Anul XI No. 4 28 Octomvrie 190T Apare în fiecare “Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU F. GârbOYlccanu hwsî**- G. ^Coşbuc G-l F. V. Năsturel F. Dulfu V. S. Moga N. Nlcolaescu Gr. Teodossiu Gh. Adamescu I. Otescu Redacţia şi AdministTO^WSdi|££lXmailii083B0 No. 9. — Bucureşti. jYoua par/umerie şi Droguerie jl/îeDicinaiî TOMA IB'RĂTULElseU Bucureşti, cafea Gri viţe i No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri dm cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briiiantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia.de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilariue, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinii, thermometre pentru baie şi diferite feluri de Dureţi, glicerinâ, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere* făină lactată Nestiâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice raaşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şt sârmă pentru parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muşlaruri, precum şi lei uri te uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiudin ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, ]i rage ie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicorofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul co îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să ie redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-ie cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment do cauciucărio şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei* ca : vată şi tifoane, gulhapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canulc, injecloare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalafcoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoaro, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra raruburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de măi furi din această branşă. www.dacoromanica.ro Anul XJ. No. 4.____28 Octomvrie 1907. Revistă Enciclopedică populară /L" Abonamentul în ţară pe an -(JaPs | 6 luni , 12 a 1 în străin, pe an iei 6 ............15 bani Pentru an unei uri 1 leu IţflEiş. iVF’va ^ablf^^bate, 5 bani cuvântul. Manuaerlptol nepuljfiofâte 3 ard. —_———— ---------: rr - • —----------.__ SUMARUL: <7, Coşbuc, Animale cari s’au stins din lume.— Sofia Nădejde, O noră cu minte.— Alex Lăpădatu, Lupta dolj} Teleajin.-/J/. Ţinfariu, Şcoalele diH Arabia. - M. Lungianu, A doua înviere (sfârşit) frimia Popescu, Alegerea vitelor de lapte.- V. 5. Moga, Lucrările agricole în luna Noemvrie : Lucrări întârziate; Căratul băligarului; Grădina de pomi; Gospodărie; In podgorii; Şcoala sau pepiniera; întreţinerea vitelor; Porcii. — 5. Teodo-rescu-Hirileanu, Leul şi ţânţarul (fabulă;. Din ziare şi reviste: Principiile comercianţilor englezi. Pagina glumeaţă : Păţania Iui Mitică (cu ilustraţiuni). Roman: Prim-jdioaselo Întâmplări alo Marinarului franţuz Ludovic Tregan, povestite de el însuşi, trad dc O O Pop-Taşcă : Capitolul II. ffustraţiunl: O vânătoare de zârnbru ; Cerbul alceu ; Un râs atacând căprioare. — Mihaiu-Viteazul (portret lucrat de Sadeler).—Vaci bune de lapte. Din lumea de demult. Animale cari s’au stins din lume. etitorii cari au urmărit pân’acum cele ce le-am scris despre oasele din peşteri ştiu că printre aceste oase se găsesc şi de-ale unor animale, cari ori s’au retras din Europa într’alte continente ori s’au stins cu totul din lume. Unele dintre ele s’au stins în timpurile preistorice, altele în timpul de când cunoaştem istoria Europei, iar o seamă se sting cu încetul acum în zilele noastre. In timpurile de dinaintea celor preistorice trăia prin Europa elefantul, leul, pantera, hiena, rinocerul şi ipopotamul. învăţaţii numesc acestea timpuri pleistocene şi caracteristica Jor este că, deşi existau oameni pe-atunci, nu se iviseră încă în Europa animale domestice. Nu se găsesc nicăeri prin peşteri pleistocene oase de câne, de oae,' de capră, de cal şi de porc. Deci, în acele îndepărtate timpuri, în Europa, trăiau oameni în stare d.e tot primitivă, în luptă cu leii şi panterele www.dacoromanicaro ALBINA 159 şi alte fiare cari trăesc acum ori numai în regiuni polare ori numai în regiuni tropice. Alături cu oasele lor se găsesc prin peşteri oase de om, iar dintre atâtea lucruri cari pot dovedi existenţa omului, nu se găsesc decât nevoiaşe unelte şi arme de cremene. Fie apoi că rasele de oameni ce trăiau prin Europa, în cursul a mii de ani, au ajuns la o cultură oarecare, fie că — lucru care e mai de crezut —o nouă rasă de oameni mai înaintaţi în cultură şi în civilizaţie au venit dintr’ate părţi în Europa: lucrurile încep să se chimbe şi Europa intră în epoca preistorică. Din timpurile acestea se găsesc alături oase de cal şi de bou, apoi tot mai multe de cele din urmă. Iar în sfârşit oasele dă leu, de elefant, de panteră, de hienă dispar cu totul, nu se mai găsesc iiicăeri prin peşteri; în schimb însă peşterile sunt pline de oase de animale domestice, de arme de piatră bine cioplite, de hârburi de oale, de unelte de os, de cenuşă. Da, de cenuşă şi de hârburi de oale! Să nu te miri, Ce-titorule, că pomenesc lucruri aşa de fără nici un preţ, la părere ! In peşterile pleistocene nu s’au găsit nicăiri hârburi de oale şi cenuşă, semn că bieţii oameni de atunci nu ştiau să facă nici foc şi nici vase de lut. Acum închipueşte-ţi-i. trăind numai din vânat — şi cu ce arme! — fără animale domestice, fără locuinţe, fără foc, fără vase, fără măcar un câine care să-i păzească, trăind printre nesfârşite păduri şi nesfârşite bălţi, cu vecinică groază de atâtea fiare că leii, şi panterele, şi râşii şi urşii şi mistreţii cari umpleau codri şi mlaştinile! Când au ajuns oamenii să-şi facă foc, au dobândit cea mai puternică armă. Putea acum s’aprindă pădurile, şi printr’asta să alunge departe fiarele şi să le strice culcuşurile, putea să se apere de ele noaptea, putea să-şi scobească luntri ca să treacă peste râuri, să-şi fiarbă mâncări şi să-şi afume carnea ca s’o poată păstră îndelung. Iar în oaie, în cal şi în câine şi-a câştigat cele mai trainice ajutoare. Oaia pentru hrană şi vestminte, calul pentru umblete repezi şi goană după fiare, iar câinele pentru pază şi apărare. Negreşit, cânele e unul dintre factorii cei mai de căpetenie în progresul cultural al omenirii, şi când omul primitiv a început a avea în câine un tovarăş aşa de credincios, împărăţia fiarelor a început să piară. Animalele cari au trăit în timpurile pleistocene în toată Europa, dar ale căror oase nu se mai găsesc în timpurile preistorice, deci S’au stins din lume, sunt după arătările învăţaţilor acestea: Ursul peşterilor, iepurele numit diluvian, rinocerul cu lâna moale, elefantul numit antic şi mamutul Ursul acesta era aproape de două ori mare decât ursul nostru şi trăia numai prin peşteri, nu însă singuratec, ci în cete mari, şi era cea mai de temut fiară a vremilor de-atunci. www.dacoromanica.io O vânătoare de zâmbrn. 152 ALBINA Nici elefantul acesta, care trăia prin Germania şi Anglia, nici alt elefant numit pitic, trăitor prin Spania şi Sicilia, nu sunt una cu elefantul ce trăeşte azi prin Africa şi Asia. S* acest din urmă a trăit prin Europa, deodată cu ceialalţi doi dan s’a retras în Africa, pe când fraţii lui — cel antic şi piticul— au pierit: unul în Sicilia, altul în insula Malta, undo se găsesc cele din urmă oase ale lor (l). Iar animalele cari trăiau în timpurile pleistocene, dar ait fost alungate de omeni pe la sfârşitul acestor timpuri sunt: efefantul african, de care am vorbit, un soiu de panteră, hiena vărgată, leul, şi ipopotamul. Acestea s’au retras spre Sud. Apoi mâncâciosul, renul, boul moşus, visentul şi cerbul al-ceu s’au retras spre Nord. Boul moşus a dispărut însă din Europa şi se mai găseşte azi numai în America nordică peT lângă cercurile polare, trăind o sărăcăcioasă viaţă pe stânci unde paşte muşchiul îngheţat. Toate aceste animale, ori stinse, ori gonite într’alte pârţi ale lumii, de dinaintea omului, au făcut loc animalelor pecari omul le îmblânzise. In timpurile preistorice nu lo mai întâlnim prin Europa. In tot cursul timpurilor preistorice omul a avut să se lupte însă cu fiarele cari trăesc şi astăzi. Un singur animat a fost stins de oameni în vremile acestea, cerbul uriaş, alo-cărui oase se găsesc pe la începutul timpurilor istorice în mare măsură, apoi se micşorează repede şi dispar deodată. Leul şi pantera, cari se retrăseseră din centrul Europei spre Sud-Est, au trăit în timpurile preistorice prin penin sula balcanică şi au perit din Europa târziu în timpurile istorice. Leul trăia pe timpul lui Herodot şi al lui Aristotele prin munţii Traciei, şi s’a stins cam pe la anii 300 înainte de Hristos. Tot pe atunci mai trăia şi pantera prin Grecia, după cum spune Xenofon în opera lui despre vânătoare. In timpurile istorice, apropiate de noi, s’au stins cu totul în Anglia lupii, urşii, mistreţii, cerbii, căprioarele şi renul. Prin înmulţirea populaţiunii şi ocuparea terenurilor de industrie şi agricultură s’a piis capăt acestor animale, iar a renaştere a lor prin ^migrarea de pe continent e cu neputinţă în insulă. Urşii au dispărut de prin secolul X. Cel din urmă lup ar fi fost ucis în Scoţia în anul 1680, iar în Irlanda cu vr’c 30 de ani mai târziu. Sub regimul lui Eduarcl I, se dete o poruncă specială de exterminare a fiarelor Mistreţii au fost stârpiţi tot pe atunci, şi puţin după aceea şi castorii, cari au fost vânaţi cu nemiluita pentru blănile lor pe timpul primei cruciade. Cerbii, cari pe timpul reginei Ana erau în Sudul Angliei aşa de mulţi că odată s’a văzut o ceată de a lor aproape de Londra, cam vr’o cinci sute la 1 (1) Acestea s'au întâmplat, pe semne, pe când nu erâ despăţltă încă Sicilia de Italia, şi nici Malta nu erâ insulă ci una cu Sicilia. www.dacaromamca.ro ALBINA 153 număr, azi trăesc numai în parcuri pe platoul scoţian. Nici căprioare nu se mai găsesc sălbatice, ci numai prin parcuri. Pe continentul Europei lupta cu fiarele ţine înainte. Ursul, care era stăpân odată peste toată Europa, azi trăeşte numai în Pirinei şi în Carpaţi. Râsul e gonit spre Nord şi mai duce o viaţă pe sfârşite prin pădurile Rusiei. Piere şi viţa cerbului alceu, care trăeşte numai în delta râului Memel, în vr’o Cerbul alceii câteva sute de exemplare. Piere şi viţa visentului: în Europa nu se găseşte decât vr’o zece visenţi într’un parc al Ţarului, şi pier din an în an. Viţa acestora piere cu totul din lume, căci în America, unde pe la 1800 se preţuia numărul lor la peste un milion pe prierii, au fost măcelăriţi fără do milă, în cât i au stârpit absolut. Vr’o 200 de exemplare mai îrăesc în parcul naţional, însă mor în sclavie. Şi castorii pier; acum nu se mai găsesc in toată Europa decât în Elba. Lupta înverşunată se duce pentru mistreţi, lupi şi vulpi; pentru cerbi, cari strică semănăturile, apoi pentru fiarele mici •ca dihorul—un animal care în timpurile pleistocene era câtă www.dacoromamcajo fSS 154 ALBINA frunză şi iarbă — ca nevâsluica (odată animal semi domestic,, ţinut pe lângă casă pentru stârpirea şoarecilor, apoi însâl-bătecit de când i-a luat locul pisica). Intre animalele cari pier e şi bourul, vestitul soiu de bou sălbatec al cărui cap e în marca Moldovei. Odată Jâmbiii trăiau în Europa în uriaşe cirezi; în timpurile preistorice au fost împinşi de oameni spre Ost şi Nord. Din părţile noastre Un râs atacând căprioare. au fost stârpiţi pe la 1000 după Cristos; în munţii Moldovei şi ai Ardealului au mai trăit, puţini şi singurateci, până prin-veacul al optsprezecelea. Cel din urmă bour în munţii Ardealului a fost împuşcat de Românii Ion Gorja şi Alexe Cri şan, din Bârgău, în Octomvrie 1767 în muntele Plaiu. Aceştia erau vestiţi vânători în slujba unui conte maghiar. (1) Pu ţini bouri, cei din urmă în lume, mai trăesc prin pădurile-Litvaniei. G. Coşbuc. (1) Din memoriile celebrului vânător Ujfalvi Sandor, după cum dovedeşte d-1 I. Sterca Şuluţu de Cărpeniş. www.dacoromamca.ro ALBfNA 155 O noră cu minte. ra o toamnă plină de bielşug, binecuvântată de Dumnezeu. Se făcuse pâine şi erau roade cu îndestulare. Seara până târziu s’auzeau cântece şi rîsete prin curţi. Stăteau oamenii la desfăcat porumbul de pănuşi. Toţi veseli că nu vor duce grija .gurei. Flăcăii se gândeau la însurătoare, fetele îşi aduceau aminte de proorocia babei Aniţa, ca n curând o să le vie peţitori. Ziua, în bătaia soarelui, străluceau ca de aur movilele de porumb lângă dovlecii mari şi roşii, para fncului. Prispele gemeau sub vravurile de păstăi nedespicate. Găi-nele, de atâta bielşug, treceau fudule pe lângă boabele răsipite, c’un ochiu închis şi cu altul privind spre cer. Intr’asemenea toamnă s’a însurat şi Nicolae al Marandei. — Ţi-am adus, maică, ajutor. Prea’ţi era greu singură, O să te mai odihneşti : — Bine, ar fi, dragul mamei, nu mai, vezi, tinereţelor le place somnul dimineaţa, că-i dulce şi lighioanele până’n ziuă s’aţin cu gura căscată. — Ilinca mea e harnică. O să vezi c’am ştiut s’aleg. Şi cuminte fâr de păreche. — Să dea Dumnezeu, dragul mamei, că şi eu atâta doresc. Bătrâna eră slabă. Credeai c’o suflă vântul, dar iute la treabă ca argintul viu. De când îi murise unchiaşul, umblâ legată la cap cu testemel negru, purtâ fustă neagră şi cămaşe albă cusută cu arniciu negru. De felui ei era bună, dar varga lui Dumnezeu pentru gospodărie. Fiecare lucru, cât de mic, avea locul lui. «Dragul mamei, cea di’ntâiu grijă a gospodinei e rân-dueala: noaptea din somn când o sări, să ştie fiecare lucru de unde să-l ia. Că vezi: mie nu-mi plac femeile cari toată ziua numai mută lucrurile din loc în loc. Când îi trebue un fus, răstoarnă toate cioveele din pod păn l’o găsi. Gospodina să-şi cunoască gospodăria ca preotul e-vanghelia», aşâ zicea ea adesea lui fiu-so. S’a logodit Nicolae. Femeile o căinau pe Ilinca, ba una i-a zis în faţă: www.dacaramamca.ro 156 ALBINA «Nu duci tu casă cu soacră-ta, cât e lumea.. Ceealaltă noră a stat cu ea un an; tu. nu stai o lună.» — Cum o da târgul şi norocul, zicea Ilinca rizând. — O să rizi tu mânzeşte făcu alta. — De, leliţă, peste umbră şi peste soartă nu ppţi sări, zise Ilinca. De cum a intrat în casa soacrei, şi-a zis că trebue S’o îmbuneze şi să-i între în voe; «Omul bătrân ce bucurii mai poate aveâ decât să vază că tinerii îl cinstesc şi-i preţuesc sfaturile» Când a pus’o soacra să umple borş, după ce-a opărit şi-a afumat budăiul, sa dus la soacră: — Uită-te ce, mămucă, decât să greşesc o dată, mai bine să ’ntreb de două ori. Mama umplea borşul aşâ şi aşâ, şi-i istorisi de-a fir a păr, cum moae târâtele, cum le opăreşte, când pune huştele, cum stinge trei cărbuni şi, pe urmă, adăogă: poate mai ştii ceva, că, drept să-ţî spun, borşul matale eră mai gustos decât al nostru.» — Yoi nu puneţi smicele de vişin, \stea dau gust borşului. Ilinca a dat fuga, a rupt trei' crenguţe de vişin şi le-a pus în putină. Soacra eră veselă c’a putut dovedi nu-rorei că ştie mai mult decât ea. Tot aşâ, când a pus o să facă pâine. Ilinca iar s’a luat eu vorbe bune şi i-a cernit sfat, clacă e bine cum ştieâ dânsa — De, mămucă, mintea mea nu se loveşte cu a D-tale, care ai văzut şi păţit multe. — Eu, dragul mamei, te învăţ, numai s’asculţi, Bătrâna aveâ patimă să nu remâe doniţele iar de apă. Cum se golea una, răpede o deşertă şi pe cealaltă şi fuga la apă. La început Ilinca nici nu-i prindea de veste. — Doamne, mămucă, mai bine mai bate decât să-mi faci aşâ ruşine. Să te duci d-ta la apă? Dar eu la ce mai stau aice ? Doar mai eră. — Nu strică să fie doniţele pline. . . . Apoi în fiecare zi o întrebă pe bătrână: «Azi ce gătim, mămucă?» — Ce-ţi place ţie şi lui bărbatu-to. — Noi suntem tineri. Ce ţi-o plăcea matale ne place şi nouă. De Crăciun Nicolae a adus tot soiul de târgueli. — Ţine, nevastă, vezi-le, placu-ţi? www.dacoromamcajx) ALBINA 157 — Dă-le mămucâj, doar stăm în casa ei. Atâta cinste si bucurie i se cade şi dânsei, o să-mi dea ea şi mie.... Pe la lăsatul secului Ni'colae a vândut boii, erau bătrâni şi voea să cumpere la iarmarocul celor patruzeci de mucenici o păreche de juncani. Veniud acasă, găsi pe Ilinca, ţesând; bătrâna torcea. — Ghici, nevastă: câţi bani am prins pe boi? — De mi-i spune, oiu şti. — Tine si-i numără, zise Nicolae. — - Dă-i mămucăi. La dânsa stau mai biue decât la mine. Bătrânei îi creştea inima când se vedea preţuită de noră şi întrebată oricând. Nu cum eră ceealaltă noră, care mebeu şopoteâ şi punea la cale cu bărbatu-so pe ascuns de dânsa. Soacra o lăudă oricui vrea s’o asculte. «Ferice de pântecele care a purtat’o şi de ţiţa cea supt-o», zicea ea într'un rând, fiind la preoteasa din sat. — Să mai crezi, mamă Marandâ, gura lumei? Care de care, unde-i da : «Că nora asta o sa’mpungâ fuga mai curând decât ceealaltă», — De, maică, eram eu de vină? Nu se prindea sfatul mieu de ea ca nuca de părete. Toate le făcea pe dos de cum îi ziceam, anume să mă necăjească. Ea îl înteţea şi pe bărbatu-so, care, când eră flăcău, nu-mi eşeâ din cuvânt. — Aşa-i, mamă, bărbatul se dă după femee. — Mama, sărmana, care l’a crescut nu mai are nici o cinste. — Doar n’o învăţai de reu. — N’ar fi să mai vorbesc. Dar n’am putut-o scoate ca din piatră, din ale ei. Bunăoară: să nu lase doniţa cu apă, unde o năpădi. «Bine, Catirtco, îi ziceam, fie ei acolo, cum pui tu doniţa unde apuci? Doar o moi în fântână şi spurci o lume. E păcat, fată. Uite laiţă anume. E'i aş ! Şi descoperită o lăsa în traiu şi’n viaţă. Trebueâ să mă ţiu de ea ca de un copil. «Să bei tu după câine după pişică3 bine e?» Dacă-i miceam, tot ea cu gura. Tot aşa cu mâncarea. Mămăliga aruncată pe blidar: o bâzâiau muştele. Eu o acopeream, ca de câte ori da la pui ori la câine, tot descoperită o lăsă. Şi să nu deschiz gura, că-mi aprindeam paie ’n cap. www.dacoromanica.ro 158 ALBINA Tot făcea după mintea ei. Câte putini de borş n’am aruncat afară ! Şi bărbatu-so îi da ei dreptate, nu mie ! — «D-ta mamă, cauţi ceartă cu lumânarea. Doar nu-i copilă, mai las’o ’n pace ! La masă, tot ea sta subufnată. Uit’te aşa am păţit. In casa mea n’aveam voe să deşchid gura! — Bine că te ’mpaci cu asta. — Dumnezeu să-i deâ sănătate. Pată să-mi fie că nu m'ar ascultă mai bine. N’ar stâ ea la masă fără de mine, doamne fereşte. Un covrig de are vine de-1 împarte cu mine. Şi eu, de găsesc o nucă, jumătate de miez îi dail ei. Când merge la târg. se miră ce mi-ar aduce. Mereu îl întreabă pe bărbatu-so: «Oare ce-i mai place mămucăi, să-i luăm.» Acum i-a abătut să facem numai decât pomană de şapte ani răposatului. — E suflet bun. — Pe ceealaltă cu sila o făceam de mergea la biserecă. Asta, Dumineca pănă’n ziuă pune toate la cale, şi, când trage clopotul de leturghie, numai ce-o auzi: «Hai mămucă la biserică. Destule păcate facem într'o septămână, măcar un ceas, serbătoarea, să ne pocăim. învăţătoarea ne zicea: «Sufletul omului e ca o floare, dacă n’o pliveşti de buru-enile rele, se selbătăceşte, ba chiar piere» — Vezi te ’mpotriveai s’o ia Nicolae. — De, maică, de pe nora ceealaltă mă luase groaza — De ce nu vine cu dânsul pe la mine? — E ruşinoasă, cucoană preoteasă, dar o să venim într’o zi. Ar vreâ s’o înveţi la ales covoare. E uşoară de cap: prinde pe dată orice vede. — Să vie, mamă Marandă, îi aret cu drag. Sofia Nădejde. 11 11..1Ei Stinjcrfi Cititori, Răspândiţi revista „Albinau în cercul cunoştinţelor D-voastră. 3F==3I=S www.dacoromamca.ro ALBINA 159 Lupta dela Teleajin — 20 Octomvrie 1600 — m văzut că Imperialii, deşi ţineau ca Mihai-Vodă să nu fie părăsit, se găseau într’o astfel de situaţiune în cât nu-1 puteau ajută în chip efectiv.(l) Totuşi, nevoind, din calcul politic, a l refuză de-adreptul, arătându-i adevărul situaţiunei în care se găsiau şi pe care Voevodul, neîndoios, cunoscând-o, a fi înţeles-o, preferiră a-1 ţineâ, cum se zice, cu vorba, pro-miţându i ceiace n’aveau de gând să împlinească. Astfel ei îi cer, în ziua luptei dela Năeni, raporturi sigure despre po-ziţiunile ce ocupau Turcii, Tătarii şi Polonii precum şi despre numărul lor, «pentru ca să poată da, seriau ei, cu atât mai la timp şi cu atât mai uşor, piept cu duşmanul năvă-sitor.» Când Mihai-Vodă primi, în mijlocul munţilor în care le retrăsese, această scrisoare a lui Basta şi a Comisarilor împărăteşti, nădejdi noi de izbândă născură în amărîtul său suflet şi, încrezându-se în sinceritatea sentimentelor celor ce astfel îi scriau şi făgăduiau ajutor, de loc îşi şi porni în-treaga-i familie în Ardeal, ca chezăşie a credincioasei lui alipiri către împărat şi nobili. Rămas aşa dar singur, în mijlocul oastei pe care cu greu o mai putea ţine în juru-i, fiind neplătită, obosită şi descurajată de luptele neizbutite, Mihai aşteptă cu toată încrederea sosirei trupelor ardelene. Pe măsură însă ce zilele treceau una după alta, fără ca aceste să se arate, pe aceiaşi măsură nădejdea Voevodului se prefăcea în nelinişte, iar aceasta în bănuială, până ce, văzând că nu-i sosesc nici măcar scrisori noi de lămurire, căpătă încredinţarea că atât promisiunile date cât şi nădejdile deşteptate au fost mincinoase şi deşarte, părăsit fiind şi lăsat singur în ultimul moment în faţa unui duşman atât de numeros şi puternic cum eră Zamoyski. Luându-şi deci oastea coborî spre pădurea Bucovului, la acel loc potrivit de adăpost şi de luptă, pe care, cum am văzut, agerul său ochiu îl putuse descoperi din vreme între Teleajin şi Cricov şi de unde va putea, socotea el, dacă nu înfrânge, cel puţin rezistă cu succes duşmanului; căci, înconjurat fiind de trei părţi cu munţi mari şi acoperiţi cu pă duri; — avea în faţă, dinspre Teleajin, o pădure deasă şi bine acoperită, la care se putea ajunge numai prin două căi, una foarte grea, prin valea Teleajinului, prin ape, şanţuri şi locuri greu de trecut şi străbătut, alta, mai lesnicioasă ceva, prin munţi şi păduri. 1 (1) «Lupta dela Năeni», în No. 1 al acestei reviste www.dacaromamca.ro 160 ALBINA Aci-ş duse Mihai-Vodă oastea, în tabără, rândiiind-o în vederea unei grele şi încordate apărări şi pregătind duşmanului în pădurea din faţă o primejdioasă cursă. Intr’adevăr, în mijltreul acestei păduri, pe care trebuiau cu necesitate s’o treacă Leşii spre a ajunge la tabăra alor noştri, terenul era mlăştinos şi accidentat-, astfel că duşmanul neştiutor, tras şi prins la luptă aci, uşor şi-ar fi putut încurcă şi nămolî trupele, ales cavaleria sa cea grea, acei Husari, despre care cro nicarul nostru Spune că erau tocmiţi tot în hier, cu pardoşi peste platoşe şi pe cai mari, groşi, de puteau birul a purtare taurul. Cu acest gând deci Mihai-Vodă ascunse în pădurea din faţa taberei trupele sale uşoare, menite a se a-runcâ asupra duşmanului, a-1 trage şi sili la lupta, aruncân-du-1 în mijlocul mlaştinelor şi al văilor. Astfel adăpostit şi pregătit de luptă, cum nu se putea mai bine în împrejurările.in. care se găsiâ, Mihai-Vodă rămase în aşteptarea Leşilor; iar aceştia, nocutezând, cum am văzut, a urmări pe Voevod în munţi, după ce statură câteva zile în expectativă prin părţile Cepturei, siliţi de lipsa pro-viziunllor, ba chiar şi a apei, tăbărîră pe malul Cricovului, unde odihniră o zi întreagă. Neprhnind însă veşti despre starea şi acţiunea lui Mihai-Vodă,Zomoyski hotărîse aplecă în jos, prin Bucov ia PJoeşti şi de aci prin Târşor la Târ-govişte, spre a aşeză pe Simeon Movilă în scaunul domnesc de-acolo. Dar tocmai când ridicase tabăra şi poruncise plecarea primi veste că Domnul roman a ocupat o puternică poziţie în apropiero, departe doar numai de o milă de locul undo se găsiau Leşii. Trebuiâ deci a 1 înfruntă şi lovi. In acest scop cercetează şi află de cele două drumuri cari dliceau la tabăra lui Mihai şi alese pe cel mai lesnicios, prin munţi şi păduri. In ordine chibzuită şi bine păstrată plecară Leşii spre tabăra alor noştri. Ajuns sus, în munte, Zamoyski putu vede întreaga întocmire a oastei inimice, şi în acelaş timp, putu bănui că în pădurea din faţă zace vre-una din acele primejdioase curse pe care mult iscusitul Voevod lo ştiă pregăti vrăşmaşilor săi. Spre a putea dar descoperi rostul lucrurilor tăinuite în acea parte de loc, începu a bate pădurea cu tunurile, doar va putea scoate pe cei presupuşi ca ascunşi acolo. In zădar însă, căci ai noştri, de sigur cu multe sufe-rinţi şi pierderi, nu făcură nici o mişcare, astfel că bănuiala Leşilor începuse a se risipi. Dar ceiace nu putuse descoperi bătaia răzbitoare a tunurilor, descoperi trădarea şi ticăloşia omenească, căci doi oşteni, un Săcui şi-un iMoldovan, fugind •din tabăra lui Mihai, merseră înaintea lui Zamoyski şi-i arătară primejdia Ce-1 aşteptă în pădure precum şi rostul lucrurilor de-acolo. Atunci bătrânul Cancelar trimise o trupă de Cazaci ca împreună cu o parte din pedestrimea uşoară şi cu o ceată www.dacoromamca.ro MIHAI-VITEAZUL, de sculptorul Sadelt*r, făcut la anul 1001. (După C. Obidea’ r, Portretele lui Miliai-Vitcazul). www.dacoromanica.ro 162 ALBINA de voluntari să deschidă drumul spre tabăra alor noştri. Trupa intră cu multă inimă în pădure şi îndată, îndărătul unor şanţuri late şi adânci, pe care le trecu prin mlaştini până la brâu, dădh de cele câteva tunuri şi de pedestrimea uşoară a lui Mihai, care, deşi atacată cu vehemenţă şi dibăcie, ţinu totuşi bărbăteşte piept duşmanului năvălitor; când se văzu însă descoperită, întrecută în număr şi ameninţată să fie zdrobită de grosul armiei lui Zamoyski ce se apropia,— ea se trase înapoi şi coborî cu grăbire în tahăra Domnului său. Dar şi Cazacii, ajunşi de mulţimea trupelor polone, coborîră pe urma alor noştri şi curând amândouă taberele se găsiră faţă în faţă. Lpta se angaje îndată şi pe toată linia. Aripa dreaptă a lui Mihai, fiind izbită mai cu putere şi suferind o mică înfrângere, dădu iute şi pe neaşteptate dosul. La această vedere, fie de frică, fie că presupuneâ o trădare, aripa stângă fugi şi ea, lăsând pe Domn singur cu rămăşiţa trupelor sale mai credincioase şi viteze în faţa şi în puterea vrăşmaşului. Atunci, cum zice cronicarul, singur Mihai-Vodă, ca un leu, în fruntea oştii şi îmbărbătând pe ai săi, şi-au ţinut războiul câteva ceasuri. Părăsit însă de noroc şi trădat de ai săi, slăvitul Viteaz, înconjurat de câţiva credincioşi oştaşi, se văzil nevoit a părăsi locul de luptă, dând pinteni calului şi afundându-se în desişul codrilor mântuitori. Pe urma lui Polonii uciseră pe toţi cei întârziaţi sau căzuţi din fugă, şi curăţiră locul de toate cele părăsite, luând în stăpânire tunurile, bagajele şi steagurile noastre. Astfel, prin trădare, piedu Mihai aceasta a doua sa mare bătălie; iar Polonii câştigară o victorie pe care îndată şi cu multe vorbe de laudă o vestiră în toate părţile lumii. AIcx. Lăpedatu. Şcoalele din Arabia. In Arabia şcoalele sunt foarte -înapoiate. Numai copiii oamenilor cu stare bună învaţă ceva, ca apoi să ajungă în vre-o slujbă a statului, sau să se facă preoţi. Şcoala arabă ocupă o parte din moschee (biserică). Seo. larii stau ghemuiţi jos, pe un covor, s’au cu picioarele încrucişate, şi ascultă învăţăturile preotului mahometan. In şcoală e numai o tablă mare de lemn, pe care preotul scrie lecţiunile, ceeace toţi şcolarii repetează cântând în cor-Fiecare şcolar are o tăbliţă de lemn, pe care cu cretă scriu literile, s’au unele păţi din Coran, biblia lor. Prelegerea se începe odată cu răsăritul soarelui şi la as- www.dacaromamca.ro ALBINA 163 finţit sfârşeşte. Numai la dejun şi prânz odihnesc puţin. Şcoala până atunci e cercetată, până ce şcolarii ştiu ceti Oorariul şi învaţă de-a rostul mai multe părţi din el, când apoi părinţii şcolarilor cinstesc, după voinţă, cu ce le dă mâna pe preotul mahomedan. Alex. Ţânţariu. A DOUA INYIERE (i) — Schiţă — Intre brazi, afară, e întinsă masă mare. In capătul din spre biserică se aşează Preoţii, iar în dreapta şi’n stânga lor, pe scaunele lungi de scânguri, se înşiră bărbaţi şi femei mai mult după stare decât după vârstă. Capătul ce-l-alt ajunge până la trunchiul unui brad înalt şi gros. Rezemat de el, pe un colţ de scaun, stă bătrânul Radomir. E încă sdravăn şi plin de viaţă cu toate că, de mulţimea ernilor purtate in spate, s’a gârbovit puţiu, îi tremură mâinele şi-i clănţăne gura, -când vrea să spue ceva. Pe fruntea-i sbârcită se citeşte însă bucuria de care e cuprins, că l-a învrednicit Dumnezeu, să apuce încă o înviere, să mai ciocnească odată ouă roşii şi să serbeze Paştele împreună cu celalţi creştini, la masa din curtea biseri-cei. De dimineaţă s'a împărtăşit, a dormit puţin după sf. slujbă -şi acum, cu sufletul curăţit şi uşor a venit la masă, aducând darul lui obicinuit: o paştramă de miel şi un caş dulce.^ Cei dela masă se schimbă de colo până colo, indemnându-se unii pe alţii, să se aşeze. Până să se încăpute locurile toate, preotul bătrân deschide vorba cu o glumă: — «Uite, moş Radomir cât de lesne şi-a găsit loc!» — «Mi-am găsit Părinte, de, că pe coadă nu prea se bate nimeni, c’au ajuns vremurile d’aşa să se plece lumea tot mai mult înaintea banului decât în faţa cinstei şi a pletelor albe. Şi apoi imi şi place aci lângă brăduşcanul ăsta sădit de mâna mea, în copilărie, pe când niciunul dela masă şi nici Sf. Voastră chiar nu eraţi pe lume!» Şi zicând acestea, cu ochii licărind de mândrie, îşi scutură capul în vânt şi-şi netezeşte încetinel pletele, .apoi se ridică în sus şi acultă cu smerenie binecuvântarea mesii. — «Şi câţi ani să tot ai, moş Radomir, că văd că eşii mai voinic ca mulţi dintre noi», întrebă Preotul. — «Păi ştiu eu ? Pe, fă şi Sf. Ta socotiala. Când cu Arvaţii •eram aşâ godănac, că umblam numai în cămaşe şi cu tureci în picioare. Ţiu minte ce spaimă băgase în oameni, cum părăsiau căminurile şi se afundau în păduri. După ce s’a potolit puţin clocotul zaverii m’am dus cu taica pe «Valea Muerii* şi am văzut cu ochii mei toată urgia luptei şi toy sângele ce se vărsase acolo. Taica a săpat vre-o două zile în rând, cu oamenii, la o groapa inare, unde au aruncat leşurile, pe când eu mă jucam cu alţi copii, cu frânturi de hangere şi fesuri turceşti». — «Apoi dela Arvaţi şi până acum sunt vre o optzeci de ani şi mai bine, moşule, şi cu vre-o opt-nouă înainte fac nouăzeci şi te ţii bine de tot!» 1 (1) Vezi No. 2-3. www.dacoromaiiicajx) 164 ALBINA «Mă ţiu-, de, cu voea lui Dumnezeu, că mi-am văzut de sără cp mea, — şi'n ochi i se aprinde o lumină mare, — şi nu in’am uitat la necazurile ce mi-.au tot făcut ăi oameni. Am bătut mai departe calea bisericei, cum am apucat dela moşi-stămoşi, m’arn încălzit la sânul ei..» — «Da, la sânul ei de mama, adăogă preotul, căci biserica e mamă bună şi duioasă, ea ne dă nădejde şine oţeleşte în nevoi, ne mângâie viaţa şi la urmă tot ea ne petrece cu rugăciuni şi-cu cântări pana la groapa rece !..» — «Aşa părinte! aşa era pe vremea mea, cum spui Sf Ta. Nu începea nimic omul şi nu sfârşiâ nimic, fără de ajutorul Sfintei Biserici şi al lui Dumnezeu!... Primăvara, când se ridicau oile înmunţi, tot târlaşul chemă preotul, să facă o sfeştanie şi îi da, cu toată inima, o oaie or un miel, ca prin rugăciunile lui, să-i ferească Domnul de tot râul turma. La Sf. Gheorghe, ăl dântâiu caş se aducea la biserică ; iar la Suinpietru nu se împărţea brânza la stână până nu venea iarăşi preotul, să citiască ceva. Şi din tot ce adună atunci, cum şi la Bobotează şi pe la toate zilele mari, preotul împărţea la ’ăi ce n’aveau, şi se sătura mulţi^ flămânzi, se înţoleau copii sărmani şi multe fete se măritau înzestrate ! «Azi au uitat toţi de Dumnezeu. Au uitat şi calea bisericei şi faceri de bine şi orice omenie ! Obiceiurile frumoase ale bătrânilor pier încetul cu încetul, că lăcomia a cuprins pe toţi. Şi in setea lor de bogăţie rămnoşte unul la chivernisiala altuia, să mănâncă om pe om mai rău ca nişte câini!» «Nu vă uitaţi, că un om sărac vă vorbeşte aşa. Şi eu aveam odată stare bunicică; aveam moşie destulă şi târlă ca mine nimeni p i «Oraţie»; dar a suflat par’că un vânt şi toate s’au împrăştiat, — şi ochi licăresc şi mai tare, calând spre capul nie-sii, — că s’au găsit oameni buni, cari au ştiut să-mi i-» tot co aveam ; dar mi-a rămas cenuşa hi vatră, mi-a rămas cămaşa pe mine şt viaţa in trup, şi nu m’ain prăpădit. «Dumnezeu însă e mare şi vede toate. El Jingur face dreptate şi de pedeapsa lui nimeni pu poate scapă! . .. Vorbele astea cădeau rar şi apăsat; erau răsunetul de durere al omului năpăstuit de soartă şi de oameni, care, într’o clipă luminoasă din viaţă, privind în urmă-i şi înainte, nu vede decât amar şi scârbă. Şi greutatea lor a simţit-o toţi şi a simţit-o mai mult unul din capul mesei, Tudor Baranga, moşnean de frunte şi tatăl boeriţei îmbrăcată în negru, că s#a mişcat odată dela locul lui şi a dat să se scoale. Dar a prins de veste Preotul şi,, cu glasu-i’ dulce, părintesc, a ’ncropit puţin asprimea rostului ascuns al celor spuse. — «E adevărat, că lumea de azi e cu mult mai rea ca înainte. Dar să nu uităm, că e un Dumnezeu în cer, care şi-a trimes pe fiul său iubit, ca să se răstignească pentru a ne da nouă mântuire de păcate, lumină şi îndrumare spre fericire. Viaţa blândului Isus trebue să fie o pildă şi un îndemn pentru noi, casă nu ne îngrijim atât de mult de ale trupului; căci frumuseţea se veştejeşte, bogăţia rămâne de noi şi toată mărirea lumească piere, numai credinţa şi faptele bune trâesc şi sunt nemuritoare. Ele numai ne aduc adevărata mulţumire şi linişte sufletească, depărtând necazurile ce ne rod zi cu zi şi ţinând mereu verzi frun- www.dacoromanica.ro ALBINA 165 zeîe vieţii pământeşti şi tot ele numai ne urmează de aproape, când va sună ceasul fiecăruia, cerând milă pentru noi dela Dreptul Judecător ! Şi e bine, ca cel puţin azi, ziua sa de mărire să ne aruncăm puţin ochii spre cer şi în jurul nostru şi pătrunşi de adevărata credinţă, să facem câte un bine, să uşupămpoveri şi să ştergem la eră mi. Uite, eu n’am altă putere decât să dăruiesc tot venitul ăstor zile, parte pentru săraci şi parte pentru îngrijitul curţii bisericeşti, că e dezgrădită şi pustie şi-i păcat să râmâie sf. morminte aşa de bajocură. Facă acum fiecare după puteri: cei cu dare de mână mai mult, cei scăpătaţi mai puţin. «Alte daţi, ştiţi prea bine, se făcea masa asta a doua or a treia zi de Paşti’, când se plătiau şi pomelnicele, pentru tot timpul anului, se făceau molifte la morminte şi din tot ce rămânea la masă se imparţia la săraci. Ăsta o un obiceiu bun şi vechiu, în amintirea Cinei celei de taină a Domnului^ şi a frăţiei din vremurile de demult ale creştinătăţii, când mâncau la olaltă mic cu mare. In săptămâna patimilor însă, ducându-ină să spovedesc bătrâni şi să cuminic copii, ni-a fost dat să văd prin multe casă atâta sărăcie, că n’aşi fi putut petrece Paştele şi nu mi-ar fi tihnit nici o bucătură la masa asta, când ştiam că pe atâţia ’nşiSf. Sărbători i-au găsit tot cu lacrimi pe obraji şi ne mângâiaţi în inimile lor! . «Şi am pus masa asta în prima zi de Paşti, după slujba «învierii o doua, cum îmi aduc aminte, că a fost de multe ori mai înainte, ca ajutorul ce vom da celor lipsiţi, să fie dat la timp şi să aibă şi ei o zi de bucurie!» Dela un cap la altul al mesei, trece un fior de însufleţire: — «Aşa e, bine, foarte bine,» răspund toţi într’un glas! «Să se înceapă din capul mesii. Neică Tudore, să te vedem acu!» Boerul se suceşte în loc, roş-galben la faţă şi, ca şoarecele prins in cursă, — aci vrea să zică ceva, aci rămâne cu buzele întredeschise. Dar a făcut o sforţare, s’a ridicat în sus, şi, — ca şi cum ambiţia, teama, or mila stârnită l-au făcut să uite de el in-şusi-, — a deschis gura : — «Ştiţi ce, oameni buni ? Dela mine puţin; dela Dumnezeu mult: o hârtie de douăzeci!» . . . Darurile şi fâgăduelile începute urmează. Mulţi dau bani, unii vre-un miel-doi or câte o oaie, alţii mai brânză, mai caş; femeile pânză şi dimii de cioareci ; fiecare ce are şi ce-1 lasă inima. O văduvă, a dăruit bisericii venitul unei ogrăzi pe un an de zile şi un petec de livade de veci. Vine şi rândul boeriţii. Dela începutul mesii şi până acum a stat pe gânduri, ca fiind pe altă lume Cuvintele bătrânului Ra-domir i-au deschis capul şi au plântat in creerul ei o făclie aprinsă, care i-a luminat cărarea’gândurilor negre şi ^ncâlciţe. Poate că din pricina nedreptăţilor talâlui său i-o fi luat Dumnezeu rând pe rând şi copil şi bărbat! Poate că, glasul celor năpăstuiţi s’o fi ridicat la cer şi o fi deslănţuit mânia Atotputernicului şi îndelung răbdătorului ziditor; că, greutatea păcatului nu cade pe cel vinovat, ci pe oricare din ai lui, până la al noulea neam; şi cu cât mai mult aşteaptă şi fierbe ani şi veacuri întregi cu atât mai tare e lovitura lui. Şi-aduce aminte, că a auzit şi ea pe unul şi pe altul, că bătrânul Radomir eră odată www.dacaromanica.ro 166 ALBINA bogat şi tovarăş cu tatăl ei la munţi şi că nu-ş ee-au făcut nu-şi ce-au dres. că a ajuns btrânul slugă la ei şi a slujit până într’o zi când şi-a luat pălăria în cap şi a eşit pe poartă cu ce era pe el doar. Casa şi toată agonisieala lui au rămas averea' tatălui ei_ Prinde a vorbi apoi în sine-şi: «O, dar mi-aduc aminte, că odată pe când eram mică, venise în casă la noi o femee şi-i spunea tăi— cuţului: — «Aşa m’am răsgândit eu, decât să las la neamuri, mai bine la un strein, că tot mai curând o avea el milă decât unul de ai mei. Şi de, la cine să mă duc, decât la d-ta ? Că bogatul te poate ajuta mai lesne în nevoe şi nu simte gol de unde îţi dă o îmbucătură». Şi i-a făcut vânzător prin Tribunal moşie de opt clăi de făn şi casă cu cămin. A spus în zapis, că a primit toţi banii cum o învăţase tăicuţu, dar ea nu văzuse în ochi o lăscae măcar. Copii n’aveâ; doar nişte nepoţi de văr îi trăgeau nădejdea, să o moştenească. Când au aflat ei de vânzare au început să-i facă zile amare. O înjurau, o băteau pe unde o apucau şi eră nevoită, sărmana de ea, să steâ şi ziua mare închisă cu zăvorul în casă Şi a venit la tăicuţu să-i spue ce pate şi tăicuţu a dat din umeri. A. venit a doua oară, să-l roage, să-i dea un măcinat de mălai şi tăicuţu a spus că n’are. Şi a mai venit pe la Crăciun, să se plângă că n’are porc, şi n’are lemne şi nimic de dulce, şi tăicuţu a dat-o pe uşe afară şi i-a spus : — «Ce-mi pasă mie dacă n’ai!. Ce, or m’am tocmit cu tine,, să te ţiu ca p’o miloagă ? Munceşte dacă n’ai, or te du după căpătat dacă nu poţi munci; dar pe urechile mele să nu-mi cazi, că milă pentru leneşi n’am!» Şi a umblat, biata femee, bătrână, slabă şi bolnavă, ani întregi, prin vânturi, prin ploi, pe ger şi: zăpadă, tot pe uşi streine, cerşind câte o bucată de mămăligă şfc un colţişor pe vatră, până ce într’o dimineaţă de earnă aspră au găsit-o nişte drumeţi îngheţată tun la poarta noastră, la poarta omului bogat care stăpâniâ averea ei. «Da, a făcut tăicuţu multe nedreptăţi! Şi de ce nu m’am gândit cu la asta mai de mult ? Aşi fi dat jumătate, întreaga avere aşi fi impărţit-o numai să-mi scape, să-mi trăiască copilaşul şi bărbatul!» Vâră repede mâna în buzunar, scoate tot ce a găsit în ’por to-fel şi se îndreaptă apoi către Preot cu vorba: — «Şaptezeci de lei dela mine, Părinte, pentru unt de-lemn şi lumânări în biserică. Şi pe lângă asta, mai dăruesc pentru sf. zi de azi: doi cai, pentru doi flăcăi de seama băiatului meu, patru vaci cu lapte pentru patru fete de măritat; iar pentru casele sărace un bou de tăiat, o căruţă de mălai şi un butoi cu vin. «Apoi te-aşi rugă, Părinte, să mergi cu mine acasă, să ^ne înţelegem asupra celor ce trebuesc ajutaţi, ca să le trimetem şi ce ai strâns Sf. Ta şi ce am făgăduit eu ! «Şi de mi-o ajută Dumnezeu, zile de astea au să fie cât mai dese, că atâta mângâere oiu avea şi eu, până s’o îndură Tatăl ceresc, să mă chieme colo, sus, lângă ai mei, cum spui Sf Ta!»__ Preotul se bucură şi lăudând faptele .acestae, spune că de ar fi în tot anul aşâ, apoi nu numai că n’ar mai fi săraci în sat, nu numai c’ar aveâ de toate in biserică, dar ar face o grădină de toată frumuseţea din curtea bisericii, ar cumpără policandru şi clopote, ar zidi chiar o biserică nouă, mare. www.dacoromamca.ro ALBINA 167 Mesenii se uită iarăşi unul la altul şi apoi spre cei din cap şi spre-.Preoţi. --- .. Bogatul gândiâ ce gândiâ, că mânca rar, tăcut, cu ochii ţintă | în farfui’ia,—încărcată cu pastramă de miel fiartă din care se înălţă aburi calzi, — îşi încruntă des fruntea, închidea şi deschidea ochii-i mici, cn priviri ascuţite. De o dată însă ridică fruntea senin şi zice: «Un clopot mă leg, să fac eu, cu banii mei. Şi am să fact un clopot mare, cum am văzut oodată la o mănăstire!» «Aşâ, Tudoraş, bine faci, prinde a vorbi moş Radomir, că-î-, fi păcătuit şi d-ta in viaţă şi, — dacă n’o aveâ cine să te pome-j nească după moarte, — tot o fi clopotul, care o strigă din turlă şi o spune lumii, că ai trăit odată, ai avut belşug de toate şir te-ai stins aşâ într’o bună dimineaţă, cum se stinge sunetul lui în văsduh şi cum ne-om stinge toţi, unul câte unul!» O cântare lină, ca o rugăciune, pune capăt mesii. Pe o poartâj se strecoară rar, cu vorbă mare, cei sătui; iar pe alta, din jos,, se porneşte de sub umbra brazilor, ceata celor scăpătaţi a celor dornici de o fărâmiţă de dulce şi de un fund de pahar cu vin. Au alergat de departe, din case dărăpănate şi ulicioare strimte, ca să se împărtăşească şi ei odată din bunătăţile de care soarta i au; lipsit, să se bucure de învierea Domnului, să-şi amintească de cei repausaţi şi să se roage pentru ertarea păcatelor lor. Şi au plecat acasă cu sufletele mulţumite şi pline de veselie mare, toţi cei cari au luat parte la masa dela biserică, în prima zi de Paşti, după a doua înviere. Iar dela masă, mai pe seară, s’a întins bucuria şi în sat, cu vite în bătătură, cu hăinuţe noi* cu mâncare bună şi cu mălai destul în tron, la toate casele de văduve şi. orfani. /A. Lungianu. î • ■ ' ' I Alegerea vitelor de lapte. î pitele de lapte trebue să aibă însuşirea de a da lapte bun şi mult> de unde urmează că gospodarul, lăptarul, să cunoască bine caracterele, în special la vaci, care le arată că au acea însuşire, alegând, crescând şi ţinând numai pe cele de acest soi Vaca bună pentru lapte, este blândă, liniştită, ne-gădilicioasă, lăsându-se la supt şi la muls. Fie că este de munte, de Ialomiţa, de Moldova sau de alt neam, vaca lăptoasă are partea de dindărăt, adică crupa, mai crescută, mai mare ca partea de dinainte.’ Ea are capul şi gâtul relativ mic, coarnele www.dacaramamca.ro Vaci iMins de lapte www.dacoromanica.ro ALBINA 1G9 subţiri şi lucitoare; privirea galeşă, plăcută; pielea unsuroasă, mlădioasă aşa că prinsă între degite se strânge uşor în cuta; părul nu prea mare, însă moale la pipăit; picioarele mai ales cele de dindărăt, depărtate unul de altul; unghiile netezi; pântecele voluminos; gura mare. Ugerul vacei bune de lapte, este bine desvoltat, micşorându-se mult după mulgere sau sugera Pipăit când este supt sau golit prin mulgere, se a-rată moale strângându-se în mână ca şi un burete. Vaca cu ugerul mare, care însă iiu se micşorează prin mulgere, rămânând tare, pietros la pipăit,-hu este lăptoasă. Ugerul întins către pântece, adică care nu este îngrămădit ca un glob, cam ca o minge, arată că vaca este şi mai de soi pentru lapte. Tot asemenea la o vacă de lapte, are mare însemnătate grosimea vinei care pleacă dela uger, de fiecare parte a lui, şerpuind sub pielea de sub pântice, precum şi ţâ-ţişoarele adăogate pe lângă cele patru fireşti. O vacă care face parte dintr’un neam de vaci bune de lapte, va. fi şi ea lăptoasă, Aşa dar la alegerea vitelor de lapte, trebue a se ţine seama şi de rasa lor adică de soiul lor. Se poate întâmplă însă, deşi rar, ca udele vite din obârşie de soi şi ca înfăţişare potrivită pentru a da lapte, cu toate acestea ele să fie de fapt puţin lăptoase. De aceea lăptarul, gospodarul cu-chip* zuinţă, trebue a se îngriji de astfel de cazuri şi a măsură zilnic cantitatea de lapte pe care o dă fiecare din vitele sale, trecând-o într’o mică condică în care ele sunt înscrise. Şi dacă, după o lună. două, făcând socoteala, găseşte că cheltuelile făcute cu întreţinerea vreunei vite a lui, sunt mai mari decât suma dobândită pe cantitatea de lapte ce i-a procurat acea vită, ea nefiind bine înţeles în apropierea înţărcatului, atunci va căută a se desface, de acea vită, căci i-aduce pagubă nu câştig. Irimia Popescu Medic- Vete rinar. www.dacaromanica.ro 170 •«=-- AMiINA Lucrări e agrcole în luna Noemvrie. 1^=1 Lucrări întârziate. Lucrările agricole ce nu se pot termină în luna Octom-vrie se continue în Noemvrie. Una din ele este semănatul grâului, dar această lucrare în luna Noemvrie este prea târzie; cu toate acestea la noi mai mulţi agricultori amână semănatul grâului în porumbişti până în această lună. Altă lucrare este dijmuitul porumbului de către proprietari şi arendaşi. Se fac şi arături de toamnă pentru semănatul de primăvară. Căratul băligarului. Dacă în această lună timpul este frumos agricultorii sunt datori a-şi căra pe pământul lor băligarul vitelor. Din nenorocire acest băligar al vitelor care înmulţeşte rodirea pământului ia no; în ţară este aruncat pe la marginea satelor ca şi a oraşelor şi pe urmă i se dă foc. Băligarul vitelor este mult mai bun decât îngrăşămintele chimice, fiindcă aceste îngrăşăminte nu pot da pământului materie organică pe socoteala căruia trăesc milioane de microbi care trag din atmosferă azotul fără care nici o plantă nu poate să trăiască. Băligarul trebuie dus afară la câmp când este putrezit pe jumătate. Pe câmp grămezile de băligar trebuesc făcute de o potrivă de mari şi deopotrivă de depărtate unele de altele. Grădina de pomi. In grădina de pomi se urmează cu sădirea pomilor roditori. In cea de legume se va săpa locul cu casmaua după ce s’au ales toate legumele. Gospodărie. Se pune varză la murat şi se urmează cu pritocitul ei. în podgorii. In podgorii se sădeşte port-altoiul la locul destinat pentru cultura viei, la o depărtare de un metru până la un metru şi douăzeci şi unu cm. în lungimea şi lăţimea locului. Groapa în care se sădeşte port-altoiul trebuie să fie adâncă de 50 — 60 cm., iar pământul ce se scoate din groapă www.dacaromamca.ro ALBINA 171 se amestecă cu o parte de băligar putred şi o parte nisip-de râu şi cu el se acoperă port-altoiul. Port-altoiul altoit se îngroapă în pământ atât cât a fost şi în pepinieră sau şcoală de viţe altoite, Port-altoiul se taie din viţe americane iar altoiul de viţele noastre, toamna după ce foile au căzut de pe coarde. Şcoala sau pepiniera. Locul unde are să se sădească în primăvară port-altot ca să facă rădăcini, se desfundă de cu toamnă Ia adâncime de 60 cm. cu casmaua. Pământul trebuie să fie puţin umed.. Dacă este sărac, trebuie îngrăşat cu gunoiu putrezit, întreţinerea vitelor. Vitele care se întrebuinţează la munca câmpului trebuie bine hrănite cu fân sau cu rădăcini de sfeclă; celelalte vite ca şi oile mai găsesc iarbă în porumbişte sau în alte locuri.. Dacă timpul a devenit ploios şi friguros, toate vitele se ţin, în grajd. Porcii. Dacă scroafele nu s’au dat la vierit în luna Octomvrie* se dau în astă lună şi se închid la un loc cu vierul. Scroafele să aibă vârsta de 8—9 luni, iar vierul de 10 luni cel puţin şi de 4 ani cel mult. Purceii se lasă să sugă 6 săptâ mâni, atunci se înţarcă. Pentru îngrăşat se aleg porcii cari îau vârsta de 8 luni până la 2 ani. Timpul cel mai bun de ngrăşat e toamna. Porcii cari sunt puşi la îngrăşat se hrănesc cu grăuţe de ofz, grâu, porumb, cartofi şi dovleci cu tâ-râţe. Coteţul în care se ţin porcii de îngrăşat trebuie să fie fie cât se poate de curat. V. S. Moga. LEUL ŞI ŢÂNŢARUL. (Fabulă). Odată un leu şedea la umbră şi un ţânţar n’are de lucruv se pune pe fruntea leului şi prinde a suge sânge. Leul dă eu laba şi-l prinde. — Bine, măi ticălosule, d’apoi tu te-ai apucat să sugi sângele meu? Eu numai c’o plesnitură de coadă, omor un cat şi cu tine nici n’am ce să fac! — Ce spui tu. mă leule ! Eu am supt sânge de om şi dii\ tine n’am să sug? www.dacoramamca.ro 172 ALBINA — Cîne-i omul acela? Arată-mi şi mie unul, se rugă leul. — Hai să-ţi arăţ. yi merg în marginea unui drum mare. Trece pe drum, un băeţel1. — Acesta-i omul? întfebă leul. — Nu, acesta-i pui de om, de acum are să se facă om. Mai stau ei; iaca trece pe drum un moşneag. — Acesta-i om? — Nu, acesta a fost om, ş’acum i-a trecut vremea. Stând aşa, «numai ce-aud: «zur, zur, zur», în depărtare. Venea un ostaş cu puşca în spate, cu sabia la brâu, cu pistol de a şoldul şi cu pinteni la călcâi. — Acesta-i omul? — Acesta-i. Să te văd acum care-i mai tare. N Leul se repede în calea lui. Ostaşul de departe l-a zărit şi a prins a trage cu puşca şi tot a tras, până ce s’a apropiat leul. Atunci a scos sabia, ş’a prins a-1 croi peste bot, peste labe, peste trup, până ce l-a răzbit pe bietul leu. Leul n’a mai putut suferi, s’a dat în lături din calea os taşului şi de abea a putut ajunge ia ţânţar cu un pic de suflet. Ţânţarul a prins a râde de leu : — Ei, ce i-ai făcut? — Ce să-i fac? Când mă stupiâ, (cu puşcă) Mă spărgea ; Când mă neteziâ (cu sabia) Fălcile (1) îmi săriâ ! . . S. Tcodorcscu-Kirileanu. H) i ii ziare şi reviste. Principiile comercianţilor englezi. In casele de comerciu englezeşti vezi de obiceiu pe perete o tăbliţă pe care suat sorise cele zece porunci ale lui Jeffcrson, devenite azi principiile comercianţilor englezi, anume: 1. Ceeace poţi face azi, nu lăsa pe mâine. 2. Nu încredinţa niciodată altuia ceiace poţi face tu însuţi. '3. Nn dispune de acei bani ai tăi, pe cari nu i-ai primit încă. 4. Nu cumpără lucruri tară de tolos, oricât de ieftine ar fi ele. 5. Mândria e mai rea decât loamea, setea sau irigui. 6. Să nu ne pară niciodată rău că am mâncat mai-puţin* decât am fi putut mânca. (1) Bucăţi, dărăburi. www.dacaromamca.ro ALBINA 173 7. Nici o muncă, ne e obositoare dacă o facerii cu plăcere. 8. Să nu te întristezi de o nefericire care poate să nu se întâmple. 9. Priveşte toate lucrurile din partea lor cea bună. 10. Când te superi, numără până la zece înainte de a vorbi, iâr cănd te mânii toc numără până la o sută. («Monitorul Comercial») Pagina g 1 ia na. eslţă.. C=n=^l Păţania Iui Mitică. Prietenul meu Mitică e şeful unei gări mititele pot zice că e mai mult haltă decât gară. Pe vremea eând l-am cunoscut, eră om voinic (şi un se ştia boală la el. Ce făcu însă, ce drese, că se pomeni că tuşeşte şi nu scăpă uşor, îşi ceru o zi concediu şi se duse să se arate la un doctor în oraş. _ . . ... ' — Dragul meu, zise doctorul, nu te speria; nu e nimic primejdios Te sfătuesc însă să bei lapte de capră. Lapte de capră! Unde să găsească el capre în partea locului? Halta eră departe de sat şi capre pe aproape jiu erau. încurcat, se sfătuia cu nevasta cuin şl ce fel să facă. Îşi aduse aminte de o rubedenie care avea turme de oi. N’o avea şi capre ? Ii scriseră, şi acela, bucuros, le răspunse că le triinete o capră. Le dettf în acelaş timp şi învăţături cum s’o ţie. Capra sosi şi nevasta prietenului meu o mulgea în fiecare zi şi Mitică eră încântat că poate face cura recomandată de doctor şi simţea că-i merge din zi în zi mai bine. Iată că se îmbolnăveşte soacră-sa. Ce să facă? Trebuia ca nevasta sa să plece. Pleacă într’o seară. A doua zi Mitică se duce în şopronul caprei s’o mulgă. Când colb ce să vezi! Peste putinţă să se apropie, căci capra îşi arătă coarnele şi .. . drept să vă spun .. . coarnele erau respectabile, Se gândi, se răsgândi Mitică ... Frânarul Chiţulescu îl întreba: Dar cine o mulge de obiceiu? — Ne/asta. — Se vede că se lasă numai la feniei. O idee ! Repede Mitică aleargă în odae, se îmbracă cu o fusta şi cu o cămăşuţă a nevestii, pune o bonetă în cap şi se duce în şopron. Capra... se făcuse miel... O mulse fără niciun accident şi-şi bău porţia zilnieă de lapte. www.dacoromamca.ro 174 ALBINA Pe când era să dea pe gât cea din urmă înghiţitură, iăsună deodată «lopotul electric, care anunţă că un, tren va intră î ■ gară. Trebuia deci «ă alerge pe peron să primească trenul. Fără să se ma, gândească cum •e îmbrăcat, o luă la fugă şi sosi pe peron tocmai când trenul se opriă. Vâ închipuiţi ce haz au făcut călătorii când au văzut pe şeful gării Îmbrăcat aşa cum eră. Multă vreme a rării as de pomină amicul meu Mitică. X. XjI c i t a. ţi u. n. i. = In ziua de 3 Noemvrie 1907, ora IO1/, a. m. se va ţine la Eforie, ’B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea in în-tfepindere a lucrărilor de adăogirea unui etaj, la actuala locuinţă a brigadierului moşiei Cornet, cuprinzând şi reparaţiile radicale ale parterului şi câteva transformări ale acestuia, Devizul în sumă dş lei 9.961 bani 62. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedea la Ser'7. Domenial secţia Bunurilor în toate zilele de lucru, între orele 10‘/2 şi 12‘/i a- m- www.dacoromanica.ro 2 Primejdioasele întâmplări ALE Marinarului franţuz LUDOVIC TREGA|\I ÎN NOUA GUINEE (povestite de el însuşi) TRADUCERE DE C. C. POP.-TAŞCĂ. CAPITOLUL II. Soarele răsărea mândru şi lumină un pământ de care valurile se spărgeau cu un sgomot asurzitor. Deşi eram foarte aproape de ţărm, spuma mării încă furioasă, făcea ca abia să putem zări malurile. Lângă noi se ridică o mică insulă de ale cărei stânci ne fusese sfărâmată corabia. Fiecare val ne mai luă câteva scânduri: ne puserăm deci să făurim o barcă cu care să ne putem duce la ţărm. La prânz eră gata şi începusem s’o încărcăm cu lucruri de care aveam mai mult nevoe, când ne văzurăm înconjuraţi de o mulţime de bărci, din care se năpustiră asupra noastră o sumă de oameni negri. Orice opunere ar fi fost zadarnică, căci ei erau armaţi cu ghioage, lănci, arcuri şi săgeţi. Ne dădurăm prinşi şi furăm duşi în barca unui negru urât ca dracu, cu înfăţişarea spăimâ.1' tătoare, care pâreâ a fi căpetenia acestor sălbatici. Era înalt şi spătos: capul îi era acoperit cu păr mult creţ şi sbârlit, încât părea că poartă un cap de lup, drept coroană. Sălbaticii începură a prădâ corabia. Apoi, o legară de bărcile Sor, şi pornirăm către ţărm. O mulţime de alte bărci ne eşiră înainte şi cei din ele, văzându-ne, urlau ca nişte draci. Intr’o jumătate oră trecurăm stâncile pe Oare nefericitul pilot -al Speranţei le zărise cu o zi înainte, şi de odată* ne văzurăm în intrarea unui mic golf, aşa de bine ascuns în mijlocul sţân-•cilOr, oă 6ra peste putinţă să fie văzut din largul mării. Priveliştea ce mi se înfăţişa era încântătoare. Apele golfului liniştite şi străvezii ca o oglindă, reflectau razele unui soare arzător. La apus se întindeau nişte coline înalte care închideau intrarea mării. La miază-noapte şi la răsărit malurile ceva mai ră-,poase, formau mai multe podişuri acoperite de livezi bogate. Din loc în loc fumul caselor unor sătuleţe ascunse prin păduri, se vedeâ ridicându-se deasupra copacilor ; iar spre miazănoapte zăream turme, păscând slobode. www.dacaromamca.ro 176 ALBINA Satul sălbaticilor noştri se întindea spre răsărit şi se oglindea în apele limpezi ale golfului. Oameni cu desăvârşire goi, ne eşiră înainte şi ne ajutară să debarcăm. Neîndoelnic eram pe coastele Nouei Guinee, dar pe mâna cui căzusem? Eram în mâinile canibalilor (mâncătorilor de oameni), sau în mâinile unui popor războinic dar blând? In zadar căutam să ghicim ceva de pe feţele lor negre : vedeam numai că erau foarte miraţi că noi aveam pielea albă. Ne era foame şi când sălbaticii ne pricepură după semnele ce le făceam, ne aduse curmale şi nişte carne pe care o mâneai cu lăcomie fără să mă îngrijesc de ce animal era. Toată ziua asta am stat în mânile copiilor, ale femeilor şi ale bătrânilor care nu se mai sâturau privindu-ne şi pipăindu-ne. Bărbaţii tribului descărcau cu grabă lucrurile din corabie, căci ştiau că va fi curând înghiţită de valuri, lucru ce s’a şi întâmplat chiar în acea zi spre seară, cu atâta repeziciune încât toţi sălbaticii care erau în lundul ei s’au înecat. Când s’a înoptat ne legară mâinile şi picioarele cu nişte frin-ghii făcute din scoarţe de copaci şi ne închise în primul rând a unei case de lemn foarte bine construită. Numeroşi sălbatici ne păzeau. N’am închis deloc ochii deşi eram obosit, gândindu-mă la Filip şi la nenorocirea mea. Spre ziuă păzitorii veniră să se încredinţeze că nu fugisem, şi cu toate rugăminţile noastre nu vrură să ne taie legăturile care ne intrase in carne. Mai târziu, căpetenia care ne prinsese veni să ne vadă şi ne deslegă. Apoi ne dete să mâncăm peşte, curmale şi un fel de băutură puţin cam înţepătoare, care după cum am aliat mai târziu, era iăcută prin fierberea coajei unui copac foarte cunoscut prin acele locuri. Această băutură îţi făcea o mare poftă de mâncare şi îi mai pusese şi o buruiană ce îţi aducea somn, astfel că îndată după masă am adormit. Când ne-am deşteptat, soarele era sus; iar pe noi ne desbrâ-case şi ne aruncase în pielea goală în mijlocul unei livezi înconjurată cu uluci. O mulţime de bărbaţi, lemei şi copii ne înconjurau De îndată ce văzură că ne-am trezit, ne aduse din nou demâncare, pe care nu voirăm s’o mâncăm decât tocmai pe seară când ni se lăcu foame. Seara ne dete voe să ne ghemuim într’un colţ al ulucilor,, unde ne aruncă un braţ de iarbă verde ca şi cum am fi lost nişte porci. Stăturâm în această închisoare o săptămână ; în fiecare zi eram înconjuraţi de mulţime, care îşi bătea joc de noi. Ne priveau cu mirare ca şi cum am fi fost nişte animale într’o menagerie şi. se încercau a vorbi cu noi, ceea ce ne ajută să aflăm câteva cuvinte din limba lor. Aşa într’o zi le arătarâm soarele şi ei îndată întoarseră capetele şi ridicară mâinile în semn de rugă ciune, murmurând: Olaroul adecă marele Rege sau Vieţuitorul. (Va urma.) www.dacoromanicajx) „STEflU fl“ Societatea *Steaua» ar o de scop a lucra pentru Întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ş! răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, in cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde,’ Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Kalimleru, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, nava Şoiuâucscu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Ha nu, profesor secundar, fost inspector şcolar. Membrii : Petre tiftrboriccanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român: E Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylftdcscti, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalclor, profesor secundar; Dini. Cecropitl, institutor.— Cenzori, Const. Aii mă ne?: ca nu, inginer de mine; Preotul econom Const. Iouescu, profesor secundar; Const. Alexantiieseu, institutor. Membri însorişi şi cotizaţiuni plătite (urmare) Nîcolaescu (Fund. Vaselor 26 Bucureşti), 2 lei; Elena T. Petrescu (Horei 34 Bucureşti), 2 lei; Iorgu T. Corojan (Cilii istigii 14 Bucureşti ), 1 leu; Andrei R. Cernea (Mihai-Bravu Bucureşti), 1 leu; Dr. E. Mano-Jescu (Moşilor 870 Bucureşti), 2 lei; Toma P. Mihăilescu (Mihaiu-Bravu Bucureşti), 1 leu, Nicolae JR. Stan ci u (Câmpul Moşilor 3 Bucureşti), 1 leu: Ionică Auiinu (Chiristigii 38 Bucureşti), 1 leu; Vasile Năstase (Colin tina 78 Bucureşti), 1 leu; Nicolae P. Creţi (Câmpul Moşilor 18 Bucureşti), 2 lei; Augliel Negulescu (Mihai-Bravu 47 Bucureşti), 2 lei; Ilie Vasilescu (Ştefan cel Mare 230 Buoureşti), 2 lei; Apostol Dorojan (Mihai-Br.v vu 24 Bucureşti). 1 leu; Nm Bolintineanu (Mihai-Bravu 14 Bucureşti), 1 leu; Vasile Stânciulescu (Doamna Ghica 31 Bucureştii, 1 leu; loan I. Pope-scu (Făinari 37 Bucureşti), 2 lei; St. M. Buescu (Gândului 26 Bucureşti), 2 lei; Zaharia I. Dinu (Mihai-Bravul Bucureşti), 2 lei; Stâţică I. Dinu (Mihai-Bravul 13 Bucureşti), 1 leu; Traian T. Angliei (Maşinei 13 Bucureşti), 1 leu; Gherghe Tudor (Coţofeni 24 Bucureşti), 1 leu; Ene Mari-nescu (Coţofeni 12 Bucureşti), 1 leu; I. Simionescu (Şcoala No. 1 R. Vâlcea), 2 lei; I. G. Dumitraşcu (Bistriţa), 2 lei; Eufrosina 1. Duinitraş cu (Bistriţa), 1 leu; Preot I. Mihăilescu (Bistriţa) 1 leu; Preot N. Lăzărescu (Bistriţa), 1 leu; Constantin Niţulescu (Bistriţi), 1 leu; Procopie Florescu (Bistriţa), 1 leu, C. I. Dabija (Bistriţa), 1 leu, Gheorghe Iosif (Bistriţa), 1 leu; Diacon Justin (Bistriţa), 1 leu; Ştefan Caşu (Cârja-Tutova), 11 u; I. K. Stra-tulat (Cârja-Tutova), 1 leu; Oprişan Ghika (Blogeşti 1 leu; Steriana Rotam’ (Blogeşti), 1 leii; C. Tâbâcaru (Epureni), 1 leu; I. J. Bilmuş (Blă-geşli), 1 leu; Sârbu (Sărăteni), 1 leu; Alex. Manolache (Schineni), 1 leu; Gh. I. Caliu (Schineni), 1 leu; Gheorghe' Vasiliu, Preot (Cârja-Tutova), 1 leu; L. Donca (Cârja-Tutova), 2 lei; Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 850, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.803 lei. (Va urma tn numărul viitor■). ♦- ■+ -4^ ■+» ** 1 www.dacoromanica.ro LIBRĂRIA NAŢIONALĂ Societate Cooperativă pe Acţiuni 47, Calea Victoriei, 47—Bucureşti înfiinţata cu scopul de a Ieftini articolele de librărie şi papetSrlo CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ * ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR Cărţi Literare Române şi Franceze Material Pentru Scoale şi Biurouri Tot felul ele Imprimate şi Registre oeniru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Şl DESEMN MARE DEPOSÎT DE HÂRTIE Preţurile mal eftine oa cri-unde. 52 -22 THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitatul central: la Londra Lachlan Macliintosh Rate, „ [1. I. («oschen........ „ Vicontele Dancannoc „ E. W. H. Barry......... „ Robert Haiuilton Lang „ Demetre de Frank .... Viena P. Naville................... Paris Ad. Vernes.............. „ Directori: { g* Goodwin. Censori: Ioan Kalinderu, Demetrn loan Ghika şi Arthnr Green. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. .Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „NdŢlQridLfl" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUGUREŞ11 Capital în acţiuni întreg vărsat în aur ................Lei 2.000.0^0 Fonduri de reservu compuse din prime şi daune............» 3.95c 683.76 Xdem format din capital şi alto rezerve » 1.075.842 60 | Total în aur Le} 7.052.531.36 Daune plătite . . . Lei 33.000.0001 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Grnnwald. „TiAŢiOfiAUA*' asigură contra in cediului, a «grindinei», contra riscu j Iui pierderii valorilor. Asigurările | pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: