No. 14 15 6—13 Ianuarie 1908 A»ul XI‘ *5% Apare în fiecare “Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU P. Gârbovlceanu P. Dulfu G-- Coşbuc G-l P. V. Năsturel | V. S. rtoga I N. Nlcolaescu Gh. Adamcscu l. Otescu Gr. Teodosslu IIC.C. F.-Taşcă, jn. Sfii-.. SESE? ‘>rî?.< “:45 Redacţia şi No. 9.—Bucureşti. ((oua farfumerie şi Srognerie JVteOicinală T6MA B'RĂTULESGU Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumit© fabrioi franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite ioţiuni, apă de colonia, d# lavande, de verveiue şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate. Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacâo în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale,'arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepari ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», oarboral, borax, aoid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şl culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, Denzină şi vasilină ameri-oană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şl sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : uni de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, suni preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sisteniulut nervos indepărtându-le cu totul anemia şi- slăbiciunea generală. * Bogat asortiment de canei ocârie şi pansamente cum instrumente şi aoce-sorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentiâtioei, ca : vată şi tiloane, guthapercha şi.muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canulo, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sondp, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, âluminiti, platină, faianţă şt porcelan; ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La Cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şl ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din aeeastă branşă. www.dacaromanica.ro Anul XI. No. 14—15. 6—13 Ianuarie 1908. jtlbina Revistă Enciclopedică populară y ;. ■■■■ |k Rbena.m«ntul în ţar* pe an tUi 5 | Abo.rv«m«n. bode, adică părţile se pot învoi, cum vor găsi de cuviinţă. Nu sunt sub această lege nici învoelile pentru pământ, când ia un cap de familie mai mult de douăzeci de hectare. Învoelele pentru păşunatul vitelor, — în afară de pe islazul sau imaşul comunei, despre care o să vorbim mai încolo — până la 6 vite mari şi 10 mici de cap de familie, le are- de asemenea în vedere legea. Iar pentru vitele ce i ar prisosi cuiva peste cele de sus, rămâne să se înţeleagă cum vor putea şi pofti. De ce de unele învoeli se îngriieşte legea, şi nu le www.dacoromamca.ro ALBINA 435 lasă slobode, iar pe altele îngăduie să se facă, după ■cura vor găsi părţile de cuviinţă ? Pe cei cari se năimesc argaţi cu anul îi lasă în seama legei slugilor, pentrucă neavând legături cu pământul şi gospodărie în sat pot să-şi caute stăpân unde-or pofti, deci nu-i sileşte nime să se în-voească, precum nu le-ar fi voea. Pe cei cari fac zarzavat, pepeni şi tutun ori pe acei capi de familie, cari iau mai mult de 20 de hectare sau au peste 6 vite mari şi 10 mici, i-a socotit legiuitorul destul de tari, destul de bogaţi şi de pricepuţi spre a-şi apăra singuri interesele. Legiuitorul a lăsat slobode şi învoelile ce ce fac în ajunul sau la vremea muncilor, căci atuncia se dau preţuri bune. Pe ceilalţi însă, pe cei mai nevoiaşi, pe cei legaţi de saţ prin vitişoare, gospodărie, chiar şi prin vre-’o bucăţică de pământ, a voit să-i apere şi să-i ajute aşa în cât nici pentru pământul de lucru ce vor lua dela proprietar sau arendaş, să nu plătească arendă aşa de mare . în cât să nu se aleagă cu nimic pentru muncă, nici pentru muncile ce vor face la proprietar sau arendaş să nu ia plată prea mică. In multe locuri ţăranii, având o vacă sau doi boi sau câteva vite mici, nu aveau islaz sau imaş aproape de sat şi se înglodau cu învoeli grele din pricina aceasta, legiuitorul a avut grijă să înfiinţeze islazuri pe lângă fiecare sat. O să aretăm mai încolo cum se vor înfiinţa islazurile; acî spunem că, având oamenii islaz al lor, vor fi mai slobozi a se învoi mai bine decât pân acuma. Pân acuma se învoeau unii în bani, adică luau pământ de lucru şi plăteau atâţia lei de falce sau de pogon. Se învoeau pentru munci şi luau atâţia lei de pogonul de arat, semănat, grăpat, prăşit, secerat, cărat şi aşa inai încolo. Se mai învoeau şi cu ziua sau cu luna. Alţii lucrau pământ şi se învoeau să dea atâta şi atâta dijmă din roadă. In-voeiile de mai sus erau în bani, cele din urmă în dijmă de-a valma, adică dijmă din roada pogoa-nelor muncite. www.dacoromamca.ro 436 ALBINA Toate aceste feluri de învoeli în bani şi în dijmă au rămas să se poată face şi de acuma înnainte. Legiuitorul însă a oprit dijma la tarla. Pe unde se obişnueşte, ştiu oamenii ce-i aea dijmă la tarla, iar celor cari nu ştiu le spunem că dijmă la tarla se chiamă, când ia ţăranul pentru sine un număr de pogoane să le lucreze şi să-şi ia roada întreagă câtă se va întâmplă, iar ca plată se leagă a lucră un număr de pogoane din a căror roadă nu se împărtăşeşte, căci e a proprietarului sau arendaşului. Legiuitorul a oprit cu totul dijma la tarla. De ce? Pentrucă ţăranul căpătă pământ prost, îl lucră când scăpă dela munca boerească, culegeâ de asemenea şi prin urmare se alegeâ cu roadă proastă şi puţină. De acuma, având a lua dijmă chiar din pogoanele ce.munceşte va aveâ interes şi proprietarul sau arendaşul ca sămânţa să fie bună şi munca bună şi la vreme, ca să ia şi el roadă bună şi îmbelşugată, deci se va folosi şi ţăranul mai mult decât de pe urma muncei la tarla. Mai eră alt obiceiu. Se făceau învoeli amestecate: ţăranul să dea şi dijmă dela pogoanele ce ia, *să dea şi bani, să facă şi munci sub. nume de rusfet, ba să mai dea găini, ouă, limbă sau muşchi de porc, apoi cocărit, ciorărit, şorecărit, etc. De acuma nu mai e voe să se facă învoeli amestecate. ■Rusfeturile şi orice alte munci sau dări lăturalnice s’au desfiinţat şi poprit cu desăvârşire. Invoelele se pot face sau numai în bani sau numai în dijmă de: a valma. B voe însă să ia un număr de pogoane numai în bani şi alt număr numai în dijmă de-a valma. Folosul cel mare e că ţăranul îşi va putea face socoteală limpede, cât îl ţine pământul ce ţa şi cu ce se va alege după muncă de un an. Tocmelele cele încurcate, moştenite depe vremea lui Papură Vodă, aşa de încâlcite, încât le dau de rost cu greu chiar oamenii învăţaţi şi dibaci în învârtirea so-cotelelor, nu se vor mai face. Urmează de aici că ţăranii vor aveâ neapărat nevoie să plătească numai cu bani pământul. ? Nu. Pot să www.dacoramanica.ro ALBINA 437 plătească şi în muncă, dar trebue să facă o învoeală pentru pământul ce iau pe bani şi alta deosebita pentru munca ce se învoesc a face şi anume cu ce preţ fiecare din ele. Şi prin măsura aceasta legiuitorul a voit să lămurească socotelele, să ştie ţăranul la ce se îndatorează, cât plăteşte arendă pe pământ şi cât i-se plăteşte munca. De asemenea învoelile pentru păşunatul vitelor aiurea decât pe islazul satului, se vor putea face numai în bani şi numai pe pogoane sau pe capete de vită. Invoeala va arătă întinderea păşunei, câte vite mari sau mici la pogon, cine are a plăti păzitorii şi alte amănunte. Şi aici legiuitorul a voit să facă socoteala limpede, să nu încurce păşunatul cu muncile şi cu dijma sau cu rusfeturile. N’a dat voe să se plătească păşunatul în munci, ci pentru munci să fie o învoeală, iar pentru păşunat alta. In numărul viitor vom urmă cu lămuririle. I. PROBOTA robota am văzut-o de două ori. Odată acuma, de curând, după un marş greu cu Regimentul meu, un marş de o zi întreagă de vară. Eră trudită trupa; iar ofiţerii, cei de rezervă mai ales, umblau întunecaţi, morocănoşi, cu fălcile încleştate. Ajunşi în sat, prin întunecime, după ce-şi lăsară «hamurile» în cuartire, începură sa întrebe de mănăstire. — Unde-i mănăstirea ? Acolo se înjghebase popota noastră, ş’acolo un cornist chemă cu semnale prelungi. Vedeam umbre strecurându-se pe lângă uriaşele ziduri negre, de cremene. Intrau pe poarta cea mare căptuşită cu fier, se apropiau de biserică, în preajma căreia se întinsese o masă lungă. Câteva lumânări pâlpâiau, a^bia risipind întunericul greu. Ofiţerii superiori vorbeau pnţin; cei tineri se grăbiau să soarbă, foarte hap-sini, borşul cam rece şi friptura cam tare. Rar pătrundea câte o glumă, care stârnea între tineri râsete înăbuşite. Cozorocurile chipiurilor şi nasturii de alamă scânteiau frângând razele lumânărilor. Eră cam răcoare deşi eră început de August; adieri www.dacoramamca.ro 438 ALBINA umede treceau dinspre^ pădure, apoi se întorceau cu semnalele slăbite, întristate parcă, dela bucătăria trupei. Ne strângeam în pelerine şi abia aşteptam să se isprăvească masa, să ne repezim la gazde, să ne dezbrăcăm, să ne întindem pe paturi şi să adormim într’o clipă ! Mănăstirea neagră, ca într’un văl de tăcere şi mâhnire, îşi ridică^ în cer turnurile, chiar lângă noi. In pridvorul ei gospoda-rul îşi aşezase toate cele de trebuinţă: lăzi cu tacâmuri, saci cu provizii, sticle cu undelemnuri şi cu oţet, polobo^elul de vin şi celelalte. Din vechiul privdor negru, plin de morminte, ieşea vinul, ieşea pânea şi sarea noastră. Se auzea sub boltă din când în când un glas de ceartă, apoi un sgomot de farfurii, un zuruit de linguri şi furculiţi. N’aveâ nimeni un cuvânt pentru locul acela, pentru mormântul acela mare, pentru trecutul sfinţit prin dureri. Stăteam tăcut şi trudit pe banca şubredă, care avea legănări de val, pe care încercam emoţiuni de naufragiu, — şi mă gândeam iâ cealaltă dată când am văzut mănăstirea Probotei, de mult, cu cinsprezece ani în urmă. . . . Suiam încet spre mănăstire, cu dascălul Ion. II întrebam cu cea mai mare curiozitate o grămadă de lucruri felurite, şi bătrânul îmi răspundeâ cu glasu-i moale şi tainic, mângâindu-şi cu stânga barba căruntă şi ţepoasă, iar cu cealaltă punând temeinic înainte-i, pe pământ, cârja-i noduroasă. Aveam un mare respect pentru dascălul Ion. Eră învăţat, citise cărţi vechi: şi Alexandria şi Genoveva. Pe urmă, avea o faţă cu ciudate încreţituri, o faţă scrisă parcă. Iar barba ţepoasă parcă eră păscută într’o parte de gâşte. Mergeam aşa lângă el, ridicând în fiecare clipă fruntea şi ochii; iar înainte-mi deodată colţurile măreţe ale zidurilor se desluşiră pe cer, în lumina verii, ca o horbotă neagră, împietrită. Deschideri înguste se întindeau dela un colţ la altul pe zidul uriaş. Mă oprii; şi priveam înfiorat. «Aici au fost şi volintirii, la 21, zise dascălul, ridicând cârja şi îndreptând-o cu vârful spre ziduri. Iaca, acolo şedeau ei, şi trăgeau cu ştruţacurile prin ferestruici. Iar Turcii au bătut cu tunurile în zid. Mai încolo, pe partea cealaltă, se cunoaşte bătaia boambelor. S’a detunat zidul şi s’a crăpat; dar tot în picioare a rămas. Nu i-au putut face nimica, că-i cremene bătrână...» Ciubotele moşneagului bocăniră sub bolta porţii. Cârja se ridică iar în sus: & Aici, la poartă, zise dascălul, a fost de multe ori vânzoleală.. Iaca, se cunosc împuşcăturile păgânilor... Trăgeau cu puştile şi cu pistoalele. Iacă, urmele plumbilor ...» Eu ridicam ochii şi priveam uimit bolta afumată şi urmele gloanţelor în tabla groasă. încet, am făcut cu bătrânul ocolul straşnicului zid. «Vezi? rosti cu pătrundere dascălul Ion. Aşa ziduri nu semai-găsesc. Pe coama lor poate umblă carul cu doi boi...» Mi-a aratat galeriile in ziduri şi locurile de unde trăgeau vo lintirii şi luptătorii de odinioară; şi colţurile unde aşezau Domnii vechi tunurile. Am văzut şi naltele curţ; domneşti ale lui Petru-Vodă Rareş, «u bolţi lucii şi cu scări de piatră căzute în ruină. Prin risipi- www.dacaramanica.ro ALBINA 439 turile păreţilor ieşeau Ia lumină buchete de burueni sălbatice. Iederi urcau, îmbrăţişând piatra rece. Şi’n ziua caldă un fir de busuioc rătăcit pe ruină, strivit sub paşi, îşi dedea sufletul împrăştiind mirezme peste rămăşiţele acelea triste. Irj liniştea, de vară umblam prin cetatea aceea. Nicăeri nu s’auzea nici cel mai uşor sgomot. Pădurea prâ aproape, cerul albastru, umed se boltea doasupră-ne, şi tăcerea ţinea par că împietrită, caşi zidurile, caşi ruinele, legenda tragică a anilor trecuţi în domolul vârtej al veşniciei. In biserică nu răsunau cântări, nu eră lume. Din strălucirea de afară, abia pătrundea o lumină cenuşie. Dascălul îşi fâceâ cruce înaintea iconostasului. «Mănăstirea asta a fost loc de mari cumpene, zise el lin. Au intrat şi păgânii în ea, cu caii, şi au slobozit pistoale. . . Iacă, se văd ş’acu sfinţii împuşcaţi de păgâni cu şuşanelele şi scrijelaţi cu iataganele ...» Priveam la catapeteazma veche şi vedeam sfinţii scrijelaţi şi Împuşcaţi. Şi'n sufletu-mi tânăr şi’n mintea-mi crudă se invălu-iau simţiri şi privelişti nelămurite. Tăceam şi priveam turburat în juru-mi la mormintele vechi care abia se desluşau, ca într’o umbră de uitare, priveam la lespezile înflorite de marmoră, sub care zac oasele lui Petru-Ra-reş şi ale Doamnei Elena. In pământul acela stă închisă şi pulberea mamei lui Ş.tefah-Vodă. Acolo mulţi urmaşi de domn au găsit odihnă bună. Şi peste rămăşiţile tuturora biserica rece de piatră se înalţă cu ziduri zugrăvite, cu chipul ctitorilor de odinioară, se înalţă până la clopotele care vibrează şi şoptesc în turn, fără să le atingă mână de om. Dascălul Ion îmi spuneâ încet, întorcându-şi spre mine obrazul liniştit: «De multe ori se aud clopotele vechi . . . Porţile stau închise, biserica e’ncuiată cu cheia, — şi s’aude în clopotniţă cum cântă încet clopotele cele vechi, — noaptea ... de aud oamenii când trec pe lângă ziduri „. . Sună încet-incet, abia s’aud . . . Dar asta se întâmplă numai în nopţi limpezi, toamna .. .» Glasul bătrânului avea un sunet nelămurit sub boltă, şi eu în-tindeam urechea, ca s’aud prin ziduri freamătul melodios al trecutului. îmi băteâ inima şi mi se înfierbântaseră ochii. «Sunt duhuri neliniştite .. . zicea rar bătrânul, răspunzând întrebării mele, uimirii mele. Se întorc câteodată din lumea lor, la locurile vechi . . - Ş’atuncea intră prin clopotniţă, spre mormintele lor ... Ş’atuncea sună arama şi argintul, par’că le-ar pipăi cineva .. .» A întâmplarea aceasta e veche. Probota am văzut-o, şi cu dascălul Ion am vorbit, acu cinsprezece ani. îmi pare c’aşa-i sună glasul, — deşi poate mă înşel. Din trecut, întâmplările’ au altă prifelfşte, glasurile alt răsunet, Şi figurile altă lumină. In seara rece, între camarazii mei, mă gândeam la mănăstirea Probotei şi la poezia ei de altă dată. Popotarul făcea larmă cu tacâmurile, în privdorul, călcat şi bajocorit odinioară de păgâni. Dascălul Ion eram încredinţat că a murit; şi, după aceea, chiar nici n’am mai întrebat de el! n’am mai întrebat nici dacă mai sună clopotele vechi în turnuri, în nopţi limpezi de toamnă., Mi hai! Sadoveanu www.dacoromamca.ro 440 ALBINA Anul Nou cu bine.................. u ajutorul lui Dumnezeu am încheiat încă un an din viaţa noastră. Simţim o bucurie aşteptând ziua aceasta a anutui nou, dar când ne luăm pe gânduri, ne cuprinde înduioşarea, văzând cum zi cu zi ni se desfăşoară viaţa până când într’o zi i-om da de capăt!... Dar ce să facem? Aşa suntem lăsaţi de Dumnezeu să ne naş-em, să vieţuim, şi apoi, întocmai ca iarba câmpului, să ne ve-tejim. Odată însă cu înduioşarea aceasta simţim parcă un fior de în-bărbătare, gândind că dincolo de mormânt mai e o vieaţă, mai dulce, mai senină, o vieaţă veşnică şi una cu Dumnezeu. Atunci vrând, nevrând, gândul ne duee la ceia ce ne poate face veşnici, adică la fapta turnă. Ti'upul atunci ni sef înviorează, sufletul ni se luminează întocmai ca o zi noroasă când iese soarele, văzând că am găsit scăparea din ghiarele morţii. Da, fapta bană este scara ce ne sue la cer în lumea de lumină şi fericire veşnică, fapta bună ne este nădejdea ce dă preţ vieţii acesteia trecătoare de pe pământ, fapta bună este pecetia care păstrează în veci amintirea vieţii noastre pământeşti, arătând-o şi urmaşilor. Altfel trăim O vieaţă seacă, fără rost, fără ţel şi nu ne deosebim cu mult de animale şi de burueni, căci întocmai ca şi ele ne naştem, ne hrănim ca să vieţuim, ne înmulţim şi apoi murim. Ba mi se pare că oamenii lipsiţi de fapte bune şi călcătorii căilor întunericului, sunt cu mult mai pre jos decât animalele şi plantele, căci acestea trăind îşi au rostul lor pe lume, aduc foloase însemnate, pe când omul rău şi nemernic se dă la fapte aşa de joasnice în cât animalele nu sunt în stare s’djungă ăşa de rău. Vitaţi-vă împrejur în lumea în care trăiţi şî veţi vedea animal mai pre jos decât omul beat? veţi vedeă animal mai pre jos de omul mincinos şi zavisnic ? Găsiţi animal în stare să năpâstuiască şi să nenorocească aşa cum se găsesc o seamă de oameni ? Găşi-ve-ţi animal care să fie mai pre jos de omul ce-o duce în desfrâ-nări, în preacurvii şi în răutăţi aşă de straşnice cum numai iadul le poate născoci? Nu, nu, nu se află, Doamne fereşte. Sunt unele animale mult mai curate, mult mai blânde, mult mai nevinovate, dela care putem luă pildă noi oamenii, făpturele cele mai desăvârşite, zidite după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Cât priveşte de plante, nici nu poate fi vorba să se asemene în răutate cu omul. Ce e mai frumos ca iarba primăverii, ca florile câmpului, ca holdele ţarinilor, ca, arborii codrilor? Nici pic de răutate, nici pic de înjosire, şi cu toţii şi toatele împreuna, prin măreţia lor, aduc parcă laudă Ziditorului lumii. Cu cât dar se cuvine să fie mai pre sus omul, căruia D-zeu i-a dat darul vorbirii, darul simţirii, darul gândirii, dând stăpânirii de sine, căruia i-a dat suflet din sufletul Lui•?... Se cuvine dar acum când îngropăm un an din vieaţa noastră şi păşim într'un an nou, să ne gândim o clipă la viaţa noastră www.dacoromamca.ro ALBINA 441 şi la rostul ei pe pământ şi să vedem ce cale mergem ? Calea mântuirii .ori aperzării ? In lumea aceasta înotăm, în întunericul ispitelor şi a păcatelor, de ackeă ne trebUe multă tărie de suflet ca să eşim curaţi din valurile aceste tulburi, Tăria aceasta n'o putem căpătă, decât tot de sus, dela Tatăl Ceresc în care ori când să ne punem nădejdea şi să-i cerem ajutorul. Să ne îmbărbătăm mereu, cu gândul la Cel de Sus, să nădăjduim în zile bune şi să credem că le vom ajunge. Vorba mântuitorului c-de aţi aveă credinţă măcăr cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui de aicea să se mute şi s’ar mută». Să credem că se vor îndeplini şi urările ce ni le fac copiii cei curaţi cu, inima când vin şi ne zic : «Anul nou cu bine Cu zile senine Tot cu sănătate Şi cu spor în toate» Ori: «Când vom veni la anul Să vă găsim mândri ca banul, Şi'nfloriţi Şi’nrodiţi Ca merii Ga perii In mijlocul verii. Ca vara vărată Ca toamna bogată Ca viţa de vie In postul Sântă-Măriei. De bine să vă fie La anul şil a mulţi ani.» Să credem şi să tragem nădejde că anul ce vine ne va ă de bine, să credem că nenorocirile ce-au dat anul trecut peste ţara noastră, n’or mai veni, să Credem că pacea şi frăţia va domni între toţi fraţii noştri, să credem că bărbăţia şi dragostea de lumină ne va cuprinde pe mai mulţi, să credem ca anul ce vine îl vom încheia cu mai multă bucurie şi mulţămire. Pentru aceasta să ne îmbărbătăm, să păşim cu încredere în 1908 şi să zicem din tot sufletul: «Doamne ajută.» Nistor Călină. O societate corală. Asociaţiile corale încep a se înmulţi şi la noi. Ga şi în alte multe iniţiative, şi aci rolul corpului didactic primar este hotă-tor. Voim a vorbi de astădată de societatea întemeiată în oraşul Oâmpina. Ea poartă numele de «Gavriil Muziceseu» şi este întemeiată în Noembrie 1906. D’abiâ un an a trecut şi numărul membrilor corului a crescut. Astăzi corul lor merge la biserică şi ia parte la slujbe religioase ; dă producţiuni destul de dese la cari invită lumea din localitate spre a popularizâ ideea însoţirilor muzicale. întrunirile se ţin în localul şcoalei primare de sub direcţia d-lui Filipescu._______________ www.dacoromamca.ro 442 ALBIN.A Povestea neamului nostru i1)- Povestirea III. ar ... toate lucrurile din lumea aceasta sunt vremelnice şi trecătoare caşi lumea şi... din toată fericirea» când nici cu gândul nu gândeşti, vine o vreme, în care» vorba cântecului: «Seninul se schimbă ’n nori «Ziua ’n noapte fără zori «Veselia ’n aspre chinuri «Şi cântările ’n suspinuri» Aşa s’a întâmplat şi cu fericirea neamului românesc! S’a schimbat fără de veste în griji şi nevoi, de nu ştia bietul Român, unde să-şi ascunză capul. Prea erau fericiţi Românii, prea o duceau bine şi vorba ceea: «Când binele a trecut peste margini să te aştepţi la rău». Şi răul a venit. Traian, Făt frumos, împăratul cel mândru şi viteaz, a murit fără de veste, tocmai când îi eră mai drag să trăească pe lume şi după el nici un împărat n’a fost vrednic să-i mai calce pe urme. Atâta aşteptau şi noroadele cele sălbatice, din pustietăţile răsăritului. Căci, unde mi s’au năpustit, măi nenişorilor, asupra neamului nostru aşa cum se năpusteşte potopul de lăcuste peste câmpiile pline cu roade. Şi să te mai ţii! «Că veneau din răsărit «Ca potop nemărginit, «Să cuprinză, sa înnece «Tot pământul unde-or trece.» împăraţii, cari au urmat pe scaunul dela Roma după moartea vestitului «Traian» în loc să-şi adune oştirile şi să vie înaintea duşmanilor, au socotit că e mai cuminte să ridice (1) D l FI. Cristescu a început — sunt acum doi ani — a da la lumină o-serie de povestiri din istoria Românilor. Prima povestire s’a publicat în «Albina» an IX No. 36 (pag. 962), No. 37 (pag. 994) şi No. 38 (pag. 1019). Ea are de subiect: Origina neamului românesc. Din «Albina» s’a reprodus în alte reviste, ziare şi calendare şi a fost apreciată favorabil de critici. Povestirea Il-a are de subiect: Traiul poporului românesc în cele d’întâiu timpuri; ea s’a publicat în «Albina» An X No. 7 (pag. 233). începem acuma Povestirea III care are de subiect: Năvălirile barbarilor. www.dacoromanica.ro ALBINA 443 şi puţinica armată ce mai străjuia prin locurile acestea şi s’o treacă dincolo peste apa Dunării. Iar pe Români i-au lăsat aşa fără niciun ajutor să se sbată, ca’n ghiarele morţii, cu potopul barbarilor. Şi erau multe soiuri de barbari, bate-i-ar mânia cerului, căci iată cum glăsueşte cântecul: «Vin şi Hunii, vin şi Goţii, «Vin potop, potop cu toţii, «Pe cai iuţi ca rândunele, «Fără frâe, fără şele. «Cai sirepi, ce fug ca vântul «De se dudue pământul. «... Mulţi-îs ca nisipul mării, pe acesta să-l ascultaţi. (Mat. III. 17). Cu apă sfinţită noi ne stropim capul nostră ca să ne curăţim de păcate; cu apă sfinţită stropim casele noastre spre a le sfinţi şi tot cu apă sfinţită curăţim vasele noastre, în care s’a întâmplat să cază vre-un lucru spurcat. Pentru aceasta, mai ales la bobotează, s’a luat obiceiul ca preotul să meargă în casa fiecărui creştin ca s’o stropească cu aghiasmă, spre a o sfinţi. Tot atunci stropeşte şi pe ai casei, pentru că unii din ei, fie din lene, fie din alte împrejurări, nu vin la biserică în ziua de Bobotează, ca acolo să fie stropiţi de preot cu apă'sfinţită. ' Din cauza însemnătăţii sale, botezul este cea mai însemnată dintre tainele bisericii creştine, căci fără el nimeni na se poate mântui de păcate. Domnul nostru Iisus Hristos zice despre însemnătatea botezului: Cel ce va crede şi se va boteză, se va mântui, cel ce nu va crede şi nu se va botezăy se va osândi. (Mat. 28. 20). Din celo, spuse,, se vede cât de- însemnat este botezul- şi cât de însemnată ^ste ziua Bobotezei când Domnul nostru Iisus Hristos a primit botezul dela Sf. Ioan- Botezătorul. www.dacoromamca.ro ALBINA '449 Sf. Ioan botează pe oameni ca să-i cTireţe de păcate. Domnul nostru Iisus Hristos n’a avut nici un păcat, de aceea putea să nu se boteze. Cu toate acestea a primit botezul dola Ioan, ca să ne înveţe pe noi să dăm respectul cuvenit acestei taine. Ne mirăm că azi nu se mai fac minuni; dar minunea o vedem înaintea ochilor, apa sfinţită nu se strică niciodată. Şi trebuie să ştim că şi atunci când se sfinţeşte apa la botez, sau când preotul face o aghiasmă, aceleaşi rugăciuni ceteşte. De aceea trebuie să dăm acelaşi respect şi apei sfinţite ca şi apei dela botez. Casa noastră să fie curăţită când vine preotul să ne-o stropească cu apă sfinţită, căci este păcat ca ea să cadă în loc murdar. Trupul şi îmbrăcămintea noastră să fie curate, când ne stropim cu asemenea apă, căci altfel arătăm că nu ne dăm seama de sfinţenia ei. Copiii noştri să nu-i lăsăm ca să moară nebotezaţi, căci mare răspundere avem înaintea lui Dumnezeu. Adesea ne plângem că n’avem cu ce ne boteză copilul. Plângerea aceasta nu este întemeiată, căci botezul unui copil nu ne costă aproape nimic. Cheltuiala o facem cu mesele cele mari pe cari le dăm cu asemenea prilejuri şi cu diferite cheltueli zadarnice. Cine poate, să facă şi acele mese. Cine nu poate, să nu se împrumute, ca să facă acele cheltueli, cari n’aduc nici un folos, ci numai pagubă. Folosul botezului vine dela rugăciunile bisericii, nu dela mese şi petreceri, cari aduc şi pagubă sufletească prin faptele ce se petrec cu asemenea ocaziuni, şi cheltueli, adesea peste puterea omului. Cco/7. D. Qeorgescu. Statistica agricolă a anului 1907. Broşura publicată de Ministerul Agriculturei sub acest titlu ne ar-ată că culturile anuale din toamna anului 1906 şi primăvara anului 1907 s’au întins pe o suprafaţă de 5.487.741 de hectare. Dih această suprafaţă, cea mai mare parte a fbst cultivată cu porumb şi cu grâu : primul cu 1.928.592 hectare şi cel d’al doilea Cu 1.714.317 hectare. Vin apoi: orz pe 509.693 hectare; fâneţe pe 462.601 hectare; ovăz pe 352.468 hectare; secară pe 146.659 hectare; meiu pe 130.368 hectare; fâneţe artificiale pe 112.853 hectare. Mai puţină importanţă s’a dat fasolei cu 34.514 hectare, rapiţei cu 16,691 hectare, inului cu 12.825 hectare. Celelalte culturi au fost şi mai restrânse: hrişeăl.188 hectare, cânepa 4.857 hectare, mazăre 9.896 hectare, cartofi 9.786 hectare, sfecle 6.639 hectare, tutun 8.768 «hectare, varză 5.391 hectare, ceapă 2.998 hectare, legume 6.031 hectare, pepeni 7.537 hectare. Cea mai mică întindere o vedem acordată macului : 144 hectare. Viile au ocupat 82.960 hectare. Livezile de pruni 71.503 hectare R. - ------------- www.dacoromamca.ro 450 ALBINA Lupul negustor şi cânele crâşmar. — Fabulă — i-c’odată, un lup a prins a zgreptărâ pământul cu labele — cum fac cânii câte-odată — şi cum scor-moniâ el, iacă dă peste o comoară. El scoate banii din pământ şi-i strânge, undeva. Ce să facă cu banii ? S’a gândit, s’a socotit şi i a venit în minte ca să facă o negustorie: să deschidă o crâşmă; cu chipul acesta are să-i sporească banii. Se porneşte în sat, pe drum se’ntâlneşte c’un câne şi lupul se dă în vorbă cu el. — Uite ce, măi frate: vreau să deschid o crâşmă în sat; nu le apuci cârciumar? Iacă, fac crâşmă, cumpăr băutura şi tu numai să vinzi. Ce zici, te prinzi? — Mă prind, cum nu... se gudură cânele bucuros. — Dar să ştii: ai să-mi dai socoteală de băuturile cari le vinzi, de bani, ca să nu fiu în pagubă. — Bine, bine, asta nu mai încape vorbă!.. Unde s’a mai văzut cârciumă fără socoteală? Lupul bucuros că şi-a găsit om de stat în crâşmă, îndată a şi deschis crâşmă, cu fel de fel de băuturi bune şi într’ales şi l-a lăsat pe câne să vândă. Cânele petrecea (vindea) bine băuturile, fiindcă venea lume multă ; că unde se mai văzuse câne crâşmar I Şi-n scurtă vreme, a mântuit băutura şi paralele, căci dăduse pe datorii, de-aveâ o condică mare, că-n 3 zile n’o mai puteai ceti. Vine stăpânul crâşmei. — Ei, cum merge treaba? — Cum să meargă? Ia rău! Avem o mulţime de datorii, parale nu-s şi băutura s’a isprăvit. — Hai dar să ne răfuim, să văd ce treabă mare ai făcut. — Hai. www.dacoromanicajx) ALBINA 451 Ia cânele, condica subsuoară şi pornesc spre pădure. Când şă intre în pădure, iaca o punte înaltă peste un pârău râpos. Lupul mergea pe punte înainte şi cânele cu condica în urmă. Pe la mijlocul punţii, lupul se opreşte şi-i face socoteala: — Dă condica ’ncoace. — Las’ până ce-om trece puntea. — Nu. Dă-o acum. Cânele i-o dă; dar când s’o iee lupul, condica cade în apă. Dulăul sare în apă, prinde condica şi-o scoate pe mal, toată udă şi de cetit pe dânsa nu eră cu putinţă. — De acum ce-i de făcut cu răfuiala? — Las’ că mă duc acasă, s’o usuc bine şi tot ne-om răfui. Ia cânele condica şi face înapoi. Cum a ajuns acasă, dă cu ochii peste mâţă. — Mă rog ţie, fă-mi un bine! — Anume, spune. — Uite ce poznă am păţit cu condica, ia-o şi-o uscă, că ţi-oiu face şi eu vre-un bine, vr’odată. Mâţa o ia şi o pune pe cuptor, să se zbicească. Şoarecii dau cu crucea peste condică şi s’au pus pe ros. Mâţa-i tot fugăriâ, dar ei pe furiş, tot rodeau mereu, până ce-au ferfeniţit-o toată. Intr’o vreme cânele se face a întreba pe mâţă: — Nu s’a uscat condica? — Vai, când ai şti ce-am păţit: Am pus’o să se usuce, după horn, şi-au ţigălit-o şoarecii toată. Câinele înciudat, se repede s’o rupă; mâţa fuge în casă. Lupul tot aştepta pe câne cu condica de răfuială ; da de întâlnit nici că-1 putea întâlni. Veneâ lupul, în câte-o seară, în marginea satului, pe-o muche de deal şi strigă în sat: — Am-ammm! Am ammm! —Adică zicea în limba lui: că are datorie la câne. Dulăul pricepea şi răspundea şi el: — Hai-hair hai-hai, ţi-oiu da datorie... N’ai scos o de-atâta vreme. Ce mă tot necăjeşti! Şi-aşa a ieşit lupul la capăt cu negustoria; şi de-atunci se vede c’a rămas vorba : lupul cu slugi, rămâne flămând ... S. Teodorescu-KIrileanu. —----- din Galaţr fiind declarată vacantă, ministerul instrucţiunii a publicat concurs pentru ocuparea acestei catedre. Cererile ,pentru înscrierea candidaţilor nu se vor primi decât pânălst 15 Fevruarie a. c. — învăţătorul diriginte al şcoalei din conft. Ploeştori, jud. Prahova, înfiinţând o cooperativă de zarzavaturi, cu obştea locuitorilor din acea comună, a cerut ministerului instrucţiunii să intervină pelângă casa centrală a băncilor populare, spre a împrumută obştei suma necesară pentru luarea în are..dă a 45 pogoane teren, socotit a 60 lei pogonu. — Societatea «Ţesătoarea» va împărţi şi anul acesta, tuturor celor cari se ocupă cu creşterea gândacilor de mătasă, sămânţă în mod gratuit- — La Cernavoda s’a pus bazele unei societăţi cooperative pe acţiuni pentru înfiinţarea unei brutării. LICITAŢIUNI ^ — In ziua de 15 Ianuarie 1908, ora 10VS dimineaţa se va ţine-la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti B-dul Elisaveta, licitaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a £ parchete din pădurea Lărasca din judeţul Prahova plasa Podgoria, comuna Păcureti. Vânzarea în bloc. Estimaţia este de lei 21.200, garanţia provizorie este de lei 2000. — Idem pentru vânzarea spre exploatare a 2990 arbori din pă durea Morunglavu seria II Bărăşti, judeţul Romanaţi. Vânzarea în bloc. Licitaţia va începe dela lei 3745 bani 80. Garanţia provizorie va fi de lei 400. Pentru aceşti arbori se va ţine licitaţie şi la Primăria comunei Morunglâvul îli aceeaşi zi şi oră. Oferte. condiţionale şi supra oferte nu se primesc. — Eforia Spitalelor Civile va vinde de veci prin licitaţie publică toate locurile sale rurale cari sunt înfundate între proprietăţile streine. Licitaţiunile se vor ţine la Prefecturile judeţelor respective pentru toate locurile dintr’un judeţ, în zilele arătate mai jos, ora 10 a. m. corent. Pentru locurile mici din judeţul Licitaţia se va anul luna ţine în : ziua La Prefectura judeţului î Argeş 1908 Ianuarie 16 Argeş şi R. Vâlcea 2 Brăila » » 21 Brăila 3 Buzău » » 26 Buzău 4 DâmbDvita » » 16 Dâmboviţa 5 Ialomiţa » 21 Ialomiţa G Ilfov » » 26 Ilfov 7 Muşcel » » 21 Muşcel 8 Romanaţi » * 21 Romanaţi 9 R. Sărat » » 31 R. Sărat 10 Prahova » » 16 Prahova 11 Teleorman » » 26 Teleorman 12 Vlasca » » 31 Vlaşca 13 Vâlcea » » 16 R. Vâlcea www.dacoromamca.ro 472 ALBINA La Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, se vor ţine următoarele licitaţiuni pentru exerciţiul 1908—1909: 1) La 25 Ianuarie 1908 orele 10 a. m. pentru carne de vacă. 2) La 26 Ianuarie 1908 orele 10 a. m. pentru jimblă şi pâine. 3) La 28 Ianuarie 1908 orele 10 a. m. pentru vinul alb şi roşu. 4) La 29 Ianuarie 1908 orele 10 a. m. pentru untura de porc. 5) La 31 Ianuarie 1908 orele 10 a. m. pentru săpunul ordinar şi seul topit, 6) La 1 Fevruarie 1908 orele 10 a. m. pentru coloniale. 1) La 4 Fevruarie 1908 orele 10 a. m. pentru laină şi griş. Caetul de sarcine se poate vedeâ la Cancelaria Eforiei în orice zi şi oră de lucru. — Tot-la Eforia spitalelor civile, se vor ţine următoarele licitaţiuni la orele 10 a.m., pentru exerciţiul 1908—1909: 1) La 9 Fevruarie 1908 pentru articole de cauciuc; 2) La 11 Fevruarie 1908 pentru coloniale; 3) La 12 Fevruarie 1908 pentru articole de cusătorie; 4) La 13 Fevruarie 1908 pentru ţiţei şi păcură; 5) La 14 Fevruarie 1908 pentru cărbuni Cardiff; 6) La 15 Fevruarie 1908 pentru articole de biurou; 7) La 16 Fevruarie 1908 pentru uleiuri minerale. Caietele de sarcini se pot vedeâ la cancelaria Eforiei în ori-cd zi şi oră de lucru. - In ziua de 21 Ianuarie 1908, ora 10l/, a.m, pentru arendarea pe un period de 10 ani, cu începere, dela 23 Aprilie 1908, a moşiei Râdăcineşti, comuna Dângeşti, judeţul Argeş. Garanţie previzorie lei 1.100. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile speciale precum şi orice informaţiuni se pot lua dela Serv. Domenial, secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10 V?—121/2 a.m. Licitaţiile se vor ţine conform art. 72—83 din legea comptabilităţil publice. ^ POŞTA REDACŢIEI ^ — D-îui V. I. — Articolul «Lupta contra Secetei» nu se poate publică — I. Costâchescu Pleşeşti Suceava. — Câte treele loteriile de care întrebaţi s’au tras de mult şi câştigurile nereclamate s’ab prescris. — Abonaţilor dela Neamţ, — Loteria de care întrebaţi nu se va mai trage. — -A* Ţ. — Articolul «Vapoarele submarine» nu se poate publică fiindcă conţine oarecarî amănunte greşite. Dacă se poate, trimeteţi notiţe mai scurte şi vă rugăm să ne arătaţi şi isvorul de unde sunt luate. — D. R. — Relaţiunea ce ne-aţi trimes despre vizita d-lui Kalinderu în. comuna Lipovu n’am publicat-o, fiindcă publicasem o dare de seamă despre acelaş fapt în No. 6 pag. 217. -----o-e»o^|50-oo-o-- www.dacoromamca.ro ALBINA 473 Primejdioasele întâmplări Marinarului franţuz LUDOVIC TREGAfl ÎN NOUA GUINEE (povestite de el însuşi) TRADUCERE DE C. C. POP.-TAŞCĂ. Simţiam o mare bucurie că eram poate întâiul European care vedeam minunăţiile acestei ţări necunoscute! Gândul mă duse în Franţa: mi se păreâ că-mi văd satul în care mă născusem, îmi veni în minîe chipul mamei şi-a iubitului meu prieten Fi lip, care neîndoelnic dormeâ somnul drepţilor în fundul Oceanului! Dacă nu murisem odată cu el, dacă eram încă sănătos şi teafăr în mijlocul sălbaticilor se vede că mă păzise Dumnezeu. Fără voe căzui în genuchi în mijlocul tovarăşilor mei adormiţi şi eu care nu mă mai închinasem de ani de zile, mă rugai fer-binte bunului Dumnezeu atot făcătorul şi a tot ştiutorul! CAP. IX A doua zi ajunserăm într’o vale de o bogăţie de vegetaţie cum n’am mai văzut. Arbori uriaşi stau alături cu arbori mici cari semănay cu brazii. Din nenorocire, aceste bogate locuri erau locuite de sălbăticiuni şi şerpi veninoşi şi cu mare băgare de seamă merserăm până ce ajunserăm într’o câmpie întinsă unde dormirăm cea din urmă noapte de drum. Aici erâ o căldură de nesuferit şi regăsii plantele pe care le văzusem la Kontar. Câmpia se termină printr’un fel de vale strânsă între coline înalte. Ajunserăm aici pe la 8 ore dimineaţa: mie şi prinşilor ni se spuse că avem să trecem un drum atât de înspăimântător în cât era nevoe să ne lege la ochi ca să nu ne speriem. La început nu vrui Să mă las să mi lege ochii, dar Lanna îmi spuse Că altfel nU se poate, aşă că trebuii să mă supui. Mi se păru că mergeam în altă direcţie decât cea pe care venisem, dar nu-mi putui da seama de nimic, căci caii începură să fugă aşă de tare, încât fui nevoit să mă apuc cu mâinile de coamă ca să nu cad. După un mers de o jumătate oră ne oprirăm şi ni se luară legăturile de pe ochi. Eram la cellalt capăt al trecă torii şi ni se spuse că trecusem valea şerpilor, cel mai primej diO§ drum din toata ţara. Lanna mă luă să-mi arate o parte din drumul pe care venisem. Mersei cu el la intrarea văii, şi văzui o bogăţie de vegetaţie cum nu mai văzusem în viaţa mea: arbori nalţi de mai bine de 100 picioare, palmieri frumoşi, arbori cu foi multe şi verzi www.dacaromamca.ro 474 ALBINA «Un nenorocit se apăra de un vultur» (pag. 475) Ne grăbirăm să plecăm şi se dădu voe osândiţilor să vie să privească de departe boa ce eră că mă mănânce pe mine. Vederea aceasta le lua pofta de a se gândi măcar să fugă din Urata. Eu eram însă încredinţat că nu venisem pe acel drum. Pornirăm din nou pe un drum umbrit de arbori mari. Ca din .senin se auzi un ţipăt de desnădejde! Mă uitai la arborele de unde venise ţipătul şi văzui un nenorocit legat între crăci, lup-tându-se contra unui şarpe pe care voiâ să 1 strângă de gât. Dar reptila scăpându-i din mână se ridicase în coadă drept în sus şi fluerând înfiorător, îşi întindeâ limbile spre nenorocit. Auzii un nou ţipăt de durere! De astă dată şarpele îi încolă- ■cu flori roşii ca jăratecul în forma cârceilor de struguri în cât când băteâ vântul ţi se păreâ că dintre frunze es flăcări de foc: — Opreşte-te, Tregan! Bagă de seamă! strigă Lanna. Mă dădui înspăimântat înapoi, căci văzui la rădăcina unui palmier, un şarpe încolăcit. Pe când priviam cu frică inelele şarpelui de jos, prietenul meu mă trase repede înapoi. Un boa încolăceâ de 6 ori cu corpul lui arborele sub care stătusem. Neîndoelnic că îl deşteptasem, căci întinzându-se ca să mă înghită îi atârnă capul de cel puţin 15 picioare din lungimea corpului, care se bănănăia din sus în jos ca o limbă de ceasornic. Nu mint spunând că eră lung de aproape 60 picioare! www.dacoromamcajo ALBINA 475 cise mâinile şi gâtul şi îl strângeâ puternic, îndreptându-şi capul spre gura căscată a osânditului. Plecai în goana calului ca să nu mai văd această privelişte fioroasă; dar nu făcusem un sfert de leghe şi noi gemete îmi încreţiră carnea. Un stol de corbi S9 învârteau împrejurul unui copac şl acolo un osândit îşi strângeâ toate puterile să se apere de un vultur care-i sfâşia carnea de pe el. Drumul ni se tăia de un curs da apă mare numit Irfalc. In •el se vărsau toate apele de pe partea aceasta a muntelui Ta-navorkon. Peste el era un pod făcut din scânduri puse pe nişte băşici umplute cu aer ra să nu se scufunde. Oamenii trecură pe acest pod, iar caii trecură înnot. Mai merserăm încă o oră si jumătate şi ne oprirăm. Ajunsesem la Urata 1 (Va urina.) Din „Monitorul Oficial (1 — 31 Decemvrie 1907). — No. 195 dela. 1 Decemvrie cuprinde: Regulamentul pentru concursul pentru premiul Serfioti. — No. 197 dela 4 Decemvrie: Bilanţul Casei de Economie. — No. 198 dela 5 Decemvrie; Lucrările pentru numirea pro-feşorului de limba ebraică şi arheologia biblică la facultatea de Teologie din Bucureşti. — No. 198 dela 6 Decemvrie: Modificarea articolului 74 din Regulamentul pentru administrarea interioară a şcoalelor normale de institutori. — Titlurile de rentă 4% din 1899 eşite la sorţi la 2 Decemvrie. — No. 204 dela 13 Decemvrie: Bilanţul Creditului Agricol pe 1906 1907. — No. 206 dela 15 Decemvrie: Modificarea a 2 articole din Regulamentul şcoalelor normale de menaj. — No. 208 dela 18 Decemvrie: Circulara Ministrului Instrucţiunii către prefecţi cu privire la obligaţiile şcolare ale comunelor; — Idem către Primari, — Circulara aceluiaşi Ministru către revizori cu privire la chipul cum trebue predat lucrul manual la fete în şcoalele rurale. — Circulara aceluiaş Ministru către învăţători cu privire la şcoalele de adulţi. IVI uiţu m. ir e. — D-l I. Pârvulescu, dirigintele şcoalei din Buciumeni, judeţul Tecuci, in numele şcoalei aduce mulţumiri d-lor Ştefan Ştefăniţă, Iordachi Ciu-ciu, Miltiade Şăndrea, Const. Staicu, Ioan Radovici, Octav Şăndrea şi Călin Ifteme, cari au cumpărat un clopoţel şi o lampă pentru şcoala^ de adulţi. ■-----■ - www.dacoromanica.ro „STEflU fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomânescu, mare proprietar; fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Bauu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboviceann, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Centrai şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dinii tr eseu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. VlAdescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropia, institutor. — Cemori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membri însorişi şl cotizaţiunl plătite (urmare). Ioseph Ornstein (str- Carol 6, Galaţi), 10 Iei; Elena D. Băltăreţu (Calea Câmpulung 61, Târgovişte), 2 lei: Eliza G. Zottoviceanu (şcoala No. 1 de fete Târgovişte), 2 lei; Maria Polizu Filip (Bulevardul Carol Târgovişte) 2 lei; Polisu C. Dragomirescu (Calea Domnească Târgovişte), 2 lei; I I. Stematiu (str. poetul Alexandrescu 34, Târgovişte), 2 lei; I. S. Teo-dorescu (Piteşti), 2 lei; D. Bârzotescu (Piteşti), 2 lei; G. Lăzărescu (Piteşti), 2 lei; Sabina Crisbăşan (Piteşti), 2 lei; Pr. N. P. Boerescu (Piteşti), 2 lei; Eliza I. Popovici (Piteşti), 2 lei; Filoteia N. Nicolescu (Piteşti) 2 jei; Econ. Const. Nazarie (str. Radu Vodă 24), 10 lei; Econ. Ioan Gotcu profesor la Seminarul «Veniamin» Iaşi), 5 lei; Pr. I. Florescu, (spiritual al Internatului Teologic), 2 lei; Ieronim Stupeanu (funcţionar la Căile Ferate), 3 lei; N. St. Popescu (com. Cireşul), 1 leu; Teodor Nicolaescu (Nemoiu-Amărăşti), 1 leu; Const. H. Andreică (Mădularii-Olt), 1 leu; R. Dumitrescu (Ocniţa), 1 leu; V. Bucheru (Prundeni), 1 leu At. Necula (Bă-beni), 1 leu; Măzgiucan (Şerbăneşti), 1 leu; G. Dianu (R. Vâlcea), 5 lei. Maior Verzea, (com. Călineşti, Muscel 8 lei; Al, Stănescu (Scrioastea), 1 leu; Pr. C. Bălăcescu (Putineiu), 1 leu; Ilie Angelescu (Spătărei), 1 leu; Pr. I. Popescu (Spătărei), 1 leu; Anton R. Popescu (Drăcşănei 1 leu; Florea Glonţescu (Dobroteşti), 1 leu; M. Seiculescu (Crăngeni), 1 leu; G. Avramescu (Peri Răioşi), 1 leu; I. Ionescu (Liţa), 1 leu; N. Priţescu (Belitori), 1 leu; I. Panaitescu (Socetu), 1 leu; I. Mirea (Socetu), 1 leu; Pr. Gr. Defta (Olteanca), 1 leu; C. Einulescu (Liţa), 1 leu; C. Păunescu (Bacaleşti), 1 leu; N. Grigorescu (Ghimpeţeni), 1 leu; Pr. A. Popescu www.dacoramamca.ro {Ţigăneşti), 1 leu; I. Smârdioşanu (Frumoasa), t leu; T. Mihăilescu (Slo-boraşti), 1 leu; I. Popescu (Mozăceni), 1 leu; R. Popescu (Segarcea), 1 leu; P. R. Popescu (Segarcea), 1 leu; I. Georgescu (Pr. Ferdinand), 1 leu; G. Petrescu (Tufeni), 1 leu; P. Stroescu (Peretu), 1 leu; A) Penescu (Piatra), 1 leu; M- Nicolescu (Orbească de sus), 1 leu; Pr. D. Săndulescu (Netoţii de sus), 1 leu; Pr, R. Păunescu (Olteni), 1 leu; I. Mirea (Urbi-ceni). 1 leu; N. Miliăilescu (Cucueţi), 1 leu; Preda Marinescu (Ciolăneştii din Deal), 1 leu; Maria Velescu (Scrioastea), 1 leu; I. Ionescu (Mavrodini) N. Pavelescu (Strâmbeni), 1 leu; Dobre Marinescu (Măgureni), 1 leu, Marin Bunescu (Suhaia), 1 leu; S. Stănculescu (Netoţii de Jos), 1 leu; F. Stănculescu (Basarţi), 1 leu; I- Comăneseu (Nanov), 1 leu; P. Pen-cescu (Găuriciu), 1 leu; Ion. M. Iliescu (Poroschia), 15 lei; Victoria Ba-sabescu (Poroschia), 1 leu; Pr. Econ. Gh. Rădulescu (Poroschia), 1 leu; Th. Nicolescu (Alexandria), 2 lei; Alecu Mihăilescu (Poroschia),2 Iei; Mi-tru Ioan (Iaşi), 5 lei; Archim. Miron Gherasim (Iaşi), 2 lei; Ghibănescu Gheorghe (Iaşi), 2 lei; Cujbă Petru (Iaşi), 2 lei; Apostolescu Gb. (Iaşi), 2 lei; R. Lucian (Iaşi), 2 lei; Popescu D. Ştefan (Iaşi), 2 lei; Rallo Paul (Iaşi), 2 lei; Meissner Const. (Iaşi), 5 lei; Burghele Ilie (Iaşi), 2 lei; Mo-ianu Iosif (Iaşi), 2 lei; Ionescu D. (Iaşi), 2 lei; Cirilo Albert (Iaşi), 2 lei; Cornescu Traian (laşi), 2 lei; Agapi Vasile (Iaşi), 2 lei; M. Eugen (Iaşi), 2 lei; Chitic Const. (Iaşi), 2 lei; Cojocaru N. (Iaşi), 2 lei; Căţi-va şcolari (Iaşi), 2,15 lei; E. Median (Dom. Cor. Cocioc), 2 lei; G. Codreseu (Dom. Cor. Cocioc. 2 lei; N. C. Popescu (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; D. Avrăme-scu (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; Alex. I. Popa (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; Al. Timotescu (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; C. Stănescu (Dom. Cor Cocioc), D. Rădulescu (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; W. Sagoste (Dom. Cor, Corioc), 1 leu; R. Mareş (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; S. Comerzan (Dom. Cor. Cocioc), 1 leu; I. A. Candrue (şoseaua Păunilor 44, Bucureşti), 2 lei; Ioan Otescu (str. Poetului) 57. Bucureşti), 1 leu; S. Negrescu (str. Rafael 1, I. Popa-Burcă (str. Columb 4, Bucureşti), 2 lei; S. Popescu (str. Epuri-lor 40, Bucureşti), 5 lei. t ! Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 1.713, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 9.875 lei. (Va urma tn numărul viitor). JZlU. ■■ SSSSSSSSiVSS - ■ . ■ - JL= II ' —11 ■ ■ 11 ui Sti 17]aţi Cititori, Răspândiţi revista „Albina“ în cerml mnostin- telor D-voastră. ! www.dacoromanica.ro I LIBRĂRIA NAŢIONALĂ Societate Cooperativă pe Acţiuni 47, Calea Victoriei, 47—Bucureşti înfiinţaţi cu scopul dea Ieftini articolele de librărie şl papetirie CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ ☆ * ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR Cărţi Literare Române şi Franceze ^=1 Material Pentru Scoale şi Biurouri Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Şt DESEMN == MARE DEPOSIT DE HÂRTIE Preţurile mai eftizie oa orl-unde. 52-31 \ THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitatul central: la Londra Lachlan Alacliintosh Bale, „ 6. I. Gosclien . . . , Vicontele Dancannon E. W. II. Barry Bobert flamilton Lang Demetre de Frank . . P. Na viile........... Ad. Vernes . . n Viena Paris Directori: I C. A. Stolz | E. E. Goodwin. Ceusori: loan Kalindern, Demetru toan Ghika şi Arthar Green. Sediul social: [Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „N/IfION/IL/I“ * SOCIETATE GENERALĂ DE ASIGURARE, BUOUREŞT Capital în acţiuni întreg vărsat în 1 aur...............Lei 2.000.000, Fonduri de reservS compuse din prime şi daune...........* 3.955 688.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075:842.30 Total în aur Lei 7.052.531.36- ■ Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiann. Dir. general E. Grunwald. „riAŢlopAt>A“ asigură contra in cediului, a «grindinei», contra riscu lui pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de i aoar te, supravieţuire, zestre şi rentă>. Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re -1 presentanţă generală în Bucureşti, I str. Smârdân No. 4. Agenţii în toate | oraşele din ţară. Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-nor Rasidescr, Str. Doamnei 16. - 20.417. www.dacoromanica.ro