Anul XI No. 33 18 Maiu 190f Apare în fiecare "Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU P. Gârbovlcennu P. Julfu V. S. Woga N. Nlcolaescu Gr. Teodosslu C. C. F.-Taşcă. O. Coşbuc a-1 P. V. Năsturel Qh. Adamescu I. Otescu Redacţia şi AdminiaNo. 6.—Bnonreşti, A -fh 1^1 rffc ^ A ^ ^ ^ fS ^ 1*- ^i A <%i A nik A maîe cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şl porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orice parte a Ţârei, contra ramburs, prompt şl o» preţurile cele ma. ieftine, ori şl ce fel de mărturi din această brauşâ. 52-19 ^^ www.dacoromamca.ro Anul XI. No. 33. 18 Maiu. 1908. flevisftă Enciclopedică populară &b«&am«ntul In ţar* pa an 4 o I RbonamtWttil In «trlln. pa an lai & » > » 6 luni » a | Un numfe^...........îs bani Pentru anunalurl 1 leu linia. Mita publţţl^ate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele ne publicate 4a ard. ----------- ■ ■■■■ «P ie*eteie>ei« <5. Coşbuc, Credinţe fără rost.— Din «Monitorul Oficial-. — /., Legea pentru Cassa rurală.— Th. D. Sperantia, Mila de animale.—Crescătorii de găini. — O rugăminte abonaţilor noştri. — Ft. Davidescu, îmbunătăţirea rasei cailor noştri. — D. Ţoni, Ce fel de -poze să avem în casă.—De pe Domeniile Coroanei.— Dr. Scripcă, Despre limbrici. — Sfaturi săten-eelor pentru creşterea gândacilor de mătase.—Cronica săptămânii.—Informaţiuni. Corespondenţă cu cititorii: Ir. Popescu, Leacuri contra tignafesului, a durerilor de pântece. Din ziare şi reviste : O hârtie de porumb. . .. Hust raţiuni: Armăsari de reproducţie de pe Dom. Coroanei Segarcea. — Epe cumanii de pe Dom. Coroanei Segarcea.—Armăsar anglo*arab d*la Dobrovâţ. — Cal românesc dela Rucăr.—Cal din Dobrogea.— Limbric. Sup/ement: buletinul activităţii sociale a preoţilor şi învăţătorilor. Iso. 4. Credinţe îâră rost. Moldova cred oamenii că, dacă pe vreme de săcetă, ei aruncă pe o apă curgătoare o icoană furată, va ploua negreşit. Icoana trebue s’o furi din biseric*î> în z°rd3 zilei până a nu se luă rouă: Temeiul credinţei îl înţelegi lesne, * icoana e, chipul o rugăciune călătoare trimisă pe apă apelor. Are poporul multe^ rugăciuni sau jertfe trimise în lume, ba pe apă, ba pe vânt, cărora eu le zic, «călătoare» ca să le pot adună pe toate sub un nume, căci despre ele vom mai vorbi pe ici pe colo. Aşa dar o rugăciune apelor, deaceea trebue să furi icoana în zori când e rouă, căci rouă e ca şi ploaia apă căzută din cer. Acum, de obiceiu să aruncă o icoană, dar într’alte părţi a-runcă pâne sfinţită ori alte lucruri cari pot pluti pe apă. Credinţa asta deşartă cum vezi, face din Român un tâlhar al lucrurilor sfinte De ce trebue să fie furată icoana do care vorbim? Pentru un cuvânt foarte nărod, dar în deobşte crezut de toţi Românii. înainte de a ţi-1 spune, vreau să te mai încarc cu o credinţă deşartă, ca să bănueşti tu însu-ţi care e acel cuvânt. Crede poporul, că poţi scăpă de friguri, dacă o nevastă furată dela bărbatu-său îţi toarnă în cap—fără să şti tu— www.dacoromamca.ro 942 ALBINA o doniţă cu apă. Lesne ar scăpă lumea de friguri, dacă şi-ar găsi leac aşa de uşor! Nu e greu să găseşti o nevastă furată, şi nu e greu nici să o aduci în casă fără ştirea bolnavului, dar e greu să te vindeci de o boală ca frigurile, numai pentru că apa ţi-o toarnă în cap o nevastă furată. Mari minuni şi mulţi bani ar face câte o nevastă de soiul acestora, dacă ar umblă din sat în sat, turnând apă peste cei scuturaţi de friguri, vindecându-i, dacă într’adevâr ar putea să vindece! Nu-i nimic în toată comedia aceasta, decât credinţă în puterea magică a lucrurilor furate. Nu numai într’a celor furate, ci şi într’a celor lepădate, găsite şi culese din gunoaie după ce au fost părăsite. Te văd cum faci ochii mari şi mă judeci dacă nu vorbesc în glumă. Nu. E o nebunie cu rădăcini adânci în sufletul ţăranului, că lucrurile străine, dacă ţi le poţi însuşi fără ştirea stăpânului, au o putere peste fire. Lucrurile cerute cu înprumut ori cele luate cu de-a sila n’au nici o putere magică, fiindcă stăpânul lor ştie despre ele. Putere deci au cele furate şi cele găsite, mai ales fiindcă paguba stăpânului îşi are partea ei în tot acest sistem de credinţă; apoi cele adunate de prin gunoaie şi cele căpătate. S’o începem dela aceste din urmă. Pe unele locuri mai mult, pe altele mai puţin, dar pretutindeni există credinţa — dacă nu şi obiceiul — că maslul pentru bolnav să se facă cu bani căpătaţi de pomană. Mulţi dintre noi ştiu că obiceiul acesta ar fi o cerşetorie curată adecă mai bine necurată şi de, sunt şi de aceia cari vecinie cer de pomană că au un bolnav acasă, şi n’au. Aceştia înşală lumea, dar nu de ei am început vorba, ci de aceia cari cerşesc banii cu bună credinţă, având într’adevăr un bolnav căruia vreau să-i iacă maslu. Bogăţia bolnavului nu împiedecă pe ai săi să umble dela prag la prag, căci nu e vorba — cum zic cei ce nu înţeleg obiceiul — nici de sgârcenie, nici de milogire şi mai ştiu eu de ce, e vorba de o credinţă care, în cazul acesta, are o parte adânc morală. E un apel la mila creştinilor, nu ca să ia parte la ajutorarea unui bolnav cu bani, ci cu sufletul lor, făcându-se părtaşi rugăciunilor bolnavului în faţa lui Dumnezeu. Vezi că credinţa aceasta e frumoasă şi înălţătoare şi are o parte dumnezeiască într’ânsa, căci lapădă haina superstiţiei şi devine un adevăr sufletesc şi o învăţătură a Mântuitorului care ne-a cerut să ne rugăm unul pentru toţi şi toţi pentru unul.. Atâta despre asta. Pentru descântece, dar cu deosebire pentru vrăji, Românca adună prin cerşire câte nimicuri toate. Cerşirea o face de cele mai multe ori pe ascunsul, ca să nu i se dea pe faţă gândul, căci după felul lucrului ce 1 care e lesne sâ-i ghiceşti ce are de gând să facă cu el. Făina strânsă dela nouă case neprimenite e leac pentru spaimă, cred ei, şi după descântec o aruncă drept jertfă pe coşul vetrei, după cât se www.dacaromamcajx) ALBINA 943 vede Mamei-Pâdurii, căci ea e tartora spaimelor, ori Smeului •care ar aduce lipiturile. Ori cui ar jertfi făina asta, ea nu le ajută nimic, căci ceea ce numesc ţăranii «spaima» după spusele babelor, e o turburare a sistemului nervos şi un început de boală grea, fie care ar fi, ori a tremurăturii din beţie ori a pelagrei. Intr’asta ai putea să înveţi pe ţărani, să nu se încreadă prea mult în haina lor aruncată pe coş, că tot aruncând făină ajung în urmă de le aruncă satul ţărână peste coşciug. Focul pe care-1 adună mamele delâ nouă case când au copiii plânsori peste noapte —se vede că tot din spaima adusă de Mama Pădurii — este tot aşâ de nefolositor. •Copiii cu «spaimă» plâng nu numai noaptea, cum zic mamele, ci şi ziua, dar peste zi mama mai are de lucru, când în casă când afară şi nu-i bagă în seamă plânsul atâta ca noaptea. Ci-că noaptea îl are în puterea ei Spaima, ceeace r oate să fie adevărat, întru cât ar fi vorba de teama copilului în întunerec, sporită prin starea lui bolnavă. Dar ştii bune că nu sunt doctor, ca să lămuresc aceste lucruri; vorba mea a fost despre superstiţia focului adunat dela nouă case. Ce poate să-i ajute acesta unui bolnav? Despre lucrurile găsite îţi voi vorbi mai scurt. E lucru în deobşte ştiut că ţăranul ţine la banul găsit şi la fierul găsit. Banul însă e mai greu de păstrat pentru vrăji şi far-.rece, fiindcă e ban şi nevoia te face să-l întrebuinţezi, apoi nu ori ce ban are putere magică, ci numai cel alb — după obiceiul din regat, piesa de 50 de bani, după al celor de peste munţi piesele de 10 şi 20 de creiţari — adecă argintul Banul alb, după cum ţi-am spus într’altă parte, e întrebuinţat ca farmecător într’o mie de chipuri, fiindcă e simbol al soarelui, în farmece de dragoste şi frumuseţe, când te speli şi te scalzi în sărbătorile primăverii, când îţi faci pe ursită, când îţi încerci viitorul, şi câte altele. Cea mai cunoscută a lui întrebuinţare este că în ziua de Paşti îl punem în lighia-nul din care ne spălăm, alături cu oul roşu. In toate acestea poţi înţrebuinţâ ori ce ban alb; cel găsit are alte scopuri. Cu el, tai capul şarpelui în ziua de Sf. Gheorghe, ca să capeţi puterea de a cunoaşte strigoaicele, cu el faci amulet la mâna copilului ca să nu se deoache, miresele îl poartă la brâu când pleacă la cununie. Dintre lucrurile de fier găsite, potcoava şi cuţitul sunt cele mai cu putere. Despre potcoavă ştii cum o bat ţăranii la pragurile casei şi ale grajdurilor, negustorii, pe tejghea, ciobanii pe un stâlp al comarnicului. Fără de cuţit găsit nu se poate descântă de izdat, de potcă şi de alte boale; cu cuiul găsit se fac vrăji de desfacere, împotriva luărei manei laptelui şi altele. Şi acum iarăşi ajungem la lucrurile furate. Să mergem de data asta tocmai la Românii din Macedonia. In ajunul Sân-Toaderului se face la aceştia un fel de jertfă, colivă pentru www.dacoramaaica.ro 944 ALBINA morţi care se sfinţeşte în biserică grâul fiert din care e făcută coliva, se împarte la cei de faţă căci e bine — cred ei — de leac pentru câte şi mai câte boale: celor mai do seamă li se dă în mână cât poţi lua între degete, iar pentru cei mulţi se aruncă pe jos s’adune care cât poate. Toată lumea se bate după acest grâu, aşa se fece învălmâşag acolo-în biserică. Acum, tinerii cari voesc să-şi vadă în vis partea, pun acest grâu, cu un ulcior astupat cu apă şi cu un colac sub pernă, şi peste noapte îşi văd ursita. Dar acel colac e lucru mare! Trebue să-l porţi toată ziua în sân. Asta nu e nimic-Dar el trebue făcut din făină furată din trei case în care pe stăpâni îi chiamă Toader. Vezi că umblând să-ţi visezi partea, poţi prea bine să-ţi iai partea de pumni dela vr’un Toader care te-ar prinde cu mâna în sacul lui cu făină. Unde-e mână credinţa deşartă, să intri tâlhăreşte prin case ca să furi făina omului ! Alta din Bucovina. Ca să aibă fetele păr frumos şi strălucitor, se spală în ziua de Florii cu apă vrăjită. Pe la miezul nopţii fierb adecă apa cu busuioc şi cu fire dela canaturile prapurilor, pe cari le fură cu prilejul îngropăciunii unei fete mari. Bagă de seamă, firele trebue să fie negreşit furate din prapori şi nu ori când din biserică, bunăoară, şi nici dela ori şi ce îngropăciune. Temeiul credinţei ar fi că. tot părul pe care îl avea l-ar fi avut în viaţă, moarta să treacă acum în stăpânirea celei ce-şi vrăjeşte, căci toate-vrăjile cred în putinţa acestei treceri de posesiune. Firele canaturilor simbolizează părul moartei, şi prostia e tot de acelaş neam cu acelora care beau sânge de iepure ca să fie sprinteni, ori de cerb ca să fie îndrăsneţi. <5. Coşbuc. Din „Monitorul Oficiai“. (18 — 30 Aprilie). — No. 15 dela 19 Aprilie: Tabele de preţuri pentru învoeli agricole-Roman Tulcea). — Bugetul Casei de credit, economie şi ajutor a corpului didactic. — No. 16 dela 20 Aprilie: Ordin general pentru concentrarea de instrucţie a contingentului 1908 din Călăraşii cu schimbul. — Preţuri pentru munşi agricole (Râmnicul-Sărat, Buzău). — No. 17 dela 22 Aprilie: Lege pentru modificarea art. 20, 65 şi 70 din legea pentru învoeli agricole. — Preţuri pentru munci agricole (Dâm-boviţa). — No. 18 dela 23 Aprilie: Preţurile muncilor agricole (Olt). — No. 19 dela 25 Apriiie: Regulament pentru organizarea şcoalelor d< arte frumoase.— Preţuri pentru munci agricole (Gorj, Teleorman, Dolj). — No. 20 dela 26 Aprilie: Lege asupra mijloacelor de echilibrarea budgetului casei de pensii. Epitropiei Sf. Spiridon din Iaşi. — No. 22 dela 29 Aprilie: Lege pentru modificarea legii de organizare a comunelor rurale. — L ge pentru modificarea art. 34 din legea, învăţ, profesional. — Modificări ^în regulamentul pentru examenul învăţătorilor ajutori.— Legea băncilor populare cu modificările introduse în timpul din urmă. www.dacaramamca.ro ALSINA 945 Le£ea pentru Ga$sa rurala. i. ,j6Vj *|ntre legile ce s’au făcut în timpul din urmă e cea zisă a Cassei rurale. Cassa rurală sau Banca ţerănească e o bancă prin ajutorul căreia ţeranii strângători şi harnici, cum şi preoţii sau învăţătorii vor puteâ cumpără moşii sau de moşii dela proprietarii cari vor voi să vânză. Se va cere dela cumpărători să dea numai o parte din preţ, — la loturile cele mici numai a zecea parte, — iar pentru -celealalte nouă părţi va da Cassa rurală hârtii vânzătorului, cum dă şi Creditul funciar rural sau cel urban (orăşenesc). Cumpărătorii vor răspunde această rămăşiţă de preţ în timp de treizeci de ani plătind capetele şi dobânda. Hârtiile cu cari Cassa rurală va plăti moşiile cumpărate se va găsi lesne cine să le ia, căci Statul e tovarăş la Cassa rurală şi garantează sau chezeşueşte plata, pe lângă că banii ce cumpărătorii loturilor vor răspunde se vor întrebuinţa la plata dobânzei şi a capetelor acelor hârtii sau bonuri. Prin urmare iată că se deschide, pentru ţeranii harnici şi strângători, putinţa de a-şi cumpăra pământ, cât vor pofti sau cel puţin măcar atâta cât le trebue ca să aibă chip de •a trăi omeneşte din roadele lui, muncind cu toată casa lor. Să aibă omul bani ghiaţâ tot preţul unei bucăţi de pământ e lucru greu şi rar; dar să aibă a zecea parte sau şi mai mult. •se poate. Se ştie, de altfel, că mulţi ţerani au cumpărat moşii, le-au pus la Creditul Funciar rural, luând asupră-le datoria, iar vânzătorului dându-i prisosul ce i se cuvenea, fie din economiile ce le aveau făcute gata, fie împruinutându-se dela băncile populare ori dela bancheri. Nime n’a avut a se plânge; cinstea şi sfinţenia ţeranilor în privinţa plăţii s’au dovedit mai pre sus de orice aşteptare. Obştiile sau tovărăşiile cari au cumpărat astfel moşii, au nemerit-o bine, dacă au fost cu băgare de de seamă şi n’au lăsat pe unii lacomi şi hrăpitori să le puie mantaua pe ochi şi să se facă stăpâni. De acuma le va fi şi mai uşor, căci Cassa rurală va fi cu privighere ca preţul moşiilor sau părţilor de moşii ce vor cumpără să nu fie umflate şi deci anevoie sau peste putinţă de plătit. Tot o dată Cassa rurală va avea drept de-a pri-vigheâ să se facă după cum trebuie îngrijirea şi împărţirea moşiei, ca să nu strice, din nepricepere, pământul şi pe urmă să nu le iasă venit îndestulător. înainte de a intra în amănunte în privinţa legii acesteia, e de folos să spunem două-trei vorbe de legea dela 1864 şi www.dacaromanica.ro 946 ALBINA de cele ce au urmat în privinţa pământului pentru ţerani- Pân la 1864, ţeranii clăcaşi aveau drept de proprietari pe-două părţi din trei pe fiecare moşie, atât pe cele ce fuseseră mănăstireşti cât şi pe cele boereşti. Clăcaşii făceau boieresc-sau clacă şi dădeau dijmă nu ca plată pentru pământul ce lucrau, ci, după un obiceiu străvechiu, plăteau astfel boeru-lui satului pentru slujba ce făcea apărând satul, judecându-li şi mijlocind la domnie pentru el. Tot odată şi domnia lăsă boierului o parte din muncile şi veniturile ce avea drept a lua dela săteni. Aşâ dar, la 1864, nu s’a luat pământ boeresc sau mănăstiresc şi s’a dat clăcaşilor, ci s’a cunoscut acestora dreptul* ce aveau din vechiu pe două treimi din moşii. Totodată s’a desfiinţat claca şi dijma, cu răscumpărare. Deci la 1864 ţe-ranii clăcaşi n’au plătit nimica pentru pământ, căci al lor erâ, dar au plătit ca să scape de robia clăcei şi a dijmei. Mai apoi s’a dat pământ pe moşiile statului (cele foaste mănăstireşti) însurăţeilor, adică la cei cari la 1864 nu erau încă însuraţi şi deci nu primiseră partea de pământ ce, după obiceiul pământului şi după legile de pe atunci, urmă să li se rânduească din ceie două treimi ale satului. Aceştia au plătit pământul. Prin celealalte legi a început a se vinele pământ ţeranilor şi li s’a vândut din moşiile statului şi încă şi acuma li se mai vinde. La 1864, la clăcaşi nu li s’a vândut pământ; la însurăţei li s’a vândut, dar ţinând seamă de neajunsul ce li s’a fost făcut prin legea dela 1864. Nu putea însă fi vre-o-alegere : erâ clăcaş sau fiu de clăcaş, însurat de curând tre-buiâ să li se dea pământ, fără să întrebe de sunt vrednici a păstră lotul şi a trage foloase din el. Celealalte legi au cercat să facă alegere, să nu dea la ori cine, a cerut o parte din preţ înainte, ca dovadă de vrednicie. Mai apoi însă legea dela 1889 şi altele n’au mai cerut şi au cumpărat şi buni şi răi, şi destoinici şi nedestoinici. Urmarea o ştim: foarte mulţi şi-au pierdut pământurile,, fie că le-a luat statul îndărăt, de oarece nu erau următori cu plata, fie că le-au vândut ei înşişi făţiş sau pe ascuns altora, chiar de multe ori neplugari. Iată de ce acuma se cere jos o parte din preţ. Cei ce n’au economii, să nu piarză nădejdea. Legea tocmelilor agricole le dă putinţă să ia în arendă bucăţele du pământ cu plată potrivită şi, dacă vor fi harnici şi strângă-tori, vor face bani şi vor puteâ cumpără şi ei. Iar dacă vor rămâneâ şi arendaşi mici încă nu va fi rău de^ dânşii. Legea Cassei centrale a băncilor populare săteşti a avut grijă să dea mijloc sătenilor de a lua moşii în arendă. Iată deci şi altă cale de-a face bani şi mai târziu a cumpără pământ, iar dacă vor rămâneâ arendaşi, nu vor fi de plâns nici aşa. www.dacoromamca.ro ALBINA 947 Mai mult decât atâta. Nici cei cari Tor trăi ca muncitori agricoli nu vor avea a se plânge, căci. cum am arătat, legea învoelilor agricole ia măsuri să li se plătească bine munca. In numărul viitor vom lua mai de-amănuntul legea Cassei rurale şi vom arătă ce foloase va putea aduce ţerănimei şi ţării. 1. de animale. e ştie că la noi este o societate pentru pro-tecţiunea animalelor, adecă o societate care să vină în ajutorul animalelor să nu lase pe oameni cu apucături sălbatice, să le bată şi să le chinuiască. Oamenii şi-au luat dreptul să se folosească de animale, punându-le să faca munci pe care oamenii nu le-ar putea face sau, deşi le-ar putea, totuşi au nevoie să se uşureze de ele. Se înţelege că în schimbul acestor slujbe omul o dator să dea şi el animalelor ceea ce ele nu pot să-şi facă singure. Animalele sălbatice, adică acele care trăesc libere în sînul naturei, îşi caută ele singure să-şi găsească hrana şi adăpostul trebuitor; iar acele pe care oamenii de atâta vreme le-au domesticit slujindu-se 1 an » » 6,— Asemenea am făcut volume legate pe un an, costând 7 lei volumuL Rugăm dar pe abonaţii noştrii cari vor să dăruiască cărţi de premii la copii să ia revista «Albina». Facem un călduros apel Domnilor revizori şcolari, institutori şi învăţători, şi îi rugăm a recomanda revista «Albina» între cărţile de premii. Toate cererile trebuesc însoţite de cost. Che lil su~* n socoteala noastră. www.dacoramaiiica.ro ALBINA 951 îmbunătăţirea rasei cailor noştri. in. Am arătat modul cum se încurajează creşterea cailor în Austro-Ungaria şi Bulgaria, pentru a da putinţa celor ce se interesează de a întrevedea pentru viitor programul ce trebue adoptat pentru încurajarea creşterii'cailor la noi. Iniţiativa proprietarilor pentru creşterea cailor ar exista în ţară şi probă despre aceasta este că mulţi proprietari şi chiar arendaşi au înfiinţat herghelii, între cari putem cită în Moldova hergheliile ddui Al. Cantacuzino-Paşcani la Salcia, a d-lor Stroiei la Manoleasa, a d-lui Negroponte la Mă-. răşeşti, unde produce numai cai de pur sânge pentru curse şi altele. In Dobrogea avem herghelia Pariano şi altele cari produc cai buni Dobrogeni. In Muntenia sunt herghelia d-lui A. Marghiloman la Buzău unde se produc cai pur sânge, herghelia Seceleanu, Sandu Popa şi Apostol în Ialomiţa, herghelia Suţu (Slobozia). Pe Domeniile Coroanei se urmăreşte cu un interes deosebit creşterea cailor cum şi îmbunătăţirea cailor ţărăneşti după aceste domenii. Pentru realizarea acestui scop se urmează un program bine stabilit, după cerinţele comerciale şi agricole. Se produc 3 rase de cai: a) Cai de V2 sânge englez sau anglo-arabi cu talia peste 1,55 m. proprii pentru călărie şi trăsură. Acesta e calul cel mai comercial în ţară şi care poate servi şi pentru cavalerie. b) Cai de muncă cari se produc din epe de Mura (rasă ungurească) cu armăsar Ardenez sau Perşeron mic. Aceşti cai sunt cei mai buni pentru muncile agricole, transporturi, etc. şi chiar pentru artilerie, pentrucă sunt puternici, blânzi şi pot fugi cu greutăţi la trap. c) Armăsari de rasă arabă, în scop de a servi la ameliorarea cailor ţărăneşti pe Domeniile Coroanei. Epele locuitorilor cum sunt mici, cu talia de 1,30—1,40 m. nu s’ar pu-teâ împerecheâ cu armăsari mai mari. Generaţiunile viitoare, dacă vor fi hrănite mai bine şi mai desvoltate se .vor putea încrucişa cu armăsari mici Ar-denezi sau Pefşeroni, spre a produce cai mai puternici şi mai de folos în lucrări agricole. Dar îmbunătăţirea rasei cailor ţărăneşti depinde de îmbu-năţăţirea însăşi a stării materiale a ţăranului român. După cum am arătat, pă Domeniile Coroanei se urmează un program anumit în creşterea cailor şi aproape pe toate s’au înfliinţat herghelii mai mari sau mai mici. www.dacoromamca.ro Armăsari de reproducţie de pe Domeniul Coroanei ♦.Şegarcea*4. ■ Epc cu mânji din herghelia de pe Domeniul Coroanei uŞegarcea i î-------;----j------ 954 ALBINA Pe Domeniul Segarcea este herghelia cea mai mare cu 84 epe din rasele următoare : 48 jumătate sânge englez şi arab, 36 nooius şi mura pentru tracţiune, 109 mânzi şi mânze până la 3 ani, 1 armăsar pur sânge englez, 2 armăsari 1/2 sânge englez, 4 armăsari anglo arabi şi arabi, 2 armăsari nonius. Pe Domeniul Sadova sunt 42 epe şi 6 armăsari din Casele următoare: 19 epe de rasă românească şi arabe, 23 epe de mura şi nonius, 2 armăsari arabi, 1 armăsar de Rueăr, 1 armăsar nonius, 2 armăsari mura. Pe Domeniile Gherghiţa, Cocioc, Ruşeţ, Domniţa şi Do-brovăţ de asemenea există herghelii mai mici cu epe de'1/-, sânge şi armăsari anglo arabi sau nonius. Rezultatele creşterii cailor sunt bune când conducătorii hergheliilor au iubirea pentru cai, căci în ceeace ■ priveşte pământul şi clima ţării româneşti în trecut au produs cei mai . buni şi mai frumoşi cai. Armăsarii trebuincioşi pentru hergheliile Domeniilor Coroanei se procură treptat în fiecare an după programul adoptat şi în primăvara acestui an se va îiriulţî numărul armăsarilor pur sânge şi se vor importă mai mulţi armăsari ar-denezi. Dar dacă statul nu va încuraja creşterea cailor în ţară prin ridicarea taxelor vamale pentru caii ungureşti şi dacă nu va recrută un mai mare număr de cai în ţară pentru armată, toate încercările lăudabile făcute atât de Administraţia Domeniului Coroanei cât şi de proprietari sau arendaşi vor cădea prin descurajare. Statul e dator să plătească mai bine caii remontaţi în ţară după cum plăteşte şi statul ungar ca şi cel bulgar şi. care pentru anume servicii primesc şi cai cu talia mai mică. D-l Al. Cantacuzino Paşcanu care creşte cai destul de buni, îmi spunea că Caii refuzaţi de comisiunile noastre de remontă s'au vândut cu preţ mai bun pentru armata austriacă în Bucovina. In comparaţie cu statele vecine Statul român face foarte mici sacrificii, pentru îmbunătăţirea rasei vitelor, de aceea efectul lor nu se resimte. Remonta cavaleriei costă pe Stat 400--500.000 lei anual, www.dacarcmanica.ro Armăsar anglo-arab de pe Domeniul Coroanei „Dobrovăt‘\ * 956 ALBINA iar pentru artilerie 300—400.000 lei şi pentru călăraşii cu schimbul aproape îndoit, dacă nu mai mult. La Medjidie, unde se face în fiecare an un târg care ţine dela 2—26 Octomvrie, se extrag mulţi cai turcomani de sânge, plini de foc, dar de talie mică. Până mai deunăzi veneau comisiuni bulgare de cumpărau cu preţ mare asemenea cai pentru paza malului Dunării cu jandarmii lor. Cal românesc dela Rucăr. (După: Stavrescu, Hipologic). Un cal de aceştia însă nu poate duce în spinare un jandarm de ai noştri încărcat cu echipamentul şi greul harna-şament ce trebuie să poarte. Pentru o mai mare încurajare în viitor a creşterii cailor,, statul ar puteâ lua următoarele dispoziţiuni: a) Să ridice taxele vamale pentru importul cailor din Ungaria la cel puţin L00 lei de cap, taxă pe care să o plătească şi ministerul de războiu. b) Remonta să se facă mai larg în ţară şi statul să plătească mai bine caii. c) Depozitele de armăsari reproducători să se mărească www.dacoromamca.ro ALBINA 957 şi statul să cumpere cât mai mulţi armăsari cari sunt buni din ţară. d) Reproducătorii pentru epele ţăranilor să fie numai de rasa arabă si să fie în timpul montei împrăştiaţi prin comunele rurale cele mai populate cu cai. e) Statul să cumpere şi armăsari de măre valoare, pe cari să-i închirieze în condiţiuni mai favorabile proprietarilor sau arendaşilor cari au herghelii şi nu pot cumpără armăsari scumpi. Cal din Dobrogea. (După: Stavrescu, Ilipolojfie.) f) Statul şi judeţele să ţină în fiecare an expoziţii de animale şi să dea premii celor mai buni produşi. Numai prin măsuri de felul acestora putem speră că în viitor rasa cailor din ţară se va îmbunătăţi. Din punct de vedere al economiei naţionale este de dorit aceasta, căci n’am mai fi siliţi a cumpără cai din ţările vecine, cai ce se pot produce la noi, iar banii cari se dau peste hotare la fiecare remontă ar rămâneâ în ţară slujind la alte nevoi. F. Davidescu şeful Regiei Domeniului Coroanei Şegarcea. www.dacoromamca.ro 958 ALBINA Ce fel de „poze“ să avem în casă. ulţLdin.vSăteniL, noştrii-. au^obiceiul de a-şi împodobi pereţii caselor cu tablouri sau cu «poze», cum zic ei Şi ar fi tare bun obiceiul acesta, dacă «pozele» puse pe pereţi ar fi bine alese ; dar, din păcate, se pun _ tocmai «poze» de acelea care n’ar trebui să se pună. Am văzut în multe case, pus oleacă mai departe de icoană chipul vreunui împărat rusesc, ori neamţ, ori mai ştiu eu de ce naţie. Nici într’o casă de sătean însă n’am văzut chipul lui Ştefan cel' mare, al lui Mihai Viteazul, a lui Cuza Vodă ori al înţeleptului nostru rege Carol I. Apoi bine, fraţi săteni, spuneţi d-tră, nu-i ruşine să avem in casă chipul împăratului rusesc, cu care n’avem nici în clin nici în mânică şi să n’avem chipul regelui nostru?. Dacă aţi merge într’o ţară străină, aţi vedea în ori ce casă de bogat ori de sărac, chipul Domnitorului şi al Doamnei lor. Ba încă, naţiile străine ţin aşâ de mult la domnitorul lor, că vând şi în alte ţâri poze cu chipul lui. Şi pe la noi vin toarte des Ruşi cu poze de ale împăratului lor ; şi când le vedem aşa frumos boite cu roşu ori Cu albastru de bat la ochi, no grăbim să le cumpărăm, dar nu ne gândim că făcând asta, săvârşim o nelegiuire. Noi am avut domnitori de ai noştri vestiţi, cari s’au bătut cu toate liftele duşmane şi le-au dovedit, cari ne-au .apărat legea creştinească şi pământul, cari ne au scăpat de robie. Ei au făcut biserici măreţe, au făcut legi drepte, au iubit, poporul. Aşa au fost de pildă Ştefan cel mare, Mihai Viteazul, Mircea cel mare în vremurile mai vechi, iar în vremurile mai dincoace Cuza Vodă — pe care cei bătrâni l-aţi apucat — şi Majestatea sa Regele Carol I, care a bătut de a stins pe "lirei la Plevni şi care domneşte şi azi peste noi. Deci, ch purile acestora să Ie punem pe pereţi, căci sunt de ai noştri şi ne-au făcut bine, iar nu ale Străinilor. Măcar cu atâta să arătăm şi noi că suntem recunoscătări strămoşilor vestiţi : păstrându-le chipul în casele noastre şi po-menindu-le cu sfinţenie numele. Căci dacă în vremurile www.dacaromamca.ro ALBINA 959' vechi, când atâtea suferinţi am avut de îndurat n’am fi avut domnitori viteji ca Ştefan cel mare şi ca Mihai Viteazul,, noi n’am fi fost Români, cu legea noastră, cu obiceiurile noastre, cu pământul nostru; ci, am fi fost turciţi, robi, iar în biserica noastră în locul preotului ar fi slujit un hoge turcesc. Eu vă îndemn din toată inima, fraţi săteni, să nu mai cumpăraţi «poze» cu chipuri de a regilor ori împăraţilor altor naţii, iar pe acele care le aveţi in casă să le rupeţi şi să le, puneţi pe foc, căci nu aveţi cu asta nici o pagubă. Şi în locul lor să cumpăraţi poze cu chipuri de ale domnitorilor români din vremurile trecute şi mai ales să nu lipsească din nici o casă chipul înţeleptului nostru Rege Carol I şi a Reginei Elisabeta, cea bună ca o mamă. O®^©0O- D. V. Toni. Galaţi. I De pe Domeniile Coroanei. In zilele de 21—23 Aprilie- a. c, d-1 Ioan Kalinderu, aflându-se la Domeniul Coroanei Domniţa din jud. R-Sârat, a vizitat bisericile, şcoalele-şi banca populară din localitate. In ziua de Sf. Gheorghe a asistat chiar la serviciul divin în biserica din cătunul Piscu, fiind mai toţi sătenii de faţă. După sfârşirea slujbei,. Păr. Georgescu a ţinut o predică, arătând foloasele credinţei când e însoţită de fapte bune. Ca pildă mai apropiată a dat pe M. S. Regele, care prin d-1 Administrator ai Domeniului Coroanei a contribuit în cea mai mare parte la ridicarea bisericei locale. A vorbit apoi despre înaltul scop 1 Domeniului Coroanei, despre modul în care d-1 Kalinderu se stră-dueşte pentru întărirea credinţei in popor, pentru luminarea şi îndreptarea stării sătenilor. Sfârşind, Cucernicia Sa a făcut urări pentru viaţa, sănătatea şi fericirea M. M. L. L. Regelui, Reginei şi a întregei Familii Domnitoare. La eşirea din biserică locuitorii s’au adunat apoi împrejurul d-lui Kalinderu, căruia i-au adus mulţumiri atât pentru graba ce a pus de a-le da islaz cât şi pentru locul foarte fertil în care l-a ales. D-1 Kalinderu le-a arătat că Domeniul Coroanei nu-e obligat prin lege-să dea islaz, dar a ţinut s’o facă, fiind vorba de săteni pentru care a avut totdeauna o deosebită grijă, şi cari trebuesc ajutaţi în toate chipurile pentru a putea propăsi. De acest sentiment sunt însufleţiţi toţi oameiiii ţării; e însă trebuincios ca şi sătenii să se silească prin muncă cinstită şi prin ascultare, dacă voesc Să-şi îmbunătăţească starea lor. Ir, ce priveşte pe locuitorii Domeniului Coroanei, d-1 Kalinderu se bucură că au înţeles de mult aceasta şi că factot ce pot, ascultând şi urmând poveţile ce li se dau. E mulţumit asemenea că sătenii iubes: biserica. Credinţa în D-zeu, abate pe om de la fapte rele, îl face ascultător orân-duelilor întocmite pentru binele tuturor. Tot atât trebue iubită şcoala, a cărei chemare e să lumineze mintea şi să înarmeze pe cei ce o urinează cu ştiinţa multor lucruri care să le fie de folos în viaţa lor. Prin şcoală şi lumină îşi poate îmbunătăţi fiecare soarta, căci cel ca ştie carte, învaţă repede şi mai multe lucruri bune, decât cel care aşteaptă să le auză sau să le vădă la alţii. www.dacaromanica.ro ■960 ALBINA Din această cauză se interesează şi Administraţia Domeniului Coroanei atât de mult de şcoale. Ea face mai mult, căci în toate lucrările caută să dea pildă sătenilor •cum să trăiască, cum să munciască şi cum să se poarte, pentru a fi plăcuţi lui D-zeu şi a-şi îmbunătăţi starea. Pentru aceasta nu cere altă răsplată decât mulţumirea de a vedea pe săteni că se ridică atât sufleteşte cât şi materialiceşte. Ca un nou îndemn pentru locuitorii din Piscu, d-1 Kalinderu a hotă-rît să se construiască pe cheltuiala Domeniului Coroanei o şcoală nouă cu 2 săli, iar localul vechiu să se prefacă într’un frumos teatru sătesc. La plecare locuitorii au urat sănătate d-lui Kalinderu. Tot cu acest prilej d-1 Kalinderu a mai luat măsuri să se facă un adaos la sala de clasă pentru divizia I dela şcoala din Domniţa şi să se caducă mai multe reparaţiuni bisericilor. Despre Limbrici. imbricii sunt paraziţi a maţelor omului, ce se îmulţesc foarte mult şi pricinuesc neajunsuri şi boale rele; ba uneori omul poate muri, dacă nu se arată doctorului. Limbricii se îmulţesc prin ouă. Dacă necurăţeniile, în loc să fie date în privăţi, se aruncă pe afară, oule, cari. trăesc aproape 3 ani, pot prin diferite chipuri să intre în corpul omului, şi din •el ies limbricii. Astfel molipsirea se poate face prin legume, sălăţi, etc., udate cu apa ce conţine ouă de limbrici. De asemenea se face şi prin apa oe se bea, ori bându-se apă din diferite eleştae sau •din fântânile de pe locurile joase, unde se adună apa de ploi, ce spală pământul de diferite necurăţenii între cari şi ouă de limbrici, ce sunt neînchipuit de mici. In general limbricii nu fac rău când sunt în foarte mic număr; dar când se îmulţesc, se fac primejdioşi. Se găseşte, câte odată, la aceiaşi persoană o cantitate de limbrici, într’adevăr, de necrezut. Se citează un caz de un copil de 12 ani, care făcu cam la 2.000 în vr’o 5 luni, cea mai mare parte prin vărsături, 300 fură daţi afară într’o singură zi. Ei rămân rar în loc, în maţe în genere sunt goniţi prin şezut, dar,, de multe ori se ridică în www.dacoramaiiica.io ALBINA 961 stomac, de unde sunt daţi afară' prin vărsături-Prin sforţările de vărsături, se ridică în sus prin esofagplinfem faring#j./ie unde, sau sunt daţi afară prin gură, sau trecând în trompa lui Eus-tachiu ies prin ureche, sau prin nas, ba chiar se-citează două cazuri de limbrici puţin voluminoşi ce ridicându-se în sus prin canalul nasal au eşit prin orificile lacrimale în unghiul intern al ochiului. Mai des se întâmplă ca din faringe să cadă în laringe; atunci determină accese puternice de năbuşală, cari aduc moartea. Acestea sunt drumurile ciudate pe cari le fac limbricii în căile digestive superioare. Din intestinul subţire pot deasemenea să pătrundă, în canalul pancreatic sau în coledoc, de unde mergând în sus cad în beşica fierii sau se ridică până în ficat. Astfel ei întrerup cursul fierei cauzând «gălbenarea»; dilată canalele, le irită, dând naştere la o mare umflătură formând abcese a ficatului,, uneori foarte întinse. Aceste abcese foarte dureroase se deschid afară prin piele, în peritoniu, sau ( făcându-şi drum prin diafragmă, se deschid în plă-mâni, în bronşe. Moartea este sfârşitul obicinuit al Limbric. (După : P. Bert, Zoologio). www.dacaromamca.ro ■962 ALBINA acestor accidente, dacă nu chiemi îndată medicul. Limbricii se lipesc cu gura de mucoasa intestinală, pe care o irită, produc mici abcese, apoi adevărate răni ce bortelesc intestinul, pe unde ei cad în cavitatea peritoneală cauzând o boală de o gravitate extremă: peritonită. Prezenţa limbricilor în intestine, când sunt puţini, nu se arată uneori prin nici un semn deosebit la început, dar mai târziu sau fiind în mai mare număr se simt dureri când apăsăm puţin pântecele. Când se ridică în stomac, provoacă dureri mari, greaţă, vărsături însoţite uneori de sughiţuri şi convulsiuni. In asemenea cazuri unii 'oameni n’au deloc poftă de mâncare alţii mănâncă peste măsură de mult. Semnele cele mai obicinuite sunt: dureri în jurul buricului, dureri iuţi, vii şi umflarea pântecelui. De asemenea omul are ori încuială ori eşire afară. Limbricii se împleticesc uneori umplând cavitatea intestinului, împedicându-1 astfel dela funcţiunea lui importantă. Apoi uneori mâncări mi la nas şi în jurul gurei, inegalitatea pupilară, miros acru din gură, slăbire. S’a semnalat încă pulsul neregulat, tresărituri a membrelor, agitaţie, visuri urîte şi scrâşnirea dinţilor în timpul somnului. Deplasările limbricilor determină vii iritaţi uni a terminaţiunilor nervoase, dând naştere la fenomene reflexe, ca: convulsiuni, atacuri de epilepsie, hemiplegie, accidente cari simulează perfect meningita. Limbricii produc o substanţă otrăvitoare, oare absorbită de intestin intră în sânge,unde distrugând globulele roşii, produc anemia. S’a crezut multă vreme, că limbricii se nutresc din conţinutul intestinului, astăzi însă e dovedit că se nutresc cu sânge, pe care îl sug fixând gura de peretele intestinului. De aceia se observă o mare anemie şi slăbire a întregului organism la aceia cari au limbrici şi se neglijează complet necătân-du-se cu medici. Ca să se previe îmbolnăvirea cu aceşti paraziţi» trebue să se întrebuinţeze apa absolut curată, fil- www.dacaromamca.ro ALBINA 963 trată, din fântânile acoperite sau apa de isvor. Dacă, însă, nu se poate avea asemenea apă, să se fiarbă bine apa în vase curate şi răcindu-se să se întrebuinţeze. Odată însă ce va vedea cineva în materiile sale fecale un limbric, chiar fără să aibă simptome alarmante, trebue, în interesul sănătăţei, să se prezinte la un doctor, căci trebue să se gândească că poate mai sunt înăuntru. Ca medicament specific limbricilor este «santonin» ce în asociaţie cu «calomelul» omoară şi dă afară prin anus toţi limbricii din intestin. Acest medicament se întrebuinţează numai după prescripţiile-, doctorului care ţine seama de vârsta şi de rezistenţa organismului bolnavului. Domnului Maxim I. Popescu Ricman, corn. Băbiciu, Romanaţi. Leacuri în contra tignat'esului, s’a mai scris şi altă dată în «Albina»,. O doctorie oare-cum nouă care s’a întrebuinţat mai întâiu prin Italia-şi Franţa, şi care a început a se sfătui şi de către veterinarii român cu bun folos pentru caii cu lignafes, este aceea pe care o vom arătă acî Ea trebue păstrată şi dată cu multă luare aminte, fiind foarte otră:-j vitoare. Se prepară la farmacie. Arseniat de stricnină, un gram. Veratrină, trei grame. Arseniat de fier citro-amoniacal, 30 grame. Alcool g. s. Apă distilată, 300 grame. Se amestecă, şi se dă câte o lingură pe zi în apă de băut, până se termină. După o lună se poate repetă încă odată. Trebue ştiut încă că' nici această doctorie nu vindecă cu totul tigna-, fesul, îl uşurează însă foarte mult. Calului cu durere de pântece, să i se deâ câte o lingură pe zi în apă de băut, sau în ovăz, din.doctoria următoare, timp de vre-o zece zile- Sulfat de sodă, 200 grame. Clorura de sodă, 100 grame. Biccarbonat de sodă, 50 grame. M. fă pachet. Pe lângă aceasta se va mai îngriji ca animalul, să fie hrănit cu fân., şi grăunţe bune şi adăpat regulat de trei ori pe zi. Dr. Gh. Scripcă. Dorohofu. Corespondenţă cu cititorii. Irimia Popescu. Medic-V eterinar www.dacaromamca.ro “964 ALBINA Sfaturi sătencelor pentru creşterea gândacilor de mătase. 1. — A se spoî odaia unde se face creşterea, cu lapte de var de două ori, pe păreţi şi pe tavan. De asemenea să se lipească pe jos cu pământ galben, fără. baligă. 2. — Sămânţa de gândaci de mătase să nu se ţie pe sobă, căci se arde, nici în sân, căci vermii -eşiţi sunt slabi şi rămân trântori. Sămânţa de înviat se poate pune pe un scaun, lângă sobă, chiar în cutia- ei. 3. — In timpuri ploioase, ca să se usuce umezeala din odaie, ceeace nu prieşte vermilor de mătase, trebue să se pue câţiva bulgări de var nestins într’o strachină pe jos, până când varul se face praf. 4. — Frunza de dud, ce se dă vermilor ca mân-■care, nici odată nu trebuie să fie udă, mai ales de rouă, nici veştedă, uscată, sau încinsă. Este bine -a se scutură frunza de umezeală şi de praf, înainte ■de a se dă vermilor. Frunza trebue ţinută într’un www.dacoramamca.ro ALBINA 965- loc uscat şi aerisit, întinsă pe o rogojină uscată,, să nu fie grămada mare una peste alta, şi din când în când trobue răsfirată puţin. 5. — Odaia de creştere trebue să fie pururea cu aer curat, fără miros de ceapă, usturoi, tutun sau băligar. Ferestrele să fie deschise de două ori pe zi, înainte de amează şi înainte de toacă, iar nu atuncaa când suflă vântul cald şi secetos sau cu praf. La fereastră şă fie o perdea de pânză, pentru ca soarele să nu lovească de a dreptul vermii. Iar când fereastra e deschisă, să fie lăsată jos perdeaua, pentru ca să nu intre praful. Măturatul odăei să se facă cu o mătură udă sau cu un smoc de pelin umed, ca să nu se ridice praful peste vermi. 6. — Vermilor de mătasă le prieşte mai bine, cu cât sunt mai răriţi şi li se dă frunză mai multă când ajung la al treilea şi al patrulea somn. Vermii trebue primeniţi în toate zilele, însă cu mâinile-spălate curat şi fără miros. Primeneala şi rărirea se poate face mai uşor, dacă creşterea se face pe paturi aşezate unul deasupra altuia. Paturile pot fi. făcute din răchită subţire împletită sau din ostre-ţe de trestie. Intr’o odaie obişnuită se pot aşeză, unul peste altul 6—7 paturi. 7. — Când vine vremea ca vermii să înceapă a se urcă, să se întrebuinţeze mai bine măturele, pae de rapiţă, rapiţă sălbatică, talaje de lemn, iar nici odată să nu se pue pe ramuri de plop sau orice alte ramuri care nu sunt uscate la soare cu o lună mai înainte, căci din acele ramuri verzi se aduce umezeala la vermi, din care pricină mor mulţi. Dacă timpul este uscat în vremea urcărei,. geamurile trebue ţinute deschise toată ziua, luându-se pază însă în contra pisicilor, păsărilor, punând ostreţe la ferestre. 8. — Pentru a împedicâ înfluturarea până la. tragerea gogoşilor ce se ţin pentru trebuinţa casnică, se vor pune gogoşile într’un coş de nuele de răchită, acoperit cu pânză de sac, peste un cazan,, cu apă clocotind, în timp de două ceasuri, că să. www.dacoromanicajo <966 ALBINA pătrundă bine căldura în gogoşi, care omoară, gândacul din ele. Apoi se pun gogoşile la uscat la aer iar nu la soare, căci într’altfel gogoşile îşi perd coloarea. Gogoşile care se vând Societăţei «Ţesătoarea» nu trebue omorâte, ci îndată după învelit se aduc la Societate, care le omoară în -cuptoarele sale, la Bucureşti, Str. Popa-Lazăr No. 4 (biserica Oborul nou). 9. — Tragerea borangicului cu maşina e mult mai bună de cât cum îl face rotăreasa şi ar fi bine ■ca rotăreasa să-şi procure o maşină de tras, pentru ca firul borangicului să fie tras în mod regulat. 10. — Din creşterea vermilor de mătase, nimica nu se perde. Scama care înveleşte gogoaşa, cămaşa rămasă pe verme la tras şi toate resturile rămase la trasul borangicului se pot întrebuinţa fierbându-le şi apoi torcându-le, se fac stofe de mătase pentru mobile, ciorapi şi veiinţe. Gândacul însuşi este •o bună mâncare pentru îngrăşatul păserilor; tot ce rămâne dela premenirea vermilor, adică foi de dud, se îrtrebuinţează ca îngrăşăminte la pomii roditori 11. — îndată după scoaterea gogoşilor, odaia de ■creştere trebue curăţită bine, aerisită şi văruită de ■două ori, ca să iasă mirosul vermilor de mătase, •care nu este sănătos. Cronica Săptămânii. (8 — 14 Maiu). Din Ţară. — La 8 Maiu MM. LL. Regele şi Regina însoţiţi de Principii Carol ■şi Elisabeta, s’au întors în Capitală, din călătoria pe care au fâcut-o pe Dunăre. — Ziua de 10 Maiu a fost sărbătorită în întreaga ţară, dar mai frumos a fost serbată la Bucureşti, căci a luat parte însuşi Suveranul, mulţumită înţelepciunii căruia poporul românese se bucură de fericirea de a avea o zi ca aceasta. Zeci de mii de oameni au fost de faţă, în haine -de sărbătoare, şl au strigat «Să trăească!» Suveranului care de 42 ani •conduce poporul românesc. Serbarea s’a început cu un Te-Deum la Mitropolie oficiat de I. P. S. Mitropolitul Primat. Au fost de faţă M. S. Regele, Principii moştenitori, miniştrii ţării, înaltul cler, funcţionarii cei mai înalţi, precum şi ataşaţii militari streini. www.dacoromanica.ro ALBINA 967 După terminarea serviciului divin, M S. Regele a încredinţat noile ■drapele sfinţite în aceeaşi zi comandanţilor câtorva regimente şi batalioane. Incredinţându-vâ acest drapel care este simbilul patriei, zicea M. S. Regele, către corn m lanţul respmtiv, sunt convins că vă ve-i Tărsâ la nevoie sângele pentru a-1 apăra». In urmă M. S. Regele, AA. LL. Principele Ferdinand. Principesa Ma-ria şi principele Carol călări, au plecat pe bulevardul Universităţii, unde au primit defilarei elevilor şcoalelor şi a trupelor. Seara. Familia Regală a făcut o preumblare pe calea Victoriei frumos iluminată. Mulţimea a aclamat cu căldură pe Suverani şi pe Principii iubiţi. — Biblioteca Fundaţiei Universitare «Carol I» a încheiat printr’o serbare încă un an de viaţă. Se ştie că această bibliotecă, atât de folositoare pentru studenţi şi profesori, se datoreşte M. S. Regelui, care a donat o însemnată sumă de bani pentru înfiinţarea ci şi care se interesează necurmat de mersul ei. Serbarea s’a deschis în prezenţă d-lui Ministru al Instrucţiunii, a d-Ior-I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, C Dumitrescu-Iaşi, Pompiliu Eliade, Tzigara Samurcaş, Bogdan, Onciu, profesori universitari etc. D-l C. Dumitrescu-Iaşi a vorbit despre pregătirea pentru viaţă a studenţilor noştri. D-l Tzis?ara Samur caş a citit darea de seamă a bibliotecii pe anul trecut, din care reese că s’au citit 65.103 cărţi, şi că s’a Îmbogăţit cu peste 1000 volume. D-l Ministru al instrucţiunii a îndemnat pe studenţi să muncească fără preget pentru propăşirea neamului. M. S, Regele a bine-voit a primi in audienţă pe d-l ministru al instrucţiunii, dimpreună cu d l Rector al Universităţii din Bucureşti şi d l bibliotecar al Fundaţiei. D-l C. Dumitrescu-Iaşi a prezentat M. S. raportul asupra mersului in-stituţiunii, iar d-l Al. Tzigara Samurcaş un volum legat coprinzând temele absolvenţilor universităţilor din Bucureşti şi din Iaşi şi lucrările speciale tipărite în cursul anului din fondurile Fundaţiunii. — Duminică 11 Mai, la orele 101/, dimineaţa s’a pus, în prezenţa AA. LL. RR. Principele Ferdinand şi Principesa Maria, piatra fundamentală a Palatului Camerei de Comerţ ş: Bursei din Bucureşti ce se eonstru-•eşte pe terenul din strada Doamnei colţ cu strada Smârdan. La această ceremonie au asistat d-nii Miniştri, reprezentanţii înaltelor ■autorităţi, Deputaţii şi Senatorii de Ilfov, reprezentanţii Camerelor de -Comerţ din tară, membrii Camerei de Comerţ din Bucureşti, membrii ■Camerei de Meserii, membrii Comitetului şi Corporaţiunei Bursei, precum şi comercianţii şi industriaşii fruntaşi din Capitală, Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, asistat de preoţii bisericilor Sf. Nicolae Şelari şi Doamnei. După terminarea serviciului divin, d-l Assan, Preşedintele Camerei •de Comerţ, a pronunţat o cuvântare în care a arătat inportanţa serbă-rei. A răspuns d-l Anton Carp, Ministrul Agriculturii şi Domeniilor şi ■ad-interim al Industriei şi al Comerţului. Apoi s'a dat citire documentului referitor la punerea pietrei fundamentale, care s’a semnat de cei prezenţi, şi s'a zidit de AA. LL. RR. Prin •cipele şi Principesa României. — Cn prilejul zilei de 10 Maiu, Academia Română a ţinut o şedinţă solemnă. A vorbit d-l D. Sturdza secretarul Academiei şi prim ministru, despre însemnătatea acestei măreţe sărbători şi în deosebi despre progresele mari pe cari le-a săvârşit ţara în timpul celor 42 de ani de domnie glorioasă a M. S- Regelui. — Joi 8 Maiu s’a inaungurat localul societăţii preoţeşti, «Ajutorul» din bulevardul Carol (Bucureştii. — C. Lascar, fost subdirector al direcţiunii învăţ, secundar şi superior, a încetat din viaţă. Defunctul lasă numai păreri de rău. — Pe mica piaţă din str. Teilor din Bucureşti, s’a ridicat o statuie www.dacaromamca.ro 968 ALBINA lui Vasile Lascăr, fost ministru. Inaugurarea monumentului a avut loc la 11 Maiu. D-l Emil Costinescu, ministru de finanţe, şi V. Brătianu, primarul Capitalei, au rostit cuvântări arătând meritele aceluia al cărui monument s’a inaugurat. — In_ Capitala ţării s’a ţinut al 12-lea congres al Asociaţiei medicilor din ţară. întâia şedinţă s’a ţinut Ja 11 Maiu, fiind de faţă d-nii I. Brătianu, ministru de interne. A. Saligni, preşedintele Academiei Române, I. Cantacuzino, directorul general al Serv. Sanitar, etc. Din Strâmtate. — In Belgia două trenuri s’au ciocnit. Două vagoane pline cu călători au fost sfărâmate. Sunt zeci de morţi şi peste o' sută de răniţi. — Preşedintele republicei franceze, d-l Fallicres, a vizitat pe regele Angliei la Londra. Primirea sa a fost foarte călduroasă. — In Elveţia au căzut ninsori ca şi iarna. Semănăturile în multe părţi sunt nimicite de îngheţ şi de viscol. — S’a format o societate de medici la Berlin, petru cercetarea boalei cancerului (racuhir). — Mitropolitul grec din Coriţa (Macedonia) se împotriveşte ca Românii din com. Pleasa să aibă biserică românească. Cel dela Florina, tot astfel pentrucă Românii dela Nevesca au şi ei biserică românească. — Scriitorul Franşois Copee, membru al Academiei franceze, a murit. = Guvernatorul persan din oraşul Facbris a primit o scrisoare din partea Ruşilor cu o somaţie către capii triburilor revoluţionare, ca să plătească despăgubiri Ruşilor jefuiţi, şi să le dea pe asasini. In caz. contrariu, Ruşii ameninţă că vor trece hotarul şi vor nimici satele triburilor. — Din clasa anului 1909, se va chemă sub drapel un număr de 44.000 tineri pentru cadrele permanente, un număr de 3.414 tineri pentru cavaleria cu schimbul şi un număr de 544 tineri pentru marina militară. — La Budapesta, discutându-se budgetul ministerului de justiţie, deputatul român Pop se plânge de faptul că jîn ultimul timp s’a numit, în regiunile locuite de Români, judecători cari nu înţeleg limba română. S’a plâns de asemenea de marele număr de procese intentate presei naţionalităţilor in ultimul timp. Deputatul Issekutz răspunde d-lui Pop, declarând că şefii naţionalităţilor desfăşură o agitaţiune contra statului, care trebue pedepsită sever. — Revistei «Ţara noastră» din Sibiu, i s’au intentat două procese de presă. Intr’unul e dat în judecată d-l Octavian Goga, în al doilea redactorul responsabil O. Grita. Rugăm călduros pe prietenii noştri institutori şi în-» yăţători, ca cu prilejul împărţirei premiilor să aibă în vedere colecţiile revistei noastre între cărţile de premii. Administraţia, www.dacaromamca.ro „STER U H“ Societatea «Steaua» are de scop a lucrâ pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa,, să faci & se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ <1 -Ini Spira C. Ilarei, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loaii Kaliutleru, Membru al Academiei Române— Yice-preşedinţe, Snva Smiiănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, >j»iru C. llareL, Mtnttn.ru, profesor univer• sitar. — Secretar, Const. Ban», profesor secundar, fost inspector şco-lar. — Membrii ; Petre Administrator al Casei *S'- JHserici Autorefule Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Centrul -şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului româna I Dimiirescu Trucopu», senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylfidescn, fost M*nistru% profesor universitar, Trist» S. NVjroescu, fost administrator ol Casei Şcou/elor, pro faur se iun Iar; Tom oi lin Eliailc, pro, fesor universitar — Cenzori Toast. maiuer de nune; Preotul econom Const. limesc», profesor secundar; Const. Alexamirescu, institutor. Membri Însorişi şl ooîizaţluni plătite (urinare). D. Cop car u (Constanţa), 1 leu; C. Neicu (Constanţa), 1 leu; P. Pope-scu (Constanţa), 1 leu; St. Ivanciu (Constanţa), 1 leu; B. Economu (Constanţa), 1 leu; Gh. Cristescu (Constanţa), 1 leu; N. Lungulescu (Constanţa), 1 leu; M. I. Perianu (Constanţa), 1 leu; D. I. Petru (Constanţa), 1 leu; I. Constantinescu (Constanţa), 1 leu; C. Cornescu (Constanţa), 1 leu: Iulia Cornescu (Constanţa), 1 leu; N. Atanasiu (Constanţa), 1 leu; Pr. C. Georgescu (Constanţa), X leu; D-ra Lăpuşneanu (Constanţa). 2 lei; Vasile Popescu (Constanţa), 1 leu; Const. Radu (Constanţa), 1 leu; Constanţa Alecu (Constanţa), 1 leu; Elena Climescu (Constanţa), 1 leu; Şte-iania Urturai (Constanţa), 1 leu; Alex. Gheorghiu (Constanţa), 1 leu; Ar-nâutu loan (Constanţa), X leu( Păun Drâgânescu Constanţa), 1 leu; Pr M. Parascliiv (Constanţa), 1 leu; Sultana Uocancea (Constanţa), 1 leu; L. Florescu (Constanţa), 1 leu; Parasohiţa Binder (Constanţa), 1 leu; Oprea Zaharia (Constrnţa) 1 leu; I. Titoreanu (Constanţa), 2 lei. Stan Monciu (Constanţa), 1 leu; Eufrusina Drucopol (Constanţa), 1 leu; I. Dideanu (Constanţa), 1 leu; N. Salomon (Constanţa), 1 leu; Oscar Va-nilescu (Constanţa), 1 leu; Alexandru R. (Constanţa), 1 leu; D. Boboc (Constanţa), 2 lei; Pericle Melinte (Constanţa), 1 lou; D-ra Dumitriu (Constanţa), 1 leu; I. Drăgulin (Constanţa), 1 leu; P. Dima (Constanţa). 1 leu; I. Alexandrescu (Constanţa), 1 leu; A. Bujoescu (Constanţa). X leu; Teodora Bujoescu (Cons anţa), 1 leu; S^fia Agapian (Constanţa), 2 lei; Emilia Mălinescu (Constanţa), 2 lei; C. F. Mălipescu (Constanţa), 2 lei; I. Atanasiu (Constanţa), 1 leu; Alex. Durmtresru (Constanţa), 1 leu; Gh. Pantazin (Constanţa) 1 leu; El. Polidor (Constanţa), 1 leu; N. Constantinescu (Constanţa). 1 leu; Paulina Izvoranu (Constanţa), 1 leu, E. Ma-rinescu (Constanţa), 1 leu; A. Michăescu (Constanţa), X leu; Justinu Bo-eru (Const.), 1 leu; E. Gheorghe (Const), 1 leu; P. Mihăescu (Const), 1 leu # Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 411, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2178. (Va urma în numărutv titor). ■ ■■ •>rg>î-g4£g^2g— www.dacoromanicajo SOCIETATE IN COMANDITA WEIL, JOSEPH & Co. Succ. BUCUREŞTI, Str. Smârdan No. 5, Casa Ţăranu. Jflare Depozit De unelte şi — ——. jVîaşini agricole şi inDustriale • • SPECALTÂŢI BREVETATE Recomandă Domnilor Agricultori: Pluguri