Anul X No. 29 15 Aprilie 1907 Redacţia si Administ«WwateOihfllMitoartf* Ho- 9-Bucureşti Jfoua parfumerie şi îroguerie Medicinală T6MA BRĂTULESCU Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate» Oapilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtând u-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de cauciucăric şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. —52—25 www.dacoramamca.ro Anul X No. 29. 15 Aprilie 1907. jft f b i tf a Revistă Snciclopedicâ Populară Abonamentul în ţar& pe an » > > 6 luni Pentru anunolurl 1 leu Abonamentul în atrâln. pe an lei C JK: 8 | un num&r..............16 bani lUTiea publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublieate se ard. SUMARUL»: /. Haiinderu, Cuvântare la Academie în ziua de 7 Aprilie 1907. — N. Răduiescu-Niger, An greu (poezie).-A7. Sadoveanu, Agapia.—/7., Moliftul. — Sofia Nădeide, Mila de frate.— Em. Gârleanu, Pe malul Şiretului. — Dr. Lux, Ocnele noastre. — St M., Cetatea Neamţului (sfârşit).—Apelul guvernului dela 1818 către săteni.— /?., Comuna Moscopole.— N. Bradea, Din poveţele doctorului: Despre apa de băut. — A. Vântul, Ce ajutor ne dă elefantul. — De pe Domeniile Coroanei. — Din activitatea cercurilor culturale ale învăţătorilor.—Cărţi primite la redacţie.—Conferinţele învăţătorilor din corn. Târleşti-Gogeasca.— Cronica săptămânii. — InformaţiunI. *— Înştiinţare.— Mulţumiri.— Apel.— Corespondenţă. Sfaturi practice: Trebuie să mănânce copilul în prima zi V — Sfaturi pentru uciderea câinilor şi pisicilor.—Cum să se taie animalele ?—Cum liniştim caii la potcovit. Pagina glumeaţă: O bucătăreasa bună matematică.—Intre prieteni.—Vagabondul cuminte.—Intre doi beţivi. Hustraţiuni: Pădure de molift.—Vederea generală a localităţii Tolega;—Salinele dela Slănic.—Comuna Moscopole din Turcia.—Elefant._____________________________________ Cuvântarea d-lui |. Kalinderu, preşedintele Academiei, în ziua de 7 Aprilie 1907. Onoraţi Colegi, Azi e sărbătoare naţională: prima aniversare a zilei na-şterei M. S. Regelui după jubileul de 40 de ani de Domnie, ce am sărbătorit de curând, iar mâine e aniversarea alegerii Majestăţii Sale ca Domn al României, a acelei memorabile zile care a însemnat o nouă eră în viaţa noastră. In cursul acestei îndelungate Domnii ţara a făcut fără îndoială progrese însemnate în toate privinţele. Am avut şi zile grele, din fericire puţine, dar le-am trecut cu bine, căci în timp de pace ca şi în timp de răsboiu, în vreme de belşug ca şi în vreme de lipsă, am fost cu toţii însufleţiţi de adâncă iubire de patrie. Din zilele de restrişte, patriotismul nostru a eşit însă mai întărit, ca şi iubirea poporului pentru Rege şi Dinastie, care a prins puternice rădăcini, cum ne-au arătat ultimele tur-b urări. In această nenorocire ce s’a abătut asupra ţerii, institu % www.dacoroinamca.ro 762 ALBINA ţia fundamentală a edificiului nostru naţional, nu numai că n’a fost sdruncinată, dar unii răsvrătiţi s’au servit chiar de ideea dinastică, de numele M. S. Regelui şi al M. S. Reginei pentru a atrage satele în mişcarea lor criminală. Poporul nostru e blând, e iubitor de cămin, aşa că putem privi cu toată încrederea în viitor, cât timp vor domni aceste sentimente în inima lui, câtă vreme ţăranii noştri se vor simţi ocrotiţi şi vor fi luminaţi, atât de cei chemaţi, cât şi de cei de cari trăesc în mijlocul lor, şi de toţi bunii Români. In această zi, ţara recunoscătoare primului ei Rege, Aceluia care a veghiat şi a lucrat cu inimă şi minte isteaţă la înălţarea ei, dela un colţ la altul, reînoeşte Majes-tăţii Sale sentimentele de dragoste, şi de neclintită supunere. Academia Română, a cărei activitate e legată de a Augustului nostru Suveran, şi care a primit adesea dela înaltul ei Protector şi Preşedinte Onorar impulsiunea cea bună, se uneşte la glasul ţării, şi aduce M. S. Regelui omagiile sale prea respectoase, împreună cu cele mai vii urări, ca Pronia să-i dea încă mulţi ani de viaţă fericită şi bogată în fapto mari. şi glorioase. AN GRE Q. Nu-i nicăiurea veselie Nici sus în cer, nici jos pe glie, Căci între cer şi glie trece Suflarea crivăţului rece Şi trâmbă deasă, grea, de nori Care-ameninţă cu ninsori. A fost ernatec badea Marte Că par’că iarna l-a crescut, Do n’a avut ogorul parte Să vază plug şi rost ştiut. Şi Prier vine fără soare Cu nici o frunză, nici o floare: Stă iarba ’n loc încremenită Şi grâul viaţă amorţită, Iar plugul pregetă să sară La muncă: nu! nu-i primăvară! Nu-i nicăiurea veselie: S’a clătinat o temelie, — www.dacaromamca.ro ALBINA 763 Căci dela om la om mânată Porni furtună ’ntărâtată De ură grea, de răzbunări De se ’ngroziră patru zări; Porni mânie prea aprinsă Că arse cârma multor minţi, Că toată ţara ’n foc cuprinsă Avu amare suferinţi. Şi Prier vine fără soare, Cu nici o frunză, nici o floare... Stau curţi şi sate pustiite, Stau minţi şi braţe ’ncremenite, Iar plugul pregetă să sară La muncă: nu! nu-i primăvară! Nu-i nicăiurea veselie: An greu, cumplit, de sărăcie! Cinci ierni, în una, de-a mers veste, Cum n’a mai spus nici o poveste!.. Dar dacă jaf nu se făcea Şi iarna altfel se ducea. Din liniştită înfrăţire, Din chibzuinţă tuturor Eşiâ o dreaptă învoire, Un pas cuminte ’n viitor. Acuma, pierderi mari, căinţă, Şi griji, şi câtă străduinţă! Iar Prier vine fără soare, Cu nici o frunză, nici o floare.. . Stă glia tristă... Dar să sară La muncă toţi... şi-i primăvară! N. Rădulescu-Niger. Trebuie să mănânce copilul în prima zi? O revistă medicală spune că în timp de 24 de ore după naştere, copilul nu trebuie să mănânce absolut nimic. Obiceiul de a-i da ceaiu nu are nici tui folos. ------------------ www.dacoromanica.ro 764 ALBINA AGAPIA. nalt, în ziduri negre, înconjoară Agapia-din-dealr ână biserică, pornită spre risipire. Puternicul mi-al brazilor deodată ne împresoară, ne intră în ;t. Câteva chilii, câteva răzoare de flori, linişte; două maici stau de vorbă, potolite, într’un capăt de cerdac. In liniştea zilei, coborîm la Agapia nouă, pe supt înnaltă boltă de cetină. In albia pârâului, aproape, izbucneşte sunetul ascuţit, nou, sălbatec al fierăştrăului cu abur, care despoae munţii. Curând dăm de aşezarea deasă de case a Agapiei-din-Vale. Vizitatori încă nu-s ; maicile de bună seamă aşteaptă amatori, căci prin uşile deschise ne pândesc ochi mulţi; din când în când chiar ese la portiţă câte-o maică, ca şi cum ar vrea să intre în vorbă cu noi. Biserica nouă şi zidul de chilii care o împresoară sunt încă în lucru. In căldura zilei, mişcarea s’a micşorat, încetează. Din arhondaric — o căsuţă la marginea drumului, care slujeşte la primirea străinilor, până ce se vor isprăvi clădirile nouă— privim spre risipa de locuinţe albe, pe valea îngustă, privim la pădurile adânci, de un albastru întunecos, care îmbracă munţi ce cresc în cer, drept de lângă mănăstire, mărginind ca nişte maluri bogate lacul limpede al cerului. Maica Polixenia. arhondăriţa, cu trăsături fine de femee care a fost frumoasă odinioară, ne primeşte bine şi ne dă a înţelege îndată că mănăstirea e foarte săracă în fonduri. Se bucură când îi răspundem limpede că nu înţelegem să fim ospătaţi, ca oricare vântură-lume care cere, ca un drept al lui, mâncarea mănăstirii. Pe urmă asigurată, intră în vorbă cu noi. De-ocamdată ne întreabă despre o şcoală oarecare, o şcoala nouă, care s’a deschis în Bucureşti. Ne cercetează apoi pe noi : cine suntem, de unde venim. Şi încă o întrebare, cea mai discretă: «Poate căutaţi case?. .. Este o maică . . . Are o căsuţă curată . .. Vrednică şi deşteaptă ...» Când află că nu căutăm aşa ceva, ne mărturiseşte că, în adevăr, viaţa la Agapia e de o scumpete nemaipomenită : atâţia lei chilo de unt, atâţia lei perechia de pui.. . www.dacoramanica.ro ALBINA 765 «A! e foarte scump ... Ca într’un oraş mare . . . E greu de trăit... Şi chiriile să vă spun drept, sunt foarte scumpe ... Cinci sute, şase sute de lei pe sezon ...» Şi priveşte zâmbind la feţele noastre mirate, şi cu o reculegere filozofică, dând din cap, vorbeşte încet: «Da, da, tare scump ...» Ne spune apoi despre viaţa care se duce acolo în timpul verii. Vin vizitatori mulţi; şi petreceri şi petreceri, excursiuni, cântece, jocuri. . . Vin foarte multe familii nobile ... şi se petrece foarte frumos ! . . .» Vorbim aşa multă vreme şi obrajii palizi ai maicei Po-lixenia se colorează cu o uşoară rumeneală: e aşa de multă vreme de când s’au dus vizitatorii, de când n’a trecut lume străină, şi de când n?a mai schimbat o vorbă două, ca să ştie ce se mai petrece prin ţară 1 «Te mai însufleţeşti, mai trăeşti un ceas, două .. . când mai stai de vorbă cu cineva !» ♦ La o cotitură a drumului care coboară dela Agapia din deal spre Agapia din vale, un colţ de stâncă ese la lumină din pământ. Mănăstirile amândouă se ghicesc, una sub poală de codru, una la vale în albia pârâului, şi sub brazi, pe stânca netedă, oameni din vremurile nouă au săpat o legendă veche, care a rămas povestindu-se din gură în gură în poporul de maici al singurătăţilor acelora. Scrie acolo o istorie simplă, cum Aron-Vodă, în tinere-ţele lui, a mâncat acolo, lângă stâncă o bătae dela moşul şi profesorul său. Pricina nu se spune, dar se ghiceşte. Şi stând aşa, în liniştea zilei, lângă piatra cu pricina, par’câ mi am adus eu aminte despre întâmplarea aceasta trecută. Par’că am văzut lumina, prin aburul legendei. Va să zică, Aron flăcăul îşi slovenea psaltirea şi culegea învăţături despre lume acolo, la Agapia veche, cum se cuvenea, în aceea vreme, unui fecior de boer. Unchiul său, călugărul Silvan, turnă în el învăţătura aşa cum se pricepea, cum se obişnuiâ din vechi timpuri. Feciorul de boer învăţa, şi băga de seamă şi la cele ce se petreceau în jurul său, şi deseori cobora dela singurateca chinovie a călugăriţelor bătrâne, pe drum prăvălatec, pe albia stâncoasă a pârâului, spre mănăstirea măicuţelor tinere, multe fete de neam mare, www.dacoromanica.ro 766 ALBINA cari lângezeau în chilii, îndărătul perdelelor de mătase ale ferestruicilor cu gratii. Odată coborînd aşa cu gândurile duse şi cu sufletul plin de doruri neînţelese, flăcăul se opri într’un amurg supt arcul negru al unui brad, cu privirile aţintite spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus, în zid, îngustă, întunecoasă, printre zăbrele, o măicuţă tânără privea cu ochii umezi singurătăţile. Din umbră, în bătaia a-sfinţitului rumăn, răsăreâ alb ca spuma laptelui obrazul, şi ochii păreau mai negri şi mai plini de taină, sub sprâncenele arcate, fin încondeiate. Flăcăul se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Măicuţa tăceâ, se gândea poate cu zmerenie la rugăciunile neînţelese pe care le rosteâ supt bolta rece a bisericei, —dar gândurile cu dorurile, călătoreau spre înflorirea altor plaiuri. După ce se culcă, tânărul nu putu închide ochii. La slujba miezului de noapte coborî în grabă, pe furiş, prin în-tunerecul adânc al pădurii. Se opri între brazi, cu ochii la luminiţa aprinsă în chilioara care-şi deschisese în amurg geamurile. Veni acolo ş’a doua zi, veni s’a treia zi; şi noaptea veneâ, îndată ce se răspândea peste întinderea liniştită sunetul melancolic al clopotelor. O taină mare învăluiâ adâncul brâdetului; prin albia lui stâncoasă, pârâul Agapiei foşneâ ca adus de vânt, când ce-tinele tăceau neclintite prin întunecime. Pe-acolo, şi’n acele vremuri, mirosul răşinei se amestecă cu mirosul tămâiei şi cântări zmerite se înnălţau de sub bolţile de piatră j dar şi atunci florile poenilor răspândeau mirezme din potirele lor colorate şi prin cuiburi de brazi adeseori suspinau suflete chinuite, osândite la întunerec şi tăcere. Aşa, o taină, un abur învălue întâmplările acestea. Flăcăul se ştie însă că eră mai gânditor de la o vreme, mai tras la faţă, şi deseori rămâneâ cu ochii holbaţi asupra cărţii, cu gândurile aiurea. Bătrânul Silvan, călugărul, îşi făcea cruce şi nu înţelegeâ nimic. «Ce ai tu, băete? Ce ai, de rămâi uitându-te ca la necuratul? Pe cine vezi tu? cartea n’o vezi, căci ochii îţi stau neclintiţi şi lucesc... Ce vei fi având?...» Băeatul tresăreâ şi oftă. Răspundea repede că n’are nimic şi prin-deâ să mormăească, până ce iar rămânea cu ochii în gol. S’a pus bătrânul săi citească. I-a pus patrafirul în cap şi www.dacoromanica.ro ALBINA 767 i-a citit. N’a folosit nimica. Băiatul tot mai tras la faţă, cu ochii ca două văpăi. Prin ce minune, prin ce har Dumnezeesc a aflat deodată călugărul Silvan care-i pricina boalei nepotului, iar nu putem şti. La urma urmei, nici pricina cea adevărată n’o putem şti, ori nu voim s’o spunem. Intr’o noapte, după utrine, a-colo unde-i stânca cea scrisă, părintele Silvan, la pândă, a pus prin întunerec mâna în gulerul nepotului şi i-a strigat cu glas înnăbuşit : «Stăi, hoţule ! De unde-mi vii pe poteca asta? Pe unde-mi umbli, ha?...» Şi cu cârja lui cea groasă, cu toiagul bătrâneţelor, a început a da în nepot. Şi a dat de nădejde. S’a stăpânit flăcăul o vreme, a răbdat doctoria aceasta bătrânească, pe urmă s’a zmuncit, a scăpat ş’a intrat în desişurile muntelui. A douazi nu-i băiatul, nu-i nici a treia zi. şi bătrânul Silvan îşi cam incâlceâ, cu degetele barba ; dar oricât şi-a încâlcit-o, băiatul nu s’a mai arătat. Acolo pe piatră mai scrie că Aron n’a mai dat pe aceste locuri până ce s’a făcut Domn, când a şi făcut danii şi a devenit ctitor. Dar mai ştim foarte bine că a mai venit o singură dată, nu mult după ce simţise pe spinare toiagul bătrânesc. A venit poate cu tovarăşi, călare pe un fugar focos. Urmele potcoavelor s’au cunoscut în preajma mănăstirii, în poiană; s’a găsit şi o scară de fringhie într’un tufiş. Un Ţigan fierar a trebuit a douazi să dreagă nişte gratii la o chilie. Altceva nu se ştie. Şi chiar dacă se ştie, nu se spune. Şi povestea aici se închee. * In după amiaza caldă, din când în când unde domoale de vânt treceau pe valea îngustă. Atunci ramurile brazilor bătrâni porneau şopote grăbite, care creşteau într’o foşnire duioasă de valuri. Pe urmă vântul conteneâ şi se făceâ linişte. Veneâ o adiere aspră de mirezme. Pădurea întunecoasă tăceâ, se îngropa parcă în tăcere ; apoi iar veneâ un tremur duios, ca într’un cimitir în care şi-au găsit alinare ■foarte multe suferinţi. Mi hait Sadoveanu. rTTvyyry VTTrvTT w — înţelepciunea slavă îţi aduce, isteţimea neme-rire, şi nerozia poticnire. www.dacaromamca.ro 768 ALBINA MOLIFTUL. a noi în ţară creşte numai moliftul comun, care este foarte mult răspândit în Carpaţi, astfel că poate să formeze păduri întinse, ©2 singur sau amestecat cu bradul sau cu fagul. Deşi moliftului îi place mai mult clima rece, cu toate acestea creşte destul de bine şi la şesul ţărei, unde îl găsim mai mult ca arbore de ornament prin grădinile publice, caşi prin grădinile şi curţile particularilor. Foile de pe ramuri sunt foarte dese, mici şi ascuţite la vârf, ceeace îl face să fie mai frumos la vedere şi mai mult căutat ca arbore de ornament; nu numai atât, dar chiar ramurile lui cele mai bătrâne ce se întind pe suprafaţa pământului nu se usucă, ci rămân totdeauna acoperite de foi verzi. Moliftul se ridică în munţii Carpaţi până la 200 metri deasupra nivelului mării Negre, şi poate să crească în toate pământurile, afară de cele sărace. întrebuinţarea lemnului. Lemnul de molift este mai moale decât al bradului şi mai alb. Este foarte mult căutat de către fabricanţii de instrumente muzicale ca: viori, pianuri, fiindcă lemnul este sonor şi dă un sunet melodios. Tâmplarii fac din lemnul moliftului parchete, duşumele, scaune, bănci, mese şi alte lucruri; iar ca lemn de foc este superior bradului. Lemnul se mai întrebuinţează la facerea de pastă pentru hârtie şi carton. Reşina se găseşte mai mult în coaje, de unde se se poate scoate, dacă se face în coaje o tăetură în lungimea ei, care tăetură să ajungă până la albitul lemnului. Lemnul moliftului, dela care s’a scos reşina, este totdeauna de o calitate mai inferioară. Din reşină, prin destilare, se scoate terebentina, care se întrebuinţează în medicină şi industrie de către polei- www.dacoromainca.io Pădure de molift 770 ALBINA tori; iar din rămăşiţe se scoate colofonul (sacâzul) care se întrebuinţează la ungerea arcuşurilor de vioară, etc. --------------- M. MILA DE FRATE. § oarele arde, nici adiere de vânt nu răcoreşte văzduhul turbure. Bolta cerului se reazămă grea peste hotarele câmpiilor din zarea depărtată. Pe miriştea aurie sar cristeii din loc în loc, iar porumbei sălbateci adună boabe răsipite. Strigătul lor, par’că zice: «Nu semănăm, nu secerăm, trăim din dărnicia omului!» Alături se’ntind falnice lanurile de porumb cu foi verzi, late. Seceta nu le-a doborît; pământul şi rouă dimineţilor le ţine de foame şi sete. Sunt săpaţi şi de-al doilea, numai un petec a mai rămas, Gheorghe cu nevastă-sa lucrează din zori, unul la un capăt, altul la altul. Silesc din răsputeri, doar ar isprăvi. «Sunt semne de ploaie, să nu rămâe de azi, că-1 înăbuşe buruianul» gândeşte Smaranda. «Şi-acasă m’a-şteaptă destule: cartofii în grădină nesăpaţi; casa trebuie spoită de Sâm Pietru. Dar sănătoşi să fim, le facem toate.» îndoită din şale, poartă sapa repede în jurul fiecărui hluj de porumb; fără să 1 jignească, fără să-l atingă, îi adună ţărână de jur împrejur. Gândul o ducea iar acasă. A lăsat băiatul cel mare să păzească pe cei mici, să vază nu cumva s’apuce bobocii pe gârlă. «Am douăzeci. De-i pot ridică pe toţi, adun bani şi-mi iau o viţică şi-un purcel. Copiii cresc şi le trebuie multe. In nădejdea lui Gheorghe, nu mă pot lăsă. Cu laptele dela vacă îmi cumpăr cele de lipsă în casă; purcelul îl tăiem de Crăciun.» Tot gândind, i se părea că vremea trece mai repede şi sporul creşte. La amiază a îmbucat în fugă, tot cu ochii la cer. — Să dăm zor, Gheorghe. Spre seară plouă neapărat. Amarnic arde Soarele. — Ploaia ar fi bună. Mi-e frică să nu fie grindină. Uit’te colo spre asfinţit ce nori albi. E gliiaţă curată. — Ne-o feri Dumnezeu! — Bine-ar fi! In an secetă. De-o mai da acuma grindină, ne-am topit. — Nu te saturi să-i priveşti. De-or aveâ ploae la legat,, o s’avem bielşug de toate. — Ar fi pentru casă, ar fi şi de unde vinde, să dăm lui frate-mio suta de lei. — O mai aşteptă. N’are cele greutăţi. El cu meşteşugul o duce mai lesne ca noi, plugarii. — Aşâ crezi tu. El, bietul, a luat dela stăpânu-so. Şi la www.dacoromamca.ro ALBINA 771 oraş tot e pe bani: c’o buriană, c’o fiertură de urzici, dacă nu scoţi din pungă, nu-ţi poţi prinde pofta. — Să lăsăm vorba. Ne stă norocul, zise femoea. Glieor-ghe a plecat la bucata lui. Prăşea câte-un răstimp, pe urmă se ’ndreptâ din şale, tot cătând spre geana albie ce se ridică încet-încet di’nspre apus: «Bine-ar fi să nu ploaie până isprăvim !» însetat de zăpuşeală tot da fuga sub stejar, unde lăsase merindele, trăgea câte-o gură de apă, de-şi potoleâ setea, şi’ncepeâiar repede la săpat. In urmă-i porumbul prăşit arătă viou şi vesel ca nişte copii îngrijiţi bine. Gheorghe aveâ şi el gândurile lui: trebueâ să facă zilele de şoseâ; pe urmă, să meargă la pădure. Se făceau nişte stânjeni şi auzise că se plăteşte bine. Mai capătă şi-un car de uscături. «Nu-ţi pasă de iarnă, dacă ai porumb în pătul şi lemne în bătătură.» Din când în când, puneâ mâna straşină şi se uită la Smaranda, cum îndoită din şale, c’o foaie de brustur pe cap, sapă pe neresuflate, îndemnat de hărnicia femeei, da şi el mai cu zor, tăeâ pueţii netrebuitori, adună ţărâna în jurul hlujului verde, ce se rădică falnic din muşuroiul negru. Pe ’ncetul, cerul se ’nhobotase de pretutindeni cu nori închişi, zgomot şi uruit asurzitor clătinau tăria cerului. Furtuna s’arătâ, ameninţând cu tunete. Norii, brăzdaţi de fulgere arzătoare, păreau şi mai negri. Văzduhul înfuriat bubueâînrăs-tâmpuri. Gheorghe şi Smaranda grăbeau să le rămâie cât mai puţin ; de isprăvit nici vorbă. Dar ploaea începu cu boabe mari, măşcate, căzând rari ici colea, vestind furtuna. De-odată porneşte a turnă năprasnic ploaie şi grindină. Păreâ un uriaş, care şi-a stăpânit multă vreme furia, şi-acuma l-a învins. Gheorghe alergă la adăpostul stejarului, cu ramurile răsfirate. Smaranda din celălalt colţ al lanului dă şi dânsa fuga spre adăpost. Grindina rară, dar loveâ ca nişte gloanţe. Eră ca la cincizeci de paşi de trunchiul copacului, când o lumină îi luă vederea. Aproape în acea clipă trăsnetul îi luă asuzul. Spaima o înţelenl locului. Desmetecită, îşi făcîi semnul crucii. Turnă ca din cofă. Smaranda s’apropie de copac. Gheorghe sta rezimat de trunchiu. Ochii deschişi, nemişcaţi, erau plini de groază. Gura schimosită, jumătate de faţă pârlită! Femeea, nebună de groază, începu a-1 clătină. — Gheorghe, Dumnezeu cu tine ! îl apucă de mâni. Erau calde şi moi. Bocind cu glas, îl luă de mijloc şi-l culcă jos. Trăsnetul căzând asupra stejarului, aprinsese o ramură uscată, care-a ţinut loc de lumânare lui bietul Gheorghe. Furia furtunei n’a bântuit mult. Se mai auzeâ încă plescăitul ploei, şi vuetul şivoaelor; în colo câmpia întinsă, nepă-sătoare. Porumbul săpat se ’nnălţâ mai verde şi mai vioiu. Ici colo atârnă câte-o frunză zdrelită. Ploaea stinsese creanga www.dacoromanica.ro 772 ALBINA aprinsă; câteva foi, câteva ramuri râsipite în prejurul lui Gheorghe par’că ziceau: «Stejarul trăi-va şi făr’ de noi, lumea va trăi şi fără tine. Viaţa noastră, viaţa ta, tot una sunt». Când fratele mai mic a primit veste de nenorocirea lui nene-so, plângând a cerut bani dela stăpân. — Mă Vasile, tu-ţi pui juvăţul de gât. — îl pun, jupâne, doar mi-e frate. De nu 1-oiu ajuta eu la nenorocire, străinii ştiu că n’or sări. — Vezi că se ţin lanţ. — Ce-i el, sărmanul, de vină! Mă duc să iau băiatul cel mare. Un sfert de pâine 1-oiu împărţi cu dânsul. E cuminte, o să-l învăţ meşteşug; doar e copilul lui frate-mieu şi sângele apă nu se face. Şi el, bietul, m’a ajutat. Cum venea, în fiecare duminecă, să vază: mă ţin de lucru? Dacă sunt azi om şi mănânc o pâine mai uşor, sunt, mulţumită lui. Ce inimă de câine aşi aveâ, să nu-i ajut băiatul? — Dar ceialalţi ? — Lelei i-oiu trimete, din când în când, bani, pân’ o scăpa cu cei doi. Vezi, jupâne, noi suntem un soiu de neam: că nu ne lăsăm la nevoie. Bietul nenea nu era doar avut, a muncit şi-a măritat’o pe soru-mea. Ea, biată, ce poate? Are o spuză de copii. Cu inima îndurerată puse în pungă suta ce-i dădu jupâ-nul şi plecă spre sat să-şi facă datoria către fratele nenorocit şi să-şi aducă nepotul. Sofia Nădejde. pe: malul sinetului. (însemnări). «^2?! oare^e> roŞ ca jăratecul, lunecă încet pe adâncul zării. Un vânt căldicel mişcă plopii, împreunân-du-le şoaptele într’un murmur tainic. Şiretul curge domol, cotindu-şi apele când într’o parte când într’alta, căutând par’că să găsească mai repede răcoarea luncei din Mirceşti. In faţă malul e înalt şi mâncat de şuvoaie; iar din pământul lui cleios, vârstat de dungi galbene şi negre, rădăcinele sălciilor se scoboară despletite în jos spre apă. Valurile tulburi vin rostogolindu-se, alungând la vale nişte mănunchiuri de lozii, svârlite de câţi-va flăcăi, mai în susul apei, ca să facă în ciudă la vre-o trei www.dacoramaiiica.ro ALBINA 773 fete. Fetele strigă la morar, cât le ia gura, să prindă mă-nunchiurile de pe apă, iar flăcăii râd şi-i fac semne cu pălăriile, să-şi caute de treabă. Morarul însă, un moşneag glumeţ, vrea să împace pe toţi; trece grăbit puntea îngustă, suie în moară, şi sare de cealaltă parte în luntre. Sprijină vânjos lopata în jgheab, şi când îşi face vânt, trece ca o săgeată „ de-a curmezişul, mai în celalt mal, iar loziile îşi văd de drum înainte. Morarul şiret — vâsleşte în dreapta, întoarce luntrea, şi o priponeşte cu lopata afundată în mal. Apoi îşi dă căciula pe ceafă, şi se face că flueră a pagubă. Fetele înţeleg şi unde nu prinde să răsune lunca Şcheii de ocările lor. Mai la urmă îşi aduc, se vede, aminte de casă, şi-o iau prin pădurice. Flăcăii le chiuie cât le chiuie, apoi se desbracă, şi trec râul dincoace, cu straiele în mâni, deasupra capului. Lumina se stinge cu încetul. Lunca par’că vrea să doarmă. Moara tresaltă la fiecare val; par’că răsuflă. Roata i se învârteşte mereu, ridicând, cu fiecare cupă, o ploaie de picături ce cad apoi ca o perdea străvezie. Mă duc mai în susul malului. Soarele s’a ascuns pe jumătate. In faţa lui o pată neagră, nemişcată. Un nor? Pun mâna deasupra ochilor şi privesc îndelung. — «Acela-i Ceahlăul 1» îmi strigă morarul ce-mi urmărise mişcările. Trebue să mai fi văzut el pe vreunul înşelându-se. Mă uit rnult la pata aceea care, tocmai acum înţeleg— e mai presus de norii trecători 1 Şiretul curge mai întunecat. Un ţipet prelung, ca al unui copil ce plânge, un fâlfâit de aripi, şi o pasăre mare, cu gâtul întins a drum, îşi ia greoiu sborul: e un bâtlan. Merge să ’nopteze în lunca din Mirceşti, printre sălciile căreia stau singuratici, cu gâtul cufundat în pene, cătând cu-un ochi spre cer! Pe mal, morarul şi-a aprins focul să-şi facă mămăligă. Flăcările încep să arunce licăriri slabe pe păretele de scânduri al colibei, mutată acolea sus, acum vre-o zece ani, de şuvoaele Şiretului; moşneagul a lăsat-o unde o dusese apele. — «Dacă o vrea Şiretul, m’o mută şi mai sus; îi deajuns că-s lângă dânsul!» îmi zice el râzând. încep să sui cărarea spre sat. In deal, Şcheia cu casele www.dacoramamca.ro 774 ALBINA boereşti; în mijlocul parcului, cu plopi înalţi, acoperişul se arată ca un cuib între ramuri. Un stol de prigorii se învârtesc mereu pe deasupra, ciripind ascuţit. Mai arunc o privire înapoi. Ceahlăul tot se mai zăreşte, par’câ se înalţă ca să cuprindă mai bine, cu paza lui, somnul Moldovei pe care o veghează de când e lumea ! Em. Qâr/eanu. --------------- eeNELE N6A5THE- Dăm aici nişte vederi dela ocnele noastre de sare dela Slănic şi Telega. Vom intra în oareşicari amănunte, dar deocamdată am voi să arătăm cetitorilor noştri cum s’au făcut aceste uriaşe adunături de sare, în cari se fac săpături numite ocne. Putem să înţelegem cum s’au făcut păturile de sare; căci avem pe deoparte la îndemână cercetările în ocnele dela noi şi de aiurea, de pildă cele din Germania, dela Stassfurt. Mai întâiu în apa de mare se află topite multe feluri de săruri, dar în câtime mai mare tocmai sarea de bucătărie sau clorura de sodiu, cum îi zic învăţaţii. Nu toate mările sunt de-o potrivă de bogate în săruri sau, mai deobşte vorbind, în materii topite în apa lor. Aşa, dacă vom luă câto un litru de apă din felurite mări şi-l vom fierbe păn’ se va duce toată apa din ele, vom vedea la fund nişte materie vârtoasă, alcătuită în cea mai mare parte din sare de bucătărie. In marea Caspică rămân 6 gr., 3 mat.erie solidă di’ntr’un litru de apă; in Marea Neagră, i7 gr., 8; deci această mare e aproape de trei ori mai sărată decât cea Caspică. Marea Baltică e tocmai tot aşa de sărată ca şi Marea Neagră. Marea Nordului şi Marea Me-diterană, sunt mai aproape de două ori mai sărate decât Marea Baltică şi Marea Neagră (33 gr., 1 şi .33 gr., 7). Oceanul Atlantic e şi inai sărat (36 gr. 3); iar Marea Moartă le întrece pe toate, e adevărată saramură, căci are 223 de grame de materii solide (mai ales sarea de bucătărie) la fiecare litru. Neapărat că pricina este că’n Marea Caspică, de pildă, sau în cea Neagră se varsă apă dulce multă, care le slăbeşte. Dacă se cercetează materiile solide ce se aşează din apa mărei Mediterane, din cele 33 gr. 70, vom găsi 25 gr. 97 sare de bucătărie, deci mai mult de 3/,. Apoi aflăm 2 gr. 95 clorură de magneziu, 2 gr. 81 sulfat de magneziu (sare amară sau englezească), 0 gr. 95 sulfat de calciu (ipsos), 0 gr. 84 clorură de potasiu, 0 gr. 17 bromuri do sodiu şi magneziu şi 0 gr. 13 carbonat de calciu şi magneziu. Nu e deci de mirat, dacă într'atâtea ţeri scot sare din apa de mare, în loc de-a scoate din pământ; căci ocnele, cum se văd la noi, nu prea sunt aşa de dese. De altfel şi păturile de sare din pământ, mai în totdeauna s’au făcut tot din apa de mare şi chiar azi se fac. www.dacoromanica.ro ALBINA 775 Aşa am putea da ca pildă baia Karabogazului la răsărit de Marea Caspică. Baia aceasta e un fel de mare mică, in legătură cu Marea Caspică numai pri’ntr’un canal foarte îngust şi foarte puţin adânc. Vânturile calde şi uscate ce bat de pe pustia dela Răsărit, fac să se înnalţe mulţi aburi din ea, aşa că pe fiecare an s’ar fi aşezând la fund la 50.000 de tone de sare! Apa din Marea Caspică vine neîncetat, cu iuţeală, prin canal, de umple golul lăsat de apa evaporată. Pătrunzând de mii de ani neîncetat apă din Marea Caspică în Karabogaz şi neîncetat aşezându-se sare la fundul ei, oricine pricepe ce pătură groasă trebuie să se fi făcut. Sarea ce se aşează pe fundul Karabogazului e aproape curată; căci celelalte săruri sus pomenite stau topite şi mai nu- www.dacoromanica.ro 776 ALBINA mai sarea de bucătărie se aşează. Dacă însă s’ar astupă sau am astupă canalul di’ntre ea şi Marea Caspică, evaporarea făcân-du-se mereu, toată sarea s’ar aşeză'; dar ar începe a cădea? la fund şi alte săruri, deoarece apa împuţinându-se le-ar veni şi lor timpul de-a nu mai putea sta topite, apa adică ar începe a fi săturată şi de dânsele, cum e săturată acuma de sare de bucătărie. In Germania a fost într’o vreme un fel de Karabogaz şi în el s’a aşezat sare curată la fund. Mai frumos e că putem şti câte mii de ani s’a urmat aşezarea sărei acesteia pe fund. In vremea timpului călduros al anului se aşeză numai sare de bucătărie, dar în cel rece se aşează şi sulfat de calciu (ipsos), căci la frig sulfatul nu se topeşte aşa de bine ca la cald. www.dacoromanica.ro ALBINA 777 Numărând foiţele (groase de câţiva milimetri) ce se vârstează cu păturile de câte 7—8 centimetri de sare, vedem că timp de 15.000 de ani s’a urmat aşezarea sărei în fundul Karabogazului dela Stassfurt. Mai apoi apa mărei n’a mai putut intra slobod în Karabogaz şi încet-încet acesta s’a uscat. Dar în vremea a-ceasta peste pătura de sare de bucătărie aproape curată s’a aşezat un amestec de sulfat de calciu, de magneziu şi de potasiu. Mai târziu când apa a ajuns şi mai puţină, s’a aşezat o pătură de sulfat de magneziu. Mai sus aflăm o pătură de clorură de potasiu şi de magneziu şi în sfârşit peste aceste găsim o pătură de mălituri, care dovedeşte că marea a năvălit din nou peste acele locuri. Dacă la Karabogazul de lângă Marea Caspică am închide canalul, dacă în Marea Moartă n’am mai lăsă să intre Iordanul. S’ar face şi în aceste două locuri ceeace s’a întâmplat la Stassfurt. De bună seamă, în Marea Moartă nu se aşează la fund numai sare curată, ci, ca şi la Stassfurt, şi sulfate. Multă vreme păturile cari acopăr sarea de bucătărie erau nebăgate în seamă, le aruncau la o parte ca să ajungă mai curând la sarea cea mult căutată şi dorită. Acuma însă aceste săruri sunt mai folositoare şi mai aducătoare de câştig decât sarea obişnuită. In deosebi clorura de potasiu se întrebuinţează la îngrăşatul ogoarelor. In alt articol vom da încă alte amănunte. Pe acestea le-am luat după dr. Maillard, Revue scientifique dela 20 Aprilie 1907. Dr. Lux. CETATEA NEAMŢULUI. ii. De această cetate sunt legate multe şi măreţe amintiri, afară de istoria ei neromânească sub Nemţi şi Unguri. Două sunt însă întâmplările legate de Cetatea Neamţului, cari au lucrat mai mult asupra Românilor. Cea d’intâiu e povestirea lui Neculcea cronicarul de pe care Bolintineanu a alcătuit «Muma lui Ştefan cel Mare.» Cine nu ştie pe di’nafară Pe o stâncă neagră într’un vechiu castel, Unde curge ’n vale un rîu mititel. Plânge şi suspină tânăra Domniţă, Rume?iă şi albă ca o garofiţă. .........................................................? Iată ce spune Neculcea în «O seamă de cuvinte auzite din om în om, de oameni vechi şi bătrâni şi în letopiseţe nu sunt scrise, ce s'au scris aice după domnia lui Stefă-niţă Vodă înnainiea domniei Dabijei Vodă.* «Ştefan Vodă cel bun, bătându-1 Turcii la Războieni, au mers să intre în Cetatea Nemţului. Şi fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre şi i-au zis că paserea în cuibul www.dacoromamca.ro 778 ALBINA său piere, ce să se ducă în sus să strângă oaste, că izbânda va fi a lui. Şi aşa, pe cuvântul mâne-sa. s’au dus în sus şi au. strâns oaste. «Iară împăratul turcesc au venit cu toată puterea lui la Cetatea Neamţului şi au suit puştele (1) deasupra unui munte, despre Moldova, şi-au început a bate Cetatea Neamţului foarte tare. Iară pe acea vreme erâ un Neamţ închis în cetate şi văzând că bat cetatea, au zis păzitorilor să spuie mumei lui Ştefan Vodă să-l sloboază dela închisoare şi temniţă pe dânsul, că el va mântui cetatea de acel rău. Deci slobozindu 1 pre acel Neamţ dela închisoare, s’au şi apucat acel Neamţ de-au îndreptat puştele din cetate asupra Turcilor unde stau acolo în munte, de avea nevoie cetatea, şi au şi lovit în gura unei puşte turceşti de-au sfărămat-o. Şi-au început a bate şi în corturile Turcilor, cât şi boldul dela cortul împăratului l-au sfărâmat. Deci nu au mai putut stă Turcii într’acel munte, de unde avea cetatea nevoie, ce, numai ce le-a căutat a se dare în lături dela acel loc. «Iară Ştefan Vodă mergând dela Cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mers pela Voroneţ, unde trăeâ un părinte sehastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan Vodă în uşa sehastrului să-i descuie, au răspuns sehastrul să aştepte Ştefan Vodă afară până şi-a isprăvi ruga. Şi după ce şi-au isprăvit sehastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan Vodă şi s’au spovedit Ştefan Vodă la dânsul şi au întrebat Ştefan Vodă pre sehastru ce va mai face, că nu mai poate să se mai bată cu Turcii. Inchina-va ţeara la Turci au ba? Iară sehastrul au zis să nu o închine, că războiul este a lui; numai, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii. Deci au şi purces Ştefan Vodă în sus, pe la Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strâns oaste fel de fel de oameni şi au purces în gios. Iară Turcii, înţelegând că va să vie Ştefan Vodă cu oaste în gios, au lăsat şi ei Cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugire spre Dunăre; iară Ştefan Vodă au început a-i gonire în urmă şi a-i batere până i-au trecut de Dunăre. Şi întorcându-se înnapoi Ştefan Vodă, s’au apucat de au făcut mănăstirea Voroneţul şi-au pus hramul bisericii sfântul Gheorghe.» Şi cronicarul Ureche arată că Ştefan cel Mare, după ce-a pierdut bătălia dela Războieni pe Valea albă, nu s’a lăsat, ci adunând oşti s’a întors asupra Turcilor şi lovindu-i la trecerea Dunărei le-a luat toată prada. Iată cum arată d-1 N. Iorga în istoria d-sale, pomenită în numărul trecut la pag. 354, voi. I, bătălia dela Războeni şi ceeace a urmat: «Ţeranii, la ale căror sate dăduseră foc Tătarii, bieţii ţe- 1 (1) Puştele=tunurile. www.dacoromanica.ro ALBINA 779 răni, cari erau la oaste de cu primăvară şi nu puseseră o boabă în pământul nearat, ca să-şi capete hrana lor şi a familiei lor, au cerut voie pe câteva săptămâni şi părăsiră armata. Ştefan rămase singur cu boierii şi curtenii plătiţi. Drumul spre capitala sa nu-1 mai putea închide şi trebui să se tragă peste Şiret până sub zidurile Cetăţei Neamţului. In pădurile de pe-o coastă de munte, la satul Războieni pe Valea Albă, cercă să scape ţeara, dar a fost «stropşit», adică zdrobit de mulţimea duşmanilor (la 26 Iulie 1476). Nu fugi în Polonia, care nu-i dăduse nici un ajutor: munţii ţerei sale l-au apărat şi adăpostit mai bine. «Oraşele, cetăţile şi satele arseră şi căzură în ruine; dar prin aceasta nu se adună hrană pentru nenumăraţii războinici şi hoţi. După foame urmă apoi şi-o boală omorîtoare. Furtuni priitoare Moldovenilor împrăştiaseră şi înnecaseră corăbiile cu zaherea, iar ceealaltă flotă, care se află la gurile Dunărei, suferi aşa de mult, în cât nu mai lovi porturile moldoveneşti. Ştefan se întoarse, nu după multă zăbavă, iarăşi în văi şi începu războiul mic, pe care ştia să-l facă tot aşâ de bine ca Vlad Ţepeş, şi-i fu cu izbândă. In sfârşit află Mo-hamed dela Basarab vestea neplăcută, că se apropie de graniţă Ştefan Batori cu Vlad ca sfetnic şi ajutor; de-aceea trecu Dunărea cu destulă ruşine; iar Moldova rămase ce fusese, ţeară slobodă a lui Ştefan cel tare. In acelaşi an intră în Muntenia cu oaste ardelenească spre a izgoni pe nevrednicul Basarab; luară Târgoviştea, împresurară Bucureştii şi-l luară după cătevâ zile; iar ţeara cucerită jură credinţă a doua oară lui Ţepeş cel crud.» Tot de cetatea Neamţului se leagă şi aceea întâmplare, pe care Constachi Negruţi a făcut-o nemuritoare: lupta lui Sobieschi, regele Poloniei, cu plăeşii dela Cetatea Neamţului. Şi această scriere ne-a înnălţat inimile şi ne-a făcut să ne mândrim cu patriotismul strămoşilor noştri, într’o vreme când jugul cel greu al străinului ne apăsă încă grumazii. St. rt. -o- — Sfaturi pentru uciderea câinilor şi pisicilor. Sunt cazuri când suntem siliţi să omorîm câini şi pisici; în aceste cazuri să fie otrăviţi de către un veterinar sau împuşcaţi de-o mână dibace. Pisicile se pot omorî şi prin-tr’o lovitură în ceafă. înecarea e barbară. Câinii, pisicile, şi alte animale pot fi duse la Şcoala Veterinară unde vor fi omorîţi repede şi fără suferinţe. www.dacoromanica.ro 780 ALBINA Apelul guvernului dela 1848 către săteni. In anul 1848, după ce Domnitorul Bibescu părăsi tronul, un guvern provizoriu îi luă locul. Se petrecură atunci în unele părţi ale principatului Ţării Româneşti oarecari neo-rândueli. De aceea guvernul publică apelul ce urmează aci : «Fraţilor locuitori din sate, «Prefacerile cele nouă ce veniră dela D-zeu spre ajutorai celor fără putere, chemară p9 toţi la pace şi frăţie şi făgăduiră sătenilor că vor avea nişte drepturi ce nu le-au pomenit părin -ţii lor. «Guvernul cu mâhnire aude că mulţi dintre săteni nu se supun la drepturile proprietăriceşti încă de acum, fără să aştepte hotărîrea Obşteştei Adunări, care va sfinţi toate temeiurile puse pentru fericirea obştească. «O asemenea purtare din partea sătenilor lasă bucatele şi fâ-neţele pe câmp, face a perde proprietarii şi arendaşii şi peste tot aduce o mare pagubă ţerei. «O asemenea nesupunere e cu totul în potriva frăţiei la care sunt chemaţi toţi românii şi arată o inimă vrăşmaşe şi voitoare de reu patriei, ce ar putea creâ scumpete, foamete şi pagube mari. «Guvernul cheamă dar pe toţi sătenii a se pătrunde de duhul frăţiei, a se supune ca şi până acum la împlinirea zilelor de lucru legiuite, până la hotărîrea desăvârşită a Obşteştei Adunări. Atunci fraţilor săteni, veţi dobândi drepturile făgăduite în folosul vostru şi în paguba nimănui. Iar dacă vreun sat sau parte dintre locuitorii lui nu se vor supune a şi îndeplini datoria până la capătul toamnei, aceştia vor fi supuşi la grea mustrare şi poate şi la despăgubire, ca îndărătnici şi pricinuitori de pagubă şi ca unii ce n’au vrut să priceapă frăţia. «Membrii guvernului: Neofit Mitropolit Ungro-Vlahiei, I. Eliad, N. Bălcescu, C. A. Creţulescu, I. C. Brătianu, N" Mincu. No. 183 —1818 Iulie 6‘». Această proclamaţiune era o repetare a îndemnurilor date încă din Iunie 21 printr’o proclamaţie anterioară, din care reproducem sfârşitul : «Totdeodată vi se scrie să vă liniştiţi pe la satele şi casele voastre şi să vă vedeţi de munca câmpului, căci tre-padarea pe la oraşe ori încetarea dela munca câmpului, va aduce scumpete şi foamete asupra ţării şi rău vouă şi nouă tuturor. Să nu ascultaţi pe cei ce vă spun că nu tre-bue să lucraţi nimic. Aceşti oameni sunt nişte oameni înşelători cari vă voesc răid şi voi unde veţi găsi nişte asemeni înşelători să-i prindeţi şi să-i daţi pe mânile stăpânirii ...» (Anul 1818 în principate Buc. 1902. Voi. II. pag. 17 şi 314). -----oilie»------- www.dacoromaiiica.ro ALBINA 781 Comuna L/Ioscopole. Comuna Moscopole sau Voscopole este un mic centru de poporaţie românească în vilaetul Mona-stir. După ştirile trimise la Ministerul nostru de Instrucţie, numără 1700 locuitori, din cari 800 Români. Sunt două şcoli româneşti aci: una de băeţi înfiinţată în 1890 şi alta de fete înfiinţată în 1893. Numărul copiilor cari merg la şcoală a fost odinioară mai mare, dar azi a scăzut: se numără 33 de băeţi şi 21 de fete. www.dacoromanica.ro 782 ALBINA DIIy POVEŢELE DOCTORULUI. DESPRE APA DE BĂUT. Doctorul spune că apă bună de băut nu poate fi decât aceea care ese din izvor, din fântâni făcute pe locuri ridicate, curăţate, cu ghizdurile înalte, până la brâu (1 m.) şi cu prund împrejur ori cu pământ clisos bine bătut, aşa ca apa de afară să nu pătrundă înăuntru. Apa de băut trebue să fie fără culoare, fără miros şi cu gust bun. Apa sălcie, turbure, cu miros, ori din fântâni făcute pe marginea pâraelor, joase unde se pun gunoaie, ori fără ghiz-duri şi ne îngrădite împrejur astfel că apa din ploae ori zăpadă se scurge pe nesimţite în fântână, este o apă rea de băut, vătămătoare. Are în ea sămânţă de boale ca: tri-pădul, (disenteria), gâlci (anghina), lingoarea (febra tifoidă, tifosul) ş. a. Primăvara, când se topeşte zăpada, şi toamna când sunt ploi multe, mustul gunoaielor, şi prin urmare sămânţa boa-lelclor, se duce cu apa şi se scurge în fântânele joase. Cine bea astfel de apă, să îmbolnăveşte, ba şi moare, mai cu seamă copiii. Dacă oamenii ar şti cât e de vătămătoare o asemenea apă, le-ar astupă şi ar face altele pe un loc mai ridicat. Intr’o zi doctorul, ca să ne dovedească aceasta, ştiţi ce a făcut? A spus primarului să aducă apă din trei locuri şi el va cunoaşte de unde e şi care-i bună de băut. A dat 3 sticle goale şi curate, în mâna primarului care a trimis pe Gh. al Sandei spunându i la ureche de unde să aducă apă: o sticlă dela isvor, una din fântâna din deal a părintelui Dumitru şi una din fântâna de pe malul pârâului, oprită de doctorul primar, fiind apă rea. Atât Gh. al Sandei, cât şi primarul, însemnară sticlele, să se ştie de unde s’a adus apa. Le-a adus şi le-a pus pe masă, şi doctorul a spus că el va cunoaşte îndată de unde e apa din fiecare şi va spune care-i bună de băut. A scos dintr’o giantă de piele, o ochiană (îi zice: microscop) un beţişor de sticlă şi o bucăţică de sticlă subţire şi mare ca unghia; a destupat sticla întâia, a luat cu bastonul de sticlă o picătură de apă, a pus-o pe foaia de sticlă şi s?a uitat cu ochiana. Aşa a făcut cu apa din câte trele sticlele, însemnând ceva şi pe o hârtie. La urmă, a pus sticlele pe rând şi a spus: Apa din sticla întâia e cea mai bună apă, trebue să fie dintr’un isvor; a doua, dintr o fântână la loc ridicat şi bine îngrijită; iar a treia e dintr'o fântână joasă, de pe marginea unui pârâu, www.dacoromamca.ro albina 783- ori de unde e vre-o mlaştină cu gunoiuri, aşa că nu-i bună nici pentru vite. Aşa şi eră. Ne-a chemat şi pe noi ca să vedem picăturile de apă puse pe bucăţelele de sticlă, de sub ochiană. Picătura adusă dela isvor, se vedeâ ca o piesă de 5 lei şi limpede; semn, cum a spus doctorul, că e curată, nu conţine sămânţă de boale şi e foarte bună de băut. In picătura de apă din fântâna din Dâmb, se vedeau nişte fire încârligate, ca cum ar fi nişte capete de beţe de chibrit; dar puţine. Doctorul a spus că acele fire ce seamănă cu nişte omizi mici, sunt sămânţe de boale (le zice: microbi);, dar fiind puţine nu fac omului nici un rău,— dacă fântâna e curăţită în fiecare an şi pomestită bine împrejurul ghizdu-rilor, care trebue să aibă înălţime până la brâu (1 m.). Iar, când ne-am uitat la o picătură de apă din fântâna din vale, de pe malul pârâului, oprită de doctorul primar săptămâna trecută, ne-am speriat! In acea picătură se vedeau atâtea dihănii, în atâtea chipuri şi mărimi (tot afurisiţi de microbi), doar mişcau ... Acele vietăţi ce nu se pot vedeâ cu ochii, ci numai cu ochiana (microscopul) a spus doctorul că sunt sămânţă de multe boale. Băute cu apă, cum ajung în stomac, încep a cloci punându-se pe traiu pe socoteala omului; trec în sânge producând boale, după felul lor, ba chiar şi moartea. De boalele acestea ar putea scăpă oamenii dacă ar face fântânele la loc ridicat, curăţite şi îngrijite, ca să nu mai pătrundă apa de ploae ori zăpadă care e încărcată cu multe necurăţenii. La vreme de nevoie însă, orice apă poate fi bună şi sănătoasă, dacă va fi fiartă în clocote şi răcită. Atunci mor toate dihăniile, ce se află în apă şi cad la fundul vasului. Bradea. Cum sil se taie animalele. In genere tăerea animalului fără a fi mai întâiu ameţit e o brutalitate, şi în multe ţări, ea nu mai e permisă. De câte ori va fi cu putinţă, orice animal trebue ameţit printr’o lovitură puternică în creştet, înainte de a fi tăiat. Dacă însă trebue să se facă tăerea fără a se ameţi animalul, atunci cel puţin să i se ridice capul în sus, îndată după împunsătură, ca să se scurgă sângele din creeri. Cât timp îi rămâne sânge în creeri, animalul trăeşte şi suferă; atârnându-i capul în jos, moare mai greu. www.dacoromanica.ro 784 ALBINA Ce ajutor ne dă Elefantul. Elefantul este un animal foarte inteligent şi foarte blând în stare de domesticire. El poate servi ca dădacă în absenţa părinţilor îndeplinindu-şi slujba cu cea mai mare conştiinţă, precum ne spune doctorul Franklin în una din scrierile sale. «Am văzut în India, zice Franklin, pe o femee încredinţând copilaşul său unuia din aceste gigantice creaturi. «Cel mai mic ţipet al copilului, atrăgea atenţiunea elefantului, care nu-1 slăbiâ din ochi. «Copilaşul se juca prin iarbă alergând în toate părţile. De i se întâmpla să se încurce în tufişuri sau prin ramurile arborilor, copilul începea numai decât să plângă, iar elefantul săriâ ca fript să-i dea ajutor, descurcându-1 cu trompa şi ridicându-1 în sus ca să nu se înţepe prin spini.» Supunerea pe care elefantul a arătat-o stăpânei sale arată un mare grad de inteligenţă şi de bunăvoinţă. A. Vântul. Cum liniştim caii la potcovit, Revista «Economia» din Caransebeş recomandă să li se ţină sub nas o bucată de pânză stropită cu uleiu de pătrunjel. www.dacaromanica.ro ALBINA 785 *De pe 'Domeniile Coroanei Duminică 11 Martie c. a avut loc la şcoala din Brătuleşti-Cocioc, întrunirea cercului cultural «Ion Kalinderu». Conferinţa d-lui Popescu-Băjenaru, despre «Câteva păcate săteneşti». înainte şi după conferinţă, au avut loc mai multe producţii cu elevii. Din activitatea Cercurilor culturale ale învăţătorilor. In ziua de 11 Martie a. c., s’a ţinut la şcoala din Brâtuleşti de pe Domeniul Coroanei Cocioc din jud. Ilfov, întrunirea Cercului cultural ♦ Ioan Kalinderu. Dimineaţa, elevii şi membrii au asistat la celebrarea serviciului divin, iar dela ora 10—12 a avut loc şedinţa intimă a cercului. In această şedinţă s’au ţinut 2 lecţiuni: una din limba română şi alta din Istorie, iar d 1 învăţător Popescu Băjenaru din Brătuleşti a făcut o recenzie asupra publicaţiunii: «Luxul din punct de vedere economic la Români, de Gh. Creangă». După amiazi, dela 2—1 ore a fost şedinţă publică, la care a asistat membrii cercului, invitaţi şi un număr foarte însemnat de săteni. Şedinţa s'a început cu «Imnul Regal», după care au urmat mai multe declamaţiuni şi cântece executate de elevi. Apoi d 1 învăţător Popescu Băjenari'u şi-a desvoltat conferinţa: «Câtevă din păcatele săteneşti», insistând mai ales asupra lipsei de iubire pentru şcoală şi pentru biserică. Şedinţa s’a încheiat tot prin «Imnul Regal», partea a doua cântată de elevi. Cărţi primite la redacţie în luna Fevruarie şi Martie. Dr. Constantin f\. Macri, Boale şi leacuri. Cauzele, semnele şi lecuirea boalelor prin mijloace fizice, plante şi substanţe de leac. Plantele şi substanţele de leac, descrierea şi aplicarea lor la boale. Cu figuri. Ploeşti. Tip. Progresul. 1007. 160 pagine. Preţul 2 lei. feţss«p^î:Sft!=»«~" INFORMAŢIUNI Tragerea loteriei organizate în comuna Dolheştii-Mari, Suceava, s’a amânat irevocabil pentru ziua de 31 August 1907. www.dacaromamca.ro ALBIM a 787 PAGIMA GLUMEAŢĂ -------- O bucătăreasă bună matematică. Stăpânul către bucătăreasă : — Dar ouăle acestea sunt tari ca gloanţele ! Câte minute le-ai fiert? — 12 minute ! — Dar eu ţi-am spus să fierbi un ou trei minute. — Aşa am făcut: am avut patru ouă, deci mi a trebuit 12 minute. "' » — ' ■ Intre prieteni. Câţi-va prieteni vechi, acum ajunşi într’o stare bună, vorbesc de vremurile trecute, în care pâinea lipsea. — Da, zice, unul, am suferit mult. De câte ori n’am avut un gologan ca să-mi cumpăr tutun. — Ce nenorocit trebue sa fi fost! esclamă un asistent, care are în gură o ţigară scumpă. — Eu?.. De loc... Nu fumez!.. Vagabondul cuminte- E judecat un vagabond acuzat de furt. — Ai mai fost osândit vre-o dată? — Nu-mi aduc bine aminte, d-le preşedinte; dar sunt sigur că de 5 ani n’am făcut boroboaţa asta. — Cum? — Toată vremea am stat la puşcărie. Intre doui beţivi. — Am făcut jurământ să nu mă mai îmbăt niciodată. — Cum aşa ?. .. De. ce ?. .. — Când m’am îmbătat rândul trecut, mi-am plătit toate datoriile. --------------------- www.dacoromamca.ro 788 ALBINA ÎNŞTIINŢARE. Cu prilejul sărbătorilor de Paşti, vom scoate şi anul acesta două numere împreună. Cititorii noştri vor primi Sâmbătă 21 Aprilie numerele 30 (22 Aprilie) şi 31 (29 Aprilie); iar numărul următor va eş'i cu data de 6 Maiu. MULŢUMIRI Elevul Codreş M. Stan el. V a, şcoala normală de învăţători din Cra iova, mulţumeşte Prinţului B. Ştirbei, care a consemnat la Administraţia. Financiară de Doljiu, suma de 300, plata solvenţei acestui elev. = învăţătorii, din Pesceana-Vâlcea, aduc cele mai vii mulţumiri d-lor; Maciu R. Bâiaşu, proprietar şi primar al comunii, Pr. Tonia Nicolaescu şi Toma D. Băiaşu proprietar, pentru concursul şi jertfele ce au făcut spre buna reuşită a serbării şcolare ce a avut loc la 3 Ianuarie 1907. -------- APEL» D. Ştefan Raymond, învăţ, diriginte al şcoalei din cătunul Căldăraru, jud. Teleorman, roagă pe toţi domnii autori, librari şi editori, să bine-voiască a dărui bibliotecii, tot felul de cărţi pe cari le vor crede de cuviinţă. _________________ CORESPONDENŢE. D-lui 1. Antoniu, Taxa pentru lumânările de ceară s’a suspendat deocamdată. = Pr. I. Petricean, Brebu-Prahova. — Ne-aţi întrebat de «fabricarea iaurtului.» Mai întâiu avem trebuinţă de lapte sărbezit (acrit). Ca să facem iaurtul, se fierbe laptele, după aceea se lasă ca să prindă puţină posghiţă pe deasupra, se amestecă bine cu o lingură, se strecoară, apoi se lasă să se răcească până când capătă căldura laptelui muls. Acum se ea o lingură de masă din laptele sărbezit, pentru 6 kgr. lapte fiert, şi s’ameslecă bine. Iaurtul se face din lapte de oaie; iar când se face din lapte de vacă, poartă numele de lapte covăsit. ---------------------- Prima Societate de Credit Funciar Român din Bucureşti. * 1 Se aduce la cunoştinţa generală că Luni, 16/29 Aprilie 1907, se va trage la sorţi scrisuri funciare rurale pentru un capital de lei 1.588.900, din care: 1) Scrisuri funciare rurale 4%, a 16-a tragere, 139.800 lei şi 2) Scrisuri funciare rurale 5%, a 51-a tragere, 1.449.100 lei. Tragerea la sorţi se va face în şedinţă publică, în localul primei Societăţi de Credit Funciar Român din Bucureşti, strada Colţei No. 27, la ora 4 p. m., în prezenţa Consiliului de Administraţie, a Comisarului Guvernului, a Proprietarilor asociaţi, a Detentorilor de titluri şi a celuilalt public asistent. Direcţiunea. www.dacaromanica.ro „S T E fl U fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalindern, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Iianu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii : Petre Gftrboviccanu, Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M« Ylădescu, fost Miniştrii, profesor universitar; Oristn S. Negoescu, fost administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Diin. Cecropid, institutor. — Cenzori, Const. Alimaneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ioncscn, profesor secundar; Const. Alexnndrescn, institutor. Membri Însorişi şi cotizaţluni plătite (urmare). Ieromonah Teodosie Harcotă, M-rea Raşca (Suceava), 2 lei; Ieromonah Ilarion A. Luculescu, M-rea Râşca (Suceava), 2 lei; Ieromonah Ga-laction Ciobann, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Gherasim Agapi, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Ieromonah Macarie Borocanu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Monah Gherasim I. Nechilei, M rea Râşca (Suceava), 2 lei; Ieronah Pahomie, M-rea Râşca (Suceava), 2 leu; Monah Glicherie Cu-cosu, M-rea Râşca (Suceava), 2 lei; Monah Ionichie a Tomei Tătăroae, M-rea Râşca (Suceava), 2 lei; Monah Ignatie Polariu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Momah Daniil Vicolu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Ieromonah Ghedion Bălăniei, M rea Râşca, (Suceava), 2 lei ; Ieromonah Ghenadie Palamariu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei ; Ieromonah Iosaf Tulbure, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Ieromonah Paisie Salcine, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei;Fratele Grigore Chiuruţă, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Monah Silvestru Şindilariu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Fratele Luca Chiuruţă, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Fratele Vasile Mihăilescu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Vasile Mihăilescu Cântăreţu, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Fratele Vasile Irina, M-rea Râşca, (Suceava), 2 lei; Ne-culai Butulea, comuna Porochea, căt, Roşea (Suceava', 2 lei ; Pr. Ioan Grigoreseu corn. Râşca, (Suceava), 2 lei; Th. Grigorescu, învăţător, corn. Bogdăneşti (Suceava), 2 lei; Vasile Hudiţă, învăţător, com. Bogdăneşti (Suceava), 2 lei; Pr. M. Cărlânescu, învăţător, com. Bogdăneşti (Suceava), 2 Iei ; Ioan V. Diaconescu, secretar, com. Bogdăneşti (Suceava), 2 lei; Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 485, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.156 lei. (Va armă în numărul viitor). www.dacaromanica.ro A D-lui Ioan M. Popescu din Căciulaţi Dirigintele şcoaiei comuna Cocioc NA erativă pe Acţiuni -r., ^_alea Victoriei,—47 Bucureşti înfiinţată cu scopul de a Ieftini articolele de librărie şi papetărie CĂRŢI PENTRU CURSUL ☆ ☆ ☆ ☆ * ☆ ☆ ☆ PRIMAR Şl SECUNDAR Cărţi Literare Române şi Franceze Material Pentru Şcoale şi Biurouri Tot felul de Imprimate şi Registre pentru Băncile Populare. ARTICOLE PENTRU PICTURĂ Şl DESEMN ===== MARE DEPOSIT DE HÂRTIE ===== Bogat Asortiment de Cadouri pentru Sf. Sărbători. Preţurile mai eftine ca cri-uude. 1-52. THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Machintosli Hale, _ S. I. Gosclien „ Vicontele Duncunnon ... ,, E. W. II. Barry.......... „ Kobert Hamilton Lang ■ . „ Demetre de Frank .... Viena P. Naville............... Paris Ad. Vernes .............. „ Directori: f C. A. Stolz ( E. E. Goodwiu. Censorî: Ioan Kalinderu, Demetru Ioau Gliika şi Artliur (îrcen. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe- „NdŢIONdLd" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUGUREŞT I Capital în acţiuni întreg vărsat în aur...................Lei 2.000.000 Fonduri de reservâ compuse din prime şi daune . . . . « 3 955 688 76 Idem formal din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite . . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griiuwald. „NAŢiofiAiifl“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscu> lui pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toata combinaţiunile obişnuite ca : *cas da moarte, supravieţuire, zestre şirentă». Sediul social în palatul Societăţii din-str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Inst. de Arte Grafice Carol G ibl S-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—18.518. www.dacaromamca.ro