sunt şi mai mari. Trenul gâfâie din răsputeri, bufneşte şi luptă, luptă'să urce sus.
Coborâm în vale. In coasta dealului din stânga o mică bisericuţă de lemn stă pitită par’că, de frica cine ştie cui în dosul câtorva stejari bătrâni.
Gara Oneşti! . . . Întrebăm pe conductor dacă mai este mult până la Târgu-Ocna. „Prima staţie! . răspunde conductorul.
Trenul aleargă, fuge nebun, aruncând afară grămezi mari de fum ce stropesc cu umbra lor întinsa câmpie ce se desfăşoară înaintea lui.
Se zăreşte oraşul. Un minut.... două.... şi iacă-ne în gara T.-Ocna. Pe peron, Ovrei cu perciuni care fluturau în vântul răcoros al dimineţei, umblă încoace şi în colo după afacerile lor.
După câtevâ minute de odihnă, în 11 trăsuri plecăm spre SI ă-riic. Eu cu un coleg de şcoală şi cu alţi 2 absolvenţi dela Liceul .din Craiova ne urcăm în trăsura unui ţigan, care aveâ o eapă albă şi una neagră şi amândouă slabe topite, par’că mâncaseră numai jăratec. Pe stradele oraşului e noroiu de se duc roatele trăsurilor până aproape în căpăţână.
Apucăm pe drumul care duce spe Siănic. Casele mici, aşezate frumos şi cu cerdacuri româneşti străjuesc de o parte şi de alta şoseaua. Mai la fiecare casă e şi câte o mică grădiniţă cu pomi roditori. Vişini, zarzări, meri, peri, pruni stau să so rupă de greutatea rodului ce-1 poartă.
Apucăm pe valea Slănicului pe unde duce şi drumul. Vale largă şi frumoasă pe mijlocul căreia curge limpedea apă a Slănicului.
Drumul e rău, noroiu. din berechet. Suim, coborîm, cotim la dreapta, la stânga şi birjarul nostru, mână gloabele de foc. Cei din urma noastră mai cu puţină ambiţie au lăsat caii în voia ior. „E departe până la Siănic ?“ întrebăm pe ţigan. „O! îi departe, domnule, 18 kilometre şi mai bine“.
www.dacaramanica.ro
662
ALBINA
Şoseaua apucă pe malul SJănicuIui. Bolovani mari de piatră, aduşi de oameni, sunt grămădiţi pe marginea apei" Trecem pe lângă stânci prăpăstioase, cari stau cât p’aci să se prăvălească şi să înghită pentru totdeuna pe drumeţul care s’ar găsi în calea lor.
Vedere dela Slănicul Moldovei
Cai: dela trăsuri aveau mai toţi clopote la gât şi valea răsună de-ţi luâ auzul. începem să dăm de un sat, satul Slănicului. Casele sunt mici şi făcute din lemn. Curţile puţin îngrijite. Cele mai multe sunt pline de burueni. Unii însă au câte o grădină aşâ de frumoasă şi de bine îngrijită de te miri.
Cârduri de copii, cu obrazul roşu ca bujorul, ne ies înainte şi ne întind buchete făcute cu flori de munte.
Urcăm un deal. Caii trag din greu. Ca să-i mai uşurăm, mergem pe jos pâră ajungem sus. Aci ne mai odihnim puţin la o -âr ciumă.
Plecăm. Birjarii mână de foc pe drumul plin de noroiu. Trecem de câteva ori prin apa Slănicului, căci nu sunt poduri. Dăm pe drumuri cari apucă prin păduri. Speriaţi de atâta cale, întrebăm pe birjar dacă mai e mult. „De colea, zise birjarul, mai e niţel" arătându-ne cu mâna cotul unui mal ridicat.
Dela cotul malului zărim în faţa noastră răsărind din mijlocul brazilor negri ca păcura, frumoasele vile ale Slănicului. Lume multă stă în balcoane, atrasă de sgomotul clopotelor de la trăsurile noastre.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
J.66S
Vizităm până la prânz izvoarele de apă minerală.
După masă câţivâ plecăm pe jos până la graniţă. Pela orele 4 d a. pornim îndărăt spre T.-Ocna. La cârciuma unde poposisem de dimineaţă, o horă de flăcăi şi fete mari săltă veselă la sunetele dulci ce se desprindeau din arcuşul unui lăutar.
La 6 şi cevâ suntem la T.-Ocna. Aci facem cunoştiinţă cu un bun Român, d. Iorgu Sion, care se bucură de o mare autoritate în oraş şi toţi oamenii îi zic: „Conu Iorgu“
Noaptea am dormit la băile populare ale oraşului. A doua zi, Luni 30 Iunie, împreună cu d. Sion mergem de vizităm mănăstirea Răducan, unde se află şi mormântul lui Costache Negri, şi unde „conu Iorgu“ în puţine cuvinte spuse cti multă căldură şi însufleţire arată marele rol pe care l-a avut Negri în unirea principatelor române.
Ne-a arătat apoi locul unde a fost casa lui Negri, care s-a dărâmat de curând şi acolo s’a zidit un spital.
Mergem la saline. Sus pe vârful muntelui din partea da apus a oraşului se vede par’că râzând de bucurie o mânăstire mică, mică de tot.
M’apropiiu de un moşneag şi-l întreb:
—	Ce mănăstire e aia, moşule, de colo din vârful muntelui ?
—	E mănăstirea Măgura.
—	Şi cine a făcut-o tocmai acolo sus?
—	Nici noi nu ştim. Se spune din bătrâni c’o fost aici la T.-OCna trei hoţi de speriaseră lumea. Şi nu ştiu cum s’o făcut că i-o prins, şi p’atunci eră obiceiul ca pe hoţi să-i spânzure. Aşâ şi p’ăştia i-o osândit Ia moarte ş’acolo sus o fost vorba să-i spânzure. Ei ca să scape o făgăduit că vor face o mânăstire în vârful acelui munte. Şi iată asta e mănăstirea pe care o făcut-o acei hpţi.
*
* *
Ni se pregătesc câteva vagonete pentru a merge în saline* Ne îmbrăcăm bine şi ne urcăm în vagonete. Un îngrijitor ne dă la fiecare cinci inşi câte o lumânare.
Maşina flueră şi porneşte. Toţi ne facem cruce. Pe gura salinelor e un frig şi un întuneric de te .a groaza. După un drum de câteva sferturi de ceas ajungem la locul de unde se taie •sare. O boltă mare se’ntinde în faţa noastră şi câteva lămpi lectrice se căsnesc să’nghiţă marele întuneric ce stăpâneşte bolta. Coborându-ne jos, ca nişte glasuri care plâng se auzeau lovind în sare ciocanele ocnaşilor. Unii ne stau în cale cu câte un ou de sare făcut de mâna lor. Alţii vor să vândă alte lucruri. Mulţi dintre excursionişti cumpără câteceva.
Mai la o parte, cu faţa stinsă de tot şi c’o privire galeşă, stă un tânăr ca de vreo 23 de ani. M’âpropii de el şi-l întreb ce-a făcut d’a ajuns aici.
„Ce să fac, domnule, îmi aăspunde acel tânăr, eu sunt cu locotenentul Niţulescu. N’am sărit să-mi fac datoria şi iată unde am ajuns".
www.dacoramamca.ro
1664
ALfUNA
D'asupra, sus de tot, abia se zăreşte o mică gaură care dă afară.
Plecăm înapoi. Ciocanele ocnaşilor răsună tot mai trist şi mai plângător jelind par’că soarta celor care n’au ascultat glaăul bunelor legi.
E aproape să eşim. Fire subţiri de lumină încep să se’nflgă în întunericul ce domneşte peste toată gura salinelor.
lată-ne iar atară. Ce bine e la lumina soarelui, Doamne! Vizităm apoi penitenciarul. Intrăm în atelierele unde lucrează deţinuţii, şi când ne văd, ca nişte oameni crescuţi după cele mai moderne principii de pedagogie, se scoală în picioare. Unii stau în coridoare la rând, cu câte ceva făcut de mâna lor, ca să le vânză noilor vizitatori.
D'aici mergem la gară unde luăm masa de prânz. Bătrânul Sion, care ne’nsoţise pretutindeni, şi care ne-a făgăduit că va merge cu noi până la Braşov, ridică un pahar în sănătatea d-lui Haret şi a încă doi oameni luminaţi ai neamului nostru, făuritori de adevătrate suflete româneşti", şi ne îndeamnă să-i urmăm cu drag.
Cu trenul de 1 şi deva d. p. plecăm spre Comăneşti. Aci ne întâmpină la gară primarul Şeaptelegi şi învăţătorul Agapie. Am vizitat cheresteaua unei societăţi „Silvia" unde se despintecă bătrânii brazi, din care se fac scânduri, aduşi din creerii munţilor pe coamele liniştitului Trotuş, care pacinic îndeamnă agale la drum printre miile de bolovani prăvăliţi în calea lui.
Mai către seară mergem să vedem minele de cărbuni dela Şupan. După o cale d’aproape '3 sferturi de ceas, pe un drum cotit şi ne îngrijit, ajungem la mine. Exploatatorii minelor, nişte Italieni, ne-au primit forte bine. Ou câtevâ lămpi aprinse am intrat înăuntru. In fundul minelor de tot, dăm de câţiva lucrători care tăiau lespezi de cărbuni. Câţiva excursionişti, buni mânuitori ai 1. italiene, le-au cerut multe desluşiri.
Masa de seară o luăm la primarul din Comăneşti. O masă ţărănească: ciorbă de miel cu mămăligă şi brânză. Ţărănci tinere umblau cu pârsnelu să ne aducă de toate. D-nul Sion vorbind mulţumeşte primarului pentru curatele simţăminte româneşti, ce-i clocotesc în suflet şi de primirea caldă pe care ne-a făcut-o.
Primarul, Şeaptelegi, ţăran neaoş, se ridică şi nu ştie cum ar puteâ să ne mulţumească mai bine de plăcerea ce i am fâ-eut d’a luâ masa ia dânsul şi ne a rugat să nu ne supărăm că poate n’om fi fost aşa de bine serviţi. „Ca la ţară, ce-o să-i faci!" zice d. Şeaptelegi.
După masă, la gară pentru a plecă spre Palanca. Pe drum d-1 Agapie ne roagă să vizităm şi şcoala d lui. O şcoală cum puţine am mai văzut, făcută de săteni fără ajutorul nimănui. Aşezată într’o poziţie încântătoare, e înzestrată cu o grădină din care neobositul învăţător a căutat să facă o vie oglindă pentru săteni. In ea sunt şi câteva rânduri de stupi. Şcoala mai are un atelier, o sală de teatru şi o bibliotecă înavuţită Cu cele mai.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1665
frumoase cărţi potrivite pentru plugari. Văzând rodnica muncă a d-lui Agapie, toţi am isbucnit într’un puternic strigăt de „trăiască învăţătorul Comăneştilor".
Măgulit de aceste cuvinte, d-1 Agapie, cu lacrămi în ochi de bncurie, ne mulţumeşte şi spune că gândul ce-1 însufleţeşte să muncească şi să facă atâta, într’un scurt timp, nu e altul decât dorinţa d’a lucră pentru luminarea poporului.
Se face mult când se lucrează cu dragoste şi cu tragere de inimă, cum e învăţătorul din Comăneşti, care a izbutit să facă minuni într’un colţ depărtat al Carpaţilor.
Până să plece trenul, la gară închegăm o horă moldovenească în care joacă cot la cot cu noi, cei 6 d-ni profesori conducători, împreună cu d-1 Agapie şi Şeaptelegi.
La 11 noaptea ajungem la Palanca. O lună plină pe cerul curat ca lacrima, stăpâneşte ;u privirea ei vioaie falnicii munţi îmbrăcaţi cu brazi bătrâni ce foşnesc voioşi la adierea blândă a vântului.
Ne sculăm mai de noapte ca oricând cu gândul de a plecă la G’aimeş, dar neavând unele formalităţi îndeplinite am fost nevoiţi a rămâne aci până la 12. Masa de dimineaţă o luăm la un ţăran unde o fală, cu obrazul rumen şi roşu ca un trandafir, ne aduce pâine de casă şi unt proaspăt de mâncăm. In frunte cu d-1 Ştefănescu-Goangă şi Haneş, ne urcăm apoi pe muntele Cmiamir, unde culegem fragi de mâncăm. Sus în vârf dăm d’o poiană aşă de frumoasă şi aşâ de împodobită cu tot felul de flori şi păsările cântau cu atâta foc, cum numai prin basme şi poveşti am auzit.
Ne’ntoarcem la gară, pentru a plecă spre Ghimeş, cu câte un buchet de flori.
(Va urmă).
I.	M. Voicheci.
Diplomat ăl şc. normale a «Societăţii, din Bucureşti
Din ziare şi reviste
Leacuri de casă.
Laptele. — Se dă lapte vitelor ori de câte ori stomacul şi maţele sunt slăbite după boală: ori ne închipuim că vitele s’au otrăvit cu ierburi înveninate ori alte otrăvuri şi în aceste cazuri zerul laptelui e mai bun.
In cazuri de răceală ca să facă mai multă eşire de ud, în cazuri de tuse ca să dea afară flegma, şi în boalele băşice-udului.
Vitele cu diabet, tifos, pneumonie sau gălbenare, trebuesc hrănite în timpul boalei, cu lapte.
Lămâia.—Când vedem câinele că are o rană să i-o spă’
www.dacaramamca.ro
1666
ALBINA
lăm îndată cu lămâe şi să-l avem în grije de-aproape, căci poate 6 muşcat de- câine turbat. Lămâia e singura doctorie contra molipsirei turbărei; dacă o întrebuinţăm în pripă, adică până nu a pătruns veninul în sânge. Dacă stoarcem zeama de lămâe pe vată şi legăm peste orice buboi (furuncul), vindecarea e sigură şi repede.
•(Veterinarul'».
înlăturarea gustului de sfeclă din lapte şi unt. — Nutri-rea vacilor de lapte cu napi de ntftrâţ se face pretutinde-nea cu succes bun. Insă laptele şi untul prind un gust de sfeclă, mai cu seamă când se dă în cantităţi mai mari. Spre a delăturâ acest gust este bine a se întrebuinţa un recitor aşa, ca laptele să se scurgă prin partea de dinafară a tuburilor, pentru ca flecare părticică de lapte să fie expusă aerului. Când laptele este pentru unt, să-l punem la smântânit într’un loc bine aerisit.
(•Agricultorul», Cernăuţi).
Doi ţărani se uită într’o fereastră la o librărie şi văd un chip de femee zugrăvit foarte bine pe o pânză,
—	«Mândră femee mă ista», zise unul. Numai cât nu gră-eşte».
—	«Apoi tocma de-asta-i mândră», răspunse celălat care avea o muere foarte rea de gură.
(•Sfatul Poporului»).
Inform, a.-ţi-u-xil.
In vederea ernei, când pământul fiind acoperit cu^ zăpadă, păsările insectivore atât de folositoare câmpurilor şi cari ernând în ţară, pier cu miile de foame, Societatea pentru protecţiunea animalelor, scop de a înmulţi adăposturile şi căsuţele de hrană pentru păsări (dupe sistemul dr. Berlepsch), atât în Capitală cât şi în provincie, face şi anul acesta un călduros apel către oamenii de bine, pentru a-i trimite în oricât de mică cantitate seminţe de tot felul.
Zoană, orz, ovăz, secară, rapiţă, mac, floarea soarelui, meiu, seminţe de dovleac şi nuci se pot întrebuinţa în acCst scop.
Ofrandele se pot adresă chiar nefrancate la Biurourile S. P. A., Pa-sagiul Român, Bucureşti, în săculeţe de pânză.
Ministerul Agriculturei şi Domeniilor a hotărît să trimită la Bukara în Rusia o persoană specială care să cumpere pentru oeriile sale ber beci şi oi Astrahan.
Cum s’au primit cereri dela diferite persoane şi autorităţi pentru a cumpără asemenea animale şi având în vedere că, cu cât numărul lor va fi mai mare şi cheltuelile de cumpărare şi transport vor fi mai mici.
Se aduce la cunoştinţa generală că, persoanele cari dorese de a cumpără asemenea animale să adreseze cereri Ministerului, arătând numărul berbecilor şi oilor ce voesc a cumpără, consemnând costul lor la Cassa de depuneri la dispoziţia şi pe nuinele_ Ministerului Agriculturei cu indicaţia, pentru cumpărare de berbeci sau oi Astrahan, iar recipisa se va înaintă odată cu cererea, cunoscând că costul unui berbec este dela 120 lei, iar a unei oî la 100 lei.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1667
Corespondenţă cu cititorii.
Domnului /. F. Popescu, com. şi gara Mierleşti, jud. Olt.
Lipsind din Bucureşti, nu am putut a răspunde îndată.
Prvitor la calul fratelui d-v., căruia după un drum cam de 3 poşti, s’a iscat umflaturi la chişiţă şi genuchi, socotesc că acele umflături a provenit din cauza neîntreruptului şi obositorului drum ce a făcut. De aceia cel mai nemerit lucru, pentru a nu aveâ cai cu astfel de metehne, este de a-i munci in totdeauna potrivit, după puterea lor.
Nu este de mirare că după ce ţiganul potcovar i-a lăsat sânge jos la chişiţă l-a stricnit la genuchiu şi s'a frecat apoi umflăturile cu pomada dată de doctor, că piciorul calului a’a umflat de jos până sus ca un butuc. Ziceţi că după 20 de zile trecute dela aplicarea pomezei, piciorul s’a desumflat, rămânând totuşi mai gros dela genuche în jos; se poate. Nu ar fi fost însă cu neputinţă ca animalul să şi moară în timpul acela, prin vre-o septecemie, adică stricarea sângelui, sau prin boala cerbului te-tanos, isvorâte din mâinele potcovarului care când tae sau înţeapă vre-o umflătură, cu cuţitul lui murdar, infect, plin de microbi, tae în unele locuri fără să-şi dea seama de ce tae şi ce urmări poate să aibă acele tăeturi. Bine că a scăpat.
Făceaţi dar mult mai bine daca întrebuinţaţi numai leacul sfătuit de veterinar.
Acum ca să vâ scăpaţi şi de umflătura care a mai rămas, iată ce vă pot povăţui.
Fâ i în fiecare zi spălături cu apă căldicică în care s’a pus o mână de tărâţe, până când cad cojile acelea făcute în urma doctoriei cu care s’a frecat piciorul. După fiecare spălătură, ia, te rog, o fâşie curată de pânză, lată cam cât latul palmei şi lungă cam de 2 metri, moaie într’o strachină în care s’a pus apă fe-necată 3 la sută, adică la un litru de apă 30 grame acid fenic curat. După ce s’a muiat se scoate şi se stoarce puţin, după care se strânge rotogol, rondea; apoi aşa udă se învârteşte potrivit de strâns, începând de jos, dela coroană, împrejurul piciorului până la genuche. D’asupra acestei făşii pune o alta groasă uscată de postav, de flanelă. Se lasă aşa 2—3 ceasuri, când se des-leagă, se udă din nou banda de pânză, urmându-se după cum s’a zis.
Cred că după vre-o 10 zile piciorul se va desumflâ, după care, câteva băi, într’o apă curgătoare, ţinând calul, dimineaţa cam pe la 8 'ceasuri, şi seara cam pe la 6, câte 20 — 30 de minute în apă până d’asupra genuchiului, i-ar face mult bine.
Ca onorar, mărturisesc, el constă în mulţumirea ce aşi aveâ, daca prin cele de mai sus, aşi fi întru cât-vâ de folos d-v. şi altor bunni gospodari cititori ai «Albinei», al căror număr, pentru a fi neîncetat crescut, atârnă de d-v., care aveţi frumoasa menire de a pune cei dintâiu cartea şi condeiul în mâinele semenilor noştri, de a-i îndruma către bine, pe drumul luminei.
Irimia Popescu.
Medic veterinar.
www.dacaromanica.ro
1668
ALBINA
Sscrisori către Redacţie.
Cetitor regulat al «Albinei», a cărei miere o gust şi o apreciez, îi urez şi eu acuma după 10 ani de viaţă, să trăiească încă multă vreme — să împlinească şi suta tot cu atâta noroc ca zecea — şi să trăiască şi Comitetul care o face să fie bună.
Pr. Mir ea Pop eseu.
ţ?
LICITAŢIUNI
<0
—	La 9 Septemvrie a c., orele 10 a. ui., se va ţine licitaţiune la Eforia spitalelor civile din Bucureşti, pentru obiectele uzate scoase din serviciile spitalelor şi care se găsesc depuse la depozitul Central al Eforiei din curtea Spitalului Colţea.
Doritorii să-şi prezinte ofertele sigilate însoţite de o garanţie provizorie de 200 lei.
—	La 12 Septemvrie 1908, ora lO'/s a. ni., pentru arendarea pe un period de 10 sau 15 ani, cu începere dela. 23 Aprilie 1909 a moşiilor din judeţul Vlaşca şi anume:
1)	Bucşani, comuna Bucşani, garanţie provizorie lei 3.000,—
2)	Gurgueţi-Băţcoveni, com. Cosmeşti, gar. prov. lei 3.500,—
Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
-- In ziua de Îl Septemvrie 1908, orele 10 de dimineaţă, se va ţine o a patra licitaţiune cu oferte închise la pepiniera Petreşti din jud. Putna şi la prefectura jud. Putna, pentru vânzarea instrumentelor şi obiectelor scoase din uz dela sus citata pepinieră şi anume: 5 cuţite de al* toit, 2 cazmale ordinare, 1 perie pentru cai, 1 ţesală, 3 cutii de forţat 20 burlane de tablă, 5 coturi de tablă şi un cazan cu cuptorul lui de tablă.
—	In ziua de 11 Septemvrie 1908, orele 10 dimineaţa se va ţine o a treia licitaţiune cu oferte închise la pepiniera viticolă Vişan din jud. Iaşi, pentru vânzarea unui cal negru dela acea pepinieră.
“S-a®*3—1
j=ll
fiu,
Sfinjctfi Cititori,
Răspândiţi revista „Albină“ în cercul cunoştinţelor D-voastră.

www.dacaramamca.ro
„STEflU fl“
Sooietatea 'Steaua* are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faoă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-di esâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalindern, Membru1 al Academiei R•-mâne.— Vice-preşedinte, Sava Somănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii : Petre Gftrboriceana, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I Dluiltresca Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Yliidescn, fost Ministru, profesor universitar; Crlsta S. Negoesca, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pomplliu Ellade, pro. tesor universitar.—Cenzori, Const. Alimâiieşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. (onescn, profesor secundar; Const. Alexandreşca, institutor.
mk *
a
m
Membri Însorişi şl o*tlzaţlunl plătite (urmare).
Toma Stan Istrate (Sadova). 1 leu; Marin Pr. Ivănuş (Sadova), 1 leu; Andrei Pârşcoveanu (Sadova), 1 leu; Matei Câlea (Sadova), 1 leu; Stan Jianciu (Sadova), 1 leu; Nicolae Bunciu (Sadova), 1 leu: Ion V. Şalău •(Sadova), 1 leu; Gheorghe Todescu (Ocolna), 2 lei; Matei Dobrescu (Ocolna), 2 lei; Ion J. Vlada (Ocolna), 1 leu; Filip M. Ştefan (Ocolna), 1 leu; Gh. Popescu (Ocolna), 2 lei; Simion Mateescu (Ocolna), 1 leu; Pantelie' Iordache (Ocolna), 1 leu; Ion C. Giambaşu (Ocolna), 1 leu, Victor Petrişor (Ocolna), 2 lei; Marin Popa (Ocolna), 1 leu; Petre Nicolae (Ocolna), 1 leu; Ion J. Gugu (Ocolna), 1 leu; Oprea Economu (Ocolna), 1 leu; Ioan Căpitănescu (Piscu), 2 lei; Stan lanculescu (Piscu), 1 leu; Constantin G. Păun (Pisc), 1 leu; Ion Coman (Pisc), 1 leu; Ionescu Ştefan (Pisc), 1 leu; Ilie Ion Tine (Pisc), 1 leu; Ştefan P. Radovici (Pisc), 1 leu; Dumitru E. Pascu (Sadova), 1 leu; Ilie Matei (Sadova), 1 leu; Constantin R. M. Radu (Pisc), 1 leu; Toma Pr. Pârvan (Pisc), 1 leu; Dumitru Vâlvoi (Pisc), 1 leu; Ion N. G. Juncu (Pisc), 1 leu: Ion Iordan (Pisc), 1 leu; Acbreni Acliimescu (Pisc), 2 lei; Ion FI. Ghiţâ (Pisc), 1 leu; Tudor Bucur (Pisc), 1 leu; Ion Caramatri (Pisc), 1 leu; Filimon Clement (Pisc), 1 leu; Gheorghe Spătaru (Pisc), 1 leu; Ion FI. Mitricoasa (Pisc), 1 leu; Gheorghe Ştefan (Pisc), 1 leu; Frantz Bauer (Pisc), 1 leu; Ioniţă Ştefănescu (Pisc), lleu; Dumitru Atanasiu), (Sadova) 2 lei; Stan Gană (Sadova), 1 leu; Nirola Murgăşianu (Sadova; 1 leu; Gheorghe Cui-•cuic (Sadova), 1 leu; Ştefan Popescu (Sadova), 1 leu; Sebastian Oprescu •Sadova), 2 lei; Angliei Costăchescu (Sadova), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 1058, iar 'veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 8612.
(Va urma In numărul viitor).
www.dacoromamca.ro
Cataloage ilustrate cu preţuri, &»-conţinînd :
Instrucţiuni de plantare şi de îngrijirea pomilor, se trimit gratis şi franco, de către :
Uiteniiunca Pepinierelor din Boltea
şi de
Eironi de l'inzare al Pred. 5firBey
Telefon IhS. Bucureşti. Victoriei 121

THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin rărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
uachlan Uachintosh Rate,
8. I. Goschen ....
Vicontele Dnncannon .
E. W. H. Barry. tiobert flamilton Lang Jemetre de Frank 3. NaviUe
td. Vernes............. „
A. Stolz E. Goodwiii.
Ceusori: Ioan Kalindern, Demetrn 1 Ioan Ghika şi Arthnr Green
b
B
B
B
B
Viena
Paris
Directori:
iic.
IE.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchesterstreet. Sucursala: -Bucureşti,Piaţa sf. Gheor-
Sfhe.
NAŢIO NflLd"
SOCIETATE GENERALI DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în|
aur Fonduri
de reservă
. Lei 2.000.00C
compuse din prime şi daune
3.955 688 7f
Idem format din capital şi alte rezerve •	1.075.842 6tJ
Total în aur Lei 7.052.531.3?} Daune plătite .	Lei 33.000.0QC'
Vice-preşedinte A Rălcoiann. i Dit. general E. flriinwald.	‘	,,,
asigură contra inr (| “ cediului, a «grindinei», contra riscu l lui pierderii valorilor. , Asigurării* 5 pentru viaţă sunt primite în toati Vi combinaţiunile obişnuite1 ca: «cas.dt r moarte,supravieţuire, zestre şi rentă».| ji Sediul social în palatul Soc.-din str • Doamnei No 12. Bucureşti. Rfpresl generală în Buc. str Smârdan No. 4| Asrent'i în totrte^ or-îsele din tară
A
Inst. de Arte Grafice Oarol Gobl S-Bor Rasideson, Str. <« «muci «t>. 22.303
www.dacoromanica.ro