Anul X
No. 34.	20 Maiu 1907.'
REVISTA POPULARA
Apare în fiecare "Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
Gârbovlceann A P Dulfu
G. Coşbuc G-1P.V Năsturel
V. S. Moga
N. Nicolaescu
Gr. Teodossiu
Gh. Adamescu
I. Otescu
Redacţia şi Administraţia Strada Mântuleasa No.
!
www.dacoromanica.ro
9 —Bucureşti.
JYoua parfumerie şi Sroguerie jVteDicinală T6MA BiWULESeU
Bucureşti, calea Grlviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de la%’ande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higionice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru tnenngiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri oZackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopuL de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi llghiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază In orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
62-29
www.dacaromamca.ro
Anol X
No. 34
20 Maiu 1907.
Albina
«
Stevisfă Enciclopedică populară
Sbon»m«ntul in ţar* pe an L.al 6
>	»	»	6 luni
Pantoru anunaluri 1
a
I Abonamentul in străin, pe an lei •
un număr...............ib bani
Miaa publiottate, 5 bani euvântuL.

leu linia
Manuscriptele nepublloate se ard ---------------------------------

SOMaRUL! ?
I. Halinderu, Cuvântare Ia soc. «Progresul BIfrîd'.—f/77. (7ârleanu, Fugitul. — P.Dulfu, Vânzarea (din întâmplările lui Păcală).— Maria /. Popescu, Rostul femeii în gospodărie.— M., Ciuperca de câmp. — Dr. Lux., Telegrafia In vechime. — V. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială: Starea semănăturilor, Preţul pâinei şi scumpirea traiului, Semănatul porumbului, Preţul cerealelor, Preţul vitelor şi al nutreţurilor. — <3. C.t Hrişcă. — Cronica săptămânii.—Informă ţiuni.
Sfaturi practice: Pentru înţărcatul copiilor.
fiotife : Societatea Ţesatoarea-.
fiotiţe bibliografice: ^Pământul şi ţara noastră». — O carte preţioasă pentru oricine şi mai ales pentru săteni.
ilustrafiuni: Paraclisul românesc din Bitolia.—Ciupercă ele câmp;— Sbârciog.—Hrişcă sau grâul negru.
Din Cuvântarea d-lui I- Kalinderu la societatea „Progresul Silvic1 11 (1).
C=<=3
De când am onoarea să fiu preşedintele societăţii, am putut să mă încredinţez de foloasele ce puteţi aduce ţării, nu numai ca silvicultori, ci şi ca factori pentru luminarea şi educaţiunea poporului. In timpul de faţă mai cu seamă, suntem datori cu toţi să dăm concurs la vindecarea relelor, de care suferă popula-ţiunea rurală, sfătuind pe ţărani şi lămurindu-i asupra cauzelor pentru care o duc greu, căci nu se poate ascunde că starea lor lasă de dorit în multe privinţe.
Intr’acestea, lipsa de pământ, nu e nici cea dintâi, nici cea mai mare, cel puţin aşa cum e înţeleasă de săteni.
E drept că unii n’au pământ de loc, iar alţii au puţin, dar nu se poate admite că dacă li s’ar da la toţi şi în întindere îndestulătoare, ar scăpă de necazuri ca prin farmec, fiindcă sunt şi azi mulţi între dânşi, care au teren de ajuns şi tot nu-şi pot a-gonisi traiul cu înlesnire. Dovadă răscoalele recente, în care s’au văzut oameni cu stare dedându-se la jafuri ordinare şi chiar la barbarii. Dovadă ţăranii din alte state, dintre cari unii sunt mai lipsiţi de pământ de cât ai noştri şi totuşi se bucură de o stare mai bună, fiindcă sunt mai luminaţi.
(1) Pnblicăm aci principalele pasagii ale interesantei cuvântări a d-lui I.
ICalindern, preşedintele societăţii „Progresul Silvic11, rostită cu prilejul deschiderii adunării generale a 21-a a acestei societăţi.
www.dacoromanica.ro
888
ALBINA
Avem apoi în ţară regiuni, unde pământul nu e productiv, unde nu mai poate fi vorba de această lipsă, ci de alta, de lipsa de mijloace de existenţă în genere.
Dacă aceasta e plângerea care a fost pusă în frunte, fie de răsculaţi, fie de alţii, cauza nu e atâta lipsa însăşi, cât e credinţa ce au sătenii că numai posedând pământ pot fi fericiţi, cât e mentalitatea lor, de care s’au folosit aţâţători rău voitori. Nu trebue să uităm apoi celelalte circumstanţe, care îngreuiază traiul ţăranilor, de pildă: scumpirea excesivă a arenzilor, fără să fi fost deplin justificată prin amendarea solului sau prin o cultură e-senţial perfecţionată; neştiinţa sătenilor noştri pentru a lucră pământul bine şi a scoate din el tot folosul posibil; indiferenţa ce au pentru meserii, şi chiar pentru industriile mici şi celelalte mijloace de câştig, cu care s’ar putea îndeletnici în timpul liber, şi în sfârşit lipsa de învăţătură, de pricepere, economie, prevedere şi de ordine în lucrări, ca şi în viaţa de toate zilele. .
In cuvântările ce am rostit, anul trecut, la «Congresul Corpului Didactic» şi la «Congresul de Ştiinţe Sociale», am atins mai pe larg această chestiune.
Faţă de curentul ce se formase împrejurul chestiunii ţărăneşti, am adaus chiar că nu trebue deşteptate în popor închipuiri primejdioase şi speranţe ce nu se vor împlini, dar care vor ajunge să-l desguste de starea lui şi să-l îndrepte pe căi greşite. Am mai arătat că trebue combătută cu tărie convingerea ce au, că statul e dator să le dea pământ, pentru a nu compromite însăş acţiunea de îmbunătăţirea soartei lor, care nu se poate face odată, ci treptat, pe măsură ce vor fi pregătiţi prin alte reforme corespunzătoare.
După cum ştiţi, Domnilor şi Scumpi Colegi, statul a împroprietărit pe mulţi şi presupun că va mai vinde, după trebuinţă. Nn poate să se desfacă însă absolut de toate moşiile căci are şi el anume nevoi de împlinit. Afară de aceasta, răscoalele au scos în evidenţă aceea ce ziceam atunci că chestiunea rurală e complexă, şi că până la resolvirea împroprietăririi pe oJcale“sau alta, sunt alte numeroase lacune, care trebuesc împlinite pentru a uşurâ viaţa locuitorilor.
Printre cele de folos imediat, şi deci mai urgent, ar fi întâiu o legislaţiune pentru ocrotirea muncii agricole şi stârpirea abuzurilor pe viitor.
In discursul ce am ţinut la Academie, la deschiderea sesiunei generale din anul acesta, ziceam că statul e în drept să intervină în transacţiunile dintre cetăţeni, când ele ating interesele lui sau caută asuprirea celor slabi. Tot aşa are datoria să apere proprietatea, fiindcă evoluţiunea modernă tinde, deopotrivă la îmbunătăţirea traiului claselor muncitoare, ca şi la întărirea ideii proprietăţii, amândouă find egal de folositoare ţării.
In principiu e adevărat că nimeni nu se poate amestece în convenţiile dintre particulari, întru cât aceştia sunt majori, şi au calitatea cerută de legile în fiiinţă. Aceasta se poate aplică însă numa acolo unde este oarecare egalitate de averi şi de condiţii sociale. In celelalte părţi lucrurile se schimbă, şi în special la noi, unde sătenii, suferind de lipsa de mijloace şi de robia neştiinţei, se găsesc într’o stare relativă de inferioritate faţă de patroni. Acest raport devine aproape absolut când e vorba de
www.dacaramamca.ro
ALBINA
889
trusturi, aşa că e o datorie pentru stat, de a asigură muncitorilor mijloacele necesari pentru existenţă şi pentru împlinirea chemării lor de cetăţeni şi de capi de familie, care alcătueşte elementul primordial al organismului social.
De alminteri, protecţiunea muncii e legiferată de mai mult timp în alte state. O asemenea intervenire s’a făcut şi la noi, deşi în măsură mai mică, în ce priveşte lucrători din fabrici şi ateliere, aşa că e foarte natural să ne ocupăm şi de ţăranii noştri muncitori agricoli.
In Ungaria s’au reglementat învoelile agricole şi condiţiunile pentru încheerea lor, prin legea din 1898, care admite principiul liberei înţelegeri între părţi în anumite margini şi întrucât corespunde celorlalte legi în vigoare. Asemenea cere să se arate soiul şi întinderea productelor, preţul în bani al muncii, cum şi al întreţinerii pe zi, în caz când patronul se obligă a da mâncare lucrătorilor. In acest chip ambele părţi îşi fac socoteala ce dau şi ce primesc. Interesante sunt apoi disp’oziţiunile pentru rezilierea tocmelei, în caz când muncitorul ameninţă viaţa patronului şi familiei lui, când îi face pagubă sau când e pedepsit pentru delicte şi crime, cum şi în caz când patronul sau vreunul din membrii familiei sale atinge moralul sau aduce pagube muncitorului, când îl nedreptăţeşte, şi altele.
Apoi, introducerea unei agriculturi raţionale, împreună cu ramurile ei, dezvoltarea industriilor domestice, îndrumarea şi încurajarea sătenilor la meserii şi îndreptarea lor către industria mare, care a luat un frumos avânt şi cere tot mai multe braţe. Tot în acea ordine e desvoltarea simţului de economie şi propagarea societăţilor uşoare, ca cele de consum, cele pentru vânzarea produselor în comun, pontau asigurarea vitelor, pentru cumpărarea de unelte agricole, şi altele.
însoţirile de acest fel, împreună cu băncile populare, vor ameliora pe deoparte starea economică, iar pe dealta vor desvoltâ spiritul de iniţiativă, de încredere în puterile proprii, şi vor o-bişnuî pe săteni cu sentimentul datoriei şi al solidarităţii. Aceste însuşiri sunt condiţiuni esenţiale pentru arendarea şi cumpărarea de moşii, şi cu atât mai trebuincioase sătenilor noştri, cu cât ei afară de dorinţa de a posedă pământ, n’au nici putere, nici cultura necesară, pentru a lucră pământul şi a-1 lucră bine, ca să nu fie doborîţi de cea dintâiu recoltă rea.
E acî şi un principiu elementar, acela că pentru a dobândi un bun, trebuie atât mijloace materiale, — dacă nu în întregime, cel puţin în parte,—cât şi calităţi, care să garanteze stăpânirea şi exploatarea lui cu folos. De aceea la «Congresul Corpului Didactic», ziceam textual că «asociaţiunile pentru cumpărarea de moşii sunt o chestiune gingaşe în starea de lucruri de azi, care cere multă chibzuinţă în tot ce se va proiectă sau se va face în privinţa lor».
Nu intru în amănunte asupra acestor asociaţiuni, nici asupra trebuinţei unei bănci rurale, care să le înlesnească fondurile necesare, a unui aşezământ întemeiat fără participarea statului, dnr supravegheat de acesta, după cum există în alte părţi şi cum sunt şi la noi unele instituţiuni de credit.
O asemenea bancă ar puteâ cumpără şi direct, moşiile scoase în vânzare, pe care le-ar da apoi sătenilor în loturi, după puterea fiecăruia.
www.dacaromamca.ro
890
ALBINA
Ţin numai să accentuez că şi într’un caz şi într’un caz ;şi în-tr’altul, trebuesc luate garanţii pentru plata anuităţilor, fie prin răspunderea anticipată a unei părţi din preţ, fie prin impunerea unor îndatoriri riguroase, în ce priveşte lucrarea pământului desfacerea recoltei şi altele.	'
In acest chip sătenii vor fi îndemnaţi să facă economii, pentru a putea cumpără pământ, sau să-l muncească bine, ştiut fiind că adevărata bună stare nu se dobândeşte decât prin sudoare şi chibzuinţă şi că tot aşa se şi păstrează. Tot deodată s’ar pune bazele înfiinţărei proprietăţii ţărăneşti mijlocii, atât de necesară pentru existenţa şi progresul nostru general.
Se mai simte trebuinţa unei administraţii ş’a unei justiţii, care să ocrotească interesele clasei rurale şi sâ-i înlesnească apărarea lor. Amândouă au făcut progrese în ultimul timp, după cum ştim eu toţi, dar mai au şi altele de realizat, în deosebi administraţia care trebuie să inspire deplină încredere sătenilor.
încredere trebue să inspire şi ceilalţi agenţi ai statului şi factori culţi, care vin în contact cu dânşii, cum e medicul, preotul, învăţătorul, deoarece ţăranul, bănuitor din fire, din cauxa vicisitudinilor dintr’un trecut mai îndepărtat, e şi mai neînduplecat, când vede că. cei chemaţi nu se interesează serios şi din pornire curată şi nu se unesc între dânşii.
In sfârşit vine partea cea mai grea, starea culturală şi morală. De aceasta trebue ţinut seamă în orice timp, căci nici o îmbunătăţire, nici o reformă nu poate izbuti, dacă nu e pricepută, preţuită, şi mai ales dacă nu e urmată cu toată tragerea de inimă.
Nu se poate spune că s’au adus prefaceri în bine şi în această direcţiune. S’au făcut din potrivă multe, şi se vor face, pentrucă suntem încă departe de acel minim de cultură indispensabil ori-cării bune stări sau progres.
Nu trebue uitat însă regenerarea unui popor nu se poate făptui în câţiva ani; pentru aceasta trebue vreme mai îndelungată de muncă fără preget, îndreptată nu numai asupra culturii prin şcoală, ci şi asupra culturii şi educaţiunei în viaţa de toate zilele, prin cursuri de adulţi, şezători, biblioteci şi poveţe neîncetate. Cu mari greutăţi am aplicat aceste mijloace pe Domeniile Coroanei şi cred că am obţinut roade satisfăcătoare, deoarece locuitorii, recunoscători şi pătrunşi că le voim binele, nu numai că n’au luat parte la răscoale, dar au stat chiar gata să respingă năvălirile de afară.
Incontestabil că am fost ajutat, în genere, nu numai de agenţii Domeniului, ci şi de preoţi, învăţători şi de celelalte persoane culte de pe Domenii, şi că pentru a dobândi încredere şi a putea izbuti, am făcut înlesniri numeroase şi variate, încă dela întemeierea Domeniului Coroanei. Era însă o datorie de inimă pentru noi de a uşura munca sătenilor şi de a spori mijloacele lor de câştig, cum trebue să fie, fără îndoealâ, şi pentru proprietari şi arendaşi.
In timpul de faţă, mai cu seamă, interesele moşierilor sunt strâns legate de starea sătenilor, atât materială cât şi morală. Uneori, sunt chiar predominate de acestea, după cum s’a văzut din răscoale, aşa că nu poate fi decât spre folosul proprietarilor, dacă contribuie la luminarea poporului şi în special la uşurarea vieţii lui. Aceasta o pot face prin învoeii echitabile, prin luarea asupra lor a unor nevoi obşteşti, şi prin înfiiinţarea de noi ve-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
891
nituri, deoarece nu e moşie, la câmp sau la sate, pe care, după natura localităţii, să nu se poată introduse una sau mai multe industrii, mai ales din cele mici, care să dea locuitorilor de lucru în timpul liber, sau permanent.
Asemenea îi pot îndemnă să cultive şi alte plante, nu numai porumb, grâu, ovăz şi orz, căci o ţărănime luminată, sănătoasă şi cu stare ridică totdeauna valoarea proprietăţii, prin muncă inteligentă şi robustă ce-i aduce.
In împrejurările actuale mai e apoi vorba do prefacerea sufletelor, de întărirea caracternlui ţăranilor, şi la aceasta sunt chemaţi să contribuie în deosebi cei care trăesc în mijlocul lor. Intre aceştia sunt şi cei mai mulţi din d-v. nu numai silvicultori, ci şi proprietari şi nu mă îndoesc că întorcându-vă acasă, veţi arăta poporului amăgirea în care a căzut răsculându-se contra ordinei stabilite.
Legea trebue să fle sfântă înaintea tuturora, ca şi ideia de proprietate, căci asigură existenţa statului şi progresul ţării întregi.
• Asemenea trebue ştiut de toţi că fericirea şi mulţumirea sufletească nu se capătă prin jafuri şi omoruri, nici prin bogăţia făcută pe această cale, ci prin fapte bune şi muncă cinstită.
Nimic durabil nu se poate obţine prin violenţă; iar faptele rele nu pot rămâne nepedepsite, într’un stat bine organizat.
In ce priveşte despăgubirea pentru stricăciunile ce au suferit particularii din cauza răscoalelor, n’avem precedente, nici legislative nici judecătoreşti. Nu-mi aduc aminte nici să fie vre-unul, între scriitorii ce s’au ocupat la noi de asemenea despăgubiri, care să fi susţinut că statul e răspunzător pentru urmările răscoalelor.
Acest principiu al neresponsabilităţii statului a fost admis totdeauna în Franţa. El a fost proclamat de consiliul de stat la 25 Iunie 1895, şi consacrat încâtva în mod legal, când cu discuţiu-nea legii dela 5 Aprilie 1884 asupra responsabilităţii comunelor.
Statul are însă o obligaţie naturală, după părerea multor jurisconsulţi, şi clasicul Vattel spune în cartea sa asupra «Dreptului Ginţilor» ce e aci un fel de datorie naturală în sarcina statului, o datorie sfântă pentru acela care-şi cunoaşte chemarea, deşi nu dă drept la vre-o acţiune contra lui.
In această ordine de idei a fost votată legea dela 6 Septembre 1871, care, cu ocazia războiului franco-german, a acordat o în-demnisaţie de 100 milioane de franci judeţelor şi 6 mii. oraşului Paris, cum şi legea din 7 Aprilie 1873, care a acordat 120 mii. judeţelor invadate şi 140 mii. Parisului.
Indemnizaţia însă ce acordă statul în acest fel e în mod cu totul graţios, şi în Franţa nu aparţine decât puterei legislative dreptul de a decide dacă o îndemnisaţie va fi acordată, iar victimele n’au nici un recurs contencios contra deciziunilor comi-siunilor administrative cari fac repartiţia îndemnisaţiilor votate de Parlament.
Acum în urmă, Germania încă a acordat coloniştilor săi din Africa de sud despăgubiri pentru pierderile suferite din cauza răscoalei indigenilor.
Să sperăm dar că aceste idei de echitate se vor pune şi la noi în practică. Aceasta va contribui şi mai mult la înfrăţirea ce trebue să existe între clasele noastre sociale şi va alcătnî un îndemn pentru toţi de a lucră la rezolvirea che3tiunei ţărăneşti.
www.dacoromamca.ro
892
ALBINA
Aduceţi aminte locuitorilor în mijlocul cărora trăiţi, Domnilor şi scumpi colegi, că avem un Rege înţelept, care de 41 ani veghează la ridicarea ţării; că România s’a înălţat la starea de azi mulţumită părinţilor noştri, mulţumită celor cari vreme îndelungată auinchinatşi închină munca lor binelui comun. Avem o armată care a reînviat gloria străbună în războiul pentru independenţă. Spre mângâierea noastră, ea şi-a făcut şi acum datoria, orcât de dureroasă a fost, dar e îndoit păcatul celor cari au silit-o la aceasta şi cari au făcut ca soldaţii să tragă în părinţii, fraţi şi rude tocmai în anul jubilar.
Au fost nespus de dureroase momentele prin care am trecut în Martie. Jalea aruncată în sufletele noastre şi rănile lăsate de acele nenorocite revolte, nu se pot şterge decât prin noi iuşine, prin o muncă încordată şi unită.
In sfârşit s’aşteaptă dela d-v. mai cu seamă dela cei tineri, care aveţi inimile mai încălzite de iubirea de patrie decât cei în vrâstă, să lucraţi cu entuziasm la armonizarea intereselor, la înfrăţirea claselor sociale şi la îngrădirea luptelor dintre ele in formă umanitară.
Peste două zile vom serba iar pe 10 Maiu ziua de trei ori sfântă, prin însemnatele evenimente ce ne aminteşte.
E cea dintâiu după împlinirea jubileului de 40 ani, şi dacă nu va fi la înălţimea celei din anul trecut, ca splendoare, ea nu poate să nu înalţe sufletele şi să nu ne învioreze puterile pentru munca viitoare. E cea dintâiu a unei noi perioade în viaţa noastră, care va fi cu atât mai strălucită, cu cât ne vom fi străduit mai mult, uniţi în cugete şi călăuziţi de acelaş ideal naţional.
Aducându-ne aminte de predecesori, să ne gândim în aceste zile şi la cei de faţă, la MM. LL. Regele şi Regina, cari au prezidat la redeşteptarea României şi să ridicăm rugi, ca Pronia să reverse încă mulţi ani harul său asupra Lor şi să ocrotească acum şi pururea ţara şi neamul nostru.
E cam lungă digresiunea ce am făcut.
O cred însă îndreptăţită prin interesul ce purtaţi ca buni români stării ţăranilor, clasei care prezintă o deosebită însemnătate pentru viitorul ţărei şi al întregului nostru neam. O cred justificată prin însuşi scopul societăţii noastre, care e in primul rând de a luptă pentru răspândirea ştiinţei moderne asupra în-grijirei pădurilor şi pentru desvoltarea industriilor lemnoase, adică pentru progresul unei însemnate bogăţii naţionale.
Pentru înţărcatul copiilor.
înainte de a se înţărca, cu 2 — 3 luni înainte de împlinirea anului dintâiu, trebuie să se deprindă copilul cu lapte de vacă fiert şi, după înţărcare, trebuie multă vreme să se mai hrănească cu lapte fiert de vacă ori de capră.
---------------------
www.dacaromanica.ro
Paraclisul romanesc din Bitolia
894
ALBINA
FUGITUL.
«duşi în odaie de către aghiotant, rămân amândoi în faţa ofiţerului de serviciu.
Bătrâna e mărunţică, plecată puţin de şele; de subt barij abia i se zăreşte faţa suptă. îşi are su-măeşul pe umări; mâinile şi le ţine una deasupra celeilalte.
Băetanul e înalt, bine legat, dar cam galben la faţă. E îmbrăcat într’un cojoc cu lână miţoasă, întoarsă înatară. îşi tot trece căciula dintr’o mână într’alta.
După un răstimp vin lângă masa de după care locotenentul îi priveşte. Flăcăul pleacă în jos capul, şi spune :
— Eu sunt Vasile al Lixandrei. . .
Ofiţerul se uită mirat.
— Sunt Vasile al Lixandrei... din compania a doua.
— Eşti întârziat ?
— Nu, sunt . . . Vasile al Lixandrei..........şi-s dizirlor.
Sunt din compania a doua şi-am fugit anţărţ.
Ofiţerul se ridică şi-l priveşte cu interes, apoi îl întreabă: — Cum ai fugit? şi de ce?
Băetanul tace. Atunci bătrâna îşi trece dosul manei peste gură, îşi trage un capăt al sumăieşului peste umăr, şi vorbeşte :
— Lasă Vasile să spun eu. Să vă grăesc eu, domnule căpitan că băetanul nu poate vorbi de inimă rea. Acum, i-o venit şi lui rândul la oaste. I-o venit rândul acum trei ani, şi s’o dus, că i-am spus : «du-te băete şi-ţi fă sirviciul; bun e Dumnezeu şi mare, şi te-i întoarce. Eu ţi-oi purtă de grijă, dragul mamei, să-ţi aduc ce te-o trage inima să cei». Şi s’o dus, sărut mâna d-le căpitan, s’o dus. Aşa . . , S’o dus cum v’am spus. Când colo, peste vre-o două săptămâni, într’o seară, prin postul Crăciunului, eu făcusem nişte julfe, numai ce aud că bocăneşte cineva în uşe. «Cine i?» întreb. «Eu sunt, mămucă», mi-a răspuns. I-am cunoscut glasul. Repede am tras zăvorul şi numai că-1 văd cu mantaua peste mondir, cu şapca în cap, şi’n mână cu tesaca, fără curea. «Mamă, îmi zice el, dar era tare abătut, mamă, îmi zice, am venit să-mi dai un franc de parale, să plătesc ceva la cazarmie». Dă, eu l-am crezut, păcatele mele, că numai pe el îl am. Şi atâta aveam un franc de parale, da
www.dacaromanica.ro
ALBiNA
895
eu i l-am dat. Şi-am vrut să-l mai ţiu, da unde o fost chip? Atunci i-am făcut şi-o legătură cu julfe, şi-o plecat, că tre-buiâ să fie a doua zi la cazarmie. O plecat în inima nopţii. Şi ce-mi eră scris să aud ! In ajunul Crăciunului, îmi spun ceilalţi din sat dela noi, că Vasile e dizirtor. Şi-am bocit, măicuţă, ca după un mort, că eu îs beteagă, şi-s singură-singurică pe lumea asta, şi numai pe el îl am I Şi 'l-am căutat, şi am întrebat, şi unde n’am umbat ! Numai unul Dumnezeu ştie ! Aşa, îmi pierdusem nădejdea. L-am crezut mort şi pace bună. Da, numai uite că Dumnezeu mi l-o întors, s’o îndurat de bâtrâneţele mele. Alaltăseară, tocmai ieşisem să torn apă în treucă, la nişte porci, că am trei porci, să nu vă supăraţi d-le colonel, ista d-le căpitan, am avut şi eu o văcuţă, da am vândut-o, — turnam apă în treucă, şi numai deodată văd că răsare în poartă un om străin. Da câinii nu lătrau. Mă dau mai aproape, şi când îi văd faţa, mi s’o tâiet genunchii şi m’am sprijinit de gard, şi atât am putut să zic: «Valeo !». Că aşa bucurie n’am avut eu în viaţa mea. Şi vezi d-ta, şi bucuria asta, tot din-tr’o scârbă mi-a venit. De-abia m’am târât până în casă... Şi mi-o povestit toată noaptea viaţa lui, săracul, petrecută printre străini, cioban la oi, că trecuse Prutul, şi-o venit, că-1 luase dorul de mine, că el o fugit, da are inimi bună, d-le căpitan. Tare m’am bucurat, că-s singură pe lume, şi numai pe el vezi că-1 am. Şi după multe şi multe, într’un târziu l-am întrebat: «Şi acolo nu te-o luat la miliţie, mâi băiete?» «Ce să mă ieie, mi-o răspuns, ei au destulă oaste. Şi duce pe flăcăi peste mări şi ţări, să se bată. Care cum se duc, nu se mai întorc. Is pustii satele !» Iacă ţin minte vorbele este, ca şi cum le-aşi fi auzit îrr minuta asta de ceas. Şi el şedea cum îi colo în colţ pe pat, lângă cuptor, iar eu pe un scăunaş, aproape de dânsul. Cum mi-o spus vorbele este, am rămas pe gânduri. Şi ce mi-o trecut prin minte, plângând i le-am spus. — «Măi băiete, măi, pe flăcăii aceia îi mână la moarte, ca pe vite, şi dânşii merg, că aşa îi legea, cum s’o dus şi moşu-tău, şi nu s’o mai întors, cam avut un frate în dorobanţi, de-o murit în bătălie — şi tu, măi băiete, nici măcar cei trei ani nu vrei să-i faci ! Tu ai fugit printre străini, m’ai lăsat singură cu grijile şi necazurile, şi dacă erai şi tu om, azi ai fi dat miliţia la spate şi ai fi venit acasă. Nu mai fugi, «dragul
www.dacoramamca.ro
ALBINA
890
mamei. Haide la cazarmie ! Ţi i face pedeapsa şi anii tâi, şi te-i întoarce, că poate mi-o lungi Dumnezeu zilele, să te văd mântuit şi pe tine». Când i am spus eu lucrurile este, cum stătea colo lângă cuptor, numai a pus capul în piept şi-o început să plângă, că el o fugit, dar are inimă bună, d-le căpitan.
Şi aseară am pornit, şi-am venit, şi, acum rog bunătatea d-voastră pentru dânsul»
Apoi bătrâna se întoarce către băiat, şi isbucneşte în plâns :
—	Rămâi, dragă mamă, rămâi, că decât ai umblă printre străini, şi m’ai lăsa de izbelişte şi de râsul oamenilor, mai bine ţi-i face osânda şi anii tăi, şi bun e Dumnezeu, te-i întoarce acasă».
Băietanul pune capul în piept, şi răspunde cu glasul tremurat :
—	Gliine, mămucâ !
6/77. Qârleanu.
VÂNZAREA ■)
Scoală te din somn, Păcală, când do ziuă s’a crăpat;
Ieşi la iarbă cu Joiana, inergi la râu la adăpat;
Uite-o! a intrat pe holdă... N’o lăsă ’n porumb... aleargă!... Noaptea,vezi —din bătătură— vr’un om rău să nu ţi-o şteargă!... ...Trebuii, şi zi şi noapte, slugă, păzitor să-i fie...
Nu eră făcut el însă după d’astea să se ţie.
— «Să mă ^bucium eu atâta, pentr’o vacă?... până când?... «Şi de ce, la urma urmei? Ia mai bine... hai s’o vând».
Hai la târg, Joiano dragă!...». Cuvântând aşa, ’ntr’o zi : îşi luă de fune vaca, şi spre târg cu ea porni. —
Dimineaţă: zi cu soare, cer senin, când a plecat.
Dar Pameazi, printr’o pădure, ca!ea-i s’a ’ntunecat. Nori de plumb, într’o clipită, învăliră bolta toată. Vântul clătină copacii, mai din rădăcini să i scoată. «Unde să mai merg acuma, pe o vreme atât do grea? «Pân’ la târg, mai e!.. Păcală întru sine se gândeâ. 1
(1) Din «Isprăvile lui Păcală» ediţia II, prelucrată din nou, ce va eşî în curând de sub tipar in editura «Librăriei naţionale.»
www.dacaromamca.ro
ALBINA
897
înaintea Iui sta, verde, un stejar nalt, scorburos.
Iasă poposesc o leaca, supt acest copac stufos...
Şi legând-o pe Joiana de tulpina scorojită,
El îşi lasă capu-alături jos pe pajiştea înflorită.
Stă ce stă culcat, cu mâna căpătâi,— şi-adoarme dus... Fulgere brăzdau tăria, vântul vâjiă pe sus.
Clătinat de vânt, stejarul cu putere scârţiâ.
Lui Păcală ’n somn, copacul, că vorbeşte îi păreâ.
Şi d’odată:—«Ce?...» îi zice, grabnic capul ridicând.
«De vânzare mi-oste vaca, tu mă întrebi? - şi cum o vând?. .. «Ai ghicit1... e de vânzare!... Hai, s’o cumperi, dacă vrei... «Nu-ţi cor mult pe ea, stojare... Numai: şeapleseci de leu. Vântul, care şi mai lăsase o fărâmă din mânie,
Prinse-a bate iar prin ramuri par’câ şi mai cu tărie. Scââârfi! făcu din nou stejarul. Iar de jos, Păcală:— «Hai!... Şaptezeci de lei e prea mult? Numai patruzeci îmi dai?... Dă-mi-i!... na-ţi-o şi cu atâta...». Dar copacul, iarăşi:—«Scaaarţi!..» — Ce?... parale, n'ai acuma?... Să te-aştept, zici, până Marţi?... «Bine, frate!... ce-are a face ! Până Marţi... te ’ngăduesc. Numai, vezi: la ziua asta, banii gata să-i găsesc...
«Mă’nţelegi ?... Să n’avem vorbe !...». Şi-acolb ’n pădurea deasă • Sub stejar lăsându-şi vaca :— «Bun rămas!...» porni spre casă. Fraţii, cum intră pe uşe : — «Unde i vaca?...» —«Iac-am dat-o».
—	«Cui?... cu ce preţ ?...» — «In pădure, un stejar mi-a cumpărat-o. Patruzeci de lei pe dânsa o să mi dee, Marţi, mi-a zis...».
—«Cum?... ce spui?... Eşti beat, măi frate? Sau ne iei pe semne’nrâs?»
—	«Dacă nu vreţi, nu mă credeţi!» le-a răspuns el, liniştit.
—«Tii!... cei doi se minunează: «E nebun!... s’a mântuit!... «Om cu mintea ’ntreagă poate astfel de prostii să facă?... «P’aşteptare—auzi!-să vândă, cui?... unui stejar !... o vacă..
www.dacoramanica.io
898
ALBINA
«Trasu-ne-ai pe sfoară zdravăn mai deunăzi la împărţeală; «Astăzi însă mi-se pare c’o păţişi şi tu, Păcală!...» şi pe când vorbiau cam astfel fraţii, — în a lor privire Se zăriâ lucind o rază de nespusă mulţumire.
*
* *
Jar Păcală?... tace molcom. Apoi Marţi, în fapt de zi,
C’un topor în mână, haide: spre pădure iar porni.
Când ajunse la stejarul unde vaca şi-o lăsase:
Funea doar acolo, ruptă... Vaca?... nicăiri. Plecase...
—«Ei! să-mi dai stejare banii». Aş !... stejarul, iarăşi: Seaaar(.i! —«Ce?., nici astăzi nai parale!.. Săte-aştept..din nou?.. Marţi! Marţi!. «Drace!... până Marţi ailaltă, te mai las... iertat să fii...
«Dar de nu te ţii de vorbă, nici atunci... o păţi!... să ştii!...» Marţia următoare însă când veni iar bani să-i ceară:
Scctarţi!făcu din nou stejarul. —«Cum?., nici astăzi!..Marţi vrei iară? Marţi?., tot Marţi!.. A!., n’ai ruşine?.. Stai că mi-te ’nvăţ eu minte! «Ştiu că nu mai porţi cu vorba tu pe nimeni d’azi ’nainto !».
Şi ’nălţând toporul, trage-i ! cu tăişul, ne’ndurat..
«Na!... mai na !... copac nemernic!... » Pân’ ce jos mila culcat. Iar atunci la rădăcină, colo ’n scorbura ’negrită,
Când se uită: ce să vază?... O căldare ruginită...
Şi ’năuntru în căldare, Doamne!... ce mai bogăţie!...
Numai taleri... numai galbeni... Preţuiau... o ’mpărăţie!...
— «Ii!...» strigă mirat Păcală. «Vezi, bătrâne putregai,
«Ce de bani aveai?... şi totuşi îmi spuneai mereu că n’ai ! «M-ai făcut s’alerg p’aicea de atâtea-ori de geaba...
«Iţi plăcea să strângi avere înşelând, se vede treaba... ,
Şi ’ncepii cu mâna plină galbenii a-i vântură:
< Uite-acuma,... preţul vacii am do unde mi-1 luă...».
www.dacoromanica.ro
ALBINA
899
... Şi-a luat comoara toată?... Aş !.,. luă... doar banii săi... Cât aveâ să ia pe vacă — tocmai patruzeci de lei...
Apoi în şerpar vârîndu-i: — «Bun rămas !» grăi voios,... şi plecă, lăsând acolo ceilalţi bani, grămadă, jos...
P. tJulfu.
— - ----------------
ROSTUL FEMEII ÎN GOSPODĂRIE.
— Dintr’o cuvântare către săteni şi sătence —
c=<=a
intre toate greutăţile, cari sunt pe capul bietelor femei, .Ardl cea mai de căpetenie este: creşterea copiilor. Vreau să zic ca să ne creştem copiii bine, spre a putea de-3veni oameni sănătoşi, cinstiţi, harnici, evlavioşi şi cu
vo iubire de neam şi do ţară. Cea mai mare podoabă a unei femei este împlinirea acestei sfinte datorii.
Copiii noştri trebue crescuţi în frica lui Dumnezeu, pen-trucă : «frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunei», zice înţeleptul Solomon.
Biserica noastră creştinească e o bună mamă, primind pe toţi la sânul ei. Să obişnuim cât de mici pe copii, ca în sfânta biserică să stea cu mânile la piept., cu ochii la sfintele icoane, cu urechile să asculte sfintele slujbe, iar gândul să le fie numai la Milostivul Dumnezeu.
Sunt unii dintre părinţi, cari, dacă le-a dat Dumnezeu copii mulţi şi mai ales fete, socotesc aceasta ca o pedeapsă pe capul lor. Acei părinţi n’au nici un rost în lume ! Decât ar aveâ acea credinţă greşită, mai bine s’ar îngriji să dea copiilor lor o creştere bună şi frumoasă.
Părinţii sunt datori, ca să dea la şcoală atât fetele cât şi băeţii. Numai şcoala le va lumină mintea, ca să poată trăi mai uşor în lume. După ce os din şcoală băeţii, să-i dea la meşteşug sau să-i deprindă a ţine cu drag de coarnele plugului, iar fetele trebue să lucreze şi să pue în practică cele învăţate în şcoală. Pe lângă astea, mamele sunt datoare, a le obişnui cu orice lucrare femeiască. Fata trebue să ştie: să coasă, să toarcă, să ţeasă, să croiască ş. a. Fetele trebue să fie model de curăţenie; să se îmbrace simplu, dar cu gust. Luxul şi moda să fie urâte de fete, căci ele n’aduc nici un folos, ci din contră «sărăcie lucie», vorba românului.
O femeie se cunoaşte ce fel este şi după îmbrăcăminte. Femeia modestă se îmbracă cum îi place şi îi stă bine.
Vara e frumos şi sănătos chiar să ne îmbrăcăm cu costume naţionale. Oare de ce să urâm portul nostru strămoşesc, pe care-1 iubeşte atât de mult buna noastră Regină, şi cu care se îmbracă în zile de sărbătoare*? Am fost de faţă
www.dacoramamca.ro
900
ALBINA
când au vizitat Suveranii expoziţia şi anume pavilionul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice. Ei bine, să fi văzut pe M. S. Regina Elisabeta, cum admiră obiectele naţionale şi se mira chiar cum nişte copile de ţară între etatea de 7—14 ani, să execute aşa lucrări frumoase! Câtă plăcere i-a făcut 2 păpuşi naţionale, e de nedescris; le-a admirat câtva timp, apoi şi-a exprimat dorinţa că ar fi nevoe să se lucreze vre-o sută de păpuşi—aşa cu port naţional—ca să se trimeată la Berlin.
Iarna să fie toţi ai casei îmbrăcaţi cu haine groase făcute din lâna oilor de către sătencile harnice.
Haine frumoase de vară mai putem face din in.
Asemenea mai putem face din bumbac vopsit cu lolachiu, cari sunt drăguţe, eftine şi trainice.
Tot din pânză de bumbac ţesută în casă îşi face săteanca vrednică tot felul de rufe.
Femeile harnice cresc şi gândaci de mătase, din a căror mătase şi borangic fac cele mai frumoase ţesături de întrec mătăsurile din târg. In sfârşit săteanca cu milă de pungă, îşi face totul în casă, din târg nu cumpără decât ce nu poate face în casă ca : căciulă, ghete, etc.
Toate pânzeturile, stămburile şi materiile din târg sunt: scumpe şi proaste, pe când cele lucrate în casă sunt eftine, trainice şi frumoase. Aşa fiind, să ne silim cu toatele, să facem în casă ce vom putea şi să nu mai cumpărăm din târg ca să ne rămâie banii în casa noastră, iar nu să-i dăm pe ştofe şi haine aduse din alte ţări, ca în locul lor să treacă graniţa — afară din ţara noastră — sumedenie de bani.
Femeia cu rost în gospodărie se odihneşte puţin şi bine. Ea urăşte petrecerile, taifasurile şi certurile cu vecinele. Mai bine lucrează singurică, gândindu-se la trebile casei.
Pe când săteanul se odihneşte obosit de munca zilei, în serile lungi de toamnă şi de iarnă, săteanca harnică îşi caută odihna şi plăcerea în lucru de mână.
Ea toarce, coase, croşetează, împleteşte şi câte altele — la lumina lămpii — pe când focul pâlpâe în sobă, iar afară filieră Crivăţul. Cât e de mulţumită — fericită chiar, în acele momente !
Săteanca cu rost la lucru, îndată ce a tuns oile, s’a şi a-pucat de spălat lâna, scărmănat, dârăcit, tors şi ţesut;—aşa că până să se răcească timpul hainele-s gata; iar nu după cum fac unele femei leneşe, de migălesc toată iarna la lână, iar primăvara, când dă căldura, d’abia e diinia gata. Până să coasă hainele s’a încălzit bine. Apoi vai de săteanul şi copilaşii aceia, cari au tremurat toată iarna de frig, iar vara sunt siliţi să se sbată de căldură în haine groase. Altele au alt obiceiu anume de-şi pierd vremea cu lucruri numai de găteală, iar lâna o bate fericea prin pod, de-o rod moliile sau îşi fac şoarecii cuib în ea.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
901
Iată dar, iubite sătence, de ce e bine să lucrăm cu chibzuinţă ca orice lucru să fie bine făcut, folositor, frumos şi gata la timpul lui.
Săteanca trebue să se priceapă şi cum să gătească bucate. Ea trebue să ştie din puţin să facă demâncare multă şi bună. Numai din câteva bucăţele se poate face o ciorbă destul do gustoasă dacă se mai adaugă câţiva morcovi, cartofi, păs-târnaci, două sau trei cepe, pătrunjel, mărar şi câteva boabe de orez sau fire do fidea.
Nimic nu mulţumeşte mai bine pe un bărbat, decât o mân-cărică bună, când vine obosit dela muncă.
Dela gospodină se cere să fie cât se poate de pricepută şi păstrătoare. Poate să care bărbatul cu sacul sau cu carul şi femeea să risipească numai ca prin urechile acului şi spor la casă nu va fi.
Săteanca harnică creşte tot felul de pasări, având totdeauna ouă, pui, carne grasă dela găini', ba şi fulgişori pe cari ne odihnim oscioarele obosite.
Vaca cu lapte aduce belşugul în casă. Dar oiţele câte bunătăţi nu ne dau : brânză, lapte, urdă, unt, miei, lână, şi la sfârşitul vieţei lor ne dau carnea şi pielea. Vorba ţiganului: «Bună-i vie, bună-i moartă /».
Cei ce vor avea casa îndestulată cu cele arătate de mine, vor duce o viaţă mulţumită. Toţi ai casei vor fi sănătoşi, frumoşi şi vioi. Ei vor lucră cu poftă şi cu spor.
De îndată ce ne vom apropia de o gospădărie, pricepem ce fel sunt stăpânii acestei case Intr’un loc, la poartă te vei împedecâ de mărăcini, poarta trântită jos, iar în curte un nomolpână ’n gâtul pasărilor. Vacile slabe sbiară de foame. In faţa casei numai gropi, prispa dărâmată de purceluşi şi stropită de noroiu până ’n streaşină! In locul brazdelor şi zarzavaturilor, numai buruieni şi ciulini!
Deschizând uşa casei, ne va izbi un miros greu, iar lucrurile toate aruncate ca cu furca: pieptenele la un loc cu mămăliga, cana cu apă pe fereastră lângă săpun; vasele nespălate, tingirile nefrecate, lăsate în seama pisicilor şi câinilor ; — făcăleţulîncărcat de mămăliguţă; casa nemăturată; praful pe păreţi, sub pat mucigai şi ciuperci, iar după uşe s’a acrit gunoiul, că a intrat «Filipii».
Pe pat abia se mai ţine o sdreaţă de rogojină, iar în un-ghiu după sobă ţipă de foame nişte esme de copii trenţăroşi; mamă-sa le spune să mai rabde până va sosi tatăl lor cu deale mâncărei.
Iată-1 se iveşte venind dela cârciumă, legănându-se de beat. Dela poartă începe să înjure! Apoi să te ţii ceartă, gâlceavă, ba şi omor.
Aşa o că acum vom zice cu toţi: Ferească Dumnezeu, de asemenea gospodărie şi de traiul lor!
Acum să ne apropiem de altă casă.
www.dacaromamca.ro
902
ALBINA
Aci tot drumul e curăţit în dreptul porţei. Deschizând poarta şi intrând în curte, vom înainta cu drag pe potecuţă făcută din piatră şi nisip — dela poartă până la scară. — Curtea e curată şi plină de pasări. Deoparte în cocină abea se întoarce de gras purcelul Crăciunului. In grajd ţi-e drag să priveşti vitele grase, frumoase şi bine ţesălate.
Iată grădina frumos întocmită cu tot felul de brazde cu zarzavaturi. Apropiindu-ne de casă, ne îmbată mirosul florilor din grădiniţa împodobită din faţa casei.
Prispa e lipită, pereţii spoiţi. Intrând în casă ne va fl mai mare dragul să privim în toate părţile ! Fiecare lucru este pus la locul lui; păreţii împodobiţi cu prosoape alese şi cusute de harnica gospodină. Patul acoperit cu velinţe ţesute în casă. Prosopul de şters ca lebăda de alb, stă agăţat în cuiu. In toate părţile o curăţenie de ţi-e milă să calci. Copiii spălaţi, pieptănaţi şi bine îmbrăcaţi, mama de asemenea îi supraveghează sfârâind mereu din fus.
Soseşte şi gospodarul dela muncă. Sâteanca ca o sfârlează, aleargă în dreapta şi în stânga şi după puţin timp masa este încărcată cu bielşug. Se ospătează bine toţi ai casei, apoi iar la lucru. Ei se sfătuesc în orice afacere şi aşa treburile merg strună.
Oare nu dorim noi cu toţii să fim ca aceşti din urmă gospodari ?
Vedeţi cum trebue crescuţi atât fetele cât şi băieţii, ca să poată deveni buni gospodari.
Aşa fiind vă sfătuesc să trimeteţi la şcoală şi fetele nu numai băeţii, căci numai aşâ vor puteâ să-şi îndeplinească rostul în viaţă adică să fie : bune soţii, bune mame, bune-gospodine.
Maria /. Popescu.
învăţătoare, com. Tohani, jud. Buzău. -------------------
«PĂMÂNTUL Şl ŢARA NOASTRĂ».
Bibioteca societăţii «Steaua» a ajuns acuma la No. 14 al publicaţiilor sale. «începând cu minunatul rezumat al istoriei noastre naţionale, făcut de d-1 Coşbuc sub titlul «Din Ţara Basarabilor»,. «Steaua» a dat broşuri practice despre grădinărit, despre medicină şi igiena poporului, a publicat o serie de explicaţiuni a-supra slujbelor bisericii noastre ortodoxe ; a mai publicat naraţiuni şi scrieri istorice.
Acum apare No. 14, cu titlul: «Pământul şi ţara noastră». Este o descriere geografică a pământului ţării noastre şi o expunere a progreselor pe cari ea le-a îndeplinit în cursul veacurilor.
îndemnăm pe cititori să cumpere broşura şi să-i dea toată băgarea de seamă.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
903
CIUPERCA DE CÂMP
tiuperca este o plantă care nu produce flori şi n’are nici coloare verde, de aceea ea poate să crească atât la umbră cât şi la lumină, vv Ciuperca nu poate să crească decât în locurile grase şi băligăroase, unde pe lângă hrana trebuincioasă, găseşte şi carbonul de care are trebuinţă.
Ciuperca nu respiră din aer decât numai oxigen, şi dă afară anhidrida carbonică, deci ea strică aerul unde creşte. Locurile unde creşte ciuperca, pe lângă că trebuie să fie grase, trebuie să fie şi umede, de unde se şi explică că ciuperca creşte mult şi se înmulţeşte mult în lunile de primăvară şi vară, ca şi în lunile de toamnă, daca timpul este călduros şi ploios, prin livezi, prin grădini, răsadniţe şi pe lângă arie, unde se treeră grâul şi alte cereale.
Ciupercă de câmp.	Sbârciog.
La o ciupercă pe deplin crescută se deosebesc două părţi: una ascunsă în pământ, care formează adevăratul aparat de creştere, care se ramifică foarte mult în pământurile grase; a doua parte a ciupercii care se vede şi care creşte în aer, este ciuperca propriu zisă. La această parte a ciupercii deosebim 2 părţi : un picior şi pălăria, care la partea de jos are o mulţime de lame subţiri (care se pot asemănă cu lama dela un briceag), care la început sunt de o coloare alburie, însă cu cât ciuperca îmbătrâneşte, cu atât culoarea devine mai închisă; iar la partea de sus, pălăria este de o coloare albă şi cărnoasă.
www.dacoramanica.ro
904
ALBINA
Ciuperca de câmp se caută foarte mult în bucătărie, fiind foarte gustoasă şi hrănitoare; de aceea pe alocurea se cultivă foarte mult şi se face un comerţ foarte mare, cum este în Franţa.
Ca să cultivăm ciuperca, facem într’un loc umbros şi umed, unde să fie o căldură potrivită, un strat (răzor) de pământ bălegăros, a cărui lungime şi lăţime, depinde de locul unde facem răzorul. Pe acest loc semănăm seminţă de ciuperci.
Dăm aci două figuri: una arată ciuperca de câmp; iar alta arată sbârciogul sau ciuperca uscată.
M.
——---------------—
TELEGRAFIA IN VECHIME (D.
f cuma ne-am deprins toţi cu faptul că prin telegraf se poate da veste într’o clipă dela un capăt al lumei la celălalt. Chiar şi acei, din nefericire mulţi de tot, cari nu înţeleg minunea aceasta, nu se mai îndoesc de fapt; căci se folosesc de telegraf la treburile şi nevoile lor. Neapărat, cei mai mulţi îşi închipuie că bătând telegraful se mişcă sârma şi că prin această mişcare se dau semnele ori până unde voim. Tot aşa de cunoscut e acuma telefonul şi nu se mai miră nime că poţi vorbi prin sârmă. Neapărat că şi la telefon îşi închipuie că vorbind facem să zbâr-năe sârma şi că zbârnăiturile acestea fac de vorbeşte foiţa de metal, din telefonul la care ascultă cineva.
Vor fi auzit mulţi c’a început a se telegraflâ şi vorbi la depărtări de mii de poşte fără sârmă. îşi vor fi închipuind că s’a găsit fel şi chip de-a face să zbârnăe aerul.
Nu avem de gând să întrăm în desluşirea acestor minuni, pe cari mintea omului le a născocit, întrebuinţând puterile fi-rei spre folosul său.
Astăzi vom aretâ cum îşi trimiteau veşti răpede şi la depărtare oamenii de-acum câteva mii de ani.
Cea mai veche telegrafie se făcea noaptea cu focuri, aprinse 1
(1) Dăm aceste amănunte, după Ernst Kruger.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
905
pe înnâlţimi, iar ziua fumul acestor focuri ţinea locul lu-minei.
Aşa se spune că s'a dat de ştire în Grecia despre căderea Troiei. La plecarea lui Agamemnon din Mykena a lăsat vorbă că vestea izbândei o va da aprinzând un foc la cutare vreme a zilei pe un vârf de munte. A regulat între Troia şi Mykena opt munţi şi a pus păzitori pe vârfurile lor. Când au aprins focul lângă Troia, păzitorii de pe muntele al doilea l-au zărit şi au aprins pe dată foc şi ei pe muntele lor. Ceidepe-al treilea munte, zărind acest foc, au aprins şi ei pe al lor şi aşa mai departe păn ce şi cei de pe muntele din apropiere de Mykena l-au aprins pe al optulea.
Măcar că Troia e foarte departe de Mykena, mult mai departe cât dela Dorohoiu la T. Severin, într’un ceas două, a ajuns vestea, pe când unui om călare sau unei corăbii i ar fi trebuit septămâni.
Din istoria noastră a Românilor ştim că astfel de semne date prin unul sau mai multe focuri aprinse pe înnălţimi, duceau veşti felurite păn la cetăţile din munţi sau pân la Capitala ţerei. Se înţelege că se ştiea di’nnainte ce înseamnă un foc, ce două, ce trei aşezate în şir dela Miazănoapte spre Miazăzi sau dela Apus spre răsărit; de-asemenea alt înţeles aveau trei focuri aşezate în formă de triunghiu. Dacă le-ar fi venit în cap să însemne prin focuri felurit aşezate slove, ar fi putut da orice ştire.
Un istoric grec spune că ajunseseră a da ştiri prin făclii aprinse, pe cari le mişcau, după o înţelegere hotărîtă. De pildă ştirile date c’o făclie clătinată priveau pe popoarele cari dădeau ajutor în războiu, iar cele date c’o făclie ţinută nemişcată priveau pe duşmani.
Un general arcadian de pe vremea lui Xenofon născocise următorul mijloc dibaciu de-a trimite ştiri. Să zicem că trebueâ să trimiţă felurite ştiri dela un loc până la altul. Dacă nu erau prea depărtate, nu aveau nevoie de staţii mijlocitoare; dacă erau prea depărtate şi nu se putea vedea semnalul de foc dela una la ceealaltâ, aşeză mai multe la mijloc.
La toate staţiile erau vase de lut tot una de mari, pline cu apă. In fundul vaselor era câte o gaură la fel de mare. Pe apa din vas plutea câte o bucată de plută, iar pe aceasta se înnălţâ o vergeluţă cu împărţituri însemnate cu numere. Când curgea apa pluta se cobora şi în dreptui usnei vasului veneau pe rând semnele 1, 2, 3, 4, 5, etc. Aveau di’nnainte însemnat că numărul 1 înseamnă cutare veste, 2, cutare alta şi aşa mai departe. Ba Aeneas, generalul arcadian, mersese aşâ de departe în cât îşi făcuse vergele de-acestea cu toate literele alfabetului grecesc şi prin urmare, cum vom vedeâ, putea spune orice ar fi poftit, ca şi noi prin telegraf.
Iată cum telegrafia. La staţia de unde trimetea ştire, ri-
www.dacaromanica.io
90G
ALBINA
dicâ în sus o făclie şi aşteptă pân ce făcea acelaşi lucru staţia cu care voea să se înţeleagă. Atunci la staţia întâia plecă făclia. Pe dată destupau la amândouă staţiile gaura din fundul vasului şi apa curgeâ pân ce vergeluţa acufundân-du se veneâ în dreptul usnei numărul sau litera dorită. Ridică făclia, astupau găurile şi la staţia a doua însemnau litera sau numărul. Umpleau vasele cu apă şi tot aşâ se tri-miteâ alt număr sau altă literă, etc.
Tot cam aşa trimiteau Cartaginezii ştiri din Sicilia la Car-tagina. E drept că pentru a trimite o ştire de 20 de cuvinte, le trebueau 4— 5 ceasuri. Dar, ca să le trimiţă pri’ntr’un om anume, le-ar fi trebuit 4—5 zile, dacă nu septămâni.
In vrâsta de mijloc, în Europa noastră, nu se mai întrebuinţau astfel de mijloace, ci numai focuri sau fumuri, ca pe vremea războiului cu Troia.
La 1659 Vegelin a născocit un fel de telegraf. Innălţâ un număr de catarguri, în vârful cărorâ urcă şomoeage de fân ori steaguri, iar noaptea felinare. Din aşezarea sau felul felinarelor, alcătuise un alfabet, aşa că se puteâ trimite orice ştire.
Cel mai cu dibăcie alcătuit telegraf optic e al Francezului Claude Chappe din Paris. Acesta întrebuinţâ o lampă puternică şi oglinzi, prin ajutorul cărora trimiteâ semnale. Acest telegraf a început a se întrebuinţâ în 1793 şi în curând staţii de-acestea erau pretutindeni în Franţia şi în Europa. Ideea eră a lui Amontons, care-a murit la 1705. Cea din urmă linie de acest fel e cea care s’a făcut la 1833 între Berlin şi Trier.
Telegrafia cu semnale luminoase a remas şi până azi întrebuinţată pe vapoare şi corăbii, ba chiar şi în războiu. Neapărat că telegrafia şi telefonia fără sârmă îi vor da lovitura de moarte, măcar că oamenii nu se prea lasă lesno de ceeace au apucat odală a învăţă.
Dr. Lux.

Societatea „Ţesâtoarea“.
In anul curent, societatea a împărţit gratuit la 315 şcoli rurale din ţară, 60 kgr. sămânţă de dud.
Asemenea a distribuit arbuşti de duzi de 1, 2 şi 3 ani, în număr de 10.000 pueţi, anume : 9.000 în jud. Ilfov, 500 în jud. Prahova şi 500 în jud. Dâmboviţa.
Societatea a distribuit în toate comunele rurale, broşuri în număr de 20.000 exemplare, intitulate «Sfaturi asupra culturei duzilor şi asupra creşterii viermilor de mătase.»
Ca şi anul trecut, societatea a împărţit gratuit aproape 300 kgr. sămânţă selecţionată, în 31 de judeţe, la 1294 de comune si la 29.603 cultivatori.
----'■=$>—-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
907
&
Cronica Agricolă, Economică şl Comercială

Starea semănăturilor.
Nădejdea ce am avut-o, în urma zăpezei căzute la începutul acestui an, că şi anul acesta va fi un an roditor şi binefăcător pentru toată suflarea românească, a fost risipită într’o singură lună de secetă, care a început de pe la 12 Aprilie şi care continuă încă (1).
Pe lângă căldurile cele mari din luna Aprilie şi Maiu, cari au adus rău semănăturilor de toamnă ca şi celor de primăvară, câte s’au putut face; un alt rău şi mai mare a fost şi vântul crivăţ şi austrul, care a bătut regulat, când mai tare când mai încet, de când au început şi căldurile. Aceste vânturi au contribuit şi mai mult la uscarea pământului, decât căldurile, de oarece străbătând cu mai multă înlesnire prin straturile de pământ arate şi semănate, au format curent, care a svântat şi uscat mai repede pământul, atât la suprafaţă cât şi în adâncimo până unde pământul a fost arat. Astfel, tinerele planto de toamnă ca şi cele de primăvară de-abia răsărite, au rămas lipsite de apa trebuincioasă creşterii lor din pământul arabil, mulţumindu-se numai cu apa ridicată de sub pământ prin vasele capilare. Dar şi această apă, în loc să rămână la râdăcinele tinerelor plante, ca să poată creşte mai bine, s’a evaporat în mare parte, fiindcă agricultorii noştri nu obişnuesc a fărâmă cu grapa sau cu tăfălugul coaja ce se prinde de-asupra pământului arat, din cauza căldurilor sau din cauza vânturilor.
Astfel, vasele capilare comunicând cu suprafaţa pământului, apa ce se ridică prin ele se evaporează, în loc să rămână la rădâcinele plantelor şi să ajute la creşterea lor. No uităm cum holdele de grâu, etc. se ofilesc şi chiar se usucă, şi nu întrebuinţăm grapa ca să le venim în ajutorul lor.
Iar, cât privesc irigaţiunile, acolo unde s’ar putea face foarte uşor şi cu puţină cheltuială, ne gândim la astfel de lucrare folositoare' când seceta începe a bântui ţara dela un capăt la altul. Cât bine nu ar fi putut aduce în cele mai multe părţi ale ţărei asemenea irigaţiuni, daca ne-am fi interesat cât de puţin de introducerea lor în agricultura noastră.
S’a fi putut înfiinţa una sau două şcoale elementare de irigaţiuni pe lunca unui râu, care ar fi adus încă de mult servicii însemnate agriculturii noastre la cazuri de secetă, în cele mai multe părţi ale ţărei. 1
(1) După ce cronica a fost scrisă, a dat ploaie. Vom vorbi despre aceasta în No. viitor.
www.dacoromamca.ro
908
ALBINA
Preţul pâinei şi scumpirea traiului.
Starea; rea a viitoarelor recolte nu se găseşte numai la noi, ci şi în celelalte ţări din Europâra-fară de Franţa, unde atât recoltele de toamnă ca şi cele de primăvară s’au mai îndreptat. Acelaş lucru se vede şi în Statele-Unite Americane. Din cauză că recoltele lasă mult de dorit în Europa şi Statele-Unite, preţurile la toate cerealele au început să se mărească din zi în zi mai mult, atât în târgurile noastre cât şi în cele străine, în mod simţitor, din care cauză brutarii din Bucureşti au început încă din luna Aprilie a interveni pe lângă Onor. Primărie ca să le dea voie să ridice preţul la pâine ca şi la jimblă. Insă ei n’aveau drept să facă acest lucru, de oarece în ţară este încă destul grâu. Când grâul s’a vândut cu preţ scăzut dela secera din anul trecut şi până pe la 15 Aprilie a. c., nici unul nu s’a găsit ca să scadă preţul la pâine, care se întrebuinţează la hrana omului sărac ca şi a celui bogat.
Unde mai punem că pe timpul cât a fost deschisă expo ziţiunea naţională dela Filaret, consumaţiunea pâinei în Bucureşti a fost întreită şi împătrită.
Onor. Primărie n’ar trebui să dea voie sub nici un motiv, ca această corporaţiune să ridice preţul pâinei.
Aproape toate corporaţiunile au început să facă trusturi pe socoteala consumatorului, după cum arendaşii de moşii au făcut trusturi pe socoteala sătenilor agricultori. Astfel de trusturi se văd la corporaţiunile brutarilor, măcelarilor şi până şi precupeţii cu zarzavaturile lor.
Astăzi omul sărac, care din cauza timpului cu totul vitreg pentru agricultura noastră, nu găseşte nici chiar de lucru, este silit a duce un traiu destul de greu, din cauză că toate articolele de consumaţiune s’a urcat fără rost şi fără drept; aşâ în cât cei în drept vor fi siliţi a interveni pe cât va fi cu putinţă în favoarea consumatorului.
Semănatul porumbului.
In rezumat: din cauza timpului rău, semănăturile de primăvară nu s’a putut face îndestul, ci foarte puţin şi mai cu seamă semănatul porumbului, pe care se bazează hrana populaţiunii rurale, şi unde s’a făcut şi porumbul a răsărit, etă pe loc, nu poate să crească din causa lipsei de apă; iar în alte părţi a început a se usca. Daca ar începe să cadă ploi abundente vr’o câtevâ zile, semănatul porumbului s’ar putea face în bune condiţiuni, tot astfel şi semănatul cartofului şi fasolei, etc. Astfel răul ar putea fi înlăturat în mare parte pentru populaţiunea ţărei; chiar semănă turile de toamnă s’ar putea îmbunătăţi încă foarte mult. Acelaş lucru s’ar putea vedea şi la livezile naturale ca şi la cele artificiale; aşa cum e până acum, este ameninţată
-www.dacQramamca.iD
ALBINA
90»
hrana vitelor de muncă şi rentă, deşi cu începere dela 12 Maiu, a început a cădea puţină ploaie în mai multe localităţi ale ţărei.
Preţul cerealelor.
Iată în rezumat preţurile mijlocii cu cari s’au vândut cerealele noastre în târgul Brăila, dela 1 Maiu st. v. până la această dată:
Grâul, suta de kgr. s’a vândut cu 14—16 lei şi 70 cent.
Porumbul	idem	idem	9-11		50	»
Cincantinul	idem	idem	11—12	))	—	$
Orzul	idem	idem	14-15	*	—	))
Ovăzul	idem	idem	14-00	»	60	»
Orzoaica	idem	idem	15—00	»	25	))
Secara	idem	idem	15-00	S>	60	
In târgul din Galaţi preţurile sunt şi mai urcate.
La târgul din Bucureşti (Obor), grâul bun s’a vândut cu 76-82 lei kila; ceeace face hectolitru 11 lei şi 50 cent. Cu acest preţ la grâu, corporaţia brutarilor din Bucureşti n’are drept să ridice preţul pâinei. Grâul de calitate mai inferioară s’a vândut cu 68—76 lei kila; orzul cu 48—56 lei kila; ovăzul cu 45—50 lei kila; secara cu 58 — 65 lei kila şi porumbul cu 46—52 lei kila.
Preţul vitelor.
Perechia de boi mari şi graşi s’a vândut cu 600—750 lei; boii buni de jug cu 500—600 lei perechia; boii de rând cu 350—500 lei perechia; iar o vacă de lapte cu 90 — 200 lei. Un cal de trăsură s’a vândut cu 300—600 lei, iar caii de rând cu 100—300 lei unul.
Preţul nutreţurilor.
Fânul de calitate bună s’a vândut cu 70 — 75 lei mia de kilogr.; de calitate mai inferioară dela 50 — 70 lei mia de kgr.; fânul de meiu păsăresc cu 62—72 lei mia de kgr.; iar paiele de grâu etc., cu 26—28 lei mia de kgr.
Târgurile străine.
De pe la începutul lunei lui Maiu, şi în aceste târguri preţurile la toate cerealele au început a se ridica, tot din cauza semănăturilor de toamnă. Astfel la târgul din Paris, grâ-nele indigene se vând cu 22—24 lei; iar grânele străine cu 18 lei şi 71 cent.; secara cu 18 —19 lei; orzurile cu 17 —1» lei şi 50 cent.; ovăzurile cu 19—21 lei şi 50 cent.; porumbul cu 16 —18 lei; făina de grâu cu 31 — 34 lei; de secară cu 24—26 lei şi 25 cent. In celelalte târguri franceze, grâul se vinde cu 22 lei şi 70 cent.; secara şi orzul cu 17 — 18 lei şi ovăzul cu 20 lei.
In târgurile din Germania, grâul se vinde cu 24 — 25 lei 50 cent.; secara, orzul şi ovăzul cu 22—24 lei şi 50 cent.
www.dacaromamca.ro
910
ALBINA
In Belgia, grâul se vinde cu 17—18 lei; secara cu 14—16 lei; orzul cu 14—17 lei şi ovăzul cu 16—18 lei.
La Viena grâul se vinde cu 18 lei; secara şi orzul cu 14—15 lei şi orzul cu 18. lei şi 50 cent.
La Budapesta, grâul se vinde cu 19 lei, secara, orzul şi -ovăzul cu 16 lei şi 50 cent.
La Londra, grliul se vinde cu 18 lei şi 50 cent; secara cu 13 lei; orzul şi ovăzul cu 15 lei şi 50 cent.
In Olanda, grâul se vinde cu 21—22 lei şi 50 cent.
In Elveţia, grâul se vinde cu 19—21 lei; secara cu 15 — 16 lei şi ovăzul cu 18—19 lei şi 50 cent.
La Milan (Italia), grâul se vinde cu 23 lei şi 50 cent.; se cara orzul şi ovăzul cu 19 lei şi 50 cent.
La târgul din New-York, grâul se vinde cu 19—20 lei şi la Chicago cu 17—19 lei.
In târgurile din Algeria şi Tunis (Africa), grânele se vând cu 22 — 23 lei şi 50 cent. Orzul cu 11 —14 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 16 lei şi 50 cent.
In toate târgurile din străinătate, preţurile sunt socotite pe suta de kgr.
V. S. Moga.
HRIŞCĂ (GRÂUL NEGRU).
^j^ntre plantele de hrană este şi hrişcă, căreia i se zice şi grâu negru din pricina boabelor sale cari au a-ceastă culoare.
Hrişcă este adusă de prin Asia ca şi meiul. In ţara noastră se cultivă astăzi mai mult prin Moldova.
Ii prieşte locurile cu căldură potrivită, mai ales cele umede. Se poate spune că in părţile pe unde nu isbuteşte cerealele ca grâul şi porumbul, hrişcă le poate luă locul.
Hrişcă nu este o cereală, cum se crede de mulţi, ci o plantă ierboasă din „familia Poligoneelor“.
Ea are o rădăcină firoasă (vezi figura) ca şi a grâului, o tulpină rămuroasă, cu frunzele late şi mari, în formă de inimă ori de săgeată. Florile cresc pe vârful ramurilor şi au culoare albă-roşioară, iar ca fruct are nişte boabe cu coaja tare, neagră, în trei muchii.
Hrişcă creşte mai bine în pământurile uşoare : argilo-si-licioase, ţărânoase şi în cele nisipoase sau cliseioase. Nu prea isbuteşte însă în pământurile văroase şi cretoase. In-
www.dacarotnamca.ro
ALBINA
911
r.ainte de semănat, pământul trebue arat de câteva ori, ca să fie cât mai mărunt.
Hrişcă se seamănă pe Ia sfârşitul lunei Aprilie şi chiar îa Maiu, de obiceiu prin împrăştiare. La un hectar se a-runcă între 70—80 litri, după felul pământului. Intr’un pă-
mânt mai bogat se seamănă mai mult, în altul mai sărac mai puţin. După semănat, se trage uşor cu grapa peste pământ, şi în aşa chip ca sămânţa să nu se îngroape prea adânc.
Boabele de hrişcă încolţesc de obiceiu după o săptămână. Foiţele răsărite au o culoare galbenă verzuie. Creşterea
www.dacaromamca.ro
912
ALBINA
hriştei este mult ajutată dacă timpul e bun şi în curând acopere câmpul, dându i un colorit verde plăcut la vedere.
Hrişcă se coace prin luna lui August. Se culege după ce i s’au roşit cotoarele, dar mai nainte de a se coace toate boabele, căci altfel se scutură multe din ele.
Ea se coseşte ori se poate zmulge cu mâna. Ca şi la grâu, se mai lasă snopii resfiiraţi pe câmp câteva zile, spre a se coace şi boabele cele necoapte. Apoi se cară la arie, având grije ca în căruţe să se pună câte o pânză groasă care să împiedice risipirea boabelor.
Hrişcă se treeră cu caii ori cu maşina de treerat. Tree-ratul cu caii începe după ce a răsărit soarele şi s’a luat rouă. Treerătorii au grijă să întoarcă cotoarele de mai multe ori, ca să se scuture toate boabele. In alte părţi se întrebuinţează pentru alegerea boabelor, îmblăciul.
Boabele treerate se vântură, ca să se deosebească de pleavă şi apoi se duc la magazie.
Cultivatorii de hrişcă, spun că dela 1 hectar se produce în pământurile bune între 20—30 hectolitri, iar când producţia e slabă se dobândeşte dela 5—6 hectolitri.
Boabele de hrişcă se fac făină prin măcinare. Din făina de hrişcă se face mămăligă, iar amestecată cu cea de grâu se întrebuinţează şi la facere pâinii.
Ca putere de hrănire, hrişcă se apropie foarte mult de porumb, însă este mai prejos de meiu.
La 100 kilograme de boabe de hrişcă se fac de obiceiu 135 kilograme de pae. Când aceste sunt crude, se pot în-trebuinţâ ca hrană pentru vitele cornute. După ce s’au uscat, se foloseşte ca aşternut.
Florile de hrişcă sunt folosite de albine, când celelalte plante agricole încep să se împuţineze prin veştejire.
Q.	T.
A V 1 S.
Rugăm pe Onor. Prefecturi şi Primării care au binevoit a cere abonamentul dela'l Aprilie a. c. să bine-voiască a ne înainta, prin mandat poştal adresat Administraţiei noastre, costul abonamentului, cel mult până la 1 Iunie viitor, ca să nu fim siliţi a suspendă trimiterea revistei.
Administraţia
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
913
Cronica Săptămânii.
Din ţară.
= A murit generalul doctor Fotino, fost director general al serviciului sanitar, fost efor al Spitalelor civile, etc.
= Medicii din ţară au ţinut congresul lor anual în zilele de Sâmbătă 12, Duminică 13 şi Luni 14 Maiu. S'au discutat multe chestiuni importante. între cari şi chestia infirmeriilor rurale.
= La sfârşitul săptămânii trecute au căzut ploi îndestulătoare mai în toată ţara, astfel că e speranţă că semănăturile se vor îndreptă.
—	In Bucureşti a fost un foc mare la grajdurile primăriei. Sunt pagube însemnate.
Din ţări străine.
= La Hesinsfors s’a deschis prima sesiune a Parlamentului finlandez. E prima adunare naţională din Europa care cuprinde şi femei.
----------------------------
Informaţiuni.
= La orfelinatul agricol «Ferdinand», com. Zorleni, jud. Tu-tova, întreţinut de M. S. Regele, se caută spre creştere 3 orfani •de 8—9 ani şi 2 de 9—10 ani.
Oondiţiunile de primire sunt următoarele:
1)	Să lie iii de săteni şi mai ales feciori de militari;
2)	Să fie deplin sănătoşi;
3)	Să fie orfani (fără părinţi) de amândoi părinţii; şi,
4)	Să fie cu desăvârşire săraci.
Cererile fie verbale ori scrise (netimbrate) se îndreaptă direcţiunii Orfelinatului până la 1 Septemvrie a. c.
Ţinta acestui aşezământ este de a creşte copii necăjiţi şi de a-i face buni gospodari.
Orfanii stau în orfelinat până la 21 ani, fac un an de armată, li se dă pământ, ii se agoniseşte zestre şi se gospodăresc în Zor-leni —după voe— unde pentru ei se păstrează loc. Ei sunt crescuţi ţărăneşte şi au portul ţăranului român.
—	Din cauza mârirei localului, Societatea pentru protecţiunea animalelor şi-a mutat biurourile în Pasagiul Român No. 22 (Telefon 10/1).
Societatea a înjghebat un prea frumos muzeu, unde sunt expuse o mulţime de instrumente şi aparate ocrotitoare, cuiburi şi adăposturi de hrană pentru pasări, hamuri, juguri de frunte pentru boi, pălării pentru cai, instrumente de tortură confiscate dela contravenienţi, broşuri şi afişe de propagandă, etc. etc.
Orice informaţiuni, denunţuri, înscrieri de membri şi donaţiuni, se primesc zilnic dela orele 3—6 p. m
Amintim că, cotizaţiunile anuale sunt destul de mici, începând dela 4 lei în sus.
= Direcţiunea Primei Societăţi de Credit Funciar Romând din Bucureşti, aduce la cunoştinţa detentorilor de scrisuri funciare rurale 4°/0 şi 5°/0. că plata cupoanelor de 1 Iulie 1907 şi a scrisurilor funciare eşile la sorţi la ultima tragere, se va face cu începere dela 19 Maiu a. c., în toate zilele de lucru, dela orele 11 —3 p m., afară de Joia şi Sâmbăta când nu se fac plăţi.
= In seara zilei de 29 Aprilie a. c., s’a dat o frumoasă serbare în localul şcoalci din comuna Ogrezeni (Illov), sub patronagiu! d-lui revizor şcolar I. Ghiaţâ, de un grup de normalişti bucureşteni, în folosul bisericii din localitate.
Au ţinut cuvântări: d-1 Ghiaţă, preotul C. I. Mihăilescu, învăţătorul Duinitrescu, d-1 V. Ionescu, dirigintele şcoalei, cari au lucrat mult şi pentru buna reuşită a serbărei.
Elevii normalişti au executat cântece naţionale; s’au recitat poezii patriotice şi s’au reprezentat piese de către elevii şcoalei primare.
A urma apoi balul. ________________________
www.dacaromanica.ro
914
ALBINA
G carte preţioasă pentru oricine şi mai ales pentru săteni.
„Higiena şi Economia populară, povestită ele Moş Savu", este titlul acestei cărţi, scrisă de un hun român, d-nul C. Oprescu-Argeş, funcţionar la direcţiunea Generală a serviciului sanitar.
Mai toate ziarele şi revistele principale din ţară şi de peste munţi, precum şi unele persoane din marii cărturari, au adus foarte mari laude vrednicului funcţionar şi autor al acestei preţioase cărţi.
Intr’o limbă de toată frumuseţea, scrisă pe înţelesul ori cărui ştiutor de carte, blândul şi înţeleptul „Moş Savu" — eroul cărţii—, dă sfaturi de înfrăţire, sănătate, creşterea vitelor, gospodărie, economie, etc., plus o mulţime de sfaturi şi leacuri pentru fel de fel de boale, leacuri ce se pot face în casa ori cui,, mai fără nici o cheltuială.
Din informaţiile culese la „Librăria Naţională", unde se află. depozitul principal al acestei interesante cărţi, avem plăcutul prilej de a comunică iubiţilor noştri cititori, că ediţia l-a fiind aproape vândută, în curând va apare a II-a ediţie.
Această scriere, a fost mult apreciată de multe din înaltele autorităţi, cari s’au grăbit a le înprăştiâ între săteni şi muncitorimea mărginaşe a oraşelor. Nobila societate „Tebişoi“ pentru ajutarea săracilor din Bucureşti, a binevoit să cumpere 21& exemplare, pe care le-a împărţit copiilor săraci, odată cu îmbrăcămintea completă pentru fiecare, în ajunul Sf. Sărbători ale Crăciunului.
Comandele se vor adresă la „Librăria Naţionali.", Bucureşti, Calea Victoriei No. 47, trimeţându-se prin mandat poştal suma de «1 leu», iar pe cuponul mandatului să se scrie desluşit adresa trimiţâtorului, comuna, plasa, judeţul şi gara de legătură.
Acei care se vor grupă în număr de 5, trimeţând prin mandat poştal suma do lei cinci, vor primi al G-lea gratis. Toate cărţile se vor expediă francate în orice parte a ţării.
______________________ A.
www.dacaromamca.ro
„S T E fl U fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de sci’ieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Hanii, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre GărboviCeanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central •şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimilrescn l'rocopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M-Vlădescu, fost Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, fost ad-şiinistrator al CaseiŞcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, instilu-ror. — Cenzori, Const. Alimâneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexanilrescu, institutor.
0 RUGĂMINTE ABOANAŢILOR NOŞTRI
Cu prilejul sfârşitului anului şcolar, se dau copiilor silitori premii, de •obiceiu în cărţi.
Cu toţii ne dăm seamă de înrâurirea ce are asupra copiilor ca şi a adulţilor, citirea de cărţi cu conţinut nepotrivit.
Din existenţa de io ani a revistei „Albina- s\a putut vedea că ca este o adevărată călăuză pentru flecare cetăţean. Prin sfaturile ce dă, ca şi prin articolele de liigicuă, agricultură, liorticnltnră, creşterea vitelor, sericicultură, ea este un bun sfătuitor iu orice împrejurare; iar prin bucăţile asupra istoriei patriei, dezvoltă dragostea de ţară şi de neam.
Pentru a o puteâ pune în mânile tuturor, am broşat in volum, colecţii de câte trei luni, cuprinzând câte 13 numere, de câte 0 luni, cuprinzâfid 26 numere, şi colecţii de câte un an, cuprinzând 52 numere.
Volumul broşat pe 3 luni costă lei 1,50 n	r n « v r 3,
n r> r> 1 îln „	„ 0,
Asemenea am făcut volume legate pe un an, costând 7 lei volumul.
Rugăm dar pe abonaţii noştri cari vor să dăruească cărţi do premii la copii, să ia revista „Albina-,
Celor ce cumpără 10 volume, li se dă un rabat de 10 la sută din preţul arătat mai sus.
Facem un călduros apel Domnilor revizori şcolari, institutori şi 'învăţători, şi ii rugăm a recomandă revista „Albina44 intre cărţile de premii.
Toate cererile trebuesc însoţite de cost.
Cbeltuelile de porto sunt iu socoteala noastră.
www.dacoromanica.ro
rTir
■tr
f ¥ T ¥ T'Tl
LIBRĂRIA NAŢIONALA
Societate Cooperativă pe Acţiuni
47, Calea Yictoriei,—47 Bucureşti
Înfiinţata cu scopul de a Ieftini articolele de librâtie şi papetârie
CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR
Cărţi Literare Române şi Franceze
== Material Pentru Şcoale şi Biurouri
Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare.
ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Şl DESEMN := MARE DEPOSIT DE HÂRTIE
Preţurile mai eftine ca cri-unde.

^ ^ ^ ^
5-52.
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Machintosh Rate,	
9. I. Goschen .	
Vicontele Duncannon .	
E. W. II. Barry .	n
Robert Ilamilton bang Demetre de Frank ....	Viena
P. Naville		Paris
Ad. Vernes		r>
Directori: { ™ 4,”	Stolz
Ceusori: Ioan Kalindern, Demetrn Ioau Ghika şi Arthar Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
„NdŢIONtfL/l"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI
Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.................Lei 2.000.000.
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune...........>	3 955 688 76
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.60
Total în aur Lej 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu.
Dir. general E. Griinwald. „riAŢiorjAun“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : ceas de moarte, supravieţuire, zestre şirentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti,, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor Rasidesou, Str. Doamnei 16.—18.788-
www.dacofomamca.io