Anul XI
No. 7.
13 Noemvrie 19C7

ife în fiecare "Duminecă
COMITETUL DE RElACŢIE;
HON KALINDERU
Gârboviceanu
P. Dulfu
Q-. Coşbuc 0-1P. V. Năstuid Gh. Adamescu
V. S. Aoga N. Ntcolaescu
Gr. Teodosslu
t Otescu


Redacţia şi Administ:
ia No. 9.—Bucureşti.

F ▼ T ▼	Vf THF
Bucureşti, calea Qrivlţei Nd 145 (lângă Oara de Nord). Buoureştl.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrioi franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, da lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, ool-cream de la princesse şi comestice higienioe, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lânolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li* monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru oonserve alimentare, Sifoane ou cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», oarboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, eto. Aniline şl culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentru parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, oa : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, orayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glioerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul oe îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi Întăritoare, sunt preparate ou scopul de a fi Întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-!e ou totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cancincârle şl pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentistioei, ea : vată şi filoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injeotoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi Vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şl porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază lo orice parte â Ţârei, contra ramburs, prompt şl ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.

Jfoua Parfumcrle şi Droguerie Medicinala T6MA BWULESeU
52-50
www.dacoramamca.ro
XI.________ No. 7.	18 Noemvrie 1907.
Jllbina
Revistă Etici
Abonamentul in ţarâ pe »	>	>	6 lu
Pentru anunoluri I Mau
în atr&ln. pe an lei 6
.........15 bani.
ta te, 5 bani eu vântul.. >e ard.
FI. Cnstescu, Povestea neamului nostru. — Sofia Nădejde, Ispita băuturei. — Ştefaniar
Bălăcescu, Câteva cuvinte despre agricultura şi societăţile de credit agricol din Japonia_
C. Rădulescu-Codin, Singură am fost (poezie culeasă din popor). — Din foloasele şcoaielor de adulţi.—D. Celeor, Din istoricul indigenatului în Eomânia. - Irimia Popescu, Tubereu-loza. — .Jf. St. Tuţescu, Legenda Sfântului Grigore (din popor). — PI. Ţinţariu, Un oraş vestit. — De pe Domeniile Coroanei. - Cronica Săptămânii. — Informaţiuni. — Sfaturi d-lor abonaţi. Licitaţiuni.
Din ziare şi reviste: Turtele de floSrea soarelui.—Ce fac Americanii pentru biblioteoi.
Roman: Primejdioasele întâmplări ale Marinarului franţuz Ludovic Tregan, povestite de .el însuşi," trad. de C. C. Pop-Taşcă Capitolul III ffine). Capitolul IV.—Capitolul V.
Ilustrajiunl: Biserica de pe Domeniul Coroanei Şegarcea.—Lucrătorul beţiv işi pierde vremea şi sănătatea. — Bacili de tuberculoză. — O casă americană cu multe caturi, zişi «Sgârie nori.
Pagina glumeaţă: La dentist (cu ilustraţie).
Povestea neamului nostru W.
Şi eră tericit neamul românesc în ţara Craiului Decebal, în cât râvnis o lume Ia fericirea lui, că doară nu de geaba îi zisese lumea ţării acesteia: «Ţara fericiţilor».
Şi adică de ce să nu fi foslr Românii fericiţi?
Munţi înalţi şi falnici şi cu sânul plin de aur, ca munţii României, nu se mai găsiau şi nici nu se mai găsesc, măcar să umbli veşnic, In lung şi’n lat, prin lume; văi fermecătoare, prin care şerpuesc râuri limpezi ca lacrima, să tot cauţi hU găseşti ca aici, la poalele Garpaţilor noştri.
Şi apoi câmpii întinse, cât vezi în jur cu ochii, şi atâta de bogate, ca’n ţara Românilor, în care ţară depe lume crezi că mai poţi află ?
Căci, măieuliţă Doamne! Unde-mi vezi primăvara plugurile’n şiruri, şiruri pe colnice şi pe dealuri şi pe văile mănoase, răs-turnând pământul negru ca cărbunele şi gras ca untul cel de toamnă, par’că te furnică ceva prin inimă.
Zău aşa: Par’că te furnică ceva prin inimă şi par’că te simţi cei mai fericit om din întreaga lume, când vezi flăcăii noştri 1
(1) Vezi numerile 36, 37 şi 38 din anul IX-lea
www.dacoromamca.ro
ALBINA
234
înalţi, frumoşi şi mândri, apăsând voiniceşte în coarnele plugurilor şi cântând ca la horă, ori flueyând în v.oe pe lângă boulenii lor, cari trag întins fermecaţi d,e-at|ta cântare.
Cine-a fost dimineaţa, în răsăritul soarelui, de a văzut plugurile Românilor şi-a auzit cum se împletesc cântecele plugarilor cu versurile ciocârliilor şi n’a zis că aici e «Gura raiului» şi «Ţara fericiţilor» ?
*
Şi încă, pe vremurile acelea, frumoase şi vestite, Românii erau şi mai fericiţi, ca’n zilele de astăzi.
Atunci erau ei singuri stăpâni pe tot pământul, care se întinde dela apus, din Tisa, spre răsărit, departe, până’n apele Nistrului şi de sus, din munţii cei păduroşi ai Maramureşului, până dincolo de Dunărea bătrână.
Ba, dela o yreme, Românşşii noştrii îşi întinseseră cuprinsurile mult, mult, spre miază-zi de apa Dunării, până ajunseseră hăt ! departe, departe, spre marea cea vestită, pelângă care cresc lămâii şi portocalii.
Şe răsfăţa, măre, prin locurile acestea poporul românesc cel fericit şi tânăr, păzit cu îngrijire de Ropaa cea vestită, aşa cum se răsfaţă un copilaş într’o grădină frumoasă, păzit de ochiul neadormit al mamei.
Şi avea tot dreptul poporul românesc să se răsfeţe mândru în vremurile acelea, căci Dumnezeu îi făcuse parte—pe lângă atâtea bunătăţi—şi de-o pace binefăcătoare care-i îndemnă pe toţi numai la viaţă liniştită şi la muncă dreaptă şi cinstită.
Până şi Romanii cei răsboinici, sătui de atâtea lupte şi mulţumiţi cu atâtea biruinţe, se mai liniştiseră o leacă.
Şi după cum un părinte nu uită pa feciorul său atu,nci când îl căsătoreşte şi-i face casă- lângă casa sa, aşâ şi poporul c«l vestit al Romanilor n’a uitat de pqporul românesc. Căci precum tatăl cel bun .şi iubitor îngrijeşte de feciorul său şi-l dă-rueşte cu multe lucruri bune şi folositoare .pentru gospodăria cea nouă, tot aşâ şi Romanii au îngrijit de aproape de soarta neamului românesc şi l-au dăruit cu multe lucruri mari şi minunate, din cari şi până astăzi se mai găsesc urme prin plaiurile noastre.
Aşâ: Au zidit Romanii multe cetăţi mşri şi puternice şi au ridicat multe şanţuri sau valuri de Tapărare, mai peste tot pământul în oare locuiau feciorii lor—Românii.
Şi s’au gândit Romanii că cel mai nemerit dar, cu care trebuiau să dăruiască pe Românaşii noştri supt cetăţile, în care să se adăpostească la vseme ,de nevoe.
Ah! Doamne, Doamne, multă înţelepciune mâi aveau şi Romanii cei încercaţi şi meşteri în răsboaţe.
Ei nu se mulţumeau cu «pacea şi cu liniştea zilei de aştăzi, ci gândind la ziua cea de mâine, ridicau din vreme valuri şi
www.dacaromanica.ro
ALBINA
235
cetăţi ca să fie gata stavilă duşmanilor, cari ar fi îndrăsnit să le turbure liniştea şi pacea.
Din vremurile acelea a rămas adevărată şi până astăzi zicer rea că : Dacă vrei să trăeşti în pace, să fii totdeauna gata de răsboiu.
Căci pe vrăşmaş, or cât de ţanţoş ar fi, nu-1 ţine cureaua să te supere când vede că ai cu ce să-i eşi în cale.
Şi au zidit multe cetăţi Romanii, iar rămăşiţe din zidurile lor -se văd şi până astăzi mai prin toate locurile pe unde e risipit neamul românesc.
Aşâ: Se găsesc urme de cetăţi romane şi de-a dreapta Oltului, în Ţara Basarabilor caşi pe malurile mărei Negre, în plaiurile Dobrogiei; în ţările româneşti de sub stăpânirea Ungurilor caşi în mult înstrăinata Basarabie.
Ba, şi dincolo de apa Dunărei, până departe în piscurile Pin-dului în ţară românească a Macedoniei, se găsesc urme de cetăţi de-ale vestiţilor Romani.
Aţi auzit de «Troianul» care se întinde în lung —dela Dunăre spre munte— cât e ţinutul Teleormanului!
Acela nu este decât un şanţ de apărare ridicat de Romani în vremea lui Traian, Făt-Frumos şi de aceea îi şi zice «Troian» după numele vestitului împărat.
Şanţuri sau valuri de acestea se mai găsesc şi în partea de jos a Basarabiei, încolo peste Priit, spre apa Nistrului; în Dobrogea, precum şi în alte locuri.
Toate sunt făcute de mâinile Romanilor cei puternici, pentru apărarea neamului nostru.
Aţi auzit poate de Turnu-Sever inului, de Alba-Iulia, de Cluj şi de Mehadia, de Celeiu şi de Garacăl, ba poate unii veţi fi avut norocul să şi vedeţi aceste aşezări româneşti. .	.
ei bine, toate acestea au fost cetăţi mari şi puternice pe vremea Romanilor. După cum vedeţi, multe din cetăţile ridicate de strămoşii noştri, se mai găsesc şi până astăzi pe pământul românesc, dar multe dintr’însele s’au dărâmat şi s’au prăpăduit din pricina vremii, aşâ . . că din toată străşnicia lor, acuma, numai urmele zidurilor şi pietrele risipite mai dovedesc că pe a-colo a trăit odată poporul de care se cutremurau noroadele pământului.
*
Din câte v’am şpus eu, poate, iubiţii mei, veţi crede că strămoşii .noştri se ţineau numai de-ale răsboaielor, ridicând ţntr’una şanţuri şi cetăţi şi duceau aşâ în doru-lelii viaţă aşezată, ne socotind munca Cea regulată şi gospodăria cea bună.
Aşi . . . şă nu ne grăbim că să judecăm cu atâta uşurinţă pe cel mai muncitor şi mai iubitor de gospodărie dintre toate noroadele, cari au trăit pe fşţa pământului.
Nu — iubiţii mei — să nu ne pripim cu judecata ! Aşteptaţi o iecuţă, căci uite acum, acum întorc încet fuiorul pe partea cealaltă şi o să vedeţi cum se schimbă şi firul povestei.
www.dacoromamca.ro
236
ALBINA
Câ . . . Romanii cei puternici nu erau numai doritori de lupte şi de răsboaie şi nu numai cu şanţuri şi cu ziduri de apărare au dăruit ei pe fiii lor —Românii. Ehei! Măre, Măre! Unul eră poporul lui Traian-Fât Prumo3şi <ja el h’a măi fost alt popor pe lume.
Ei ne-au lăsat moşie bogată şi trumoasă, cum alta nu mai este; ei ne au îngrădit-o cu ziduri şi cu şanţuri ca să fie adăpostită de ochii răi ai duşmanilor şi tot ei ne-au învăţat cum s’o muncim şi cum să ne o apărăm ca să putem trăi într.’insa liniştiţi şi c u îndestulare.
Ei fiie au învăţat meşteşugul plugăriei, la Care am ţinut cu sfinţenie sute de ani de-a Tândul şi pe oare nu l-om lăsă cât vacul.
Au ştiut ei doară că, toate sunt de geaba când îţi lipseşte pâinea. Şi pentru aceasta au învăţat pe feciorii lor să-şi agonisească singuri pâinea fără de care nu poate fi viaţă.
Căci cea mai mare ruşine ţi cea mai înjositoare ticăloşie a unui norod este când ajunge să-şi ceară ale gurii, la neamurile megiaşe. De ruşinea şi de ticăloşia aceasta ne-au scăpat strămoşii noştri cei pricepuţi în toate.
Au rnai dăruit apoi —Romanii şi cu alte lucruri— pe urmaşii lof din locurile acestea.
Astfel dela ei ne-au rămas multe şî vestite ocne de sare, cari dăinuesişi până astăzi. He! hei! se ştiâ şi pe atuncea:
Că pâinea fără sare,
Nu-i bună de mâncare.
Tot după vre nea Romanilor dăinuiesc prin munţii noştri săpăturile adânci sau minele din fundul cărora se scoate arama, fierul, argintul şi alte b ogăţii.
Căci mine se mai numesc de unii săpăturile adânci pe cari le fac oamenii câftd vor să scoată afară bogăţiile din sânul pământului.
Au mai zidit Romanii, prin locurile acestea, şi băi (sau case mari, în care să se scalde oamenii ca să-şi cureţe trupurile).
O ştiau ei şi pe aceasta că: Unde nu este curăţenie, nu este sănătate; şi unde lipseşte sănătatea, lipseşte fericirea. Şi Romanii, ca şi părinţii cei buni şi iubitori, nu doriau alta decât mulţumirea şi fericirea urmaşi'or lor.
Ei au mai zidit şi temple sau biserici (căci temple se mai numiau, pe vremurile acelea, locaşurile sfinte) fiindcă erau încredinţaţi că toate câte sunt pe lume sunt dela Dumnezeu şi fiindcă voiau să sădească şi în inimile Românilor, pe lângă iubirea de neam şi de moşie, iubirea de Dumnezeu şi de biserică.
Tot pentru mulţumirea şi fericirea urmaşilor au mai zidit Romanii şi teatre mari, frumoase şi încăpătoare, în care lumea de. pe aicea petreceâ în zilele de sărbătoare aşâ cum petreceau strămoşii noştri la Roma cea vestită.
Ei au mai săpat şi şanţuri sau canaturi, prin care duceau apa
www.dacoromanica.ro
ALBINA
237
din bălţi şi de prin râuri în locurile lipsite de umezeală, ca să nu se strice verdeţurile şi sămănăturile.
O! Doamne, Doamne, cu câtă înţelepciune ai dăruit Tu, pe unele noroade !
Vedeţi, fraţilor: Strămoşii noştri ştiau clepe atuncea cum sâ aducă apă pe lanuri, în timp de secetă.
Ei au arătat pildă urmaşilor cănu-i cuminte să stăm cu mâinile în sîn şi cu ochii pe :er, când Dumnezeu nu ne trimcte ploaie.
Toate câte le-au făcut strămoşii noştri, prin locurile noastre le-au lăcut numai ca să aibă urmaşii îndemn şi pildă bună şi ca să nu ducă lipsă de nimic pe lume.
Şi cu adevărat de nimic, de nimic nu duceau lipsă urmaşii Romanilor.
Trăiau liniştiţi şi se răsfăţau în belşugul cel fără de păreche, cu care Dumnezeu dăruise ţara românească; trăiau aşâ de liniştiţi şi erau aşâ de ferici ţi în cât o lume întreagă râvniâ la liniştea şi la fericirea lor.
FI. Cristescu.
—-----a-r	-------
ISPITA BĂUTUREI
„tiu ne duce pre noi în ispită, ci ne isbăveşte de cei reu“.
«Tatăl nostru», rugăciune pe care orice creştin ar trebui s’o aibă săpată adânc în suflet, zice: «Nu ne diice pre noi în ispită, ci ne isbăveşte de cel ren». In adevăr ispita e mare primejdie pentru sufletele slabe. Din pricina ispitei omul slab la minte, dar tare’n fapte rele, pradă pe altul ori ucide ca să-i ia a-verea. Sunt ispite ce par mici, deocamdată, cari duc la nenorociri mari. Aşâ e ispita băuturei. Câţi oameni, cari nici gând n’au să bea, nu s’ar îmbăta, dacă n’ar fi ispita! Ce lucru mare să iei un păhărel ? Băutura e ademenitoare: un pahar cere altul şi altul. Am aretat de atâtea ori că băuturile sunt otrăvi mai tari ori mai slabe. Unul se ’mbată de mai puţin, altul de mai mult. Oamenii rîd, când văd un om beat, şi doar numai lucru de rîs nu e, cum nu e de rîs, când vezi pe cineva otrăvit cu orice altă otravă şi zvârcolindu-se. Oamenii rîd, fiindcă nu ştiu că cel beat e bolnav, că toate măruntaele i se vatămă înce-
www.daconmoanica.ro
238
ALBINA
tul cu încetul, că, dacă are ori va avea copii, vor fi slabi la trup şi la minte, sau chiar vor mari de mici, neavând de.stulă putere să se împotrivească bolilor. Apoi pe lângă relele trupeşti şi sufleteşti ce aduce beţia, mai e şi sărăcia, nevoea de toate zilele, lipsa, foamea şi goliciunea familiei Câte zile lăsate pentru muncă sfântă nu le petrec oamenii nărăviţi în cârciumă 1 Sânt oameni cari, şi când n’au bani, stau de stârcesc pe-o laviţă a cârciumei, aşteptând pe unul cu bani ca să Ie deâ de băut; căci beţivii sunt darnici, când e să ducă pe altul în ispită. N’ar da un ban pentru un lucru bun ori unui cerşitor neputincios; dar, ca să îmbete şi pe altul, dă cu ghiotura. Beţivului îi e urît să bea singur. După aceste dărnicii înse, câte bătăi nu urmează şi câţi nuremân cu oasele rupte ori nu-şi pierd chiar viaţa? Câte înjunghieri, câte lovituri de moarte nu se fac la beţie? Din pricina acestei patimi omul pierde ziua de lucru şi banii agonisiţi, iar acasă stau copii goi, flămânzi şi lipsiţi de orice îngrijire. Şi cât nu pierde sufletul copilului văzând pe tatu-so şi, vai, adesea ori chiar pe mă-sa, beţi? Ce cinste şi ce dragoste poate să mai poarte un copil, care începe să înţeleagă, fapta părintelui care se îmbată, care vorbeşte urât şi necuvi -incios, îl bate şi-l blestemă cum îi vine la gură, îl lasă despoiat şi flămând, ducând muncă sfântă s’o dea pe otravă?
In această revistă, care e însufleţită de cea mai rrrare dragoste s: Vrea numai bine sătenilor, s’a arătat necontenit ce reu şi ce primejdie e pentru un norod băutura. E drept că, dacă ne uităm la toate noroadele, putem spune că poporul român nu e cel mai băutor d’intre toate. Totuşi datoria oamenilor mari ai acestei ţeri, a oamenilor cari vor fericirea şi mărirea neamului, nu e să pună stavilă reului dela început? Oamenii, când e vorba de patima beţiei şt nu’s încă de tot pătimaşi, sunt ca şi copiii, cari, dacă n’au prilej, nu fac mulţime de rele. Tot aşâ şi ei, dacă n’ar mai avea atâta prilej de-a bea, nu vor bea. In cele mai multe ţeri, fruntaşii sau gândit că lucrul cel d’intâiu spre a pune stavilă beţiei, e să nu mai fie ispitele atât de mari. Nu se poate împiedecă de tot fabricarea băuturilor spirtoase pici vinderea lor; dar se pot lua măsuri de-a nu ispiti lumea. Acest lucru se face în ţeara cea mai slobodă, în Anglia.
Azi prea a luat mare avânt fabricarea tuturor băuturilor şi deci eftinirea lor. Omul nevoiaş se duce mai curând de
www.dacoramamca.ro
ALBINA
239
bea de zece bani, decât sâ mănânce un sfert de pâine, fiindcă băutura îi înşeală stomacul şi-i amorţeşte simţirea de nu mai simte nici foame nici osteneală. Reul e înse că trupul nu se hrăneşte, deci slăbeşte şi-otrava băuturei lucrează mai lesne. Am aretat altădată că omul flămând şi slab se îmbată mai uşor. Nu numai legea creştinească, dar şi altele au înfierat beţia. Aşâ se spune că la Daci, strămoşii noştri, fiindcă norodul se dase prea din cale afară beţiei, Mitropolitul lor Deceneu i-a silit să stârpească viţa de vie, sub cuvânt că aşâ e porunca Dumnezeului lor, Zal-moxis. Legea noastră socoate patima beţiei printre cele mai mai mari păcate- căci la beţie omul cel mai de treabă e în stare să facă fără de legile cele mai grozave. In beţie simţurile alese şi bune se întunecă, omul cade în prada poftelor celor rele şi selbatece, cari sunt în noi mai vechi decât cele bune. Cum bine zice Românul: îngerul cel bun scârbit se îndepărtează de omul beat şi-i remâne sfetnic diavolul, care 1 îndeamnă numai la rele. E datoria oricărui om, care ţine la legea şi neamul românesc, să nu ducă pe nimeni în ispita beţiei, să nu se uite la interese nemernice, şi pentru câştig să nu vânză neamul şi legea; căci e vânzare- de neam, când pentru folosul tău ispiteşti norodul la băutură, ştiind doar că beţia îi aduce stârpiciunea şi sărăcia. Ca şi în rugăciunea diminefei să zicem mereu:
«Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel ». Cu atât mai mult, să nu ducem pe alţii în	ci să-i
ajutăm a se izbăvi de cel reu.
Sofia Nădejde
ÎNŞTIINŢARE
Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi rămaşi în urmă cu plata abonamentului să se grăbească a-1 achita. Pe acei cari ne datoresc pe mai mulţi ani din urmă, îi rugăm a ne trimete cât mai neîntârziat posibil măcar parte din datorie, dacă le vine greu să trimeată odată tot. Anul al Xl-lea fiind deja început, rugăm a ni se trimete abonamentul pentru a ne scuti de cheltueli cu trimiterea chitanţelor prin poştă, avize de plată, etc.
Administraţia.
-----=>gs-8KfMO<==--
www.dacoromanicajo
Biserioa de pe Domeniul Coroanei Segarce»
ALBINA
241
Câteva cttYinte despre agricultura şi Societăţile de credit agricol din Japonia.
aponia est6 şi va fi mult timp încă, o ţară curat agricolă; deşi de câtva timp industria şicomer-ciul au luat un mare avânt. Pentru a ne da seamă de aceasta, e destul a privi statisticele japoneze. Astfel Japonia care are o suprafaţă totală de 24.794 ri pătraţi (Un ri pătrat = 15.423 km. p.) ceeace ar fi aproape 380.000 km. p., cu o popula-ţiune de 45.000.000 locuitori, nu aduce din alte ţări decât foarte puţine substanţe alimentare. Urmează dar că producţiunea pământului îndestulează o populaţi-une atât de deasă ca a Japoniei; căci se numără în termeni mijlocii 115 locuitori pe kilometru pătrat şi în unele provincii 200 până la 300 locuitori.
Pentru a nuntri o asemenea populaţie, Japonia nu are decât o mică îutindere de pământ; căci în această ţeară unde dealurile şi munţii predomină, numai a 12 parte- din teren poate fi exploatat, şi acesta nu e pretutindeni destul de producător. După ultimile statistici iată cum s’a calculat întinderea pământului şi felul cerealelor cultivate pe el, măsurat fiind pământul cu Cho pătraţi (Un chO = Cu 99 ari 173 aproape un hectar):
Orez pe o suprafaţă de 2.817.624 cho pătraţi Orz »	»	*•	«	659.695	«	»
Secară »	»	«	»	681.364	«	«
Grâu »	»	»	»	465.607	»
la cari se mai adaugă 1.085.875 cho p. cu culturi diferite ca: mazăre, mei, cartofi ş. a. Nu se poate dar esplicâ ca o întindere atăt de mică de pământ să producă o cantitate de cereale pentu a hrăni o populaţie atât de deasă, decât că pământul este foarte bine cultivat, proprietăţile sunt foarte mici şi ţăranul japonez, care mai n’are animale de muncă, îl cultivă singur, cu atâta îngrijire şi băgare de seamă ca şi pe o grădină.
www.dacoromamca.ro-
242
ALBINA
Astfel s’a constatat cât a produs cultura cerealelor de căpetenie, socotite productele în koku (= 180 litri); iar pământul măsurat cu tani (un tan fiind 9.919 ari):
Orez .... 48.000.000 koku adică 1,68 koku pe tan
Orz..............8.913.560	»	»	1,35	»	»	»
Secară	....	7.366.603	»	>	1,08	»	»	»
Grâu............. 4.181.888	»	»	0,90	»	*	«
Am zis că această cultură atât de îngrijită nu se esplică decât că proprietatea e foarte mică; căci pentru 5.025.220 cho. p. de pământ cultivatul supus foncierii, sunt 5.500.000 familii dintre cari 3.000.000 proprietari, iar restul arendaşi, ceeace revine mai puţin de un hectar de familie. Un alt fapt care dovedeşte raritatea relativă a marei proprietăţi e numărul mic (500.000 numai), de alegători, cari să aibă censul cerut de legea electorală din 1899, cens de 15 yeni (un yen valorează aproape 2 lei 55 tbani) şi care se impune unei proprietăţi de un hectar şi jumătate pământ unde se poate planta orez şi 5 hectare câmp. Ţăranul japonez însă e foarte harnic. El aduce proprietăţii sale toate îngrijirile ce-i stă prin putinţă, întoarnă şi răstoarnă pământul, îl pliveşte, îl îngraşă; iar pe locurile unde a sămănat orez, întrebuinţează un sistem de irigaţiune desăvârşit. Instrumente de agricultură au încă foarte primitive.
Animale de muncă au foarte puţine. In toată ţara se numără 1.400.000 vite cornute şi 1.600.000 cai. Mai toate lucrările agricole se fac cu mâinile şi de aceea fiecare proprietar sau arendaş are mai mulţi servitori de ambele sexe. Servitorii câştigă în general 3 koku de orez pe an, şi pentru acest preţ, îi lucrează tot anul, având rareori câte o jumătate de zi repaus la unele sărbători. In câteva sate li se dă voe a petrece o parte din luna Ianuarie în familie!
Femeile câştigă de obiceiu 1 koku şi */2 de orez pe an; afară de aceasta stăpânii le mâi dau pe fiecare an: un şorţ, o pălărie de paie, o cingătoare, un prosop, un fel de manşete de pânză ■pentru a le apără mâinile şi braţele de soare, o fâşie de stofă pentru a-şi legă mânicile şi câte ceva pânză. Femeile n'au nici o zi de congediu.
In ceeace priveşte traiul ţăranului japonez e simplu de tot, cumpătat peste măsură. Pe când cel mai sărac locuitor din oraş, se hrăneşte cu orez, ţăranul se mulţumeşte cu grâu şi orz, considerând orezul ca mâncare de lux/pe care nu-1 întrebuinţează decât la zile mari sau în caz de boală.
Ceeace e de observat însă în Japonia în privinţa agriculturii, e o ciudată instituţiune de credit agricol, înfiinţată aproape de un secol, şi care se află răspândită în majoritatea provinciilor din Japonia.
Scopul acestei instituţii este de a ajută pe săraci şi orfani, de a recompensă pe cei cari prin faptele lor au adus servicii societăţii, de a schimbă moravurile poporului; dar principalul scop este îmbunătăţirea traiului clasei agricole, inspirându-i principii de cumpătare şi economie şi venindu-i în ajutor prin împrumuturi, cari nu sunt date decât pentru întreprinderi productive. Astfel într’un mod cu totul practic ajută satele devastate de furtuni, inundaţii sau altele, a se ridică din ruină, îndeamnă pe săteni a desţeleni locurile părăsite, înlesneşte lucrările de reîmpă-
www.dacoromanica.ro
ALBiNA
243
durire; de irigaţiune precum şi construirea drumurilor, diguri lor şi apeductelor. Asociaţia alege pentru acest scop conferenţiari, cari merg din sat în sat, până în cele mai depărtate provincii şi cari sunt obligaţi a arăta ţăranilor binefacerile acestei in-stituţiuni.
Afară de asociaţia centrală, sunt în majoritatea comunelor asemenea societăţi.
O asociaţie se poate face cel puţin cu şapte persoane; toţi adulţii pot face parte. Odată formată, societatea, are un preşedinte un vicepreşedinte, un comitet diriginte, inspectori şi conferenţiari.
Toţi aceştia sunt aleşi pe doi ani de adunarea generală şi servesc fără plată
întrunirile societăţii sunt de două feluri:
1)	întrunirile generale care se fac de două ori pe an, primăvara şi toamna, şi la cari sunt convocaţi toţi membrii.
2)	Ale comitetului diriginte, care sunt săptămânale. Societatea face împrumuturi unei obştii, unui sat Sau individuale. Actele pentru împrumuturile la particulari, trebue iscălite de alte două persoane; ba câte odată se cer alte- garanţii mai sigure.
Aceste asociaţii nu plătesc nici nu cer dobândă. Când un societar achită o datorie, are obiceiul a da o mică sumă, afară de capitalul împrumutat şi aceasta ţine loc de dobândă.
Să vedem acum, cari sunt fondurile acestor societăţi-. Ele se împart în două:
1)	Proprietăţile asociaţiunei.
2)	Fondurile de manipulat.	-
Aceste fonduri provin din mai multe izvoare:
a)	Dodaikin se numesc astfel toate proprietăţile societăţii şi fondurile sale de rezervă, şi sunt formate din terenurile dăruite de guvern, din avansurile Asociaţiunei centrale şi cotizaţiile membrilor. Nu se ating însă de acestea decât când fondurile de manipulat s’au isprăvit.
b)	Contribuţiuni. Acestea sunt plăţile făcute de unii membri sau alte persoane, cărora asociaţia le-a făcut servicii. Cu acestea se plătesc cheltuelile curente.
c)	Depozite generale. Acestea sunt economiile ce fiecare membru se obligă a face din ceeace câştigă şi are pentru trai, şi pe care trebue să le depue la casa- comună. Eşind din societate are dreptul a-şi relua aceşti bani.
d)	Depozite speciale. Aceste depuneri se fac în general pe 6 ani şi sunt singurele cari dau un profit de 5°/o.
e)	Ofrande. Acestea sunt sumele pe cari debitorii le dau de bună' voe la achitarea datoriei şi de obiceiu când plata ăe face prin anuităţi, niciodată suma dăruită nu trebue să întreacă o anuitate.
Aceste asociaţii se constituesc pe 60 ani; dar în cazul-când se disolvă înainte de timp, direcţiunea afacerilor societăţii1 e luată de asociaţia generală, care păstrează fondurile provenite-dih co-tizaţiuni, darueli etc-
In toate părţile unde aceste societăţi funcţionează, foloasele lor sunt foarte mari, căci în nici o ţară nu este expus agricultorul sărăciei ca în Japonia, din cauza cutremurelor de pământ, revărsărilor de mări şi râuri, furtuni, incendii ş. a. Acei cari îşi văd perdut tot avutul lor, cari nu mai au nici un adăpost, n’ar
www.dacoramanica.ro
244
ALBINA
avea unde s’alerge decât la cămătari şi numai prin ajutoarele date de aceste asociaţii sunt scăpaţi din ghiarele cămătarilor. Pe lângă foloasele materiale sunt şi foloase morale, căci caută a se insuflă tuturor membrilor sentimentul de a ajută, pe cei nenorociţi, de a Imunei, a fi economi şi a se întovărăşi.
Şt&fania D. Bălăcescu.
Singură-am fost...
Şi-o frunzuţă brazi mărunţi Singură-am fost la părinţi Ca lumina ’ntre doi sfinţi . . . . . . Şi-o frunzuţă vioreâ Părinţii s’or îndură Şi pe min’ m’or mărită Şi streinilor m’or da:
Peste dealuri, peste munţi La părinţi streini şi crunţi, Peste dealuri, peste văi,
La părinţi streini şi răi! Streinii, mânca-i-ar câinii,
Mă usucă, vai de mine! Streinii măncă la masă,
Eu le ţin lumina ’n casă Şi de-amarul vieţii mele,
Şilui Dumnezeu i-e jele!
Şi-altă frunză vioreâ,
Mă făcui d’o păsărea Şi sburai la maică-mea;
Mă făcui d’o păsăruică Şi sburai p’o ferestruică,
S’o văd sara cum se culcă
Auzită în Lereşti-Muscel.
Dimineaţa, cum se scoală? Ea se culcă tot oftând Şi se scoală tot plângând Şi din gură aşa zicând: —«Huş, pasăre d’acoleâ «Cu glas dela fata mea, «Nu-mi mai rupe inima!»
—«Taci, maică, nu mă huşui «Până nu m’oiu jelui, «Tuturor m’oiu tângui: «Jelui-m’aş şi n’am cui, «Jelui-m’aş codrului; «Codru-i bun la Dumnezeu, «Potoleşte focul meu ...» Şi-o frunzuţă matostat Câte odrasle (sic) mi-aţi dat Streinii mi-le au mâncat Şi pe câte-au mai rămas,
Să le’ncarci în două care Să le dai şi foc şi pară . . . Para umblă, se înălţă, Părinţii s’or învăţă Fete mari a mărită Şi streinilor le-a da . . .
C. Rădulescu-Codin.
Din foloasele şcoalelor de adulţi
Un exemplu de marile foloase al şcoalei de adulţi ni-1 dă şcoala înfiinţată de învăţătorii soţi Volănesou din corn. Monte-oru, jud. Buzău.
In această comună se ţin cursuri de seară cu neştiutorii de carte şi cu cei cari au oare care învăţătură.
Rezultatele sunt din cele mai îmbucurătoare: banca populară din Monteoru, sOc. cooperativă cu brutărie, obştea cu arendare de moşie, cultura întinsă a viermilor de mătase, toate acestea îşi au izvorul din şcoala de adulţi din localitate.
Ce lucruri mari nu se pot face unde este bunăvoinţă şi pricepere,^ cu ajutorul acestor cursuri pentru săteni !
N
www.dacoramanica.ro
Lucrătorul beţiv îşi pierde vremea şi sănătatea.
www.dacaramanica.io
246
ALBINA
Din istoricul Indigenatului în România.
nisterul
s,e vremea lui Vodă Bibescu s’au văzut un caz curios: un grec, supus englez) fără să fi învăţat ştiinţa dreptului şi fără să aibă măcar noţiuni de drept, pleda pe la instanţe judecătoreşti. Ceva mai mult, insultă pe judecători dacănu-i dedeau lui dreptate. Acest grec — al cărui nume îmi scapă acum din minte — a fost oprit de mi-de justiţie a mai pleda nu pentru că eră sub protecţi-unea engleză, nu pentru că n’aveâ titluri, ci pentru că eră mojic şi insultă pe magistraţi. Cu toate acestea, la anul 1847, profesorul Iţm Maiorescu, tatăl D-lui Titu Maiorescu, dă o jalbă prin care cere la departamentul trebilor din lăuntru sa i se mijlocească naturalizaţia, adică recunoaşterea calităţii de cetăţean român. Departamentul face raport lui Vodă Bibescu, şi acesta pe bâza raportului, dă ofisul No. 95 către Cinstita Obicinuita Obştească Adunare (Parlamentul pe atunci prin care, pe temeiul art. 379 din Regulamentul Organic îi îndreptează jalba lui Ion Maiorescu şi a doi greci: Gh. Hronidis şi Manolache Bal-doridis — Maiorescu între Greci — şi cere a se cercetă dovezile lor şi a i se raportă. Acest ofis a fost citit în Adunare de către Şeful departamentului din Lăuntru (Ministerul de-Interne şi apoi depus pe masa Prezidenţiei. Vodă mai trimete alt ofis Cu No. 95 litera A. prin care, în urma raportului Sfatului Administrativ extra-or dinar cu No. 6440, cere Obşteştei Adunări să cerceteze jelbile a patru inşi:
Manole Aslan, Hristodor Filitis, Matei Cantacuzino şi Gh. Roma-nescu în ce priveşte cererea' lor de naturalizaţie.
Clucerul Costache Steriadis deţese încă dela 1840, către foătul Domn (A. Ghica) mai multe jelbi, însă fără rezultat, în ce priveşte acordarea cetăţeniei. Acum, la 1847, repetă cererea către Vodă Bibescu. Sfatul Administrativ spune pentru Steriade cuvinte de sprijinire şi de «îmbunătăţirea» (admiterea) cererii numitului. Vodă cere Adunării să ieâ cererea în băgare de seamă şi să-i deâ un legiuit sfârşit, spre «îndestularea» regulamentului.
Dar, iată că Adunarea n’are lege după care să se conducă în discutarea şi notarea împământenirilor. Deci, raport lui Vodă prin care-i spune că, încă dela 1840, cu raportul No. 361 către guvern, s’a făcut cererea pentru un proiect de lege de naturalizaţie mare şi mică. Cererea Adunării dela 1840 a fost primită şi întărită prin ofisul No. 402, dar legea nu se vede. Face din nou rugăciune Inalţimei Sale ca să binevoiască a porunci Departamentului din Lăuntru ca, alcătuind acel proiect, să se trimeată Adunării cu ofis Domnesc spre cercetare. Vodă dă ordin să se facă proiect de lege de către Sfatul Administrativ (Un fel de consiliu de Stat conform cu art. 55 din Regul. Organic, şi acest proiect e trimis Adunării spre cercetare. Pf'oieCtui coprindeâ patru
1) Naturalizaţia cea mică dedea drept străinului ce "bândi, de a se face proprietar de avere nemişcătore în a fi primit în slujbe şi de a fi cinstit cu rangurile ţării,
articole, o va do-ţară ; de după ale
sale merite de-a pretinde pensie după îndeplinirea de vr’o slujbă
www.dacoromamca.ro
ALBINA
247
publică, pe anii hotărîţi de pravilă ; dea fi ales şi alegător la sfaturile orăşeneşti (cqnşilii comunale) precum şi la numirea sub-cărmuitorilor.
Art. 379 din Regul. Organic arătă orânduelile, regulele pentru a obţine această naturalizaţie.
2)	Naturalizaţia cea mare, pe lângă toate celelalte drepturi ce dă naturalizaţia cea mică, dedea şi pe acela dă putea fi ales şi alegător la obşteasca Adunare, ea eră cea întru adevăr şi întru toate împământenire.
Acestă naturalizaţie se putea cfobândi numai de către fiii acelora ai căror părinţi dobândiseră naturalizaţia cea mică, pe cât acei fii se vor fi născut în urma dobândirei naturalizaţiei de către părintele lor şi precât ei şi părinţii lor vor fi rămas statorniciţi într’această ţară. Tot acest drept aveau şi acei fii cari se născuseră mai înainte de a dobândi părintele lor naturalizaţia, dacă erau născuţi în ţară.
3)	Fiul celui ce a dobândit naturalizaţia cea mica, voind a se bucură de dreptul naturalizaţiei celei mari, trebuiâ să se arate cu jalbă la Domn în anul în care a împlinit vârsta pravilnică adâogând dovezi despre toate calităţile cerute prin art. 2-lea al acestei legiuiri, ca să i se deâ diplomă de naturalizaţie, spre a se bucură de toate drepturile civileşi politice ale unui pământean.
4)	Prin excepţia întemeiată pe legăturile ce unesc Prinţipatul Moldovei cu al României, cei născuţi Moldoveni, cari se vor aşeză într’acest Prinţipat (Muntenia), vor dobândi naturalizaţia căa mică numai prin a lor statornicire aici şi prin cererea ce trebu-' iau să facă către Domn, fără de la mai fi supuşi la celelalte con-diţiuni dela art. 379.
Iar când se vor arătă cu slujbe însemnate şi o purtare cinstită, în curgere de zece ani, unii ca aceştia vor puteâ dobândi şi naturalizaţia cea mare pe însăşi a lor persoană.
Comisia administrativă compusă, din Teodor Văcărescu, M. Cor-nescu, Ioan Mânu şi Sc. Iorga, ia în cercetare acest proiect, îl găsesc bun şi comform cu cererile Reg. Organic, însă face o modificare la sfârşitul § 2 unde se zice: «când ei vor fi.născuţi în pământul acestei ţări», să se adauge: «din mumă pământeancă»
G. Golescu, I. Bălăceanu, N. Golescu şi A. Zădăriceanu propun un fel de atnendament: .
«Mica naturalizaţie să deâ drepturile toate cele politiceşti,, bez de a fi ministru şi prezident al treptelor judecătoreşti şi alegător de deputat şi ales al Obşteştei Adunări». Proiectul se discută şi se votează cu toate modificările de mai sus.
Vodă însă nu admite modificările, căci ele trec peste ceea ce " datoria şi putinţa îl iartă a face într’această împrejurare. Vodă a făcut tot ceeace i-a stat prin putinţă ca pe de-o parte să îndeplinească dorinţa cinstitei Adunări, iar pe de alta să nu se depărteze de dispoziţiile Regulamentului Organic.
Proiectul de lege e deci readus la Adunare spre a fi votat fără modificări.
D. Teleor.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
248
TUBERCULOZA (1)
oate că învăţaţii din timpurile de faţă v.or ajunge într’o zi să afle un vaccin pentru lecuirea tuberculozei. De si-
fgur că acea izbândă a lor, nu s’ar fi putut îndepliftî fără cercetările şi lucrările făcute în trecut de medicii veterinari.
Până acum, în anii din urmă, atât în medicina veterinară cât şi în cea omenească se admitea că ba cilul (sămânţa) tuberculozei omului este periculoasă pentru bou, adică poate să-i dea şi lui ,boala, şi că bacilul tuberculozei boului poate în-bolnăvî şi alte animale de oftică, precum şi pe om.
De aceea lumea veterinară din ţerile luminate şi-a dat silinţa ca s’o înlăture, s’o înpuţineze la animale, şi să afle chip ca ea să nu se ia dela animale la om. Pentru aceasta au supraveghiat şi carnea şi laptele.
Dar, spre surprinderea tutulor, în 1901 se ridică învăţatul german Koch, care sprijinit pe oarecare fapte, caută a demonstra eă una este tuberculoza omului şi alta aceia a animalelor, că oftica boulm nu se ia la om. Faţă’ cu o asemenea afirmare, pornită dela un aşa mare învăţat, se iviră disCuţiuni aprinse. Se năştea întrebarea : mai e nevoie să lupţi contra ofticei vitelor, sau să te mărgineşti numai la îngrijirea oamenilor tuberculoşi?
Lumina nu întârzie însă a se face. Medicii şi veterinarii de seamă, cercetară şi dovediră că afirmarea lui Koch nu poate fi susţinută. Adică tuberculoza omului şi a animalelor este una şi aceiaşi, produsă de acelaşi bacii, de aceiaşi sămânţă; iar animalele tuberculoase pot îmbolnăvi pe om, ’fie prin carnea lor, prin lapte, fie altfel.
Odată stabilit din nou acest lucru, vine pe tapet chestiunea de a se şti chipul cum se propagă boala în mod obişnuit dela em la om, dela animal la animal.
încă de mult, o parte din lumea doftoricească socoate că îm-prăştiereâ tuberculozei, tnolipsirea oamenilor sau animalelor între ele, se face mai ales prin praful din aer murdărit, încărcat cu sămânţa tuberculozei. Aceasta se introduce în plămâni prin respiraţie şi dă oftica. Cu alte cuvinte, când de pildă într’o odaie se află un ofticos, el prin scuipat, prin flegmă, dă afară din piept microbii, sămânţa boalei, care se usucă, trece în aer, se amestecă cu praful şi când persoanele sănătoase înghit acest praf, se îmbolnăvesc şi ele.
O	altă parte de medici însă, şi mai ales veterinari, au susţinut din contră că oftica se ia mai cu seamă prin căile digestive, adică intră microbii boalei pe gură cu fnânc^rea sau altfel, trec în stomac, în maţe.
La 26 Septemvrie 1903, intf’o adunare de medici veterinari, la Cassel în Germania, un cunoscut învăţat Von BekHng a spus 1
(1) Dintr-o conferinţă a dr. A. Calmette, Directorul Institutului Pas-teur din Lille.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
249
că tuberculoza bojocilor la omul în etate se poate j)rea adesea să nu fie decât o oftică târzie, datorită unei molipsiri prin maţe, unei tuberculoze mărginită la pântece, căpătată la pântece încă do când eră copil. Şi aduce ca sprijin faptul că la boii în etate tuberculoza e aşezată mai mult în plămâni, pe când la viţei mai numai pe maţe.
Aceasta ar veni în sprijinul părerii că molipsirea tuberculozei se face prin calea digestivă.
Dr. Cahnette şi veterinarul Guerin, pentru a se asigură daca este cu putinţă ca tuberculoza căpătată prin maţe să se arate pe bojoci, fac următoarele experienţe: au luat ezi şi capre, viţei şi vaci, sănătoase, neatinse do oftică, le-au introdus un tub pe gură, cu un capăt afară iar cu altul în stomac. Apoi prin acest tub au aruncat în stomac bacilii tuberculozei, sămânţa fooalei.
Toate vitele supuse la aceste încercări, oftica în timp de 25—30 de zile dela primirea seminţei, iar la autopsie şe găsi la viţei şi vezi boala aşezată în pântece, şi numai la cele omorâte după 3 luni dela primirea contagiului, răul se află şi pe plămâni. La animalele în etate însă, în pântece nu se dă aproape de nici o urmă a boalei, bojocii lor însă se arată prăpădiţi de^ ea.
După asemenea cercetări au ajuns la următoarele încheeri:
1)	La orice vârstă animalele pot căpătă tuberculoza prin maţe.
2)	De cele mai multe ori le animalele in etate, tuberculoza luată prin maţe se duce deadreptul la plămâni, pe câtă vreme la «ele tinere, ea rămâne câtva în pântece.
Ei au adâogat: Se poate prea bine ca sămânţa de oftică să intre prin praful din aer, dar atunci praful este înghiţit, nu numai inspirat, deci tot prin stomac şi maţe intră boala.
Molipsirea se face prin tubul digestiv, acesta este poarta de căpetenie prin care intră oftica în corpul omului sau al animalului.
Acest lucru fiind întărit, naşte întrebarea cum boala, mai ales printre vitele bovine nu este mai răspândită, când se ştie că aceste animale trăesc de regulă mai multe la un loc, în acelaş grajd, la aceiaşi povarnă, bând din acelaşi sghiab, mâncând din-tr’o esle comună, lingându-se unele pe altele, şi că^ în acest caz destul ar fi ca numai una dintre aceste animale să fie tuberculoase pentru a risipi din belşug, virus, sămânţa boalei în grajdul în care se află, a murdări eslele, sgheaburile, ş. a. cu. ea. Aceasta s’ar lămuri printr’un fel de altoire, de vaccinare în contra acestei boli pe care ar căpătâ-o sau ar aveă-o unele animale ce trăesc laolaltă cu vita sau vitele tuberculoase,
Atât medicii veterinari cât şi agricultorii observă adesea că unele din animale rămân sănătoase, deşi ele stau de ani poate, în grajduri cu alte vite tuberculoase. Este încă stabilit că unele dintre vitele bovine declarate tuberculoase, prin injecţiuni cu tuberculină (1), încetează de a se mai arăta tot astfel după un timp oarecare, luând înfăţişarea animalelor pe deplin sănătoase 1
(1) Un produs al bacililor tuberculozei, care introdus tub piele vitelor, la cele sănătoase nu le determină nici o schimbare, pe câtă vreme la cele tuberculoase le măreşte căldura iscându le şi alte turburări, alte suferinfe.
www.dacaramanica.ro
250
ALBINA
Ce pricepem dar de aci ? Că tuberculoza, oftica, se poate vindecă
Şi încă, oarecare experienţe ne luminează şi mai mult asupra acestui punct.
' Se dă la viţei să mănânce o singură dată, o mâncare cu sămânţa tuberculozei în cantitate mică. După 30 de zile dela a-ceâstă mâncare, se constată că fără deosebire, toţi au căpătat tuberculoza. Unii dintre ei însă, după 3—4—5 luni nu mai sunt bolnavi. Dacă încerci din nou a înbolnăvî pe aceştia printr’e nouă mâncare cu sămânţa boalei, nu reuşeşti a-i oftică, ei rămân sănătoşi.
Ei s’au vindecat deci de tuberculoză, ba chiar s’au altoit în contra ei pentru viitor, cel puţin un timp oarecare.
O altă cercetare făcută este ’ următoarea: s’au luat viţei şi li s’a dat să înghiţă bacilul tuberculozei tot în mică cantitate, însă nu o singură dată, ci de mai multe ori, în mai multe mâncări, date din când în când la câteva zile. Ei au ofticat şi încă boala se înrăiâ din ce în ce, ajungea chiar de-i omo’râ.
Baclll de tuberculoză.
Această experienţă, contrariu de cea din naintea ei, ne învaţă că animalele ce suferă mai multe molipsiri una după alta, destul de apropiate una de alta, fără să aibă timpul necesar a se vindecă de cea dintâiu, rămân pentru totdeauna tuberculoase.
înţelegem acum de ce într’un grajd în care se găsesc şi câteva vite tuberculoase, parte din animale luptă în contra boalei, rămânând un timp mai mult' sau mai puţin lung sănătoase: ele se aflau vaccinate prin o primă molipsir’e, de care ele au scăpat vindecându-se.
Chestiunea vaccinaţiunez în contra tuberculozei, nu este însă de fapt de cât prea puţin limpezită.
Bovideele —• şi fără indoială în măsuri diferite, aproape toate mamiferele împreună cu omul — sunt fnai mult sau mai puţin rezistente la infecţiunea tuberculoasă, căci ocaziunile de a se molipsi sunt aşa de dese, în cât nu ştiu zău cine scapă să nu înghiţă sămânţă de oftică.
Unii dintre indivizi — animale sau oameni *— sunt osândiţi a
www.dacarotnamca.ro
ALBINA
251
trăi în mijlocul ofticoşilor şi deci a înghiţi necontenit din sămânţa boalei; ei devin în genere repede tuberculoşi. Alţii, aceştia în prea mic număr, au norocul de a nu mânca bacili (sămânţa, microbii) tuberculozei; ei sunt cruţaţi de boală. Alţii în Sfârşit, şi desigur aceştia sunt cei mai numeroşi, după ce au încercat, fie când au fost tineri, fie în vârstă, o uşoară îmbolnăvire de tuberculoză, s’au vindecat; ei sunt vaccinaţi şi rămân sănătoşi, trăind în mijlocul tuberculoşilor.
Cercetări în scop de a se obţine altoiri în contra ofticei, prin introducerea de bacili pe căile’ digestive, se continuă la Institutul Pasteur din Lille (Franţa) Aci s’a constatat că viţeii ca şi animalele adulte care au înghiţit o mică cantitate de bacili slăbiţi prin căldură, adică încălziţi întru câtva, mai nainte de a-i mânca, au putut în urmă înghiţi cantităţi mari de virus tare, de bacili neslăbiţi în nici un chip, fără a se îmbolnăvi, fără a muri.
întrebarea este acum daca aceste animale rămân pentru mult timp vaccinate, în stare deci de a rezista, de a luptă cu izbândă în contra boalei, în contra molipsirilor. Pentru a se hotărî acest lucru, viţeii şi vacile vaccinate în soiul cum s’a arătat, sunt ţinuţi în grajduri la un loc cu vite tuberculoase. Trebuie dar a se aşteptă mai multe luni, pentru a se vedeâ rezultatul.
Să sperăm că rezultatul va fi îmbucurător şi că deci poate într’un timp nu atât de depărtat, foloasele căpătate asupra animalelor, să fie dobândite cu aceleaşi succes şi la om. Atunci se va putea mai uşor înăbuşi această blestemată boală ce produce atâta groază şi moarte între oameni şi pierderi însemnate agricultorilor şi crescătorilor de vite. Gloria acelor care cu atâta râvnă se îndeletnicesc cu aceste cercetări, căutând a găsi calea de mântuir'ea omenirei, faţă de această urgie zisă tuberculoză, va rămâneă neperitoare.
Irimia Popescu
Medic- Veterinar.
Legenda Sfântului Grigbrie.
(Din popor).
Oi-că, Sf. Grigorie ar fi fost băeat de Sârb.
Fiind păzitor de oi şi fiind cu oile pe marginea Dunării, cum o fi fost cursul vieţii lui ... s’a înecat şi l-a luat apa. Apoi, ci-că, l-ar fi asvârlit la mal mai departe şi s’a coborît o sfântă candelă, din Duhul sfânt, la capul lui.
Nişte pescari Turci, fiind cu vârşiile (1) acolo împrejur, văzând o candelă arzând în slava cerului la capul lui s’au dus acolo ş’au găsit un băeat înecat. L-a luat acasă şi l a pus în pod;
Candela s’a ţinut tot după el.
Fiind din România nişte negustori prin oraşul acela, Turcii au chemat pe negustori şi le au spus: 1
(1) Pescuitul.
www.dacoramamca.ro
252
ALBINA
—	Bre, la mine în pod e un ghiaur de-ai voştri.
Acei negustori, când au văzut sf. candelă arzând în aer, au ştiut c’o să fie sfânt ş’au zis:
—	Ce cei pe omul ăsta, să ni-1 dai nouă?
—	Turcii au răspuns să-l pue într’o terezie (1) şi cât o atârnă, aţâţi bani să-i dea.
Sf. Grigorie, milostiv la D-zeu, a atârnat puţin de tot—nu se ştie câte parale...
Turcii s’au mirat, că numai atâta parale să ia pe un om; iar negustorii, au dat fuga în România, ca să nu se priceapă Turcii, c’o să fie sfânt.
L-a rânduit la toate monastirile din Ronîânia şi n’a vrut să se ducă. L a rânduit la monastirea Bistriţa (2).
Acolo a vrut să meargă, că ştia că Turcii o să-l caute—ca un milostiv... şi i a făcut un schit săpat în piatră în muntele Bistriţa, de nici nu se ştia c’o să fie ceva acolo şi l-au aşezat înăuntru.
L-au şi căutat, în toate bisericile şi mănăstirile, Turcii şi nu l-au găsit. A rămas sfânt.
(Culeasă dela C. Mateescu din corn. Catanele, Dolj.)
Şt.' St. Tuţeseu.
UN ORAŞ VESTIT.
In Pennsylvania, America de nord, lângă Ohio, este uii oraş: Pittsburg, supranumit «oraşul fierului».
Acest oraş a fost înfiinţat de generalul I. Campbell, în anul 1764, pe un munte, unde eră reduta Duquesne. Acest loc, de o îndepărtare foarte mare de America, şi astfel cu totul lipsit de cultura americană, a aparţinut odată Franţei, dela care Iau luat En-glejii.^
La început dezvoltarea oraşului a fost foarte anevoioasă, mai târziu însă cu atât mai mult a progresat.
In anul 1800 numărul locuitorilor abiâ era de 1.500 suflete ; până în anul 1820 însă s’a ridicat la 7.000. Cu douăzeci de ani mai tîrziu, adică în anul 1840 numărul locuitorilor s’a întreit, fiind de 21.000 suflete. In anul 1860 numărul lor a fost de 49.000 suflete, iar cu douăzeci de ani ni hi târziu 156.000. In sfârsit, după .statistica din anul 1900, numărul locuitorilor s’a ridicat lâ 321.000 suflete. Acest număr însă nu e cel adevărat, deoarece el trebuie să fie cu mult mai mare, căci locuitorii din suburbii, cari vor fi anexate vechiului oraş, nu sunt cuprinşi în numărul mai sus amintit, adică 321.000. Astfel numărul întreg al locuitorilor va fi
(1)	Cântar.
(2)	Vâlcea.
www.dacoroniaiiica.ro
•A fjBIN A
253
aproape s/4 milioane, ocupând oraşul Pittsburg, în privinţa numărului locuitorilor, al patrulea loc în Statele-Unite.
In viaţa comercială a Americei, oraşul Pittsburg ocupă loc foarte însemnat. Capitalul vărsat în diferitele fabrici se ridică la uriaşa sumă de 1.000.000.0000 franci. In această privinţă oraşul Pittsburg e întrecut numai de oraşele New-York, Chicago şi Fila-delfia ; el ocupă însă în America cel dintâi loc pe tărâmul’industriei de fier şi oţel. Toate fabricaţiunile de fier sunt" produsele fabricelor din acest oraş.
O casă americană cu multe caturi din cele numite de localnici
„Sgârie nori-"
Vechile zidiri a]e orşului încetul cu încetul se dărâmă, iar în locul lor se ridică palate ca în poveşti. Primăria oraşului a costat patru milioane, iar apeductul oraşului 24.000.000! Veniturile anliale a produselor comerciale întrec sume de 500.000.000. !
In acest oraş este şi o bibliotecă uriaşă, pentru a cărei înfiinţare milionarul A. Carnegie a donat suma de 50.000.000. Numărul bisericilor se ridică la 200; tot astfel şi numărul gazetelor zilnice e foarte mare.
www.dacoromamca.ro
254
ALBINA
Po tărâmul architecturii şl construcţiunilor de fier, oraşul Pittsburg a făcut adevărată revoluţie, căci până când în alte oraşe americane, casele cu 10 etage se socoteau ca minune,-în Pittsburg casele cu 20—30 etage sunt lucruri obişnuite. La aceste zidiri nu se întrebuinţează lemne, cărămidă, piatră, ci numai fier, din care cauză sunt şi foarte trainice.
Zidirea as’tor fel de case a fost introdusă de Georg A. Toller Company, şi ceeace zilnic se desvoaltă mai mult.
Comunicaţiunea căilor ferate încă e foarte însemnată în Pittsburg, unde sunt 14 linii a căii ferate. In anul trecut s’a întrebuinţat 3/4 milioane vagoane pentru transportul tuturor fabri, catelor.
Acest fabulos progres al oraşului Pittsburg se atribuie ştiinţei, sârguinţei şi muncii omeneşti. Să nu uităm însă că şi munca, buna inţelegerea şi iubirea frăţească, încă îşi au partea lor destul de însemnată.
Alex. Ţinţariu.
De pe Domeniile Coroanei.
In zilele de 16 —18 Octomvrie, d-1 Ioan Ealinderu aflându-se la Gherghiţa a vizitat bisericile, şcoalele şi primăriile de pe acest Domeniu al Coroanei.
La unele şcoale a asistat la cursuri şi a împărţit diferite cărticele elevilor, iar la celelalte instituţiuni s’a interesat de mer sul lor, luând măsuri să li se facă mai multe îmbunătăţiri pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei.
Primit cu căldură de preoţi, învăţători, autorităţi comunale şi locuitori, d-sa a adresat tuturora poveţe în interesul binelui obştesc.
In special pe săteni i-a sfătuit să fie muncitori şi economi. Asemenea să caute a se lumina prin citit şi imitarea lucrărilor ce se fac pe Domeniu, a căror scop e să-i înveţe a-şi cultivă mai bine pământul, a şi îngriji de vite şi a se ocupa în timp 1 liber cu micile industrii, aşa cum fac ţăranii din alte părţi.
Aceste poveţe au tost primite cu multă însufleţire, iar la despărţire locuitorii i-au adus mulţumiri pentru grija ce le poartă şi au făcut urări pentru MM. LL. şi Familia Regală.
—-------c—----------------r-
Din ziare şi reviste.
Turtele de floarea soarelui sunt minunat de potrivite pentru îngrăşarea berbecilor, deoarece carnea şi seul lor capătă un gust bun. Porcilor nu se recomandă să li-se deâ, căci li-se prtâ moaie slănina.
*€conomia^.
*
* *
Ce fac Americanii pentru biblioteci. Bibliotecile Americei de Nord
www.dacoromamc&io
ALBINA
255
cresc într’un mod uimitor mulţumită iniţiativei private şi do-naţiunilor. Astfel în 1904 (dela 1 Iunie 19Q3 — 31 Mai 1904) s’au
Erimit donaţii 137.318 voi. şi 30.515.685 fr. de către 506 biblioteci.
iela 1 Iunie 1904 — 31 Dec. 1904 s’au primit 116.552 voi. şi 25. 640.850 fr. In anul 1905 s’a primit 234.649 voi. 111.497 broşuri, 6 terenuri, 4.584 picturi, edificii în valoare de 1.565.500 şi numerar 28.046.330 fr. In trei ani deci s’a primit numai bani în numerar franci 84.202.865.
-Gazeta Transilvaniei».
Cronica săptămânii.
(7 Noemvrie — 13 Noemvrie 1907).
Din Ţară.
—	MM. LL. Regele şi Regina, precum şi AA. LL. Regale Principii Moştenitori şi-au luat reşedinţa de iarnă la Bucureşti, cu începere dela 13 Noemvrie.
—	P. S. S. Pimen, episcopul Dunării-de-jos a ţinut la 10 Noemvrie o conferinţă celor 400 de deţinuţi ai penitenciarului din Galaţi. Au fost de faţă şi magistraţii şi advocaţii din localitate.
—	La Câmpina a ars o sondă de petrol, făcând pagube de 30.000 lei.
Dela Românii din alte ţări.
—	Societatea pentru fond de teatru românesc din Ardeal şi-a ţinut adunarea generală în com. Cohalm. Din darea de seamă se constată că averea totală a crescut cu 80.000 lei în timp de trei ani, şi că în anul 1906—7 s’au dat 138 reprezentaţii teatrale.
—	D-rul D. Lascu, redactor la Tribuna din Arad a fost osândit de justiţia maghiară la 6 luni închisoare şi 1000 coroane imendă.
—	De asemenea d-1 Joran I. Jora a fost pedepsit ia 6 luni închisoare şi 500 coroane amendă pentru articole de ziare.
Din străinătate.
—	La Essen, în Germania, s’a inaugurat la 4 Noemvrie monumentul' defunctului fabricant de tunuri Krupp De o parte şi de alta a sLatuei sale, se văd două grupuri, cari simbolisează munca şi fericirea familiei.,
—	La Newyork, în America, banii au ajuns atât de rari, că numeroşii, bogătaşi de acolo îşi vând pe nimic preţioasele lor scule.
— Vaporul englez • Mauretania», cel mai mare din lume, a plecat în întâia sa călătorie la Newyork. Are o lungime de 237 metri şi o pute re-de 66 mii de cai. Numărul marinarilor se urcă la 600 iar al călătorilor la 3000. In această călătorie, vaporul acesta duce şi 70 milioane de lei pentru America.
—	Statele Unite ale Americii sunt ac :m în număr de 45, căci s’a adău-
gat la cele de azi încă unul: teritorul Oklahoma, cu vre-o 400.000 de locuitori.	.	.
—	Ministerul de externe al Bulgariei, vorbind în Camera despre re-laţiunile acestei ţări cu România, zice că sunt din cele mai prieteneşti, spre folosul ambelor ţări,
—	Bandele greceşti şi bulgare îngrijorând pe locuitorii din vilaetu-Salonic din Macedonia, comandantul turcesc a luat măsuri ca să se măi rească numărul soldaţilor turci cu 16.000.
—	In Finlanda (Rusia) s’a oprit aducerea, fabricarea, vânzarea, tran-, sportul şi păstrarea tutulor băuturilor spirtoase şi a mărfurilor cuprin-, zătoare de alcool. Sub acest nume se înţelege vinul, berea, rachiul. Le-, gea se datoreşte femeilor şl studenţilor.
—	Exportul orzului din orice parte a Turciei s’a oprit cu totul.
www.dacoromamca.ro
256
ALBINA
—	Bogatul American Rockfeller a dăruit 2.600.000 dolari pentru pro-păşirei medicinei.
—	Spania îşi întregeşţe flota. S’au votat 199 milioane de pesetas cu cari se vor construi în Anglia mai multe vase de răsboiu.
—	E vorba de organizarea unui tribunal cu judecători aleşi dirt băr-
baţii cei mai de seamă din Europa cari să apere interesele Românilor Slavilor, în contra prigonirilor Ungurilor.	'
—	Premiul Nobel pe anul 1907 s’a dat renumitului chimist englez Vi-liam Crookes.
—	In Asia Mică, Kurzii au dat foc şi aft nimicit 1200 -de case, omorând un mare număr de femei şi de copii.
—	Un decret regal desfiinţează în Anglia curţile cu juraţi pentru procesele politice.
—	La Academia de ştiinţe din Paris s’a făcut o comunicare cu privire la constatarea morţii prin razele Rontgen. Cu ajutorul acestora, intestinele se fotografiază desluşit la omul cel mort, pe când la cel care încă nu e mort se văd foarte întunecat.
== Comitetul «Ligei Culturale» a hotărît să ţină conferinţe săptămânale cu subiecte naţionale şi educative, în localul Ligei şi să scoată o bibliotecă populară, cu 10 băni broşura, pentru educaţia mulţimei.
= Ministerul instrucţiunii a luat dispoziţia, ca directoarele şcoalelor profesionale să inspecteze şi lucrul manual la şooalele primare jde fete din oraşe.
^ Se studiază în ce chip s’ar putea mărî numărul orelor de lucru în şcoalele primare de fete, asâ că in cl. III să fie câte 4 ore, iar în «laşa I câte 8 ore pe săptămână.
= Poliţia Capitalei a dat o ordonanţă prin care obligă pe birjari şi pe stăpânii de trăsuri şi de căruţe să acopere în timpul ernii caii cu pături, când stau pe loc. Cei nesupuşi vor fi daţi judecăţii, iar trăsurile vor fi oprite din .irculaţie.
= La Ministerul instrucţiunii orele de lucru sunt dela 7*/, dimineaţa până la 1 după amiazi. Tot astfel şi la Cassa Şcoalelor, ca şi la Cassa Bi-sericei. Publicul va fi primit dela orele 11 dimineaţa.
— La şcoala de gospodărie casnică -x-rincipesa Maria» din Iaşi sunt vacante 10 locuri de semiinterne. Candidatele vor trebui să aibă etatea între 14—18 ani şi să fi absolvit cursul primar. Cererile de înscriere se adresează direcţiunii şcoalei.
= S^a aprbat ca manual didactic Geografia României de G. Vasilescu învăţător la Balş, Romanaţi.
== Pe lângă banca populară «Brateşul» din comuna Şiviţa, Covurlui, s’a înfiinţat un depozit de rogojini şi alte obiecte confecţionate din papură. Se predau la gara Tuluoeşti, ori când.
= Ministerul de războiţi şi cel de domenii au numit comisluni cari să studieze chestia trecerei hergheliilor armatei, în parte, şi pe seama acestui din urmă minister.
Se vor înfiinţa herghelii regionale pentru creşterea cailor, spre a nu se mai cumpără armăsari din străinătate, pentru care ministerul de războiu cheltueşte anual sume însemnate.
— Lumina drepţilor va străluci; iar lampa celor răi se va stinge.
(Sf. Scriptură, Proverbe).
www.dacoromanica.ro
ALBiN \
257
Pagin a glu m. ea jă.
Ij A. IDETSTTIST
—	Mă	rog, nu şacle aici	dentist ? .. .
—	Ba da, eu su?it!
www.dacoromamca.ro
258
ALBINA
Sfaturi d-lor abonaţi spre a primi revista regulat
Domnii abonaţi cari şi-au schimbat locuinţa cu prilejul S-tului	Dumitru,sunt rugaţi a ne comunică noua d-lor
adresă, spre a nu suferi întârziere în primirea regulată a revistei. Numerile ce s’ar pierdenecomunicânduni-se la timp schimbarea locuinţei, ne va fi peste putinţă a le mai da d-lor	abonaţi, tirajul revistei fiind numai pe numărul abo-
naţilor. De asemenea aducem la cunoştinţa iubiţilor noştri abonaţi, că dacă nu ne reclamă neprimirea vre unui număr până la primirea numărului următor, după trecere de mai mult	timp, nu mai avem nici noi putinţă de a reclamă poş-
tei şi vor rămâne cu numerile lipsă, de oarece nu avem prisoase spre a le puteă din nou trimite.
E în interesul d-lor abonaţi să ne reclame imediat ce nu primesc regulat un singur număr.
Expediţia revistei făcându-seprin abonament poştal, a-dresele se scriu de la oficiile poştale, de aceea pentru necorecta adresă să se reclame direct oficiului poştal respectiv şi numai în caz de nesatisfacere să se reclame nouă.
Numerile revistei expediindu-se de noi curate şi netăiate, d-nii abonaţi să refuze primirea revistelor tăiate, cându-ne de îndată spre g reclamă direcţiei generale. Fiecărui oficiu	trimiţindu-i- se săptămânal atâtea reviste câţi
abonaţi are pe lista ce i-se trimite la începutul fiecărui trimestru, d-nii abonaţi să ceară a ii se da la vreme revista, şi de nu li se dă regulat să ne reclame.
72—2	i
Administraţia.
ţ?C
LICIT AŢITJNI
■SJ
In ziua de 8 Decemvrie 1907 ora IO1/., dimineaţa se va ţine licitaţie publică cu oferte închise în sala de licitaţii a Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, bulevardul Elisabeta No. 3, pentru vânzarea spre exploatare a 6 parchete din pădurea Valea Manti-Pantazi şi Nisipoasa, judeţul Prahova, care pădure se vinde în comptul antreprenorului Ilie Iliescu, domiciliat în Bucureşti •str. Romană No. 132.
Vânzarea se va face pe hectar. Licitaţia va începe dela 996 lei 36 bani hectarul. Garanţia provizorie este de 1000 lei.
Condiţiunile generale şi speciale se pot vedea la Serv. Dome-nial secţia Bunurilor, în orele şi zilele de lucru, între orele 10>/2 — 121/. a. m.

www.dacoromanica io
ALE
Maririarglui franţuz LUDOVIC T'REGAJSl
ÎN
NOUA GUINEE (povestite de el însuşi)
TRADUCERE DE C. C. POP.-TAŞCĂ.
Nu prea ţinu în seamă răspunsul lui Lagankeon. Făcii un semn soldaţilor cari ne înconjurară şi începurăm a scoborî pe un drum destul de bine făcut. înainte de a porni căpetenia trimise înainte doi soldaţi ca cercetători. Văzându-i fugind pe caii lor mici, cu hainele fluturând în vânt şi cu armele şi chi-vările strălucind la soare, înţelesei de ce erau atât de temuţi de sălbaticii proşti şi superstiţioşi.
CAPITOLUL IV.
După un cias de mers, ne-am oprit la o casă destul de frumoasă, înconjurată de arbori mari, cari 6 umbreau. Acolo stă-turăm două ciasuri şi mâncarăm. Eram zdrobit de oboseală, capi eu şi Lagaiţkeon am fost nevoiţi să ne aducem lucrurile în spete, şi flecare aveam o legătură de cel puţin 50 livre; totuşi noutatea împrejurărilor îmi luase somnul şi începui să privesc, casa, care erâ una din cele mai frumoase ce văzusem până acum.
‘Eră clădită din lemn şi cuprindea o başcă care nu erâ locuită decât vara; un rând’la faţa pământului şi un alt rând d’a-supra, în care te suiai d’afară pe o scară largă. Fiecare rând erâ înconjurat de câte un pridvor cu stâlpi de lemn destul de frumos sculptaţi. In apropiere se vedeau curmali încărcaţi de frupte; iar într’un colţ, umbrit de arbori, un .mare bazin plin cu apă limpede. Mi se dădh voie să mă scald în el, lucru ce mă bucură foarte mult, căci dela Melburn nu mă mai scălda-se.m. Una din pasările acele -frumoase, ce văzusem de departe, veni lângă mine: aveâ penele colorate ca un curcubeu, dar aveâ. un glas ascuţit şi neplăcut. îmi spuseră că acea pasere ,se numea : ianku. Când plecarăm de aici, ni -se dete mie şi lui La-gankdon câte un cal, iar legăturile noastre fură încărcate pe spetele unui alt cal. Patru Orangonoki o luară înainte, câte patru de fiecare parte, iar restul la spate. Plecarăm în trap, apoi o luarăm în salt, întâlnind la 2—‘3 leghe case '■ca cea de unde plecasem şi care erau un fel de staţii de poştă pentru slujba-regelui. Sara dormirăm în una din aceste staţii. In zoriîncă-
www.dacoroinanica.ro
260
ALBINA
plecarăm din nou şi pe la 4 ore după amiază, trecusem toată câmpia şi ajunserăm la'picioarele unui munte înalt din şirul Ta-, navorkon. Aici ne oprirăm puţin şi apoi începurăm a sui muntele pe un drum bun, tăiat îrr stâncă, care mergeâ şerpuind. Căişorii noştri mergeau de minune şi după ce mai urcarăm câtva prin întuneric, ajunserăm la o casă unde poposirăm.
A doua zi privii drumul pe care-1 făcusem seara. Ne găsiam acum la o înălţime de peste 3000 picioare deasupra niveluluf câmpiei. Un bogat podiş, pe care se vedeau case în formă de vile, se întindeâ mult mai sus, înaintea noastră. Aici erâ locuinţa de primăvară a regelui şi cum eram în toiul verii trebui să mergem mai departe, ca să dăm de locuinţa lui de vară. Ne oprirăm totuşi puţin în acest oraş să ne odihnim şi rămăsei uimit de mărturiile de civilizaţie cari mă înconjurau de toate părţile; băgai de seamă priceperea cu care se dăduse în nenumărate canale apele cari se scurgeau din înălţimea munţilor, făcând astfel pe de o parte pământul producător, iar pe de alta împedicând revărsarea apelor.
Când eram să intrăm în trecătoarea ce mai aveam de suit, un soldat înarmat ne opri şi nu ne lăsă să mergem înainte, ‘ până ce căpetenia noastră nu dădii cuvântul de ordine. Mai la o parte, se vedeâ un post de soldaţi, cari, cum natura întărise această trecătoare, erau îndestulători pentru a opri în loc o armată întreagă, In sfârşit după un mers de două zile, ajunserăm pe podişul pe care se află oraşul Kontar,- şi în care regele îşi aveâ reşedinţa de vară. Sosind pe podiş, Orangonokii care ne păzeau, îşb scoaseră din cap cuşmele; iar când intrarăm în oraş se descoperiră din nou, murmurând nişte cuvinte ca cum s’ar fi închinat. încetiniră mersul cailor şi nu mai vorbiau decât şoptind.
Sosirea noastră nu părea că miră pe locuitorii cari umpleau stradele.
CAP. V.
Aproape trei mii de case formau oraşul Kontar, care aveâ o populaţiune de aproape 10.000 de oameni, toţi numai războinici şi căpetenii, de oarece numai aceştia aveau voie să locuiască în acest oraş, pe când ceilalţi Orangonoki n’aveau voe să locuiască decât câtva timp şi atunci numai cu o anumită învoeală dată de rege. Kontar erâ cel mai frumos, dar nu cel mai mare oraş din regat. Cea mai proastă casă aveâ trei caturi, înconjurate de pridvoare; a câtorva mari sfetnici aveau 5 şi 6 caturi, iar palatul regelui aveâ 7 caturi. Pridvoarelb erau construite cu mare îngrijire; unele erau neisprăvite; şi fiindcă ele arătau rangul locuitorului fiecărei case, erâ cu desăvârşire oprit de a le isprăvi siu a face altele.din nou, fără voea regelui.
f (va urmă)
www.dacoromanica.ro
„STEHU fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faci a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un aîi, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.—= Vice-preşedinte{ Sava Somăiiescu, mare proprietar, fost senator — Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Haini, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gărboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului românţ I. Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Cenzori, Coust. Alimăiieşteaiiu, inginer de mine; Preotul econom Const. louescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor.
Uembrl Însorişi şl ootlzaţiuni plătite (urmare).
Aneta M. Savel (Dragoş, Bicău), 2 lei; Niflolee I. Bibiri (str. Coroiu 30, Bacău), 2 lei; loan Chirvăsuţă (str. Precista Bacău), 1 leu; V. Gh. Du-mitrescu- (Podu-Turcului), 2 lei; Căpitan V. Stoenescu (Princip. Ferdi* nand 14, Bacău), 1 leu; C. Armăşescu (Dom. Coroanei Bicaz) 2 lei; Ion Dogrescu (Dom. Coranei Bicaz), 1 leu; N. Popescu (Dona. Coroanei Bicaz), 1 leu; N. Lovineanu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Ion Dandu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Vasile Babătu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; a-Vril Zait (Dom. Doroanei Bicaz), 1 leu; D. Budadă (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Ion D. Ion (Dom. Coroanei Bicaz), 1 .leu; Ion Ilio a Mari-uţei (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Ilie Sâpunaru (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; I. Iosefescu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Th. Iuteş (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Gh. Gavrilaş (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Gavril Ciobotaru (Dom. Coroauei Bicaz), 1 leu; Ion Săpuuaru (Dom. Coroan ei Cieaz), 1 leu; Efţimie Istrate (Dam. Coroanei Bicaz), 1 leu; I, C. Pop civici (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Gh. C. Popovici (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Pavel Chihaia (Dom. Coroanei Bicaz), 1 Îmi; Preot I. Cor i-jescu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Dr. Epureanu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; B. Haimovici (Dom. Coroanei Bica2), 1 leu; N. Bordeianu (Dom. Coranei Bicaz), 1 leu; V. Dobreanu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 l§u; N. Pnianu (Dom. Coroanei Bicaz), 1 leu; Constantin C. loan (str. Foţi 2, Galaţi), 4 lei; Filipidi N. Maria(str. Mavromol, Galaţi), 2 lei; Teodorescu T. (str. Beldiman, Galaţi), 1 leu; Florescu Atanase (şcoala comercială E-lem., Galaţi), 2 lei; Teodor I. S., str. Domnească 84, Galaţi), 2 lei; Mad-gearu N. (str, Caro], Galaţi), 1 leu; Trancu L. Gr. (Banca Naţională, Galaţi) 2 lei; Madgearu C. (Banca Naţională, Galaţi), 2 lei; Drăgănescu D. (Galaţi), 5 lei; Athanasiu Mihail (Banca Naţională, Galaţi), 2 lei;
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 967, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.935 lei.
(Va. urma tn numărul viitor).
www.dacaromamca.ro
LIBRĂRIA NAŢIONALĂ
Societate Cooperativă pe Acţiuni
47, Calea Yictoriei, 47—Bucureşti
înfiinţata cu scopul de a Ieftini articolele da librărie ţi papetărle
CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR
Cărţi Literare Române şi Franceze
/Material Pentru Şcoaie şî Biurouri ===
Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare.
ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Ş! DESEMN
MAIIE BBFOSIT DE HÂRTIE r.--.....-
Preţurile mai eftiue oa orl-unde.
52 25
rHE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitatul central:	la Londra
bachlan Macliintosh Rate,	„
61. I. Goschen	„
Vicontele Duncannon ...	,
E. W. U. Barry
ftobert Hamilton Lang . Oemetre de Frank . . .
1 P. Naville...........
Vd. Vernes..........
n
Viena
Paris
Directori
«' ! K. K.
Stolz Goodwin.
Censori: loan Kalindera, Deuietru I loan Ghika şi Arthur Gree'n.
Sediul social: uondra 7 Creat Winchester Street, sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-I ghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI I Capital în acţiuni întreg vărsat îe f
aur ................Lei 2.000.000',,
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune .	. . >	3.955 688 761
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.8C I
Total în aur Lef 7.052.531..66 i Daune plătite • . . Lei 33.000.000 | Vice-preşedinte A. Băicoiana.
Dir. general E. Griinwald. „IşflŢloriAUA" asigură contra in I cediului, a «grindinei», contra riscu lui pierderii valorilor. Asigurările i pentru viaţă sunt primite în toate | combinaţiunile obişnuitei ca : «casde moarte, supravieţuire,zestre şi rentă *. I Sediul social în palatul Societăţii dii str. Doamnei No 12, Bucureşti. R<-presentanţă generală în Bucureşti, str Smârdan No. 4. Agenţii în toate | oraşele din ţară.
In6t. de Arte Grafice Carol Gnhl H-aor1- Masidescu Str Doamneil6.- 19.990.
www.dacoromanica.ro