Anul XI No. 11 16 Decemvrie 1907 &ţ>are în fiecare "000110003 COMITETUL DE REDACŢIE: HON KALINDERU Gârbovlceanu P. Dulfu pO. Coşbuc B 3-1 P, V. Năsturel fi g Gh. Adamcscu 5 f. Otcscu V. S. Moga N. Nlcolaescu Gr. Teodosslu jgjM; şwweweKşaqEfj s » 6 ltj feU > 3 T[g§ ” VA ^1E Pentru anuneluri 1 i u linia. pub, eltate, 5 bani cuvântul, JSdanU aiîptele^ ţiepOgMi tefl ^ se ard. Econ. D. Georgescu, Predică la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. — /. Halin-deru, Pentru progresul ţărănimii (Circulară adresată Agenţilor Administraţiei Domeniului Coroanei).—Origina animalelor domestice.—G. Coşbuc, Oamenii dela polul Nord.—C. Rădu-iescu-Codin, Trei fraţi (sfârşit).—Cronica săptămânii.— Preţul’cerealelor. — Informaţiuni.— Bibliografie.—Mulţumiri.—înştiinţare. Din ziare şi reviste: Aşternut pentru purcei. Roman: Primejdioasele întâmplări ale Marinarului franţuz Ludovic Tregan în Noua Guinee (povestite de el însuşi),, trad. de G O Pop.-Taşcăi Capitolul VII (Cu o ilustraţie). ilustraţluni: Locuinţele Eschimoşilor. Pagina glumeaţă: Un circ la Moşi (Ilustraţie). Muzică : N. Nicoiaescu, Cântece de stea : I. Iosif şi fraţii săi. II. Adam dacă a greşit... Predică la naşterea Domnului nostru lisns Hristos. Cei ce sluj au stelelor dela stea s’au învâţăt să se închine ţie, Soarele dreptăţii. (Croparu/ zilei). Fraţilor, După o noapte întunecoasă şi furtunoasă, răsăritul soarelui este aşteptat cu multă bucurie de întreaga fire. El este aşteptat cu bucurie de cel ce călătoreşte pe us-cât şi pă apă, căci la lamina zilei el poate să-şi isprăvească cu bine drumul şi să scape de primejdiile în cari ar putea să cază, din cauza întunericului. Răsăritul soarelui este aşteptat cu bucurie de muncitor, căci ei poate merge la munca sa; de animale şi păsări, căci pot să-şi caute hrana lor şi chiar de plante, căci la arătarea soarelui ele se înviorează, pot să crească şi să dea roade. După cum răsăritul soarelui aduce bucurie în întreaga fire, tot asemenea şi venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos, numit şi,.Soarele dreptăţii, a adus bucurie întregii omeniri. Înainte de naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, lumea eră ca şi într’o noapte întunecoasă, căci ea uitase pe Dumnezeu, înihinându-se la lucruri făcute de mâini www.dacaromamca.ro 346 ALBINA omeneşti, înnotâ în stricăciuni de tot felul şi oamenii căutau să se piardă unul pe altul. Astăzi sărbătorind naşterea Domnulu nostru Iisus Hristos, voiu arătă foloasele ce a adus lumii naşterea lui. Fraţilor, soarele când răsare ne 'dă inai întâiu lurtiină ca să putem vedeâ lucrurile dinprejurul nostru, şi să putem lucră. Şi Domnul nostru Iisus Hristos ne a dat o lumină, care este tot aşa de însemnată ca şi a soarelui, căci el prin învăţătura sa ne-a luminat să cunoaştem pe Dumnezeu, să ştim că toate binefacerile ne vin de!a el, şi că el ne pedepseşte când n’ascultăm de poruncile lui. Pentru a înţelege însemnătatea acestei lumini, adusă nouă • de Domnul nostru Iisus Hristos, să ne închipuim că ne duce cine va într’un loc necunoscut, împodobit cu toate frumuseţile pe cari le poate face mâna omului. Chiar dacă ar fi ziuă, noi nu vom şti numele acelor lucruri, cine le-a făcut şi pentru ce sunt bune, dacă nu ne va spune altul care le cunoaşte. In această stare se află lumea înainte de naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Deşi vedeâ toate lucrurile şi fiinţele ce sunt în lume, dar nu ştiâ cine le-a făcut. De aceea lumea se închină la acele lucruri sau fiinţe care îi aducea un bine sau un rău, şi de cari se temeâ. Aşâ se închină la soare, căci el puteâ să încălzească pe om, puteâ să-l omoare prin căldura sa, puteâ să seCe ipele şi să usuce plantele. Se închină la foc, căci puteâ să-l arză; la apă, căci puteâ să-l înnece şi altele. Domnul nostru Iisus Hristos a învăţat lumea că este un singur Dumnezeu, care a făcut toaţe lucrurile din lume şi pe om; că el îngrijeşte de lume; iar atunci când voeşte s’o pedepsească face ca soarele să arză pământul, apa să se reverse peste maluri, ori să nu mai cază ploaie pe pământ, pământul să se sgudue din temeliile sale şi să înghiţă pe oameni de vii. Lumina dela soare ne mai este folositoare, căci noi numai la lumină putem lucră şi ne putem agonisi cele trebuincioase vieţii. Lumina adusă nouă prin naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, ne face să lucrăm cele trebuincioase sufletului nostru. După cum îtî lucrul nostru de toate zilele întâlnim greutăţi şi putem face greşeli, tot asemenea şi când voim să facem un bine, întâlnim piedici, cari ne îndeamnă la rău, ori din partea Oamenilor răi, ori din partea apucăturilor noastre rele, cari nu ne lasă să lucrăm cele bune. Dacă nu vom ascultă de cele ce ne învaţă Domnul nostru Iisus Hristos, atunci noi nu ne temem de a răpi dreptul altui om, nu voim să ne răscumpărăm greşalele noastre prin fapte bune, ci ne lăsăm să fim purtaţi numai de apu- www.dacaromanica.ro ALBINA 347 «căturile noastre cele rele. De aceea furăm, înşelăm, jurăm strâmb pe numele lui Dumnezeu, asuprim pe cel mai nevoiaş decât noi, ne rasbunăm, chiar atunci când n!avem motiv dfe răsbunare. Prin ;aceaşţa călcăm porunca lui Dumnezeu, care ne ordonă să nu furăm, să nu dăm mărturie mincinoasă, să nu asuprim pe văduvă, pe orfan sau pe sărac, să nu ne răzbunăm. Iar despre pedeapsa ce aşteaptă pe aceia cari fac asemenea fapte, Dumnezeu în Sf. Scriptură zice: Şi voiu scoate sabia şi voiu intră în casa farului şi a celui ce jură strâmb pe numele meii..........şi o va pierde pe ea şi lemnele ei şi pietrele ei (Zaharia V. 4) Noi cunoaştem bine şi chiar istoria ne spune că oamenii cari au făcut asemenea fapte, n’au avut sfârşit bun. Pe lângă lumină, soarele mai dă şi căldură, care face să ■crească plantele şi să dea rodul lor. Domnul nostru Iisus Hristos, pe lângă lumina ce ne-a dat •de a cunoaşte pe Dumnezeu, a încălzit inima noastră şi prin dragostea creştinească, spunând sfinţilor săi Apostoli: Prin ■aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii mei, dacă ■veţi avea. dragoste între voi. Faptele rele sunt ca o rugină ce se pune pe inima noastră; dragostea este ca focul care curăţă inima noastră de orice răutate, după cum un fier plin de rugină îl băgăm în foc ca să-l curăţim dş ea. Ori câtă ură am avea noi contra unui om, îndată ce în inima noastră s’a ivit o licărire de iubire către el, ura noastră începe încetul cu încetul să se micşoreze până dispare cu totul şi atunci între el şi noi se leagă din nou prietenia. Cu un om pe care îl iubeşti, nu te poţi certă, nu-1 poţi urî şi prin urinare nu-i poţi face rău. Iubirea creştinească, poruncită creştinilor de Domnul nostru Iisus Hristos, a făcut ca creştinul adevărat să sufere cu cel ce se găsiâ în suferinţă, să rupă din puţinul ce aveâ ,şi să dea celui lipsit si chiar să-şi dea viaţa pentru binele altora, căci nu degeaba spusese Domnul nostru Iisus Hristos: «mai mare dragoste nu poate fi decât aceea-ca cine-va să-şi dea viaţa pentru prietenul său». Iubirea creştinească către cei lipsiţi, a făcut, pe foarte mulţi creştini să dea averea lor pentru ca să facă spitale, unde cei bolnavi să se poată vindecă, şcoli unde copiii să poată învăţă carte, case de îngrijire pentru cei neputincioşi, biserici pentru ca creştinul să aibă unde se rugă lui Dumnezeu. înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos nu se pomeneâ de asemenea fapte isvorîte din iubire către cei săraci şi neputincioşi. Cum vedem, fraţilor, naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne a adus adevărata lumină, ca să cunoaştem pe Dumnezeu şi numai lui să ne închinăm. Ea a încălzit inima noastră cu dragostea adevărat creştinească, pentru ca să facem fapte în adevăr creştineşti. www.dacoromamca.ro 348 ALBINA De aceia ziua naşterii Domnului nostru Iisus Hristos trebuie să fie aşteptată cu bucurie şi de cel bogat ca şi de cel sărac. Cel bogat o aşteaptă cu bucurie, căci el are din destui aceia ce-i trebue. Bucurie celui bogat însă nu poate fl deplină, când vede că alţii sunt în suferinţă. De aceia s’a luat creştinescul obiceiu, ca la aceste sărbători, cei cu avere să dea ajutoare celor lipsiţi, pentru ca cu toţii să simtă bucurie în această zi. Inima noastră să fie deschisă pentru cel lipsit. Să trăim ca fraţii şi după cum fratele, care iubeşte pe frate, nu-1 lasă să sufere, tot asemenea şi noi să nu lăsării în suferinţă pe cei lipsiţi. Să ne gândim, cum ne-ar veni nouă, dacă îi’am aveâ nici mâncarea zilnică şi am vedea că altul trăeşte din belşug? Ce-am face noi, dacă am fi într’o primejdie şi nimeni nu he-ar veni în ajutor, ca să ne scape de ea ? Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: Aceea ce voeşti să-ţi facă ţie altul, fă şi tu lui, şi după cum noi'nu dorim ca alţii să nu ne facă rău, ci să. ne ajute la trebuinţele noastre, acelaş lucru să 1 facem şi noi. Să avem credinţă în Dumnezeu, să trăim în pace şi bună înţelegere între noi, căci numai aşa vom fi în adevăr creştini şi următori ai învăţăturii cuprinse în cântarea ce au cântat îngerii la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, pe pământ pace şt între oameni bună voire. Econ* D. Georgescu. Scrisori către redacţie. Dintr’o scrisoare ce ne adresează nn abonat al nostru, reproducem următoarele-rânduri: Iubită Albină, Primind cu o deosebită plăcere primul tău No. atât de bogat şi frumos ilustrat, cu care îţi începi al Xl-lea an de muncă, mă simt obligat a-ţi declara sincer cum că nu găsesc cuvinte destule, prin care să-mi exprim mulţumirile mele, faţă de foloasele ce ne dai. /. A. Pdt'cescu-Ga/eş. Medgedia, 24 Octomvrie. Prietenia nu trebuie întrebuinţată pe interes, căci ea este o virtute, nu o negustorie. (Sf. Ambrosiu). www.dacoramanica.ro ALBINA 349 I^ntru progresul ţărănimii Circulară adresată agenţilor Domeniului Coroanei ia 15 Oetoinvrie 1907. Dpmnule agent, In curând va încetă mtfnca la câmp. ACeasta îmi dă prilej să vă amintesc circulara din 10 Decemvrie 1905, prin care vă invitam a organiză peste iarnă şezători cât de des şi a da o deosebită atenţiune conferinţelor populare. In zisa circulară v’am expus care sunt nevoile ţărănimii, de la lipsa de pământ până la lipsa cunoştinţei elementare a pur tării gospodăriei şi a îngrijirii de sine. V’am arătat asemenea mijloacele mai nemerite pentru împlinirea acestor lipsuri, cari au fost din nenorocire confirmate de dureroasele revolte din primăvara trecută. E drept că noi am fost scutiţi de vred mişcare, din motive 'Care le cunoaşteţi, dar aceasta nu trebue să slăbească acţiuneâ noastră, pentru îmbunătăţirea stării locuitorilor. Din potrivă, m’aştept să vă dea mai multă putere, căci pe deoparte e o mărturie că munca d-v. de până acum n’a fost zadarnică, iar pe de alta, ea arată, odată mai mult, cât de înţelegători şi de sâr-guincioşi sunt sătenii noştri, când sunt bine călăuziţi. Acest lucru s’a dovedit şi în alte părţi ale ţării, cu ocazia răscoalelor, care au mai arătat cu multă tărie, datoria ce avem cu toţii şi îti deosebi cei cari trăesc la sate, de a contribui la luminarea şi povăţuirea poporului spre cele bune şi frumoase. In totdeauna v’am spus că ţin mult la această ■ datorie, care pentru d-v. nu e numai o datorie către neam sau numai de umanitate; ci şi o da'torie de serviciu. Ea face parte din atribuţiu-nile d-v. de funcţionari ai Domeniului Coroanei, fiindcă menirea acestuia nu e numai de a servi ca pildă în agricultură şi silvicultură, ci şi în ce priveşte ridicarea stării materiale, intelectuale şi morale a locuitorilor. Mai mult, datoria aceasta e în strânsă legătură cu exploatarea raţională a Domeniilor Coroanei, pentrucă oricâte maşini am mai aduce, braţele omeneşti nu vor înceta^ să fie trebuincioase şi să atârne, cu vigoarea şi iscusinţa lor, în cumpăna roadelor şi înfloririi la care năzuim. In urma tristelor evenimente din Martie 1907 şi a agitaţiei pare a cuprins de atunci aproape toată populaţiunea rurală, veţi • întâmpina desigur multe greutăţi. Ţăranii din toate părţile aşteaptă să vadă nouile reforme, dar’aeeasta nu trebue să vă des- ■ curajeze, ci să vă îmbărbăteze şi mai mult, să vă dea noui pu- ■ teri, mai ales că Il’âm refuzat nici odată sacrificiile ce aţi cerut în acest scop. Pe dealtă parte, e chiar în interesul isbutirii reformelor, să vă îndoiţi activitatea şi să arătaţi atât locuitorilor noştri, cât şi celor din împrejurimi, că afară’ de lipsa de pământ şi de ocrotirea muncii-lor, mai sunt şi alte lacune care le fac viaţa grea. Am aVut prilej să vă întreţiu în nnmeroase rân- • duri despre acestş lacnne, între care două sunt mai însemnate : lipsa de învăţătură şi lipsa de ordine şi chibzuinţă în muncă, ca şi. în viaţa sătenilor în genere. ’ : www.dacaromamca.ro B50 ALBINA. Lipsa de învăţătură cu deosebire, nu numai că-i ţine în loc dela multe lucruri folositoare, dar nu-i lasă să tragă toate roadele nici din pământul ce au sau muncesc, nici.,din puter.e.a. şl darul cu care i-â înzestrat natura. Tot neştiinţa îi ţir? legaţi de-ceeace au apucat sau învăţat din bătrâni, do prejudiţii, de tot felul do credinţe vătămătoare şi nu-i îngăduo să vază că timpurile s’au schimbat şi că nu mai pot trăi ca înainte, deşi după statistică, ţara noastră numără încă puţini locuitori pe chilome-tru pătrat. Viaţa e azi a celor mai culţi, mai muncitori şi mai economi; a celor cari îşi cunosc drepturile şi mai cu seamă datoriile, pentrucă drepturile implică şi datorii, isvorăsc chiar din, aceasta. Pilde sunt destule. Nu .mai insist însă asupra lor, dar vă atrag serioasă băgare de seamă, că lipsa de învăţătură se simte-acum mai mult decât oricând. învăţătura e temelia oricărui progres şi bune stări, şi fără dânsa nu se poate face nimic durabil, cum au doved't-o aceleaşi răscoale, în cari s’eu văzut şi oameni cu stare dar inculii, de-dându-se la călcarea dreptului altora, la jafuri şi chiar la barbarii. Intr’o lucrare recentă, publicată în urma unei călătorii de studii şi pe baza constatărilor făcute şi de alţii, d-1 C. D. Spisareiv-schi, inspector general în ministerul de Agricultură şi Comerciu din -Bulgaria, arată că la noi abia 15°/0 din populaţiunea rurală ştie carte, şi că în 1900 aveam numai 460G şcoale primare şi secundare cu 413.398 de elevi regulaţi faţă de 4343 şcoale cu 340.663 elevi cât avea Bulgaria la aceeaş dată pentru o populaţie de 3.774.283, care e cu 2.212.407 suflete măi mică decât a noastră. Nu intru în explicarea cauzelor cari au adus această stare de-lucruri, dar este neîndoios că lumina nu se poate introduce deodată şi mai ales fără învăţământul primar. Dar până la acestea, cursurile de adulţi, şezătorile, conferinţele cum şi poveţile d-v şi a tuturor celor chemaţi, fie cât de puţin, sunt de mare folos- In împrejurările prin care trecem, acestea sunt chiar absolut-necesare, pentru că nu e vorba numai de o îndrumare, ca înainte, ci şi de stârpirea vrajbei, caro a cuprins pe ţărani, de dobândirea din nou a încrederii lor şi de însufleţirea lor pentru o muncă cinstită şi o viaţă chibzuită, pare singure dau fericirea şi adevărata mulţumire. De aceea vă invit a vă îndoi activitatea atât d-v cât şi ceilalţi agenţi, cum şi a vă. sfătui cu preoţii, învăţătorii, primarii şi ceilalţi fruntaşi din localitate, căci după cum zisei, pedicele peste cari veţi d’a vor fi multe şi nu le veţi putea învinge, decât lucrând cu toţii mână în mâhă, în armonie şi cu toată tragerea de inimă. întocmiţi de comun acord, după cum v’am arătat prin circulara de mai sus şi prin cele posterioare, un program în care firul călăuzitor să’fie luminarea şi povăţuirea sătenilor noştri asupra tot ce-i priveşte. Prin cuvântări limpezi, arătaţi-le că e nestrămutată dorinţa M. S. Regelui de a-i vedeâ cât mai curând la o starb mai bună şi că per .ru a atinge această ţintă se cere să pună şi dânşii toat i bunăvoinţă şi. să ne urmeze sfaturile, de folosul cărora s’au putut încredinţa şi până acitm. Arătaţi-le că aceeaş înaltă dorinţă a fost cea care ne-a îndemnat să facem totdeauna învoeli ome- www.dacaromamca.ro ALBINA 301 aleşti şi să nu-i apăsării nici odată câtuşi de puţin. Dimpotrivă am luat asupra noastră multe din sarcinile obşteşti şi i-ârii sfătuit să se asocieze între dânşii, fie pentru a se cultivă, fie pentru a face economii şi a adună capital, din care să se poată împrumută la nevoi sau să. cumpere în comuti maşinile agricole mai scumpe. Dela modeste cabinete do lectură am trecut, în 1897, după cum ştiţi, la societăţi culturale şi la societăţile economice sau băncile populare, la vânzarea productelor în comuti, la cooperative de consum şi altele. In toate acestea am ţinut însă saamă da împrejurări, de mentalitatea locuitorilor şi mai pre sus de toate m’am ferit de a des-voltâ într’inşii închipuiri primejdioase. Am căutat asemenea ca mult puţinul ce am putut face în această direcţiune, să fie făcut cu ajutorul sătenilor, atât pentru a deşteptă şi desvoltâ într’inşii spiritul de iniţiativă, încrederea în puterile lor, cât şi pentru a îndepărtă încetul cu încetul credinţa ce au că statul e dator să îi ajute oricâiid şi în orice fel. Preocupat neîncetat de necesitatea învăţăturii, de găsirea şi aplicarea mijloacelor pentru răspândirea ei, am dat băncilor populare de pe Domeniile Coroanei încă dola început caracterul unor societăţi, care să se intereseze şi de partea materială şi de cea intelectuală a locuitorilor. Astăzi sunt fericit să constat că această direcţiune a rodit, •căci din tabloul aci anexat se vede că societăţile noastre econe-mice-culturale, in număr de 11, dispuneau la sfârşitul anului 1906 de următoarele fonduri, în cari intră şi partea de beneficiu şi dobânzi cuvenite aceiui an: 334.495,27 fond social. 57.209,75 depuneri spre fructificare. 13.628,00 fond de rezervă. 10.696,74 fond cultural. sau 416.029,76 în total. Cu deosebire înă bucură fondul cultural, care pe lângă multe ajutoare ce s’au dat elevilor sărmani, se ridică totuşi la suma ■de 10.696,74, care reprezintă 19,277,, din totalul de 55.510,59 ce aveau la aceeaşi dată toate băncile din ţară, inclusiv ale noastre. nsemnătatea acestei proporţii e şi mai mare, dacă se raportează la numărul societăţilor noastre care formează abia 0,557i din numărul de 2021 câte sunt in ţara întreagă. Cu ocazia întocmirii acestui tablou am făcut şi alto observa-ţiuni asupra activităţii societăţilor, dar acestea vor alcătui subiectul unei noi circulări. Prin cea de faţă doresc să vă mai atz-ag toată atenţiunea asupra modului de cultură z. pământului şi asupra lipsei micilor industrii pentru ţărani. Am făcut până acum tot ce am putut pentru a da de lucru sătenilor tot anul, fie prin înfiinţarea de noi industrii forestiere sau în atelierele Domeniilor, fie prin introducerea şi desvoltarea lucrului manual în şcoale, sau prin îndrumarea locuitorilor neîncetat către meserii şi industriile domestice. Deşi nu putem fi tocmai mulţumiţi de rezultatele dobândite, mai cu seamă de ale atelierelor şcolare, căci suntem departe de a fi răspândit în destul aceste industrii, şi mai ales de a le fi înrădăcinat adânc în www.dacoramaoica.ro ALBINA 3&2 activitatea locuitorilor, nu trebue să ne descurajăm, pentru că am avut de luptat cil numeroase neajunsuri; ştiţi apoi că nici o stare socială nu se poate schimbă de azi pe mâine, şi că pentru a re-; alizâ o îmbunătăţire, trebue timp îndelungat, multă muncă şi istăruinţă. Vă invit deci a examina şi a-mi arătă, de urgenţă, ce ocupaţii am mai, putea procură locuitorilor peste iarnă, atât pentru a nu-şi perde timpul în zadar, cât şi pentru a Ippune la îndemână un câştig şi a-i obişnui cu o viaţă activă. Şi fiindcă în împrejurările de faţă nu poate fi vorba decât de o îndeletnicire care să dea foloase imediate, mă întreb dacă n’am putea să introducem în fiecare sat, sau în cele cari au mai multă nevoe, ateliere în care să lucreze iarna adulţii şi oamenii mari diferite o-biecte, atât pentru trebuinţele lor cât şi de vânzare şi chiar pentru Domeniu. Introducerea acestora ne ar da totodată prilej să reînviem încetul cu încetul gustul artistic, care eră atât de dezvoltat la străbunii noştri în ce priveşte mobilele şi uneltele de lucru, după cum se mai află în unele părţi ale ţării şi după cum se vede din vechile scaune, laviţe, furci, împodobite cu felurite şi frumoase sculpturi şi desemnuri. Ca conducători vor puteâ servi provizoriu, fie d-nii învăţători, dacă se pricep- în ramura ce Se va alege, fie maeştrii atelierelor noastre. Vopi da apoi gratuit atât localul cât şi lumina, încălzitul şi uneltele necesare, cum şi materialul trebuincios, acesta însă pe un preţ redus şi numa întru cât vom aveâ pe Domeniu; unde trebuinţa va cere absolut, vom puteâ da şi materialul gratuit. In ce priveşte localul, fiindcă n’avem peste tot disponibil, s’ar puteâ întrebuinţâ atelierul şcolar în anumite zile pe săptămână, sau regulat în fiecare zi, înainte sau după amiazi, sau am puteâ să destinăm o cameră ori o sală mai mare fie din şcoală, fie din celelalte clădiri. In această privinţă vă veţi înţelege cu ceilalţi agenţi şi veţi căută să alegeţi o ccupaţiune folositoare care să o ihtroducem imediat. In inspecţiile mele âm observat, mai cu seamă în ce priveşte uneltele mici agricole, că ţăranii nu le au totdeauna pe toate şi în număr îndestulător sau dacă le au sunt făcute în mod foarte rudimentar, grele şi de multe ori nu tocmai potrivite destinaţi-unei lor, din cauza lipsei de material şi de unelte. E vorba âe unelte care obicinuesc să 16 facă singuri, căci cât pentru cele care le cumpără gata, acelea sunt şi mai rari. Mai ştiu că ţăranilor noştri în genere le lipseşte într’o mare parte până şi uneltele şi mobilele casnice, dintre care multe se pot face în atelierele ce proectăm. De pildă: mături, laviţe, sca--une, mese, cuere şi altele. Vă veţi sfătui asemenea cu preoţii, învăţătorii, primarul şi ceilalţi fruntaşi din sat, cum şi cu membrii din Consiliul de Administraţie al băncei populare, pentrucă dacă încercarea va is-butî, vom da acestor ateliere caracterul cooperaţiunii, trecân-du-le în sarcina societăţii economice-culturale. Nu înţeleg prin aceasta să ne descărcăm de sacrificii, pentrucă şi dacă vor trece asupra societăţii vdm urmă să le dăm tot sprijinul nostru moral şi material până se vor închegă bine. Vom munci să înlesnim www.dacoromanica.ro ALBINA 353 svântul lor, căci fiind conduse de societate, pe răspunderea ei, şi având în acest mod interesul mai multor persoane şi chiar al sătenilor cari sunt membri în bancă, ele se vor deâvoltă mai uşor. Vă mai atrag băgarea de seamă că ocupaţiunile asupra cărora vă veţi opri, să nu fie din acelea cari alcătuesc deja existenţa principală a vruneia sau a mai multor familii din sat. Nu doresc să împiedic dezvoltarea meseriilor, din contră să le încurajez, şi chiar prin aceste ateliere în care cu timpul s’ar putea specializa unul sau mai mulţi săteni, fie pentru a practică totdeauna meşteşugul fie pentru a-şi face dint’însişl un venit accesoriu regulat. Această nouă îmbunătăţire o veţi studiâ din toate punctele de vedere şi ne veţi face propuneri însoţite de cuvenitele con-sideraţiuni sociale şi economice şi de estimaţiunea cheltuelilor ce ar reclamă. în sfârşit aştept cu nerăbdare raportul d-v spre a vă da cuvenita deslegare pentru deschiderea atelierelor fără întârziere. Aştept asemenea să vă văd la lucru în ce priveşte partea întâia a circulării de faţă, fiind încredinţat că veţi fi nsufleţiţi ca întotdeauna de sentimentul iubirii poporului, şi al jertfei’ pentru binele lui şi al ţării. Administrator: Ion Kalinderu. Originea animalelor domestice. In această privinţă, Eduart Hahn arată unele rezultate Însemnate ale cercetărilor sale. După el, dintre toate animalele domestice, originea ceâ mai veche e a gâştei. Ea vine din Babilonia. Găina a venit în ţinuturile noastre pe vremea războaielor persice. In Persia şi Palestina, cântecul cocoşului e ca un ceasornic; credincioşii, cînd îl aud, încep rugăciunea de dimineaţă. Patria cămilei e poate pustiile Asiei centrale; în Tibet se află şi acum cămile sălbatice. Calul a fost îmblânzit de popoarele din Asia centrală. Ţara unde s’au îmblânzit porcii, e Mesopotamia. Pisica de casă e din Egipt Se crede că acolo a fost îmblânzită, fiindcă pândea şerpii şi-i ucidea. După bou, câinele e cel mai vechiu animal de casă. Hahn spune că şacalul e strămoşul câinelui. In agricultură, capra a fost întrebuinţată mai înainte de cât boul. In Orient, e foarte veche întrebuinţarea părului de capră. ------O-SsgS-C------ www.dacoramanica.ro 354 ALBINA OAMENII DELA POLUL NORD ână acum n’a reuşit nici un navigator să stea cu corabia sa pe osia pământului, ca să ne aducă ştiri mai amănunţite despre Polul Nord. Adevărat e că oamenii au pătruns departe dincolo de pământul în care se poate locui şi-au descris ţinuturi pe cari le-am puteâ numi naturii. Aici se găsesc acele ciudate minuni ale creaţiunii, pe cari locuitorii dela ecuator n’ar puteâ să le creadă, acele uriaşe dealuri de sloi de ghiaţă îa toate culorile, acea minunată lumină polară, acele miraculoase înşelări ale vederii din cauza aerului şi, cu tot geruî cel mare din aer, acele văgăuni calde în adâncul pământului. Şi fiindcă marea a fost cea dintâiu locuinţă a vietăţilor, e lesne de crezut că marea Nordului şi acum poate fi privită, pentru marea mulţime a animalelor dintr'însa, ca mama născătoare a vieţii, şi malurile ei ca locul de unde începe organizaţia fiinţelor de pe pământ. Pasări de apă salută uscatul care de altfel hrăneşte puţine pasări proprii ale sale; dihănii de mare şi amfibii ies din valuri ca să se încălzească la soarele pentru ele puţin obişnuit al pământului uscat. Aici, în neobositul învălmăşag al apelor e tot odată şi graniţa cea din urmă a vietăţilor de pe pământ. Şi cum e organizaţia omului la această graniţă a vieţii?’ Tot ce-a putut să-i facă gerul aici, a fost că i-a micşorat www.dacoromanicajo ALBIN A 355 trupul şi cu asta i-a îngustat circulaţiunea sângelui. Groen-landezul de obiceiu e mai mic de un metru şi jumătate, iar Eschimoşii sunt cu atâta mai mici cu cât IOcuesc mai spre Nord. Dar fiindcă puterea vieţii lucrează dinăuntru spre-afară, ea le-a dat cu atâta mai multă căldură şi energie cu cât le-a scurtat mai mult trupul în lungime. Capul omului dela Pol e, în proporţie cu trupul, foarte mare; faţa lată şi turtită, tot aşa e nasul mic şi turtit. Fiindcă fălcile puternice cuprind cea mai mare parte a feţii, gura lui e mică şi rotundă. Părul îi este aspru şi vâlvoiat, ochii lipsiţi de strălucire. Umerii îi sunt însă largi şi membrele puternice, trupul cărnos şi plin de sânge. Natura a făcut economie cu puterile de viaţă ale omului la Pol. Sângele eirculează mai leneş şi inima bate mai fără putere, de-aceea sunt aici aşa de târzii şi pornirile sexuale, a căror aţâţare creşte sporind de-odatâ cu căldura tot mai mare a ţărilor de către Sud. La Pol oamenii se însoară târziu, cei însuraţi trăesc moderat, iar femeile trebue de multe ori silite să primească a se mărită. Ele nasc mai puţin decât cele dinspre Sud, aşa că pe Europenii doritori de copii ele ii aseamănă cu cânii. Viaţa lor acolo e paşnică, lipsită de orice frământări; ei trăesc şi mor în tăcere, nepăsători şi mulţumiţi şi numai nevoia îi face activi. Tatăl îşi creşte fiul înzestrându-1 cu acea nepăsare pe care ei o socot că e virtutea şi fericirea vieţii, iar mamele îşi alăptează copilul îndelungă vreme, cu anii, şi cu toată a-dânca şi tenacea iubire a unui animal. Daca natura nu le a dat elasticitate şi frumuseţe a trupului, în schimb i-a dăruit cu o stăruitoare şi îndelung răbdătoare tărie şi cu o grăsime încălzitoare şi cu o bogăţie de sânge care face ca răsuflul gurii lor să încălzească până la înăbuşire încăperile închise. Eu cred că nu e nimeni care să nu vadă în toate ase-stea mâna uniformă a naturii creatoare, care în toate lucrările ei purcede la fel. Dacă la Pol viaţa omenească e târzie şi rămâne în urmă, tot aşâ e vegetaţiunea: puţini arbori cresc pe-acolo, jnepeni şi muşchiuri să târâe pe albul pământ. Chiar şi măsurătoarele de fier se scurtează în gerul de-acolo, deci cum să nu se scurteze şi fibrele vieţii o-meneşti, cu toată organizaţia minunată a acelor de dinăutru trupului. Membrele trupului, din cauza gerului, se micşorează^ www.dacoromanica.ro ALBINA 3 56 se strâng şi închid viaţa într’un cerc mai mic, mai condensat. Membrele animalelor de mare şi ale altor vietăţi de pe lângă Pol sunt mici şi delicate: natura a ţinut, pe cât i-a fost cu putinţă, toată viaţa animalelor concentrată pe lângă regiunea căldurii interne. Paserile acolo au pene cu mult mai dese, animalele au o puternică pătură de grăsime, oamenii au sânge cu mult mai cald. Tot din unul şi acelaş principiu a tuturor organizaţiunilor pe pământ, natura a trebuit să refuze ceea ce nu putea servi vieţii celor dela Pol. Plantele aromatice ar ucide trupul lor cel aplecat spre o putrezire de dinăuntru, precum într’adevăr a ucis pe-aşa de mulţi rachiul Europenilor. Clima le-a refuzat mâncările iuţi, cari ar fi aprins fierbintele lor sânge; tot din cauza acestui sânge, natura i-a predispus la linişte şi i-a făcut să nu ştie ce sunt mişcările noastre iuţi şi nervoase. Puţinele ierburi ce cresc pe-acolo sunt toate curăţitoare de sânge şi deci potrivite trebuinţelor lor; aerul de-afară e aşa de curat, în cât el se împotriveşte multă vreme să putrezească mortăciunile, şi astfel el dă putere vieţii lungind-o. Gerul uscat de-acolo nu sufere animale otrăvitoare; de insectele vătămătoare îi apără iarna lungă, fumul bofdeelor şi pielea lor puţin simţitoare* Şi aşa natura îi recompensează şi lucrează armonic în toate ale ei. Aşa sunt Groenlandezii, şi tot aşâ fraţii lor şi după obiceiuri şi după limbă şi după statură, Eschimoşii din America. Atâta numai că bieţii aceştia de oameni bărboşi au fost mereu împinşi tot mai spre Nord, ca străini, de către spânii Indieni ai Americii, şi astfel ei trebue in mare parte să trăiască fugăriţi de colo până colo o viaţă plină de trude, bas sunt siliţi, amară soartă! pe timpul iernii adese ori să se hrănească în peşterile lor sugându-şi propriul lor sânge (1). Aici şi într’alte câtevâ locuri ale pământului aspra nevoe stă pe cel mai înalt al ei tron, asa în cât omul a fost silit să primească aproape traiul urşilor. Şi cu toate acestea pretutindeni el s’a ţinut în starea sa de om, căci şi în trăsăturile, ce-.ţi par a nu fi de om, ale acestor oameni recunoşti numai decât omul, acelaş om ca ori şi unde. Natura a voit să încerce câtă silă a climei e în stare să rabde genul omenesc, iar omul trece cu succes peste probele naturii. Laponii locuesc, comparativ, o parte de pământ mai * 1 1) Faptul acesta însă nu e în întregime adevăra". www.dacoromamca.ro ALBINA 35 blândă, precum şi ei sunt un popor mai blând. La ei mărimea trupului «omenesc începe să crească, rotunzimea obrazului începe să scadă, fălcile se dau mai înăuntru, ochii nu le sunt verzi cu totul, ci bat spre albastru închis, părul negru şi ţepos al celui mai din Nord aici începe a se coloră în galben-negru. Oamenii sunt mai desvoltaţi, şi dacă Eschi- moşii par muguri închişi şi trăind o viaţă internă, Laponi sunt muguri ce încep să se deschidă. Ei îşi pasc pe munţi renii lor, lucru pe care nu-1 pot face nici Groenlandezii nici Eschimoşii. Dela reni Laponul are mâncare şi haine, corturi şi ţoale, mulţumire şi ajutor la transportul i Groenlandezii dela marginea pământului trebue să-şi caute şi hrana şi mâncarea şi cortul şi ţoalele în adâncul mării. Laponii deci au un www.dacoromamcajx) 358 ALTîINA animal de uscat, pe care îl pot ţinea pe lângă casă, spre a le fi prieten şi servitor, şi care le dă putinţa de-a trăi mai comod şi de-a înjghebă o gospodărie. El obişnueşte picioarele Laponilor cu luga, braţele lor cu purtarea frânelor, sufletul lor cu iubirea proprietăţii, le obişnueşte urechia cu acea îngrijorare veşnic trează pe care o observăm la mai multe popoare ce sunt în starea aceasta. Treaz ca şi renul său, Laponul pune urechia şi ascultă şi sare la cel mai mic sgomot; el iubeşte telul lui de viaţă, şi când soarele zilei ese de după deal, priveşte spre culmi, precum tot în-tracolo priveşte şi renul său,- el vorbeşte cu animalul şi-ldes-meardă, şi acesta îl înţelege; el îngrijeşte de-ren ca de averea sa şi de câseanul său. Cu cel dintâiu animal de uscat, în stare de a fi îmblânzit, pe care natura l-a putut da în-tr’acestea reci ţinuturi, ea i-a dat aşa dar omului tot odată şi conducătorul spre un fel de viaţă mai omenească. Ce să spunem acum despre popoarele de pe lângă marea de ghiaţâ, de-lungul imperiului rusesc, în Siberia de Miazănoapte ?. Oricât de amestecate şi de îndesuite trăesc multe dintre aceste popoare, totuşi ele, deşi de origini felurite, trăesc la fel sub acelaş jug al climei nordice şi asemeni unui lanţ legat de Polul Nord. Samoiezii au faţă rotundă, lată, apăsată, păr negru, sbârlit, statura îndesată şi plină de sânge, a celor din Nord; dar buza de jos le este ieşită, nasul lat şi nările largi, barba tot mai mică şi mai rară, lucru care merge crescâd spre Ostşi-apoi pe-o uriaşă întindere de pământ găsim oameni aproape spâni. Samoiezii sunt aşa dar, oarecum, Negrii popoarelor nordice; şi marea excitare a nervilor lor, timpuria adolescenţă a femeilor samoieze, într’al unsprezecelea şi al doisprezecelea an, şi, dacă lucru e adevărat, cercul negru pe lângă sânurile lor, acestea şi altele multe fac pe Samoiezi să se asemene cu atât mai tare Negrilor. Insă cu toată firea lor aprinsă şi simţitoare (pe care ei au adus-o din Sud, ca un caracter naţional şi pe care clima rece n’a putut-o încă schimbă) ei sunt întru toate un popor nordic. Tungujii, cari locuesc mai spre Sud, seamănă cu popoarele de viţă mongolă, de care însă se deosebesc mult şi în limbă şi în neam. Trupul li-e mai înalt şi mai svelt, ochii mici în felul Mongolilor, buzele mai subţiri, părul mai moale, dar laţa apăsată ca a celor de lângă Pol. ____________________ G. Coşbuc. www.dacoromamca.ro ALBINA 359 Cântece de stea. I- Iosif şi fraţii săi- Culese dela elevi. N. fifcolaescu. rar * .$Zd>EZ*= A — bia > * N • -N---- _*zz i ' am pa tru - spre - ze - 5 N s - - - ts - “Oi - -ZI l'.JL m m \ +L M # ^ i f t Tfz r ~ 9 t J \J _J \,m—? 7 'a vâr - sta mea Gând din fra — — ţi - mi un-spre- -tr* tj fl - \ \ ■f ^ "m f* fa i 3LZ' J. - N ^ [S n ■.7m ® # 9 v _V, _i ze — ce ^5 Cei ze ce ma pis - mu - iau 2. Ştindu-mă fără de vină Gândul lor nu-1 cunoşteam Fără grijă în odihnă Oiţele îmi păşteam. 3. Prin livezile ’nverzite Bueurându-mă cântam Sub ramurile înfrunzite Mieluşeii-mi desfătam, etc. www.dacoromamca.ro 360 ALBINA II. Adam dacă a greşit. repejor 1* h - ţ—* : j- i* 1— ^ » —1—1 f r- " 1 m—F—1— ! k : L 1 1 ^ | _ - - — Y> . l-a go — nit, Din ra — iul cel dit cu greu — ble — stern. 2. Iar Adam dac’a văzut Câ’n greşeală a căzut Şi din raiu afară dat Isgonit şi lepădat, 3. A şezut jos într’un loc Plângând cu lacrimi de foc, Cu jale la raiu privind Şi către dânsul grăind: 4. «O raiule, locaş sfânt, «Mă vezi în ce jale sunt? «Că sunt cumplit urgisit «Şi dela tine gonit! 5. «Oh ! vai! cum mă bucuram «In slava ta când eram! «Iată acum cu atât . Sunt jalnic şi amrât. 6. «Că d’acum nu voiu gustă «Din sfânta dulceaţă-a ta. «Amar Evo! Ce făcuşi? «Unde vom merge acuşi? 7. «Pe tine te ascultai «Şi din acest pom mâneai «Că tu, Evo, m’ai silit «Şi d’ăst bine m’ai lipsit. 8. «O ticălosul de eu «Gum scârbii pe Dumnezeu! «Greu păcat, Evo, de noi «Că vom fi tot în nevoi. 9. «Ci, O Doamne, mila ta «Cată spre zidirea la «Şi n ■ i îă lăsă scârbit «Să fiu până la sfârşit». www.dacoramamca.ro ALBINA 361 TREI FRAŢI — Poveste (Sfârşit) — Hei! Da nu mai ascultaţi încoa, flăcăii taichii? Ce socotiţi c’atn sfârşit firul povestei? Prisnea al nostru, şmecher, nevoie mare! Purtă sâmbetele drăcuşorului de fată a împăratului. Au petrecut ei cu toţii azi, au petrecut mâine, au petrecut 0 lună încheiată. Hei . . . într’una din zile, cum se plimbau aşa, doi cu doi, prin gradinele palatului, împăratu cu împărăteasa şi Prisnea cu fata, voinicul vru să dea fetei o pară din cele dulci şi frumoase ce erau p’acolo. Da, fata, văzuse ce văzuse: — Nu; dacă ţii la mine, dă-tni para din şîn. — Na-o, dec! I-a dat-o şi, cum a mâncat, pe lot: S’â făcut fetişcana o măgăriţă fără urechi şi fără coadă. 'Chiu şi vai pe Măriile lor. Se bociau cât le luă gura şi-şi smulgeau părul din cap. — Aoleu, fata noastră a mândră ! Cum a ajuns, mititica ! Incai-lea să fi avut urechi şi coadă să fie şi ea în rândul dobitoacelor, i» * # * Au plâns ei mult şi bine, până i-s’a făcut milă flăcăului şi fără să-l vază cineva, a dat măgăriţei o roşcovă şi mirarea împăratului : i-a venit coadă şi urechi. Da împărăteasa, drac bătrân, pe dată pricepe ce şi cum. — împărate, să dăm în judecată pe Sarsailă ăsta, şi altor femei! Uitasem.să spui, baba a avut noroc cu moşul, de n’a păţit ma,i rău. Se rugase moşul şă n’o omoare, că bag seamă tot mai ţinea la ea. Şi iacă.. . aşa s’a întâmplat. In mulţimea aia de lume, la judecata împărătească, m’am întâmplat şi eu şi. . ! Doamne! Câte minunăţii n’am văzut! . Iar, când să viu acasă, la- sărăcia mea, ştiti cu cine m’am întâlnit ? Chiar cu ăi doi năvodari: Duceau o nucă pă par, S.e luptau s’o urce în car. . . Am încâlicat p’o şa şi v’am spus povestea aşa.« . Din ţară. — In ziua de Sf. Sava, liceul Sf. Sava din Bucureşti, şi-a serbat patronul. In afară de serviciul divin, oficiat de P. S. Arhereul Calist, s’a ţinut o conferinţă de către d-1 I Suchianu, profesor, despre legăturile dintre şcoală şi familie. Apoi elevii au făcut exerciţii de gimnastică şi jocuri naţionale şi au intonat câteva coruri. — Duminică 9 Decemvrie, s’a împărţit în sala paşilor perduţi dela Palatul Justiţiei din Bucureşti, haine şi încălţăminte la 1000 de copii săraci, sub ocrotirea soc. de binefacere «Obolul». A. Sa Regală Principesa Maria a împărţit în persoană darurile copilaşilor. — Societatea'«pentru ajutorul elevilor săraci din Capitală», pusă sub preşedepţia d-lui I. Procopie Dumitrescu, senator, a împărţit tot Duminică 9 curent, haine şi încălţăminte unui număr, de 530 elevi şi eleve dela şcoalele primare. — In urma avizului consiliului de igienă al Capitalei, ministerul instrucţiunii publice a admis să se suspende cursul tuturor şcoalelor primare şi secundare, publice şi particulare din Capitală, până la Ianuarie, din pricina epidemiei de scarlatină care ameninţă să crească. — D-nii C. Dumitrescu-Iaşi şi Dr. Bogdan au fost confirmaţi în posturile de rectori în cari fuseseră aleşi, cel d’intâiu la Universitatea din Bucureşti şi al doilea la Universitatea din Iaşi. — «Societatea pentru învăţătura poporului român» din Bucureşti, a fost autorizată să primească donaţiunea făcută de d-1 I. Boroş şi d-na Constanţa Boroş, consistând din suma-de 10.000 lei în scrisuri.funciare urbane. 1 (1) Nu mai scoteau graiu şi li-era frică. C. Rădulescu-Codin. www.dacaromamca.ro ALBINA 265 Din Străinătate. — Ziarele turceşti anunţă creearea unei brigăzi speciale, având de scop urmărirea bandelor în cele 3 vilaete macedonene. Brigada va fi compusă din trei regimente a câte patru batalioane de 800 oameni. Regimentele îşi vor avea reşedinţa la Salonic, Monastir şi Uskiub. — Poarta a cerut din nou patriarhului rechemarea episcopulu grec Parthenie din Caterina, penlru persecutarea Aromânilor. — La 6 Decemvrie, a avut loc îmormântarea fostului rege Oscar al Suediei. Au fost de faţă la ceremonie regele şi regina Suediei, regele şi regiţa Danemarcei, principii suedezi principi streini printre cari A. S. R. Prin» cipile moştenitor al României, mai mulţi delegaţi speciali între cari ministrul Turciei. — La Londra, a murit Lord Era. Thomson, unul dintre cei mai renumiţi fiziciani ai timpului nostru. Dânsul a inventat kablul, care s’a aşezat pentru prima dată între Europa şi America. Pe lângă alte lucrări de mare însemnătate a mai inventat şi compasul care se întrebuinţează la vapoare. Pagin a. glia m. ©a.ţă. Un circ la Moşi. www.dacoranumica.ro '-366 ALBINA 4’reţnl cerealelor la târgul din Brăila socotite pe suta de kgr. Grâul Secara Porumbul Orzoaica Orzul Cincantin Ovăz s‘ IMeiu JVIazdre .Fasole s’a vândut cu . . . . . . . . 17—201. şi 30 ct. » )) » ■J> » 10-13 1.40» » » » » » > » » '> 12-13 lei. » > » . . 10 1. 40 ct. X- , 14 1. 80 » » 15—18 1. 90 » Preţul cerealelor din Bucureşti, Grâu..............................14—17 lei hectolitrul. Porumb............................8 lei » Ovăz..............................7 lei şi 57 b. » Preţurile curente din piaţă. •Carnea de vacă----------— 0 80 » » porc —---------0.85 » > oae---------- — 0.70 Crap — - - — — — — — 0.50 ■Somn — —--------— — ■— 1 40 Morun — —----------------— 2.50 2sTiset.ru —--------— — 4.00 Cegă — — — —--------------4.00 Perechea de curcani— — — 9.00 > » găini — — — 2.65 » » raţe-------- — 2.40 » » gâşte — — — 5.00 Kgr. brânză de burduf-------2.00 » putină------1.20 » de unt topit — —------3.00 t » » netopit —------2.60 INFORMAŢIUNI Ministerul de interne a dat poruncă să nu se mai îngădue ca ursarii să prindă şi crească Urşi pentru joc. — Ministerul instrucţiunii publice a dat o circulară revizorilor şcolari. în cari îi invită să pună în vedere învăţătorilor că nu este bină să facă pâtte din consiliul de administraţie al asociaţiunilor cooperative pentru vânzarea băuturilor spirtoase. — Asociaţiunea generală a învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, organizează al IY-lea Congres, care se va ţine în zilele de 28, 29 şi 30 Decemvrie la Craiova. — In urma cererilor adresate de ministerul de domenii, serviciul consular român diu Berlin şi Viena, a înaintat ministerului adresele celor mai mari importatori de ouă, de nuci, fructe şi legume din Germania şi Austria. Ministerul le-a înaintat Biuroului de informaţiuni comerciale pentru a le pune la îndemâna comercianţilor. — Suprafaţa pământului uscat în România e cam de 127 mii krn.; suprafaţa cultivată este de aproape 62 mii km., din cari 55 mii semănături, 1.800 grădini şi vii, 5.200 ogoare sterpe ; maisunt 15 mii fâneţe naturale şi păşuni şi 23 mii păduri, — în total aşa dar un teren agricol de aproape 100 mii km. pătraţi şi 27 mii alte pământuri. — Membrii corpului didactic cari vor fi fost pedepsiţi cu transfera- www.dacoromanica.ro ALBINA 3 qr rea, nu vor obţine o transferare cerută de ei înainte de prescrierea ace lei pedepse, con! orm art. 1903 din noul regulament. — Noua linie ferată Ploeşti-Vălenii de Munte, se va pune în exploatare în ziua de ÎS Decemvrie c. (1 Ianuarie 1908 st. n.) — Prin viitorul budget al ministerului instrucţiei, s’au prevăzut sumele necesare pentru clădirea de localuri proprii pentru liceele «SL. Sava» şi «Mihaiu-Viteazul» din Bucureşti. De asemenea s’a prevăzut clădirea unui local propriu pentru administraţia Cassei bisericii, precum şi a unei noui aripe la localul ministerului. Din zi are şi r e -vis t e - Aşternut pentrn purcă. Pentru coteţurile, în cari se află scroafe cu purcei, aşternutul trebue ales cu cea mai mare băgare de seamă Să nr ne mirăm, dacă purceii se bolnăvesc când n’au alt aşternut decât numai paie mucezite, umede şi putrede. Paiele mucezite şi putrezite să nu se aştearnă defel la vitele noastre de casă, căci astfel de paie sunt pline de felurite boli. Mai cu seamă purceilor le poate strică astfel de aşternut. Purceii, chiar şi pe când sug încă, iau în gură ce le vin înainte şi astfel prin aşternutul muced sau putred multe materii stricăcioase pot ajunge în stomacul gingaş al purceilor, cauzându-le scursură, care numai cu anevoie se poate vindecă. Tuşea purceilor, în cele mai multe cazuri, provine încă numai dela aşternutul muced ori plin de praf. Să dăm deci purceilor aşternut curat şi ne vom scuti de multă pagubă., „Economia". Bibliografie. — C. Rudulescu Godin: „Cuvântări pentru popor“ după programa, oficială a cercurilor culturale. Volumul I. Câmpulung, editura librăriei Gheorglie N. Vlâdescu. 1907. 200 pşgini. Preţul lei 1.50. — Cartea cuprinde în total 12 cuvântări, tratâui următoarele subiecte: 1) Relele ce isvoTăşc din lene, risipă şi minciună. 2) Iubirea de bine. 3) Sentimentul religios. 4) Iubirea de ţară. 5) Foloasele şcoalei. G) Igiena locuinţei, hrana şi îmbrăcămintei!. 7) Pelagra, li) Alcoolismul. 9) îngrijirea vitelor. 10) Trbbuinţa 4e a cere ajutorul doctorului în caz de boală. 11). Cultura raţională: îngrăşăminte, schimbarea semănăturilor. 12) Creşterea gândacilor de mătase. Toate 6uvânţările sunt scrise într’o limbă înţeleasă-de popor şi presărate cu poveşti, cântice şi zicători. Cartea aeeasta poat& să fie de mult folos: preoţilor, învăţătorilor, normaliştilor şi în general tuturor acelora Cari an chemarea de a răspândi lumina învăţăturii, în popor, atât la sate cât şi prin oraşe. O recomandăm deci cu toată căldura, * * 4 A apărut calendarul revistei «Ramuri» din Craiova, cave cuprinde po lângă parte calendaristică şi foarte numeroase clişeuri şi bucăţi literare. Preţul 1 leu 25 bani. De vânzare la librăria Sache Pavlovici. Craiova ----------------- »■«{>«, ------------------------—— www.dacoromamca.ro 368 Preotul C. Georgescu-din comiîna Smeeni.jud. Buzău, aduce mulţumiri d-Jui M. Corbescu, senator şi mare proprietar, pentru-că cu spesele d-sale întreţine pe fiul său în Seminarul Central în anul curent 907—908, pentru-că a dăruit Băncei populare din Smeeni 500 lei, şi pentru-că a făcut un puţ la şcoală, cheltuind lei 100. Înştiinţare. Cu prilejul sărbătorilor vom scoate —ca şi în anii trecuţi— numere duble: No. 12 (23 Decemvrie) şi No. 13 (30 Decemvrie) vor eşţ împreună la 23 Decemvrie. No. 14 (6 Ianuarie 1908) şi No 15 (13 Ianuarie) vor eşi împireună la 13 Ianuarie. Licita ţiuni. In ziua de 18 Decemvrie 1907, ora 101/. a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru închirierea lăptăriei din parcul Sinaia, cu începere dela 1 Ianuarie 1908, pe termen de 3 ani. Garanţie provizorie lei 100. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Gondiţiunile speciale pentru’ închiriere se vor putea vedea la Serv. Domenial, secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele i0’/s— 121/. a. m. Licitaţia se va ţine conform art. 72—33 din legea comtabilitătii publice. ——=>5>-f»<î