Anul X
No. 39
24 Iunie 1907.
ISTA POPULARA
Apare în fiecare 'Duminecă
——
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
P. Gârboviceanu A P. Dalfu
G. Coşbuo G-1P.V. Năsturel Gb. Adr.mescu I. Otescu
V. S. Moga N. Nicolaoscu Gr. Teodossiu V C. C. Pop.-Taşcă.
Redacţia şi AdmimsţşeetW.dâCeleifl8a*Salresa N°- 9-Buoureştt
Jtoua parfumerie' şi Droguerie JYledicinală TGMA Bl^ĂTULESeU
Bucureşti, calea Grivlţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrioi franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Oapilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru mcnagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină ameri-oană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi ielurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
52-34
www.dacoromamca.ro
Anol X
No. 39.
24 Iunie 1907.
ytlbina
Stevisiă Enciclopedică populară
fii
sb»n«m«ntul in yrk pe m U«1 B I Abonamentul în strâln. pe an lei •
| Un numir...............18 bani
Pentru anuneiurl 1 leu linia, jvilea publleltate, 8 bani euuântul.
6 luni i 9
---1 leu linia. ,____r..r.
Manuserlptete nepublieate
ae ard.
■SbJime

SUMARUL.:
Mesagiul pentru Inoliiderea Parlamentului.—/. Kalinderu, Circulară cu privire la hrana muncitorilor agricoli.— G. Coşbuc, O călătorie prin Iad. — St. ti., Porţile do tier ale Dunărei.— Sofia Nădejde, Bunica. — Foişorul de foc. — V. 5. Moaa, Lucrările agricole din luna Iunie: Sfaturi de obşte; Seceratul ovăzului; Macul; Inul; Muştarul; Lintea; Mazărea; Cositul mohorului, porumbului şi al sorgului; Culesul cânepei; Rapiţa de toamnă; In grădina de pomi; In grădina de legumi; In podgorii; Vitele de muncă; Tunsul meilor; Albinele.— Irimia Popescu, Păduchii cailor.—Do pe Domeniile Coroanei.—A Vântul, Lyra.— Cronica săptămânii.- Corespondenţă.—Informaţiuni.
Sfaturi practice: Cum să se omoare ţiparii.—Mulsul şi calitatea laptelui.
Pagina glumeaţă: Socoteala — Servitor deştept. — Din ciudăţeniile oamenilor mari.— Socoteala lui Vasilfcă.
Ilustrafluni: Vederea Dunării la Vârciorova.—Foişorul de foc din Bucureşti; — Vederea Bucureştilor.—Păduche de cal.—Pasărea cu lyră.
MESAGIUL
pentru închiderea Parlamentului-
Domnilor Senatori,
Domnilor Deputaţi,
Scurta sesiune extra-ordinară convocată spre a vâ constitui, a fost întrebuinţată într’un mod foarte folositor.
In afară de votarea mai multor legi urgente, relative la chestiunile financiare, v’aţi ocupat cu numirea unei comisiuni de studii având drept scop de a permite Corpurilor Legiuitoare de a intra în sesiunea din toamna- viitoare bine pre-preparate pentru a examina şi a discută proiectele de legi pe cari i le va prezintă guvernul Meu.
Sper că în chipul acesta se vor asigură într’un mod durabil buna stare a ţăranilor şi relaţiunile între marii proprietari şi ţărani.
Vă mulţumesc, în numele Meu şi în numele ţărei, pentru felul cu care aţi îmbrăţişat dela începutul legislaturii, interesele superioare ale Statului.
Declar închisă sesiunea extra-ordinară a Corpurilor Legiuitoare.
CAROL
(Urmează, semnăturile d-lor miniştri) -
.33
www.dacaromamca.ro
1028
ALBINA
Circulara d-lui I. Kalinderu. Administratorul Domeniilor Coroanei, ou privire la hrana muncitorilor agnco.i.
Domnule Agent,
Adesea v’am atras atenţiunea asupra traiului sătenilor.
In deosebi prin circulara din 3 Octomvrio 1903, v’am expus pe larg de ce sătenii nu se hrănesc îndestulător şi v’am arătat relele ce decurg din această cauză atât pentru dânşii cât şi pentru ţară. Asemenea v'am cerut, ca primă măsură, să stăruiţi pentru înlăturarea porumbului stricat din consumaţiune şi pentru înfiinţarea cuptoarelor comune de pâine.
IJe Domeniul Coroanei aţi şi introdus pâinea, atât în hrana personalului inferior, cât şi a ziuaşilor ce întrebuinţaţi la dile-ritele lucrări.
Kevin acum asupra acestei dispoziţiuni, în vederea muncilor ce se apropie pentru strângerea produselor, multe puţine câte s’au făcut, şi vă invit a îngriji ca hrana ce daţi muncitorilor să fie nu numai îndestulătoare, ci pe cât se poate să lie aleasă din alimente substanţiale şi întocmită astfel ca să poată luă pildă şi să ne imite la câminurile lor:
In acest scop vă veţi lolosi la pregătirea bucatelor, după cum v’am mai spus, de temei din sat pe cât posibil cu schimbul pentru a se obişnui cât mii multe. Pe de altă parte veţi aveâ grijă ca mâncarea să lie din cea care se poate procură cu înlesnire de săteni, în grâdmele de legume, la câmp sau dela vitele Ier
In prefaţa ce am scris la cărticica: «Laptele, puterea sa ca hrană şi producfiunea lui» de Prof. Dr. I. Felix, apărută în Biblioteca Populară a D uneniului Coroanei, veţi găsi molie amănunte asupra bucatelor consumate mai mult de sâ'eni. Tot acolo veţi afla, reproduse după autori competenţi, tabele indicând alimentele cari pot întreţine mai bine viaţa.
Asemenea veţi pune toate acestea din nou în vederea celorlalţi agenţi, căci hrana ce se dă muncitorilor face parte din plata lor.
Legea tocmelelor agricole din Ungaria dela 1898, cuprinde o bună dispoziţiune în această privinţă, căci stabileşte ca hrana să se treacă şi în bani, pentru ca muncitorii să-şi poată lace socoteala de ce primesc ca mâncare.
In legea noastră asupra învoelilor agricole nu se face nici o menţiune, dar aceasta nu trebue sâneîmpedice de a da o hrană bună lucrătorilor, căci nu e \orba numai de o datorie legală sau umanitară ci şi de un interes al nostru propriu.
Astfel se ştie că omul munceşte-cu alât mai bine şi mai spornic, cu cât e mai viguros şi îndestul de hrănit, iar pe de altă parte să nu uităm că numai purlându-ne bine cu sătenii, vom puteâ izbuti să-i ridicăm la o stare mai bună.
Vă invit dar, a trata totdeauna bine pe locuitori, căci înă-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1029
sprirea raporturilor dintre locuitori ţi proprietari e pricinuită adesea de hrană şi modul în care sunt trataţi. In special hfana face parte direct din cestiunea ţărănească. Ea e în acelaş timp un factor de căpetenie în dezvoltarea viitoare a poporului, aşâ că merită cu atât mai mult să purtăm grijă şi să aducem cât mai repede prinosul nostru de activitate şi de jertte pentru înbunâtâţirea ei. In acest chip vom colaborâ tot leodată la rezolvirea problemei rurale, care atârnă atât de stat cât şi de proprietari, care trebue să călăuzească pe săteni în munca lor şi s’o îndrumeze către o agricultură mai raţională.
In circulara sus amintită dela 3 Octomvrie 1903, v’am mai arătat cât sunt de expuşi sătenii din cauză că nu se hrănesc în deajuns, la boli şi vicii cum e alcolismul şi în genere la pierderea vigoarei lisice. Dovadă sunt recrutările pentru armată, care au început să înregistreze un număr tot mai mare deţineri încă nedezvoltaţi pentru vârsta lor, cum şi numeroasele epidemii şi în sl-ârjit mortalitatea prea mare printre copii.
Fără îndoială că aceste rele sunt pricinuite şi de alte cauze cum e neîngrijirea sănătăţii şi altele, nu e însă mai puţin adevărat că hrana neîndestulătoare îşi are partea ei dacă nu prepon-derantă, cel puţin egală cu celalalte, aşâ că trebuie să ne silim cu toţii pentru îmbunătăţirea ei. Pentru aceasta nu e însă de ajuns numai să sfătuim pe săteni, ci trebuie să le dăm exemple cât mai multe exemple din acelea care să poată fi urmate cu uşurinţă, să le arătăm şi să-i convingem despre mijloacele prin care ar putea o îmbunătăţi.
In sfârşit, în aceiaşi consideraţie a recoltei care se apropie, vă mai invit a urmă să supraveghiaţi de aproape toate lucrările, dând subalternilor d-v. instrucţiuni să se ocupe, ca totdeauna şi de recoltele locuitorilor care trebuesc culese la timp şi păstrate în aceleaşi oondiţiuni ca şi ale noastre. Ii vor povăţui asemenea atât despre păstrarea produselor cât şi asupra vânzării lor, dacă se poate în comun, şi la timpul potrivit, spre a putea obţine un preţ cât mai hun.
In acest scop veţi păsui pe locuitori pentru plata datoriilor ce ar aveâ către Domeniu, iar pe cei cari ar avea alte datorii, veţi face a se înlesni de către Banca Populară suma trebuincioasă până la vânzirea produselor. Se înţelege că se va face o severă selecţiunc, pentru ca ajutând pe cei harnici şi de cuvânt, să se deâ tot odată o pildă celorlalţi.
Dacă banca nu dispune de fonduri, ne veţi înştiinţa spre a vedea cum s’ar puteâ împlini această lipsă.
Despre vânzările în comun aveţi de asemenea o circulară, pe cea din 5 August 1902, încât nu mă’ndoesc că astfel îndrumaţi vă veţi da toată silinţa pentru a corespunde aşteptărilor noastre care privesc bună starea locuitorilor depe Domeniile Coroanei.
A lministrator, Ion Kaliitderu.
www.dacoromamca.ro
1030
ALBINA
O călătorie prin Iad.
oarecare Enus, persoană istorică, d’întâiu ostaş apoi călugăr, în Irlanda, prin veacul 12, a avut o viziune în felul acesta. Sullet încărcat cu multe păcate, odată spovedindu-se, a fost ocărât rău de episcop. Enus, ca să facă pocăinţă deplină, se leagă în faţa episcopului că are să intre pe gura Iadului de viu. Această crezută gură a Iadului era o peşteră adâncă şi cu neputinţă de cercetat din cauza gazurilor ameţitoare. El intră şi trece prin zece locuri de caznă. Tot ce-ar puteâ inventă cea mai nebună fantazie, se poate găsi în viziunea acestui om care de altfel nu era om cu fantazie ca să crezi că el a născocit vedeniile lui.
După ce trece prin locul unde balauri de foc se încolăcesc pe lângă cei păcătoşi, unde stau alţii spânzuraţi peste flăcări de pucioasă, iar alţii scăldându-se în metal topit, ajunge la cei ce albi de spaimă, ca şi când şi ar aşteptă moartea ori ceva şi mai rău, se agaţă de piscul unei stânci până ce un vârtej de vânt şuerător îi apucă şi isbindu-i în deavalma, îi asvârle în vale într’un râu adânc ce urlă prin noapte, curgând rece ca ghiaţa şi plin de putoare. Nu mai descriu pentru lungimea lor aceste opt locuri de caznă, şi trec la al noulea. Enus ajunge la o uriaşă văgăună în care fierbe focul, o materie groasă şi de-apururi în mişcare, iar mişeii dintr’insa sunt asvârliţi la înălţimi ameţitoare, ca să cadă îndărăt şi să se scufunde, ca iarăşi să fie aruncaţi în slavă. -
Şi ajunge Enus într’această volbură de foc şi sguduit de atâta groază încât uită cum se numeşte Mântuitorul lumii, şi voeşte să-i rostească numele şi nu i-1 ştie. Dar asvârlit de foc, el cade pe-o stâncă şi stă fără să ştie ce să facă. Atunci nişte duhuri-arătări, cum n’a mai văzut, ies din adânc şi-i zic: «Ce stai aici! Soţii noştri ţi-au spus că eşti în fundul iadului, dar au minţit, că aşâ e felul lor să mintă, dar haid să te ducem noi acolo!» Ei îl târăsc cu ei, cu sgomot mare şi înfiorător, spre un râu cu suprafaţa plină de flăcări de pucioasă, dintre cari răsăreau capete de demoni. Şi-au zis: «Iadul e sub râul acesta, asta o ştii tu, dar d’întâiu trebue să treci pe puntea asta». Puntea însă era întinsă.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1031
foarte sus de-asupra râului şi aşa de îngustă, în cât ţi-erâ groază numai să te uiţi la ea, şi pe lângă asta aşa de lunecoasă, în cât chiar de-ar fi avut lăţimea trebuincioasă, nimeni n’ar fi putut să stea în picioare pe ea. Apoi pe-acolo pe sus băteâ un vânt aşa de puternic în cât trebuia să răstoarne omul.
«Vai mie ! a strigat Enus, cum să pot trece pe-o punte
aşa de lungă şi de îngustă şi aşa de lunecoasă, în bătaia
unui vânt aşa de roarel».—«O, au strigat dracii, şi n’ai să
treci singur, ci să duci de coadă o vacă îndărătnică, fiindcă
ai furat-o». Si-acum se descrie cu mult umor trecerea bie-*
tului Enus pe punte. Vaca, apucată de coarne, se împotriveşte şi nu vrea de loc să meargă înainte • urmează o svârcolire în dreapta şi în stânga, până ce Enus în urmă, mână vaca pe punte, înaintea lui, ţinând-o de coadă. Cu spasme şi cu cutremur el face primii paşi, dar îndată îl cuprinde ameţeafa şi piciorul îi lunecă de pe punte. Dracii dau chiote. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în vreme ce se ţine tare de coada vacii, el reuşeşte să se sue iarăş pe punte. Acum alunecă vaca cu picioarele de dinnapoi, dar el o ţine din toate puterile şi iarăş o ridică pe punte.
Astfel ei merg încet încet înainte, dar nu făceau decât să cadă mereu, dar nu cădeau niciodată amândoi într’aceeaşi vreme, şi aşa se ajutau reciproc, tocmai cum nu crezuseră ■dracii. E lesne să-ţi închipueşti spaima ce-a dus-o Enus, dar iată alta acum. La mijlocul punţii îl întâlneşte un om cu o sarcină mare de grâu, pe care şi el o furase, şi trebuia ca pedeapsă să treacă peste punte. Nici unul din doi nu poate face loc, de aceea îl roagă pe Enus cel cu grâul să se întoarcă îndărăt cu vaca, iar Enus plângând îl roagă pe celălalt să se întoarcă el, căci Enus e în mare primejdie. Astfel se roagă unul de altul, şi se simt în mare nevoe şi nu ştiu ce să facă, iar dracii din râu râdeau de bucurie şi-i aşteptau pe-amândoi să cadă. In sfârşit, după ce-au stat multă vreme în poziţia aceasta, s’a îndurat Dumnezeu de-a trecut unul pe lângă altul fără să ştie bieţii cum. Astfel Enus ajunge la celălalt mal.
Viziunea continuă în felul acesta a descrie altele şi altele.
In toate aceste descrieri e o naivitate spontanee şi ele se întemeează, probabil, pe adevărate viziuni. Acelaş veac care le-a născut în Occident, a dat în Orient naştere vi-
www.dacaromanica.io
1032
ALBINA
siunilor lui Mohamet: cum să se sue pe o scară de lumină până într’al 7-lea cer, şi-apoi de vârful pomului din paradis prin nemărginitul ocean de lumină la tronul lui Alah. Dar pe când la'Mahometani aceste descrieri au primit sancţiunea de dogme şi-au rămas înţepenite aşa cum le-a povestit Mohamet, în Occident ele au putut să se desvolte necontenit, libere şi fără nici o restricţiune din partea hi sericii Şi aşa evul mediu aproape n’a avut alta nimic de făcut decât să poarte răsboaie religioase şi să buiguească cuprins de fanatizm religios Călugării inventau tot telul de povestiri despre Iad, şi-aşa s’au născocit nenumărate «viziuni» despre focul gehenei, toate având tendinţa să provoace o sguduire în asprele suflete ale timpului. Negreşit, partea lor bună nu le-o tăgâduie nimeni, dar partea lor rea, se vede acum, căci zelul de a tot înspăimântă cu Iadul, a mers prea departe şi ca orice lucru peste măsură, a avut cu timpul efect contrar. Şi nu e, cred, tocmai cea mai din urmă cauză a puţinei religiozităţi din timpul nostru, faptul că s’a făcut abuz cu spaimele Iadului în veacurile anterioare, aşa că arma prin multă întrebuinţare, s’a tocit cu totul şi, prin falşa întrebuinţare, a devenit azi ridicolă. Reacţiunea trebuie să vie.
In scurtă vreme şi poezia profană a început a se ocupă cu asemenea viziuni. Numărul poemelor de acest gen e mare, până ce in sfârşit Dante tratând cestiunea cu toată seriozitatea şi lărgind terenul dat de cei anteriori prin vederile ştiinţifice ale misticismului şi ale scolasticei de pe acele vremuri, a creat nemuritoarea i operă «Divina Comedie», care, după cum se ştie a luat elementele principale din viziunea fratelui Alberic de Monte Casino.
Dintre aceste viziuni face parte şi Visul Maicii Domnului şi «Călătoria Maicii Domnului în Iad» şi tot aşa «Vămile văzduhului».
G. Coşbuc.
Cum să se omoare ţiparii.
Ţiparii se apucă cu o cârpă uscată şi li se dă o lovitură în cap prin care să piardă simţirea şi să înceteze zvârcolirile lor; numai după ce li s’a tăiat repede gâtul se pot curăţi fără a fi chinuiţi.
-----“»'tj8M'»------
www.dacoramanica.ro
ALBINA
1033
Porţile de fier ale Dunărei.
ai jos de Golubaţ încep răpejunile şi alte piedeci ale plulirei, cari au făcut atâta vreme să fie Dunărea sârbească o belea pentru „Societatea de plutire pe Dunăre" şi cari împiedecă şi azi navigaţia (1).
Mai întâiu trecem prin răpejunea Stenka (N’o fi Stânca?)
0 bancă sau prag de stâncă, lung de 800 de m., care din fericire, nu prea face mare turburare şi răpejiune. Tot aşâ e de lungă banca dela Ivozea (româneşte „Apă serenă" (o fi chiar serenă? Nu credem, ci „semnă", iar Sârbul s’a luat după latineşte; cel mult ar putea fi „serină"). Stânca stă de-a curmezişul apei, acolo unde, dela 700 de m. se strâmtează aproape la jumătate. Stânca e un schist cu foiţe strălucitoare de mică. Cârmaciul nostru înaintează dar cu multă băgare de seamă.
lnslârşit trecem banca dela Doiche lângă satul Brniţa. îi zic şi „Grămada de bivoli" căci, când apele nu sunt mari, stâncile par un şir de bivoli cari ar trece în not Dunărea şi li s’ar vedea capetele afară. Răpejunea aceasta e lungă de 400 de m. Dela Golubaţ în coace malurile sunt tot mai înalte şi mai prăpăstioase. Ne uităm cu plăcere când la înălţimile măreţe, când la cursul râpede al apelor. La dreapta se vede Dobra, vestită prin cărbunii săi de pământ, apoi la stânga se arată Drncova, unde se face strămutarea călătorilor ş-a mărfurilor pe vase anume durate pentru a trece strâmtoarea. Vasul intră prea puţin în apă. Când se ’ntâmplă că apa e mică de tot nici această corabie nu poate
1	Iuti prin răpejuni; 50 de căruţi ale „Societăţei de plutire pe Dunăre", duc mărfurile şi călătorii dela Drencova la Orşova.
La Drncova începe Strâmtoarea de sus (Gornia Ivlisura) (2), în care Dunărea trece prin pragurile dela Fiole, (3) Izlaz, Tah talia, Vruni şi Greben.
Pragul Piole se’nalţâ de 10 m. din apă, dar nu e primejdios pentru vase. Nu e tot aşâ cu pragul Izlaz şi Tahtalia, cari urmează unul după altul şi au împreună lungime de 1800 de
m.	Pe aci, chiar când sunt apele mari, se trece cu mare băgare de seamă şi pază Li se zice„Mali sau gorni ghierdap" (4). („Poarta de fier 1
(1)	Cartea lui Sp. Gopcevici (Serbien und die Serbeu) e tipărită în 1888 nainte de regularea Porţilor de fier. —
(2)	. Clisura e cuvânt românesc, cunoscut in multe locuri in peninsula balcanică. E dela verbul clid, înclid, care aveâ participul clis, înclis, Şi clisură e dela clis ca arsură dela ars. Să băgăm de seamă că la clisura, cli s’a păstrat sub formă veche cu l, ca la Românii din Macedonia şi că la Şerbi s’a păstrat aşâ cum l-au luat de mult dela noi.
(3)	E româneşte Piuăle pluralul dela Piuă.
(4)	Ghcrdap e turceşte. Mali (mic) Gorni (dela deal) Sârbeşte.
www.dacoromamca.ro
1034
A.LPT'' '
mică" sau „Poarta de fier de sus"). Să se iacă numai o greşală la cârmit şi s’a isprăvit: vasul se sfarmă de stânci 1 La Izlaz („Eşire") care e lung de 468 de m., Dunărea e largă de 740 m., iar apa curge cu iuţeala de 3 m. 1 pe secundă peste stânci. In Tahtalia se lărgeşte până la 1080 de m. (cu adâncimea de 66 m.),. iar iuţeala e numai de 2 m. 4 pe secundă.
Când vasul clătinindu se alunecă peste vârtejuri şi zgomotul valurilor te asurzeşte, iar înnnaintea ochilor îţi trec malurile înnalte dela 400 — 800 de m., ici coperite cu păduri, di’ncolo stâncă goală, înţelegi că nici un fluviu european nu-ţi dă astfel de privelişte.
In jos de Tahtalia se află pragul de la Vrani. Adâncimea e de 1 m. 2, iar lungimea pragului, de 70 m. de-a curmezişul apei. Mai în jos seînnalţă la 08 de m. Grebenul la dreapta, iar la stânga Cucoiova la 780. Intre aceste două înălţimi e trecătoarea Greben, în care apa curge spăimântător de răpede, căci Dunărea e lată aproape de 300 m., urletul vârtejurilor şi al răpejunei te îngrozeşte.Mai la vale de Greben, Dunărea se lărgeşte ca un lac uriaş: dela 300, la 2.200 de m. de lăţime. Aci e insula Po-reci, aproape de malul sârbesc.
Poreci e vestită în istorie. La începutul veacului al XlX-lea eră aci cetatea cea mai tare a Serbiei. Maiorul Gramberg a aliat aci în 1608, 30 de tunuri. Totuş la 1813, Turcii au luat o tot aşâ de lesne, cum o luaseră ’nnainte şi .Serbii. Pe comandantul Magi Nicola l-au tăiat Turcii.
Pe locuitorii oraşului Poreci i-a mutat prinţul Miloş, în 1832, pe malul Dunărei, întemeind oraşul Donii Milctnovaţ.
Insula Poreci se împarte în trei insule. Pe cea din’tâi.u se află ruinele unei bisereci, a doua (cea mai mare) e Milencovo ostrovo, a treia (foarte mică) e Haciino ostrovo.
In curând vedem orăşelul Donii Milanovaţ (2000 de loc). Aci se poate coborî pentru Maidanpek (mine). In apropiere s’allă ruine romane.
Innaintând vedem di’ncolo de Gura rîului Poreci, în depărtare, piscul înnalt Rtani, pe care însă îl pierdem răpede din ochi. La dreapta ni se arată ruina Tricule (Trei turnuri). Sunt trei turnuri în patru muchi. Unul e cu temelia în apă şi un pod de lemn îl leagă cu al doilea de pe uscat. Intre acestea şi al treilea, trece drumul spre Orşova. Turnul din apă are încă sus un cerdac sau balcon. Lângă Tricule e trecătoarea Iuţi (o fi româneşte) unde Dunărea e lată de 1270 de m. Pe malul sârbesc e satul Golubinie. Mai la vale începe „Strâmptoarea de jos" (Donia cli-sura), zisă pe hărţile vechi şi „Poarta de fier", deşi cu drept numele acesta se cuvine numai strâmtoarei di’ntre Orşova şi Turnul Severin.
Donia clisura e partea cea mai măreaţă din tot cursul Dunărei. „Cea mai frumoasă parte a Rinului e un biet orlan faţă de Donia clisura" zicea un Berlinez care se află cu noi pe vas.
Nu se poate descrie frumuseţea acestei trecători — a cărei
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1035
parte mai însemnată e trecătoara Cazanului —Trebue s’o vezi.
îndată după Golubinie vedem în depărtare ziduri înnalte şi posomorite, de stâncă — la dreapta o înălţime de 739 m. [Velichi Strbeţ din muntele Miroci] la stânga Goleţul mare 808 m. [româneşte] (din muntele Sretini). Aceste ziduri arată începutul pasului sau trecătorei Cazanului.
Ne apropiem şi scoatem un strigăt de mirare, căci nu putem vedea pe unde îşi deschide Dunărea drum mai departe. Stâncile Calinichi se apropie aşa de mult şi cursul apei se încovoaie aşă încât ai zice că te afli pe un lac închis.
Mai jos de stâncile Calinichi începe Cazanul. In Cazan Dună-Tea se îngustează până la 165 de m. şi e adâncă de 60 curgând cu o iuţeală de spăriat pri’ntre maluri stâncoase ce se înalţă drept în sus din apă până la 700 — 800 m. Aci te stăpâneşte acelaşi simţ de.nemicnicia omului ca şi când priveşti Mont Blancul dela Chamounix, sau când te al li în vre-unul din fiordurile cele măreţe ale Norvegiei.
www.dacaramanica.ro
1036
ALBINA
Dar aci te sileşte să te miri nu numai natura, fiinţa cea mai înnaltă clin lume, ci şi meşteşugul omenesc. Dela Baziaş până la grapiţa românească este, pe lângă malul Dunărei, un drum nespus. de măreţ. I se zice „Calea lui Szechenyi“, şi-a durat, dela 1837—1840, inginerul Vâsârlielyi. E una din lucrările cele mai însemnate ale lumei. Trecând peste viaducturi, prin săpături cu multe boite, pe lângă păreţi uriaşi ce se înnalţă drept în sus, ne arată la fiece cotitură a Dunărei priveliştile cele mai măreţe. Se întrece în măreţie şi îndrăzneală cu calea romană de pe malul sârbesc al Dunărei, unde i se pot vedea încă urmele. Calea romană, dacă ţinem seamă că n'au avut la îndămână cei ce-au lucrat'o nici vase cu aburi, nici pulbere de puşcă, nici maşini, e lucrare mai măreaţă decât a lui Vâsârhelyi. Ce respect trebue să avem iaţă de neamul Romanilor, care a izbutit a birui aici toate greutăţile cari păreau a face peste putinţă durarea unui drum ! Romanii au făcut săpături adânci de 2 m. şi mai mult în păretele de stâncă, lucrând cu unelte de fier; apoi au lăcut găuri pătrate, adânci, mii şi mii, au băgat în ele drugi groşi, pe cari au aşezat scânduri, aşâ că drumul s’a făcut lat de 4 nrr (doi în stâncă şi doi pe podul de lemn, deasupra apei). Găurile se văd şi azi. «Societatea de plutire* pe Dunăre» a pus în tre-cătoarea Cazanului o lespede de marmură în cinstea şl amintirea lui Szerhenyi, după cum soldaţii romani au făcut pentru Traian în Donia clisura.
In păretele de stâncă se văd multe peşteri; ba chiar tuneluri, lungi de câte 400 de m. Cea mai vestită e cea din faţa lui Velichi Stribeţ, căreia îi zic peştera lui Veterani, la 50 de m. dela faţa Dunărei, înnainte de a ajunge la Dubova, în muntele Sucarul mare [româneşte] Intrarea e înnaltă de 5 picioare. Generalul Veterani a întărit-o, a făcut înlăuntru loc pentru 600 de oameni, cuptoare şi fântâni. Se zice că Veterani a apărat peştera în 1692, cu 400 de inşi. De acolo l’au scos înse Arnăuţiii. După alţii a stat aci căpitanul baron de Armans cu 300 de inşi. iar după o apărare de 45 de zile s’a supus paşei dela Belgrad şi în 1788 a fost aci maiorul Stein şi s’a apărat două luni de zile. Turcii au pierdut 2000 de inşi şi când Stein s’a dat învins l’au lăsat să plece slobod şi cu cinste împreună cu oamenii lui.
La Dubova s’a lăţit Dunărea, tăcând iarăşi un lac, apoi iar se îngustează. îndărătul unei sucituri a apei, aflăm în sfârşit tabla lui Traian. Pe dânsa se află scrise următoarele:
IMP. CAESAR DIVI NERVAE F. NERVA TRAJANUS AUG. GERM. PONTIF. MAX1MUS TRIB. POT. IUI. PATER PATR1AE COS. IUI.
MONTIS (ET FLVVII) DANVBl RVPIBVS SVPERAT (IS VIAM PATEFECIT) (1). 1
(1) «împăratul Cezar Nerva Traianus dumnezeescu), fiul lui Nerva, preot mare, a IV-a oară tribun, părintele patriei, consul a IV-a oară, a durat această cale Învingând stâncile muntelui şi ale Dunărei».
www.dacQFomanica.ro
ALBINA.
1037
Tabla lui Traian o ţin de sus doua genii (după alţii, delfini sau Victorii), acuma în stare foarte rea. Însăşi scrierea se citeşte anevoie, căci pescarii fac foc sub ea şi lumul a înegrit-o. Păcat că guvernul sârbesc nu ia nici o măsură de apărare. Dela eşi rea din Donia clisura până la Orşova (Ungaria) sau Techia (pe ţărmul sârbean) se mai văd locuri trumoase, dar nu ca până acfdea.
Înapoi de Orşova e locul unde Kossuth a îngropat la 1849 coroana sfântului Ştefan înainte de a trece în Turcia.
Nu departe e insula Ada Kale, cea uitată în tractatul dela 1878 Mai jos, la stânga e graniţa românească, la Vârciorova şi mai la vale de aceasta «Porţile de fier» (Gierdap, Demir-Kapu, Albia Dunării e semănată cu numeroase stânci, cari se văd mai ales cânii apele sunt scăzute. Vârtejurile şi zbuciumul valurilor arată că supt apă se află alte stânci. Trecem prin Gornia şi Do-nta Relega şi prin cele 23 de vârtejuri lângă insula Baleni în faţă e satul Sip. Locul cel mai însemnat aci e pragul Prigraila unde Dunărea e îngustă de 130 şi adâncă de 51 m. Iuţeala apei e de 3—5 m. pe secundă.
La satul sârbesc Sip vedem multe cârlige pentru prins morun.
st fi.
----
BUNICA
Ghiţă, e băieţaş bălan, cam slăbuţ, de mic era tot bolnăvicios. Noroc de bună-sa, care l-a îngrijit pân pe la cinci ani ca pe un copil de ţiţă. Dar şi el ţinea la bătrâna. De când orbise biata, o cată şi se miră cum i-ar intra în voie.
Pe mică pe ceas, alergă s’o întrebe:
—	Buno ce faci? Nu ţi-e sete? Am adus apă proaspătă.
La masă stă alături, îi presară sare pe bucăţica de peşte sau de carne ori îi alegea de oase. Dumineca o ducea de mână la biserecâ. Se minunau toţi: ce copil al lui Dumnezeu eră Ghiţă.
—	Să cauţi nouă sate, nu găseşti aşa nepot, ziceau vecinele.
—	Să fie, că şi mămuca l-a îngrijit. De nu eră dânsa, nu mai călca el iarbă verde. Intr’o iarnă, nu ne fătase vaca; se ducea biata bătrână pe ninsoare şi troene tocmai ia părintele de i aducea lapte.
—	La aşa bunică, aşa nepot.
—	Nu-i vrednic nici să-i treacă pe di’nainte, cât a chinuit cu el.
Ghiţă asculta şi tot mai cu drag o privea pe buna care a căznit atât cu dânsul.
*
* *
Era în toiul prăşitului de al doilea, toţi plecaseră la câmp, re-măsese Ghiţă şi bătrâna, să vază de casă.
—	Buno, 'merg să mut priponul viţelului, stai aici pe prispă până vin.
—	Stau, gura maichi, ce să fac. Zi sfântă de lucru şi eu şez
www.dacoromamca.ro
1038
ALBINA
ca un trântor. 0 cană de apă, de nu mi-ai aduce tu, m’aşi usca de sete.
—	De ce, oare, nu vezi, buniţo.
—	Atâta amar de ani, atâta supărări, atâtea lacrimi câte-am -vărsat, mi-au secat vederile. Nu se ’ndură Maica Domnului să mă stringă.
—	Eu voi să trăeşti.
—	La ce ? Când nu mai sânt bună de nimic.
—	Ba eşti. Ne spui atâtea de pe vremea Turcilor şi-a altor lifte ce veneau pe capul bieţilor oameni. Dar cutremurul cel mare cum a fost ? Am uitat.
—	Cum să fie ? Se clătina blidarul ca o mărgea, toate stră-chinele au căzut jos. Răgeau şi vitele, de groază. Mare cumpănă t
—	Buniţo, ştii una; hai cu mine, te duc de mână.
—	Nu se poate, remâne casa singură.
—	Da. Ne-ar certa mama. Ascultă, buniţo, am adus apă rece în tindă, ulcica e pe capac.
—	Să creşti mare, cumintele şi mila bunei. Mi-au înţepenit oasele de atâta cât stau.
—	Ştii una, buniţo ?
—	Dacă mi-i spune, oiu şti.
—	Am făcut eu un meremet să poţi merge în livadă singură, când o da soarele la prispă, vrei ?
—	O să mă buşesc de toate păn s’ajung. Ştii: de Paşti, cât pe ce să-mi rup piciorul, când am voit să merg în pomăt.
—	Am făcut meremet să nu cazi. Strâng tot din cale.
—	Par’că eu ştiu încotr’o s’apuc.
—	Ţi-am spus doar c’ am făcut un meremet. Ghici cum ?
—	Nu ştiu, dragul bunichiei ?
—	Am legat funia de stâlpul casei şi de mărul din livadă. Te ţii cu mâna de dânsa şi, când o da soarele aci, mergi acolo la umbră. Dacă ţi se urăşte ori ţi-e sete, vii îndărăt cu mâna pe funie.
—	Cumintele bunei, cum s’a gândit el! Zeu! Unui bătrân şi nu-i da aşa lucru prin cap. Vin, dragule, să-ţi sărut perişorul cel moale ca mătasea.
Bătrâna prinse cu mâinele capşorul băiatului, îl sărută în creştet şi-l netezi cu duioşie.
—	Ştii, buniţo, povestea feciorului care a mers de a adus vederile moşului furate de zine ? Aşi merge zi şi noapte numai de te-aşi putea face să vezi.
—	Acela eră fecior năzdrăvan.
—	Acuma nu mai sânt năzdrăvani?
—	Nu, că s’au făcut oamenii rei şi păcătoşi: s’ar mânca unul pe altul, de-ar putea.
—	Se zice că pe unii îi vindică doctorul.
—	Pe unii, da. Peste mine au trecut prea mulţi ani. Tinereţe fără bătrâneţe, nu se pot.
—	Iţi pare reu, buno că nu mai eşti tânără ?
—	De ce să-mi pară reu? Aşa e dat dela Dumnezeu, cine a fost tânăr să fie şi bătrân. Numai veleatul prea lung nu-i bun, ales când pierzi vederea şi eşti altora povară.
—	Eu n’aşi vrea să mor.
—	Tu să trăeşti, să fii bucuria părinţilor. Eu mi-am trăit traiul,
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1039
mi-am mâncat mălaiul, vorba veche. Acuma sânt ca un drumeţ obosit de-o cale lungă. Că lungă e calea celor şapte-zeci de ani şi mi-i dor de odihnă. Nu e noapte să nu visez pe unchiaşul şi pe flăcăii ce i-am îngropat. îmi fac numai cu mâna şi-mi zic : «Dar vino odată, mămucă, de te odihneşte. Nu te-ai mai săturat de trăit? -
—	Buno, eu plâng, dacă zici aşa.
—	Atunci e bine, când nepoţii plâng pe bunici. Doamne fereşte, când e altfel.
—	Vezi, buno, nu ţi-i milă de noi. Vrei să ne superi.
—	Aşa a lăsat Dumnezeu: omul, ca floarea, resare, creşte,
înfloreşte, dă roade şi pe urmă se usucă şi gata. Eu sânt ca hlu-jul de Soarea Soarelui, când s’a uscat, toamna. Ce mi-i bună mie viaţa ? Mă dor oasele, nu văz, nu pot fi nimănui de-un ajutor. Sânt o belea pentru bieţii copii. De câte ori nu te poţi duce la şcoală din pricina mea. Astă iarnă nu eră să ard, de nu-mi stingeai fusta.	,
Băiatul remase pe gânduri, simţiâ jale. «Să n’o mai vază el pe bunică sa ?» Căută să respunză ceva, să-i spuie că n’are dreptate şi nu-i venea nimică în gând. Pe urmă zise :
—	Măicuţa zice că multe sfaturi ştii să dai. Când nu pricepe cum să facă câte-un lucru, numai ce-o auzi: «Mă duc să ’ntreb pe mămuca». In cartea noastră e o poveste. Să ţi-o spun, buno ?
—	Spune, gura maichei.
—	Zice că mai de mult eră lege că oamenii îşi omorau părinţii bătrâni. Ce câini erau la inimă, buniţo ! Dar unul s’a ne-merit mai bun şi n’a ucis pe bătrâjj, ci l-a ascuns într’o chiliuţă. A venit o foamete şi a ţinut şapte ani. Pierduseră oamenii şi se-mânţa pâinei. Acuma aşteptau să moară de foame. Nime nu ştiâ ce să facă. Dar feciorul care ascunsese pe bătrân, se duse de-1 întreabă: ce-i de făcut. «Dragul tatei, spune oamenilor să are drumurile, că pe drumuri sânt seminţe căzute, astea vor rodi şi veţi căpătă la loc semânţă de pâine albă».
—	Se vede că bătrânul mai apucase în tinereţe aşa foamete şi de-aceea ştiâ. O viaţă de atâţia ani te ’nvaţă multe.
—	Dar împăratul, de mirare, l-a chemat să spuie cum i-a venit lui în minte aşa lucru. El nu voea în ruptul capului. Păn ce l-a ameninţat cu moartea. Că, vezi, se temea să nu-i ucidă pe bătrân. Când a auzit împăratul cum a fost şiretenia, a dat poruncă să nu mai uciză bătrânii că sânt şi ei buni cu sfaturile lor.
Ochii bătrânei străluceau de bucurie ascunsă, ascultând povestea nepotului.
—	Ne-am luat cu vorba şi viţelul stă neadăpat. Ghiţişor, dar înţepeneşte, maică, bine ţeruşul. De scapă, tocmai la mă-sa fuge şi deseară nu mai are Bălaea strop de lapte: suge diavolul ca şarpele, ba se mai şi betejeşte.
—	Mă duc, buno. Şi-o să c’am zăbovesc. Sânt în poiană căp-şune, trebuie să fie coapte; iau ulcica să-ţi aduc şi matale. Da, buno, mă laşi?
—	Să nu zăboveşti mult. Şi te încalţă să nu-ţi dea ţepi în picioare.
Solia Nădejde.
www.dacaromanica.ro
1040
VLBINA
FOIŞORUL DE FOC.
j
uită vreme serviâ ca observator pentru focuri în Bucureşti turnul Colţii. Când s’a dărâmat acesta, s’a construit pe Bulevardul Ferdinand un foişor, înalt de 4n de metri. In interior se află un rezervoriu pentru apă cu un volum de 1.000 m. c. El mai servă ca regulator pentru reţeaua de conducte a alimentării oraşului cu apă.
Privirea ce se înfăţişează din vârful acestui ioişor este foarte interesantă.
«La întâia vedere—ziceN. Pralea într’un articol din ziarul* Secolul^—privirea se pierde in labirintul străzilor întortochiate ce şerpuiesc în toate direcţiile. Nici o orientare. Par’că-unde au apucat ■de s’au aşezat acolo şi au clădit case Bucureştenii de altădată, ca nişte vagabonzi fără seamăn.
Foişorul de foc din Bucureşti.
«De ce laşi privirea să alunece peste întinderea de acoperişuri roşii ce se ivesc din haina lor de verdeaţă, de ce desfaci spaţiul mai mult, zăreşti depărtările, ceata dealurilor dela marginea Bucureştilor, dincolo de cari câmpiile nemărginite te fac să te pierzi.
«In spre Obor, partea mai apropiată dincolo de dealurile Co-lentinei, dincolo de cotăţuia mohorîtă a Plumbuitei, un lanţ de păduri închide geana zării.
«Colentina ca un şearpe de argint, muindu-şi solzii în razele
www.dacaromanica.ro
ALBINA
1041
soarelui prinde privirea şi o întoarce către capătul celălalt unde oraşul se întinde nesfârşit au cocioabele mahalalelor sărace.
«Intre aceste părţi, peste grămădirea clădirilor, cupola Ateneului cu căţuia jertfelor din vârful lui predomină cea mai frumoasă vedere a oraşului.
«Cişmigiul pare o pădure înconjurată de grădini imense. Din loc în loc pe toată întinderea plopi uriaşi vineţi, străjuesc parcă întinderea, făcând un fel de împărţire pitorească a oraşului în sute de împărţiri.
«Palatul beizadelei Sturza din capătul şoselei, cu forma lui aproape cubică, în bătaia soarelui, cu împestriţarea-i de culori şi cu turnuleţele de aramă ce licăresc la soare, pare un imens coteţ de porumbei în cari se pot adăposti toţi porumbeii Capitalei.
www.dacoromanica.ro
1042
ALBINA
Acoperişul roş al palatul funcţionarilor cu cupolele ei caracteristice par’că ar fi o clădire arabă ivită cine ştie cum în faţa marelui coteţ de porumbei.
«Şoseaua ca o altă pădure se întinde spre fundul zării închisă prin rariştea Bănesei şi roşia ruină a castelului din Mogoşoaia.
încolo, clădiri informe grămădite spre mijloc ca nişte enorme blocuri de piatră în cari ochiul nu găseşte nimic plăcut. Abia din loc în loc turlele argintii ale bisericilor schimbă monotonia aceasta.
«Spre capătul liniei bulevardului, castelul Cotroceni cu acoperişul neregulat străluceşte în faţa clădirei arabe a Institutului Botanic.
«Şi de partea ceastălaltă mai spre răsărit, zariştea e închisă de faţada albă a palatului Artelor din Expoziţie şi Cula cea mai ales bătută de soare, e ca un mic juvaer în mijlocul celorlalte clădiri ce nu se văd.
«Alături cazanele uriaşe ale Uzinei de gaz, ca nişte pietroaie cărate de pe altă lume, brăzdează verdeaţa nesfârşită cu albi-ciunea lor.
Dincoace spre răsărit, Dâmboviţa se ghiceşte după dealuri şi după turnul Radului Vodă totul se pierde într’o mare nesfârşită de acoperişuri şi verdeaţă.
Dincolo’de margini, izolată par’că în nemărginirea câmpului, mănăstirea Pasărea cu zidurile albe, luceşte ca o arătare pioasă înnaintea cetăţii pline de păcate.
Lucrările agricole in luna Iunie.
c==3
Sfaturi de obşte.
•)n luna aceasta se urmează cu seceratul grâului ca şi al altor cereale, cu treeratul şi îngrijirea seminţelor puse la magazie.
îndată după ridicarea grânelor de pe câmp ar trebui ca toate locurile de mirişte să se are cât se va putea mai la suprafaţă, ca astfel toate seminţele de ierburi vătămătoare să fie acoperite cu pământ. Aceste seminţe la cea mai mică umezeală vor încolţi şi vor creşte şi când locul este acoperit de verdeaţă se grăpează în lung şi de-acur-mezişul, şi astfel toate buruienile sunt desrădăci-nate şi uscate de căldura soarelui. Astfel de lucrări se fac de agricultorii din străinătate şi sunt bine făcute fiindcă numai cu modul acesta îşi pot scăpă
www.dacQFODumica.ro
ALBINA
1043
semănăturile de fel de fel de burueni vătămătoare.
Toate ogoarele (arăturile) făcute în luna Maiu şi Iunie, în această lună se ară pentru a doua oară, însă de această dată arătura se face de-acurmezişul locului, ca brazdele să se fărâmiţeze mai bine. Aceste arături se fac mai la suprafaţa locului. In Transilvania după ce au trecut 2 (două) săp tămâni dela această arătură, agricultorii săteni gră-pează locul, ca pământul să se mărunţească şi mai bine. Această lucrare mie însă îmi pare de prisos.
Seceratul ovăzului.
Pe* la jumătatea acestei luni sau chiar pe la sfârşit, se începe seceratul ovăzului, care ca şi tree-ratul se face cu aceleaşi instrumente agricole. La hectar ovăzul poate să producă dela 8—70 hect.
Cailor, ovăzul se dă după ce-au trecut 2 luni dela secerat. Paiele de ovăz se pot da ca hrană la toate vitele şi când sunt bine păstrate sunt mai hrănitoare decât paiele de orz.
Macul.
Daca s’a copt, se smulge sau se taie cu secera sau cu un toporaş. După secerat, se fac mici snopi cari se aşează glugi, se lasă 15 zile în bătaia soarelui şi după aceea se treeră sau se bate cu un băţ. După treerat seminţele se dau la ciur de 2 ori, ca să se cureţe bine Se pun la magazie, unde se păstrează până la vânzare. Macul produce la hectar 20—26 hectolitri.
Inul.
Când s’a semănat numai pentru fuior, se recoltează până nu s’au copt seminţele; iar când s’a semănat şi pentru seminţe atunci recolta se face după ce seminţele s’au copt. Inul se smulge din pământ cu multă băgare de seamă, ca tulpinele să nu se rupă şi seminţele să nu se scuture. Smulsul inului se face mai bine când pământul are puţină umezeală. După smuls se fac mici snopi

www.dacaromanica.ro
1044
ALBINA
(mănuşi), cari se leagă cu teiu, cu paie sau chiar cu fire de in mai mici. După recoltă, inul se usucă la soare şi după ce s’a uscat se bate pe un scaun ca să se scuture seminţele şi foile. In timpul uscatului inul nu trebueşte lăsat ca să cadă rouă pe el afară, nici ca să fie plouat.
După ce inul s’a uscat şi s’a bătut, după ce s’au scos seminţele, se topeşte în apă stătătoare. După topit se spală bine, se usucă, se bate şi se meliţă, apoi se dărăceşte şi se perie Inul poate produce fuior 6—600 kgr. şi sămânţă 3—500 kgr.
Muştarul.
Muştarul se recoltează ca şi rapiţa, când trun-chiuleţele au început a îngălbeni, iar foile a cădea. După recoltă se duce la arie unde se treeră. Seminţele se păstrează mai bine în pleava lor în magazie până ce se usucă bine, după aceia se vântură. Muştarul poate să producă la hectar dela 12—15 hectolitri.
Lintea.
Lintea se coseşte dimineaţa până ce nu s’a ridicat rouă, după cosit se mai lasă vre-o câteva zile în bătaia soarelui, după aceia se treeră; iar boabele se păstrează în magazie până ce se întrebuinţează. Lintea poate să producă la hectar 15 — 30 hectolitri.
Mazărea.
Mazărea se recoltează când păstăile cele de jos sunt coapte. Culesul se face dimineaţa, totdeauna pe un timp frumos şi liniştit ca boabele să nu se scuture. După recoltă se treeră, după aceia se vântură şi boabele se păstrează în magazie. Mazărea poate să producă la hectar 20—30 hectolitri.
Cositul mohorului, porumbului şi al sorgului.
Când aceste nutreţuri nu se dau în stare verde ca hrană animalelor, atunci îndată ce au înspicat se cosesc şi se face fân şi astfel să dă ca hrănă vitelor. Când aceste nutreţuri nu se pot usca din
www.dacaromaiiica.ro
ALBINA
1045
cauza timpului prea ploios, se pot păstra în anumite gropi, unde dospesc şi în cazul acesta poartă numele de nutreţ murat, sub care stare se dau vitelor în timpul ernei.
Culesul cânepei.
Cânepa semănată în luna Aprilie pentru fuior, se culege în această lună, când tulpinele capătă o coloare galbenă. Aceleaşi lucrări pe cari le-am văzut la recolta inului se fac şi la a cânepei, cu deosebire că cânepa se topeşte mai bine în apă stătătoare decât în apă curgătoare. Cânepa poate să dea dela 500—1.200 kgr. fuior şi seminţe dela 3—400 kgr.
Rapiţa de toamnă.
Semănatul rapiţei de toamnă, numită şi coltza, * se face de pe la 20 ale acestei luni. Ca soiuri de rapiţă se seamănă rapiţa de Hamburg şi rapiţa pa-raploaie, cu floarea albă. Semănătura se face prin împrăştiere şi în rânduri cu maşina. Depărtarea dintre rânduri va fi de 40 — 50 cm, în acest caz se seamănă 3—6 litri de sămânţă şi când se seamănă prin împrăştiere 4— 8 litri de sămânţă. Rapiţa creşte bine în pământurile în cari creşte grâul. La noi se mai seamănă şi rapiţa comună cu floarea galbenă.
In grădina de pomi.
Pomii pe timp secetos trebuesc udaţi şi mai tre-bue tăete toate crăcile date dela rădăcină şi de pe tulpină. De pe la 20 ale lunei se poate începe cu altoitul cu muguri, crescuţi în acest an.
In grădina de legume.
In grădina de legume se începe culesul mazărei şi a lintei, se recoltează seminţele de morcovi, pă-stârnac, pătrunjel, de sfeclă, de salată, conopidă, varză, gulii şi ceapă.
In podgorii.
Dacă via nu s’a plivit şi nu s’a săpat până la 20 ale lunei st. v., aceste lucrări trebuesc amânate până când strugurii au început să dea în copt.
www.dacoFomanica.ro
1046
ALBINA
Vitele de muncă.
Vitele de muncă trebuesc bine hrănite cu nutreţuri verzi şi cu grăunţe uruite. Ca vitele să nu fie înţepate de muşte, să se spele pe corp cu apă în care s’a fiert foi de nuc. După ce s’a ridicat grâul de pe câmp şi după ce miriştele s’au păscut de oi şi alte animale, se pot ară şi semăna cu mohor, amestecat sau cu muştar alb, sau cu hrişcă amestecată cu meiu sau cu muştar, şi dacă timpul va fi ploios, în toamnă vom avea un bun nutreţ pentru toate vitele.
Tunsul meilor.
Unii ciobani tund mieii, a căror lână este căutată de plăpămari. Tot în această lună se despart mie-lele de berbecuţi, cari s’au lăsat de prăsilă.
Albinele.
Pe la 20 Iulie se începe cu recolta mierii, cari trebue să se facă într’o zi noroasă, când căldura este mai scăzută, fiindcă în stup se găsesc mai puţine albine. Retezatul fagurilor se face mai puţin. La recoltă trebuie să avem în vedere şi starea timpului, ca albinele să poată înlocui ceeace s’a recoltat.
V. S. Moga.
Mulsul şi calitatea laptelui.
S'a dovedit că laptele, care se mulge mai la urmă este cel mai gras. De- aceea trebue ca la muls să se golească pulpa cum se cade. Revista «Economia» din Caransebeş dă câteva amănunte interesante.
Prin încercări s’a constat, că între laptele muls la început şi cel muls mai la urmă e mare deosebirea în ce priveşte bunătatea şi grăsimea lui. Şi anume, la mulsul unei vaci au lăsat să se scurgă laptele în cinci (5) diferite vase. Examinându-se laptele din aceste vase, s’a aflat că în laptele muls mai nainte au lost numai 5% de smântână, apoi în laptele cel din vasul următor 8%, în celălalt 12.5%, apoi 1372% Şi în laptele din vasul, în care s’a muls mai la urmă 17.5% de smântână. De aici vedem, cât este de bine să se mulgă tot laptele din pulpă şi cu cât se păgubeşte cel-ce nu goleşte pulpa la muls.
--—«=>ţ>î>®<3<ţo———
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1047
PĂDUCHII CAILOR.
Ca şi omul, animalele domestice au şi el păduchii lor. Cauza dezvoltării păduchilor la orice animal, este neapărat molipsirea. Odată păduchii luaţi de un animal dela un altul păduchios, ei se prăsesc dacă bine înţeles sunt lăsaţi în pace, nesupăraţi prin curăţenie şi tratament. Ei se pot lua sau deadreptul dela un animal la altul sau prin obiectele atinse de un animal bolnav, ca peria, ţesală sau pătură.
De regulă, păduchii după .un fel de animal nu se iau la o altă specie, de exemplu păduchii dela bou nu se iau la cal. Cu toate astea sunt unele din aceste parazite care pot trăi şi produce boala la animale deosebite. Aşa este unul, care poate trăi şi pe cal şi pe măgar (se numeşte în ştiinţă trichodectes pilosus). Altul, al găinii, trăeşte şi pe curcan şi pe fasan, etc. (se numeşte în ştiinţă menopon biseriatum). Afară de aceste două cazuri şi încă vre-o două trei, un păduche al unui soiu de animal nu trăeşte pe unul de altă specie, şi dacă întâmplător este luat, el caută să fugă fără întârziere.
Pe lângă contagiune mai este şi murdăria care face să se prăsească păduchii. Animalele murdare, neţesălate, ne periate, acelea cu părul lung şi des sufer mai întotdeauna de păduchi. Animalele slabe, anemice, limfatice, sunt mai prielnice acestor parazite ca acelea bine întreţinute, pline de viaţă. Viţeii, mânjii, ca şi animalele prea bătrâne, sunt predispuşi a fi mâncaţi de păduchi, dacă nu se îngrijesc cu luare aminte. Păduchii so dezvoltă şi se întind mai uşor în grajduri cu un număr mare de animale, li aflăm la boii ţinuţi cu lunile în poverne, ş. a.
Oile slabe, anemice şi mai ales acelea cari au miel la uger sufer adesea de păduchi.
Earna, din cauză că'animalele stau închise, precum şi prin faptul că au părul mai mare şi mai des, se dezvoltă mult mai mult decât vara când vitele trăesc mai mult în aer.»
Vom vorbi astăzi în deosebi despre păduchii cailor.
Slab, cu părul mare împăslit, murdar, plin de baligă uscată» formând ca un fel de solzi pe spete şi pulpe, ici şi colo fără păr, rupt prin scărpinare, cu coada aproape golaşe din cauza hârjielei de corpurile din prejur, de zid, iesle, arbori, etc-., cu privirea stinsă, cu ochii înfundaţi în orbite, mic, înzilizit, lipsit de viaţă, de multeori lovit de eşire afară, astfel se înfăţişează mânzul cu păduchi. Aceştia mişună în părul lui încărcat de linţi, de ouă, de mătreaţd.
Calul în etate, matur sau bătrân, păduchios, se află în aşa stare de sleire încât coastele lui le poţi numără întocmai ca pe cercurile unui butoiu. El caută a se frecă fără încetare
www.dacQromamca.ro
1048
ALBINA
de orice corp tare, din cauza mâncărimei ce-i pricinuesc parazitele.
Nu trebue ca cineva să fie veterinar pentru a vedea când un cal sufere de păduchi. Aceste insecte se observă foarte uşor, îngrămâdindu-se mai ale3 în moţ, coamă şi părul din coadă.
Ştiinţa deosebeşte trei feluri de păduchi ai cailor. Dăm aci chipul unuia din ei, mărit foarte mult (numit în ştiinţă
haematopinus tnacrocephalus).
Păduche de cal (zis in ştiinţă haematopinus 7>iacrocephalus), de 20 de ori mai mare decât este în realitate.
Dacă boala este determinată de unul sau altul din aceste părăsite sau de două deodată, ori cum ar fi, tratamentul ei este acelaşi.
Dar şi pentru animale ca şi pentru om, cel mai cu minte lucru este a le îngriji ca să nu ajungă a aveâ păduchi. Să ţesălăm şi să periem regulat calul, să nu-1 lăsăm a se apropia de caii păduchioşi, să-l hrănim, să-l adăpâm şi să-l muncim potrivit cu vârsta şi forţa lui. Grajdul să fie curat, sâ-1 spălăm din când în când cu apă fierbinte şi spoindu-1 cu var.
Când boala se iveşte într’un grajd, atunci să ştim că e de vină stăpânul, fiindcă n’a îngrijit, animalele.
De multe ori şi stăpânul este murdar. Căci nu se poate presupune ca un om care se simte, şi îngrijeşte corpul şi familia lui, să-şi lase vitele a-şi duce zilele în mizerie, în murdărie.
Pentru a lecui un cal de păduchi, trebuie mai întâiu a-1 tunde îndepărtându-se şi aşternutul, spălându se în acelaşi
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1049
timp şi pătura lui. Odată acestea făcute, se fricţionează părţile pline de păduchi, cu pomadă mercurială, cu untdelemn, cu ulei de in, cu untdelemn 10 părţi şi una parte petrol. Corpurile grase omoară păduchii astupându-le porii pielei, prin care ei respiră şi deci asfixiază.
Spălători de apă de tutun, obţinută prin fierberea a 30 grame foi de tutun înîr’un litru de apă, asemenea ucid repede păduchii. Aceste spălături trebuesc făcute cu multă băgare de seamă numai pe părţile unde se găseşte parazitul, şi nici de cum pe tot corpul, pentru a nu otrăvi animalul.
Păduchii sunt omorâţi încă cu pulberi insecticide, cu apă cu creolină 10 la sută
Un anume Trofimow. sfătuieşte cu multă stăruinţă uleiul de cânepă ; o singură fricţiune cu acest ulei, ar omorî păduchii în cel m-ult trei ceasuri.
Irimia Popescu
Medic Veterinar.
--------------------------
p De ţ>e Domeniile Coroanei jţj
In luna trecută, d-1 Ion Kalinderu a inspectat Domeniul Coroanei Gkerghiţa din jud. Prahova, vizitând ca totdeauna şi bisericile, şcoalele, banca populară şi primăriile din Ciumaţi, Balta-Doamnei, Lacul-Turcului, Belciug şi Gherghiţa, care sunt foarte mult sprijinite moraliceşte şi materialiceşte de administraţia Domeniului Coroanei.
In aceste vizite d-sa s’a interesat de aproape de mersul şi trebuinţele lor şi rămânând satisfăcut de starea în care a aliat şcoalele, cu grădinile şi atelierele lor, a încuviinţat d-lor învăţători gratificaţii, iar elevilor le-a dăruit mai multe cărţi folositoare.
Asemenea a dispus să se termine şi să se dea cât mai curând în folo-inţâ localul de şcoală din Lacul Turcului, care e un mic monument clădit pe spesele Domeniului Coroanei. Tot cu cheltuiala acestuia a hotărît apoi sâ se facă încă în vara curentă o nouă biserică în satul Belciug.
In sfârşit, mulţumind tuturora pentru atitudinea paşnică ce au avut pe timpul răscoalelor, le-a făgăduit şi pe viitor tot ajutorul la nevoile lor şi a pus pe pieptul mai multor locuitori medalia jubilară, conferită de M. S. Regele, ca un semn de înaltă bunăvoinţă, şi spre a o purtă în amintirea purtării lor frumoase şi patriotice. Apoi i-a îndemnat sâ urmeze a face economii, a munci cu hărnicie şi chibzuinţă, a ascultă de cei care le voesc binele şi a-şi trimite regulat copiii la şcoală, căci calea către un traiu mai bun nu se poate găsi decât prin învăţătură, prin lumină.
D-1 Kalinderu a plecat din localitate pe o ploaie binefăcătoare şi mult aştvptată, fiind salutat cu aceeaşi dragoste respectoasă, ca la sosire, de numeroşi locuitori, care i-au promis că vor urmă întocmai poveţele ce le-a dat.
----—O450>I'E)©C>——
www.dacoromamca.ro
1050
ALBINA
Lyra despre care e vorba e o pasăre din Noua Holandă, cu ciocul lung, turtit şi triunghiular la bază.
Pasărea Lyra.
O rso n 1 o a. ştiinţifică.
-1 L'Y A.
SLT~mr
Seriind presentul articol, să nu creadă nimeni că am să vorbesc despre moneda de aur lira, nici de instrumentul musical lyra atât de mult întrebuinţat în vechime de cântăreţii grecilor vechi.
www.dajCoromanica.ro
ALPINA
105Î
Această pasăre se numeşte astfel din cauza dis-poziţiunei particulare a cozii sale, care la bărbătuş, are exact forma unei lyre.
Această pasăre de altfel nu este însemnată decât prin particulara desvoltare a penelor dela coadă, cari fiind negre, nu presintă nici o însuşire mai esenţială, aşa ca să ne farmece privirea.
Lyra locueşte pădurile de «Eucalyptus» a Munţilor Albaştri, îşi face cuibul pe arbori, la o mică distanţă de pământ, se nutreşte cu viermi şi larve de insecte, ce le caută dedesubtul frunzelor uscate răspândite jos pe pământ. Lyra cântă frumos.
Naturaliştii vorbind de lyra, ne spun că dacă nu cântă ca privighitoarea, are o voce foarte plăcută şi atrăgătoare.
Din Ţară.
= De Joi 14 Iunie, familia Regală s’a aşezat la Sinaia ca 'să petreacă vara.
= A. S. R. Principele Ferdinand a făcut o călătorie prin judeţul Tulcea.
= A sosit dela Constantinopol mai mulţi trimişi ai Sultanului ca să aducă M. S. Regelui o frumoasă şi preţioasă decoraţie Turcească.
= In ziua de 14 Iunie s’a închis sesiunea extraordinară a corpurilor legiuitoare.
Iată câteva din măsurile ce s’au votat in această scurtă sesiune
a)	Pe viitor primarii comunelor urbane, (al'ară de Bucureşti) nu vor mai putea să fie senatori sau deputaţi.
b)	S’a lămurit cum să se aplice pe viitor taxa de 3% asupra lefii funcţionarilor.
e) S’a hotărît să se dea înapoi suma de 5 lei pe care ar fi depus-o locuitorii săteni ca taxă de asigurare contra grindinei.
d)	S’a aprobat ca guvernul să vie în ajutorul proprietarilor păgubiţi prin răscoale.
înainte de a se despărţi, deputaţii şi senatorii au ales dintre ei o comisiune numeroasă, care să se ocupe, împreună cu miniştrii, cu alcătuirea legilor rurale. Proiectele vor fi gata în toamnă şi se vor luă îndată în desbetere.
= Eievelo Azilului din Bucureşti au făcut o excursiune la Constanţa.
= O altă excursie au făcut elevii şcoalei superioare de comer-ciu din Capitală până la Predeal. Ei au vizitat câteva fabrici şi instalaţiuni industriale.
A. Vântul.
www.dacoromamca.ro
1052
ALBINA
= Duminică 17, alergări de cai la Galaţi, organizate de ofiţerii şi de soldaţii de cavalerie.
= Tot Duminică serbări şcolare pe la diferite şcoli din capitală : şcoli primare, şcoala de menaj externă, la şcoala froebeli-ană a Societăţii pentru învăţătura poporului.
= Săptămâna aceasta s’a terminat examenul pentru obţinerea diplomei de conducătoare a grădinilor de copii.
= Băgaţi de seamă la prăjituri! Se vând pe la unele cofetării şi rahagerii, prăjituri cu cremă veche. In Ploeşti 13 familii cari au luat parte la frângerea turtei unui copil, s’au otrăvit.
= Elevii seminarului musulman din Medjidie au făcut o excursie pe valea Prahovei.
= In zilele de 16 şi 17 Iunie s’au dat serbări mari în Bucureşti, în parcul Carol I, pentru Societatea «Cultura şi ajutorul femeii».
= Duminecă 17 Iunie Bursa muticei din Bucureşti şi a sărbătorit a 5-a aniversare a fundării sale.
=• D. Dr. I. Cantacuzino a fost numit Director general al Serviciului Sanitar.
= Şi la Giurgiu s'au început procesele sătenilor cari au luat parte la răscoale.
= Vinerea trecută, la şedinţa săptămânală a Academiei Române, d. d-r. Babeş a comunicat că a descoperit un leac pentru vindecarea pelagrei.
= Consiliul Comunal a oraşului Brăila s’a constituit. Primar a fost ales d-1 Dumitru Ionescu.
= Comisiunea Monumentelor istorice a vizitat vechile biserici din Târgovişte.
= Profesorii seminarului central au sărbătorit pe doi colegi ai-lor cari au eşit la pensie: P. C. Econ. Câlinescu şi Temistocle Alexandrescu.
Dela Românii din alte sate.
= Ministrul de externe — în a cărui administrare au trecut şcoalele din Macedonia — a numit doi inspectori noi : N. Tacid şi N. Băţaria.
= O bandă de greci a răpit pe un notabil român din Grebena ca să-l silească a se declară grec.
= Românii din Bucovina vor să modifice costumul preoţilor făcându-1 mai simplu.
Din ţări streine.
= S’a deschis sesiunea parlamentului din Austria.
== La Praga, în Boemia, se fac mari serbări naţionale.
= Mari inundaţii în America : oraşul Guadalajara din Mexico a fost înecat cu totul.
CORESPONDENŢA
D-l R. R. Stoica, Blaj. — Revista pe care o putem recomandă este : Economia naţională, Bucureşti, str. Sfântul Spiridon 31 bis.
= D-tui <3. /van, apicultor-vitioultor, comuna Valea Rea, jud. Te-cuciu.— Petru ca să vindeţi prisosul de gogoşi de mătase ce aveţi, vă puteţi adresa la societatea Ţesâtoarea «Sf. Elena», Bulevardul Neatârnării Bucureşti, de unde veţi primi râs.mns.
------■ ~
www.dacaromamca.ro
PAG IHA GL UMEAŢĂ
---’i »■<-
Socoteala.
Păcală şi nevastă sa mâncase la birt. După masă se plimbau-
—	Nu ştiu ele ce mi e sete aşa, zice nevastâ-sa. Ce o fi pricina?
—	Socoteala ... A fost grozav de sărată.
Servitor deştept.
La otel. Un călător sună şi spune servitorului sâ-1 scoale a-douazi la 7.
—	Am înţeles, zice acesta.
Pe la cinci din spre ziuă. călătorul aude ciocănind la uşă... Sare în sus, deschide.
—	Ce e? 7 ceasuri?
—	Nu, sunt numai cinci, dar am vrut să-ţi spun că mai ai două ceasuri de dormit.
Din ciudăţeniile oamenilor mari.
t
Multe ciudăţenii se povestesc din viaţa oamenilor mari. Despre un mare istoric francez se spune că nu-i plăcea să-l turbure cu treburile gospodăreşti.
lntr’o zi se aprinde casa. Servitoarea aleargă la el:
—	Domnule! Domnul»-! S’a aprins casa.
—	Lasâ-mă în pace! Du-te de spune nevestii. Ea se ocupă ou ale gospodăriei,
Despre Ampero se spune că adesea mergea pe stradă fără să ■şti» unde calcă, preocupat de rezolvirea vreunei probleme. Odată se vede că găsise vre-un rezultat de mult căutat. Priveşte înainte. Eră o trăsură. Dosul negru al trăsurii i s’a părut o tablă. Scoate repede creta din buzunar şi într’o clipă umple trăsura cu formule. Tocmai când trăsura a plecat, a băgat de seamă ce făcuse şi s’a dus mâhnit că trebuie să reînceapă calculele aceleiaşi chestiuni.
Tot despre el se spune că adesea nu se dâ jos din cabinetul lui în sulragerie şi cereâ sâ-i aducă un pahar de vin şi un pesmet. Intr’o zi, când servitoarea intră să ia paharul, vede pe stă panul său mânjit de cerneală la gură.
Ce eră?
Immuiase, din nebăgare de seamă, cu pesmetele în călimară în loc să îmmoaie în pahar.
Socoteala lui Vasilică. -
Vasilică dobândise dela mumă-sa zece bani ca să-şi cumpere prăjituri. Repede aleargă la coletărie.
—	.Să-mi dai prăjituri de zece bani.
—	De care vrei ?
—	De care dai mai mult.
www.dacoroinamca.ro
1054
ALBINA
INFORMAŢIUNI
= Societatea Sprijinul din Bucureşti va trimite şi anul acesta 100 de copii în colonie de vacanţă.
= Examenul pentru înaintarea pe loc a învăţătorilor s’a casât. Un nou examen se va ţine în Noemvrie viitor. La acel examen înscrieri din nou nu se mai primesc. Se vor verifică însă toate cererile din anul trecut şi se va formă, în urma inspecţiilor şi şi altor informaţiuni, un nou tablou de candidaţi.
= Ministerul Instrucţiunii publice a numit o comisiune care să studieze cari sunt cele mai bune abecedare şi cărţi de citire pentru şcolile primare urbane şi rurale.
Manuscrisele se vor «primi la minister până la 1 Maiu 1908.
Comisiunea se compune din d-nii Bogdan-Duică, profesor la gimnaziul «Cantemir , preşedinte, G. Giurescu şi Sava Atanasiu, profesor, la liceul «Matei Basarab, G. Sălceanu institutor la Bucureşti, C. Salviu, învăţător la Smulţi (Covurlui) şi St. O. Iosif, publicist.
= Distribuţia de premii la şcoalele primare din Capitală se va face Luni 25 corent, pentru băeţi dimineaţa, iar pentru fete după amiazi.
Elevilor şi elevelor din clasele I, II şi III, se vor da ca premii diferite medalii şi bonuri, cu cari vor puteâ să-şi cumpere cărţi pentru anul şcolar viitor.
Absolvenţii vor primi medalii şi diferite cărţi de citit.
= Intre 12 şi 20 Iulie se vor examină tinerii doritori a intră în şcoala de fii de militari din Iaşi.
-----=>%>&!§) tg-3g<=-
r

^ P O Ş T A REDACŢIEI
St. Delagallati. — Poezia «Nu vom vrea» nu se poate publică.
= D. Q. ... . Judeţul Brăila, Osman. — Sub forma aceasta nu se poate publică La moară». Preferim forma mai scurtă a anecdotelor. Aşteptăm altele.
---------------------
LICITAŢIUNI
In ziua de 13 Iulie 1907. ora 10 >/2 a. m., se va ţine licitaţie la Eforie, B-dul Elisaveta, cum şi la Primăria comunei Ploeşti, pentru concedarea spre exploatarea puţurilor, şi instalaţiilor petrolifere dela Ochişoru, moşia Sarasca, Ala-tiţa şi Delniţa, judeţul Prahova.
Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Garanţia pentru admitere la licitaţie va fi de lei 100.
== In ziua de 14 Iulie 1907, orele 10 */2 dimineaţa pentru vânzarea spre exploatarea 42.200 fagi din pădurea Albeşti, cantonul Burdimanu, punctul Basinu-Văiei-Chieina din judeţul Argeş.
= In ziua de 18 Iulie 1907, ora 10 */, a. m., pentru arendarea pe un period de 10 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1908 a moşiei Rădăcineşti, comuna Dăngeşti, judeţul Argeş, garanţie provizorie lei 1.100.
Oferte condiţionale şi supraoferte nu se primesc.
■-----='g>S>@$<âC=—'
www.dacQromanica.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» âre de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cei d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spini C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con st. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gflrboriceana, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român: I. Biiuitresca Procopte, fostsenator, fost Primar al Capitalei; 31. Ylădescu, fost Ministru, profesor universitar; trista S. Negocscu, fost administrator al Casei Şcoalelor. profesor secundar; Dini. Cecropid. institutor. — Cenzori, Const. AlimAneşteana, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioaesca, profesor secundar; Const. A lex&ndresca, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Preot I. Nicolae (comuna Seliştea Drăghieşti, jud. Mehedinţi), 1 leu ; llie Popescu (comuna Pristol, jud. Mehedinţi). 1 leu ; M Mănescu (comuna BresniţaMotru, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Dobrescu icomuna Rusu, jud. Mehedinţi), 1 leu; G. Păsărescu, (comuna Mătăsari, jud. Mehedinţi), 1 lei; M. Lunguţescu (comuna Negomir, jud. Mehedinţi), 1 leu ; P Popescu (comuna Brădet, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Mihuţ (comuna Bătla-nele, jud. Mehedinţi), 1 leu), 1 leu; V. Pârvulescu, comuna Miculeşti, jud. Mehedinţi), 1 leu; C. Olariu, (comuna Merişul, jud. Mehediţi), 1 leu ; G. Sâbiescu (comuna Jirovu, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Vuleănescu (comuna Sovarna de jos, jud. Mehedinţi), 1 leu: I. Prodescu, (comuna Cleanovu, jud. Mehedinţi), 1 leu; M. Pretorian, (comuna Butoeşti, jud. Mehedinţi), l leu; P. Popescu, (comuna Jiana-Mare, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Cov-lescu, (comuna Jeguzani. jud. Meiiedinţi), 1 leu; N. Pagubă (comunaGreci, jud. Mehedinţi), 1 leu; Preot C. Lupoianu (comuna Lupoaia, jud. Mehedinţi), 1 leu ; Preot M. Teodoreseu (comuna Ponoarele, jud. Mehedinţi), 1 leu ; G. Raicu, icomuna Iserrna, jud. Mehedinţi), 1 leu ; Pr. C. Părmlescu (comuna Şiroca, jud. Mehedinţi), 1 leu ; G. Semenescu, (comuna Băsâşti, jud. Mehedinţi), 1 leu; S. Popescu, (comuna Isverna, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Ilicscu (comuna Gorneţi, jud. Mehedinţi), 1 leu; I. Manea (comuna Dobra, jud. Mehedinţi), 1 leu; C. Georgescu (oumuna Punghina, jud. Mehedinţi), 1 leu ; G. Băzâvan (comuna Bresniţa, jud Mehedinţi), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 500. iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.925 lei.
(Va urină in numărul viitor).
www.dacaromamca.ro
LIBRĂRIA NAŢIONALĂ
Societate Cooperativă pe Acţiuni
47, Calea Victoriei, 47—Bu cur eşti
înfiinţata cu scopul de a Ieftini articolele de librărie şi papetarie
CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ * * ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR
Cărţi Literare Române şi Franceze
Material Pentru Şcoaie şi Biurouri =5
Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PiCTURĂ Şt DESEMN
MARE DEPOSIT DE HÂRTIE rrrrrrcnr
Preţurile mai eftine ca ori-unde.
Si 10
Iii cumpăraţi maşini si umile agricole pili»ve|l tiiiii mirele Sun
Societăţii in comandită WEIL, J 0 S E PH & Co. Boiereşti
— Strada Smârdan Na. 7 —
Asortat cu tot felul de unelte aratorii, maşini agricole, pentru viticultură şi industriale din cele mai renumite fabrici din străinătate.
Se garantează pentru soliditate şi buna funcţiune.
Se fac preţurile cele mai avantagioase.
Se acordă condiţiuni de plată favorabile.
Cereţi catalogul gratis şi franco.	10-4
Inst. de Arte Grafice Carol Goblrf-sor ttutUileacu. Sir. <) m in mi 16.— 19.U36
www.dacQramamca.ro