Anul XI
No. 37
15 Iunie 1908
s‘
L
}'î
Apare în fiecare duminecă
s $
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
Jafym w
■vfTAisfii îrf.-fk îfiî
|Pc GârbovIceanujjjP. Dulfu G. Coşbuc 0-1F. V. Năsturel Gh. Adamescu f. Otescu
V. S. ttoga N. Nlcolaescu Gr. Teodosstu
mtă
Mşsmnanaţ
si . 9.—Bucurfc.fxi,
Redacţia şi Administra1
4k

Jioua parfumerie şi Droguerie Medicinala TOMA BRĂTULE&eu
Ououroştl, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici fran-aeze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoarS şi sapobe âleee, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugai, etc., ape şi pomezi de quiiiquina parfumate, Capilarine, ool-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini Hui, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şl diferita feluri de bureţi, glicerina, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagin, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade,. romuri şi cognacuri, esenţe pentru oonserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zaclterlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, eto. Aniline şl culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru piotură, vopsele, ceară »♦ sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru oura de iearnă, eto.
Multe specialităţi farmacentice române, franceze şi germana, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasmo, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, empiastre, glicerofosfate, globule, granule, Injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce Îndeplinea» mele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cnncincârie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticci, ca : vată şi tiioane, guthapercha şi fnuşatnale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pomp» trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace,, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomach.il», pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă ţ» porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi o* preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
52-23
www.dacoroinanica.ro
Anul XI.	No. 37.
13 Iunie 1908
ftevisfă Enciclopedică populară
*b*n«m«n»ul în «ar* p« an Uat B
SA Dona nntfrtaul în atrftln p« an Ir* 6
Uf\ nunrjjM............. 15 bani
«•ntru anun«iuri 1 Iau ijT^ia Mlia puixk, «ita t«t B bani cu vântul. Manuaerlpţ*ia repubM»^ sa ard
------------------------------------------------------------------------

SUMARUL:
<3. Coşbuc, Inimile Împăraţilor austrieci. — hiha.il Sadoveanu, Istoria pe scurt a Târgului Paşcani ţii). — Sof.a Nădejde, Eri şi agi : Kâdâşemi de azi. - /., Legea Cassei rurale (IV).— R., Domeniul Coroanei «Sadova». - M. Lungianu, Tnlcuirea legilor: Despre drepturi.— D. Teleor, Poetul Cârlova.- Dela sate Informaţiuni.— Bibliografie.-Licîtaţiuni.
Sfaturi practice : Ca să alungam muştele dela grajduri.
Din ziare şi reviste •* Cum >-e poate cunoaşte o vita că nu este sănătoasă?
iiustrafiuni: Monumentul arhiducesei Crisiina, de Canova. C‘a-a de administraţie de pe Dom. < oroanei Sadova —O şcoală de pe Dorn. Coroanei Sadova. - Pepiniera silvică de pe Dorn. Cor. Sadova. - Şopron pentru uscat ţigla de pe Dom. Cor. Sadova. — Poetul Cârlova.
Suplement: Buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor. No. 8.
INIMILE ÎMPĂRAŢILOR AUSTRIECI
n Viena, în biserica numită a Sfântului Augustin, pe o stradă strâmtă nu departe de monumentala poartă ^jjh a palatului imperial, se află o capelă unică în felul VfG ei în lume prin cele cincizeci şi opt de urne în cari sunt aşezate inimi de împăraţi şi de împărătese. In dosul altarului numit Loreto stă capela aceasta scundă şi întunecoasă, un adevărat mormânt luminat numai de sus de o fâşie de lumină ce cade printr’un geam îngust. E închisă cu o uşe de fier, dar pe două ferestre, mici şi cu gratii, poate să privească oricine în curioasa capelă. Pe două poliţe de marmură stau înşirate pe lângă zid acele 58 de urne, mai toate de aur, şi în fiecare se păstrează câte o inimă a vr’unui membru din familia domnitoare a Habsbur-gilor.
A fost obiceiul în familia domnitoare a Austriei, ca după moartea vr’unui împărat, să i se împartă trupul în trei părţi şi sâ-l păstreze în trei locuri. Inima i s6 punea în urnă, în capela Sfintei Laureta, celelalte măruntâi se aşezau în căldări de aramă în cripta imperială dela marea biserică a Sfântului Ştefan, iar trupul i se aşeza în sicriu în biserica
www.dacaramamca.ro
Monumentul archiducesei Cristina de Canova
[după un album cu vederi din Ylena publicat de K. Mayreder].
i
ALBINA
1055
'Călugărilor cajmţi fl Acum mi se. mai face aşa. Trupul mortului împărat se păstrează în întregimea lui, ca şi a altor .muritori, în cripta călugărilor capuţini din Viena
Idfiea de a se păstră inimile a fost a împărătesei Eleonora, a doua soţie a împăratului Ferdinand 11. Ea a lăsat într’adins să se zidească întunecoasa criptă, îmbrăcându-o cu marmură, şi cu anumitul scop al păstrării inimilor. Insă tocmai inima ei şi nici a bărbatului ei, nu mai este aici în capelă; umândouă se află într’o biserică din Gratz. Prima inimă ce •s’a încredinţat acestei capele a fost a împăratului Ferdinand IV, iar cea mai din urmă a fost a împărătesei Maria Ter'e-■sia. Fiul Măriei Teresiei, blândul şi iubitorul de oameni Io-sif II, având idei cu totul democratice şi de spaimă pentru -cei ce ţineau la ruginitele tradiţiuni medievale, dorea să-i fie după moarte păstrat în întregime trupul. Dela el încoace -obiceiul vecliiu a fost părăsit cu totul.
împărăteasa Eleonora a zidit capela numită a Lauretei -după un model mai vechi, după o bisericuţă din Italia. Anume, lângă Ancona într’o pădure de dafini, există o capelă despre care legenda spunea că ar fi însăşi casa în care a locuit Maria în Nazaret, şi că îngerii au adus-o într’o noapte din micul orăşel al Palestinei şi au aşezat-o în pădurea asta, care pe atunci eră proprietatea unei doamne foarte evlavioase, numită Laureta. Adevărul e că această <loanmă clădise pe ascunsul capela şi răspândise apoi vorba că au adus-o îngerii; o vorbă care a fost îndeobşte crezută în veacurile acelea pline de superstiţii religioase, mai ales -că erâ tocmai după înfrângerile creştinilor cari au purtat războaiele cruciate pentru scoaterea Turcilor din locurile sfinte. Decepţiunea creştinilor după două secole de lupte sfinte erâ aşa de mare încât credeau că trebuie să fie aproape •sfârşitul lumii, dacă Dumnezeu nu vrea s’ajute creştinilor să biruiască şi s’alunge pe păgâni din Ierusalim şi din locurile în cari s’a născut, a trăit şi a murit Fiul său. Legenda cu acea capelă îşi avea temeiul în credinţa că Dumnezeu <leşi n’a ajutat pe creştini, totuşi nu poate suferi ca sfânta casă în care a trăit Maria şi a copilărit Iisus să fie în stăpânirea păgânilor, şi de aceea a trimes îngeri s’o mute împădurea LaOrâtei.
Eleonora a trimes în anul 1624 architecţi în Italia ca să studieze capela şi să-i facă apoi în biserica Sf. Augustin — care există de vre-o trei sute de ani — o capelă întru toate asemenea, şi ca formă şi ca mărime. După trei ani capela împărătesei erâ gata. Astăzi nu e cum a fost, căci de vr’o trei ori a fost reînoitâ şi aproape şi mutată din locul ei.
Afară de această capelă, biserica' Sf. Augustin mai are un lucru vrednic de văzut: monumentul archiducesei Cris-tina, făcut de vestitul sculptor italian Canova. Arhiducesa •a murit tânără, jălită de toţi, iar soţul ei ducele Albrecht
www.dacaramamca.ro
1056
ALBINA
care o iubeâ foarte mult, a însărcinat pe Canova, maestrul ce pe atunci era în culmea gloriei sale, să facă monumentul. Doi ani a lucrat artistul la acest vestit monument care e o minune de frumuseţe şi poate că între monumentele mortuare e cel mai mişcător din lume.
Q.	Coşbuc.
I5T6RIA PE 5CURT A TÂRGULUI PAŞCANI
II.
şi putea zice că am crescut odată cu târgul. Colindam cât eră ziulica de mare cele trei uliţi, a Economului, uliţa mare, şi uliţa şcolilor. Mă amestecam printre băeţii de Ovrei cu puţinii mei tovarăşi creştini; jucam în bumbi» înnălţam zmee; şi seara ne luam la goană prin şanţuri, cu larmă, cu chiote.
Târgul eră, în copilăria mea, între 1880 şi 1890, o îngrămădire de căsuţe sărăcăcioase, în cari trăiau mulţi Ovrei sărmani. Două uliţi de căsuţe sărace. Pe uliţa mare se înşirau dughenile şi dugheniţele, crâşmele şi pităriile. Şi Dumineca, odată, de pretutindeni, din cele unsprezece sate alo comunei, toate aşezate pe moşia roznoveneascâ, se îmbulzeau săteni, cari aveau de vândut şi cari aveau de cumpărat. Umpleau crâşmele pela amiază; începeau a cânta lăutarii în toate părţile, ş’apo: spre seară porneau şi oamenii şi dobitoacele spre case, măsurând drumul din şanţ în şanţ.
Pe-Utuncea, mi-aduc aminte că regulat vedeam la sărbă* torile domneşti de peste an, când venea lume mai multă la târg, pe doi marchitani: unul scurt, voinic, cărunt: altul nalt, adus de şale, slab şi trist... Intrau în târg cu clitul de lădiţi alămite în spate, cu curele late trecute pe subsuori ; păşeau încet, cumpănindu-se înainte, şi băteau în pământ cu cârja legată ’n fier la capăt. Veneau pe şoseaua Neamţului, plini de praf, cu privirile trudite. Nu se uitau nici la dreapta, nici la stânga, nu intrau în crâşme, nu so abăteau pe la pitării. Se opreau tocmai în capătul cellalt al târgului, lângă hanul boeresc, hanul vechi, ca o cetate. Acolo coborau din spate şi desfăceau lădiţele, şi întindeau pe pânze, la marginea drumului, toate minunile mărfii lor: mărgele şi hurmuzuri, brăţări felurite, inele şi cercei, flori în capete de bolduri, oglinjoare şi păuni; fluiere şi cavaluri,muzicuţi şi jucării pentru copii, draci de lemn şi de petică ; toate lucrurile colorate şi mărunte pe care cu grabă le împresurau flăcăi şi fete şi ţânci de-o sch'oapâ cu priviri lacome, c’un
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1057
gologon într’o mână, bucuroşi dar nehotărîţi într’o alegere potrivită. Amândoi marchitanii. erau doi creştini blajini; aveau preturi hotărîte pentru mărfurile lor eftine ; zâmbeau •cu bunătate, întindeau o floare ori un păun c’o glumă; pe armă, spre seară, îşi închidea flecare în cele şase cutii toată averea, şi se duceau undeva, în Vatra Paşcanilor, la vre-un sătean cunoscut, ca să îmbuce ceva şi să se odihnească noaptea. I-am văzut o vreme regulat; pe urmă, într’un rând, s’au dus spre Neamţ, spre asfinţit; şi nu i-am mai văzut niciodată. Mi se pare, când îmi aduc aminte, că s’au dus, s’au tot dus pe un drum fără sfârşit, spre alte tărâmuri1 ca să nu se mai întoarcă.. . Şi’n târg s’au mai deschis câteva dugheniţi, ba la Mutu, ba la Leizăr, dugheniţi cu oglinjoare, cu mărgele şi cu flori, pe care*nu le mai vindeau cei doi călători tăcuţi.
Pe vremea aceea auzeam spunându-se în juru-mi istorii ciudate.
Se spunea că boerul Roznovanu, «cuconaşul», e înnotă-tor cumplit. Zice că se ducea cu trăsura în susul Şiretului, ■departe, şi pe urmă*se lăsa la vale, în cursul apei, înnotând până la podul de fier din drumul laşului.
II vedeam şi cu pe acest boier ciudat, în toiul căldurilor verii, trecând la câmp pe uliţele târgului, în trăsura largă, învălit într’o blană uriaşă. Şi auzeam spunându-se — iar — că «cuconaşii» de multă învăţătură şi de multă străinătate, şi-a cam eşit din fire; ş’acîi, pe călduri, umblă în pielea goală, învălit numa’n blănuri scumpe.
Şi se mai spuneâ iar că «cuconaşul» într’un rând a avut gust să cheme zece pluguri din Vatră. Au adus vătăşeii şi feciorii cu nepusă masă pe oameni şi i au pu3 să are pe o bucată de loc gunoios, la deal de târg, lângă ţintirimul Ovreilor. Aşa dăduse poruncă boierul! Gând vede că oamenii ău tras brazdele ş’au gătit, chiamă pe feciori şi le dă săculeţe de gologani: să semene cât ai clipi, cât e arătura proaspătă, toţi banii. .. După aceia .s’au uitat cum trec grapele peste sămânţă, s’a urcat în trăsură şi s’a dus mulţumit la curte. Iar în urmă-i au avut ce scurmă, ce greblă şi ce ciurui oamenii toată ţărna arăturii. .. Zice-că a eşit târgul şi s’a uitat ca la o minune.
Târgul creşteâ, cu voia şi cu bunătatea boerului, care-şi aveâ moşia cam încurcată şi duceâ lipsă de parale. Ici se dărâmă o casă veche şi se clădeâ alta, dincolo se porneâ alta de isnoavâ. Hanul trecu în stăpânirea unui negustor; toate dughenile vechi de piatră şi de cărămidă trecură în stăpânirea negustorilor. Şi pe une locuri, un «calic» de odinioară îşi vopseâ casa cu roş ş’o împodobeâ cu geamlâc. Dela «trei dughe .e, trei lulele» afacerile crescuseră la operaţii încurcate, la socoteli de camătă... Aşâ vedeam cum arată unii din cei mai vechi, cu degetul, pe «domnu» Şapsa cel chior
www.dacaromamca.ro
1058 •
ALBINA
de un gehlu. .. Erâ po vremea războiului aşâ de calic, încât nfci darea către boier şi comună n’o putea plăti din negustoria luî; şi vătăşelul Olipici, drept pedeapsă, îl purtă desculţ şi-l alungă prin spinările maidapurilor, bătându-1 cu harapnicul. Acuma Olipici caliceâ cu desagii pe umărul stâng, strângându-şi obrazul şi sbătându şi pleapele. Aveâ ş’acuma o înfăţişare de hoţoman bărbos, Ţiganul. . . Iar «domnu» Şapsa, îndărătul geamlâcului, sta răsturnat în jâlţ şi privea pe gânduri înnainte-i numai c’un ochiu. . . Şi din când în când, îl pofteâ «cuconaşii» la curte...
In istoria târgului mai intră şi d-1 Iacobache, vechilul, care trecea zilnic, la umblet, pe calul lui alb: şi Vasile Vânătorul care se ducea des cu câinii ca s’aducă vânat pentru masa boierească; şi cuconu Panaite, cel mai credincios om al Roznovanului, om mare, greoiu, cu faţa stacojie. . .
Mai intră în istoria aceasta şi alţi oameni de încredere ai stăpânului, primar, ajutori' de primari, perceptori, toţi slujbaşi cari zilnic colindau dughenile, răcneau şi băteau din picioare la negustori; iar apoi, la boier, intrau umiliţi, târându-se, cu ochii- aţintiţi spre mâna care aveâ un tremur ciudat la mânie.
O minunată gospodărie păreâ a se face în comună, în umbra uriaşă a boierului. Uliţele se schimbau primăvara şi toamna, în “fluvii de noroi; noaptea, n’aveâ chip să iasă nimeni din casă, căci nu erâ un felinar care să arunce o rază de lumină, în umede rătăcăni, în şanţuri mocirloase. Felinare ardeau, dar prin ogrăzile părinţilor comunei. In budget poate erau trecute cu zecile aceste izvoare de lumină, după cum cu zecile erau trecuţi poate sergenţi, vătăşei, măturători. . . Poate şi poduri făceau şi dregeau edilii, poate şi uliţele le prunduiau, toate treburile obişnuite ale unei comuni mari poate erau trecute în registre şi plătite. . . «Cuconaşul» întunecă cu umbra lui condicele, lucrările, banii. tot. Şi târgul creşteâ, încet, în noroiul şi ticăloşia lui, iar prinprejur pe moşie, ţăranii din unspreze sate se încordau din greu gemând, pe brazda neagră.. .	*
In fruntea acestui târg nou şi repede crescut, în fruntea comunii aceştia mari, într’o vreme toţi slujbaşii chemară, cu lacrimi, pe boier, pe stăpân, şi-l puseră primar, ca să nu. mai poată nimeni zice nimic. Şi boierul se osteni odată să vie la primărie, la o împărţire a premiilor. Şi dărui, bucurând pe părinţi, unor premianţi câte doi juncani, altora câte o viţicâ, altora câte patru oiţe, de au rămas de pomenire printre gospodarii din Vatră şi până în ziua de azi premiile acelea împărăteşti.
Pe urmă boierul, blajin şi lăsător, tot mai necăjit şi mai Cufundat în datorii cu călătoriile şi străinătăţile lui, n’a mai dat pe la primărie. Şi’n numele lui se tocmiră multe poduri care nu erau şi se prunduiră multe drumuri care toi
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1059
fără pruni rămaseră; până ce, într’o bună zi, căzură oameni străini de pe la Bucureşti, puseră mâna pe condică şi cercetară arhivele...
Apoi ce-au găsit ei, iarăşi a rămas în amintirea tuturor. Pe sus au fost ridicaţi toţi slujbaşii cari vieţuiseră şi se încuibaseră în umbra «cuconaşului» pe sus fură duşi dela mic până la mare. Au stat închişi, au fost judecaţi, au umplut puşcăriile, s’au risipit prin lume; ş’atuncea a început a se face, aşâ, o dumerire în târgul nou şi în satele de prin pre j ur.
In vre-o două rânduri, la alegeri s’a îmbulzit prea mulţi săteni; într’un rând a pornit zvoană şi mânie. Ba oameni îndârjiţi au stâlcit pe d-1 lacobache, ba au alungat pe cuconu Panaite, de-a trebuit, săracul, să se ascundă prin privniţi cine ştie pe unde. Ba au strâns între pieptari, urlând, chiar şi pe «cuconaş» şi se zice că au căzut şi câteva cio rege. X)ar a venit armata, cu vestitul căpitan Dimcea cârnul şi rânduială s:a făcut: au fost prinşi oameni, grămădiţi prin beciuri, bătuţi, stâlciţi; şi iarăşi, venind primăveri, muncitorul s’a îndoit cu truJă pe brazdă, între coarnele plugului, suflând ca şi boii dela jug.
Dar târgul creştea şi .negustorii se îmbogăţeau. Domnu lacobache, de necaz, coborî în ţara de jos şi luă în arendă o moşioară ; boierul Roznovanu se desfăch de moşie ca să scape de datorii, se despărţi de sălaşuriie vechi ale neamu-i'-.i şi se duse să moară prin pustiul străinătăţii; cuconu Panaite începu afaceri mari; un străin, un avar cumplit, colonelul Alcaz, ca să-şi întoarcă milioanele date, puse stăpânire şi începu să strângă ca într’u teasc, să stoarcă bogăţiile rămase. începu o viaţă îndârjită, fără hodină, urmărind datornici, prigonind Pe vechii şi necăjiţii muncitori. De dimineaţă pânâ’n seară colindă pe câmpuri, c’o pălărie uriaşe de pae, cu pantaloni cârpiţi în genuchi, cu surtucul cârpit în coate.. . cu o chiflă şi cu un coşteiu de măsline în buzunar: toată mâncarea lui dintr’o zi!
Târgul creştea. O tăcere adâncă domnea dincolo de lanuri, în satele triste. Stăpânul se întorcea întunecat şi gânditor, trecea printre dughenile şi printre tărăbile nenumăraţilor negustori, şi intră în parcul pustiu. Acolo se înno-moleâ râmnicul odinioară încununat de creson, cădeâ în ruină curtea veche cu balcon săpat în piatră şi se părăgi-nea’u pe veşnicie grădinele cu flori rare.. .
Mihail Sadoveanu.
Prietenia sfârşeşte unde începe lipsa de încredere.
(Seneca).

www.dacoromamca.ro
1060
ALBINA
ERI şi AZI
ii.
Rădăşenii de azi-
m arătat în alt articol ce fel erâ satul Rădăşenii acum 50 de ani : sat de oameni nevoiaşi, mâncaţi de greul boierescului şi al dijmelor; casele tupilate şi dezgrădite, oamenii,, şi copiii mai ales neprimeniţi şi plini de insecte; căci bietele femei n’aveau nici vreme şi nici cunoştinţele trebuitoare unei gospodine bune. Mulţumită legilor ocrotitoare pentru săteni, scăpară de boieresc şi de dijmă. Mulţumită unui învăţător-preot cu tragere de inimă, satul ajunge a-zi minunea minunilor, adevărat sat din basme, unde ţeranii şi ţerancile şi băeţii de şcoală sunt atât de curaţi şi de frumos îmbrăcaţi îfl portul lor naţional, în cât, vorba unui călător: «par’că sunt ţerani de pe scenă».
Satul Rădăşenii are vre o 400 de case. Mai toate sunt clădite bine, acoperite cu şindrilă şi au câte două-trei camere şi beciu pentru ţinut poamele. Au edecuri, garduri bune, îngrădesc livezile de pomi roditori, meri, peri, pruni, cireşi, mai toţi altoiţi (hultoane), cu cari fac negoţ întins. De cum încep a fi roade, femeile duc cu trăistele la Fol-ticeni, şi vând să aibă pentru cheltueala casei. Femeile sunt foarte muncitoare, econoame şi negustoroase. Ele duc poame, ouă şi lăptărie la oraş; şi, dacă pot să ia preţ bun, le dau, iar de nu, strâng frumuşel, pun tot în traistă şi pleacă îndărăt; căci, vorba lor: «Nu vindem de nevoe, ci fiindcă avem de prisos; dar nici în dar nu mi-oiu da munca. Las* că am eu ce face cu ele. De-s poame le usuc şi le vând iarna mai cu preţ; de-i frupt, îl bat la putină şi, vorba ceea, gunoiul de vară e piper iarna».
Toate astea le poate face Rădăşanca, fiindcă are de toate şi nu duce nici o lipsă, dar e şi muncitoare; căci, din zori şi până la cântâtori, nu i cade lucrul din mână nici iarna nici vara.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1061
De aceea nu i minune că-i vezi casa plină cu ţesături, laviţele aşternute de jur împrejur cu lăicere alese; iar pe paturi se ridică zestrea fetei ori nevestei până ’n pod: perine cte pene, scoarţe şi lăicere de lână, alese frumos. Pe culme stau hainele de sărbători. Lada e plină de valuri de pânză. Fata cea mai nevoiaşe, când se mărită, tot are cel puţin şasesprezece cămăşi de pânză, ţesute şi cusute frumos. Pe urmă, valuri de pânză, de şervete şi de ştergare în scaune şi în patru iţe, cearşafuri şi feţe de pernă. Femeile sunt atât de harnice că ţes pânzeturi şi pentru vânzare.
Casele sunt curate şi frumos spoite pe di’năuntru şi pe di’natară. Ţeranii sunt foarte primitori şi bucuroşi, când le vine cineva. Cei mai mulţi dau mosafirilor dulceaţă şi cafea.
încă un lucru, care, de bună seamă, e in legătură cu starea lor bună, e că nu sunt băutori. Iată ce spune şi d-1 A. D. Xenopol în articolul său: «O excursie la Ră-dâşeni»:
«Când intrai, acum la sfârşitul verei, în ogrăzile locuitorilor, mă minună mulţimea şi frumuseţea recoltei adunate. Câteva stoguri de fân, care s’a ficut mai bine în aceste părţi decât pe aiurea; câte-o gireadă de ovăz pe care începuse să 1 treere, cu unul sau doi cai; cânepă, din care femeile ţes pânză pentru rufele lor. Chiar acuma începuse culesul unor feluri de poame mai văratece, pe care îl fac, nu scuturând arborele, ci urcându se până ’n vârful lui pe nişte scări înguste. . . Pretutindene simţeai adevărata bucurie, văzând atâta hrană pentru oameni şi pentru vite, adunată în nişte locuri bine închise, umbrite de numeroşi arbori şi aşternute cu un covor de iarbă deasă ca muşchiul».
Alt lucru însemnat e că, după spusa d-lui A. D. Xenopol, în Rădăşeni erau numai doi beţivi. Asemenea sunt foarte puţini fumători de tutun.
Rădăşenii sunt un sat de pomete cu pomi roditori. Nu e casă care să nu aibă cel puţin o grădină cu pomi, mare de zece prăjini fâlceşti. Aceşti pomi sunt adevărată bogăţie. Unii săteni cu pomete mari vând pe an de câte 3—4 mii de lei poame.
Tot poamele, credem noi, sunt pricina pentru care săteanul de-acolo nu simte nevoe de-a se da la băutură.
Satul Rădăşenii e dovadă vie cum că s’a făcut mult în
www.dacoromamca.ro
1062
ALBINA
ţeara românească şi că unde au fost împrejurări prielnice îndestulătoare, starea săteanului şi materială şi morală, e îmbucurătoare. Cei cari strigă că nu s’a făcut nimic şi că săteanul a mers ca racul, să facă bunătate să cerceteze un sat ca Rădăşenii, să vază ce-a. fost şi ce este. Pe urmăv credem, că se vor încredinţâ cum stă adevărul.
Satul Rădăşenii merită să fie cercetat cu de-amănuntut pentru a lua învăţături vii de ce s’ar puteâ şi ce ar trebui de făcut şi în alte sate pentru a ajunge la aceeaşi bună stare. încă o vorbă a d-lui Xenopol e că Râdăşenenii îşi gunoesc pământul şi de aceea rar li se întâmplă să nu aibă măcar recoltă mijlocie. Prin grădinile lor au adunate movile de gunoiu, anume pentru a le cărâ la câmp.
Ei seamănă orz, ovăz şi mai ales cartofi, cu cari hrănesc şi vitele.
Aşâ, dacă nu se face un soiu de pâine, se face altul şi nu i omul de tot lipsit.
Le-am spus toate acestea spre a arătă că sunt sate, unde s’â făcut foarte mult şi că ţeranul român e primitor de învăţături bune şi poate fi de-o hărnicie pe care nu-i în stare s’o întreacă nimeni.
Vorba să aibă de unde lua pilde, să vază cu ochii o gospodărie şi o muncă mai folositoare, că atunci face aşâ. şi' el. Grădina şi pomâtul şcoalei sunt cele dintâiu menite să slujească de pildă. După vorbe, nu se poate el lua: dar lucrurile văzute şi pipăite au putere de-a încredinţâ şi pe cel mai necredincios: pipăe şi crede.
Cel puţin învăţătorii din susul Moldovei ar face bine sâ vază satul Rădăşenii, să cerceteze mai de-aproape toate împrejurările şi să vază ce se poate face şi la ei, în saţ. Credem că azi le-ar fi mult mai lesne de făcut asemenea minuni decât i-a fost răposatului preot Lateş acum cincizeci de ani Le-ar fi, dacă ar aveâ credinţa care o aveâ. răposatul preot. Şi trebue această credinţă, dacă voim sa facem din toate satele româneşti, sate cu bună stare. Altfel primejdii mari ne pase neamul în fiecare clipă.
Sofia Nădejde.

www.dacoromamca.ro
ALRTNA
106B
LEGEA CASSEI RURALE
IV.
7* t. 26 regulează că la orice cumpărătură de & moşie ce se va face prin Cassa rurală, acea-^ sta să întrebe ministerul de domenii de are
nevoie de vre-o bucată de pământ din moşie sau de vre-o clădire aflătoare pe ea. Pân într’o lună va trebui să râspunză Ministerul. Dacă va tăcfiâ, înseamnă că nu-i trebuie. Dacă va fi pe moşie o clâd.re de care i-ar face trebuinţă Statului, judeţului sau comunei, acestea au drept s’o cumpere. Dacă asemenea clădiri sau ecareturi nu le va voi nici Statul, nici judeţul nici comuna sau nu ar putea-o întrebuinţa cu folos asociaţia sau tovărăşia ţerăneascâ, se va despărţi in jurul eî o bucată de pământ de cel puţin 50 şi cel mult 150 de hectare. Lotul acesta se va vinde la tribunalul judeţului la cel ce va da mai mult, cu îndatorire să răspunză banii pe dată.
Art. 28—35 regulează cum se vor putea alcătui sau cumpără islazuri comunale cu ajutorul Cassei rurale. Mai întâiu, pe moşiile cumpărate prin această Cassă, se va despărţi o întindere potrivită pentru islaz, în întinderea arătată în legea învoelelor agricole. Partea aceasta o va cumpără comuna şi va sluji ca islaz pentru vitele locuitorilor.
Cassa rurală poate împrumută comunelor, cari au cumpărat sau vor cumpără islazuri dela proprietari sau dela Etorie banii trebuitori. Pentru chezeşuirea plăţei, Cassa va lua ipotecă în rangul întâiu asupra acestor islazuri, iar veniturile din plata pâşunatului se vor întrebuinţâ întâiu şi întâiu la plata datoriei.
Dacă vre-o comună va cumpără islaz din moşiile datoare la Creditul funciar rural, Cassa rurală îi va da cu împrumut banii ce vor mai fi de dat vânzătorului peste partea de datorie la Credit. Datoria dela Credit va rămâneâ asupra comunei cumpărătoare, chezeşuită printr’o ipotecă in rangul întâiu. împrumutul ce va fi făcut Cassa rurală se va chezeşui printr’o ipotecă în rangul al doilea. Cassa ru-
www.dacoromamca.ro
1064
ALBIN V
rală, înainte de a da împrumutul de care vorbirăm, va cere dovadă că Creditul s’a învoit ca ipoteca veche a moş'ei să se împartă între Comună şi vânzător. Dacă nu va fi următoare Comuna a plăti ce i datoreşte Cassei, Cassa îşi va luă plata din orice venituri ale Comunei. Dacă însă n’ar fi de unde luă, va răspunde Statul.
Când, pe o moşie cumpărată prin Cassa rurală, se va face sat, se vor lăsă în vatra satului pentru fiecare gospodar 2000 de metri pătraţi. Dacă numărul loturilor va trece de 100 şi dacă satul nu s’ar putea lipi de vr’un cătun sau sat vechiu, se va face sat şi comună nouă. Atunci se va despărţi loc pentru şcoală, pentru biserică, pentru primărie, de asemene pământ de lucru pentru şcoală şi biserică, de asemenea pentru ţinterim etc. Acestea le va plăti comuna.
Dacă locuitorii din vre-o comună sau. sat vechiu vor cumpără o moşie vecină, se va deosebi lotul pentru şcoală şi cel pentru biserică, dacă nu le are comuna.
Cine cumpără pământ prin ajutorul Cassei rurale are a se supune la oareşicari regule, în folosul său Aşâ: nu are voie să dea lotul său în arendă, fără vrerea Cassei rurale, care va îngădui arendarea, numai dacă se va încredmţâ că nu-l poate lucră cel ce-1 are. Dacă s’ar face arendări fără voia Cassei, nu vor aveâ nici o putere şi Cassa rurală va goni pe arendaş.
Mai au datoria să se mute şi să se aşeze pe lotul cumpărat, până în trei ani dela punerea în stăpânire. Numai dacă au locuinţă la depărtare mai mică de 5 km. au voe să nu se mute. Ceialalţi, dacă nu se vor mută până în doi ani, vor primi înştiinţare să aibă a se aşeză pe lot. Dacă va trece un an şi nu Vor fi fost următori, Cassa rurală le va luă lotul şi le va înapoiâ plăţile ce vor fi apucat a face, fireşte, scăzând datoriile ce cumva vor fi având la Cassa rurală.
Măsura e aspră, dar trebuie; căci nu se mai pot îngădui toate răutăţile ce s’au întâmplat cu loturile vândute până acuma ţeranilor.
Altă îndatorire şi mai însemnată e de a lucră pământul bine, semănând nutreţ, legume, sfecle, cânepă, in şi anume aşâ cum îi va povâţui Cassa rurală prin oamenii săi. Ţe-ranii, cari lucrează tutun pentru regie, având îndatoriri a-1 lucră după poveţele regiei, nu au avut a se plânge; căci
www.dacaromanica.ro
ALBI VA
1065
câştigă mult mai mult decât dacă ar fi lucrat cum ştiau ei. Aşâ va fi şi cu cei cari vor aveâ de urmat poveţele Cassei rurale.
Tot odată, ţeranii cari vor Cumpără loturi pr..i ajutorul Cassei rurale, vor fi îndatoraţi a tace întovărăşiri între ei pentru cumpărat unelte de plugărie şi altele, vite, seminţe; de asemenea şi pentru a vinde împreună recolta, ouăle, laptele etc.
Loturile cumpărate prin Cassă se vor putea înstrăina şi ipotecă; deci nu sunt apărate cum sunt cele cumpărate în puterea altor legi sau celei dela 1864. Dar loturile de câte 5 hectare se vor puteâ vinde numai între ţărani. Niciunul nu va puteâ cumpără mai mult de două şi nu va puteâ întruni mai mult de 15 hectare. Preoţii şi învăţătorii, cari vor fi având mai puţin de 5 loturi, vor aveâ drept a cumpără încă 2 loturi dela ţerani.
Orice altă vânzare e ca şi cum nu s’ar fi făcut. Dar schimbul de pământ pe pământ, de acelaşi preţ, se îngăduie, dar numai cu învoirea Cassei
Cei cu loturi mări le vor puteâ vinde, dar cumpărătorii vor aveâ a plăti aşa cum se îndatoraseră cumpărătorul ajutat de Cassa rurală. Insă ori când va fi să se vânză un lot mare, Cassa rurală are întâietate şi poate să cumpere ea lotul, nedând voie altora să se amestece.
Se pot lua bani, chezeşuiţi prin ipotecă asupra loturilor; dar numai până la câţi bani va fi apucat a da vânzătorul pentru lotul său. Altfel ipoteca nu va aveâ nici un fel de putere.
Dacă în pământul cumpărat prin Cassa rurală se va aflâ petrol sau cărbuni sau altceva, cumpărătorul nu va puteâ da vo e cuiva să scoaţâ petrol sau cărbuni etc., fără învoirea Cassei.
In cap. IV vedem cum Cassa poate cumpără moşii scoase la mezat, chiar dacă nu ar aveâ muşterii căror se le vânză numai decât. Când va scoate şi ea în vânzare o moşie de acestea, dacă nu se va îmbrăcă toată cu loturi de 5 hectare, prisosul se va împărţi în loturi până la 50 de hectare şi se vor vinde la cumpărători, cari vor dovedi că nu au altă moşioarâ mai măre de 25 de hectare. întâietate la aceste loturi mari vor aveâ cei ce vor fi isprăvit o şcoală înaltă de agricultură. Vor trebui să numere banii înainte.
www.dacaromamca.ro
1066 -	- •	- albina
Cassa rurală nu va putea luâ mai mult de 10 la sută peste cât a dat pe moşia cumpărată.
Cumpărătorii de loturi pe aceste moşii au aceleaşi .îndatoriri .ca şi cei de cari am vorbit rtlai înainte, cum s’ar zice, ca şi cei cari au cumpărat moşii prin mijlocirea Cassei rurale, dar nu dela Cassa rurală.
Domeniul Coroanei „Sadova"
3
oşia Sadova din Dolj cu diversele ei trupuri de odinioară, făcea parte din averile vestitei familii oltene a Craioveştilor. La Sadova a fost o mănăstire, care s’a îmbogăţit în cursul vremii cu multe moşii dela boieri şi dela Domni. Aceste moşii au fost secularizate odată cu toate averile mănăstireşti, iar o parte din ele au .format Domeniul Sadova care s’a dăruit Coroanei Române în 1884.
Domeniul acesta are o lungime de 27 km., iar lăţimea variază între 4 şi. 16 km.
Suprafaţa totală a lui este de 19.411 hectare. Este udat puţin de râul Jiu şi străbătut de pârâul Jieţul.
Sistemul de cultură este estensiv. Dela 1902 se lucrează pentru introducerea asolamentelor. Se ur măreşte un asolament de 4 ani în cultură extensivă şi altul de 5 ani în cultură intensivă.
S’au făcut până acum sau sunt în curs de lucrare multe îmbunătăţiri, defrişări de păduri; s’au drenat bălţile mlăştinoase, cari erau focare de infecţie pentru locuitori, etc.
Creşterea vitelor şi îmbunătăţirea raselor de animale a format dela început una din preocupările de frunte ale Administraţiei. Ca industrii, sunt: mai multe mori, o fabrică de ţiglărie şi una de uleiu, un atelier mecanic de ferărie, unul de rotărie, unul de tâmplărie şi unul de dogărie.
Ucenicii fabricelor se recrutează exclusiv dintre ab-
www.dacoramamca.ro
Clisa de administraţie de pe Domeniul Coroanei „Sadova^*
www.dacoromanica.ro
Pjjjjiuicra silvică de pe Domeniul Coroanei ..Sadova".
1070
ALBINA
solvenţii şcoalei primare din sat. Locuitorii se ocupă-cu lucrul cânepei şi al inului. Se fac şi rogojini.
In interesul locuitorilor de pe Domenin, s’au făcut patru localuri de şcoală şi trei de primărie. Pe-lângă şcoli s’au întemeiat ateliere, dâîidu-li-se în acelaş timp şi terenuri pentru grădini şcolare.Vom cita apoi că funcţionează şcoale de adulţi şi că banca «Vasile Alecsandri» are un capital de peste-20.000 lei şi a adunat 300 de membri săteni.
Domeniul acesta are şi o pădure în lunca Jiului-De aci se taie lemne pentru foc şi pentru lucru.
*R.
TÂLCUIREA LEGILOR
DESPRE DREPTURI
rin vorba «drept» se înţelege :
I) o parte, or toate legile unei ţări. Aşa când se zice, bună-oară, dreptul românesc, franţuzesc ş. a. se înţelege adunătura tuturor legilor din aceste ţări.
Dreptul e scris şi nescris sau firesc. Scris-e dreptul pe care’îl găsim în legi; iar firesc acela care e sădit în orice minte sănătoasă. Intre unul şi altul e deosebire mare: căci pe când cel firesc e văzut de fiecare în chip deosebit şi se schimbă dela om la om, dreptul scris e unul şi acelaş pentru toţi locuitorii ţării. De aceea, de multe ori nu tot, ce ne pare nouă că e drept după chibzuinţă noastră poate fi drept şi după lega Dreptul firesc se aseamănă mai mult cu învăţăturile religiei şi cu sfaturile morale ale creştinismului, decât cu cel scris. E adevărat însă că şi dreptul scris tinde să-şi mărească tot mai mult hotarele, cuprinzând în el cât mai multe din drepturile fireşti. Unul face pârtia pe care vine să păşească mai curând sau mai târziu cellalt. Partea folositoare a dreptului scris este că el are ca arme de constrângere pedeapsa pentru cel care îl nesocoteşte; pe câtă vreme cel Breşe rămâne în sarcina sufletului nostru, şi numai mustrarea vine rare ori să ne chinuiască pentru neîndeplini-rea lui.
Cercetat mai de aproape, dreptul este iarăşi de două feluri r drept public sau obştesc şi drept privat sau casnic.
A) Drepul public sau obştesc cuprinde toate legile, pe cari stăpânirea le-a făcut pentru bunul ei mers, punându-le la temelia
www.dacaramamca.ro
ALBINA
1071
o.rcărei dezvoltări a sale, de pildă legile după cari se fac alegerile, se îndeplineşte serviciul militar, se strâng dările ce dato-resc toţi locuitorii ţârii, ş. a. El cuprinde pe lângă acele legi, cari fac orânduială înnăuntrul ţării, şi legi cari regulează afacerile din afară ale statului de unde şi împărţirea lui în drept public (obştesc) din afară şi drept public (obştesc) dinăutru.
a)	Dreptul public (obştesc) din afară cuprinde legile, cari hotărăsc legăturile dintre diferitele state or naţii — de unde şi numele de internaţional — precum şi dintre supuşii unora şi al altora, bunăoară ele arată felul în, care se pornesc războaele şi se închee pacea or îndatorirea de a da prinşi pe fugarii rău făcători ş. a. Mai demult, când nu se vorbea de naţie şi stat, acest drept se numea dreptul popoarelor sau al ginţilor, şi, fiindcă nu erau legi pe cari să se întemeeze, el se cufundă aproape cu drep tul firesc al omului.
b)	Dreptul public (obştesc) dinăuntru sau intern hotărăşte
legăturile dintre supuşii ţării şi puterea cârmuitoare. El cuprinde^ la rându-i trei subt-împărţiri :	1
1)	Dreptul penal arată faptele de cari să se ferească omul spre a nu săvârşi contravenţii (simple abateri dela lege) delicte (abateri mai mari) or crime (abateri grele de tot) a arătă felul cum se cercetează, cum se judecă şi cum se-pedepseşte fiecare fel de abatere, de unde şi numele lui de drept penal (pedepsitor).
2)	Dreptul administrativ cuprinde legile, cari tind la păstrarea unei buni orândueli în ţară. Aceste legi arată în ce măsură pot să întrebuinţeze puterile date lor comunele, judeţele şi ministerele şi pe ce’ cale, să deslege toate afacerile dintre ele şi cetăţeni. însuşi numele lui însemnează conducător, cârmuitor.
3)	Subt dreptul constituţional se înţelege acea legejnare, adică Constituţia, cari regulează puterile statului şi hotărăşte întinderea drepturilor cetăţeneşti.
B) Dreptul privat sau casnic cuprinde în el următoarele drepturi:
1)	Dreptul religios sau canonic, în care intră pravila lui Matei Basarab ş. a. se îndeletniceşte cu rânduelile slujbei Dumne-zeeşti şi stabileşte purtarea statului faţă de biserică
2)	Dreptul cetăţenesc sau civil, (dela cuvântul «cives» care în-seamă cetăţean) cuprinde legile, după cari se închee şi se des-chee toate legăturile şi afacerile, pe cari le fac locuitorii ţarii între ei, precum: căsătoria, divorţul, vânzări, afende ş. a.
3)	Dreptul comercial are în vedere toate afacerile dintre diferiţi oameni, dar numai acele afaceri cu cari se îndeletnicesc comercianţii. Se găseşte prin urmare acî o mână de legi, făcute anume pentru înlesnirea negoţului^
4)	Procedura civilă şi comercială, cuprinde o adunătură de reguli, cari arată toate amănuntele, ce trebuie să îndeplinească aceia cari vor să facă o afacere civilă or comercială; arată cari sunt judecătoriile înnaintea cărora să se ducă oamenii pentru feluritele lor nevoi, şi mai arată şi chipul cum se judecă, cum se dă o hotărîre şi cum se urmăreşte ea. II)
II) In afară de adunarea de legi, prin «drept» se înţelege şi ceea ce izvorăşte din lege. El este dar şi o umbră a legii, un fruct ce creşte pe tulpina ei; este ceeace ţine ea subt scutu-i, pentru
www.dacoromanica.ro
1072
ALBINA
persoana şi avutul nostru, de unde şi împărţirea drepturilor în: drepturi personale şi drepturi reale.
Prin drepturi reale se înţelege, bunăoară, dreptul de a stăpâni un pământ, de a moşteni o casă, ş. a. Aceste drepturi, fiind legate de bunuri, iar nu de persoana noastră, pot trece din mână ’n mână, prin vânzare, ipotecă, ş. a. fără să piardă ceva din valoarea lor. Pe când cele dintâi sunt alipite de anumiţi inşi, nu pot fi date altora şi-şi pierd puterea, când cel care le deţine pierde din vaza sa. Din pricina asta ele se numesc drepturi personale.
Regularea celor dintâi feluri de drepturi cade în sarcina dreptului civil şi comercial cu procedura lor. Spre deosebire de cum ■eră la strămoşii noştri Romani, unde se bucurau de ele numai adevăraţii cetăţeni (cives), aceste drepturi la noi sunt date de o potrivă atât Românilor cât şi străinilor, în afară de dreptul ■de a deveni proprietari Ia ţară, care drept este oprit celor din urmă.
Cu drepturile personale se îndeletniceşte dreptul constituţional, sau mai bine zis Constituţia. Acestea sunt la rândul lor de două feluri:
Unele numite publice adică date tuturor locuitorilor tării, mai zise şi individuale pentru faptul că le are tot omul, fără deosebire de naţionalitate or credinţă religioasă. Ele se nasc şi mor odată cu omul; de aceea ele sunt cunoscute şi supt numirea de drepturile omului. Ca pildă de acest fel de drepturi avem: libertatea individuală, libertatea conştiinţei ş. a.
Altele, numite politice, sunt adevărată drepturi personale, drepturi hărăzite numai Românilor şi anume bărbaţilor vârstnici şi cu purtări bune în lume, cum e bunăoară dreptul de alegător sau de a fi ales într’una din dregătoriile ţărei.
M. Lungianu.
Ca să alungăm muştele dela grajduri.
Neapărat, lucrul cel mai bun ar fi să avem grijă să punem var nestins, calaican topit ori apă cu acid fenic în gunoiul şi în udul vitelor. Am împiedecă astfel răutatea dela izvor; căci muştele îşi pun ouăle în gunoiu şi tot în gunoiu şi ud trăeşte muşiţa din care mai apoi se fac muştele, după cum fluturii se fac din omizi ori cărăbuşii (găinuşele) din viermii cei groşi, albi cu negru la cele două capete ale trupului, pe cari îi vedem când răsturnăm brazdele.
Dacă inse au apucat a se încuiba şi prăsi de-au umplut grajdul şi năvălesc şi în casă, putem să le alungăm, atârnând la uşa grajdului sau în grajd o oală cu vre-o patru chilograme de gudron-dela drogherie.
Zice că fug de miros.
Neapărat că turnăm calaican şi celealalte bunătăţi, cum spusei.
www.dacoromanica.ro
Şopron pentru uscat ţigla <le pe Domeniul Coroanei „Sadova*
1074
ALBINA
Poetul Cârlova
roetul Vasile Cârlova a scris pe la anul 1830 vr’o câteva poezii numai, dar ele i-au imortalizat pentru veci numele. De ce? El aduceâ o notă nouă în săraca literatură românească de pe atunci, literatură care numără numai poezii de Eliade, de Paris Momuleann, de Iancu Văcărescu şi care până la acel an, erau cam pe acelaş ton, cam sarbede. Vasile Cârlova, tânăr ofiţer de cavalerie în tânăra noastră armată naţională, a atins pe o coardă nouă, entuziastă, notele patriotismului celui mai înfocat, şi a făcut atâta mişcare în public versurile lui, în cât chiar marele prozator moldovean Costache Negruzzi a prins gustul de a face versuri numai şi numai după citirea bucăţilor lui Cârlova. Ce-a scris inimosul ofiţer? Marşul Ostirei româneşti ce are într’însul într’adevăr ceva milităresc şi se deosebeşte mult de al lui I. Văcărescu:
Dragii mei copii râsboinici, ascultare mumei daţi,
Iată vreme, mic şi mare armele să ’mbrăţişaţi,
Strigând toţi c’o glăsuire,
Spre a mumei fericire:
S’alergăm de obşte fraţi.
Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat,
Ca să mergeţi cu pas mare către slavă ne’ncetat.
Fie vă, copii, aminte,
Că Europa însăşi simte In ce Cale aţi intrat.
Glasul patriei să sune în auzul tutulor,
Strigând vouă: «Lenevirea ruşinată sub picior!»
Toţi acuma c’o mişcare,
Spre a noastră înălţare Să daţi mână de-aju’tor.
Acea armă ruginită şi ascunsă în mormânt,
Braţurîle sa ’nlierbinte, iasă iarăşi pe pământ.
Tinerimea s’o încunune Cu izbânde foarte bune,
Pe ea facă jurământ, înaintea fieşcărui îndestul v’aţi umilit, îndestul şi lenevirea în somn greu v’a stăpânit.
Acea soartă fără milă,
Sau de voie sau de silă,
In sfârşit v’a slobozit.
Priviţi slava de aproape; voi în urmă-i aţi călcat Şi pe fruntea fieşcărui raza oi a luminat.
Deci, la arme daţi năvală Şi la rând eşiţi cu fală,
Corbul iată s’a nălţat!
www.dacaromamca.ro
AT.BTV \
1075
Şi mai departe:
Vitejia şi răbdarea aici încă moştenesc,	•
încă curge printre vine acel sânge strămoşesc	;
Ce la vreme se arată,
De nu piere niciodată,
Ca un dar dumnezeesc.
Pe câmpia româneaseă.o tăcere, până când,
Până când de arme plină să'nu sune când şi când,
Şi p’a căreia lungime Să nu iasă cu iuţime Cetele mereu la rând?
Aici, şcoala biruinţei într’o vreme a stătut,
Ale căreia ruine se văd încă vechi de mult.
Dar acum fără zăbavă	;
Acea strămoşească slavă,
E să vie în minut.
Glasul nostru strigând «slavă» pe strămoşi a deşteptat Şi umbrele in veci tăcute Stau cât colo nevăzute,
Privind corbul înnălţat.
Ce privire dulce mie! Steagul fâlfâie în vânt,.
Armele lucesc veri unde slava ese din mormânt,
Tinerimea îndrăzneaţă Mândră, falnică, măreaţă,
Uşor calcă pe pământ. _ .
Lacrimă de bucurie curge, curge ne încetat!
Veacuri sunt de când ascunsă pe-al meu sân tu n’ai picat! Arma iată că luceşte,
Slava iată că zâmbeşte,
Corbul iată s’a 'nălţat!
După un secol de fanarioţi cari desfiinţaseră armata naţională pentru scopuri bine ştiute, redobândeam în fine oaste a, ţării noastre.	'
îşi închipue orcine ce efect puternic a avut Marşul lui Câr-Iova în acele vremuri!
Dar Păstorul întristat? Cine nu l-a cântat mai bine do treizeci de ani pe frumoasa melodie ce i s’a făcut de un necunos^ cut?
Un păstor tânăr, frumos la faţă,
Plin de mâhnire, cu glas duios,
Cântă din fluer jos pe verdeaţă,
Subt umbra deasă de pom stufos.
De multe versuri spuse cu jale,
■ Uimite toate sta împrejur;
Râul oprise apa din cale,
Vântul tăcuse din lin murmur.
întrerup aci frumoasa bucată spre a da ceva din Ruinele: Tărgoviştei:
www.dacQfomaiiica.ro
POETUL CARLOVA
(după u 11 poitiet publicat de «Revista Nouă»).
www.dacoromamca.ro
ALBl'J X
1077
O ziduri întristate! O monument slăvit:
In ce mărire naltă şi voi aţi strălucit,
Pe când un soare dulce şi mult mai fericit îşi revărsa lumina p’acest pământ robit!
Aşa şi eu acuma în viscol de dureri,
La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voiu din cer, O Patrie a plânge cu multă jale cer!
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor:
Voi sunteţi de cuvinte şi de idei izvor.
Peste tot Cârlova a scris cinci poezii pe care-i le-a publicat Eliade în gazeta sa Curierul Românesc pe la 1830—1839. Se-crede că ol a mai scris şi altele i ari s’au pierdut, precum s’au pierdut şi poeziile cele dintâi alcătuite în greceşte.
A mai publicat şi un act din Zaira lui Voltaire.
La vârsta de optsprezece ani a scris pe Ruinele Târgoviştel-şi la vârsta de douăzeci şi doi de ani încetă din viaţă.
Cu trei zile înainte de moarte a cerut dela soldatul său do-ordonanţă Florea să-i aducă calul pe care l-a mângâiat, l-a sărutat şi a cerut ca dac’o muri, să ducă pe Bălan după dânsul până la locaşul de veci şi apoi să-l ia Florea.
Poetul Cârlova n’are nici un monument cât de mic.
D. Teleor.
■----—
CS5EE3
Zilele trecute d-1 I. Kalinderu a fost în comuna Ciulniţa-Eustatiad. din judeţul Muscel.
D-sa fiind rudă a decedatului Mihail Eustatiad,_ se interesează regulat de starea şcoalei şi bisericei din localitate, întemeiate de numitul filantrop, oare a lăsat toată averea sa in scopuri de binefacere.
Astfel Mihail Eustatiad a clădit şcoala din Ciulniţa «Eustatiad» în 1890 şi a îngrijit toată viaţa de întreţinerea ei, iar la moarte i-a lăsat prin Cassa Şcoalelor un fond de 20.000 lei, din al_ cărui venit, 50 lei se dau la premii, 250 lei se dau la începutul fiecărui an şcolar, pentru îmbrăcăminte şi cărţi elevilor sărmani, iar cu restul se fac reparaţiuni şi se înzestrează şcoala cu materialul necesar. _
In asemenea condiţiuni şi condusă de d-1 institutor I. N. Rodoş_ c d-na Rodoş, şcoala a progresat neîncetat, numărând azi 127 elevi şi eleve. Dela întemeiere şcoala a dat 141 de absolvenţi, -din care cei mai sârguitori au urmat învăţătura, parte din ei ajungând la facultate; alţii au îmbrăţişat comerciul, meseriile, iar cei mai mulţi au rămas la vetrele lor, îndeletnicindu-se cu agricultura." Unii din aceştia urmează să citească cărţi din biblioteca şcolară.
Şcoala are două grădini: într’una se cultivă pomi roditori, zarzavaturi, legume, flori, iar în cealaltă se face_ cultură raţională de ^cereale cartofi, plante de nutreţ, ele. 'fee predă şi lucrul manual, constând din
www.dacoromamca.ro
1078
ALBINA
■obiecte şi unelte eaznice, cum şi instrucţia militară, pe care elevii o urmează cu multă plăcere.
In sfârşit d-1 şi d-na Rodoş se străduiesc tot atât la îndrumarea locuitorilor, pe cari, după îndemnul dat de răposatul întru fericire, îi povăţuiesc fără preget şi îi călăuzesc pe calea progresului.
In toamna trecută au înfiinţat o bancă şcolară, care numără azi 44 de elevi şi la care se depune 40—60 lei lunar. Aceşti bani se varsă la banca populară, iar la eşirea din şcoală se dă elevilor livretul şi partida deschisă la bancă.
Banca populară cu 200 membri şi un capital de 24.000 lei, încă e î plină desvoltare, aşa că comuna Ciulniţa-Eustatiad, de unde in 1890 n'a veâ nici şcoală, se mândreşte azi cu o şcoală frumoasă, cu biserică minunată, zidită tot de mult regretatul Eusmliad, care i-a lăsat şi un fond de 100.000 lei pentru întreţinere şi cu bancă popul >ră. Mai îmbucurător este, că locuitorii înţeleg lesne orce e spre binele lor, că au început de mai mult timp să lucreze pământul sistematic, să cultive zarzavat, şi să planteze şi altoiască vie, într’o măsură cum nu se practică nicăeri, în împrejurimi.
Un îmbold puternic la toatş acestea au fost şi sunt însă şi sfaturile şi ajutorul d-lui Kalinderu, care se interesează de-aproape de această comună.
—	Comisia însărcinată de Ministerul instrucţiunii cu cercetarea manuscriselor de abecedare şi cărţi de citire pentru şcolile primare şi-a terminat lucrările. Iată numele autorilor ale căror lucrări au fost recomandate pentru premiere.
Abecedare. — 1) N. Nicolaescu şi Gr. Teodosiu, institutori în Capitală; 2) C. Stan, învăţător în comuna Humuleşti, din P.-Neamţu; 3) Juarez Movilă, institutor în Capitală; 4) I. Ciorănescu, învăţător în comuna Moroeni. din jud. Dâmboviţa.
Cărţi de cetire. — Pentru cl. II urbană, şi divizia II rurală: 1) George Coşbuc, G. Dima, Gh. N. Costescu şi G. Stoinescu; 2) Petre Dulfu, Gh. Chtdaru şi D Cristescu. Pentru ci. III urbană şi divizia III rurală anul I. 1) George Coşbuc, G. Costescu, G. Stoinescu şi Dima. 1) C. Stan şi Gh. Simionescu. Pentru cl. IV şi divizia III rurală, 1) G Coşbuc, G. Dima, G N. Costessu şi G. Stoinescu, 2) Scraba, Gr. Teodosiu, Şt. Ne-gulescu, 3) C. Stan şi G. Simionescu.
—	Duminică 8 Iunie a avut loc la Arefiele Romane din Bucureşti serbarea şcolară de gimnastică a şcolilor secundare. Au luat parte toate şcoalele secundare de băeţi din Capitală şi şcoala normală Elena Doamna, precum şi elevele şcoalei secundare Gr. II internat.
Elevii şcoalelor au plecat la orele 4 jum. p. m. din grădina Cismigiu, cu drapel şi în frunte muzica regimentului 6 Mihai-Viteazul.
Elevii au ajuns la orele 5 la arene unde au defilat în faţa d-lui Sp. Haret, ministrul instrucţiunii.
S’au executat exerciţii libere, exerciţii de ordine şi exerciţii la aparate.
—	Ziarele de peste munţi anunţă că limba română se va introduce ca studiu obligator la şcoalele normale de institutori din Cluj Arad 3i Temişoara, pentru ca învăţătorii trimişi în ţinuturile locuite de români să poată face spor mai măre în limba maghiară, având mijlocul de a se înţelege cu copii de români.
—	Ministerul instrucţiei a înaintat direcţiunilor şcoalelor de agricultură şi meserii din ţară, o circulară prin care Ie aduce la cunoştinţă că în Iul e 1909. urmând să se deschidă expoziţia generală a şcolilor de -agricultură şi meserii să ia Ihăsuri ca să se lucreze obiecte demne ■de a figură la această expoziţie.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1070
— Ministerul instrucţiei a numit o comisie compusă din d-nii D. Ione-«cu, inspectorul învăţământului.gimnasticei, M. Tânăsescu inspectorul muzical şi Marin Demetrescu directorul liceului Lazăr din Capitală, care să alcătuească un regulament pentru serbările şsolare.

Bibliografie.
—	Au apărut: Nuvele de Qorki, traducere de d-na Lia Ilârsu (Biblioteca pentru Toţi No. 331, Preţul 30 bani.
De vânzare la toate librăriile din ţară
—	Duelisiul de Turghenief traducere de Ludovic Dauş. «Biblioteca pentru Toţi», No. 332, Preţul 30 bani.
De vânzare la toate librăriile din ţară.
Catalogul complet al «Bibliotecei pentru Toţi» a se cere la librăria editoare «Leon Alcalay», Bucureşti.
—	Biblioteaa Politice No. 2 tratând despre Qeneralul Florescu. No. 3, tratând despre Ion Brătianu. Biblioteca Politică dă biografiile oamenilor politici de frunte ai ţârii noastre şi extrase din cuvântările lor mai însemnte.
Biblioteca a mai publicat un număr despre Alexandru Lahovary.
Preţul unei broşuri este 30 bani.
#
02 1 2
ITAŢIUNX

— Se vor ţine		la Eforie la orele 10 a. in. licitaţiile de mai jos:	
1) La 17 :	funie	1908 pentru reparaţii la Spitalele Ploeşti şi Mărcuţa.	
2) » 18	•	»	» » » » Colţea.
3) » 19	»	»	» » » » de Copii.
4) » 19			» jimblă şi pâine.
6) » 20			» reparaţii la Ospiciul Mărcuţa.
6) • 21		>	» ■> > » Pantelimon.
71 » 21		»	» vin.
8) » 23	»		» untură.
9) » 23	»		» făină şi griş.
10) » 25	>		» reparaţii la Spitalul Filantropia.
11) » 26	»		» obiecte diverse.
12) » 27	»	»	» geamlâc la Spitalul Colentina.
13) » 27		»	» săpun şi Seu topit,
14) » 30		»	» pae.
15) » 30	»		» făină şi ovăz.
16) » 1	Iulie	»	» coks.
17) » 1			» lemne la Spitalul Ploeşti.
— La 26 Iunie 1908, «onstruirei:			ora IO1/, a. m. pentru darea în întrepindere a
Judeţul Argeş (moşia Lunca Mârghia).
1)	Una magazie de bucate, devizul în sumă de lei 3.326,00.
2)	Un pătul »	»	»	»	»	»	» 2.674,00.
Judeţul Buzău (moşia Amaru).
1) Una magazie de bucate, devizul în sumă de lei 6.113,40.
2) Un pătul,	»	»	»	» » 3.886,50. _
— La 15 Iulie 1908, ora 10V2 a. m. pentru vânzarea de veci a loturilor din Sinaia mai jos notate căt şi la Primăria comunei Sinaia în aceeaşi zi şi oră şi anume:
www.dacaromamca.ro
1080
AL IU': A
Strada Brâtianu.
1) Lotul No. 2 în		suprafaţă de 1270 m.	P-	garnţie	provizorie	lei 600
2)	» 7	» 1309	»	*	*	» 700.
3) »	» 8	» 1140	»	»	»	» 500.
4) »	» 9	» 1225	»	»	»	» 900.
5) »	» 11	» 1093	»	»	»	» 500.
e) »	» 12	» 1010		»	»	» 5oO.
7) .	» 27	» 965 » » Bulevardul Ghika.			»	» 800.
8) »	» 2G	872 » Strada Căşeriei.		>	>	» 3000.
9) »	» 2	» 2065	»		»	» 500
io> »	» 3	1720	»		»	» 650_
ii; »	» 4	1880	»	»	»	» 700
12) »	» 5	» 1285	»	>		» 300’
13) »	>■> 6	» 1485	»	»		» 350'
14) »	» 7	» 2375	D	»	»	» 900
15) »	» 8	» 1860	*	»	>	» 700
lli) »	» 9	» 1825		*	»	» 700.
17) »	» 10	» 1317	»	T>	X	» 500.
18) »	» 11	» 1950	»		»	» 750.
19) »	» 13	» 1050	»	*	»	» 500
20) »	» 13	» 990	»	»		» 380
21) »	» 15	» 1003	»	a		> 350
22) »	» 16	» 1063	»	» •		» 400-
23) »	» 17	» 1511	»		»	» 400-
24) »	» 18	» 1361	V	»	»	» 500-
25) »	» 19	» 1105	»	»		» 400-
26) »	» 10	» 1275	*	»	>	» 450.
27) .	» 21	» 1213	Z	»		» 450.
28) »	» 22	» 1100 » » * Strada Primăriei.				» 400.
29) Lotul	No. . .	în suprafaţă de 22C0 m	. p.	garanţie provizorie lei. 1100.		
Şoseaua Variantă Ploeşti-Predeal.
30)	Lotul în suprafaţă de 1127 m. p. luat din stăpânirea d-lui ,Schi-
fflercs, garanţie provizorie lei 450.	0
31)	Locul din strada piaţa veche alături de proprietatea d-lui D. Cucu, în întindere de 98 m. p. garanţie provizorie lei 150.
Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc,
Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni se pot lua la Serv. Domenial, secţia Bunuriilor, în toate zilele de lucru, între orele-107,—12‘/2 a. m.	.....
Licitaţiaiile se vor ţine conform art. 72-83 din legea comptabilităţn publice-
--n:£v-
Cum se poate cunoaşte o vită că nu este sănătoasă?
Stă tristă, nu mănâncă, bea apă multă sau îfl unele cazuri nu bea de loc; nu rumegă. Părul este sbârlit, uscat şi fără lustru. Ochii îi sunt stinşi, urechile blegoşate. Pielea este ca’dă, iar dacă. introducem mâna în gura animalului, arde ca focul, ceiace ne arată că are «febră» sau «călduri» (friguri). Suflă greu, inima bate repede.
(^Veterinarul').
www.dacaramamca.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua* are de scop a lucră pentr» întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ş> răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedeca rea, prin toate mijloacele legiuita, a răspândiri» de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţa contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de Cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, ae cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în col d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Ilarei, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kalindern, Membru al Academiei Române— Vice-preşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator — Administrator şi casier, Spiru C. liaret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, ConSt. Panii, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre OflrDoviceanu, Administrator al Casei Sf-Riserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I Dimii rescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescn,.fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negocscu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Poinpiliu EUnde, pro. fesor universitar.—Cenzori, Coiist. Aliinăneşlcaiiu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri Înăcrişi ţi ootizaţiuni plătite (urmare).
Nicolae Diaconescu (Dudu). 1 leu; Gh. I. Tănăsescu (Bâra-Bercioiu), 1 leu; Ion Litescu (Aposel-Olt), 1 leu; R. I. Plapceanu (Circasovu), l leu; D. R. Dumitrescu (Motoeşti), 1 leu; G. B. Constantinescu (Mierleşti), 1 leu; Dem. O. Verdeş (Suica-Suica), 1 leu ; M. Teodorescu (Vu-soara), 1 leu; I. Olănescu (Dumitreşti), 1 leu; C. Predescu (Stoicăneşti), 1 leu; V. Marinescu (Ibăneşti), 1 leu; B. Rădulescu (Şuica-Teiuş), 1 leu; I. Dumitrescu (Crăciu de jos), 1 leu; C. Niculescu (Tituleşti), 1 leu; I. Grigorescu (Urşi), l leu; D. Mitulescu (Buzeşli), 1 leu; Mateiu Nlţulescu (Seaca), 1 leu; Pr. St. D. Bârcănescu (Vâlcele), 1 leu; Gh. lonescu (Beciu), 1 leu; D-tru Nicolescu (Tezliu', 1 leu; Gh. Popescu (Corbu-Buzeşti), 1 leu; M. lonescu (Tempeni), 1 leu; C-tin Ştefănescu (Alimăneşli), 1 leu; Maria Gambescu (Osica de sus). 1 leu; Elena Stănculescu (Cotcana), 1 leu; Nicolino Popescu (Vultureşti), 1 leu; Mih. lonescu (Bălteni), 1 leu; Elena Şerbănescu (Spineni), 1 leu; Mad. Bellu (Piatra-Olt), 1 leu; Viorica Popescu (Drăgăneşli), 1 leu; Pr. D. Cioriceanu (Mei’eni-Olt), 1 leu;
0.	Marinescu (Valea Merilor), 1 leu; Alex. Dimescu (Ursoaia), 1 leu; Pr. M. Popescu (Bărcăneşti), 1 leu; Sm. Vergulescu (Isvoarele), 1 leu; Ra-
. du Niţulescu (Chilia), 1 leu; D-tru Georgescu (Potcoava), 1 leu; Dl Maior Teodoru (Slatina), 2 lei; D-l Inginer Davidescu (Bucureşti), 2 lei; Popovici (Dâneasa). 1 leu; Hrirtea Şerbănescu (Albeştii-V. Secui), 1 leu;
1.	B. Niculescu (Văleni', 1 leu; Crivianu Marin (Găneasa), 1 leu; Căpitan Popescu (Slatina), 2 lei; Mircea Costopol (Director, Pref. Olt), 2 lei; Nicolae Predescu (student în drept), 2 lei; D. Voinescu (şef de biurou la Prefectura Olt), 3 lei.
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de G3S, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt dp 2463.
(Va urma tn numărul viitaŞŞ.




www.dacoromanica.ro
& Co. Succ.
BUCUREŞTI, Str. Smârdan No. 5, Casa Ţăranu.
jYîare depozit de unelte şi
jftaşini agricole şi industriale
SPECIALTÂTI BREVETATE
» •
1
Recomandă Domnilor Agricultori:
Pluguri de oţel originale Biiclier de tot felul.
Grape de oţel originale Băcber mişcătoare, nemişcaţi'are, lanţate şi canadiene cu arcuri ultima noutate
Garnituri de treerat din renumita fabrică Hofherr & Schrants Viena, cele mai solide şi cele mai bune în funcţiune.
Batoze de porumb cu abrr, brevetate «Casali-, din aceeaşi fabrică, cele mai căutate.
Vântură teri No. 5 pe 4 roate de transport, originale Hofherr & Schrants, Viena.
Trioare originale lleid, Stoel.erau brevetate, cu ventilaţie şi table fre-zuite, toate mărimile.
Semănătoare prin îinprăşticr >, originale Hofherr & SSh?	'..80 nf.
lăţime, ultimul modei ^eri eţionat. ^
£ Semănătoarele în rânduri, celebra marcă Unicuni Drill, brevetate, originale Melichar, cu aparat de semănat prin linguriţe de oţel nichelate extra-solide, a căror resistenţă o garantăm zece ani de zile. (Fe-riţivă de semănătoare cu rotiţe ca-nelate, cari uşor expun seminţele vătămării.
Prese hydrnuliee de vin, Teascuri şi zdrobitoare de struguri din fabrica specială Merrem & Knotgen, Wit-tlich, Germania.
Motoare Austriace de preciziune pentru combustibil benzină din fabrica Osers & Bauer, Viena.
Moii pe postament de stejar din fabrica Hofherr & Schrantz.
Pietre de moară din fabrica Societs \ Generale Meuliere. La Ferte sous Jouarre, Franţa prima calitate, compuse din patru bucăţi întregi fără pept, etc., etc., etc.
PRETURI SI C0NDIT1UN1 DE PLATA FAVORABILE
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl 8-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—21.827
www.dacQTQmamca.io