Anul XI
No. 22
2 Martie 1908.
Pipşre în fiecare "Dumineca
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
Po Gârbovlccanu
P. Dulfu
a G. Ccşbuc » 3-1 P. V. Năsturel
îl
(| Oh. Adamcscu 5 f. Otcscu
V. S. Mosa
N. Nlcolacscu
Gr. Teodossiu
*****

Redacţia şi AdminisNo- 9.—Bucureşti.
Jfoaa parfumerie şi Droguerie Medicinala T6MA Bl^ĂTULESeil
bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parf urnuri din cele mai renumite fabrici iran* eeze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentr u pâr, diferite îoţiuni, apă de colonia, da lavande, de verveine şi port ugal, etc., ape şi pomezi do quinquina parfumate» Capilarine, coi-cream de la princesse şi coraestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri da bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot lelul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat,.ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», o arborai, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, saîol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pontru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şl sârmă pentm parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri iu şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, oa : uni de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum; bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, suni preparate ou scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de caucincărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, oa : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare.pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mă» tase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maxi» male cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şl porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou ret uri le cele mai ieftine, ori şl ce fel de mărfuri din această branşă.
52-10
..iii b	^ dfes	uf- tb i‘ftw i r'frh.irrf
www.dacoromanicajo
No. 22.
2 Martie 1908.
Anul XI.
Albina
Revistă enciclopedici Populară
v
'✓a
nbonamtntul în ţari pe an W«>B	am«gvul în itrlln pa an lei 8
*	*	» 0 luni f 3 feko P Amiw .............15 bani
Pantru anunelurl 1 leu Ijţnîa	fe »b -sate, 5 bani cuvântul.
M
nepublifţâie ie ard.
5 L ja	UHU Ol C
SO]UnUtL1i:
6. CoşbuCj Asemănarea animalelor cu locul unde trăesc. — Mi hai! Sadoveanu, Iarmaroacele Sf. Ilie: O întâmplare veche.—/., Legea judecătoriilor de ocoale (III). —Sofia Nădejde, Mâncarea de post.—M. Lungianu, Casa de pe râpă (Povestire).— V. 5. Moga, Lucrările agricole în Martie: Grâul de primăvară; Ovăzul; Secara ; Măzărichia; Lintea ; M-e-iul; Macul; Muştarul ; Sfecla; Cicoarea; Rapiţa de primăvară; Morcovul şi păstârnacul; Trifoiul roşu şi cel alb; Visdeiul şi sparceta ; Cultura inului şi a cânepei; Lucrările viei; In grădina de pomi; In grădina de legume; Vitele ; Albinele; Păsările. - Preţurile cerealelor. — /. St. Murat, Starea agricolă a României la finele lui Fevruarie.—Informaţiuni.
O in ziare şi reviste : Păcăleala unei vrăjitori.
Roman : Primejdioasele întâmplări ale Marinarului franţuz Ludovic Tregan în Noţia Guinee (povestite de el însuşi), trad. de O C Pop.-Taşcă : Cap. XVI.
tlustrafiuni: Fluturi cari se aseamănă cu frunzele copacilor. — Sala cea mare din palatul metropolitan din Bucureşti — Odoarele Sf. Mitropolii din Bucureşti.
Pagina glumeaţă : In tramvaiu.
Asemănarea animalelor cn locul unde trăesc.
lupul îşi schimbă părul, dar năravul nu, asta o ştim cu toţii. Insă nu cu toţii ştim de ce anume îşi schimbă lupul părul, aşa că vara are o coloare, iarna alta. Şi iepurii, şi căprioarele, şi alte animale pe cari le cunoaştem noi, îşi schimbă părul mai mult ori mai puţin, nu numai după anotimpuri, ci şi după locul în care trăesc. Dar schimbările de culoare ale acestor animale sunt nimica toată pe lângă ale cameleonului, ale animalului acela poznaş care se poate face după voia lui alb şi verde şi negru şi galben, şi nu în înţelesul cum vorbim de obrajii omului, când schimbă feţe-feţe — galben de spaimă, negru de supărare, alb de groază, roşu de ruşine, vânăt de mânie, etc. — ci aşa că întreg corpul animalului capâtă altă coloare.
Este un fapt în deobşte cunoscut că multe animale se potrivesc în ce priveşte forma şi coloarea corpului cu împrejurările locului în care trăesc. Fiarele din pădurile noastre au părul potrivit cu culprile pădurilor. Când stă pe loc între brazi, poţi trece pe lângă urs fără să-l observi, căci coloarea părului îl face să se piardă în coloarea ce-o dau ţul-pînele brazilor. Tot aşa nu observi căprioara, când stă ne
www.dacoromanicajo
646
ALBINA
mişcată. Prepeliţa, printre ierburi, când stă nemişcată pe pământ, se face una cu locul, în cât poţi călcâ pe ea fără s’o bagi de seamă. Tot aşa o păţi cu sitarul când stă pitit pe pământ cu aripele întinse. Coloarea verde ori cenuşie mohorâtă a animalului îl face să nu fie observat fie în iarba verde, fie în frunza copacilor, fie printre tulpinele copacilor, sau printre pietre. Nu e întâmplare, că mai toate animalele dela Polul Nord âu coloare albă ca a gheţurilor şi zăpezilor în cari trăesc; că animalele de prin pustiuri au coloarea nisipurilor.
Lucrul acesta, după părerea învăţaţilor, se explică aşa, că animalele prin aceasta îşi amăgesc duşmanii şi scăpă de ei. Deci potrivirea colorii corpului cu a locului este pentru ele o apărare.
Cu deosebire la animalele mai mici, la insecte şi la viermi, se găsesc cele mai ciudate asemănări de-acestea între forma corpului, coloarea lui, desemnul colorilor, şi forma lucrurilor pe cari trăesc animalele. Fluturii de noapte, mai toţi, imitează aşa de bine cu colorile aripilor lor coaja acelui fel de copac pe care dorm ziua, în cât e aproape cu neputinţă să-i vezi, când stau nemişcaţi cu aripile întinse pe tulpina copacului. Chiar dacă l-ai văzut fluturele pe scoarţa roşie-tică a copacului, îl pierzi din ochi şi nu-1 mai găseşti cu toate că ştii locul unde este: aşa de lesne aluneci cu vederea peste el. Asta e o mare apărare a acestor soiuri de fluturi împotriva pasărilor cari îi vânează pretutindeni: numai când sboară îi pot pasările vână; îndată ce stau nemişcaţi pe scoarţa copacului nu-i mai pot distinge nici cele mai agere vederi ale duşmanilor lor. Sunt unii fluturi, cari dorm lipiţi pe păreţii de stânci; coloarea lor cenuşie e atâta de asemeni cu a stâncii, în cât înşală chiar şi ochii cei mai deprinşi, îar^ ochii nedeprinşi nu Văd nici odată nimic decât stânca goală. Sunt apoi fluturi de noapte cari dorm pe frunză; aceştia au aripele colorate întocmai ca frunzele, şi ce e mai de mirat, că-şi schimbă coloarea aripilor după felul cum se schimbă şi frunzele în cursul anotimpurilor.
Două, foatte ciudate exemple sunt nişte soiuri de lăcuste ce trăesc prin Brazilia, al căror chip îl arătăm cetitorilor în ilustraţiile No. 1 şi 2. Cetitorii pot vedea că amândoi aceşti fluturi au aripile de dinainte întru toate asemeni unor frunze: aceeaşi formă, aceleaşi vine şi — ceeace n’o putem arătă — acelaş amestec de culori ca la frunze. Cel cu No. 1 imitează frunzele cari sunt pe jumătate veştede. Coloarea lor e în cea mai mare parte roşcatâ-închisă, însă are pe ici pe colea părţi verzi, ca nişte insule ca să fie înşelarea şi mai răspicată; are şi puncte albe, aruncate colo şi colo, tocmai ca pe frunzele uscate. Astfel, aripile lor juri că sunt frunze cari au început să se usuce. Cel cu No. 2 imitează frunzele uscate pe deplin, ale toamnei. Ele sunt de culoare galbenă în-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
647
•chisă, şi mai ales vinele lor, le dau chipul exact al frunzelor. Dacă am 11 putut da colorate aceste chipuri, cetitorul ar
Fig. 1
fi văzut ce înşelătoare asemănare e între aripele acestor fluturi şi frunzele copacului. Aceste lăcuste, fireşte, când stau nemişcate în frunziş uscat, cu totul neobservate de ochii altor animale.
Fig. 2
De altfel şi lăcustele de pe la noi au această asemănare cu locul în care trăesc. Mai ales acele de prin iarbă, săltă.
www.dacaromanica.ro
648
ALBINA
reţele lăcuste numite cosaşi sau căluţi, a căror coloare verdele face să'Tămâie absolut pierdute vederii, când stau pe loc. Alte specii de lăcuste de prin părţile noastre imitează şi forma şi coloarea frunzelor; intre ele este una pe care o numesc Germanii frunză sburăto, fiindcă nu numai că aripile imitează frunza până în cele mai mici amănunte ale-ei, dar şi corpul şi picioarele lăcustei înşală ochii. Când lăcusta stă cu trupul ei lătăreţ şi cu picioarele întinse în frunzişul verde al copacului, atunci nici cea mai atentă căutare a omului nu poate deosebi insecta de frunzele copacului*
Naturalistul Russel Wallace descrie un fel de fluture ce trăeşte prin Sumatra, cum seamănă ca două picături de apă cu frunzele uscate, şi aşa că dacă întinde picioarele şi le adună la vârf ele par cotoarele frunzelor, încât te înşală de te prinde ciuda. Iată cum spune, cum a prins un fluture de acesta:
«Prin frunzişuri uscate, fluturi de aceştia se vedeau des, cu toate acestea m’am căznit de multe ori fără niciun folos să prind unul. Pentru că după ce sburâ o bucată de vreme* se aşeză deodată pe vr’o tufă între frunze uscate şi veştede* şi deşi mă apropiam cu mare grijă şi mă uitam atent, nu puteam să-l descopăr niciodată, până ce so ridică şi sburâ de sub ochii mei şi s’aşezâ într’altă parte tot într’un asemenea loc, şi dispăreâ. Dar în sfârşit odată fui aşâ de norocos să observ exact locul unde s’a aşezat şi cu toate că l-am perdut din ochi o bucată de vreme, l-am descoperit în. urmă drept în faţa mea. Insă el, în starea lui de odihnă se-mănâ aşâ de mult cu o frunză veştedă ce atârnă de cotorul ei, încât eram convins că m’am înşelat, şi trebuia să se înşele orişicine chiar şi atunci când ştie cu siguranţă că e fluture; nu frunză».
Q.	Coşbuc.
-----------------------—
Păcăleala unei vrăjitori.
In oraşul 0. o săteană bine îmbrăcată, se ofere a vrăji une* femei de muncitor. 0 damă din vecini dă întâmplător de ele şi duce vrăjitoarea — care de altmintrelea era însoţită de un ţăran osos — la ea acasă să-i vrăjească ca să ea cutare domn pe fata ei de nevastă. Vrăjitoarea cere o bancnotă de 20 cor. apoi o întinde pe masă şi mai cere în toate patru colţurile câte un galben tot aşa şi în mijloc aur. Doamna neavând mai mulţi bani, îşi pune inelul şi ceasul. Vrăjitoarea spune apoi că descântecul trebuie făcut afară la hotar, ca să se prindă cu siguranţă. Doamna ascultă şi se duce afară de oraş, iar necunoscuta de vră jitoare cu însoţitorul ei văzându-se la larg, au luat-o la sănătoasa cu banii şi cu aurul.
(*Agricultorul. *>
www.dacoromanicajo
ALBINA
649
Iarmaroacele Sfântului Ilie.
' J
II.
O întâmplare veche.
prietenii noştri din Fălticeni nu erau acasă; hanurile erau * pline, ticsita; şi iată şi trăsura noastră cu trei cai aşezată la o margine, între care. Doi din tovarăşi, mai în vârstă, nu ştiu ce-au făcut, unde s’au aciuat. Eu am umblat o vreme la întâmplare, prin noaptea liniştită, pe urmă m’am gândit să mă duc la căruţă să mă în-făşur în manta şi Să rhă întorc cu ochii către Stele.
Âm pornit pe drumeagurile pe care, „ziua, geambaşii îşi. încu-raseră fugarii. Muzicile panoramelor se potoleau încet-încet; printre căruţe licăriau focuri. Gospodarii toropiţi de căldură şi de frământarea iarmarocului adormiseră: unii în căruţe, alţii dedesupt, alţii în preajma focurilor, pe maldăre de fân. Ici-colo, în lumina slabă, câte-un bătrân istoriseâ : îl ascultau flăcăi şi fete. Pe-alocurea nunflâi bătrâni fără somn stăruiau şi-şi ajutau nnul altuia în călătoriile acestea pe drumurile trecutului. Prin eâte un loc mai. tăcut auzeam hâraitul înnăbuşit al unui dulău, legat cu lanţ de roata unui car; vedeam prin noapte blana alburie mişcându-se; şi inelele lanţului zuruiau lin. . .
La căruţă veghea Toma-vizitiul, un om voinic şi vesel, căruia îi plătisem în copilărie cu tutun dela tata minunatele poveşti. Sta de vorbă c’un moşneag dela un car de-alăturea. Aţâţaseră şi ei o leacă de foc, căqi istoriile vechi nu se pot spune decât
la foc/ şi eu i-am găsit sfătuind. Obiceiul să stau de vorbă cu sătenii
bătrâni îl .am de copil.
Mi-i drag să-i ascult. Şi nici n’am greutate să-i fac să vorbească-M’am alăturat totdeauna de ei ca un prieten şi ca un copil al lor : 8Sta o pricep ei uşor, poate cu pătrunderea pe care o au, poate fără să-şi deio seamă.. . Dragostea celui ce s’apropie o simţi din ochi şi din glas; şi din ceea ce-ţi vorbeşte. Iar eu fără precugetare am pornit totdeauna vorbă despre ale lor : despre plug, despre vite şi despre pământ; despre necazurile de-acum şi despre ce eră odată. Am înţeles prejudecăţile şi eresurile lor. •Cât am fost COpil am crezut în ele; mai târziu n’am cercat să le alung din sufletele celor cu care stăm la sfat, căci înţelegeam că aşi ii săvârşit ceva rău şi Ceva zadarnic. Şi dragostea pe care am avut-o mai ales pentru oamenii cu sufletul lămurit de necazuri, mi-a fost întoarsă cu prisosinţă. Şi astăzi, ca totdeauna, de sufletul ţăranului mă apropii cu sfială şi cu dragoste. Când îl găsesc neîntinat, par’că se întoarce în mine farmecul copilăriei, când intram în biserică şi simţiam ceva tainic pătrunzându-mă, şi umplându-mă, cum razele de soare pătrund şi lămuresc deodată apele liniştite şi limpezi.
Am început şi eu să sfătuesc la focul de sţrujeni vechi, grămădiţi prinprejur dela toate târgurile de peste an. Şi mi-am ră-zimat capul pe o pală de iarbă cu flori ofilite, şi am prins să 1 întreb lucruri multe pe moş-Gheorghe Leonte; pe urmă l-am lăsat să vorbească singur despre iarmaroacele de odinioară.
www.dacoromanica.ro
'650
ALBINA
Visam şi eu ia aceste iarmaroace de altă dată! Mă gândeai» că au fost altfel negreşit. Au fost şi mai frumoase decât cele de acum. Au fost mai frumoase şi din pricină că povestitorii le amestecă cu ceeace a trecut şi deci s’a scuturat de pulberile durerii. Par’că şi moş-Gheorghe Leonte pricepea aceasta şi cerea s’o lămurească cu vorba-i potolită.
«De altfel, altfel au fost. . . zicea el. Au fost altă dată în vremuri mai bune, în anii tinereţii. . .»
Moşneagul purtă barbă mare, albă, lucru nu prea obişnuit la noi. O parte din faţă îi eră întunecată şi boţită în jurul unui. ochiu scurs; dar cu ochiul stâng privea limpede şi cu bunătate.
«Eu, vorbi el iarăşi, am apucat vremurile cărăuşiei, când se grămădeau aicea mărfurile de pe lume. . . Veneau negustori tocmai de prin ţara nemţească şi de prin alte părţi. Şedeau aici,, în bărătci o lună încheiată. Aduceau geambaşii cai de pe la Cazaci. . . Apoi ori erau cumpăraţi, ori erau furaţi, Dumnezeu ştie*. Patunci nu mai cerea nimeni îndreptările. Da frumoşi cai erau î Se cunoştea că nu-s cu cinste dobândiţi, aşa erau de mândri.! L’apoi se grămădeau la hamuri boerii, — de prin toate părţile.. _ Veneau si din ţara de jos. Aveau ei lucru frumos: puneau opt cai la droşcă şi Ţiganul depe capră avea un biciu de ajungea şi la urechile înnaintaşilor. . . Iar arnăutul avea mustăţi de putea să şi le înnoade la ceafă, şi brâul plin de pistoale, şi hanger în curmeziş şi puşcă în spate. . . Treceau boerii pe lângă noi puşcă. Ne mai plesnea vizitiul cu biciuşca, ne mai trânteau cu. piepturile caii pr:n şanţuri; n’aveam noi trecere ca acuma. . „ Acu s’a mai schimbat lumea. De-ar fi pe lângă asta şi belşugul de-atunci, bine-ar ii. . .->
Bătrânul începu să râdă fără să se uite la mine. înţelesei că vrea să ştie şi părerile mele. Şi-i arătai că am şi eu oarecari. ştiinţi despre schimbarea vremurilor.
«Apoi da . . . lumea se primineşte . . . zise el, după ce mă ascultă cu luare aminte. Ce să-i faci ? Un bătrân ca mine tot îi bine să-şi aducă aminte de atuncea. Atuncea ani trăit eu; acu nu mai tră-esc. Baba mi a murit de 20 de ai; fata ini-am măritat-o mai demult; am şi nepoţi. Trăesc şi eu de azi pe mâni, singur. Am boii mei, am căruţa mea. Vara lucrez câte-o leacă la câmp, că iau fânaţ ... şi de cosit tot mai pot cosi. Iar iarna lucrez la roate.. .. Am învăţat dela un moş meşteşugul ista ... — Mai de mult, în tinereţe mergea mai bine meşteşugul. Aduceam la iarmarocul ista şi roate şi căruţe întregi . . . Vindeam multe şi făceam bunişoaro parale. Pe-atuncea am tras eu o cumpănă — de-am rămas însemnat pân’ce oiu intră în pământ.
«Vin eu la târg tocmai de-acasâ, dela Miroslăveşti; şi găsesc zarvă mare: că vin boeri de pe la Iaşi, că vine chiar şi Vodă. Şi printre toate bărătcile de scânduri umblau ţigani şi slujitori de tot felul, de-avalma cu negustorii, curăţind locul. Slujbaşii cârmuirii aveau pesemne poruncă straşnică. Ştiu c’au intrat şi prin norod. Hai şi tu hai şi tu ! Lumea a început s’o împungă la fugă. Pe mine m'a i prins. Apoi dădeau cu gârbacele şi suduiau . . . Dumnezeu să-i erte . că poate acu de mult îs lut. Şi-mi dau un hârleţ mare . . Şi trebuia să răscolim gunoae de ani, de pe la toate iarmaroacele, să le punem pe năsălii şi să le ducem în altă parte, în colo, spre iaz . . . Da era o inişelie ş’o ticăloşie, — de nu-mi puteam trage sufletul .. . Lucrez eu acolo cât lucrez, — s’a
www.dacoromanica.ro
ALBINA
651
făcut seară •. .Vine nevasta împotriva mea şi-mi face semn: Nu vin ? — Nevastă, zic, caută tu de căsuţă şi de tot ce avem ... că •eu mai am de furcă cu stăpânirea . . .
«Se duce nevasta .. . Dau eu să mă hodinesc, mă îndrept, mă uit la alţi oameni de pe lângă mine, mă gândesc că mi-i cam .foame, şi întreb pe unul cu şapcă : — Da mai avem mult ? ... — Puhe mână pe hârleţ! atâta mi-a zis, şi m’a şi plesnit cu harapnicul. . . Pup mâna pe hârleţ şi iar încep. Am săpat aşa şi noaptea aceea gunoiu glodos, gunoiu putred, şi câte ticăloşii toate; a 1 curăţit medeanul; am presărat nâsip pe’unde trebuia să treacă alaiul; şi eram trudit vai de capul meu . .. Nici jos nu m’am pus, nici o gură de apă n’am băut. Erau o mulţime de acei cu şep-cile; nu-i deosebeam unii de alţii; se uitau urât, suduiau şi’ridicau harapnicile, atâta făceau . . .
«Dimineaţa s’a strecurat nevasta pân’ la mine; am îmbucat în fugă ceva; s’a repezit şi mi-a adus ş’o oală de apă. Pe urmă m’am uitat împrejur. Mă gândeam: trebue să fug. De ce m’au robit aiştia aici ? Da dadă fug, mă prind, şi-i mai rău. Că nici nevasta cu căruţele, n’o pot lăsă iarăşi aşa, într’atâta lume !
«Apoi am stat eu pân. la amiază. Pe urmă aud aşa o strigare mare, o muzică, şi văd că se opreşte toată lumea. Şi prind a strigă ş’a urlă cu toţii: ura! Dacă văd, strig şi eu. Ş’am priceput aşa că poate să fie Vodă, unu călare, cil barba roşă .. . Acu stăm numa şi căscam gura, şi mergeam pe lângă alaiu; şi vedeam pe toţi comedianţii înşiraţi pe sus, Vedeam şi momiţi şi papagali pe afară: aşa eră pesemne porunca ... Şi trece pe urmă Vodă. la cai, îi cercetează, merge în lungul şiragului, şi nu spunea nici o vorbă. . .	•
«Pe urină, s’a făcut noapte, ş’o pornim pe uliţi cu făchii la conac. Văd eu o butcă mare, şi nişte cai numa’n ţarţamuri. . . Şi mergem, şi mergem,..
« — Nu mergem la conac? zic. — Nu mergem la conac! zice •omul de lângă mine. — Da Vodă unde-i ? zic. — Care Vodă ? Aista nu-i Vodă; aista-i un Glvinăral rusesc.. . Atuncea am văzut eu -că nu-i Vodă; am văzut că-i unu mai mare... — Ş’aiştia de prin prejur îs Cazaci, zice iar tovarăşul de lângă mine. Atuncea am fnţeles de ce se temea toată lumea de dânşii...
«Ş’o porneşte butca cu caii mai repede; ş’o pornim şi noi mai repede; fug caii, fugim şi noi cu făchiile. Când văd că gâfâi, dau =să mă las mai în urmă, — şi mă păleşte unul cu şapcă: mă păleşte cu capu’n spate şi mă’ împinge înainte. — Unde mergem? zic. — Pe semne că mergem la Cristeşti, la moşia lui Vodă, zice ■cel de lângă mine.
«Atuncea mi-a venit aşa o mânie şi mie! Zic: am muncit ca un rob o Zi ş’o noapte; azi ş’au făcut râs de mine şi m’au purtat •printre comedii; acu mă mână ca pe un câne după butca ghi-năralului. Ş’odată întorc fachia Cu para în jos ş’o razăm în colb; mă fac mititel, şi mă strecor printre oameni şi printre Cazaci. Acu nu ştiu cum a fost: dar m’a fi văzut careva, că aud glasuri înapoia mea. Mă răped înainte dau între cai; dau să intru în şanţ, odată dă năvală unu cu calul peste mine: mă păleşte cu suliţa la umăr, pe urmă odată mi-o ridică pe lângă obraz şi par’că m-a fulgerat. .. Am căzut cu faţa’n jos ş’am pus amândouă mânile pe ochiu, pe unde mă răzbise sângele. ..
www.dacoromamca.ro
652
ALBINA
«Apoi pe urmă m’am târâit eu pesemne cum m’ani târâit pân la târg ... Şi m’a pus nevasta în căruţă şi pân acasă m’a dus bocindu-se. . . Credea că de-.acu numai împărtăşanie am de luat pe lumea asta. Da am scăpat, ş’am rămas cu urma asta din vremurile acelea . . .
«Da eu le-am uitat pe toate; numai aşa câteodată, când viu în câte un an îmi mai aduc aminte. Văd comediile, aud huet, şi mă gândesc la noaptea ceea când mi-au luat ei o lumina . . S’au dus. Cine ştie cine au fost . . . Poate i-a ertat Dumnezeu ...»
Moş Gheorgee Leonte tăcu; şi prin lumina slabă îi vedeam harba albă şi zâmbetul blajin al feţei.
Mihail Sadoveauu.
Le£ea judecătoriilor de ocoale.
ni.
m zis în numărul trecut că legea cea nouă face-ca ţăranii şi toţi sătenii să aibă dreptatea mai la îndemână şi mai eftină. Mai departe se va vedea ce uşurare se aduce prin sporirea căderilor judecătoriilor de ocoale, cari ajung un fel de tribunale. Acuma însă ne vom mâr-geni la judecăţile şi regulările a tot felul de daraveri ce judecătorul de ocol va pune la oale venind în zile hotărîte la primăria comunei Iată cum glăsueşte articolul 47 din legea cea nouă:
«In comunele rurale, secretarii comunei şi grefierii judecătorilor de ocoale sunt datori ca, sub supravegherea judecătorilor şi a stagiarilor, să alcătuească şi să scrie, fără nici o plată, pentru locuitorii săteni cu locuinţă în acele ocoale, actele de cari ar avea nevoie.
«Secretarul sau grefierul care nu va voi să-şi împlinească astă îndatorire sau care se va dovedi că a cerut sau luat vre o plată, sub orice chip pentru treaba aceasta, se va da afară. Nu va mai putea întră în nici o slujbă la stat, judeţ sau comune. Pe deasupra judecătorul îl va da şi în judecată ca luător de mită sau ca slujbaş care n’a voit să facă slujba pentru care ia leafă şi se va pedepsi cum arată art. 190 din Codul penal».
Iată cum glăsueşte acest articol.
«Orice comandant sau ofiţer de oştire, precum şi orice
www.dacoromanica.ro
ALBINA
653
funcţionar (1) ce are forţa (2) publică (S), care după legală (4) cerere ce i se va face de către o autoritate civilă, (5) nu va voi a întrebuinţa puterea ce are sub ordinile (6) sale, se va pedepsi cu închisoare dela 15 zile până la 2 luni, îndato-rindu se a plăti şi pagubele ce vor fi rezultat (7) din acest delict (8)».
lată dar că statul plăteşte slujbaşi cai’i să facă fără nici •o plată actele de tot felul de cari ţăranii au nevoie. Ori cine ştie câţi bani, câte găini, ouă, ba chiar zile de muncă ţineau •şi-mai ţin încă pe ţărani cele mai neînsemnate hârtii. Nu m,ai vorbim de jălbarii, ba chiar şi slujbaşii, cari făceau hârtii cu plată grasă, dar cât se poate de proaste, poate uneori din nepricepere, poate, mai adesea, din răutate, fiindcă se înţelegeau c’o parte să le facă aşa în cât ori să nu aibă putere ori să bage omul în bocluc.
Iată o întâmplare proaspătă, care ne-a ajuns la cunoştinţă. Un moşnean ia împrumut vre-o sută de lei dela un cămătar, care îşi pusese ochii pe casa şi grădina omului. In loc însă ca scriitorul să facă hârtia nunţai pentru acest om, găseşte cu cale a mai băga în ea şi pe alt sătean, care lua şi el o sută sau două de lei dela acelaşi cămătar.
Când la plată, omul cel cu grădina şi casă aduce capetele şi dobânda, iar cămătarul nu vrea să-i dea dovadă de plată sub cuvânt că să i plătească şi datoria celuilalt, care era -scris în acelaşi act; dar cu care omul nostru nu aveâ de împărţit nici în clin nici în mânecă. II făcuse răspunzător, cum se zice, solidar (9) şi pentru datoria celuilalt. E omul în primejdie să-şi piardă averea de pe urina .ticăloşiei işce"torului ?
De acuma actele se vor lucră sub privigheroa judecătorului sau a stagiarului, deci vor fi în regulă şi se va scrie în ele după fiinţă de adevăr şi dreptate.
Tot aşa e cu cererile ce se fac înaintea judecătoriilor comunale. Dacă o scrie partea care porneşte judecata sau secretarul comunal sau grefierul judecătoriei, nu mai are nevoie de timbru. Alfel va avea timbru. Deci, pe lângă că se vor face hârtiile de judecată fără plată şi cum se cade, legea le mai scuteşte de timbru, când le scriu cei sus pomeniţi.
Mai e şi altă uşurare. La judecătoriile comunale şi astăzi nu se primesc advocaţi sau apărători cu plată, dar darave-rile ce se judecă la aceste judecătorii sunt mici de tot şi pu-
ii) Slujbaş.
(2)	Puterea.
(3)	Obştească.
(4)	Legiuita.
(5)	Putere a ţârei.
(6)	Porunca.
(7)	Urmat.
(8)	Călcare de lege.
(9)	Adecă pentru tot.
www.dacaromamca.ro
654
AI-BINA
ţine. Am arătat cum le-a îmulţit şi crescut legea cea nouă. dând căderi mari judecătorului de ocol, când judecă la primărie în loc de judecătoriile comunale.
Dar nici de-acuma nu se va îngădui părţilor să aducă: advocaţi la judecătoria comunală cea nouă.
Art. 73 glăsueşte:
«Pentru daraveri de felul celor ce se judecă la primăriile rurale şi pentru lucrările ce săvârşesc judecătorii în acele comune, afară de cele de cari vorbesc articolele 31 şi 32, părţile se pot înfăţişă numai în persoană şi numai ele singure îşi pot sprijini dreptăţile. Nimeni, afară de părinţi, soţr soţie, fini, frate, unchiu, nepot sau vecin, nu se va putea înfăţişă în numele altuia cu procură sau ca advocat, apărător sau cumpărător de drepturi. Dar minorii şi alţi nevolnici, precum şi persoanele juridice (comunele, judeţele, statul şi altele) se vor puteâ înfăţişă prin cei în drept. De asemenea proprietarii sau arendaşii se vor puteâ înfăţişă prin îngrijitorii lor Români în daraverile privitoare la moşii.
Aşa dar advocaţii, cari, pân acum, n’aveau drept să se amestece la judecătoriile comunale, se vor amestecă numai în acele daraveri de cari vorbesc art. 31 şi 32 din legea cea nouă.
In art 31 e vorbă de judecăţile pentru stăpânirea unei averi mişcătoare pân la 300 de lei sau a unui hectar de pământ fără altă îmbunătăţire. Iar art. 32 vorbeşte: 1. De plângerile privitoare la strămutări de hotare; 2. De pretenţii privitoare la lucrări făcute pe ape curgătoare pentru pus în mişcare mori, fabrici şi altele. 3. De plângeri pentru felurite robiri asupra pământului altuia, când li se pune piedecă, pentru zidurile despărţitoare şi pentru şanţurile în devălmăşie, pentru depărtarea ce trebuie lăsată între vecini la sădire de pomi sau la clădiri şi durări de case, heiuri (ecarete) şi altele.
Numai la aceste feluri de judecăţi vor aveâ drept părţile să-şi aducă şi advocaţi.
E economie mare şi dreptatea se va face bine, căci judecătorul va cântări dovezile şi actele părţilor, deschizându-le ochii asupra dovezilor sau marturilor ce ar puteâ aduce spre a se lumină pâra şi află cine are dreptate şi cine caută: bocluc fără temeiu şi rost.
In tramvaiu.
Un domn se suie într’un tramvaiu plin de lume. Văzând atâţia oameni, întrebă la uşă:
—	Ce. nu mai e loc în corabia lui Noe?
—	Mai este, strigă cineva din năuntru, intraţi, mai lipseşte un curcan.
www.dacoromanica.ro
Sala cea mare din palatul metropolitan din Bucureşti.
(După luerarea Păr. Glbescu: Istoricul Mitropoliei Ungro-Vlahiei.)
656
ALBINA
Mâncarea de post.
D==]
amenii, din vremi străvechi, s’au hrănit cu mâncările potrivite firei lor şi pe cari le-au putut aveâ la îndemână. Multă şi îndelungată vreme, omenirea dela început se hrăneâ mai mult cu roadele pomilor selbateci, cu rădăcini, cu scoici, cu peşte şi mai rar cu vânaturi. Cu cât a propăşit mai mult, cu atâta s’au făcut stăpâni pe turme şi atunci se foloseau de laptele acestora şi, din când în când, şi de carnea boilor, mieilor, oilor şi caprelor. Carnea vacilor şi boilor nu se mânca de obiceiu la unele popoare şi chiar nici la noi. De aceea săteanul nostru, mei azi, nu se poate deprinde cu ea, foarte greu, în armată, de pildă.
Câteva zeci de ani înainte, unii filosofi şi învăţaţi, întemeiaţi pe presupuneri greşite, credeau că numai carnea e hrană temeinică şi dătătoare de putere. Această părere a prins şi la noi foarte lesne, fiindcă vitele erau eftine. iară lăcomia e patimă puternică, şi carnea, pe lângă măgulirea gustului, mai e şi ati-ţătoare.
Mulţi cred că una dintre nenorocirile sătenilor noştri e că nu se deprind să mănânce şi ei carne de vacă şi că ar trebui să fie şi pe la sate măcelării.
Acestea sunt păreri învechite şi nu mai merg azi, când, în ceeace priveşte hrana omului, s’au făcut cercetări întemeiete pe observaţii ştiinţifice şi istorice, dar mai ales doctoriceşti.
Dacă azi este o boală a foamei, asta se poate spune că e foarte rară şi se arată numai la întâmplări de.foamete ori sărăcie prea mare, este însă o boală a bogăţiei, a bielşugului prea mare ş mai ales a celor ce. mănâncă prea multă carne, prea multe mâncări hrănitoare (azotoase, cum le zice ştiinţa). Azi pretutindeni carnea prea multă, şi mai ales cea de vacă, încep a* o socoti doctorii ca neprielnică la boli. Hrana cu carne, pe lângă că e grozav de aţiţătoare, lucrează rău în maţe, fiindcă ajută putrezirea şi foloseşte microbilor, — un fel de fiinţi mici, cari aduc tot soiul de boli! Mâncătorii de carne, cu vremea, capătă podagră, reumatisme şi boli de ficat, de rinichi şi chiar la minte. Unii din aceştia, dacă se lasă din vreme de carne, se vindecă, dovadă că ea le pricinuise boala.
Am spus mai sus că lăcomia mâncărei e o patimă stricătoare. Religia are mare dreptate, când o socoate printre cele mai mari păcate şi, pentru a o înfrâna, regulează posturi anumite, cari ar fi foarte folositoare, dacă omul ar avea tot ce i slobod a se manca la zile de post, anume: legume, pâine şi fructe din bielşug. Vom aduce încă o dovadă din isprăvile lăcomiei şi a mâncărei de cărnuri multe şi de mâncări prea multe şi prea hrănitoare.
amiliile bogaţilor se sting pe încetul de o mulţime de boli; orăşenii au mai multe bob decât sătenii; copii acestora nu mai sunt în stare a fi ce au fost părinţii lor, ba chiar dau îndărăt
www.dacoromamcajo
ALBINA
657
şi se sting. Cine din noi nu cunoaşte atâte3 familii, în cari bu.-nicul a fost fecior de sătean, de preot ori de mahalagiu, care duce aproape tot viaţa săteanului ? Feciorii s’au ridicat, au ajuns doctori mari ori advocaţi, profesori ori grade în armată, mari de tot. Aceştia, fiindcă au câştigat din bielşug, au dus viaţă largă, s’au îmbuibat cu toate bunătăţile pământului, au uitat că lăcomia duce la perzare, au băut şi băuturi scumpe ş: multe, iar pe copiii i-au crescut tot în acest bielşug de hrăni, i-au. scutit de orice muncă trupească, atât de trebuitoare sănătăţii. Au crezut că din ei vor eşi cine ştie ce filosofi, ce oameni mari. Căci, şi-au zis părinţii: «Dacă noi, cari ne-am luptat cu sărăcia şi nevoea noi, cari mergeam la şcoală c’un dărăb de pâine numai, şi am ajuns; ce vor ajunge ai noştri cărora le dăm toate din bielşug?»
Amară înşelăciune! Puţini din ei se vor ţineâ la rangul părinţilor, numai mulţumită spetelor şi averei acestora. Cei mai mulţi nu vor fi în stare; iar, după moartea părinţilor, pierd şi avere şi rang şi tot, fiind slabi trupeşte şi sufleteşte.
Şi care să fie oare pricina acestei căderi trupeşti şi sufleteşti? Au avut de toate din bielşug, case aerisite, nu bordee ca ale ţăranului, pline de toate miroasele şi vara s’au dus la munte ori la mare şi profesori cari le-au dat învăţături. Care alta decât îmbuibarea şi lăcomia ? Trupul, ca să fie ager, trebuie asemănat cu o strajă, care, dacă o vei îmbuibă cu mâncare multă, cade lenevită şi adoarme, iar, în vremea asta, duşmanii năvălesc.
Le-am spus toate acestea, nu că doar am crede că săteanul nostru e în primejdie de a cădea pradă lăcomiei. Ştim noi că nevoea îl roade; dar am spus pentru a arătă adevărul celor cari cred că e nevoie a-1 deprinde cu carne de vacă.
Sătenii din toată lumea, nu numai dela noi, cu toate relele şi nevoile de cari sufăr, duc traiul cel mai potrivit cu firea şi cu felul de viaţă la care au fost meniţi din neam străneam; fiindcă ei nu s’au înbuibat cu cărnuri şi mâncări prea hrănitoare, iar ce-au mâncat s’a mistuit bine; fiindcă au lucrat la aer curat. E de prisos a stărui să schimbăm felul de hrană al sătesi nului, făcând măcelării prin sate. Dacă în oraşe şi se taie vite bolnave şi se vinde carne stricată, ce ar fi la sate ? Al doilea, e, pentru a o cumpără e nevoie de bani, ceeace ar fi alt bir pe lârgă al tutunului şi băuturei, destul de vătămătoare şi costisitoare.	__
Stăruinţa celor care-i doresc binele, ar trebui să fie sii-1 in-drumeze şi să-l înveţe cum să scoaţă ma. mult din bucăţica lui de pământ, ca să aiba cu ce ţineâ 6 vacă cu lapte, capre şi oi. Să ţie paseri ca să aibă ouă; iar la o zi mare, să poatu aevâ şi el o găină ori un pui în oală. Să lucreze zarzavaturi, ca să aibă legume de cu primăvară, pe vară, toamnă şi iarnă să-şi sădească pomi roditori, de cari, pe vremuri, erau pline nu numai pometele satelor, dar chiar pădurile. Când năvăleau Polonii mâncau să se sature de poame. Nu ca azi, când copiii sunt arşi de pofta unui măr ori prune, prin unele sate pustii de pomi unde, vorba poetului:
«Numai umbra spinului «La uşa creştinului».
Lipsa acestor roade binecuvântate, cu cari omenirea s’a deprins
www.dacoromamca.ro
ALBINA
fi5S
’ncă de pe când nu eră luminată, e cea mai mare pricină a hi-chircirei şi boalei, ce se vede prin uneia sate sărace.
Par că vedem pe unii părtaşi ai mâncărei de carne, dându-ne ca pildă pe Englezi, cari mănâncă carne multă. Dar şi aci poporul nu-i aşa de mâncător, căci e prea scumpă. Pe urmă, acolo carnea nu e de vite bolnave şi vi tr ui te de muncă, în cât să fie plină de otrăvi. Apoi Englejii mănâncă şi foarte multe fructe, cari, cumpănesc, oare cum, otrăvile şi relele cărnei. Pe urmă să ţinem seama şi de obişnuinţa de veacuri a poporului nostru şi să nu tot învinuim posturile, par’că ele ar fi pricina relelor. Posturile au fost de mare folos trupesc şi sufletesc. Vorba e să aibă omul cu ce le ţinea cum avea înainte. Schimbările prea răpezi duc la pierzanie, cum am arătat cu familiile cari se ridică din popor. Vom mai arătă un fapt şi mai vădit. O familie avea o căprioară într’un parc. Căprioara se împrietenise cu câinele. La început, aşa de jucărie, băgă şi ea botul în supa cânelui; apoi fugea îngreţoşată. Cu încetul însă s’a deprins s’o mănânce. Peste cât-va timp, mânca nu numai supă grasă, dar şi carne. De o dată i-a mers bine, s’a îngrăşat. Dar, peste o jumătate de an, a pierit. Iată că în toate, înainte de-a face schimbări în felul de traiu al unui popor, trebue cumpăneală si chibzuială multa.
Sofia Nădejde.
CASA DE PE RÂPĂ.
i.
Ileana lui Brânduş rămăsese văduvă, cu trei copii mici şi săracă lipită pământului. Fraţi n’a avut; părinţii îi muriseră de mult şi din întreg neamul, trăiâ numai o soră mai mare, tot bolnăvicioasă şi cu o casă mai mare decât a ei.
Bârbatu-său, Simonică Brânduş, venit aci din părţile dela vale, a fost ţinut tot timpul ca un străin şi din porecla de «Gher-lanu» nu-1 scotea nimeni. Abia s’au îndurat mai marii satului să-l lase, să şi facă şi el o cocioabă de bârne, în patru scurtături de grinzi pe o râpă, în marginea stângă a Dâmboviţei. Pământ n’a avut da loc; iar bătătura casei lui n’a simţit pâşitură de vită. Şi a dus viaţa cu lucrul mâinilor, dintr’o zi întralta: iarna în păduri, la tăiat de lemne şi vara la vărniţi. Învăţase să clădească bolta din pietre, aşezate binişor una lângă alta, ştia să aprinză şi focul cu măsură, ca să iasă varul bun şi meseria asta îi prin dea de minune, că era căutat de toţi şi nu trecea pentru el o zi, fără de lucru. Dar aşâ i-a fost lui scris, ca să i se tra~ă moartea acolo de unde, prin muncă grea, îşi scoteâ banii cuc?, i ţineâ casa, o casă cu cinci guri şi cu câteva lighioane pe lângă ea. S’a surpat într’o zi varniţa peste el, l-a strivit, l-a înăbuşit şi atâta i-a fost! L-au scos dedesubt negru şi plin de sânge, l-au dus apoi la groapă şi de atunci sărăcia şi nevoia şi-a aşternut şi mai bine culcuşul în casa celor rămaşi.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
659
El ca el, s’a dus, a fost bun dus; dar vai de viaţa ce au trăit-o după asta femeia şi copiii lui, acolo în căsuţa de pe râpă, departe de sat, lipsiţi de toate şi fără mână de ajutor! Cât ţinea munca primăvara la săpat şi vara la prăşit şi la polog, ăr fi făcut Ileana ce ar fi făcut şi ar mai fi prins câte un ban; dar unde eră chip să se mişte din loc cu trei copii mici?... Luă şi ea de lucru acasă, torcea, ţeseâ pânză şi ori-ce i se cereâ; dar două braţe a'freâ şi cu braţele acelea trebuia să îngrijască şi de toate câte e nevde într’o zi la o casă. La apă se ducea singură, cu lemnele de pe coastă singură se încrosniâ, focul tot ea îl fâceâ, ea mătură prin casă, ea purtă rânduiala celor câte va cobi de găini ce avea şi de purcelul slab, buburos, c’un jujău cât toate zilele atârnat de gât.
Cu câtă greutate cumpără ea varză şi pecioici toamna şi câte un săculeţ cu mălai, odată’n dou? săptămâni, numai ea ştia ! Mălaiul mai ales â fost grija ei cea mai mare, mălaiul, hrana de toate zilele a săracului, cu care el e mulţumit, când o ar». Dacă se întâmplă să se isprăvească şi n’aveâ părăluţe strânse, trebuiâ să cumpere cu ocaua, or să rabde, că pe datorie nu-i vindeâ nimenea şi nici vecini n’aveâ, ca să-i dea o strachină două cu’mprumut. Ea ca ea, ar fi dus-o cât de inult nemâncatâ: dar când auziâ copiii plângând, i se rupeâ inima şi ar fi rupt-o •ea singură’n bucăţi, dacă ar fi putut, ca să le potolească foamea chinuitoare.
- Bieţii copilaşi ! Dacă nu i-aşi fi născut, ar fi fost mai bine; dar dacă i-am, ce să fac, să-i omor? Acu oi ruga pe Dumnezeu, să mi-i ţie sănâtoşei. !“
Nimeni nu ştia şi nici nu vrea să ştie de mai trăeşte şi cum? De se întâmpla să se bolnăvească vre-odată, cine-i deschidea uşa? Şi dacă soră-sâ venea din când în când, or trimeteâ câte un copil d’al ei s’o vază, cu ce putea să-i ajute? De necăjit, o necăjeau *însă toţi, că oamenii se pricep nevoe mare, să ciocănc în cel slab! «Ba că nu le-a făcut or nu le-a adus lucrul la timp şi din pricina asta nu-i plătesc; ba că să-le muncească de geaba pentru datoria, ziceau ei, rămasă dela bărbat; bă că purcelul intră în grădinele lor şi le tăceâ stricăciuni mari». Şi biata Ileana răbda toate şi se mângâiâ cu plânsul.
— «Doamne, Doamne, decât să rămâie o femee aşâ singură, necăjită, mai bine s’o ia D-zeu mai din nainte !» Aşâ ziceâ ea, ■când eră mai amărâtă; dar cum sfârşiâ vorbele astea grele, nechibzuite, da cu ochii de copilaşi, se băteâ cu palma peste gură, ■oîtâ din greu şi schimbă firul gândului.
«Mari îţi sunt minunile tale, Doamne! Christos a suferit batjocuri, s’a târât subt greutatea crucii şi a fost apoi pironit de viu ! Profetul Uie a răbdat de sete, Ionâ a stat în pântecele chitului, iar Daniil în groapa cu lei. Şi câţi mUc&nici n’au suferit foamea, câţi n’au trăit goi şi fără de adăpost?!.,.»
Gândurile astea, izvorâte din auzul des al cuvintelor din
www.dacoramanica.ro
660
A.LBIN A
biserică, îi veneau atunci în minte şi o întăreau, o făceau să ducă, aproape fără să-şi dea seama, mâna la frunte şi să înceapă sf. cruce dătătoare de nădejde. Şi’n sufletul ei de mamă, lângă durerea semănată de atâtea griji şi neajunsuri, încolţeâ tot mai tare dragostea pentru cele trei odrasle plăpânde, doi băeţei şi o fetiţă. Ii îngrija ca pe nişte păpuşi, cu hăinuţe sărăcăcioase, dar tot-d’a-una curate; îi spălă şi i pieptănă ou mâna ei şi unde se ducea, de unde veniâ, cu inima tot la ei eră. Când plecă după vre-o treabă, stingeâ focul în vatră, ba îi încuiâ şi’n casă, să nu li se’ntâmple vre a nenorocire. Râpa de lângă casă îi da ei mult de gândit şi odată cu capul nu i-ar fi lăsat singuri p’afară. Când te paşte însă păcatul, să faci orce-i face şi nu poţi să scapi de el!
Intr’o zi de vară, luminoălsă şi caldă, a eşit femeia în curte cu copilaşii şi, pe când ea urziâ pe parii gardului firele de bum-fcac, ei se jucau pe la portiţa, cu ţâţânele rupte, deschisă pe jumătate. Şi mergeâ ea tot d’a fuga, dela un colţ al curţei până la cellalt, desculţă, cu căpătâiele fotei prinse 'n brâu, cu aler-gătoarea într’o mână, cu firul de urzeală ’ntr’alta. Când ajungea la capătul gardului, se suciâ repede ’n călcâie şi câtă spre copilaşi; iar când se apropiâ de ei, lăsă puţin alergătoarea, se aplecă, ştergeâ pe câte unul pe faţă, le dregea cămâşuţele şi fotiţa şi-i sărută pe rând pe fiecare. Atâta bucurie avea şi ea şi pentru bucuria asta se trudea şi pentru ea trăia numai ! Pe la o vreme a prins a numără jurubiţele de urzeală şi cum numărătoarea nu i-a eşit dintr’o dată, a luat a doua oară firele, unul câte unul în mâini şi aţintit asupră-le ochii şi mintea ei toată. Copilaşii, corsăiţi, ca toate poşidicurile, s’au strecurat încetişor pe portiţa ruptă şi au ieşit afară. Dela gardul ce închideâ curtea, mai era loc ca de două-trei picioare şi apoi se lăsa’n jos, dreaptă ca un zid, râpa, mâncată cu timpul de apa, ce curgea’n josul ei repede şi mare. Şi ce au făcut, ce au dres ei, că s’a auzit un ţipăt, i-a stat inima ’n loc bietei femei şi a mers în lugă maVe într’acolo. Şi a văzut pe copilaşii cei mai măricei, pe bâeţii amândoi, cum veneau tremurând şi plângând; iar în valurile limpezi abia a zărit un căpşor rotund, apoi un picioruş, fugind la vale odată cu apa. La ţipetele ei s’au repezit cătevâ temei, cari uscau pânzele pe prund, cu toată pâzderia de copii după ele şi au pornit cu toţii, să alerge pe cele două părţi ale gârlei în jos. Au prins-o tocmai la iazul morii, că se oprise de grătarul de fier, pus d’a curmezişul lui, ca să abată lemnele şi orce lucru greu ce ar putea să strice spetezele roatelor. Şi a’nceput a se tângui toată, biata mamă, când a scos fetiţa înecată din apă; dar femeile s’au lăcut roată pe lângă ea :
— Ci lasă, Ileano, nu mai boci, c’aşa o fi fost voia lui D-zeu ! Dacă trăia, cine ştie ce ajungeâ! Şi apoi e o gură mai puţin la casă, Ileanăr»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
661
In inima ei zdrobită s’a înfipt atunci încă un ghimpe ascuţit, dureros:
— Doamne, ce rea e lumfea asta ! După ce nu-ţi tace nici un bine şi nu-ţi dă o fărâmă de ajutor în nevoe, te mai şi împunge ou limba ei de şarpe înveninat. «O gură mai puţin !» Dar nu cumva o hrăniâ ea şi nu mâinele mele? Oe-i oare un copil mai mult pentru un părinte bun, de cât o bucăţică smulsă cu drag ■dela gură pentru el ?
^ Şi-a ’ngropat-copiliţa, biata Ileana, cum a putut şi i-a purtat rânduelele, cum le-a purfcit şi după bărbat. Şi au început să curgă iarăşi zilele triste ale vieţei ei, aşa cum curge un părău mocirlos printre anini, încet de tot şi ’n cotituri mai miari, tot mai mari...
(Sfârşitul în No. viitor). --------------- Lungianu.
Lucrările agricole în luna Martie,
Cum începe această lună, agricultorul să nu piarză nici o zi, căci cu cât arăturile şi semănăturile vor fi făcute mai de timpuriu, cu atât vor isbuti mai bine şi recolta lor va fi mai mulţumitoare. Graba este cu atât mai necesară cu cât de multe ori luna Aprilie este secetoasă.
Grâul de primăvară.
Deşi grâul de toamnă e mai roditor, adică produce mai mult, cu toate acestea se seamănă în unele localităţi şi grâu de primăvară mai cu seamă atunci când toamna s’a semănat puţin grâu. Grâul de primăvară se seamănă într’un loc gras, care s’a arat de toamnă, aşa că primăvara se face a 2-a arătură şi după aceea se seamănă grâu. Grâul de primăvară se seamănă după plante prăşitoare ca porumbul, fasolea, şi sfecla, etc.
Ovăzul-
Dacă timpul este bun, această cereală se poa:e semăna şi în luna Fevruarie şi numai când timpul e rău în Fevruarie, atunci se seamănă în Martie.
Ovăzul creşte mai bine în localităţile umede, de aceea la noi reuşeşte mai bine în Moldova şi dă o producţiune mai bună. La noi se seamănă «ovăzul comun, ovăzul alb şi ovăzul negru de Ungaria» şi ovăzul numit de Ligovo. Ovăzul se seamănă după o plantă prăşitoare; dar se poate semănâ şi după grâu, numai prima arătură trebue făcută de toamnă. Când se seamănă în ţelină şi în trifoişte se
www.dacoroinamca.ro
662
ALBINA
mulţumeşte şi cu o singură arătură. La hectar se seamănă; 250 — 325 litri. Când se seamănă cu maşina în rânduri,, se pune la hectar 150—250 litri de seminţe. Când se seamănă prea târziu, este bine a se semăna sub brazdă. După ce s’a semănat, locul se grăpeazâ şi după aceea se tâvă-lugeşte.
Secara.
Secara se seamănă mai cu seamă în pământurile uşoare şi după o plantă prăsitoare. Semănatul se face în tocmai ca grâul de primăvară. Cătăţimea de seminţe este dela 200—250 litri de sămânţă.
Măzărichea.
Sunt două soiuri: de toamnă şi de primăvară. La noi în ţară se cultivă numai Măzărichea de primăvară.
Măzărichea se seamănă cât se poate de timpuriu în locuri bine lucrate. In locurile ţărânoase isbuteşte mai bine decât în locurile tari. La un hectar se pune cam 140—160 litri seminţe. Măzărichea înainte de semănat se amestecă cu orz sau ovăz. La un hectolitru de măzăriche se pune 15—20 litri ovăz, în aceste cazuri se mai numeşte «borceag».
Mazărea de câmp surie de primăvară
Această leguminoasă se dă mai mult ca nutret verde vitelor; reuşeşte în pământurile în care reuşeşte şi grâul, iar pământul se lucrează ca şi pentru măzăriche. La hectar se seamănă 125 litri sămânţă, din cari 16 sunt ovăz. După ce s’a semănat, locul se grăpează şi după aceea se tăfălugeşte.
Lintea.
La noi în ţară creşte mai bine în localităţile mai muntoase şi în pământurile uşoare bine lucrate şi roditoare. Se seamănă mai mult prin împrăştiere. La hectar trebue 200 litri de seminţe. După ce s’a semănat locul se grăpează şi după aceea se tăfălugeşte.
Meiul.
Pământul în care creşte mai bine meiul este cel nisipos şi calcaros. Pământul în care se seamănă meiul, se ară odată, toamna şi a doua arătură se face când se seamănă. La hectar trebue 10—20 litri seminţe, după cum se seamănă pentru nutreţ de vite sau pentru seminţele lui. După semănat, locul se grăpează bine şi după aceea se tăfălugeşte,.
www.dacoromamcajo
ALBINA
663-
Meiul poate să producă la hectar dela 15 — 40 hectolitri. Boabele de mei se întrebuinţează la hrana omului şi a pasărilor şi se face din ele bragă. Ca fân este nutreţ but* pentru toate vitele.
Macul.
Reuşeşte bine în pământurile roditoare, uşoare şi bine lucrate. Dacă pământul este sărac, trebue bine îngrăşat. Pentru cultura macului trebue pământul arat de 3 ori, toamna,, primăvara îndată ce pământul s’a svântaf, a treea înainte de semănat. Sămânţa amestecată cu pământ sau nisip se împrăştie cu mâna, sau se seamănă cu maşina în rânduri, depărtate de 50—60 cm. La hectar trebue 3—4 litri de sămânţă. După semănat, sămânţa se acoperă uşor cu grapa de mărăcini şi după aceea locul se tăfălugeşte. Macul se sapă de 2—3 ori, se răreşte aşa ca între fire să fie o depărtare de 25 cm.
Muştarul-
La noi în ţară creşte în stare sălbatică. Muştarul alb se poate cultiva mai mult ca plantă de nutreţ pentru animale,, pe când muştarul negru se cultivă pentru seminţele lui din care se scoate uleiul. Muştarul creşte bine în pământurile roditoare şi revene care trebue să fie arate mai de multe ori. Semănatul se tace prin împrăştiere, la hectar 6—7 kgr-semânţă. După semănat se grăpează şi locul se poate tăfălugî.
Sfecla.
Sunt mai multe soiuri; unele sunt pentru hrana vitelor, altele se întrebuinţează la fabricarea zahărului. Sfecla creşte bine în pământurile mai uşoare, revene şi roditoare. Dacă pământul este sărac trebue îngrăşat cu gunoiu putrezit pe jumătate; la hectar se pune până la 17.000 kgr. băligar~ Sfecla se poate semăna prin aruncare sau în rânduri cu maşina. Rândurile să fie depărtate de 25—30 cm. pentru sfecla de zahăr, de 50 cm. pentru sfecla de nutreţ. La hectar se pune 7 kgr. seminţe.
Cicoarea.
Se cultivă pentru rădăcina ei. Pământurile în care creşte mai bine sunt luncile cari sunt de comun roditoare. Pentru cultura cicoarei se fac 3 arături: una toamna, a doua prin Fevruarie sau începutul lui Martie şi a treia când se seamănă. Cicoarea se poate semânâ din luna Martie până îrv
www.dacoromanica.ro
ALBINA
-664
luna Maiu. Semănatul se face prin împrăştiere sau în rânduri cu maşina. Depărtarea între rânduri să fie 20—30 cm. La hectar trebue 4—6 kgr. seminţe.
Rapiţa de primăvară.
Se seamănă numai prin aruncare, în luna Martie când pământul cuprinde o cătăţime de umezeală, ca rapiţa să crească mai curând.
/Morcovul şi postârnacul.
Aceste 2 plante rădăcinoase se cultivă numai pentru hrana vitelor. Să fie pământul bogat şi să se lucreze bine. Morcovul şi postârnacul se seamănă numai în rânduri cu ma şina ; între rânduri să fie 40 — 50 cm. La hectar trebue 4—5 kgr. seminţe. După semănat seminţele se pot acoperi cu tăfălugul sau cu grapa întoarsă.
Trifoiul roşu şi cel alb. Lucerna.
El servă ca nutreţ pentru vite. Pământul în care se seamănă să fi fost bine lucrat şi îngrăşat cu bălegar putred. Semănatul se face prin împrăştiere cu mâna sau cu maşina. Semănătorul să fie om dibaci, căci dintr’o mână încărcată
cu seminţe trebue să arunce de 3—4 ori. Când se aruncă
>
sămânţa, se loveşte cu degetul arătător, ca să se împrăştie mai bine.
Seminţele de «trifoi roşu» se seamănă la hectar dela 14^-25 kgr., «trifoiul alb» dela 10—12 kgr. Trifoiui alb rezistă şi în pământurile sărace şi nisipoase. In acest caz se lasă ca păşune pentru vite. Sămânţa de lucernă se seamănă la hectar 25—30 kgr. Seminţele se acoperă cu tăfălugul sau cu grapa întoarsă. Dacă avem grapă de mărăcini, se întrebuinţează această grapă. Trifoiul roşu se seamănă 12 — 20 kgr. sămânţă.
Yisdeiul şi sparcetă.
Se seamănă ca şi trifoiul într’o semănătură de ovăz. Sămânţa de vizdei se seamănă la hectar dela 20—30 kgr., iar de sparcetă dela 400—500 litri.
Cultura inului şi a cânepei.
Se cultivă pentru sămânţa şi tulpina lor din care se scoate fuiorul. Inul poate să reuşească în orice pământ şi după orice plantă, numai ca pământul să fie bine lucrat şi bine îngrăşat cu băligar putrezit. Inul se seamănă dela 14 Martie
www.dacoromamca.ro
ALBINA
665*
prin împrăştiere. La hectar 200—280 kgr. după cum se: seamănă pentru fuior sau pentru sămânţă.
Alte lucrări.
Semănăturile de toamnă ca grâul, orzul şi secara se gră-pează când s’a văzut că pământul a prins scoarţă pe deasupra.
Lucrările viei.
Se dCsgroapă via, viţa se tae cu cosorul. Dacă timpul este prea călduros, tăiatul se face mai mult dimineaţa şi spre seară. Se taie mai întâiu coardele timpurii şi de soiu mai bune, pe urmă celelalte. După tăiat, via se arăceşte, aracii cei mai buni sunt de stejar despicat. După aceea se leagă cu tei netopit. Legatul se poate face în formă de cere sau în linie dreaptă cu pământul. După legat via se sapă. La 1 Martie începe altoitul butaşilor americani cu viţă românească. După ce s’a isprăvit cu altoiul, se sădesc altoii.
Yinul.
Vinul se pune în sticle după o vechime de 2 — 3 ani în luna Martie, când timpul e frumos şi senin. Când vinul se pune in sticle trebue să fie limpede; să ne ajutăm cu o cană.
In grădina de pomi.
In şcoala de pomi se începe altoiul îndată ce seva sau mâzga a început a se mişcă în pom. Când timpul este rece şi p’OiOs nu este bine a altoi, nici când este căldură prea mare peste zi.
In grădina de legume-
Dacă răzoarele nu le am putut face în luna lui Fevruarie, după Cum am văzut, se fac în această lună. Mai întâiu se seamănă mazărea şi bobul, după aceea ceapa usturoiul şi legumele rădăcinoase. Semănătura se face în rânduri. Lângă casă şi spre miazăzi, adică în bătaia soarelui se face răsadniţa.
Se sapă Q groapă în pământ în patru colţuri, de 50—70 cm. si împrejurată cu scânduri. Scândura care se află în spatele răsadniţei să fie înaltă 50 cm. iar cea din ’nainte de 25 cm. După aceea groapa se umple cu bălegar care se aşează cu o furcă de fier şi se calcă bine cu picioarele. Cel mai bun bălegar este de cal. Peste el se pun un strat de pământ gros de 25 cm., pământul să fie bun şi mărunţii Pe urmă răsadniţa se acoperă cu un geam şi se
www.dacaromamca.ro
ALBINA
,«66
iasă aşa 4—6 zile. După aceea pământul se potriveşte cu grebla şi se împarte în m'ci răzoare, pe care se seamănă seminţe de varză, conopide, pătlăgele etc.
Când este frig, fie ziua fie noaptea, răsadniţa este acoperită, iar ziua când este cald se descoperă. Răsadniţele se udă şi se plivesc de câte ori au trebuinţă. Când timpul se încălzeşte mai mult, răsadniţa se lasă descoperită şi noaptea.
Vitele de muncă
Fiindcă în Martie începe adevărata muncă a câmpului, -vitele trebue hrănite bine cu fân bun, iar rădăcini de sfeclă -şi morcovi li se dă mai puţin; în schimb trebue să li se ■cea grăunţe. Mâncarea trebuie dată la ora hotărîtă pentru ■că vitele nu pot aşteptă.
Yacile şi oile; porcii
Se pot scoate la păşune şi dacă nu e iarbă îndtstul, li se dă şi alte nutreţuri uscate. In această lună începe făta-rea oilor. Dacă timpul este rece, oile trebuie lăsate să fete în coşar; dacă este călduros, pot făta., afară la câmp. Scroafele cari s’au vierit in Octomvrie fată în această lună; acele cari nu au au avut călduri în Octomvrie sau Noemvrie se ■dau la vier în Martie. Purceii se înţarcă la 5 săptămâni. Ei trebue bine hrăniţi cu burueni tocate amestecate cu tă-râţe şi cu boabe de secară şi cu făină de secară.
Albinele
Pe la 9 Martie (Mucenici) sau ceva mai târziu, se scot stupii dela iernat şi se aşează în stupine, când se caută unul câte unul, ca să se vadă dacă se găsesc in stare bună, ■dacă au ce mânca până când albinele vor găsi flori pe câmp de unde îşi adună hrana. Toţi stupii trebuie curăţiţi cu o pană sau cu o pâslă de orice murdărie. In acest caz stupii se ridică cu gura în sus, şi albinele cu ajutorul fumului se fac de se îngrămădesc în fundul stupului. Se taie fagurii mucigăiţi şi se curăţă de albinele moarte şi de orice murdărie. Se înseamnă toţi stupii de seminţe şi se îngrijesc bine. Dacă prin Martie timpul este ploios, se hrănesc şi stupii de seminţe; se dă ca hrană dela 100—125 gr. sirop sau miere.
Păsările din curte-
Timpul cel mai bun pentru clocit este dela Martie până la 1 Maiu. Când o găină se pune la clocit, se aleg ouăle
www.dacoromamca.ro
ALBINA
66 f
ceia mai proaspete. Acestea se cunosc punându-le în apă: ouăle proaspete cad la fund, iar cele stricate rămân la supra-
		V.	S. Moga.	
Preţul cerealelor în târgurile	streine, socotite pe		suta dc	s kgr
	Grâu	Secara	Orz	Ovăz
Mănhen (Germania) . • • . .	• . . 30,20	26,25	24,10	23,75-
Berlin »	. . . 27,50	26,50	24,00	21,50
Strasbnrg » 			»	»	
Colmar			»	»	»
Londra (Anglia)		. . 21,30	17.00	16,50	14,00
Viena (Austria)		. . • 26,70	22,70	20 50	19 50
Bruxel (Belgia)		. . . 20,25	18,50	18,00	18,50
Liege » 		. . »	»	y>	»
Anvers		. . . 18,25	18,00	18,00	20.00
Budapesta (Ungaria) . .	. . 24,70	20,44	20,50	16,25-
Milan (Italia)		. . . 25,10	19,00	20,00	21,00
Geneva (Elveţia)		. . . 23,00	22.25	20,00	20,00
New-York (America) . . . .	... 19	14,50	17,00	16,25
Chicago » . . . .	. . . 21,50	»	»	»
Paris (Franţa)		. . . 22,50	17,00	18,50	18,50
Alte târguri franceze	... 22	17,50	17.50	17,50
Preţul cerealelor	din Algeria şi Tmiis.			
	Grâu	Secară	Orz	Ovăz
Alger 		... 24	»	16,50	17,00
Philippevile		... 23	»	16,50	16,75
Constantine		. . . 24,00	»	17,00	16,75
Tunis		. . . 24.00	»	17.00	17,00
Preţurile curente din piaţă
Carnea	de	vacă .	.	.	0.85—0.95
»	porc .	.	.	0.85—1,20
* oae .	.	.	0.65—0.75
Mielu................8.00-10.00
Crap . .	•.........0.50
Somn................2.00
Morun...............2.30—2.50
Nisetru..............—
Cegă.................-1.30- 5.50
Perechea de	curcani . 11.00—13.00’
>	»	găini	.	.	3.10—3.50
»	raţe .	.	.	2.70—2.90
»	»	gâşte	.	6.50—7.00
Kgr. brânză de burduf 2.10 »	»	» putină 1.30—1.45
» de unt topit . . 2.80—3.00 «	»	» netopit. . 1.70—2.00
Mielu ................7.00—10:00
Preţul cerealelor în Bucureşti,
Grâu.............................lei 20—21.80 b.
Porumb..............=............» 10—11,80 »
Ovăz.............................» 13—1 1.50 »
Aceste preţuri sunt socotite pe suta de chilograme.
www.dacoramanica.ro
Odoarele Sf. Mitropolii din Bucureşti.
(Corn- de Dlr. Tip. Cărţilor Bisericeşti).
www.dacoromamca.ro
ALBINA.
669*
Starea agricolă a României la finele iunei Fevruarie 1908 st. n.
Luna Fevruarie, cu caracterul ei primăvăratec, a fost foarte favorabilă atât dezvoltării semănăturilor de toamnă cât şi pentru începerea timpurie a lucrărilor agricole din acest an.-
Semănăturile de toamnă timpurii au mai progresat, iar cele târzii şi nerăsărite încă au apărut acum in condiţiuni foarte satisfăcătoare. Toate semănăturile de toamnă chiar şi cele mai târzii, se prezintă pretutindeni în cele mai bune condiţiuni contrar tuturor aşteptărilor dela finele toamnei.
In Muntenia, în Dobrogea şi în multe părţi ale Moldovei s’au făcut cu înlesnire arături şi ogoare pentru semănăturile de-primăvară.
Pe timpul ploilor calde generale şi binefăcătoare djn ultimele ziie ale lunei Fevruarie, lucrările agricole s’au suspendat, iar în primele zile din Martie de când avem în toată ţara un timp prea frumos şi extraordinar de călduros —= lucrările agricole şi semănăturile timpurii de primăvară Se fac pretutindeni cu cea. mai mare activitate.
I. St. Murat.
Directorul Institutului Meteorologic..
INFORMÂŢIUNI
—	D. Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, împlinind vârsta de 75 ani, M S. Regele a binevoit a-i trimete cu această ocazie, o scrisoare-de felicitare în cuvinte foarte elogioase şi pline de căldură.
—	Pe lângă penitenciarele din ţară, precum şi pe lângă unele aresturi preventive au început sâ funcţioneze, din iniţiativa d-lui Rădulescu, subdirectorul închisorilor, şcoale de adulţi.
—	Din iniţiativa d-lui inginer O. Busuioc, şeful atelierului O. F. R., s’a organizat la Paşcani o muzică instrumentală a lucrătorilor, compusă din 40 persoane, un cor vocal mixt din 60 voci, precum şi lin teatru.
—	Dirigintele şcoalei din cătunul Belciug, corn. Gherghiţa, jud. Prahova, a înfiinţat o tovărăşie sătească, pentru cultivarea zarzavaturilor.
—	Ministerul lucrărilor publice a intervenit pe lângă ministerul de interne de a autoriză intrarea în ţară a şease sute de muncitori bulgari, necesari la lucrările liniei în construcţie Ploeşti-SIobozia.
—	Administraţia Cassei şcOalelot a comunicat revizorilor şcolari următoarele dispoziţiuni:
Prin deciziunea ministerială din 8 Fevruarie 1902, relativă Ia serbarea «Sădirea Pomilor», se institue cinci premii băneşti, a 50 lei, ce se vor da acelor diriginţi de şcoli cari se vor dovedi că au sădit numărul ce mai mare de pomi, şi că şi la şcoală au pepiniera cea mai mare, mai bine îngrijită, şi mai bogată în pomi fructiferi altoiţi.»
Aceste premii se vor da chiar din aflul acesta.
Revizorii sunt invitaţi ca în timpul cel mai scurt posibil să comunice în mod amănunţit numărul pomilor prinşi, aflaţi în fiinţă acum, după sădirile din fiecare an.
Li se maj^pune în vedere ca. sâ- dea un deosebit interes acestei serbări care pe lângă alto beneficii, poate face şi pe învăţători sâ se «bucure şi de premiile amintite mai sus, care de acum încolo se vor da în. fiecare an de Cassa Şcoalelor.
www.dacoromamca.ro
«70
ALBINA
— Moştenitorii defunctului C. Adam Anastasiu, proprietarii moşiei ■Crevedia-Mare (Vlaşca), au donat 500 lei ca ajutor la construirea localului de primărie din Crevedia-Mare.
LICIT A ŢIUNI
3£S3
nă
—	La Fforia Spitalelor Civile din Bucureşti, se vor ţine următoarele licitaţii pentru exerciţiul 1903-1909 la orele 10 dimineaţa:
1)	La 4 Martie 1908 pentru articole de cauciuc.
2)	La 7 Martie 1908 pentru articole de cusătorie.
3)	La 8 Martie 1908 pentru articole de biurou.
4)	La 17 Martie 1908 pentru petrol.
5)	La 18 Martie 1908 pentru păcură.
6)	La 19 Martie 1908 pentru cărbuni Cardiff.
7)	La 2 Aprilie 1908 pentru mobile de fer.
8)	La 3 Apriiie 1908 pentru papuci.
9)	La 4 Aprilie 1908 pentru pânzăria indigenă.
10)	La 5 Aprilie 1908 pentru efecte de îmbrăcăminte.
11)	La 7 Aprilie 1908 pentru obiecte de serviciu.
—	Idem la 8 Martie 1908, ora 9 a. m. pentru vânzarea mobilierului ■vechiu rămas nevândut din apartamentul din etajul I din str. Regulă INo. 3, rămas pe urma defunctei Olga Mavrocordat.
—	Idem la 12 Martie 1908, ora 101/,. a. m, pentru închirierea pe termen de 3 ani, a următoarelor apartamente din Palatul băilor Eforiei şi
anume:
1)	Apartamentul din stânga Palatului Eforiei, primul etaj.
Apartamentul No. 1, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 500.
Apartamentul No. 2, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 500.
Pentru aceste două apartamente se va Mne licitaţie şi in total.
—• Idem pentru închirierea pe termen de 3 ani, a următoarelor imobile şi anume:
Din Bucureşti.
1)	Apartamentul din faţă din imobilul din str. Labirint No. 76, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 200.
Din Sinaia.
2)	Magazinul No. 1, din pavilionul de mărunţişuri din parcul Sinaia -cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 100.
3)	Magazinul No. 4, din pavilionul de mărunţişuri din parcul Sinaia -cu începere dela 13 Iunie 1908, garanţie provizorie lei 75.
4)	Chioşcul de jurnale, din parcul Sinaia, cu începere dela 1 Iulie 1908, garanţie provizorie lei 100.
5)	Pavilionul Sf. Ana, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 20.
6)	pavilionul şi popicăria dela pescărie, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 75.
7)	Terenul din parc pentru pavilion de florărie, cu începere dela 1 Iulie 1908. garanţie provizorie lei 25.
8)	Lăptăria din parcul Sinaia, cu începere dela 23 Aprilie 1908, garanţie provizorie lei 100.
Spraoferte şi oferte condiţion nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni se. pot lua la Serv. Domenial, secţia Bunurilor, în zilele de lucru, intre orele 101/,—\2'j.ţx m.
Licitaţiile se vor ţine conform art. 72—83 din legea comptabiiităţiii publice.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
671
ALE
Marinarului franţuz LUDOVIC TREGAfJ
ÎN
NOUA GUINEE (povestite de el însuşi)
TRADUCERE DE C. C. POP.-TAŞCĂ.
CAP. XVI.
Uanuta, marele preot al Iui Otaru, eră deştept, şiret şi mult mai învăţat ca ceilanţi şefi Orangonoki. El îşi dădu seamă că eră bine să-mi fie prieten şi de îndată ce mă însurai veni foarte des la mine. Intr’o zi mă întrebă cum făceam de puteam vorbi cu o foaie albă acoperită cu semne negre. Ii desluşii că aceasta eră o carte şi atât de mult îi plăcii încât mă rugă să-l învăţ şi pe el a scrie şi a citi. Primii cu plăcere şi întrebuinţând acelaş mijloc ca cu Lamlatn în scurt timp începu să citească şi să scrie.
Noul meu prieten, voiâ acum. să cunoască cuprinsul acelei cărţi care opreâ omorârea robilor şi mă întrebă mult asupra albilor şi a religiunii lor.
—	Cum, albii nu păstrează p9 Dumnezeul lor în păduri sfinte ?
- Nu, Dumnezeul nostru este în cer, mai presus de soare
şi de stele.
—	Qe prostie! Dincolo de soare nu mai este nimic. Unde dar poate locui Dumnezeul vostru? Unde îşi poate înălţă palatul său? Cum ştii tu că există dacă nu l-ai văzut niciodată?
—	Cărţile ne spun despre existenţa lui Dumnezeu, şi noi credem.
—	De oarece Dumnezeul vostru este în cer, cum puteţi să-i aduceţi jertfe şi să-i daţi aur, căci în definitiv numai cu vorbe preoţii lui nu pot trăi, căci dacă de pildă Orangonokii n’ar aveâ frică de Otaru, ei nu ne ar mai da nimic şi eu aş muri de foame !
Altă dată îl întrebam eu, şi putui astfel află că la miazănoapte de Kontar trăiau puternice şi numeroase triburi. Unul din aceste triburi eră numai de femei, cari nu primeau între ele bărbaţi decât la anumite epoci ale anului, iar dacă în alt timp prindeau pe vr’unul îl omorâ fără milă. Mai aflai că mai eră un trib care se numeâ Kik-Kiks, care se trăgeâ dintr’un şef Orango-nok. Acesta fusese un om foarte viteaz, dar foarte crud; într’o bătălie o lance îi stăpunsese gâtul dela o parte la alta. Cu mare greutate s’a vindecat, dar deatunci un spirit rău îi intrase în cap
www.dacoromamca.ro
672
ALB1N A
şi voi’beâ necontenit, astfel că toţi fugeau de el, de aceea luând cu el mai multe femei a plecat, şi găsind un pământ nelocuit s’a aşezat acolo şi deatunci toţi urmaşii lui au un spirit rău în cap.
Nu puteam să crez aceste poveşti, dar bănuiam că ceva adevărat trebuie să fie, lucru de care mă încredinţai ceva mai târziu. când sosiră la Kontar nişte soli dela un trib dela miazănoapte care aduseră cu ei un rob prins pe drum, care eră un Kik Kiks. Mă dusei să 1 văd. Era un negru urât ca dracu, schilod desgu-stător. Gând mă apropiei de el auzii un zgomot ca bătăile unui ciasornic, care îi veneau din gât când răsuflă. Aceasta numiau Orangonokii spiritul cel rău.
Eram aşa de fericit în acea vreme, încât uitasem cu desăvârşire Franţa. Iubita mea Lamlam îmi împlineâ toate voile. Fiindcă văzuse că nu-mi plăceâ s’o văd în pielea goală la serbările curţii, cum eră obiceiul să meargă femeile, ea nu mai vru să ia parte. Celor ce mă întrebau de ce nu vine, le spu-neam că e suferindă şi din nenorocire spuneam adevărul. Trăiam cât puteam mai mult unul lângă altul. Petrecerile Oran-gonokilor nu mi plăceau. Danţul nu-1 cunoşteau, dar în locul balurilor Europeneşti aveau un fel de petrecere numită şunşun„ Toţi şefii îmbrăcaţi în haine de culori strigătoare, iar femeile-lor cu desăvârşire goale, se adunau într’o sală mare anume construită.
Fetele n’aveau voie să vie la şun şun. Lamlam mă rugă s’o duc măcar odată. Când toţi sosirăm, un şef, cel mai frumos îmbrăcat dintre toţi, intră, ţinând într’o mână o vargă 'ungă, iar în alta o mulţime de fulgi pe cari îi împărţi bărbaţilor. Lăuta* rii începură a cântă un fel de marş şi atunci fiecare bărbat urmat de nevasta lui începu a merge străduindu-se amândoi suflând să ţie fulgul în aer. Această privelişte plăcută la început, încetul cu încetul deveni ridiculâ şi chiar ruşinoasă. — Pe măsură ce perechile nu mai puteau duce fulgul, se aşezau dealun-gul pereţilor şi priveau la ceilalţi; asta ţinu mai multe ceasui'i până ce rămase numai o singură pereche în mijlocul sălei. — A doua zi multe femei se îmbolnăviră din pricina ostenelii,. ceeace mă hotărî să nu mai las pe Lamlam la şun-şun. Aceasta, fără să ştiu, îmi facil însă un mare număr de vrăjmaşi.
(Va urma).
www.dacoramaiiica.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali si săteni, de cel, puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, î i cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Membra, al Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Bauu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Garboviceanu, Administrator al Casei Sf-Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie, senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescn, fost Ministru, profesor universitar; Trista S. Negoescn, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Pompilia Eliade,. pro. lesor universitar. — Cenzori,Const. Alimnncşteaun, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar: Const. Alexandrescu, institutor.
Blembri Însorişi şl ootlzaţiuni plătite (urmare).
Huidovici Victoria (Bucureşti), 2 lei; Simionescu Ceoilia (Bucureşti) :2 lei; Pitiş Cecilia (Bucureşti), 2 lei; Ionescu Maria (Bucureşti), 2 lei; Costescu Elena (Bucureşti), 2 lei; Georgescu Elena (Bucureşti), 2 lei; Mihalcea Zoe (Bucureşti), 2 lei; Teodorescu Marcella (Bucureşti), 2 lei; Simionovici Cecilia (Bucureşti), 2 lei; Constantinescu Lelia (Bucureşti), 2 lei; Simionescu Elena (Bucureşti), 2 lei; Georgescu Constanţa (Bucureşti), 2 lei; Jenica Crâsteanu (Bucureşti), 2 lei; Eliza Ionescu (Bucureşti), 2 lei; Rasidescu Valeria (Bucureşti), 2 lei; Profira Iosif Corina Mănescu (Bucureşti), 2 lei; Olga Theohari Natalia Ţupa (Bucureşti), 2 lei; Matilda Wechselberger (Buc.) 2 lei; Alex. Papadopol (Buc.), 2 lei- E'ena LipatiM. Pitiş (Bucureşti), 2 lei; Victor Râmniceanu (Bucureşti), 4 lei; Mihâilă M. Romanescu (Bucureşti), 2 lei; Gr. G. Strătilescu (Bucureşti,’ 2 lei; Elisa M. Râmniceanu (Bucureşti), 2 lei; Ion Stănescu-Buzău (Focşani), 2 lei; Natalia Gr. Strătilescu (Bucureşti), 2 lei; R. Râmnician- (Bucureşti), 2 lei; Dora Stroescu (Bucureşti), 1 lei; Mihai M. Râmniceanu (Bucureşti), 2 lei; Chiriachiţa M. Râmnicianu (Bucureşti), 2 lei; Dimitrie Popescu (Podu-Turcului), 1 leu; Victor Popp (Podu Turcului), 2 lei: Ste-riana lacomi (Podu-Turcului), 1 leu; I. Berdan (căt. Glăvăneşti), 1 leu; Ion Emigărescu (Tecuci), 1 leu; Const. G. Tomescu (Tecuci), 1 lei; Ni-■colai C. Cădelcu (Focşani), 2 lei; H. Loloţ (Tecuci), 10 lei; M. Stoicule-scu (Câlmăţuiu). 1 leu; N. Negruţi (Valea Rea), 1 leu; Ion Cruceauu (Sa-baru Lieşti), 1 leu; C. V. Ciobotaru (Meteu), 1 leu; E. Paiaschivescu /Buceşti), 1 leu; E. K. Roman (Tudor Vladim.), 1 leu; I. Dimitrescu (Bu. ceşti), 1 leu; V. Gh. Macarie (Barcea), 1 leu; Dimitrie Iliescu (Nicoreşti)
1 leu; I. Beldi (Călmăţui), 1 leu.	*
Numărul membrilor înscrişi în cursul anului 1908 este de 210, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 775.
(Va urma tn numărul viitor).
i
www.dacaramanica.ro
noi.
Călăuza stupanilui, de d-nii N. Nicolaescu şi G. Stoinescu, a apărut într’un volum de 340 pag. cu 123 figuri, în editura librăriei Socec & Comp. Calea Victoriei, Bucureşti. Preţuia lei. Pentru abonaţii revistei «Albina»■ 2 Ici.
Autorii au completat articolele despre albinărit ^.e au publicat în anii din urmă ai revistei noastre, cu toate chestiunile privitoare la creşterea albinelor. Astfel cum se înfăţişează, «Călăuza stagiarului» te cea mai completă carte de albinărit din câte au apărut până azi in limba noastră.
Toate lucrările pe cari le reclamă creşterea albinelor sunt arătate în amănunţime şi într’o limbă pe înţelesul tuturor. Autorii stăruese mai ales asupra părţii practice a stupăritului. Astfel, cârmuirea stupilor e arătată pe larg şi deosebit pentru fiecare din cele trei feluri de uleie: orizontale, verticale şi primitive. Desvoltare mare de asemenea s’a dat chestiunilor; constricţia uleilor, clădirea fagurilor, roitul, plantele care dau miere, produsele albinelor (mierea, şi ceara) lucrările de făcut la stupi în fiecare lună.
Tiparul e foarte îngrijit şi pe hârtie velină. Figurile sunt bine reuşite.
A apărut. Lecţii practico din istoria naturală (manual pentru învăţători), prelucrare de Radu Prişcu, învăţător.- De vânzare la tipografia Ciurcu & Comp. Braşov (Transilvania). Preţul broşat 2 Korcatic, legată în pânză, 2 Koroane 60 bani.
—	Carmen Sylva şi România, de Petre Daniilescu. De vânzare la librării cu preţul de 2 lei.
—	B P. Hasdeu (Savantul-Omul d' spirit. Spiritistul), de D. Tcleor.
De vânzare la toate librăriile cu preţul de 2 lei.
IM
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul centrai:	la Londra
Lachlan Machintosh Rale,
G. I Goschen . . .
Vicontele Dnncannun E. W. H. Barry . . .
I Robert Hamilton Lang Demetre de Frank . .
P. Naville..........
Ad. Vernes..........
n
r>
n
n
Directori: j g g"
Censori: Ioan Kalindern, | Ioan Ghika şi Arthnr Green.
n
Viena
Paris
Stolz Goodwin. Demetra
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
„NAŢlONaL/r
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BI18URES11
Capital în acţiuni întreg vărsat în|
aur..............Lei 2.000.0001
Fonduri de reservă	, X
compuse din prime şi daune . .	. . »	3.95E 688.71
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.8Cl
Total in aur Leţ 7.052.1 Daune plătite .... Lei 33.000.( Vice-preşedinte «. BăiCoianu. i IA1 Dir. general E. Griimvald.	|	1
„rtflŢiODAun11 asigură contra ini li cediului, a «grindinei», contra riscu i . lui pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate*''"' combinaţiunile obişnuite ca: «cas d.eLnva moarte, supravieţuire, zestre şi reniă».r “
Sediul social. în palatul Societăţii dir.U str. Doamnei ** ”---------------'—T'-
No 12. Bucureşti. Re-l 'WJ| presentanţă generală în Bucureşti,! Ml str. Smârdan No. 4. Agenţii în toati '//'A * oraşele din ţară.	i Wl
Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.- 20.810.
www.dacoromamca.ro