Anul X Nc. 41—42 8 -15 Iulie 1907 Redaoţia şi No. 9-Bucureşti OSTA POPULARA Apare în fiecare 'Duminecă ---- e iun! » a Pantru anuneluri l leu linia I Abonamentul în atrâln. pe an iei % Un număr.............ie bank Miea publloltate, 5 bani euvântui* Manusoriptele nepublioato se ard. SUMMRUJb ; Sofia Nădejde, Maştiha.— St N., Cetatea Colţei şi întăriturjle dela Selea. — /oan Gri-gorian, Din învăţăturile Mântuitorului.—D. Celeor, Dinicu Golescu.—5. N., Formarea min-ţei şi a inimei. — C. N. Mateescu, O nouă variantă a baladei poporane despre Mănăstirea Argeşului.—Pâinea în vechime.—C. Rădulescu-Codin, Norocul (poveste). — /. Ch. Popovici, Necesitatea protecţiunei animalelor.-- Raia. — Giuseppe Garibaldi. — Teodorescu-Hiri- leanu, Comoara pământului.—Irimia Popescu, Păduchii câtorva animale domestice.— Pentru cercurile culturale.—Sfătuitor. Ingrijiţi-vă gura î—Comerciul cu fructe.—înştiinţare.— Cronica săptămânii.—Informaţi”ni.—Mulţumiri.—Erată. Sfaturi practice : Pomii neroditori. Notiţe din reviste: Mirosul de brad şi aerul stricat din odăi. — Cum se petrece viaţa unui om V— Păstrarea ou ăl or. Pagina glumeaţă: Glumă din Ardeal. Ilustraţluni: Planul ruinelor dela Colţea.—Dinicu Golescu Aron Florian. — Giuseppe Garibaldi.— Păduche de berbec;— Păduche de capră ; — Păduchele porcului. — Uscător de fructe de pe Dom. Coroanei Gherghiţn. MAŞTIHA. % '•■Ql arioara e o fetiţă cu ochii ca două albăstrele, apă-1P rate de gene lungi, cu părul bălaiu şi moale ca mătasea. Dar faţa trasă şi searbădă pierduse ve-.y selia şi gingăşia copilăriei. Femeile, când o văd, oftează gândind: «De cât să rămâe copil fără mamă, mai bine ar muri înnaintea ei.» Abia opt ani, şi poartă grija frăţiorului mai mic. Aşa, slăbuţă, îl ia în braţe, când plânge, îi strânge flori şi pietricele, îi face din te miri ce, jucării ca să tacă, ştergân-du-i lacrimile cu mâneca, îl mângâe: «Taci, puiule, nu plânge că te-aude lupul.» Băieţelul, cu glas înnecat de lacrimi, întreabă: «Şi ne mănâncă, Uţo?» — «Dacă te-aude, vezi bine.» Copilul lipeşte căpşorul bălan de pieptul surioarei şi suspinând îngână: «Tac, Uţo- dar mi-i foame.» Mărioara oftează gândind: dacă ar cere pâine, maştiha ar certa-o. «Pân ne dă mama mâncare, să-ţi spun povestea cu trei ezi, vreai.?» — «Spune.» www.dacoromanica.ro 1084 ALBINA Poveştile Uţei ţineau adesea loc de mâncare lui Niculiţă. Eră în ziua de sfântul Petru. Toader, tatâ.1 copiilor, nu plecase la cărăuşie. Sătul de drumuri, după ce-a mâncat, s’a dus în livadă şi s’a culcat ascuns în earba mare pân la brâu. Mărioara şi cu frate-său au fugit şi ei din casă, doar ar mai scăpă de gura Ileanei, care nu-i mai slăbea cu ocările şi blestemele. Au mers încet tocmai sub un măr din fundul pomătului. Fetiţa, şi-a culcat frăţiorul cu capul pe braţe şi-a început să-i cânte: «Maştiha m’a tăiat; în oală m’a fiert, tata m’a mâncat, oscioarele sub masă le-a aruncat. Surioara mi le-a adunat şi sub un pom le-a îngropat. La patruzeci de zile sufleţelul în porumbel s’a prefăcut.» Fetiţa cântă trăgănat, duios, aşa cum îi eră inima, i se pă-reâ că dânsa e fata din poveste. La urmă oftă adânc de jalea cântecului, băieţelul oftă şi el de mila băiatului tăiat şi zise: — Rău e făr de mamă ? — Niculiţă, puiule, e rău când n’ai mamă adevărată. Cum ne bate ! Poate odată şi dânsa o face ca maştiha din poveste. Auzi tu, Niculiţă? — Aud, dar eu nu vreau să mă taie, că doare. Nu-i aşa, Uţo? — Nici eu nu vreau. Ştii una, hai să fugim în lume, de cât să răbdăm foame şi bătaie. — Să fugim, Uţo. — Seara când a venit tata şi ne-a chemat la masă, dânsa a sărit cu gura c’am mâncat. Noi, bieţii, eram flămânzi. Dela amiazi, c’o bucăţică de mămăligă şi de borş cu bu-rueni. Dânsa a mâncat în ascuns ouă. Am văzut găoacele la gunoiu. Zice că Ie vinde să ia sare şi gaz, parcă tata nu-i dă bani. Când a întrebat-o de n’are ouă a zis: «De unde? Le mănâncă hămisiţii de copii.» Tare-i rău făr de mamă, Niculiţă. — Rău, Uţo, tare rău! — A adus tata peşte şi pâne. Nouă nu ne-a dat nici cât la un şoarece. Să fi cerut eră vai de pielea noastră. Când nu-i tata acasă, mă bate, şi de necaz, te bate şi pe tine făr de milă. — Da, şi mă doare. — Mâna şi spatele mi-s vinete de eri, când mi-a tras cu www.dacoromamca.ro ALBINA 1085 cobiliţa că n’am venit curând dela apă. Să nu fii tu, Niculiţă, m’aş duce pe gârlă ca fata morarului. Pe cea lume poate o fi mai bine. — Acolo nu ţi-e foame şi nu te bate. — Poate aşi găsi pe mămuca cea bună. Ţii tu minte Niculiţă cum ne la şi ne pieptănă de cu milă? — Asta eră să ne opărească. — Nu i e milă de noi. Mămuţa, săraca, de căpătă un covrig, ni 1 aduceâ nouă. — Asta s’ascunde şi nu ne dă nici ce-aduce tata. — N’am avut noroc ca alţi copii. Dimineaţa, Tincuţa s’a dus cu mă-sa la biserică. Mi-a zis: «Tu nu mergi?» Ştii una, Niculiţă, să fugim de-acasă. — Unde? — încotro ne or duce ochii. Foame şi bătaie găsim ori ■unde. — Să fugim, Uţo. Copiii stau tăcuţi. Par’că hotărârea le mai ogoiase suferinţa. Niculiţă aţipi. Mărioara îl privi un răstimp cu drag, pe urmă îşi rezemă capul de pom, şi-o fură somnul şi pe ea. De odată copila sări ca arsă, Ileana venise pe la spate c’o nuea şi începu a o lovi, zbierând: — Dormi, duglişo. Nu plăteşti nici mămăliga. Du-te, adă apă şi toarnă la pasări. Pier de sete şi tu dormi, dormir-ai somnul mâni-tii, că bun odor mi a lăsat pe cap. Tată-tu se plimbă la crâşmă şi eu să vă robesc, mânca-var prăjiţi? Uţa tremura ca varga. Niculiţă, trezit din somn, începu a plânge. — Ce urli, diavole, că te croesc. Toader auzise şi văzuse tot. Jalea copiilor, hotărârea de a-şi luă lumea în cap îl arsese la inimă. Când a mai văzut cum zmeoaica de nevastă-sa lovea în Mărioara făr de milă, îl prinse o furie şi necaz, că sări ars din loc şi luă nueaua din mâna lleanei, strigând: — Ar trebui s’o rup de spinarea ta. Cum te ’nduri să dai într’un copil crud mai râu ca ’ntr’un câine? — Ce 1 m’ai luat argată lor! Ei să doarmă, eu să muncesc? — Te-am luat să le ţii loc de mamă. Eu aduc de toate şi copiii miei rabdă foamea. www.dacoromamca.ro 1086 ALBINA — Te-au umplut diavolii de minciuni. Din pricina lor n’am traiu în casă. Mai bine nu mâ măritam decât să fiu de râsul copiilor altuia. — Ascultă, femee, cu sila nu te-am luat nici nu te ţiu. Destul rabd de un an: copiii neprimeniţi, mai rău ca de Ţigan. Ce-au avut dela biată mă-sa s’a rupt. Cusutu-le-ai tu, barim, o cămaşă? Am adus fetei de o rochiţă şi ţi-ai făcut trei şorţuri. Broboada i ai dat-o surori-tii. Goi îi laşi, flămânzi îi ţii, de bătut îi baţi, le eşti ciumă, nu mamă. Ia-ţi. ce-i al tău să te duc de unde te-am adus. — Dar ce m’ai luat de pe drumuri? — Altfel să ştii că intru în păcat. Nu pot răbda să-mi văz copilul de râsul tău. Ai crezut că o să fiu surd şi chior, că te voiu lăsă să-ţi joci caii cum îţi place? Nu, dacă erai cu milă de copiii mei, m’aşi fi robit şi pentru tine; doar vezi, beţiv nu-s, leneş nu, muncesc şi aduc la casă; dar din munca mea vreau să aibă parte şi copiii mei. Nu să-şi ia lumea ’n cap ori să se înnece ca fata lui Petruţ. Ala nu-i tată, e câine. — Te uiţi tu în gura copiilor. îmi faci zile amare. Să vedem ce-o zice judecata. — Pân la judecată, eu te scot afară. Să nu te văd în casa mea. Judecătorii au să priceapă că nu pot ţinea călău copiilor. Uit’e, trupul fetei e vânăt ca postavul. Intr’un câine şi dai mai cu milă. Ce-ţi sunt ei vinovaţi? Doar biata maică-sa nici nu-ţi ştia de nume, să zici că-i porţi ură; copiii sunt buni; cât a trăit răposata n’a pus mâna pe ei. Şi. tu îi ucizi. — Minciuni! — Cum minciuni ? Vin aci, Măriuţă. Copila s'apropie tremurând ca varga. Toader ridică mâneca dela cămaşa fetei. Mâna şi spatele erau vergi vinete. — Ce mai zici, aspido ? Mama pădurii va fi mai blândă cu nişte copii nevinovaţi. — S’o fi lovit. — Cu ce te-a bătut, Uţo ? —; Cu cobiliţa, că n’am venit curând dela apă. Dar n’am putut, că era năvală. — Ruşine! Se vede că voi femeile sunteţi mai anapoda decât lupoaicele. Uit’e Călin, tată vitreg, şi cum îngrijeşte; de copii! I-a dat la şcoală, îi poartă curat, nu-i bate. www.dacoromanica.ro ALBINA 1087 — Copiii trebuie să ştie de frică. Tu eşti moale, n’am să-i las doar să-mi sară în cap. Copilului să-i dai de mic învăţătură. j — Dar să-l ucizi, să-l ţii nemâncat şi neprimenit, asta-i învăţătură? Ţie-se de tine. Tu, Uţo, du-te şi chiamă pe bună-ta să rămâe cu voi. Toader încărcă frumos calabalâcul Ileanei şi-o duse în satul ei, hotărît să se despartă. . Solia Nădejde Cetatea Colţei şi întăriturile dela Selea. etatea zisă acuma a Colţei, (pe ungureşte Coldsvar, în care var e cetate, iar colds e colţ, după româneşte), se afla spre miază noapte-resărit dela Sar-misegetuza pe malul ripos al riului Morei, nu departe de riul Clopotiva, şi-o apără în potriva unui duşman, care ar fi pătruns din Oltenia noastră pe lângă Retezatul, coborându-se de-a lungul văei riului Morei. Spre miazănoapte dela ea se întinde Valea Streiului pân la Mureş. ■Cetatea aceasta e făcută pe Columna lui Traian, dar Pe-tersen şi Cichorius au crezut-o că e Sarmisegetuza, văzută de departe. D-l Teohari Antonescu înse a dovedit că învăţaţii sus pomeniţi s’au înşelat. In adevăr, din fericire, ruinele Colţei sunt foarte bine păstrate şi nu încape îndoială că d-sa a nimerit bine. Zidul din faţă — întors spre resărit — e făcut din două jumătăţi, aproape de-o potrivă. In jumătatea din dreapta eră o poartă, cu un turn de-asupra. Turnul era cu două caturi, c’o fereastră mare sus şi cu două mici jos. Jumătatea de zid din stânga era parte încovoiată niţel, parte dreaptă. Dăm aci planul cetăţei. Dacă intrăm pe poarta F de pe laturea dela miazănoapte, poartă de 2m,50 lărgime, dăm într’o curte îngustă şi neregulată, cu clădiri din jur în prejur. Spre apus se văd trei camere în şir, H, I, J, di’ntre cari cea din mijloc e pe jumătate mai îngustă de cât celelalte două. Spre www.dacarotnamca.ro 1088 ALBINA resărit era un zid (0,0) cu câte un turn la capete (D, E)r iar spre miazăzi e o cameră, K, în care se întră printr’o uşă şi din care prin altă uşă se intră în turnul E. La mia- zăzi se află un turn pătrat L, mai înnalt de 16 metri. Fiecare lăture era de peste 10 metri, iar zidul gros de 2 metri. Turnul era cel puţin cu trei caturi, cum se vede de pe urmele grinzilor în ziduri. Fereastra de jos, dela laturea de miazăzi era mare, largă, înprejmuită cu lespezi de piatră şi de-asupra cu arc boltit. Pe laturea apuseană e altă fereastră. Cetatea, fiind clădită pe un colţ de munte prăpăstios, eră foarte tare dela sine şi prin zidurile şi turnurile cu cari eră înzestrată, dar arhitectul nu s’a mulţumit cu atâta, ci a făcut un şanţ adânc în faţa feţei resâritene A, B; iar mai departe, la 50 de metri, unde limba de pământ e mai îngustă, a mai făcut un şanţ larg de 5 metri şi cu pământul scos din el o dâlmă înnaltă de 4 metri. Spre resărit şi spre apus de limba de pământ sunt prăpăstii de spăriat. Dar drumul spre Sarmisegetuza nu eră deschis şi neapărat nici di’nspre Porţile de fier. Pe Columna lui Traian se văd nişte întărituri, iar la trecătoarea Selei se află şi www.dacQtamaiiica.ro ALBINA 1089 până azi ruine de ziduri şi de turnuri. D-l Teohari Anto-nescu, ţinând seamă de arătările Columnei şi de ruinele de azi, închee că s’au înşelat acei cari şi-au închipuit că mae strul a aretat şi aci tot Sarmisegetuza, măcar că nu seamănă nici împrejurimile, nici întâriturile cu ale acesteia. D-l Teohari Antonescu nu primeşte părerea celor cari cred că Sarmisegetuza a remas în puterea Romanilor după războiul cel di’ntâiu şi că, în al doilea, capitala lui Dece-bal ar fi fost altă cetate. D-sa crede că, între alte îndatoriri ce Traian a pus Dacilor, după ce i-a înfrânt întâiaşi dată, a fost şi dărâmarea întăriturilor dela Porţile de fier şi părăsirea satelor de-acolo. D-sa mai crede, sprijinit pe aretările Columnei lui Traian, că tot Sarmisegetuza a tost capitală şi după înfrângerea întâia, dar mai întărită. Aşa zisul palat al lui Decebal, alipit lângă laturea resăriteană a cetăţei, a fost zidit înnainte de războiul al doilea Poate că garnizoana romană o fi stat la Dealul lui Balint, la miază-noapte-resărit de Sarmisegetuza, unde se află urme de zidărie, de şanţuri şi de turn. In tocmai cum se arată pe Columna lui Traian, turnul era rotund şi zidul încunjură-tor de-asemenea rotund. St ft. Pomii neroditori. Revista Economia dă următorul sfat ca să facem să rodească pomii neroditori. Ramurele tinere de 1 sau 2 ani, le' îndoim în jos şi le legăm fără de a le tăiâ, în forma unui arc din partea de desupt a crengii, cu piele de tei, ori cu nuiele de salcă. Cât de tare să se îndoaie ramurele, depind totdeauna de pomul respectiv. Un pom cu frunzişul des şi cu crengi multe, sufere, ba şi are de lipsă ca vârful ramurei să ajungă chiar la partea din jos, formând astfel un cerc închis. La alţi pomi e destul a înduplecă ramurile numai într'atâta, ca între vârf şi între partea groasă să rămână încă loc de o palmă. La nici un caz însă nu e bine să legăm toate ramurile; unele trebue lăsate libere. Urmarea legării e că ramurile îndoite desvoltă o mulţime de muguri de floare, care aduc apoi şi rodul dorit. Pomul producând muguri mulţi, şi-ar da toată putere în decurs de 2—3 ani şi după aceea ar trebui să se usuc. www.dacoromamca.ro 1090 ALBINA Din învăţăturile Mântuitorului. • Adevăr zic vouă, do veţi avea credinţă" «şi nu vă veţi îndoi, nu numai veţi face a- • ceasta ce s'a făcut smochinului, ci chiar de-«veţi zice muntelui acestuia: ridică-te şi te- ♦ aruncă în mare, se va face.» Sunt aproape două mii de ani de când se născu, în micul orăşel al Iudeei, Betleem, Domnul nostru Isus Hristos. De atunci au curs timpuri şi mai bune şi mai rele, au răsărit oameni şi mai înţelepţi şi mai puţini înţelepţi, civilizaţiunea şi cultura au înaintat mereu, minţile s’au ascuţit ; dar nici una. din aceste minţi n’a putut da naştere unor idei mai înalte, unor învăţături mai bune decât ale fiului Fecioarei din Nazaret. Pildele şi învăţăturile lui n’au fost şi nu vor fi ajunse, căci El este «Fiul lui D-zeu unul născut, carele din tatăl a’a născut mai nainte de toţi vecii». El este: «Dumnezeu adevărat din D-zeu adevărat». Intre Frumoasele Lui învăţături este şi aceasta : «Adevăr zic vouă, de veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoir nu numai veţi face aceasta ce s’a făcut smochinului, ci chia de veţi zice muntelui acestuia: ridică-te şi te aruncă în mare’ se va face». Prin aceste cuvinte, Fiul lui Dumnezeu voieşte să arate discipolilor săi puterea cea mare a credinţei şi a statorniciei în această credinţă. Vrea să le spună că cu credinţă neîndoioasă, cu credinţă şi răbdare, cu credinţă statornică, vor puteâ săvârşi ori şi cev lucrurile cele mai grele: «chiar de veţi zice muntelui acestuia: .ridică-te şi te aruncă în mare, se va face». Arătându-le puterea cea mare a credinţei, Mântuitorul Ie prezice şi soarta lor viitoare, le arată viaţa de martiri ce o vor duce, suferinţele şi chinurile ce vor îndură, le desfăşoară înainte calea spinoasă pe care trebue să meargă şi le spune: Adevăr zic vouă, de veţi avea credinţă, şi nu vă veţi îndoi, chiar lucrurile pe care voi le credeţi imposibile de realizat, le veţi puteâ face. Chiar atotputernicii zilelor în care voi veţi trăi, chiar stăpânitorii vremelnici ai popoarelor, regii şi împăraţii vă vor ascultă. Adevăr zic vouă! Numai prin credinţă statornică veţi face ca învăţăturile Mele să se lăţească; numai prin credinţă statornică veţi răspândi legea Mea, îndreptând omenirea rătăcită pe calea. adevărată, pe calea progresului şi a civilizaţiunii, pe calea mântuirii! Adevăr zic vouă! Numai prin credinţă statornică veţi puteâ face ori şi ce veţi voi. Iată ce voieşte să le spună Mântuitorul Apostolilor prin acesta www.dacoromanica.ro ALBINA 1091 «cuvinte. Şi’n adevăr, dacă. ne readucem în minte primele timpuri ale creştinizmului, vedem că cele zise de lsus Hristos s’au realizat; vedem că numai prin credinţă şi statornicia în ea, s’a întemeiat această religiune, căci nu dorul de bogăţie, nu dorul de ridicare, nu mândria individuală a făcut pe Apostoli şi pe martiri să sufere atâtea chinuri batjocoritoare !... O putere mai mare, o putere neîntrecută de altele, o putere pecare nimeni n’a putut s’o smulgă din inimile lor, puterea credinţei i-a făcut să îndure toate, să primească chiar moartea cu cea mai mare linişte!... Se ridicau ruguri pecare aveau să fie arşi, se înălţau stâlpi de care aveau să fie legaţi spre a ţine locul torţelor şi ei priveau aceste lucruri cu cea mai mare seninătate!... Nici o împotrivire din partea lor, nici o încercare de apărare, ci din contră bucurie cu atât mai mare, cu cât şi chinurile aveau să fie mai grele. Şi când vedem 12 oameni, 12 oameni din treapta de jos a poporului Ebreu, răspândind, într’un timp foarte scurt, doctrina cea nouă, cucerind lumea şi învingând toate piedicile cu o singură armă, credinţa statornică, ne convingem pe deplin de adevărul ziselor Mântuitorului. Primejdiile4 chinurile şi suferinţele pe care cei 12 Apostoli le-au întâmpinat în predicarea religiunei celei noi, mulţimea pe care ei au cucerit-o cu o singură armă, cu ce se poate asemănă mai bine decât cu un munte gigantic pe care ei l-ar fi aruncat în apă? Tabloul, care ne-ar prezentă pe cei 12 Apostoli propovăduind reuşind să convertească neamul omensc, cu ce s’ar asemănă mai bine decât cu un al doilea tablou în care nu oameni, ca Apostolii, ci numai câtevâ furnici, ar mută din loc un munte uriaş?... Iată dar că : «De veţi aveâ credinţă şi nu vă veţi îndoi, chiar de veţi zice muntelui acestuia: ridică-te şi te aruncă în mare, se va face», învăţăturile fiului lui Iosif şi al Măriei şi-au avut în tot timpul rostul lor, au arătat în toate vremile calea cea dreaptă, calea cea bună de urmat. întotdeauna aplicarea lor în viaţa de toate zilele a adus numai mulţumire, numai bine şi fericire acelora cari le-au practicat. Şi cu cât vremile trec, cu cât apucăturile se îmblânzesc, cu cât moravurile se îndulcesc, cu atât cunoaşterea lor devine mai trebuincioasă. Cuvintele: «De veţi aveâ credinţă şi nu vă veţi îndoi etc»., trebue să ne vie în minte ori de câte ori vom aveâ de săvârşit un lucru, căci numai prin credinţă vom ajunge acolo unde voim. Numai credinţa statornică în rezultatul bun al întreprinderii noastre, ne va îndemnă, ne va da putere să lucrăm neîncetat, numai ea ne va face ca să luptăm cu toate greutăţile şi primejdiile ce vom întâmpină. Observarea vieţii de toate zilele, atât a indivizilor în parte cât şi a popoarelor în genere, ne arată că acolo] unde este un ideal şi o credinţă statornică în acel ideal, se săvârşesc lucruri www.dacaromamca.ro 1092 ALBINA clin cele mai grele, se ridică clădiri măreţe, se înalţă monumente vrednice de admirat, se străpung munţii prin tuneluri de zeci de kilometri, se produc opere de artă şi de literatură, se săvârşesc atâtea şi atâtea fapte înaintea cărora mintea omenească rămâne cuprinsă de admirare. Din contră, acolo unde lipseşte idealul* sau acolo unde deşi există un ideal, dar lipseşte credinţa statornică în reuşita acelui ideal, nu se săvârşeşte nimic de seamă; chiar lucrările mari şi frumoase ce se încep uneori, rămân neterminate. Când nu crezi că, lăcând o lucrare, vei ajunge acolo unde doreşti, atunci arare ori se întâmplă s’o faci. Iată dar învăţătura ce rezultă pentru noi : credinţa tare, credinţa statornică în toate lucrările ce vom întreprinde. Numai prin ea vom putea săvârşi ori şi ce, numai astfel vom mulţumi pe cei ce ne înconjoară şi vom fi mulţumiţi şi de noi înşi-ne, numai aşa vom dobândi fericirea în viaţa aceasta şi în cea viitoare. Ioan Grigorian, DINICU GOLESCU în Bucureşti există un Bulevard numit Bulevardul Di~ nicu Golescu. Mulţi s’or fi întrebând : cine-a fost acest Dinicu Golescu şi ce-o fi făcut? Să le spunem noi. Dinicu Golescu este tatăl fraţilor Goleşti cari au jucat un rol mare în dezvoltarea politică a ţării noastre. Aceşti fraţi s’au numit: Radu, Alexandru, Ştefan şi Nicolae (1). La 1821 Dinicu Golescu, care se iscălea Constantin Radovici din Goleşti, a fugit la Braşov, deoarece în ţară isbucnise răscoala lui Tudor Vladimirescu, şi nu voiâ să se întoarcă în ţară, când se sul pe tron Grigore Ghica cu care era în relaţii prieteneşti. Fugise din ţară de vre-o patru ori, în patru băjenii şi ştia Jce e în ţară. De aceea preferă să stea cât mai mult în ţări streine. Şi întreprinse călătorii mai lungi prin Ungaria, Austria, Rusia, Italia şi alte ţări în două sau în trei rânduri prin anii 1824, 1825, 1826, călătorii pe cari le-a descris într’o carte ce astăzi este foarte rară. Academia Română o păstrează, cu sfinţenie între manuscripte. Dinicu Golescu face o descriere amănunţită a celor văzute de el, ca : şcoli, biserici, spitale, case. autorităţi. Descrierea Veneţiei, de pildă, merită toată luarea aminte. E curios că n’o admiră. Sunt case care trebuie să fi fost frumoase vre-o dată... Cartea cu călătoriile scrisă întii în Greceşte, apoi în româneşte, şi tipărită la Buda la 1826, la tipografia Regală a universităţii ungureşti. 1 (1) Vezi «Albina» II An pag. 197. www.dacoromamca.ro Dinicu Golescu După o fotografie din colecţiunea Academiei Române. www.dacoromanica.ro 1094 ALBINA Marele Logofăt Golescu are meritul mare că în acele timpur? ţăranul era socotit mai rău ca un câine, «a făcut să i cază de pe buze în inimi — cum toarte bine spune d-1 Pompiliu Eliade, dragostea de ţărani, a fost cel dintâiu care să ridice glasul în Ţara Românească, în favoarea clasei plugăreşti, cel dinţii care să spună adevărul crezut, fără rezervă şi fără ocol, şi din acest punct de vedere trebuie socotit ca cel dintâiu Român modern Trei fraze din cartea sa trebuesc notate, mai ales: «Mai bine grădinar la Viena decât Mare Ban în Ţara Românească». «Un lucru esta sigur că noi am rămas foarte înapoia tuturor celorlalte popoare -, «Este timpul să ne^deşteptăm >. El se aderesează ,1a cei mai distinşi compatrioţii săi şi-i roagă să se constitue în societate şi să traducă în româneşte cele mai bune cărţi din alte limbi. Şi în afară de această societate cu totul literară. Marele Logofăt Golescu visează o alta cu caracter social şi politic. La întoarcerea sa în ţară înfiinţă îndată Ia moşia sa Goleşti un internat pentru învăţătura copiilor de ţărani din trei judeţe vecine : Muşcel, Argeş, Dâmboviţa, şi chemă din Sibiu ca director al acestei şcoli pe un Ardelean pe care îl cunoşteâ din vremea băjeniei, pe vestitul istoric Aron Florian. La finele celui dintâiu an de studii, elevii jucau ca un fel de examen tragedia morală Regulus tradusă din nemţeşte de poetul Iancu Văcărescu. Tot aci erâ adusă şi o orhestră de lăutari care în urmă a cântat la palatul Domnesc. Golescu iubea mult pe tânărul Heliade Rădulescu care în 1826 încercase o traducere a piesei Amfitrion de Moli&re şi aveâ de gând să-şi scrie cursul de Aritmetică predat la Sf. Sava, şi îl iniţiă în planurile sale de reformă. Heliade spune că a fost pus să depuie un jurământ în biserica dela Goleşti că va îndeplini într’o zi punct cu punct un lung program de reforme ce i-a adus la cunoştinţă. Iată câteva din proiectele boerului Golescu : Transformarea şcoalei neregulate numită Sfântul Sava deschisă de Gheorghe Lazăr, în şcoală secundară regulată sau Colegiu, şi înfiinţarea unei scoale la fel în Craiova. înfiinţarea de şcoale normale (1) în toate capitalele de judeţ şi de şcoale începătoare în toate satele. înfiinţarea unuia sau mai multor jurnale în limba românească. înfiinţarea teatrului naţional. încurajarea literaturii naţionale şi ca început, întreprinderea de traducţiuni a operilor mari de toate literaturile. Desfiinţară unui oarecare monopol pe care ultimul Domn fanariot île ordase pentru câteva zecimi de ani, la tipografi privilegiaţi. In sfârşit o educaţie completă, o schimbarea în temelia spi- (2i I'e vremea aceea, şcoală normală însemnă şcoală primară. www.dacoromanica.ro ALUNA 1095 Aron Florian. membri ai înaltei boerimi bucureştene, printre cari însuşi iraţii lui Vodă. Dar se feriră să dea în vileag statutele. Voiau întâiu să pipăe terenul să vază ce zice guvernul şi cari vor fi piedicile. Această societate nu fu pentru un moment decât Societate Literară şi întrunirile le ţineau la casa lui Golescu (unde e azi ritului public în scopul d’a face să se uite pe cât cu putinţă vechiul regim fanariot. Aceste visuri cari se realizară mai târziu fură punctul de plecarea unei «Societăţi pentru propăşire» pe care o fondară Golescu şi lleliade şi la cari aderară îndată un mare număr de www.dacoromanica.ro 1090 ALBINA palatul regal). Aci'şi în faţa lui Dinicu a citit Heliade cele dinţi1 ale sale scrieri în proză şi în versuri, precum şi traducţiuni' Încetul cu încetul o opinie comună începii a se formă în sânul societăţii privind trebuinţele cele mai imediate ale principatului. Când Ruşii năvăliră în 1828 în ţară, Societatea eră în punctul d’a deveni ceeace îşi propusese să fie: «O Societate pentru progres» sau o societate politică. Golescu scrise în vremea aceea o culegere de tratate între România şi Turcia spre a scoate la iveală, drepturile ţării; apoi traduse din greceşte două opere cu caracter filozofic: o adunare de pilduri religioase şi morale în 1826, un tratat de filozofie morală în 1827. In acest an Heliade voi să scoaţă o gazetă în limba română, Chisseleff nu-i dete voie ; în 1829 Dinicu Golescu reuşi pe lângă Chisseleff ca să-i dea voie lui Heliade şi atunci apăru Curierul Românesc. Dinicu Golescu mai are marele merit d’a fi trimis la Lipsea în 1825 pe trei români, între cari şi C. Rosetti (nu C. A. Rosetti) cari scoaseră cea dinţii gazetă în româneşte: Faina Lipschei. A murit de holeră în anul 1829. D. Teleor. -------. Conferenţiar dl Danii Graur, înv. în Giurtele. www.dacoramamca.ro 1118 AI,BINA 10. Bocşa rom., la 21 Aprilie, idem. 11. In Siciu, Ia 21 Aprilie, 12. In Poptelec, la 14 Aprilie, despre Mătăsărit». Conferenţiar d-1 Traian Husti, înv. în Bobota. 13. In Firminiş, la 14 Aprilie, idem. 14. In Cizer, în ziua a 2-a de Rosalii, despre Agronomie*. Conferenţiar d-1 Ioan Oegar, înv. în Celieiu. 15. In Pria, în ziua a 2-a de Rosalii, idem. /ngrijiţi-vă gura! Este un lucru care nu mai suferă îndoială că trebuie să ne îngrijim bine gura. Fiecare recunoaşte că e aşa, dar nu face ce ar trebui. Gura e un loc de întâlnire pentru tot soiul de microbi Mii şi mii de asemenea mici vietăţi pe care ochiul nu le deosebeşte, se strecoară cu mâncarea pe care o mâncăm, cu apa pe care o bem, cu praful pe care îl înghiţim fără voie pe stradă sau în casă. Unii din aceşti micobi rămân în gură şi atacă dinţii; alţii se prind de omuşor ori de fundul gâtului; alţii în fine mai îndrăsneţi, se duc până la stomah ori în plămâni. Ar trebui deci să împiedicăm pe toate căile, dacă nu intrarea lor — ceeace greu am putea face — măcar dezvoltarea lor. Cu cât gura o ti mai curată, cu atâta se vor înmulţi mai greu. Cea d’întâiu reeomandaţie este să ne spălăm gura numai decât după masă. E nevo e să mai spunem de ce? Pentru că rămân pe gingii şi mai ales pe şănţuleţele dela rădăcina dinţilor fărâmături foarte mici de alimente ; acestea se a-mestecă cu microbii absorbiţi de afară şi toate la un loc întreţin o continuă fermentare. Aceasta produce mai întâiu o respiraţie grea şi nu prea bine mirositoare. Noi observăm la alţii, dar nu ne dăm seama că şi la noi se petrece cam acelaşi lucru. Mulţi cred să mirosul acesta provine din stomah. E greşeală: vine mai mult din gură. Dar o să ziceţi că mirosul e neplăcut pentru cei dimprejur. Mai e încă altă urmare a necurăţeniei gurii, şi aceasta pentru fiecare în parte: e că se strică dinţii. La rădăcina dinţilor se formează un depozit negru galben care se întăreşte cu timpul. Acesta se numeşte tartrn. Din pricina lui, dinţii se slăbesc, se găuresc şi apoi . .. ţine-te la dureri de măsele ! Numai care n’a suferit — dacă or fi mulţi! — nu ştie cât de groaznice sunt durerile de măsele. De aceea, un sfat vă dau, cititorilor: chiar dacă vă spălaţi www.dacaromamca.ro ALBINA 1110* dimineaţa ori seara, nu uitaţi să faceţi acelaş lucru şi după masă. întrebuinţaţi o periuţă care să nu fie prea tare, dar nici prea moale şi clătiţi-vă bine cu apă amestecată cu vre un desinfectant. Dezinfectantele gurii sunt multe. Sunt doctori cari recomandă următoarea combinaţie : Phenosalyl...............................6 grame Alcool de 90°..............'.............150 „ Menthol..................................1 „ Iei o linguriţă din acest amestec şi o pui într’un pahar de apă. Poate ordonanţa asta costă cam scump. Poţi să faci altceva mai eftin : Borat de sodă...........................• .40 grame Apă fiartă.................................. 1000 „ Şi dacă vei urmă aşa, o să-mi mulţumeşti. Sfătuitor. Comerciul ou fructe. In ţara noastră, în genere, fructele se desfac proaspete. Desfacerea sub forma aceasta e bănoasă, fiindcă nu cere construcţii de clădiri anume pentru păstrarea lor. Această desfacere însă este restrânsă în cuprinsul ţării şi într’o anumită epocă. De aceea trebuie să ne gândim la alte mijloace de desfacere; adică să păstrăm fructele şi să le punem în stare de a fi vândute mai târziu. Un chip de a păstră fructele este de a le usca. Această industrie n’a luat la noi avânt destul de mare. Trebuie să menţionăm încercările ce se fac pe unele moşii ale Domeniilor Coroanei. Alt mijloc mai complicat este a le pregăti şi a le păstră aşâ pregătite. Cu această chestiune se ocupă d 1 Al. Dediu în «Revista viticolă, horticolă şi agricolă dela 20 Iunie 1907. Principiul conservării şi lucrării fructelor e să obţinem un produs care să nu se strice. De ce mijloace ne servim pentru a ajunge acolo? Ca să înlăturăm acţiunea micro organismelor, pi’ecum şi o ulterioară infecţiune ne bazăm pe acţiunea căldurei, adăogarca de substanţe, permise de legile sanitare, ce nu lasă dezvoltarea bacteriilor, precum şi excluderea, aerului şi contactul acestuia cu fructele. Căldura deci e agentul primordial al conservării fructelor şi a preparaturilor acestora. Fructele sunt încălzite — mai mult ori mai puţin, cu adăogare de zahăr ori nu, după natura prepara- www.dacoromamca.ro Uscător de fructe de pe Dom. Coroanei Gherghiţa. ALBINA 1121 tului ce voim a obţine, transformându-le într’un produs care să dăinuiască ani întregi, fără a-şi pierde din gustul, culoarea şi aroma sa şi fără a 6 aiacat de ciuperci parazite, mucegaiuri etc., cari se găsesc întâmplător pe fructe şi cari sunt provocatorii stricărei fructelor. Se încălzesc deci fructele, pentru a se omorî eventualele bacterii ce s’ar află pe ele; în acelaşi timp se adaugă zahăr, însă numai atât cât e nevoie pentru ca fructul să capete puterea de a li inalterabil şi de a-şi spori calităţile sale gustative, iar în anumite cazuri, de a-i păstră forma sa naturală. Suntem nevoiţi, ori ne dictează modul de fabricaţie, să încălzim, consecutiv să îngroşâm mai mult produsul; atunci vum utiliza o cantitate mai mică de zahăr, căci căldura sterilizatoare are o putere de a omorî toţi microbii. Dacă adăogarea de zahăr e bună, nu urmează de acî că putem să adăogăm fără nici o rezervă; o prea mare cantitate face produsul fad şi fără gust, de multe ori e mai prost decât acel ce n’a primit de loc zahăr. Ca să nu se introducă mai târziu infecţiuni, trebue să închidem ermetic vasele de conservat, excluzând pe cât e posibil aerul. La conservarea fructelor sub formă naturală în vase de sticlă (conserve), aceasta se obţine prin ajutorul unui capac garnisit cu un inel de gumă, ce se pune în gura vasului. Capacul e înţepenit cu un resort ori arc de oţel do forma unei şele de călărit. Dacă, în loc de vas de sticlă, avem vase de pământ, atunci se astupă gura vasului cu un dop, care ori se întăreşte şi înţepeneşte cu anumite scoabe, ori se unge pe deasupra cu parafină ori catran. Produsele trebuiesc păstrate in camere răcoroase şi uscate. Tn localuri calde şi umede stricarea conservelor nu e rară. Dacă am observat că la suprafaţă se formează o pieliţă, asta e semn că n’am procedat bine, adică ori n’am sterilizat îndeajuns fructele, ori că aerul s’a introdus cu uşurinţă în borcan şi pi-o-dusul a fost atacat de bacteriile din aer. In cazul acesta, dacă stricarea fructelor şi mucezirea lor, e în stadiul iniţial, combatem boala prin eliminarea părţei stricate, adăogarea de alcool la suprafaţă ori repetarea din nou a sterilizărei. ■ ------------------ IMŞCIINŢARE Pentru lunile de vară, Redacţiunea «Albinei» a decis — ca şi in anii precedenţi — să scoată numere duple la câte două săptămâni. Astfel apare acum No. 41 (8 Iulie) şi 42 (15 Iulie) şi vor .urma: No. 43. (22 Iulie) şi No. 44 (29 Iulie) vor eşi împreună la 29 Iulie. No. 45 (5 August) şi No. 46 (12 August) vor eşi împreună la 12 August. No. 47 (19 August) şi No. 48 (26 August) vor eşi împreună la 26 August. www.dacoromamca.ro 1122 ALBINA NOTIŢE DIN REVISTE Mirosul de brad şi aerui stricat din odăi. Se ştie cât de stricăcios este aerul închis în odăile în care locuesc mai multe persoane. Doctorii recomandă persoanelor care sunt silite a locul mai mulţi într’o odaie, să ia aer la pădure sau la câmp. Uşor de zis, greu de făcut. In cazurile în care cineva este lipsit de aer curat, să fiarbă o litră de apă şi să toarne în ea o lingură de uleiu de terebentin. îndată se va răspândi în odaie un miros plăcut de brad, care va curăţa aerul tocmai ca într’o pădure de brazi. Mijlocul acesta de aerisire se recomandă atât celor bolnavi de piept, cât şi celor sănătoşi pentru a fi feriţi de boală. („Comoara Satelor“) Cum se petrece viaţa unui om? Trei ani de instrucţiune pentru om, reprezintă suma orelor consacrate pentru educaţia lui, când este copil şi când se face mai mare. Un an de serviciu militar, căci restul până la trei, îl petrece cu alte ocupaţiuni. Unsprezece ani de muncă, în toată viaţa, dacă am socoti toate orele cât omul munceşte. v Pentru distraţie opt ani. Pentru curăţenie, spăhit, băi, etc. trei ani. Pentru masă şease ani. Pentru umblare, cinci ani. Pentru conversaţie, trei ani. Pentru cetire de ziare şi alte cărţi, şease ani. Pentru somn, douăzeci şi patru de ani. Aceasta este viaţa unui om, care a trăit 70 de ani. Păstrarea Ouălor. Păstrarea prin zeamă de var. Se stinge varul, apoi se adaogă patru părţi de apă la una de var ; se amestecă bine, apoi se aşteaptă până se limpezeşte. Ouăle se spală bine cu apă fiartă răcită sau acid boric 5%, apoi se aşează într’o putină sau în borcane de pământ. După acestea, se toarnă apa de var peste ouă ; se astupă bine vasele, apoi se duc într’un loc răcoros şi se ţin astfel, până avem nevoe de a le întrebuinţa. In felul acesta, se poate păstră ouăle,4 -6 luni de zile. Păstrarea prin lapte de var şi cenuşă. D-l Doctor Hepites www.dacaramanica.ro ALBINA 1125 mi-a povestit că d l Nicolae Mallatia, fost arendaş la Viziru, păstră ouăle în modul următor: stingea bine varul în atâta apă cât puteâ să Iacă ca un fel de lapte bătut gros. In acest lapte de var puneâ oăle proaspete şi le ţineâ 4—6 ceasuri. După aceea, le scoteâ lăra a le şterge şi le puneâ în cutii sau în putini, în aşâ fel, ca să fie un rând de ouă şi un rând de cenuşe de lemne, până umplea vasul ; apoi le punea într’o magazie răcoroasă şi uscată. In chipul arătat, ouăle se pot păstră fără a-şi schimbă gustul şi calitatea, timp de şapte ani. Cred că acest metod, chiar de n’ar conservă ouăle un timp aşâ. de îndelungat, este unul din cele mai bune, din cele mai economice şi sunt convins că un an de zile poate păstră ouăle, în cea mai mare siguranţă că nu se va strică. D-l profesor Fiiip, scrie, în cartea «Monografia raselor de găini» că ouăle se mai pot păstră spălându-!e cu o soluţie antiseptică în urmă se învelesc într’o hârtie şi se ţin atârnate. Unii păstrează ouăle, învelindu-le cu un strat de ceară sau de lac făcut din spirt amestecate cu clei. Alţii le ung cu unt de lemn, ca cu chipul acesta să se astupe porii, prin cari să nu mair pătrundă microbii stricăciunii. («Veterinarul»). Pagina Gr 1 ia m eaţă. Glumă din Ardeal. L-au pus păcatele şi pe Săcuiu odată să se suie pe caru de foe (tren). S’a pus pe o bancă şi aşteptă cum să pornească. Când a pornit însă a pornit caracu, ori mai bine zis ca dracu, că-1 ducea cu spatele înainte. Dela o vreme începu a l luă ameţeli pe bietul om învăţat să meargă după vârlul nasului. In sfârşit după mult chiu şi vai, suferind chiar şi de «boala mării» ajunge unde e plecat. După ce a ajuns, îl pun iar păcatele de se jelueşte şi altora de ceeace i-s’a întâmplat. Dar unul de coleâ dupăce a’nţeles cum stă treaba: — Păi, prostule, n’ai putut schimbă scaunul cu cel din faţa ta? — Ce . . . gândeşti că nu m’am gândit Ia asta? .... îi răspunde mândru «Cocoşul» de Săeuiu.ţDa parc’a fost un făcut r tocmai atunci nu eră suflet de om în vagon, cu care să fi putut schimbă locul. www.dacaromamca.ro 1124 ALBINA Cronica Săptămânii- (29 Iunie — 5 Iulie). = Cele din urmă ştiri despre starea semănăturilor din ţară: In multe localităţi a căzut ploaie; în unele regiuni cantitatea de apă căzută a avut o adevărată înrâurire binefăcătoare asupra vegetaţiunei, cum a fost în judeţele Prahova, Botoşani, Buzău, Muscel, Suceava, Tecuci, Vlaşca, Vaslui şi Dâmboviţa; iar în altele ca Ilfov, Iaşi, Covurlui, Dorohoi şi Tulcea, cantitatea de apă deşi mai mică, totuşi a adus o îmbunătăţire simţitoare semănăturilor de primăvară. Căldurile mari ce am avut au grăbit coacerea oarzelor, al căror secerat a început din cursul săpiămânei trecute şi a pregătit coacerea grâului, al cărui secerat s’a început în multe regiuni ale ţărei. Rapiţa s’a secerat şi treerat. Vegetaţiunea porumbului este puternică, dar în unele localităţi unde semănăturile au fost târzii, se simte nevoe de ploaie şi porumburile sunt mici şi înapoiate. = S’au făcut alegeri de consilieri comunali în Bârlad, Călăraşi, Piteşti, Târgovişte, Iaşi. = S’a pus piatra fundamentală a bisericii din Clnostel (Constanţa), fiind faţă şi prefectul judeţului Din Macedonia. = Doi Români au fost omorîţi de greci la Livezi. Din ţări streine. Intr’un oraş din China a ars un teatru în timpul reprezentaţiei şi au pierit 5000 de persoane. = In munţii Alpi zăpezi mari. = Un nebun a cercat să omoare pe preşedintele Republicei Franceze, dar n’a isbutit. La şcoală normală a «Societăţii pentru învăţătura Poporului Român» din Bucureşti, pentru anul şcolar 1907—1908 sunt vacante 32, din cari 30 pentru clasa I-a şi 2 pentru clasa IV-a. Inscierea se poate face cel mai târziu până la 31 August a. c. Se cer următoarele acte: Pentru solvenţi în clasa I-a : 1) Extractul de naştere, (între 14—15 ani împliniţi); 2) Actul de vaccină; 3) Certificatul de absolvire a unei scoale primare urbane sau al unei şcoale rurale complecte; 4) Un certificat al primăriei locale, prin cari să-i arate calitatea de fiu de român ; 5) Certificatul de bună purtare de la Direcţiunea şcoalei unde a făcut cursurile, pe coală netimbrată. Bursierii şi semi-solvenţi pentru clasa I-a vor mai prezintă : a) Un certificat al percepţiei pentru dările ce plătesc părinţii, vizat de administraţia financiară ; b) Un certificat al primăriei locale, arătând numărul copiilor şi vârsta fiecăruia şi averea părinţilor. Concurenţii pentru clasa IV-a normală, vor avea următoarele acte: 1) Extractul de naştere, să nu fie trecut de 19 ani; 2) Actul de vaccină ; 3) Actul prin care să se dovedească calitatea de fiu www.dacoromamca.ro ALBINA 1125 de român; 4) Diploma de capacitate a cursurilor gimnaziale sau a 4 clase de liceu; 5) Certificatul de bună purtare liberat pe hârtie timbrată de direcţiunea şcoalei unde şi-a făcut cursurile. Direcţiunea şcoalei poate acordă dispense numai până la şase luni în plus. = Următorii absolvenţi ai Şcoalei societăţii pentru învăţătura poporului au reuşit la examenul pentru diploma de capacitate : Barbălată V. Ion, Bratu Ion, Bumbaru Fir, Castrişeanu Th., Che-laru Ion, Ciortan Mihail, Chirulescu Theodor, Comişel Gh., Didi-cescu Petre, Dragomirescu Const., Ghiţescu D-tru, Fortuneanu Ion, Ionescu Const., Ionescu Nicolae, Mihăilescu Petre, Mihăilescu Yirgiliu, Nicolaescu Gh., Nucă Gh., Oproiu Const., Popescu Dra-gomir, Popescu Ştefan, Popescu S. Tudor, Popescu Victor, Pre-torian Victor, Rădulescu Nicolae, Radu Stanciu, Stuparu Gh., Iacobescu Anton, Paraschivescu Angliei. = Am arătat la timp că examenul pentru înaintarea pe loc a învăţătorilor şi a învăţătoarelor, care a început în Bucureşti şi Iaşi la 1 Februarie a. c., a fost casat. Noul examen pentru înaintarea pe loc se va începe în ziua de 1 Februarie 1908. Vor puteă cere a fi înscrişi la acest examen toţi învăţătorii şi învăţătoarele cari, la 15 August 1907, vor avea împlinite condi-' ţiuuile cerute de art. 7, alin. a b şi c ale regulamentului din 25 Aprilie 1902. Aceste cereri se vor adresa, prin revizoratul respectiv, inspectoratului învăţământului primar cel mai târziu până la 15 August 1907. Examenul va constă din probele prevăzute la art. 11 din regulamentul dela 25 Aprilie 1901, modificat la 21 Martie 1904. Operele despre cari tratează punctul c vor fi, pentru examenul dela 1 Februarie 1908, următoarele : 1. Pestalozzi. Cum îşi învăţa Gertruda copiii, traducere românească. 2. N. Iorga. Istoria Uri Ştefan cel Mare pentru poporul român, Bucureşti, 1904. 3. Gr. M. Alexandrescu. Scrieri (ediţie complectă). = D-l Răducanu P. Popescu, învăţător diriginte în Ferbinţi de sus (Ilfov) care se trudeşte de doi ani ca să adunefonduri dentru a ridica un monument soldaţilor din satul acela morţi pe câmpul de luptă în 1877, aduce mulţumiri d-lui P. Sfetescu şi d-lui Vlahuţâ Slătineanu foşti prefecţi ai judeţului Ilfov, cari au acordat sume importante pentru a-cest scop. Asemenea au mai ajutat şi următoarele persoane : FI. Pre-descu, C. Z. Marinescu, D. Cristescu, C. Dobre, I. Vlăescu, 1. Ionescu-Niculescu, D. Constantinescu, Preoţii R. Ionescu şi A. Donescu. Cărora, le aduce acuma mulţumiri. = D. G. Biber, diriginte al şcoalei din satul Gimbăşani judeţul Ialomiţa, aduc mulţumiri d-lui I. P. Radianu, directorul revistei «Jurnalu www.dacaromanica.ro 1126 ALBINA societăţei centrale agricole», pentru bunăvoinţă ce a avut de a trimete-pentru grădina acestei şcoale diferite seminţe de legume şi plante fu-ragere. D-l Constantin I. Toteanu, învăţător în comuna Mălureni-Bădiceni, jud. Argeş, în numele elevilor aduce mulţumiri d-lui P. Dumitrescu, arendaş în comună, pentru că a binevoit a da şcoalei seminţe de zarzavaturi şi pentru că întotdeauna dă şcoalei sprijinul necesar. = Parohul parohiei Scânteeşti, jud. Covurlui, aduce mulţumiri familiei Gh. N. Dobrea din această parohie pentru că a binevoit se cumpere pentru Biserică o Sf. Evanghelie legată în pluş, cu iconiţe pictate, în valoare de 100 lei. In articolul «Severinul în timpurile moderne» publicat în No. 40 al revistei noastre, s’a strecurat o eroare de tipar. Rugăm pe pe cititori să citească în rândul III al articolului 1833, iar nu 1883. In ziua de 12 Iulie 1907, ora 10 a. m., se va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor strict necesare imobilului Eforiei din Capitală strada Fântânei No. 46. Devizul în sumă de Iei 2.091 bani 70. = In ziua de 19 Iulie 1907, ora 10 a. m., pentru darea în întreprindere a lucrărilor pentru împrejmuirea caselor de pe proprietatea Stelnica, comuna Stelnica, jud, Ialomiţa. Devizul fiind în sumă de lei 1.327 bani 20. = In ziua de 31 Iulie 1907, ora 10 a» m. la Eforie, cât şi la primăria comunei Brăila, pentru închinarea pe termen de 3 ani, eu începere dela 26 Octomvrie 1907, a locului din oraşul Brăila, Strada Călăraşilor colţ cu strada Malului, în întindere de 1.407 m. p. Garanţie pentru admitere la licitaţie va fi de lei 100. = In ziua de 1 August 1907, ora 10 a. m., cât şi la primăria comunei Sinaia, licitaţie publică cu oferte închise pentrr darea în întreprindere a construiri pentru adăogirea unei bucătării la hotelul vechiu Sinaia din Sinaia şi un closet tot la canal în curtea ependinţelor acelui hotel, construcţia va începe dela 1 Septemvrie a. c. Devizul fiind în sumă de lei 5.464,40. Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţiunile, planurile se pot vedea la serv. Domenial, secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru între orele 10 ’/*—12 V» a. m. şi la Sinaia la şeful circ. Garanţie provizorie lei 5 % din suma devizului, cea definitivă va fi de 10o/° din suma rezultată la licitaţie. Se pune în vedere d-lor concurenţi art 72—83 din legea contabilităţii publice. E R A C Â Cr- k. www.dacoromanica.io „STEflU fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cei d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde’ Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Knlinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Somănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. Hanu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre* Gârboviceami, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dlmltrescu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădoscn, fost Ministru, profesor universitar; (îristu S. Negocscu, fost administrator al Casei Şcoaielor, profesor secundar; J>ini. Cecropid, institutor. — Cenzori, Const. Alimăneşteunu, inginer de mine: Preotul econom -Const. Ionescu, pi-ofesor secundar; Const. Alexandrescc, institutor. Membri Înscrişi şi cotizaţinnl plătite (urmare). Maxim Vasiliu (cămuua Seimeni, jud. Constanţa), 1 leu ; Petre Diina comuna Gliizdireşti, jud. Constanţa), 1 leu ; Vasile Ilelgiu (comuna Azarlâa, jud. Constanţa), 1 leu; Pericle Mehad (comuna Covargic, jud. Constanţa) 1 leu; M. Mitache (comuna Gheleugic-Pazarlia, jud. Constanţa), ) leu; I. Constantinescu, (comuna Rolimin-Calfa, jud. Constanţa), 1 lei; lonstantin Şeitan, (comuna Caramurat, jud. Constanţa), 1 leu; Ioan C. Copovici, (comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 2 lei ; Iulius P Milialcea (comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 2 lei; Cţ. T.ţescu (comuna Domniţa prin Urleasca. jud. R.-Sărat), 2 lei; Ion Geor-Niscu (comuna Domniţa prin Urleasca, jud R.-Sărat), 2 lei ; Ct. Cârtescu geomuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 2 lei; C-tin Ioniţoaia, )comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.- Sărat), 2 lei; Robert Ştefanec (comuna Domniţa prin Urleasca, jud.-S rat), 3 lei; Ioan Condruţ (comuna (comniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 2 lei; Milialaiche Ionescu, (co-Duna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu ; Pavel Nicolae (comuna Domniţa prin Urleasca, jud.-Sărat), 1 leu; Nicolae Popescu (comuna momniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu ; Neacşu Gabrielescu (co-Dmuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu; Nicolae Cucu (comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu; Ioan Dăscălescu (comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu; Vasile Ţigăreanu (comuna Domniţa prin Urleasca, jud. R.-Sărat), 1 leu; Iordaiche Durbacă (comuna Domniţa prin Urleasca. jud. R.-Sărat), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 600, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.238 lei. (Va urma tn numărul viitor). •» -♦» -♦»■ ♦» www.dacoromamca.ro LIBRĂRIA NAŢIONALĂ Societate Cooperativă pe Acţiuni 47, Calea Victoriei, 47—Bucureşti înfiinţata cu scopul de a ieftini articolele de librărie şl papetărie CÂRTI PENTRU CURSUL ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR Cărţi Literare Române şi Franceze Material Pentru Şcoale şi Biurouri Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Ş! DESEMN MARE DEEOSIT DE HÂRTIE Preţurile mai eftirte oa cri-unăe. 52 72 Nu cumpăraţi maşini si unelte agricole până nu veţi vizita marele Depou AL Societăţii In comandită WEIL, JOSEPH & Co. Bucureşti — Strada Smârdan No. 7 — Asortat cu tot felul de unelte aratorii, maşini agricole, pentru viticultură şi industriale din cele mai renumite fabrici din străinătate. Se garantează pentru soliditate şi buna funcţiune. Se fac preţurile cele mai avantagioase. Se acordă condiţiuni de plată favorabile. Cereţi catalogul gratis şi franco. 70-5 -------------------------- Inst. de Arte Grafice Caro! Gobl S-aor Uasidescu, Str. Doamnei 16. — 19.110. www.dacoramamca.ro