Anul X No. 45-46 5—12 August 1907 REVISTA POPULARA ftţ>are în fiecare 'Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE P. Gârboviceanu A P. Dulfu G. Cosbuc N. Nicolaoscu G-1P.V. Năsturel Gr. Teodossiu I. Otescu Redacţia şi AdminiatagţtedMwwtaiilftfiBitetaasa No. 9 -Bucureşti floua parfumerie şi IXrogueric jYieQicinală T6MA a'RĂTULESGU Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia.de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate» Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerina, vasilină, lar.olină şi tot l'elul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şl culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplas'me, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de cauciucârie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei; Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canulo, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. 52-39 www.dacoromanica.ro Anul X. No. 45-46. 5—12 August 1907. Albina Revistă Enciclopedică Populară — I Abonamentul în străin, pa an lei O abonamentul in ţară pe an bel 6 » > > 6 luni * a | Un număr. , '........15 bam Pentru anuneluri 1 leu linia. Misa publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublleate se ard. SUMARUL: Em. Gărlcanu, Furtuna (schiţă).—<5/7., Moartea pictorului Grifon1.seu. —Economia, Animale (lemne do cruţat. — Sofia Nădejde, Relele băuturilor spirtoase. — Marin I. Popescu-Ricman, Chivără trăeşte, chivără plăteşte (poveste).— X., Bârladul. — Câţi Români sunt în Europa. — C. Şaban, Din viaţa fraţilor noştri din Ardeal. — fi. ti. Voicheci, Să păstrăm ce este bun ! — Elena Sentea, O şezătoare.—fr/m/a Popescu, Adăpatul calului.— Din .Monitorul oficial-'.—Cronica săptămânii.—Informaţiuni.—Serbări şcolare.—Obştii săteşti, — Pagina glumeaţă.—Licilaţiuni.—Mulţumiri.—Poşta Redacţiei. ilustrafiuni: Pictorul N. Grigorescu. — O luptă din războiul din 1877 — 78. — Defilarea prinşilor turci în războiul din 1877—78 dinaintea M. S. Regelui.—Transport de proviziuni în războiul din 1877—78.—Bârladul.—Cai bine îngrijiţi.—Un băiat de treabă. FURT TT 3ST A. (Schirţă.). E năduşeală. S’a întunecat deodată, ca seara, şi nu-decât două ceasuri după amiază. Un vânticel fierbinte suflă printre copacii grădinei; frunzele înfiorate îşi strecoară una alteia un şopot tainic. Rândunelele de sub streaşină largă a casei s’au înşirat cu toatele pe la cuiburile de humă. In portul lor întunecat păsărelele par amorţite, de frica a-şteptării: ce-o să fie oare ? Din zare se împrăştie pe luciul întins al cerului un văl negru, asemenea unui fum gros. Oi bucurie trăgănată, ascunsă, apoi o scăpărare ca de amnar, şi vântul înalţă vârtejuri de colb ce par’că vor să sfredelească pământul. Bucăţelele de hârtie ridicate de prin ogrăzi, se sbat, ca nişte fluturi spăimântaţi. Pocniturile uşilor uitate deschise, zăngănitul geamurilor sparte, strigătele oamenilor buimăciţi să-şi puie lucrurile la adăpost, se amestecă în- www.dacaramanica.ro 1172 Al.BINA tr’un vuet neînţeles, acoperit de bubuitul tunetului ce nu-şi mai fereşte glasul. . . Pentru Dumnezeu, Vasile, ajută-mi să închid fereştile. Coana Bălaşa şi-a uitat de toate treburile gospodăriei, nu mai ştie ce face. Aleargă la o fereastră, şi când să o închidă, geamul alteia sare in bucăţi;dumneaei fuge la aceen, apoi iar se întoarce la cea d’intâiu, fără să sfârşească nimic. Conul Vasile i se ţine pe urmă, încurcă treburile, şi nu isbute.şte să isprăvească ceva. In sfârşit, după multă alergătură, au închis fereştile, uşile, şi au astupat sobele. Coana Bălaşa, cu frica în suflet, tocmai se grăbiâ să scoată din ladă lumânarea dela Paşti, când dă cu ochii de mâţă. Începe iar alergătura : Coana Bălaşa eâţâeşte mâţa dintr'o odaie într’alta, iar conul Vasile se aţine cu mâna pe clampa uşei dela sală; când ii vine bine deschide repede şi mâţa se furişează afară. Bine că scăpase de dihania care, după părerea coanei Bălaşa, atrage trăsnetul! Tunetul bubuie într’una, furios, iar fulgerele rumenesc cerul ca într’un apus. Şi in clipa ceea de lumină, marginile sdrenţuite ale nourilor, ce năvălesc unul peste altul, apar ca nişte horbote ţesute în fir de argint. Pâreţii odăii se rumenesc şi dânşii, ca în serile de iarnă în dogoreala focului din sobă. — Adă iumânarea mai repede, Bălaşo, strigă conul Vasile. Coana Bălaia aprinde lumânarea şi o pune într’un pahar. Paharul se răstoarnă. Se reped amândoi, iau lumânarea şi-o înfig într’o oală cu răsad; deasupra frunzişoa-relor verzi şi fragede, lumina străluceşte ca o floare de aur. Apoi se aşează amândoi în faţa iconostasului; conul Vasile, în picioare, cu mâinile împreunate, începe o rugăciune, cu buzele apropiate într’un tremurat uşor; coana Bălaşa, în genuchi, bate mătănii, cu fruntea până lângă duşumele; câteodată glasul i se ridică plângător. «Şi ne isbăveşte Doamne, pe noi păcătoşii!..» Ploaia repede — un potop — plescăie în fereşti; geamurile sbârnâie ca nişte darabane, acoperământul duruie ca bătut cu pietre. La fiecare clipă norul de păcură licăreşte într’o flacără scurtă, tăioasă. Uneori svâcneşte o lumină orbitoare şi sforile de toc şerpuiesc în aer ca nişte şfichiuri. www.dacoromanica.ro ALIilNA 1173 Inima coanei Bălaşa se strânge, simte că se înneacă; cuvintele rugăciunii i se sfarmă în gură; dar în minte le are întregi, la locul lor, ca aşezate de o mână ce le-a îngrijit îndelung. «Şi nu luâ în seamă Doamne, laptele noastre!..» Şfichiurile de foc şerpuesc grăbite, din ce în ce mai sclipitoare. Vuete străine auzului umplu aerul: par’că s’ar vărsă pe pământ comori întregi de bani sunători; alte ori par’că ar năvăli piepturile unor ape mânioase ce-ar voi să nă-ruiască totul. In mintea coanei Bălaşa rugăciunea se măcinâ într’una: «Că mari sunt greşelile noastre!..» Deodată văzduhul se despică; trăsnetul cade vâjiind, ca un paloş de argint ce s’ar fi sfărâmat în mii de bucăţi, de pieptul rănit al pământului ce-şi cutremură temeliile. Coana Bălaşa cade cu fruntea la pământ, inima i se strânge ghem, rugăciunea i se frânge, nu-i rămâne decât cuvântul «Doamne», pe care în spaima grozavă ce-a cuprins-o, îl spune repede, una după alta, în gând. Conul Vasile, cade şi dânsul în genunchi, rămânând îndelung lângă coana Bălaşa. . . Târziu furtuna s’a mai domolit. De după uşă se aude ca un scâncet, miorlăitul rugător al mâţii. Em■ Gâr/eanu. MOARTEA PICTORULUI ORIGORESCU mare pierdere a încercat zilele acestea ţara noastră prin încetarea din viaţă a marelui pictor Nicolae Gri-gorescu. Pictorul era stabilit de mai mulţi ani la Câmpina, unde-şi construise o frumoasă casă şi unde-şi avea instalat atelierul. Fusese în vara aceasta ia băi, se întorsese cam suferind şi, după o scurtă boală, şi a dat sfârşitul în ziua de 21 Iulie; iar înmormântarea s’a făcut în ziua de 23 Iulie, fiind de faţă Ministrul Instrucţiunii d-1 Spiru Iiaret, d. O. Istrate, delegat al Academiei şi un mare număr de persoane. Au ţinut cuvântări: d. Istrati, d. Bălăcescu, sculptor, d. Filipescu, institutor, ş. a., arătând toţi marile merite ale răposatului şi 'pierderea ce încearcă ţara prin moartea lui. www.dacaromamca.ro Pictorul Nicolae Grigorescu. www.dacoromanica.ro ALBINA 1175 N. Grigorescu s’a născut în anul 1838 în Bucureşti; a căpătat învăţătură puţină, iar cele d’întâiu cunoştinţe de pictură le-a dobândit dela un zugrav de icoane, la care intrase ca ucenic, încă în vârstă fragedă. «Intr’o zi minunată de primăvară — zice un biograf al său — a lăsat pe zugrav, liotărît să facă icoane pe socoteala lui; dar n’aveâ bani să-şi cumpere văpsele. Umblând el aşa, amărât, pe uliţele pline de praf şi de copii ale mahalalelor, eşî din oraş. Şi deodată un gând izbăvitor îi trecu prin minte: «Să culeagă untişor şi sâ-1 vânză în piaţă.» Şi atunci prinse a culege grăbit untişor... şi umplându-şi băsmăluţa, se duse la piaţă şi-l vândîi. După câteva zile de negustorie fericită, îşi văzu visu cu ochii, îşi cumpără văpsele şi pensule.» Asemenea începuturi anevoiase oţeriră sufletul tânărului şi ajutară desvoltarea geniului său artistic. Nefiind primit la un concurs de bursă în 1854, pentrucă n’aveâ certificat de clase secundare, cum se cereâ, se hotărî să adune bani şi să meargă să studieze în streinătate pe socoteala lui. Zugrăvind câteva biserici prin ţară, între cari se deosebeşte cea din Mănăstirea Agapia, strânse ceva parale şi, în 1861, plecă la Paris. Lucrând în atelierul lui Go-rot, unul din cei mai mari pictori francezi, el atrase atenţia lui Mihail Kogălniceanu, care îi dete ajutor bănesc şi făcu astfel cu putinţă ca el să stea în Paris până în 1863. Acum începuse să fie cinoscut şi lucrările sale preţuite. Plecă din nou la Paris, călători prin alte ţări, unde sunt vestite galerii de toblouri şi lucrări de artă desăvârşite, stu-diă vechia pictură în Italia şi căută pretutindeni să-şi perfecţioneze arta. După mai mulţi ani petrecuţi în ţară sau în călătorii pline de rod, la isbucnirea războiului cu Turcii, Grigorescu se hotărî să uf-mărească — adesea cu primejdia vieţii sale — toate peripeţiile luptelor pentru ca să poată lăsă urmaşilor amintirea acestor clipe hotărâtoare. El şi-a făcut, pe lângă satisfacerea dorinţei de artist, o datorie patriotică, întocmai ca şi poetul Vasile Alexandri, căci amândoi au înfăţişat pe soldatul român viteaz şi neînfrânt în faţa morţii şi tablourile lui Grigorescu din acea epocă, pot să ilustreze de minune o ediţie a poeziilor lui Alexandri «Ostaşii noştri.» După ce admirase şi zugrăvise pe ţăranul român soldat, Grigorescu închină restul vieţei sale ţăranului român muncitor la câmp, în mijlocul frumuseţilor naturii ţării româneşti. * Grigorescu lasă un mare număr de lucrări. Afară de zidurile câtorva biserici, picturile lui se întâlnesc pe păreţii unora din marile noastre edificii publice, în tablouri ce se găsesc în palatele regale, în galeriile noastre de artă şi în multe case particulare Se poate face o primă grupare din operele lui: tablouri www.dacoromamca.ro O luptă, din ră,zboiul din 1877 78. După tabloul lui Grigorescu. Defilarea prinşilor turci în războiul din 1877—78 dinaintea M. S. Regelui. După tabloul lui Grigorescu. 1178 ALBINA militare având ca subiect scene din răsboiul independenţei* Din acestea dăm în numărul de faţă câteva reproduceri după cele mai cunoscute. Cele mai numeroase tablouri sunt însă cele ce reprezintă scene din viaţa ţărănească şi mai ales peisagii ţărăneşti. Despre acestea din urmă zice un critic francez : «Drumuri mari, tăiate dela un loc până la altul de trecerea prin praf a unei căruţe cu boi şi apoi a alteia şi a alteia, — cu o căruţă la cari sunt înhămaţi şase până la doisprezece cai mici r— şi apoi de o turmă întreagă şi aşa mai nainte... Peisagele lui Grigorescu au farmec deosebit din pricina coloritului tot deauna îndulcit prin lumină prea multă,, şi pulbere, o pulbere curată, sănătoasă şi albă ca floarea cea mai curată de făină...» Criticul din care luăm aceste cuvinte vorbeşte cu admiraţie de Grigorescu, ca de un artist a cărui faimă a trecut peste hotarele ţării sale. De aceea cu drept cuvânt, România se va mândri cu numele şi cu operă lui Grigorescu ca cu o glorie a Românismului. Qh. Animale demne de cruţat. Pentru economi este bine de ştiut că următoarele animale sunt foarte folositoare pentru ei, din cauză că ele stârpesc o mulţime de insecte stricătoare pentru economie. Aşa: broasca este un stâr-pitor de insecte fără pereche. Ea mănâncă muşte, molii, fluturi, pureci de pământ, larve, etc. Broasca râioasă mănâncă mulţime multă de râme, melci, gândaci (goange), larve, omizi, etc. Adesea ori grădinarii anume o aduc în grădini. Ariciul se hrăneşte cu şoareci, mici animale rozătoare, melci, larvele cărăbuşilor de Maiu, etc. Şarpele orb e cu totul nestricăcios, şi ca duşman al insectelor e nepreţuit. Păpăruga (vaca maicii Domnului) e neobosită în a stârpi păduchii de frunze. Tot aşa de folositoare e şi cârtiţa. De aceea, dacă ea ni-ar fi neplăcută în grădină, să o alungăm, dar să nu o ucidem. (,,Economia“) —=>Ş>Ş.lg.c=3 uite lucruri bune avem de învăţat, cercetând de aproape viaţa fraţilor noştri din Ardeal. Voiu A’orbî însă de câteva din ele ce am observat la dânşii. Ei au pentru Biserică cel mai deosebit cult şi pentru preot cel mai profund respect. Ei se duc la biserică Sâmbătă seara. Abia a sosit plugarul dela munca câmpului, şi numai decât porneşte spre locaşul dumnezeesc, aşa cum se găseşte 'el, în hainele lui de munca câmpului, cu mâinele cojite şi cu faţa arsă, pentru ca să mulţumească lui Dumnezeu de ajutorul hărăzit în săptămâna aceea. Duminica dimineaţă se duce iarăşi, tot aşa şi după amiazi la 4. Şi astfel ţăranul Ardelean călcând mereu pragul sfânt al Bisericii, ideea şi frica de Dumnezeu e mereu vie, şi sufletul lui e mai ferit de păcatele cari bântuesc sufletele şi viaţa ţăranilor din alte părţi. N'am putea să luăm şi noi pildă dela ei? La noi în multe sate biserica stă Duminica goală, iar cârciuma nu mai poate coprinde muşteriii. Şcoala e iubită şi mult preţuită: învăţătorul e plătit cu banii locuitorilor; aceştia o socotesc că e lucrul lor şi se îngrijesc necontenit de buna ei stare. Rezultatele şcoalei sunt vădite. Intr’un sat găseşti prea puţini cari să nu ştie carte; chiar cele mai multe femei ştiu carte. Ardelenii sunt buni gospodari şi puţinul pământ care îl au, îl muncesc aşa de bine şi cu atâta stăruinţă, în cât ei trăesc cu îndestulare. Ţăranul e un bun econom şi ţăranca o bună gospodină. Casa lor clădită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă. Nici nu li-e iertat să-şi facă casă din lemne şi s’o acopere cu paie. Innăuntru casei sunt cele mai frumoase ţesături şi cele mai frumoase podoabe, toate eşite din mâna femeei. Foarte puţine lucruri se cumpără din târg. împrejurul casei, unde găseşti toate acareturile şi toate uneltele trebuitoare agriculturii, domneşte de asemenea cea mai perfectă rânduială şi curăţenie. Alăturat de casă este o grădină cu boltă de viţă şi cu flori; după aceea urmează curtea mare unde stau plugul, carul, căruţa, etc, apoi vine şura, unde se ţine nutreţul şi vitele şi alăturea se strânge gunoiul bun pentru îngrăşarea pământului, şi în hne ograda cu pomi şi zarzavat. Netăgăduit, că toate aceste deprinderi bune, toate aceste calităţi gospodăreşti se datoresc luminei primite în şcoală. * www.dacoromamca.ro ALBINA 1191 Băncile au un rol tot aşa de însemnat. Ele au dezrobit pe Români de sub jugul economic al celorl’alte naţionalităţi conlocuitoare, căci nici odată un individ nu e ameninţat mai rău cu peirea, decât atunci când el este supus băneşte altuia. Ele sunt mai toate bănci pe acţiuni. Intr’un loc am văzut o bancă, care strângea bucate, grâu, porumb în anii buni, pentru ca să le împartă sătenilor în anii răi de secetă. * In foarte multe sate am aflat şi cazine>, adică localuri de lectură, unde sătenii se adună ca să cetească în timpul de răgaz. Se asociază mai mulţi săteni, contribuesc cu o sumă oarecare pe lună, şi se abonează la ziare şi reviste. Ele sunt instalate, fie în încăperea şcoalei, fie într’un alt local. * Ceeace mai contribuie la progresul Românilor Ardeleni, e şi spiritul dezvoltat de asociaţie. Pretutindeni găseşti Reuniuni corale, Reuniuni agricole, Reuniuni de femei, cu scopul de a înfrumuseţa biserica, de-a ajută copiii săraci din şcoală şi de a mărită fetele sărace. De altfel şcoalele mai sunt ajutorate foarte mult şi de băncile locale. Reuniunile agricole organizează expoziţii agrare în diferite sate şi încurajează pe săteni prin premiarea celor mai buni economi. Reuniunile corale răspândesc gustul de muzică şi ajută la apropierea şi nivelarea socială a sufletelor sătenilor. Moravurile se îndulcesc şi oamenii sunt scutiţi de a-şi între-buinţâ timpul liber în alte direcţiuni vătămătoare. O. Şaban. Să păstrăm ce este bun! moşii noştri, pe lângă o ţară mândră şi fru-moaşă, plină de tot felul de bogăţii, ne-au lă-sat ca moştenire şi o mulţime de obiceiuri. Unele din aceste obiceiuri sunt bune şi trebuie să nu le lăsăm în părăsire; iar altele au fost bune pe vremea lor, dar azi sunt rele şi e bine să ne desvăţăm de ele. Unul din obiceiurile bune este şi obiceiul d’a purtă haine naţionale, adică a ne purta portul nostru românesc. In nici o ţară din lume nu se găseşte port mai frumos şi mai plăcut ca portul nostru naţional. Cine n’a văzut pe un Român îmbrăcat naţional şi www.dacbromanica.ro 1192 ALBINA nu s’a minunat de frumuseţea lui!? Cu toate astea sunt mulţi printre oamenii dela sate cari l-au urît şi nu vor să-l mai poarte. Acesta este un lucru foarte ruşinos pentru noi Românii. Acest port e şi mai ieftin şi mai trainic decât cel orăşanesc, pe care-1 poartă mulţi dela ţară. Femeia dela ţară nu ştie să facă rochii şi trebuie să plătească la o croitoreasă din oraş ca să i-o facă. Va să zică a dat bani când a' cumpărat stofa, dă bani s’o coasă, o scoate o rochie—fie ea cea mai de jos—20—30 de franci. Dacă ai cumpără un pachet de bumbac care costă 10 —15 lei l-ai urzi, şi ca «bătătură» ai bate borangic scos din gogoşile gândacilor de mătase pe care i-ai crescut, şi dacă ai ţese o pânză cu războiul tău şi ai lucra-o cu mâna ta, ai scoate o trâmbă de pânză cu care poţi îmbrăca o casă de copii. După a-ceastă mică socoteală, cred că fiecare îşi va da seama de ce e mai bine a ne purtă naţional şi nu altfel. E mai bine fiindcă, e şi mai eftin şi mai trainic şi mai presus de toate e şi mai frumos portul naţional. Dacă acesta este un obiceiu bun pe care l-am moştenit din bătrâni, nu trebuie să-l despreţu-im, căci despreţuindu-1, însemnează a ne despreţul pe noi. A ne purtă româneşte fiindcă suntem Români e un lucru sfânt la care trebuie să ţinem cu tărie. H. M. Voicheci. Serbări Şcolare- In ziua de 29 Iunie a. c. s’a lăcut împărţirea premiilor la şcoala primară, tip urban, din comuna Borduşani, jud. Ialomiţa. A fost de faţă d-1 revizor şcolar al judeţului. S’au ţinut cuvântări de către doi învăţători, de către dl revizor; elevii au cântat coruri şi au jucat o piesă de teatru «Fără cununie». — Pururea, când alergi, înainte să te uiţi. www.dacaromanica.io ALBINA 1193 O ŞEZĂTOARE i Cum şi-o închipueşte o viitoare învăţătoare In programul şcoalelor normale se prevăd îndrumări privitoare la activitatea extraşcolarâ a învăţătorilor. La şcoala Normală dela Azilul „Elena Doamna" pentru tratarea subiectului: Cum se poate întocmi o ţesătoare? Care sunt foloasele ei ? S’a propus elevelor să cornpue de-a dreptul o şezătoare, aşa cum şi-o închipucsc ele. Rezultatul a părut destul de iutcresaut celor cari au văzut Şezătoarea reprezentată, pentru a puteâ li păstrată ca exemplu. Reproducem aici acea Şezătoare, cum a fost reprezentată la 17 Maiu, in şcoala normală din Azil, In faţa d-lui Spiridon Popescu, directorul învăţământului normal, a d-lui Dulfu, profesor de Pedagogie şi a întreg corpului didactic al şcoalei. Autoarea este Elena Şentea, elevă în clasa VI, fiică de învăţător. De almintrelea, multă parte din su»‘ces revine şi improvizărilor momentului, cântecelor, costumelor, jocului final. PERSOANELE. Babe Moşnegi Mama Sanda (toarce). Mama Catrina (toarce) Moş Costache (coase o pălărie) Moş Panaiti. Flăcăi Tofan (citeşte) Dumitru Vasile Ionică (glumesc) Domnişoara învăţătoare (lucrează dantelă) Neveste Ioana (toarce) Maranda (cârpeşte rufe) Ileana (face scul) Leana (deapănă fuse). Măriuca (toarce). Irina (împleteşte la ciorap) Anca (dărăceşte lână). www.dacoromanica.ro 1194 ALBINA Fete mari Sultănica (răsuceşte borangic). Maria (împleteşte). Măndica (coase). Zamfira (coase). Anica (răsuceşte borangic). Anicuţa (coase) Ilenuţa (coase). Lina (coase). Florida (toarce). Tincuţa (împleteşte). Catinca (împleteşte). Când se ridică cortina, şezătoarea pare a fi în toiul ei. Flăcăii fac mereu glume şi flecare vorbeşte încet cu vecina odată de două ori sau chiar mai mult, în timpul jocului. Domnişoara arată fetelor şi nevestelor la lucru. Mama Sanda. — (privindu-şi fusele) Pline-s ? Pline ! ... Linico maică, vin’ de-mi ţine fusul să-l fac ghem. Lina. — Viu, mamă Sando, viu îndată ! (Lasă cusătura şi se duce). Mama Sanda. — Cum de n’am mai luat unul!... Maranda. — Ptiu . . . nu fie di dmchi, mamă Sando ! ... harnică mai eşti .. . patru fuse !... ptiu, ptiu ! .. . Mama Sanda. — Cum dădeai cu gândul, hai?.. Mama Catrina. — Să nu deochiaţi pe Sultănica, nepoatelor. Cum îi străluceşte fusul!.. Cămaşe de mireasă Sultănico, că mare mândră-i... ptiu, ptiu !. . Moş Costachi. — Vezi să n’o dioehi, Vasile, ce te uiţi aşa? Vasile. — Nu te teme moş Costache, că nu te-o chemă să-i descânţi. Moş Costache. — Auzi hoţomanul! Da pi cine oare să cheme? ! . Vasile. — (cu un ton şiret) Poi da . . .! ! jDomnişoara. — Da întrebaţi pe Sultănica de unde-i borangicul... Nevestele. — Par’că noi nu ştim! Moş Costache. — Auzi Vasile ? Vasile. — (mândru) Cum de nu ! Leana. — Mult ţi-o eşit Sultănico ? Sultănica. Nouă scule, leliţă Leană: patru Vochiţa şi cinci eu cu Anica. Anicăi i-am dat şi eu unul. Anica.— La anul, leliţă, nu t-ei mai întâlni cu pomana asta... Cât m’am sbănţuit eu pentru un scul. .. ! Mâr iaca. — Să-ţi faci o cămaşe, Anico,. . . dea ...! Maria. — D’apoi că la vară cresc şi eu gândaci. Fetele. — Şi eu, şi eu, şi eu. Domnişoai'a. — Adevărat fetelor ? Catinca. — Da mie rău ce-mi pare că n’am crescut şi anul ăsta www.dacaromamca.ro ALBINA 1195 •d-ră că’n târg. .. 6—7 franci un sculişor, de diabia-1 vezi cu ochii, unde-i chip să te apropii? Măria. — De când am văzut minunea la Sultănica, d-ră, am cetit de vre-o 4 ori cărticica di la ma-ta. Domnişoara. — Ei, şi ştii ceva ? Maria. — Cum să nu, d-ră ? Domnişoara. — Atunci, ia spune-ne cum ai să creşti viermii de mătase la primăvară. Anca. — Anico, fata maichii, ia dă-mi o bărdacă de apă. (Anica se duce la cofă şi-i aduce apă). Leana. — Spune Mario, spune să-ţi faci poftă de mâncare, pân’o veni Tofan, c’acuşi trebui să pice. Irina. — D’apoi. .. crezi că stă acasă până în vremea asta ? Leana. — Cum de nu ? L-am lăsat să fiarbă porumb, şezătoarea lor e mâine seară. Anca. — (dând ulcica Anicăi după ce a băut) Bodaprosti, să fie de sufletul morţilor, Anico. Domnişoara. — Ei, Mario, spui? Ţi-o mai ajuta şi Sultănica pe unde-i mai fi uitat. Maria. — Păi... iaca cum zice: ci-că primăvara când dă frunza punem sămânţa mai la căldură şi în 2—3 zile es toţi viermuşorii, Şi apoi... Domnişoara. — Sultânico, bagă de seamă să nu greşească, s’o ţii din scurt. Maria. — Ş’apoi tot le dăm frunză de agud până se fac .. . Sultănica. — Da frunza tu Ie-o dai udă de rouă ori de ploae ? Maria. — Ba, ferească Dumnezeu, că... ci-că nu mai-vezi bo-rangic. Şi tot le dai până cresc ... Sultănica. — Ia mai stai, surato! Tu nu-i schimbi niciodată? Maria. — Cum nu, de două ori pe zi, c’aşa scrie la cărticică. Sultănica. — Şi cu mâni sărate umbli tu, fa ? Maria, — Da de unde ! Nevestele. — Auzi colo ! Dumitru. — Nu le prieşte sărat... măcar că eu tot sărat aşi mânca. Moş Costachc. — Vezi că ... tu ai ieşit di-un deget dintre viermi (Râd toţi). Dumitru. — Nu mai spune, moş Costache, păi... îs c-un lat de mână mai înalt ca d-ta (Toţi râd). Mama Sanda. — Te-o pris puşchiu, cuscre. Domnişoara. — Dar cu anii şi cu capul cum o duci, Dumitre? Dumitru. — Cât colea şi cu ei, d-ră; de ca omu ! Mama Catinca. — (către mama Sanda) Că mare şiretu-i! Ştie Ilenuţa ce-o alege! Mama Sanda. — D’apoi că şi el n’o ales lucru rău! Dumitru. — Ce ai zis, mamă Sando, ce ai zis ? Mama Sanda. Ce să zic, lungă limbă ţi a mai dat Dumnezeu. (Râd cu toţii). Domnişoara. — Dar de Vochiţa ce mai ştii, Sultănico ? Cum i a mai fost azi! Eu n’am putut să mă duc s’o văd. Sultănica. — Nici eu n’am văzut-o de aseară, d-ră. Zamfira, — Am văzut-o eu, d-ră. De dimineaţă mă duceam la apă şi m’am abătut pe acolo. Domnişoara. — E mai bine? I’a dat doctorii azi? www.dacoromamca.ro 1196 ALBINA Zamfira. — Da, d-ră, şi înainte de a veni la şezătoare am fost pe acolo. Cere într’una apă şi iar apă. Domnişoara. —Nu i-o fi dat, Zamfiro ? Eu i-am zis lelei Ca-trina să nu-i dea c'o omoară cu zile. Măndica. — Cum s’o uscat d-ră ! .. Par’că-i o coarnă ! rea boală! Ferească Dumnezeu şi pe duşmani! Domnişoara. — Şi dacă nu te îngrijeşti, nu scapi de ea. Anca. — Da ... se mai face om din Vochiţa? .. Ce mândreţe de fată... şi acum? Biata Catrina. Nevestele. — Vai de ea !.. Irina. — Doamne fereşte! De-o pune o în pământ, să prăpădeşte mă-sa de inimă rea. Domnişoara. — Lăsaţi, suratelor, nu mai cobiţi a rău. Are să-i treacă Vochiţei şi are să se facă voinică cum a fost. Mare-i Dumnezeu ! Dar trebuie pază şi încă pază straşnică. De asta tot zic lelei Catrina, să nu-i dea de mâncare decât lapte şi să nu bea decât din limonada pe care i-o fac eu. Mai are, Zamfiro ? Zamfira.— Mai avea o leacă, d-ră. Domnişoara. — Şi fără doctor la boala asta mori cu zile. Iaca, d-1 doctor a zis că Vochiţa de acum scapă. Dar tot trebuie să o păzească şi să-i dea doctoriile. Catinca. — Ce-i mai rău decât lingoarea ! .. Domnişoara. — Aşa-i; dar nu-i fără leac. Şi voi să nu staţi prea mult pe lângă ea; şi să vă ştergeţi cu oţet când plecaţi. Zamfira. — Mie mi-a dat lelea Catrina. Domnişoara. — E femee de înţeles lelea Catrina; a ascultat de ce i-am spus şi are s’o bucure Dumnezeu. Lina.— Câte nopţi fără somn!.. Şi de ce o tot punea in prostiri ude, d-ră ? Domnişoara. — Vezi, că avea căldură multă şi ar fi murit de atâta arşiţă. Aşâ prostirile reci o mai răcoriau. Tincuţa. — Mult foc mai avea săraca ! Ileana. — Lasă, că şi lelica Catrina par’că nu i-ar fi mumă ! O vede că se usucă, că-i arde guriţa şi inimioara şi nu-i dă un strop de apă ... De-o muri, să moară chinuită. Domnişoara. —Vai de mine, Ileano, cum îţi vine să zici una ca asta ? Lingoarea, cum îi ziceţi d-tră, nu sufere mâncare, nici băutură, Doamne fereşte! Crezi că lelea Catrina nu i-ar da ? Dar i-a spus d l doctor şi eu îi spun în fiecare zi, îi spun într’una, că de vrea să-şi scape fata, să facă aşâ cum îi spune d l doctor. Când i-a zis s’o pue în prostiri, cum se mai bociâ, că are s’o chinuiască. Dar şi-a luat inima în dinţi, cum s’ar zice, şi focul a trecut. Maranda. — (Făcându-şi cruce) Mare-i Dumnezeu ! Domnişoara. — Aşa-i! Toate cu puterea lui se fac. Să nădăjduim că în vară o să vedeţi pe Vochiţa iar la horă. Mai multe. — Să te audă Maica Domnului! Leana. — Că de mult sprijin le-ai fost (Intră Tofan şi Ionică. Acesta aduce o oală legată la gură şi o pune pe un scaun lângă uşe sau chiar lângă perete). Tofan şi Ionică. — Bună seara, bună seara! Toţi. — Bună seara ! 'Tofan. — Crească claca mare ! Toţi. — Mulţumim d-tale ! Tincuţa. — D-tale şi cu d-tră şi mai mare. (Cei noi dau mâna cu fete şi flăcăi). www.dacoromamca.ro ALBINA 1197 Domnişoara. — Ce mai veste flăcăi ? Tofan. — Ce să fiie, d-ră ? Rămăsese satul pustiu! Moş Costache. — Dăduşi o raită, hai! (Pe drum se aude flue-rând un cântec). Măriuca. — Drege o, Tofane, că ai scrântit-o ! Tofan. — Da de unde, moş Costache, da am dat şi eu cu gândul c’o fi pustiu şi vezi că .. . n’am greşit. Moş Costache.— Ia ! Auzi, hoţomane ? Ileana. — Aşa-i aşa-i, Tofane, cum zici tu. Ce zici, Tincuţo? Tincuţa. — JD’apoi eu n’am umblat hai hui să ştiu ce-i prin sat... Domnişăara. — Ei, acum Tofane, ia spune-ne de ce-ai întârziat? Leana. — L’am lăsat să hiarbă păpuşioi, că de, eu-s la rând ! Moş Costachi. — Tii-i-i... Şi unde le ai pus Tofane? De asta n’aveau babele şi nevestele stupit la furcă...! Adă-le la moşu şi cine-o vrea să mănânce, să vie la moşu... ! Domnişoara. — Ba nu aşa, moş Costache, ştii să nu-ţi fie cu supărare. Să facem ca mai înainte. Până mă duc eu în casă, scormoneşte prin traista cu poveşti şi alege ce-i găsi mai frumos. (Domnişoara pleacă. Ionel aduce oala cu boabe, o puse pe masă şi o deslegă la gură. Es aburii). Moş Costache. — (Inspirând puternic) Te gâdilă la nas. Ioana. — (intrând) Bine v’am găsit, fa ! Toate. —- Bine ai venit. Irina. — Da-i c’am pe sfârşite! Ioana. — Apoi-de, cu necazurile uitasem. Chiteam că-i şezătoarea flăcăilor, hăt târziu mi-adusei aminte că-i a noastră. Dumitru. — Da suntem şi noi pe aici. Ioana. — Iţi fi, dec! Că zău, fa, mare mândru îi la şcoală! Ci de mai poze... Ori-cine s’o impozat aşa, fa? Ii-ii măiculiţă, nimerii drept la praznic! (a văzut oala) Da undei d-ra, fa? Mai multe. — S’o dus o ţâră în casă. Ioana. — Şi ce minume mai face aici? (Se uită la perna cu dantele) Că tare-i minunată ! Aţi văzuto, fa ? Mai multe. — Cum să nu ! Ioana. — Iii-i-i măiculiţă, ce mai horbodă ! cu borticele şi cu chicioruţe... drept di la jupân Ştrul. Florica. — Ştii lelică Ioană, că mi-am pus în gând să învăţşieu?! Ioana. — Tu, fS? Bată-te-ar sfinţii! Da asta-i pentru mâna ta? Florica. — Da cum chiteşti? Domnişoara mă învaţă! Ioana. —Ştii tu cum să umbli cu beţişoarele astea ? (Ciocăneşte) Taci, Florico, că te-ar râde şi curcile. Florica. — Râzi m-neata, da iaca-i vedea ! Domnişoara. — (Intru cu un castron şi o lingură) Florico, Măn-dico, să vă văd cum ştiţi să faceţi pe gospodinele, că doar ca mâine sunteţi la casa voastră. Mândica. — (Ia castronul şi trece la masă cu Florica). Poi de d-ră, dacă ne-om pricepe .. . Ni-i mai erta şi mata, de n’om face bine. Domnişoara. — Luaţi şi pe Ionică. Sai Ionică şi ajută la fete. Vedeţi, lui moş Costache să-i daţi mai mult, că doar ne-o spune o poveste frumoasă. Ioana. — Bine te-am găsit d-ră ? Domnişoara. — I-i, Ioană ! Bine-ai venit la noi! Dar târziu te mai arăţi! Eră să-ţi punem lingurile în brâu. www.dacoromanica.ro 1198 ALBINA Ioana. — Mi-i tare soacra, d-ră, nu mă lasă nemâncată ! Da. . iaca năcazuri, d-ră, că de asta întârziai. Domnişoara. — Ţi s’a întâmplat ceva, Ioano ? Ioana. — Mare năduf, măiculiţă! S’o îmbolnăvit Neculăiţă. Domnişoara. — Ce are ? Ioana. — Cât îi ziulica de mare arde ca’n cuptor, te frigi di el. Ţi se rupe inima de jale! Şi când mă gândesc că mi-a mai murit unu, . .. mă-i-cu--liţă ... (Plânge tare). Domnişoara. — Lasă, Ioano, nu-ţi mai face inimă rea ! Viu dimineaţa pe la d-ta, să văd nu ţi-oi fi de vre-un folos?! Maranda. — Du-te, d-ră, d-ta că tot ştii mai multe. Ţi-o răsplăti Cel de sus. Ioana. — De asta vinii, că vorbii cu omu meu : mă-ă-ă duc şi vă las. Şi apoi ştiu că unde ai pus mâna, o pus şi Dumnezeu mila. Fă-ţi pomană şi cu mini, că mari foc mă arde. Tare-i nă-duşală! (îşi scutură casânca din cap). Domnişoara. — Am să viu, Ioano, iaca mâine cum m-oi sculă. Ioana. — Că, Doamne iartă-mă, să nu grăesc cu prepus! Eu aş pune mâna în foc, că-i diochet. Mama Gatrina. — Să crezi nepoată hăi! Domnişoara. — Da taci, Ioano ! (Ionel ese trimes de Florica). Ioana. — Ba, aşa-i d-ră ! Să nu-ţi fie cu supărare, că-ţi luai vorba din gură. Tudorel n’a murit diochet? Şi m’am dus la o cărturăreasă : «iaca femeia bălană cu ochi albaştri care-ţi stă în prag l-a diochet». Cumnată-mea ! Pui capu că-i ea ! Să dea Dumnezeu (se întoarce spre răsărit şi-şi face cruce) să ardă ’n focu care ard eu, nici mai bine nici mai rău. Domnişoara. —- Vai de mine Ioano cum îţi vine să zici aşa vorbe? Zi mai bine: să ferească Dumnezeu şi pe duşmani de necazuri. Măranda. — De ceasul cel rău, cuscră, că de-o fi precum spui vai de sufletul ei ş’a mâni-sa c’o întoarse ! Ioana. — Di asta vinii să mă mai răcoresc (uitându-se la dantelă). Tare-i mândră măiculiţă! Domnişoara. — Iţi place ? Ioana. — I-i-ra ! Florica. — De, d-ră spune-i mata, că pe mine nu mă crede nici în ruptul capului, c’am să învăţ şi eu. Domnişoara. — Aşa-i, Ioano, hai să te învăţ şi pe d-ta. Ioana. — Cal bătrân să înveţe în buestru ... Mama Catinca. — Ce, ţi ai uitat de furcă, Ioano! Ioana. — Că bine zici. (Se apucă de tors). Moş Costachi. — Da, daţi mai repede nepoatelor că-s cam pofticios din fire. Florica. — Iaca îndată, moş Costachi. Moş Costachi. — Eu nu mă satur cu vorba ca... Vasile bunăoară (Acesta vorbeşte cu Tincuţa şi n’aude) Hei-hei Vasile?!! Vasile. — (Sculându-se repede) Ce-i, moş Costache, că doar n’or fi dat Turcii (Intră Ionică c’o farfurie şi o linguriţă). Moş Costache. — Da de unde ! Da ... ieaca am visat un vis.. că te-aş fi văzut şuguind c’o fată mare. (Râd). Domnişoara. — Şi cum începe povestea moş Co3tache? Moş Costache. — Păi... cică... (Către Florica care dă d-rei farfuria cu boabele) Ia dă-mi boabele mele ! (Râd). Mama Sanda. — Hămisit moşneag ! Ţi-i frică că nu te-i sătura. www.dacaromamca.ro ALBTNA 1199 Moş Costachi. — îmi caut de suflet, Sando, de, ca omu ! Domnişoara. — Dar povestea cum sună ? (încep să împartă boabe). Moş Costache.— Ci-că... (către Anicuţa) Ia dă-mi o bărdacă cu apă. (Anicuţa îi aduce). Anicuţa. — Da spune-ne povestea, nu mai umblă cu şoalda că nu scapi! (Toţi mănâncă boabe şi aşteaptă). Moş Costachi. — Iaca încep : Ci-că a fost odată ca niciodată, că de n’ar fi, nu s’ar povesti. A fost o.femee şi-şi avea casa în mijlocul pădurii; trăia singurică cuc, că copii n’avea. Acu într’o bună zi, de urât ce-i eră a luat o bucată de ceară curată şi ş’a făcut un chip de fată minune de frumoasă. A îmbrăcat-o ca pe-o zână ş’a pus-o pe un scaun. Dacă a văzut-o aşa de frumoasă, a început să se roage la Dumnezeu ca să-i dea suflet; şi aşa din inimă ce s'a rugat, că Dumnezeu i-a însufleţit-o: avea cu cine să se mai ieie. f?i pentru că Dumnezeu făcuse aşa minune, i-au zis şi fetei,, «Fata lui Dumnezeu». Când îi ziceâ mumă-sa «Pentru Dumnezeu fă cutare lucru», atunci fata numai decât punea mâna la treabă. Şii avea spor ! Da — de nu-i pomoniâ de Dumnezeu tăcea ca o mută şi nu făcea nimic. Ş’aşa azi, aşa mâine, numai într’o zi, feceoru de împărat din partea locului, trecea pe acolo la vânat, când prin drept de casă vede minunea de fată stând pe un scaun la fereastră şi cosând la gherghef. Nici că s’a mai dus la vânătoare : S’a întors acasă şi... nu, că el se însoară cu fata din pădure, şi a douazi a plecat într’acolo s’o ceară de nevastă. Dar femeea cum aude una ca asta, începu să spuie că n’are nici o fată, vezi se deprinsese cu ea şi nu-i veniâ s'o dea. «Ba —ai!», «Ba n’am !» Ba ai c’atn văzut-o la fereastră». «Ba n’am ferit-a Dumnezeu că aceia-i fata lui Dumnezeu nu-i a mea». Ce să-ţi pui cu un fecior de împărat ! A luat-o, s’a însurat cu ea şi pace bună! Da vezi, acum de când eră la palat, fata lui Dumnezeu nu mai spunea o vorbă, şedea mută chitic de-ţi era mai mare jalea să vezi aşa frumuseţe de chip fără de grai. Azi aşa, mâine aşa. .. dela o vreme feciorul de împărat s’a săturat di-o mută; o închise într’un turn şi s'a însurat cu fata unui împărat. Acu... auzi împărăteasa că în turn e închisă nevasta di’ntâi a bărbatului ei. Intr’o zi, hai s’o vadă şi ea. Muta la terestră sta şi torcea borangic, şi cum torcea numa-i pică fusu jos. Nici una nici două, îşi ia nasul frumuşel cu mâna şi-l trimete să-i aducă fusu apoi ia frumos nasul de jos, şi-l pune la loc şi nasul se aşează la loc ca de când lumea. Să minunează împărăteasa de ce vede şi se întoarce la palat să facă şi ea aşa. Când vine împăratul ş’o găseşte slută, nu mai vrea să trăeascâ cu ea, ş’o trimete la tatâ-su, iar după câtă-va vreme se însoară din nou. Da ştii, vorba se duce ca vântul, auzi şi nevasta asta de nevasta din turn şi Be duce s’o vadă. Când ajunge acolo fata lui Dumnezeu se apuca de făcut mâncări. Toarnă ea apă într’o strachină, îşi taie mâinile, le spală, le face mâncări, că minunea Domnului se făcuseră peşti şi ei îi crescuseră altele. Se întoarce împărăteasa într’un suflet la palatul ei să facă şi ea aşa ... şi şi taie mânile. D’apoi cum şi le-a tăiat, aşa ciungă a rămas şi când vine împăratul şi o găseşte ciungă, o trimete şi pe asta la tată-so. iar după câtâ-va vreme se însoară din nou. Nevasta cea de-a treia într’o zi. .. hai să vază şi ea muta. Tocmai făcea lapte cu togmagi. îşi tăiase păru ei de aur şi-l punea în lapte, iar ei îi creştea altul văzând cu ochii. Când vede împărăteasa laptele din oală, că vezi, părul se făcuse togmagi. se întoarce asasă să facă şi ea aşa, şi cum îşi taie părul, rămâne chială. .. Cum o vede împăratul aşa sluţită nu mai trăeşte nici cu asta, ş’o trimete şi pe asta acasă. Acu îşi pune în gând împăratul să nu se mai însoare, devreme ce Dumnezeu până acuma numai de aşa neveste i-a făcut parte. Numai într’o zi când se plimbă el prin grădină, aproape de-o fântână, vede www.dacoromamca.ro 1200 ALBINA venind pe cărare două urciorelemititele şi aşii grăiau între ele: — Eu oiu lua apă întâi! — Ba eu ! — Ba eu ! Şi aşa sfâdindu-se se luară la trântă prin ţărână Unul se alese cu buza ruptă, altul fără toartă şi începură iar: — Lasă te-oi spune eu fetei lui Dumnezeu că mi-ai rupt buza! — Lasă te-oi spune eu că mi-ai rupt toarta! Cum le aude împăratul vorbind, se dă în vorbă cu ele:— Da unde vă duceţi voi, urciorelor ? — Ne-a trimes fata lui Dumnezeu să-i aducem apă. —*Da nu-i mută? — Da de unde!.. Se încruceşte împăratul şi pleacă într’acolo. Cum ajunge, intră la ne-vastă-sa, pe care o chitea mută şi începe: — Bine, pentru Dumnezeu tu vorbeşti cu toată lumea şi cu mine nu ? — Ba cum să nu vorbesc! — Da vorbit-ai până acum vre-un cuvânt cu mine? — Vezi că dacă nu-mi spuneai de Dumnezeu... Când mi-ai vorbit tu de el, am vorbit şi eu cu tine... ' Şi, măre, tare s’a mai bucurat împăratul când şi-a văzut nevasta vorbind ! A luat-o iar acasă ş’a făcut o nuntă nouă, mândră ca la împăraţi şi de-atunc’ or fi trăind şi până în ziua de azi ca în sânul lui Avram. Eu încălecai pe-o şea şi vă spusei d-voastră aşa. Ileana. — Mari mândreţe di poveşti mai ştii moş Costache ! Eietu moş Gheorghe a Cicoarei ni mai spunea aşa minuni de adormiam pe lângă el şi tot nu ne vineâ să nu-1 mai ascultăm. Eram eu micuţă pe atunci..'. Domnişara. — De unde li-ai învăţat d-ta, moş Costachi ? Moş Costachi. Ia... di la unul, di la altul, că ci era să facem? Ni mai trece de urât cu câte-o poveste. Anicuţa. — Şi oare di ci nu vorbia împărăteasa, de nu-i pomenea de Dumnezeu ? Moş Costachi. — Vezi, nepoată, ca să pomenească oamenii mai des pe Dumnezeu, nu pe necuratu, că doar Dumnezeu ajută la toată lumea. Mama Sanda. — Aşa i-aşa-i, Dumnezeu îi peste tot locul!.. Dumitru. — (Aruncând două nuci în sceDă) Ti-i-i,... iaca ulcelele se. duc la apă... Să nu vă luaţi la sfadă! (Toţi se uită după nuci şi râd). Mama Sanda. — Bată-te-ar norocul, că isteţ mai eşti! Da de unde le găsişi aşa di repide ? Dumitru. — Păi... oi li năsdrăvan! Am mâncat inima de la găina di aur din povestia di alaltăseară. (Râd toţi). Vasile. — Măi, năsdrăvan te lauzi ? Să-ţi văd puterea de mi-i ghici ce ţi-oiu spune: M’a trimes doamna de sus, la doamna de jos, să-mi dee vin şi rachiu tot într’un buriu. Da, yezi... să nu le amesteci! .. Dumitru. — Atşta ? Vasile. — Atâta ! (Cu toţii se gândesc, Lina se pleacă la urechea vecinei şi-i şopteşte ghicitoarea, pe urmă se comunică dela una la alta. îi spun şi d-rei). Dumitru. — Vin şi rachiu. .. (Gânditor) Şugubeaţă cimilitură! Moş Costache. — Să spui eu, Vasile? Vasile. — Vai de mine, moş Costache, să nu te împingă păcatu! D-ta să nu ştii? Dumitru. — Da am umblat eu vre odată cu lucru cela în mână Tincufa. — Cum să nu! Te-am văzut şi astăzi peste gard. Dumitru. — (Vesel) Tu, fa ? Ioana. — (Câscând) Nu ghiceşti, hai? Te-a întrecut copiii! Moş Costachi. — Spune tu, Anicuţo ! www.dacoromanica.ro ALBINA 1201 Anicuţa. — Te fac do râs, bădiţă ! Ştii ce i ? Dumitru. — Ia mai stai! .. Nu cumva ... Anicuta. — Oul, bădiţă Dumitre (Râd cu toţi încet). Dumitru. — Poi, dacă-i pe atâta, să spui şi eu una ... Fetele. — Să te auzim! (Leana se duce la Ionel şi-i vorbeşte încet. Acesta pleacă). Dumitru. — Ce se naşte neînsufleţit din însufleţit şi însufleţit din neînsufleţit. Domnişoara. — Asta a-i citit o unde-va, Dumitre? Dumitru. — Da, d-ră ! Mi-a dat d-1 învăţător o carte aseară şi la sfârşit sunt o mulţime de cimilituri, da nu poate să ghicească nimeni! Moş Costache. — Tu mă ! Dumitru. — Da !.. Tofan. — (Până acum a citit) Oul şi găina ! Mama Catinca. — Te-ai făcut de râs, Tofane ! Ce-ai făcut până acum măiculiţă ? Ai dormit? Catinca. — Da de unde !.. De când tot citeşte el acolo ..! Mariuca. — O fi găsit scris în carte. Maranda. — Am însetat de când tot cos (Se duce de bea apă). Anca. — Eră să iei foc şi nu ştiai ce ţi trebue. Maranda. — Chiar aşa, cumătră ! Cu vorba şi cu gliiduşiile băeţilor iştea, trece seara şi nici nu ştii! Şi cu spor!.. Irina. — Zău aşa, cuscră! Acasă nici in ruptul capului nu în-pleteam atâta! Ii chip ? Se ţin plodurile de tine scai! Unde iţi mai vine să pui mâna pe ceva? ! . . Domnişoara. — Dar Ionică unde s’o fi dus ? Eu aveam să-i •spui ceva. Ionică. —(Intrând) Chiar la pont, d-ră ! (Are o legătură în mână) Domnişara. — Unde-ai fost ? Ce-ai adus acolo ? Ionică. — (Dând legătura Leanei) Mama ştie ! Leana. — (Sculându-se) 11 trimesei până acasă s’aducă o pâini-şoară. Că ştii d-ră, am făcut-o aşa cum m’ai învăţat ma-ta şi Doamne bine-o mai eşit! Parcă-i dela pitărie !. . Domnişoara. — Nu-ţi spuneam eu? Şi nu mă credeai! Leana. — (începând să rupă pâinea) Aşa-i, păcatele mele ! Da.. vezi ma-ta... nu mă dumiream eu... cum adică să n’o mai fac num învăţasem dela bunica, că ea mi-a pus lopata în mână. Mă gândeam eu ... cum să pui cartofi în ea ? Mi-era teamă c’oi strica ;şi făina şi cartofii. Da... uite, dac’ai vrea să guşti şi ma-ta o bucăţică ... Domnişoara. — Cum să nu gust! ? Mulţumesc ! Leana. — (împărţind) Na, fetelor, mâncaţi şi voi, şi când veţi mărită aşâ să faceţi şi voi la casele voastre. (Către Ileana) Nu-i aşa că-i bună, cumătră ? Ileana. — Nu mai are încotro! Când oiu mai face şi eu, am să te chem să-mi arăţi şi mie. Leana. — Cheamă-mă, Ileano, cheamă-mă că viu. Ioana. — Şi eu, nu ţi-am crezut, Domnişoară! Domnişoara. — Ştiu eu că nu m’aţi crezut! Iaca vedeţi cu ochii d-tră că aşa-i. Lelea Leana cu mâna ei a făcut-o ! Mama Catrina. — Şi-i mai moale, d-ră, o pot şi eu mânca. Am să spui şi norâ-mi să încerce cum ai învăţat-o mata. Face şi ea pâne... bună... copiii o potopesc. Da... eu, .săraca de mine www.dacoromamca.ro 1202 ALBINA umblu s’o mănânc şi pe ea o află hâncu în gură... Asta... o rod cu coajă cu tot. Mama Sanda. — Aşa-i, Catrino! Parcă-i unsă cu unt. Bine făcuşi, Leano, c’ai trimis s’aducă. Leana. — Poi de, aşa am chitit şi eu! Domnişoara. — Lui Ionică nu i-ai dat, lele Leano ? Leana. — Nu ţi-am dat, Ionică ? Lasă maică, c’om merge acasă şi-i mânca de-i pofti. Moş Costache. — Tu alergaşi şi tu rămăseşi cu gura uscată ! Noi? de! mai aproape dinţii de cât părinţi. Când ne-am văzut cu bucăţica în mână, ne-am căutat de suflet... Ionică.— Lasă, moş Costache, că nu pere ţara... Domnişoara. — Doar e băeat mare . .. Măriuca.— Mai aşa... Mai ieri era numai de-o şchioapă. Ionică. — (de lângă Anicuţa) Vai de mine ielică, Măriuco, c&-tot spui? Anca. — Ia te uită, Leano, la fecioru-to cel mifc... Leana. — S’a apucat de zăluzii ? Irina. — Se umflă în pene, par’că-i un cucoş (Râde). (Sfârşitul în No. viitor). Adăpatul Calului. T-=S «Setea, scrie fisiologistul Colin, se produce în două principale împrejurări: când animalele au mân cat şi când, în timpul mistuirii sau în răstimpurile acestei lucrări, sângele a încercat o însemnată pierdere în partea lui apoasă. «Ea se arată mai des şi mai cu putere la cele ce se hrănesc cu iarbă decât la cele mâncătoare de carne, mai des la pasările ce mănâncă grăunţe decât la cele răpitoare. Ea se reînoeşte mai de multe ori la animalele cari se nutresc cu substanţe uscate, cu grăunţe, cu făină, decât la acelea cari trăesc cu iarbă verde sau cu rădăcini apoase.» Este uşor de înţeles de ce animalele ce se hrănesc cu lucruri uscate, beau mai mult şi mai des, daca ţinem seamă de scuipat, de balele şi de alte secreţiuni ale tubului digestiv, pe care ele le întrebuinţează în timpul mâncării şi mistuirii unor astfel de nutrimente, căci scuipatul şi secreţiunile acestea se produc pierzându-se apa din sânge. Un cal mâncând la un tain 4 kilograme de fân, www.dacoromanica.ro ALBINA 1203 I are nevoie pentru a-1 înmuiâ de 16 kilograme de scuipat. Magnin, un distins veterinar militar francez, ocupându-se de adăpatul calului, scrie un interesant articol asupra acestei chestiuni, în No. 100 din 15 Fevruarie 1907 din «Revista generală de medicină veterinară», ce apare în Tulusa. Cai bine îngrijiţi. Calul, scrie acest veterinar, care are apă la discreţie, bea în timpul mâncării de mai multe ori, dar de regulă el nu înghite decât câteva gâturi la fiecare băutură. Orice cal însă la un timp al zilei, după obişnuinţă, bea o cantitate relativ mai însemnată de apă: unii dimineaţa, alţii seara, alţii chiar noaptea. Cantitatea variază: unii ajung la 40 de litri pe zi, alţii se mulţumesc cu 15—20 de litri. Cagni afirmă -că după un drum de 12—16 kilometri făcuţi cu calul său în zilele călduroase din Iulie şi August, adus la grajd, care este prevăzut www.dacoromamca.ro 1204 ALBINA şi cu adăpător, vâră botul în apă pentru a se răcori, neînghiţâncl decât câteva guri de apă. Sunt persoane care se tem a da apă cailor des, şi în mod îndestulător, sub cuvânt că le-ar face rău. Aceasta este o credinţă greşită. In Englitera şi în Germania, nu numai în grajduri la particulari, dar încă şi în casarmele noi, caii au apă în permanenţă, la dispoziţia lor, pentru a bea când au plăcere. Ceva mai mult, pe cele mai multe , s'răzi din Londra se găsesc pe lângă tăbliţe pe care stă scris: Adăpaţi caii voştri, şi uneltele necesare pentru adăpat. La noi nu e nimic din toate acestea, nu avem la cunoştiinţă că ar există în Capitală grajduri, în cari calul să aibă apă la dispoziţie oricând. Tot acelaşi lucru putem spune pentru grajdurile casărmilor. Vom descri după Macnin cum se petrece birurile în cavaleria franceză cu privire la această chestiune. El zice că Franţa e departe de Englitera, căci instrucţiunile ce se dau în Serviciul interior al cavaleriei franceze, au la bază frica de adăpat. «Caii trebuie, în principiu a bea vara de două ori «pe zi, şi o dată iarna. Caii nu trebuie să bea în-«ferbântaţi. Asemenea trebue a se păzi de a bea când «sunt flămânzi, sau când au stomacul plin. In tot «cazul întotdeauna li se va împuţina apa dacă este «rece, sau când, după o muncă grea, caii sunt se-«toşi, sau când suntem nevoiţi a-i adăpâ fiind flămânzi». Prin o circulară a ministerului de războiu din 3 Noemvrie 1902, se modifică întrucâtva citatele pre-scripţiuni, făcându-se un pas bun în igiena adăpatului cailor; acea circulară glăsuiâ cam astfel: «De unele corpuri, prescripţiunea de a nu bea «caii, în principiu decât odată pe zi în timpul iernii, «a fost considerată ca impusă. «Dar cercetarea rapoartelor anuale ale veterina-«rilor a permis a constată că este adesea folositor, «pentru sănătatea cailor, a procedă în acelaşi chip «ca şi vara; iarna conduşi numai seara la adăpător, «cai beau fără măsură, şi sunt expuşi la colici. www.dacoramamca.ro ALBINA 1205 «Şefii de corp sunt înştiinţaţi, de a nu considera «ca o obligaţiune prescripţiunea de a nu bea caii «decât odată pe zi în timpul ernei; ei trebue refe-«ritor la aceasta a ţine seamă de climă, de temperatură, etc., şi a se înţelege cu serviciul veterinar, «pentru a se adăpâ caii când va judecă folositor, «de două ori pe zi iarna ca şi vara.........» Din cele spusa se vede dar, că în cavaleria franceză, adăpatul cailor, mai ales înainte de 1902, a fost departe de a îndeplini condiţiunile de igienă. In adevăr, a se adăpâ un cal numai odată în 24 ore, fie chiar earna, însemnează a-1 chinui, căci setea îi taie pofta de mâncare. Apoi la ceasul când se dă apă, ceas mult aşteptat de el, calul însetat cum găseşte, bea mult şi cu lăcomie, şi poate avea iviri de colici sau alte boale. In 1903—1904, venind în dezbaterea Societăţii centrală de medicină veterinară din Paris, chestiunea colicilor la cai, veterinarul Magnin arată că una din pricinele lor este şi adăpatul neîndestulător. In şedinţele acelei societăţi se citi şi o scriere a veterinarului şef (Jacoulet, un învăţat, tare cunoscător în ale calului. El zice: «Caii noştri sunt în deosebi neîndestulător şi rău «adăpaţi. Când un cal se desleagă, scapă, el nu «aleargă niciodată decât la adăpător; depozitul de «furaj, baniţa cu ovăz, nu-1 atrage. De mai multe «ori, am luat la mine, în serviciul meu, cai slăbiţi, «jigăriţi, cu turburări ale tubului digestiv, pentru «a-i observă şi îngriji. Le-am dat apă la dispoziţie <şi am văzut curând că îşi schimbau înfăţişarea.-Ei «beau adesea în timpul şi după mâncare, întremân-du-se şi ne mai având colici . Ei arată şi câteva procedări greşite ale ofiţerilor francezi. Intr’o zi ploioasă, şeţul unei unităţi zise: «Nu se vor conduce caii la adăpător, nu le este sete când plouă». Nu credem că la noi se petrece astfel de lucruri. Insă s’or fi petrecând la noi fapte de alt soiu, bunăoară în timpul verii, sub cuvânt că apa să fie www.dacaromamca.ro 1206 ALBINA proaspătă, nu se deschide robinetul pentru strângerea apei, decât când caii sunt în faţa sgheabului. Atuncia se întâmplă ca animalele din apropierea cişmelei să beâ cu chiu cu vai din şuroiul ce curge, iar ceilalţi să primească apa ce scapă nebăută de ei, parte din ea fiind trecută prin gura lor, întâm-plându-se de multe ori ca la caii cei mai depărtaţi de cişmea, să nu ajungă decât prea puţină apă, pe care bietele animale, căutând a o luă linge sgheabul. Aşa trece timpul şi rândul de cai e depărtat dela adăpător. Astfel mulţi dintre ei rămân numai pe jumătate adăpaţi, iar alţii mai mult păcăliţi, decât adăpaţi. De aceea se recomandă, pentru a se înlătură astfel de greşeli în adăpat, ca la sosirea calului la adăpător, sgheabul să fie gata, plin, putând fiecare animal a beâ în linişte, până îşi potoleşte setea. Irimia Popescu Medic Veterinar. Din „Nonitorut Of ici al “ (/ Iulie—2 August 1907). In Monitorul Oficial No. 79 dela 10 Iulie 1907 s’a publicat regulamentul pentru funcţionarea Muzeului „A.man“ din Bucureşti. No. 80 dela 11 Iulie: darea de seamă a operaţiilor Creditului Viticol pe anul 1906—907. No. 82 dela 13 Iulie: deciziunea ministerului de Instrucţie privitoare la posturile din nou înfiinţate în învăţământul primar rural. No. 84 dela 15 Iulie: Regulamentul şcoalei de moaşe gradul I de pe lângă Institutul Grigore Ghica Vodă din Iaşi; —- Publi-caţiunea Ministerului de Instrucţie arătând condiţiile examenelor de bursă la şcoalele normale de învăţători. No. 86 dela 18 Iulie : Modificări ale câtorva articole din regulamentul gimnaziului de fii de militari din Craiova. No. 87 dela 19 Iulie : Convenţiunea de comerţ şi de naviga-ţiune între România şi Franţa. No. 89 dela 22 Iulie : Numele absolvenţilor şi absolventelor cu diploma de capacitate pentru învăţători şi lista locurilor vacante din cari au aşi alege în ziua de 12 August. — Publicaţiune privitoare la şcolile elementare de agricultură, cari dau absolven-. ţilor drept a face serviciu militar de un an. No. 92 dela 26 Iulie : Programa şi condiţiunile de admitere în şcoala de conductori desemnatori care s’a reînfiinţat acum de Ministerul Lucrărilor Publice. www.dacaromamca.ro ALBINA 1207 No. 93 clela 27 Iulie : Condiţiunile de admitere în şcoala mi litară de infanterie şi cavalerie pentru anul 1907—'908. No 98 dela 2 August: Lista de posturi de învăţători înfiinţate pe 1 Septemvrie 1907 şi lista posturilor desfiinţate. Cronica Săptămânii- (19 Iulie —5 August). Din Ţară. = Misiunea trimisă de M. S. Regele la Constantinopol sub preşeden-ţia d-lui General Averescu, ministru de resboiu, spre a remite M. S. Sultanului Ordinul «Carol I», s’a întors în ţară. Ea a fost primită eu mari onoruri şi cu multă simpatie de împărat şi de cercurile oficiale. = S’a judecat de Consiliul de răsboiu al corpului II de armată procesul soldaţilor cari au lăsat pe locotenentul Niţulescu să fie ucis de săteni în satul Stăneşti. Au fost pedepsiţi cei mai mulţi la muncă silnică pe viaţă, alţii la muncă silnică pe timp mărginit. = 30 de studenţi ai facultăţii de ştiinţe din Iaşi, sub conducerea d. A. Obreja, au vizitat instalaţiile petrolifere dela Câmpina şi Buştenari. = Mai mulţi elevi ai liceului din Focşani au făcut o excursiune în Bucovina. = In ziua de 26 Iulie M. S. Regele a inspectat cu deamănuntul batalionul 5 de vânători care e aşezat la Sinaia. = AA. LL. Regale Principii Moştenitori împreună cu Principele Carol au părăsit ţara, mergând la staţiunea balneară Kreuznach. = La 28 Iulie un fost funcţionar în serviciul C. F. R. a atentat la viaţa d-lui Miclescu, directorul general A tras cu un revolver, dar 1 a lovit in picior şi rana nu e primejdioasă. = Societatea de salvare din Bucureşti s’a aşezat pentru un an în Azilul «Teodora Cazzavillan - de pe Cheiul Dâmboviţei. = O delegaţiune de ofiţeri japonezi a fost în Capitală Ei au vizitat câteva cazarme, au cercetat forturile din jurul oraşului, au asistat la mici manevre. In ziua de 18 Iulie au fost primiţi de M. S. Regele la Sinaia. = In ziua de 20 Iulie s’a ţinut în oraşul Buzău un congres al meseriaşilor din ţară. = In multe părţi ale ţării s’au făcut zilele acestea alegeri pentru con-siliiele judeţene. Din Macedonia. = O bandă grecească a fost descoperită în curtea unei biserici grece din Seres. Trupele turceşti au urmărit-o şi au distrus o parte din ea. = Guvernul turcesc a intervenit energic pe lângă cel grecesc pentru ca să înceteze mişcarea bandelor greceşti în Macedonia. Acesta a făgăduit că va lua toate măsurile posibile, va pune pază strictă la frontieră şi va urmări pe toţi ofiţerii ce s.e află în congediu pentru ca nu cumva să se amestece şi aceştia între bandiţi. Din ţări streine. = In Anglia sunt două Camere : una zisă «Camera comunelor şi alta zisă «Camera Lorzilor; în cea d’întâiu membrii sunt aleşi, în cea de a doua locurile se moştenesc din tată în fiu. Acum se discută în mod foarte serios desfiinţarea Camerei Lorzilor. = Societăţile corale germane au ţinut al şaptelea congres al lor în oraşul Brtslau. La deschidere au fost de faţă şi împăratul Wilhelm. Au participat 15.000 de cântăreţi. = In oraşul Casablanca din Maroc (port aşezat pe coasta din spre www.dacoromamca.ro 1208 ALBINA t ' Oceanul Atlantic), indigenii au năvălit asupra Europenilor. Multe prăvălii au fost devastate, şi mulţi Europeni au fost ucişi. Din multe oraşe ale Marocului Europenii au început să fugă. Numai pe un vapor, au trecut in Spania 40J de persoane. Puterile Europene interesate au hotărât să trimeală vase de răsboiu spre Maroc. Trupe franceze şi spaniole au debarbat în oraş. Indigenii au tras focuri asupra trupelor şi au rănit mai mulţi soldaţi francezi. Oraşul a fost ocupat inilităreşte de trupele franceze şi spaniole. S au bombardat satele dimprejur, în cari sunt adunaţi Marocanii. Au pierit mulţi din ei, iar unele sate au fost distruse cu totul. = Patriarhul sârb din Carloviţ Brancovici a murit. = Din Rusia emigrează zilnic foarte mulţi Evrei în America. = In ziua de 21 Iulie, în faţa portului german Swinemuende, în largul mării s’au întâlnit vasele împăraţilor Rusiei şi Germaniei. împăraţii şi au făcut reciproc vizite şi au avut lungi consfătuiri. Multe ser- i bări s'au dat cu această ocazie. = S’a închis congresul internaţional contra alcoolismului ţinut la Stockholm. S’a hotărât înfiinţarea unui biurou internaţional permanent care va avea sediul la Lausanne (Elveţia). = In oraşul Louvain din Belgia s’a deschis un congres al gimnasticei. Iau parte peste 8.000 de gimnastici din ţoale ţările lumii. Dela noi a plecat d. D. Ionescu, inspector de gimnastică şi câţiva maeştri. = La Ischl, in Austria, s’au întâlnit împăratul Austriei şi Regele Angliei. Se zice că, în conversaţiile lor, s’au luat oarecari hotârîri privitoare la situaţia din peninsula balcanică. INFORMAŢIUNI — S’au făcut oarecari modificări în Regulamentul gimnaziului de fi de militari. Vârsta cerută o de 10—14 ani pentru cl I, 11 — 15 pentru cili, 12—16 pentru cl. III, 13—17 pentru cl. IV. Candidaţii trebuie să prezinte certificatul doveditor că au dat examen la stat pentru clasa imediat infe-, rioară; să fie sănătoşi şi cu bună purtare. — Academia va da din fondul Adamachi o bursă unui absolvent al şcoalei superioare de meserii care va merge în străinătate să se perfecţioneze în construcţia maşinelor. Cererile se primesc la Academia Română, unde se pot cere şi informaţiuni mai amănunţite. — S’a modificat art. 65 din Regulamentul Legii de recrutare. E dispensat de armată cel mai în vârstă dintre orfanii de tată şi mamă, îndeplinind eondiţiunils: 1) să asigure existenţa fraţilor sau surorilor mai mici; 2) ca ceil'alţi fraţi sau surori orfani să fie lipsiţi de mijloace de vieţuire; 3) ca fratele cel mai mare ce cere această dispensă să se achite în adevăr către fraţi şi surori de obligaţiunea ce-i revine de a-i susţine şi asistă la toate nevoile lor. In fiecare an până la trecerea în rezervă a celui scutit, acesta se va prezintă în faţa consiliului de revizie spre a dovedi că se continuă cauza scutirei. — Iată absolvenţii cu diplomă ai şcoalei normale *Carol I» din Câmpulung: Bardan A. I., Bărbulescu D., Biţan C., Branişte M., Bratu S M., Butoiu D. I , Cârnu I. I., Cojocaru N., Constantin M. I., Cristea D. Dobre V. D., Dragomirescu Gh., Dumitrescu A. M., Dumitrescu A. Stoica Dumitrescu C. D., Dumitrescu T., Dumitrescu M., Dumitrescu T. St, Georgescu D., Georgescu Gh., Dodică T., Grigore I., Gogoţ A. M , Gor-goiu V., Grigoriu D, Ilornea D., Ionescu I. N., Ionescu T. C, Ioniţă N. Al., Ioniţă T. I., Macovescn N, Manea A. F., Mareş A., Marinescu I. P., Marin C., Maxen Gh., Mihâilescu I. I., Moisescu G. I., Neagu I. I., Neicu 1., Nicolescu C. N., Nicoleseu I. D., Oancea St. I., Pană I. Gh.,’ Petrescu Gr., Pleşoianu P., Podoleanu St., Popescu C. I., Popescu I. H., Popescu I. N , Popescu N. N., Popescu T. Isofaehe, Sinu A. N., Stoinescu C. M., Ştefănescu V., Tânase Gr., Tânase St., Teodor V., Teodorescu N.. Uliae B., Vălescu Gh., Velicescu Gh., Vlâdescu Gli., Vişoiarm Gh., Zmfira N. www.dacaromamca.ro ALBIM \ 1209 = La 15 Ianuarie 1908 se va ţinea la Universitatea din Iaşi concurs de agregaţie pentru catedra de patologie internă. = La 1 Oetomvrie 1907 se va ţinea în Bucureşti concurs pentru mai multe burse ce se vor acordă tinerilor spre a merge în străinătate ca să-şi desăvârşească studiile : a) o bursă pentru studiul himiei la Berlin; b) o bursă pentru studiul arheologiei în Germania, Italia şi Grecia; c) o bursă pentru studiul comercial superior la Lipsea ; d) o bursă pentru studiul ceramicei in Germania. (Monitorul Oficial No. 75). = Academia Română va acordă o bursă din fondul Adamachi pentru studiul ingineriei cu aplicare la edilitatea publică. Studiile se vor face în cea mai mare parte în Germania. Concursul se va ţine la 12 Septemvrie 1907. înscrieri până la 6 Septemvrie. Candidaţii să fie diplomaţi ai şcoalei do poduri şi şosele. = Pentru anul şcolar 1907 — 908 sunt vacante la şcoalele normale de învăţători şi învăţătoare: 34 locuri de bursieri şi 6 de solv. cl. I la şc. din Bârlad; 40 5 » » I » «Vasile Lupu», Iaşi; 8 » • 5 » » IV aceiaşi şcoală ; » I la şcoala din Craiova; 50 » S> 5 » 5 » » 5 » » IV aceiaş şcoală; » I la şcoala din Câpipulung; 36 » » 20 4 » » 10 » IV aceiaş şcoală ; 27 » la Azilul «Elena Doamna» din Bucureşti. Cererile de înscriere se primesc la direcţiile şcoalelor până la 19 August pentru şcoalele de învăţători; până la 10 August pentru şcoalele de învăţătoare. Actele ce se cer pentru şcoalele de învăţători clasa I sunt: a) extractul de naştere; b) actul de vaccină; c) act doveditor că e fiu de rqmân; d) certificat de absolvire al unei şcoale primare; e) certificatul de bună purtare. Vârsta cerută este între 14 şi 17 ani. Pentru clasa IV a şcoalelor de învăţători se cer aceleaşi acte, dar cel dela punctul d) să fie certificat de 4 clase de liceu sau de gimnaziu. Vasta: să nu fi împlinit 19 ani. Actele ce se cer la secţia Normală a Azilului Elena Doamna clasa I sunt: a) Extract de naştere ; b) act de vaccină; c) certificat de absolvirea şcoalei primare; d) certificat de bună purtare; c) dacă e fiică de învăţător, certificat că tatăl său a servit 10 ani sau a decedat; f) dacă e fiică de sătean, certificat dela primărie doveditor că tatăl e cetăţean român. Vârsta este între 13 şi 16 ani. Pentru mai multe amănunte vezi «Monitorul Oficial» No. 48 dela 15 Iulie 1901. == Pe ziua de 1 Oetomvrie 1907 Ministerul Instrucţiunii va întemeia în târgul Bucecea (jud. Botoşani) o şcoală de gospodărie ruro l i. = In zilele de 5, 6 şi 7 Septemvrie vitor se va aduna în Bucureşti al treilea congres internaţional al petroleului. == Pentru anul şcolar 1907—1908 se primesc ca elevi ai şcoalei militare de cavalerie dintre absolvenţii fiilor de militari din laşi www.dacoromanica.ro 1210 ALBINA dintre absolvenţii liceului (opt clase), dintre subofiţerii din trupe cari au cel puţin 4 clase de gimnaziu. = La şcoala profesională de fete «Roşea Codreanu» din Bârlad sunt vacante 10 locuri de bursiere pentru clasa I. înscrierile se primesc până la 25 August la Direcţia şcolii. Concursul începe la 1 Septemvrie 1907. Pentru amănunte : Monitorul Oficial No. 89 dela 22 Iulie 1907. = La 16 August 1907 se va ţinea la reşedinţa fiecărui judeţ pentru bursele acordate de judeţe şi comune, iar la 6 Septemvrie pentru bursele Statului în localurile următoarelor şcoli de agricultură: Roman, Striharet, Armăşeşti, Nucet, Alexandria, şi Râm-nieul-Sărat. Vezi Monitorul Oficial No. 89 dela 22 Iulie 1907. = La cele două Seminarii ale Statului sunt vacante 58 locuri pentru bursieri şi 20 pentru solvenţi. Concurs se ţine la Craiova şi la Bucureşti, pentru Seminariul Central: la Galaţi şi la Iaşi pentru Seminariul «Veniamin». Concursul e numai pentru clasa I. înscrierile se fac între 1—15 August iar concursul începe la 1 Septemvrie. Pentru amănunte să se vază Monitorul Oficial No. 92 dela 26 Iulie 1907. Serbări şcolare. La şcoala mixtă «Vasile Grigorescu Econom» din Petia, comuna Ple-şeşti, judeţul Suceava, s’au distribuit premiile la elevii silitori în ziua de 29 Iunie. După cântarea Imnului Regal de către elevii şcoalei, s’au rostit cuvântări de d-1 Cleonic Titu, diriginte şi I. V. Blându farmacist. Au urmat cântări şi recitări ale elevilor. După aceasta s’a dat premiile de către P. C. Sa părintele Vasile Grigorescu, fondatorul şcoalei. Premiile au constat din cărţi, rechizite şcolare, din cari o bună parte au fost cumpărate de către P. C. Sa; la eleve pe lângă aces'ea s’a mai distribuit câte 2*/, m. stofă pentru haine, procurate tot de fondatorul şcoalei. Obştii sătesti, » > In comuna Tg. Bereşti, jud. Covurlui. prin stăruinţa activului învăţător diriginte Gh. Strălulescu, Preotul Ştefan Bogatu, Gh. Lazer şi Pr. Th. Manoliu, s’a înfiinţat o obşte sătească, luând în arendă moşiile Voi-neşti-Ţopeni, cu preţul de 10,000 lei anual. Statutele au fost întărite la jud. ocol. Horincea şi publicate în «Monitorul Oficial.» inŞCIINŢARE Pentru lunile de vară, Redacţiunea ((Albinei» a decis — ca şi în anii precedenţi — să scoată numere duble la câte două săptămâni. Astfel apare acum No. 45 5 (August) şi 4G (12 August) şi vor urmă: No. 47 (19 August) şi No. 48 (26 August) vor eşi împreună la 26 August. www.dacoramamca.ro ALBINA 1211 P A G m A GL UMEAŢĂ un BĂ,'AC DE CREABÂ — Ce am auzit? Ţi-a închis băiatul la puşcărie? — Aşa, dragă! Şi ce băiat de treabă ! Tot ce fură aducea acasă .. ?.. -------------------- www.dacaromanica.ro 1212 (7* L ALBINA LICITAŢIUNI In ziua de 21 August 1907, ora 10 dimineaţa, se va ţine la Eforia Spitalelor civile din Bucureşti, b-dul Elisabeta, No. 3, la citaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a pădurilor următoare : «Judeţul Argeş», 1. 1.028 arbori de esenţă frasin din pădurei-Toca Grebla Groşi, garanţie provizorie lei 2.000. Vânzarea pe arbore. Estimaţia lei 13 arborele. «Judeţul Prahova». 2) 2.106 arbori din pădurea Cazacu, garanţie provizorie lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 9.293. 3) . 2.108 arbori din pădurea Ceauşoaia, garanţie provizorie lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 10.160. 4) 2.120 arbori din pădurea Măneciurele (Schiuleşti) din care 1.108 fagi şi 1.012 brazi, garanţie provizorie lei 800. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 13.383. 5) 1.000 arbori din pădurea Piscu Leurzei, garanţie provizorie lei 300. Vânzarea pe arbore. Estimaţia lei 2 bani 0,5 arborele. 6) Două pachete din pădurea Scârnava (Balaca Scăeni). Garanţia provizorie este de lei 1.000. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 742. bani 90'liectarul. 7) Şase parchete din pădurea Valea Manti Pantazi şi Nisipoasa. Garanţie provizorie lei 1000. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 996 bani 35 hectarul. «Judeţul Râmnicu Sărat». 8) 540 arbori din pădurea Bordeşti. Garanţie provizorie lei 500. Vânzarea pe arbore. Estimaţia lei 6 bani 50 arborele. «Judeţul Vlaşca». 9) Cinci parchete din pădurea Duşani. Garanţie provizorie lei 1.500. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 315 bani 40 hectarul. 10) Cinci parchete din pădurea Rădeni Zădăriciu. Garanţie provizorie lei 2.000. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 470 hectarul. Condiţiunile speciale şi cele generale pentru aceste păduri se pot vedea la arhiva secţiei silvice din servieiul domenial al Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti în toate zilele de lucru între orele 11—1 p. m. Art. 72—83 din legea Comptabilităţil publice sunt aplicabile. Supraoferte nu se primesc. Ofertele vor fi redactate conform modelului de mai jos. Ofertă. Sub semnatul1).............domiciliat în 2).............sunt a- mator a luă în exploatare “)............din pădurea.............. situată în judeţul............publicată a se vinde spre exploatare prin «Monit.Oficial» No. 4)..........din 5).............şi o- fer lei...........pe ')............. Declar că am deplină cunoştiinţă de condiţiunile generale şi speciale de exploatare a acestor....................şi mă oblig a le respectă. Depun o dată cu aceasta şi lei ’).............în 8) . . . garanţie provizorie prescrisă de condiţiunile speciale. Semnătura. Explicaţiuni. 1) Numele şi pronumele. 2) Se va indică axact locul unde domiciliază concurentul. www.dacaromamca.ro ALBINA 1213 3) Se va indică numărul parchetelor sau nnmărul arborilor scoşi în vânzare. 4) Numărul Monit. Oficial în care a apărut publicaţia de vânzare. 5) Anul, luna şi ziua apariţiunei monitorului. 6) Se va arătă preţul ce oferă pe hectar, pe arbore sau în bloc, după cum este trecut în condiţiuni că se face vânzarea. 7) Se va indică suma exactă în cifre şi litere. 8) Se va arătă dacă suma depusă este în efecte sau numerar. =• In ziua de 10 August 1907 ora IO1/», am., se va ţine la Eforie, b-dul Elisabeta, licitaţie publică orală pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor strict necesare ce urmează a se face caselor din strada Fântânei No. 46 din Bucureşti. Devizele fiind în sumă de lei 2.092,70. Supraoferte şi oferte condiiionale nu se primesc. Garanţia pentru admitere la licitaţie va fi de lei 5 la sută din suma devizului, -cunoscând că cea definitivă va fi de 10 la sută din suma rezultată la licitaţie. = In ziua de 14 August 1907, pentru darea în întreprindere a construirii şi reparaţii: Un pătul de porumb pe proprietatea Popeni, judeţul Ialomiţa devizul fiind în sumă de lei 6.744, 45. Supraoferte şi oferte coodiţionale nu se primesc. Condiţiunile, planurile şi devizele se pot vedeâ la serviciul do-roenial, secţia bunurilor,’în zilele de lucru între orele 10V*— 12’/a a. m. Domnii concurenţi spre a luâ parte la licitaţie vor trebui să depună ca garanţie provizorie lei 5 la sută din suma devizului cunoscând că cea definitivă va fi de lei 10 la sută din suma rezultată la licitaţie. = In ziua de 14 August 1907, pontru arendarea pe un period de 10 ari cu începere dela 23 Aprilie 1908, a moşiei Rădăcineşti comuna Dângeşti, judeţul Argeş, garanţie provizorie lei 1.100. Oferte condiţionale şi supraoferte nu se primesc. = In ziua de 17 August 1907, pentru vânzarea a două dinamuri cu accesorii: Garanţie pentru admitere la licitaţie va fi de lei 500. Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. = In ziua de 17 August 1907, pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor stricăciunilor cauzate ecaretelor vechi şi noui cu ocazia răscoalelor, la moşia Drăoşani, corn. Drăgăşeni jud. Teleorman. Devizul fiind în sumă de lei 5.905 bani 54. Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. = In ziua de 22 August 1907, pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela 26 Octomvrie 1907, a următoarelor imobile şi anume : Din Bucureşti 1. Casa Penescu, din strada Fântânei No. 46, garanţie provizorie lei 300. Palatul Eforiei, B-dui Elisabeta. 2. Va din prăvălia No. 4, garanţie provizorie lei 300. 3. Prăvălia No. 1, garanţie provizorie lei 800. 4. Prăvălia No. 2, garanţie provizorie lei 600. 5. Pivniţa de sub prăvălia No. 4, garanţie provizorie lei 75. 6. Apartamentul No. 3, etaj II, garanţie provizorie lei 300. www.dacoromamca.ro 1214 ALBINA Casa Pencoviţi (str. Soarelui şi Covaci) 7. Magazia din str. Soarelui, închiriată d-lui N. C. Julluris, garanţie lei 350. 8. Magazia din str. Soarelui închiriată d-lui Em. Tsachis, garanţie lei 175. 9. Pivniţa din str. Covaci, închiriată d-lui EmJ Tsachis, garanţie lei 100. 10. Apartamentul din curtea caselor din str. Covaci (litografie) garanţie provizorie lei 250. . Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. = In ziua de 25 August 1907, pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor necosarii schitului Şerbăneşti din jud. Vâlcea. Devizul fiind în sumă de lei 1.626 bani 60. Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiumile şi devizul se ’ pot vedea la serviciul Domenial, secţia bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele lO'/s—12’/„ a. m. Domnii concurenţi spre a lua parte la licitaţie vor trebui să depună ca garanţie provizorie lei 5 la sută din suma devizului cunoscând că cea definitivă va fi de lei 10 la sută din suma rezultată la licitaţie. = In ziua de 31 August 1907, la Eforie şi la primăria comunei Floeşti, pentru concedarea spre exploatare a puţurilor şi insta-laţiunilor petrolifere dela Ochişoru, moşia Sărasca, Matiţa şi Delniţa, judeţul Prahova. Supraoferte oferte condiţionale nu se primesc. Garanţie pentru admitere Ia licitaţie va fi lei 100. = In ziua de 31 August 1907, la Et'orie şi la primăria oraşului Brăila, licitaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea de veci a locului din oraşul Brăila, strada Călăraşilor colţ cu strada Malului, în întindere de 1.407 m. p. garanţie’ provizorie lei 2.100. Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile speciale precum şi orice informaţiuni, se pot luă la serviciul Domenial, secţia Bunurilor la Eforie, iar la Brăila la şeful circomscripţiei în toate zilele şi orele de lucru. Licitaţia se va ţine conform art. 72—83 din legea comptabili-tăţii publice. Mulţumiri. _= învăţătorii Şt. Georgescu şi Zoe Segârceanu, dela şcoalele primare din Buftea şi_ Flămânzeni, comuna Bucoveni, judeţul Ilfov, aduc viile lor mulţumiri Pricipelui Barbu Al. Ştirbey, pentru că cu ocazia distribuirii premiilor au dat ambelor şcoli patru sute lei, cu cari s’au cumpărat cărţi şi haine elevilor premiaţi. = Gh. Angeleseu, învăţător, comuna Câlineşti-Vâlcea, aduce vii mulţumiri socielăţei Zweifel et Co. din Bucureşti, pentru bunăvoinţă ce a avut de a dărui câte 50 lei ca ajutor la cumpărare de cărţi de premi. la finele anilor şcolari 1904 — 905, 905 — 906 şi 906 — 907. Asemenea ma. aduce mulţumiri Societăţei Rueschi et Petcoff din Rusciuc şi Societăţe. Milch şi Storfer din Budapesta, care au dăruit fiecare câte 20 lei la fi nele anului 1906—907. Poşta redacţiei. — D-lui X. Xwliliviţiu., Karaszto. — Vi s’a răspuns la întrebări prin scrisoare. Nu ştim dacă adresa ce aţi arătat e îndestulătoare. — Poeziile «Dor de Casă» şi «Glasul unui cerşetor», cu părere de rău nu Ie putem publică._______ www.dacaramanica.ro „STEflU fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalimleru, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Somănescu, mar e proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con st. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gflrboviceanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescn Procople, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. IVegoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor. — Cenzori, Const. Alimăueşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. louescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membri Însorişi şi ootizaţiunl plătite (urmare). Gh. Chiriacescu, învăţ, (corn. Crunţi, jud. Ialomiţa), 1 leu; Mircea Şt Popescu, copil (com. Ceacu. jud. Ialomiţa), 1 leu; N. Călinescu. învăţ, (corn. Călăraşii Vechi, jud. Ialomiţa), 1 leu; N. Filip, prof. (Calea Moşilor 165, 5 lei; Elera Bădulescu, inst. (str. Tăbăcari 71). 2 lei; Farmacist Gheorghe Daianu, (Tulcea), 3 lei; N. Negacenschi (com. Câşla, jud. . Tulcea), 1 leu; Dr. Belzoni (com. Macin, jud. Tulcea), 2 Iei; G. Popescu Hariton (com. Congaz, jud. Tulcea), 1 leu; Co=tache Grigoriu (com. Congaz, jud. Tulcea), l.azăr Rolingher (com. Concaz, jud. Tulcea), 1 leu; Vasilchiţa M. Vasiliu (com. Congaz, jud. Tulcea), 1 leu ; M. Brăileanu (com. Concaz, jud. Tulcea), 1 leu; Nacin D. Nacin (com. Congaz, jud. Tulcea), 1 leu; Iordan Dobre (com. Concaz, jud. Tulcea). 1 leu; Gh. P. Cordaş (com. Babadag, jud. Tulcea), 2 lei; Tilu Mănescu (com. Babadag, jud. Tulcea). 2 lei; Jovi S. Merof (com. Babadag, jud Tulcea), 2 lei; Stoico Nicolo (com. Babadag, jud. Tulcea). 2 Iei; Panait Merof (comuna Babadag, jud. Tulcea), 2 lei; Doctor G. C. Lecca (com. Chilia Veche, jud. Tulcea), 2 lei; N. Coculescu, prof. universitar (str. Piaţa Amzii), 20 lei; Mavrocordat (Botoşani), 40 lei; R. Savinescu (Botoşani), 40 lei; Goraluţ. Ciomoc (Botoşani), 40 lei. Teodor Buzdugan (Botoşani), 40 lei; D. Ursianu (Botoşani). 40 lei; A. Enacovici (Botoşani), 0 lei; V. Vasiliu (Botoşani), 40 lei; Mihalache P. Băznoşanu (com. Bottos. propriet., jud. Botoşani), 40 lei; C. Călinescu (com. Tg. Burdujeni, jud. Botoşani), 4 lei; Maria Tomida, inst (şc. de fete No. 4 oraş Botoşani), 2 lei; Aristia Peţrescu, inst. (şc. de băeţi No. 3, oraşul Botoşani), 2 lei; Elena Dră-goi, învăţ. (Tg. Bucecea), 1 leu; Maria Demetru, învăţ. (Tg. Bucecea), 1 leu; Telega, învăţ. (com. Cerneşti), 2 lei Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 700, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.333 lei. (Va urma tn numărul viitor). www.dacaramanica.ro LIBRĂRIA NAŢIONALĂ Societate Cooperativă pe Acţiuni 47, Calea Victoriei, 47—Bucureşti înfiinţata cu scopul de a Ieftini articolele de librărie şi papetârie CĂRŢI PENTRU CURSUL V ☆ ☆ * ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR Cărţi Literare Române şi Franceze Material Pentru Şcoaîe şi Biurouri == Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PiCTURĂ Ş! DESEMN :=== MARE DEPOSIT DE HÂRTIE —-.......— Preţurile mai eftice ca crl-unde. 52-15 AL Societă|ii in comandită W EIL, J 0 S E P H & Co. Bucureşti — Strada Smârdan No. 7 — Asortat cu tot felul de unelte aratorii, maşini agricole, pentru viticultură şi industriale din cele mai renumite fabrici dia străinătate. So garantează pentru soliditate şi buna funcţiune. Se fac preţurile cele mai avantagioase. Se acordă condiţiuni de plată favorabile. Cereţi catalogul gratis şi franco. 10 9 Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-aor Rasidescu, Str. Doamneil6.- l,9.285i www.dacaromamca.ro