8 APRILIE 1907
Anul X,
171 POPULARA
Aţsare în fiecare î)uminecă
COMITETUL UE REDACŢIE
P Gârbovlceanu A P. Dulfu
V. S. Eîoga N. Nicolaescu
G. Cosbuo
G-l P.V Năsturel
Gr. Teodossiu
V C. C Pop Taşoâ
I. Otescu
Redacţia şi Administraţia Strada Măntuleasa No. 9 —Bucureşti!
www.dacoromanica.ro
jfoua parfumerie şi Broguerie JVÎeDicinală TOMA BîţĂTULESeU
Bucureşti, «alea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi do quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerina, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru inenagin, ca: ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri oZackerlin*, carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi ielurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, dragele, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicorofosfato, globule, granule, injeeţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment do canclucâiie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometr8 maximale cum şi alto utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă,
... i j» ilT'	~_i_	52-24
www.dacaromamca.ro
Anul X.
No. 28
8 Aprilie 1907.
Albina
Ssvisfă Enciclopedică populară
Kbonamsntul în ţarii pa an bol 6 I Abonamentul în străin, ps an lai •
»	»	» e luni » a | Un număr....................16 bani
Pentru anunaluri 1 Iau linia. (Ullea publloltate, 5 bani euvântul. JUIanusorlptele nepublloate se ard.
._ -î» N- //
— ih«i m. i ■* *.mii	i	i au *i i a> i m i a
SUMARUL:
Ordinul do zi al M. S. Regelui către armată. — Circulara d-lui Administrator al Domeniilor Coroanei către agenţii acelei Administraţiuni.—<7. Cosbuc, Antipozii României.— St. fi., Cetatea Neamţului. —Foile şi Cărbunele, fabulă de /. Heliade-Rădulescu. — fi. Ni-co/aescu şi <7. Stoinescu, Hrănirea stupilor. — Alph. Daudet, Ultima zi de şcoală (traducere din franţuzeşte). — De pe Domeniile Coroanei. — Moscheea Sf. Solia. — fi. Bradea, Moaşele cu diplomă. — Al. Surupăceanu, Recolta, alegerea şi împachetarea merelor şi perelor în Tirol — <7. P.t Noroc neaşteptat.— R., Şcoala română din Turtucaia. — Reviste primite la redacţie. — Cronica săptămânii. — Informaţiuni. — Corespondenţă.
Varietăţi: Cum se pedepseau falsificatorii de monetă ?
Sfaturi practice: Nu chinuiţi păsările.
Ilustrafiuni: Ruinele Cetăţii Neamţu; — Vederea generală a oraşului Piatra Neamţu.— Interiorul Moscheei Sf. Sofia ; — Moscheea Sf. Sofia din Constantinopol. — Şcoala română din Turtucaia.— Pagina glumeaţă: Geambaşul isteţ.
Ordin de zi către armată.
ti. S. Regele a dat următorul ordin de zi către armata:
„Ostaşi,
«Evenimente grave s’au deslănţuit asupra noastră, zguduind instituţiile Statului până în temeliile sale şi punând în primejdie munca a jumătate de veac.
<In aceste grele împrejurări armata a fost chemată să restabilească liniştea turburată. Ea şi-a îndeplinit datoria fără şovăire şi în toate unghiurilo ţerii, ostaşii au răspuns grabnic la apel. In cinci zile oştirea a ajuns la numărul de 140.000 oameni.
«Mobilizarea repede şi dislocarea trupelor cu ordine şi fără întârziere sunt o puternică chezăşie că armata va fi în totdeauna în stare a face faţă oricărei primejdii ce ar ameninţă Statul.
«Ţara datoreşle oştirii şi atitudinei ei holărîte-căo mare nenorocire a fost înlăturată şi ordinea restabilită în scurtă vreme.
L «Aţi avut o datorie dureroasă de îndeplinit; dar unde
www.dacoromanica.ro
734
ALBINA
este\ omor, foc şi jaf trebuesc ocrotite cu orice preţ. averea cetăţenilor şi buna rănduială.
Vă mulţumesc cu inimă caldă şi privesc cu dragoste şi nemărginită încredere spre scumpa mea armată, care s’a arătat la înălţimea chemării sale ori şi când o primejdie a ameninţat fiinţa scumpei Noastre ţeri.
Dat în Bucureşti la 29 Martie 1907».
CA ROL.
Circulara D-lui Administrator al Domeniilor Coroanei către agenţii acelei Administraţiuni.
Domnule Agent,
Răscoalele s’au potolit aproape în toată ţara.
Unii locuitori au eşit la câmp, iar ceilalţi n’aşteaptă decât îndreptarea vremii pentru a putea începe aratul, semăna tul şi celelalte munci agricole
In mod natural urmează să se încliee acum învoelile agricole, de astă dată însă cât mai curând, de oarece timpul e întârziat şi ameninţă o bună parte din culturi, dacă nu se va pune toată graba.
De aceea vă invit a avea în deosebită băgare de seamă împrejurările actuale extraordinare, şi de a Ară sili atât d-voastră cât şi ceilalţi impiegaţi ca lucrările să se facă cât mai repede şi mai regulat.
In unele părţi intervine ca înlesnire chiar autoritatea pre-fectorială ca mijlocitoare între proprietari, arendaşi şi săteni pentru încheerea învoelelor agricole.
Sunt fericit să constat că pe Domeniile Coroanei aceste tocmeli se fac în linişte de d-voastră împreună cu ceilalţi agenţi. Asemenea mă bucur de purtarea locuitorilor noştri, care în zilele grele prin care a trecut ţara, nu s’au lăsat ademeniţi de turburători, ci au păstrat peste tot o atitudine paşnică. In părţile unde am fost ameninţaţi din afară au stat chiar gata de apărare; iar de curând ne-au trimis telegrame şi adrese do mulţumire şi recunoştinţă pentru binefacerile ce le am făcut şi protecţiunea ce le-am dat în timpul din urmă.
Acest sentiment, care le face cinste, se datoreşte desigur grijei ce le-am purtat încă dela întemeerea Domeniului Coroanei. Astfel ’nvoelele noscre nu numai că au fost mai uşoare decât cele din împrejurimi, dar au avut totdeauna de scop îmbunătăţirea stării lor.
Am luat asemenea asupra noastră multe din nevoile lor obşteşti, precum construirea de şcoli, biserici, primării, le am
www.dacoramamca.ro
ALBINA
735
făcut numeroase alte înlesniri şi ne-ain străduit pentru cultura şi moralizarea lor.
La acelaş scop vom căută a avea şi pe viitor toată grija pentru locuitori, căci munca noastră e abia la început şi va rămâne stearpă, dacă nu o vom urmă chiar cu mai multă sârguinţă.
Pe unele domenii nu am avut turburări, dar câţivâ săteni luându-se după cei din alte părţi, au venit cu cereri, unele imposibile, altele în paguba lor. Astfel ni s’a cerut învoeli, cari socotite la un loc erau mai împovărătoare, pentru ei decât cele din trecut şi fiindcă locuitorii erau oarecum înflăcăraţi, ne-a dat multă bătaie de cap până să-i convingem.
Toţi au revenit însă curând asupra cererilor şi s’au aso-c'at la cei cuminţi, încheind învoiala şi făgăduind încredere şi ascultare.
Vă invit dar a studia de aproape tocmelele, şi chiar dacă nu vi se pretind înlesniri, să faceţi în marginile posibilităţii, căci datoria proprietarilor e de a îngriji de muncitori în interesul lor propriu. Mai ales în împrejurările de faţă, iubirea de patrie şi a deaproapelui e o datorie pentru toţi şi cu atât mai mult pentru noi de a contribui la rezolvarea cestiunei rurale, dela care atârnă-bunăstarea întregei ţâri, pentru care ne am străduit şi înainte.
Acolo unde veţi întâmpină piedici sau nedumeriri îmi veţi cere cuvenita deslegare. Dacă e trebuinţă, vă puteţi consultă chiar cu un alt şef de regie din acea parte, în care scop vă dau de acum încuviinţare să vă întâlniţi. Asemenea luaţi părerea şefilor de cultură, care trebue să se pătrundă din vreme de intenţiunile noastre spre a şti cum să se conducă în lucrări.
Pe lângă partea economică veţi avea însă în de aproape vedere şi pe cea culturală şi morală, căci după cum v’am spus în atâtea rânduri, îmbunătăţirea stării sătenilor atârnă tot atât de mult de cultura lor.
Până cum am făcut relativ mult şi în această direcţiune şi cu toate că rezultatele sunt destul de satisfăcătoare, n’am ajuns însă la acel minim de cultură care e indispensabil oricărui om şi mai cu seamă ţăranilor români cari suferă şi de alte nevoi. Ştiţi de asemenea că lumea suferă mult de robia neştiinţei şi că numai lumina poate ameliorâ şi conservă cu adevărat bunăstarea omului.
Aceste adevăruri s’au dovedit odată mai mult pe timpul răscoalelor, când s’au văzut prădând săteni cu avere şi oameni care nu şi dedeau seama de grozăvia faptelor, din ■cauza neştiinţei.
De aceia vă recomand din nou şi din tot sufletul a lucră la deşteptarea sătenilor. Trăiţi în mijlocul lor, mulţi din d-voastră v’aţi ridicat din popor, aşâ că aveţi o îndoită da-
www.dacoromamca.ro
736
ALBINA
torie de a le sta într’ajutor povăţuindu-i şi îndemnându-i să se cultive, pentru a-şi puteâ îmbunătăţi starea cât mai curând şi într’un mod trainic.
Nu uitaţi asemenea munca locuitorilor, care nu poate da adevărate roade, daca nu e ocrotită şi mai cu seamă nu e îndreptată şi făcută cu pricepere. In această privinţă aveţi destulă practică, veniţi des în contact cu dânşii, şi puteţi să-i sfătuiţi de-aproape chiar la faţa locului. Cunoaşteţi apoi firea lor, spre a şti ce mijloace să alegeţi pentru a ajunge mai sigur la ţel.
In ce priveşte preoţii şi învăţătorii, aceştia sunt îndatoraţi să se ocupe de locuitori şi vor da desigur tot concursul pentru educaţia şi luminarea poporului.
In sfârşit vă cer să puneţi toată căldura, toată inima, în opera de -înălţare naţională din care această administraţie şi-a făcut o datorie de căpetenie.
Administrator, Ion l^alinderu.
Antipozii României.
C==3
ntr’o zi de Iulie, când stai topit de căldură la umbra unui pom, iar soarele e drept la amiazi şi umple de lumină toate nemărginitele părţi ale văzduhului, te-ai gândit tu că drept sub tine, adînc-adînc, de cealaltă parte a pământului, poate că tremură un om în bordeiul lui căutând să s’acopere în straie ca să se apere de gerul cumplit al iernii care e în toiul ei acolo şi că întunerec nemărginit domneşte pe munţi şi pe ape şi tocmai acum sună ceasul douăsprezece al miezului nopţii ? Tu aici, încunjurat de verdeaţă şi de lumină, şi el, drept sub tine, tremurând de ger în nesfârşită zăpadă şi în întunerec !
Dacă ai puteâ duce un fir telefonic dela tine drept în jos până la centrul pământului şi de-aici drept în sus până la el — deci o linie dreaptă şi întinsă ca aţa — aţi puteâ vorbi unul cu altul ca să vă treacă de urît.
—	Ce e nou pe la voi? ai întrebă tu.
—	Nimic, ar răspunde el. Ninge mereu de vr’o două luni şi e ger de crapă pietrele.
—	Ferice de voi! Aici ne arde soarele ca într’un cuptor. Ce faci ?
—	Sunt culcat, vreau să dorm şi nu pot de frig. Mă învârtesc de-aseară dela şapte şi n’am adurmit.
—	De-aseară dela şapte? Ce Dumnezeu! Va să zică de opt-sprăzece ceasuri.
—	Ce optsprăzece ceasuri, neică ? De-aseară pân’ acum sunt numai şase ceasuri. Acum e miezul nopţii.
—	Bine zici. Mă zăpăcisem, fiindcă la noi e ziuă, e miezul zilei. Sunt tocmai douăsprezece ore şi cinci minute. Dar tu ce ceas ai ?
—	Stai s’aprind lumânarea. Exact şi la mine douăsprezece şi
www.dacoromamca.ro
ALBINA
737
•
cinci. Doamne, sunt ţeapăn de frig şieîntunerec ca’n iad. Doamne, dacă am putea schimbă locuinţa măcar pe-un ceas ! Să fiu eu în căldura verii dela voi!
— Zic şi eu ca tine. Nu e de suferit arşiţa asta, şi acolo la voi mi-ar fi răcoare bine. Mă duc acum să mănânc. Noapte bună !
Acum, chiar dacă am putea duce un fir telefonic drept prin centrul pământului, dela noi până la punctul antipod nouă, tot n’am avea fericirea să putem sta de vorbă cu un cetăţean al pământului de-acolo. Firul ar fi; dar n’ar fi oameni, căci tocmai acolo nu e pământ uscat nicăiri, şi firul ar ieşi în mijlocul nemărginirii oceanului dela Polul Sud. Negreşit ar putea fi o corabie acolo, şi am putea vorbi cu cei din corabie: ea stând, după cum ni s’ar păreă nouă de-aici, cu pânzele şi cu catargurile în jos, gata să cază în prăpastia fără fund a cerului; oamenii de pe ea toţi cu capetele în jos, cu tălpile lor drept sub tălpile noastre; fumul coşurilor eşind la vale şi împotriva firii, scoborînd, nu suind spre cerul nemărginit ce se întinde acolo departe în jos subt capetele oamenilor. Zic, cum ni s’ar părea nouă de-aici; tot aşa cum lor li s’ar părea că ei stau cu capul în sus spre cer, iar noi ceşti de-aici stăm cu capetele în jos, că pomii de-aici stau cu rădăcina în sus şi munţii spânzuraţi în aer cu vârfurile adânc în prăpastie spre cer.
Noi Românii n’avem antipozi, căci, precum am spus, pe unde ar trebui să le fie ţara, e numai apă şi apă. întreagă Europa, afară de Spania şi o fâşie din Francia, n’are antipozi, fiindcă toată întinderea de loc de sub tălpile Europei pe celalalt emisfer e Ocean.
Insulele Zeelandei-nouă sunt tocmai sub tălpile Spaniei şi ale Franciei vestice. Nici Africa, întreagă, n’are antipozi.
Ai noştri antipozi ar fi spre răsărit de Zeelanda-nouă.
Dacă ne-am închipui că ei locuesc pe o insulă tot aşa de mare cât România, singură în ocean, ea ar fi, văzută pe hartă, un ostrov mic pierdut în mijlocul mării. Spre apus cel mai apropiat pământ, afară de mici insule, i-ar fi Zcelanda nouă, dar la o depărtare câtă e dela Bucureşti până la Lisabona sau până la lacul Arai în Asia, iar spre răsărit i-ar fi mai aproape republica Chili în America Sudică, la o depărtare de 4 ori însă mai mare decât până la Zeelanda, cam ca din România până în Manciuria. Spre Sud apoi apele oceanului până la Pol, iar spre Nord oceanul şi iarăşi oceanul. Nu însă până la Pol. Spre Nord pe meridianele antipode meridianelor României—adecă înti'O 150 şi 160 numărate spre Vest dela gradul 0 al Greenwicliului — în mărginirea Oceanului Pacific sunt o mulţime de insule mici — jjresârate dela tropicul Ţapului în sus spre Nord tot drumul până la Tropicul Racului. Şi par că sunt puse cu mâna anume dintr’un tropic la altul: dincolo de tropice, şi spre Nord şi spre Sud, e iarăşi câmpul gol şi enorm al Oceanului. Aceste insule,, parte ale Englezilor, parte ale Francezilor, sunt nenumărate şi stau risipite ca stelele pe cer. Dintre cele mai mărişoare ale Francezilor sunt insulele Societăţii, numite în limba locuitorilor Tahiti sau Otahaiti; ale Englejilor apoi sunt toată acea spuză de insule cari se întind spre Nord până la marele ostrov Havaii din grupul de insule numit Sandwich, care formează un stat liber, un regat cu un teritoriu puţin mai mic decât Moldova.
Insulile acestea sunt aşezate tocmai pe aceea parte a pămân-
www.dacoromanica.iD
738
ALBINA
tului care e opusă părţii pe care stă România, adică ele stau la o îndepărtare de România de 180 de grade, spre răsărit ori spre apus cum vrei.
Să fac acum cu cetitorul meu un drum, să zicem, spre acele ostrovuri numite llavai, ca să scoatem câteva învăţături din drumul acesta Să pornim spre răsărit, să mergem drept înainte aşa ca să avem totdeuna în faţă locul de unde răsare soarele. Plecăm deci, cetitorule, într’o Luni la şasj ceasuri dimineaţa, tocmai pe când răsare soarele. Trecem peste Basarabia şi stepele Rusiei, ajungem apoi la Marea Caspică, trecem cu corabia peste această mare şi ne continuăm drumul tot înainte spre locul de unde răsare soarele, peste tot întinsul Asiei centrale, peste ape mari şi peste munţi şi intrăm în China, şi tot mergem ăi ajungem într’o Luni, tocmai după trei săptămâni, în capitala Pekin. Să lăsăm la o parte minunile locurilor şi ale oamenilor de pe-acolo, cea mai mare minune pentru noi e în Pekin ceasul răsăririi soarelui. Ceasornicele noastre, în tot cursul drumului, au mers regulat şi acuma în Pekin ele ne arată un lucru ciudat: arată ceasul 12 pe vremea răsăririi soarelui. Ce Dumnezeu ! La Chinejii aceştia soarele răsare la miezul zilei ? Vedem cu ochii răsărirea soarelui şi vedem limpede că pe ciasoarnicele noastre arătătorul e la 12, iar pe ale Chinejilor e la şase ceasuri, cum trebue.
D-ta ţii că ori ne-au rămas ceasornicele în urmă cu 6 ceasuri— şi te miri, că la amândoi deodată — ori au înaintat cu şase ceasuri. Eu, mai încăpăţânat, ţin că alta e pricina, ştiu eu care ? D-ta îţi potriveşti ciasornicul cu al Chinejilor şi-l.dai înainte cu şase ceasuri, eu mi-1 las aşa cum a fost, după ceasul din Bucureşti. Plecăm din Pekin, tot Luni. Zilele trecute ni le însemnăm bine într’un caet. Marţi ajungem la mare, ne urcăm într’o corabie şi de-aici cu Dumnezeu înainte pe întinderea apelor. Tot spre răsărit tot cu faţa spre soare. Şi mergem şi mergem. Ne mirăm de apa cea multă şi ne plictisim zile şi nopţi dearândul, şi ne uităm ca să ne treacă de urât la ciasornic. Mare comedie păţim cu ciasornicul, că acum ne face altă dandana. După trei săptămâni, cu zile bine numărate de noi, într’o Luni sosim într’acel ostrov numit Havaii, de care am spus. Ceasornicul D-tale, pe care l-ai potrivit în Pekin cu starea cerului de acolo, dându-1 cu şase ceasuri înainte, nu se potriveşte cu vremea din Havai. El arată ora şase ceasuri, pe când la Havai e la miezul nopţii, Luni spre Marţi. Ceasornicul meu însă, nepotrivit in Pekin, acum arată exact douăsprezece ceasuri, ca şi cel din Havai. D-ta te cruceşti: ceasornicul d-tale o fi rămas în urmă? O fi înaintai cu şase ceasuri ?
<j. Coşbuc.
(Va urma).
— Meseria celui viclean, comoara răutăţilor; iar a celui făţarnic, groapa nevinovaţilor. Fugi ci’amândoi ca de ciumă.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
739
CETATEA NEAMŢULUI.-
*
i.
Al. Lambrior, şi mai înnainte B. P. Hasdeu, au socotit Cetatea Neamţului ca mai veche decât întemeerea domniei în Moldova, ba chiar cu mult mai veche. Pe când Dragoş şi mai ales Bogdan trăeau în veacul al XlV-lea, Cetatea Neamţului ar fi fost întemeiată de cavaleri germani tocmai pe la începutul veacului al XlII-lea şi ar fi fost deci una din cetăţile de piatră pe cari Cavalerii germani au căpătat drept, la 1222, a le face, măcar că zidiseră şi înnainte de acest timp, după aşezarea lor în ţara Bârsei.
Numele de astăzi al cetăţei l-ar fi dat Românii şi Slavii din împrejurimi şi ar fi una din dovezile că Nemţii au făcut-o.	'
Domnul N. Iorga iată ce scrie despre Cetatea Neamţului şi despre Târgul Neamţului, care s’a întemeiat împrejurul şi la adăpostul cetăţei.
<La Miază Noapte-Apus de Roman, aproape în munţi, se află încă din veacul al XlV-lea, în anii din urmă ai veacului, o mănăstire mare, întemeiată de unul din cei d’in-tâiu mitropoliţi ai «ţărei Moldovei»; iar bisereca de acolo a făcut-o Petru Muşat tot atunci.
«In veacul al XV-lea găsim pomenită o cetate, pe lângă mănăstire, şi câte doi pârcălabi. Domnii veneau adesea la Neamţ, mai ales siliţi de luptele veşnice pentru coronă. Sub cotate, pe drumul spre mănăstire, se făcuse pe vremea aceea un târg, căruia i se zicea tot Neamţ. Neamţ înseamnă pe româneşte «German». Un «visitator» catolic din veacul al XVII-lea, a aflat în târguşorul sărac şi de mult romanizat, trei biserecuţe de lemn «schismatice»; dar sub o biserecă de acestea româneşti de lemn, se aflau încă temeliile de piatră ale uneia «nemţeşti»; iar locuitorii, mărind lucnil mai mult sau mai puţin, povesteau de vremea fericită, când Saşii, singuri stăpâni în târgul numit dujiă ei, aveau cinci bise-reci şi se îmbogăţeau făcând negoţ mare. Aşâ trebuie să şi fie în mai mare parte adevărul. Neamţul se află la poalele munţilor, unde este trecătoarea Bicaz, prin care se merge la Bistriţa. Ca să aibă în stăpânire această trecătoare, spre a putea merge prin «ţara moldovenească» în valea Şiretului, de bună seamă Saşii dela Bistriţa, cari au întemeiat şi oraşul Baia, îl vor fi întemeiat şi pe acesta. Chiar şi în 1600 eră la Neamţ o administraţie «săsească» deosebită, cu un şoltuz şi doisprezece pârgari, pe lângă cari se pomenesc şi bătrânii. Pentru nevoile satelor vecine eră acolo iarmaroc, unde veneau de cumpărau vite chiar şi ţeranii din Câmpu-
www.dacoromanica.ro
740
ALBINA.
lung. Cumpărăturile se treceau într’un catastif al târgului» (1).
Şi aiurea:
«In anul 1352 începe războiul cu Tătarii pentru moştenirea regilor ruşi. Păgânii pătrund prin trecătorile Carpaţilor din Moldova păn’ în ţera Secuilor şi dărâmă cu totul cetatea Varhegy, care fusese de apărare în potriva Pecenegilor. Ludovic, ca să spele ruşinea păţită, sosi cu multă călărime.
»
Ruinele Cetăţii Neamţuui.
«In Septemvrie se afla întors la Pesta, învingător al Tătarilor ; dar voevodul nou al Transilvaniei purtă mai departe lupte în «părţile răsăritene». In vremea acestei lupte pline de izbândă, Bogdan, de voie ori de nevoie, se întorsese la credinţa către rege; iar un cneaz maramureşan, Sas, poate fiul lui Bragoş, capătă mai întâiu dela Andreas, apoi şi dela rege, titlul de voevod şi o bucată din ţeara «transalpină» în dreptul ţinutului Bistriţei, unde eră aşezarea săsească Moldva-Banya, «oraşul Molda»; de-asemenea au pus în cetatea Neamţului armată regească do pază, care să privegheze trecătoa-rea; iar în părţile riului Milcov vroea regele să întemeeze din nou episcopie, având încă din 1347 numit gata de papă un episcop» (2).
Vedem deci că şi după d-1 N. Iorga Cetatea Neamţului eră în fiinţă înnainte de 1352, înnainte de a fi fost numit Sas voevod peste ţara Moldovei, cu capitala la Baia, şi de bună seamă şi mai de mult. Ori cum, eră înnainte de Bogdan şi de neatârnarea Moldovei.
Mai departe la pag. 288 voi. I, ne spune că Petru Muşat a pus stăpânire pe Cetatea Neamţului. Cum s’ar înţelege
(1)	N. Iorga. Geschichte des rumănschen Volkes, voi. I. pag. 161 — 162
(2)	Tot acolo. Voi. I pag. 266 şi 267.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
741
păn’ atunci s’o fi aflat încă în mâna Ungurilor (?!) Mănăstirea Neamţului, întemeiată sub Petru Muşat, ar fi cea mai veche din Moldova.
De oarece mai sus se spune că Bistriţenii au înfiinţat Baia şi că şi Cetatea Neamţului au stăpânit-o tot ei, să veddm de când o fi Baia. D l N. Iorga ne arată, după documentele aflate de d-sa la Bistriţa şi publicate, că Baia din Mol-
dova au înfiinţat-o Saşii bistriţeni. Din scrisorile şoltuzului şi pârgarilor dela Baia se vede că erau acolo până târziu Nemţi catolici, cu nume nemţeşti şi cari scriau nemţeşte. Domnii vorbesc în milele lor de «Saşii noştri dela Baia.» Se cunosc de altfel şi pietre de pe mormintele multor fruntaşi ai Saşilor de-acolo. N. Beldiceanu a aflat una dela 1287; iar pecetea cea mai veche a oraşului ar fi dela începutul veacului al XlII-lea.
N’ar fi deci peste putinţă să fi fost Cetatea întemeiată la începutul veacului al XlII-lea, de Saşii dela Bistriţa, cum se vede din cercetările d-lui N. Iorga.
www.dacoramamca.ro
742
ALBINA
Ori cum, d l Radu Rosetti în romanul d-sale istoric Cu paloşul», nu se depărtează atâta de adevărul istoric pe cât l’au învinuit acei cari socoteau că Domnii Moldovei au făcut această cetate.
st n.
----—.............
Foile şi cărbunele.
— Fabulă de I. Heliade-Rădulescu. —
Ldng’o lemnărie unde stau grămadă Una peste alta, rău amestecate Surcele şi aşchii, a securei pradă,
Ţăndări şi găteje, doage resturnate,
Multe cioplituri Şi sfărâmături
D’ori ce fel de lemne, mobile stricate,
Un gr oscior cărbune, cât nuca de mare Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-şi facă focul, să-şi cate de masă Sau cine mai ştie ce treabă avea.
Aci prea aproape, după drum, nevoi.
Erau nişte foi Al căror stăpân Eră un jupan Meşter spoitor,
Care spire repaus capu-şi rezemase Chiar pe lemnărie şi somnu-l furase.
«—Ce soartă te-aşteaptă, sărmane cărbune! «Curând te vei stinge şi, negru tăciune,
«In zece minute bun n'o să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine «Si să mânjerească care cum îi vine,
«Să facă la piozne dracii de copii.
«Dar, ce mai renume când m’ai ascultă! a Eu să suflu ’n tine şi tu 'n lemnărie «Săi te opreşti ţintă şi să 'ncepi a da «Colea un foc ţapăn! — Ce mai bărbăţie!
«Ce nume ţi-ai face chiar în istorie!
«Gazetele toate tare ar bucimâ!»
www.dacoromanica.ro
ALBINA
743
Foile, ca naiba, astfel îi vorbid Şi bietul cărbune, ce nu se gândiâ Licuriă acum mereu de trufie Şi de bucurie.
N'apucă să zică fatalul său «da!»
Şi ’ncepu să sară sub iuţea suflare Ce în şuerare
Drept între surcele flăcăra -l mână.
& aprinseră acestea ş' apoi lemnăria Luă toc întreagă, vâlvoarea se ’ncinge,
In aer se 'nalţă, vâlvoarea se ntinde,
Satul e 'n pericol şi megieş ia Toată se deşteaptă,
Soarta ’ntreagă a Troici în spaimă aşteaptă.
Hei! Acum vei zice Cal nostim cărbune a cătat să fie Foarte mulţumit? —
Săracul Pârlice!
Plesnit în scăntee la cea grozăvie,
De tot împărţit,
Cine-l mai cunoaşte în focul cel marc Care şi mai tare
îl tăcu cenuşe în vre-o 'nghesuire ?
Perl fără nume, fără pomenire!______
Şi foile iară cuprinse de foc,
Lăsate în loc
D’al lor jupân meşter care, spăimântat,
A fost şi tulit-o din somn deşteptat,
Ar seră şi ele Cu lemn şi cu piele,
Devenind cenuşe fără de suflare. —
Iată-vă exemplu şi daţi ascultare,
Voi cari suflaţi certele civile,
Foi să nu mai fiţi.
Şi voi june inimi, organe docile,
Care drept cărbune la suflări serviţi,
După sceleraţi Nu vă mai luaţi.
1842
----T.---------------
www.dacoromamca.ro
744
ALBINA
Hrănirea stupilor.
aibă 8-
n timpul când creşterea puetului e întreruptă, cheltuiala hranei nu trece de 600 grame pe lună. Insă, îndată ce creşterea puetului începe, chieltuiala spo-reşte uimitor. Albinele trebue să aibe atunci hrană / din belşug, fiindcă belşugul îndeamnă matca la ouat. La cercetarea de primăvară, fiecare stup trebue să 10 kgr. de miere, fiindcă strânsura dela începutul primăverii o prea nesigură, ca să ne punem nădejdea în ea.
Dacă stuparul n’a avut grijă ca să îndestuleze din toamnă cu hrană, stupii cari nu şi-au putut-o agonisi, sau a călcat în gura lăcomiei la retezat, va găsi la cercetarea de primăvară, câţiva stupi cari au trebuinţă de hrană. La aceştia trebue să împlinim acum cătăţimea care le lipseşte. Insă nu e nevoe numai decât să împlinim dintr’odată toată cătăţimea de hrană, fiindcă, dacă primăvara e belşugoasă, ar fi fără folos. Dar nici cu ţârâita nu trebuesc hrănite albinele, fiindcă matca ar crede că primăvara e bogată în miere şi ar întinde de timpuriu ouatul, peste puterile roiului. De a-ceea ajutăm stupii săraci cu 2 kgr. de hrană; dacă mai târziu se dovedeşte că aceasta nu le e îndestulătoare, li se mai dă câte 1 — 2 kgr. până la culesul cel mare. Dacă stuparul nu s’a lăsat ispitit de lăcomie şi a păstrat câţiva faguri cu miere căpăcită, va fi scutit do multe neajunsuri, dându-i stupilor aflaţi în lipsă. Când avem miere scursă, vom hrăni cu ea, şi numai în lipsa mierii putem hrăni cu zahăr curat. Dulceţurile scoase din pometuri lasă după mistuire multe rămăşiţe, care bolnăvesc albinele.
Zahărul se poate da amestecat cu miere şi prefăcut în cocă sau pastă; se mai poate da ca sirop, ori chiar în bucăţi muiate în apă.
Siropul de zahăr se pregăteşte în două feluri: cu apă fierbinte, sau cu apă călduţă. Pentru cel d’întâiu fel, topim la un foc moale, un kilogram de zahăr într’un kilogram de apă, mestecând neîntrerupt până când toate grăunţele de zahăr se topesc. După ce siropul s’a răcit, se dă albinelor. Insă mai lesnicios se poate pregăti siropul, fără a topi zahărul pe foc. Se amestecă zahăr pisat şi apă în părţi deopotrivă şi se bat bine cu o lingură până când tot zahărul se topeşte. Pentru cătăţimi mici, punem mai întâi într’un vas, zahărul pisat trebuincios; peste el turnăm câte puţină apă călduţă şi mestecăm fără întrerupere. Dacă avem trebuinţă de mult sirop, ne putem servi de maşina de scurs mierea. Turnăm mai întâi apa ; punem apoi maşina în mişcare şi pe când ea se învârteşte, aruncăm în apă câte o lin-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
745
gură de zahăr pisat; siropul e gata numai după ce zahărul s’a topit cu totul. Siropul e dintru ’ntâiu cam turbure ; dar această turbureală e datorită băşicuţelor de aer, care pier în-tr’unceas sau două, când siropul rămâne limpede. Se poate pune mai puţină apă, când voim să facem siropul mai gros; dar atunci el se poate zaharisi în faguri. Zaharisirea poate fi împiedicată punând în sirop 8 grame (2 linguriţe) de oţet sau mai bine 150 grame de miere, pentru fiecare kilogram de zahăr.
Siropul se poate da cu ajutorul hrănitorilor sau se poate turnă în fagure.
Stuparii au născocit sute de feluri de hrănitori. Insă cei mai simpli sunt cei mai buni. Sunt o mulţime de mijloace, pentruca cineva să şi-i facă singur, fără să-l coste nimic. Astfel ne putem servi prea bine de cutii de conserve, de sardele sau de vopsea, care de obiceiu se aruncă la gunoiu. Umplem cutia cu sirop; o acoperim la gură cu o pânză rară, pe care o legăm bine şi hrănitorul e gata. 11 aşează apoi cu gura în jos pe rame. Albinele sug prin pânză hrana. Dacă cutia are capac, putem ciurul capacul cu găurele nici, ca vârful de ac, pe unde albinele pot suge siropul. In lipsa unor asemenea cutii, putem să ne facem cutioare de scânduri. Intre încheieturi turnăm ceară topită care umple golurile pe unde ar putea curge siropul. Astfel căpătăm un hrănitor ieftin, care nu costă decât osteneala de a încheia în cue 5 scânduri subţiri.
Un altfel de hrănitor tot aşa de lesnicios de făcut, dar care să se poată aşeza sub rame, pe fundul uleiului, e următorul : Punem într’o sticlă obişnuită siropul trebuincios. Scoatem apoi din stup 2—3 rame, ca să facem loc sticlei şi aşezăm pe fund o farfurie întinsă, ori mai bine o tăviţă lungă care să intre pe sub rame până sub grămada de albine. Punem sticla cu gura în jos în tăviţă şi o rezemăm de un perete, aşa ca să steâ puţin înclinată.
Dintru’ntâiu iese din sticlă puţin sirop cât îi acoperă gura şi apoi se lasă în jos pe măsură ce albinele îl sug pe cel din tăviţă. Intr’un stup mare, putem pune mai multe sticle odată. Pe vreme rece, albinele nu se coboară la sirop; atunci se hrănesc mai bine pe deasupra fagurilor.
Ca să turnăm sirop în faguri ne servim de o căniţă cu ţâţă. Scoatem din stupul de hrănit câţiva faguri goi şi-i ducem într’o cameră închisă unde nu pot pătrunde culegătoarele. Culcăm un fagure pe o masă şi cu ajutorul căniţei turnăm mai de sus un fir subţire de sirop, până ce umplem căsuţele. Le acoperim apoi cu o foaie de hârtie curată şi întoarcem fagurul, cu cealaltă faţă în sus. Umplem şi căsuţele din această parte şi ridicăm apoi fagurul în picioare, reze-mându-1 de perete, până când îl aşezăm la locul său, în stup. Urmăm tot astfel şi cu ceilalţi faguri.
www.dacoromanica.ro
740
ALBINA
Pentru pregătirea pastei de zahăr se ia un litru (un kilogram şi jumătate) de miere şi patru kilograme zahăr pisat mărunt. Se topeşte mai întâiu mierea şi apoi se adăogă zahărul câte puţin, mestecând neîntrerupt. Se mai poate a-dogâ şi câtevâ linguri de făină, care să înlocuească păstura, la hrana puetului. Amestecul se face ca o cocă puţin vărtoasă, care se întinde pe o pânză rară şi se pune pe rame deasupra grămezii de albine. Se acopere stupul ca de obiceiu, iar albinele sug hrana, prin pânză.
Un alt chip de hrănire, foarte simplu şi repede e următorul: tăiem cu fierăstrăul dintr’o căpăţână de zahăr, bucăţi de 3—4 centimetri grosime; le udăm cu apă călduţă şi le punem pe rame, deasupra albinilor.
Primăvara trebue să dăm precădere hrănii sub formă de cocă sau de bucăţi de zahăr, fiindcă prin aceasta nu aţâţăm albinele ca să iasă pe vreme rea ; iar matca nu e înteţită la ouat timpuriu.
. La primirea hranei, roiul e prins ca în vremea culesului mare, de un neastâmpăr, în care albinele cheltuesc aproape un sfert din hrana dată. De aceea cătâţimea de sirop trebue să fie cu un sfert mai mare decât cere trebuinţa. Astfel pentru 2 kg. de hrană, trebue să dăm stupului 2l/« kg. de sirop.
Hrănirea e totdeauna o lucrare gingaşe, însoţită de neajunsuri; iar dacă e rău săvârşită devine primejdioasă. Ea poate stârni furtişagul, care nimiceşte stupii cei mai puternici. Mirosul dulceţii atrage albinele din toţi stupii. In lupta înverşunată care se încinge între apărători şi năvălitori, nu ştiu cine ar fi mai de plâns: albinele ori vecinii şi drumeţii nevinovaţi asupra cărora se îndreaptă furia luptătorilor.
Hrănirea trebue făcută numai seara; iar ca să fim scutiţi de orice neajuns, cel mai chibzuit lucru e să îndestulim din toamnă stupii cu toată hrana de care au trebuinţă până la culesul cel mare.
N. Nicolaescu şi (I. Stoinescu. --------------------
Nu chinuiţi juisările.
Păsărilor de curte li se ia viaţa în modul cel mai uşor tâindu le gâtul cu un cuţit, bine ascuţit, sau cu toporul.
Dacă trebue să rămâe capul netăiat, atunci se împunge cu un cuţit tăios în vertebra cea dintâiu a gâtului, după ce însă s’a ameţit pasărea printr’o lovitură în cap.
Ducerea păsărilor legate de picioare şi atârnate cu capul în jos e o barbarie.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
747
ULTIMA ZI DE ŞCOALA.
(Traducere din franţuzeşte).
------ ■w r» (» f A »inî n c*A rM t>i n 1 f ci î *111 a«A f n ha fwî aX
Eră atât de senin şi cald !
Mierlele cântau în marginea pădurei şi în livada lui Rippert, In dosul ferestreului, Prusionii făceau exerciţii. Toate astea mă ispiteau mai mult ca regulele gramaticei; avusei însă puterea a mă împotrivi ispitei şi o luai la fugă spre şcoală.
Trecând pe dinaintea primăriei, văzui o grămadă de oameni lângă gardul pe care erau lipite afişele. De doi ani, toate veştile rele, luptele pierdute, rechiziţiile, poruncile comandamentului tot acolo le primisem. Şi fără a mă opri gândii : ce o mai fi?
Pe când treceam drumul în fugă, Wachtel fierarul care citeă cu ucenicul afişul, îmi strigă: < nu te grăbi micule, vei ajunge tot prea do vreme».
Crezui că îşi râde de mine şi intrai într’un suflet în curtea şcoalei.
De obiceiu, la intrare în clasă eră o larmă de se auzeâ până în stradă. Unii închideau şi deschideau pupitrele, alţii îşi repetau lecţiile în gura maro, astupându-şi urechile pentru a înţelege mai bine şi, din când în când linia profesorului isbeâ cu putere în catedră.
Mă bizuiam pe sgomotul acesta pentru a mă strecură nevăzut la locul meu ; dar tocmai în ziua aceea eră o linişte ca într’o dimineaţă de Duminică.
Prin fereastra deschisă văzui pe colegii mei aşezaţi la locurile lor şi pe domnul Hamei plimbându-se prin clasă cu linia subsuoară. Trebui să deschid uşa şi să trec la locul meu în liniştea asta.
Vă închipuiţi ce roşu eram şi cu câtă frică am intrat.
Ei bine, domnul Hamei mă privi fără mânie şi îmi zise foarte blând: Treci repede lalocul tău, micule, eră să începem fără tine».
Trecui în bancă şi, mă aşezai la locul meu. De-abia acum, după ce îmi mai trecuse frica, băgai de seamă că învăţătorul nostru eră îmbrăcat cu redingota lui verde, şi cu pantalonii de mătase neagră brodată.
Hainele astea nu le puneâ decât în zilele de inspecţie şi la împărţirea premiilor.
Şi apoi, toată clasa aveâ ceva deosebit şi solemn Dar ceeace mă miră inai mult, e, că văzui în fundul clasei, în băncile cari de obiceiu erau goale, oameni din sat, şezând tăcuţi ca şi noi.
www.dacoromamca.ro
478
ALBINA
Eră bătrânul Hauser cu tricornul lui, mai eră, fostul primar, fostul poştaş şi alţii. Toţi păreau trişti şi bătrânul Ilausor adusese un abecedar vechiu, ros pe la mărgini şi-l ţineâ deschis pe genunchi, iar ochelarii lui mari îi pusese pe abcedar.
Pe când mă minunam de toate astea, domnul Hamei se urcase pe catedră şi cu acelaş glas blând şi grav cu care mă primise pe mine, no zise:
«Copiii mei, astăzi e cea din urmă zi în care facem împreună lecţia. A venit porunca dela Berlin ca să nu se mai predeâ limba franceză in AIsacia-Lorena. Noul învăţător soseşte mâine. Astăzi e ultima lecţie de franceză. Vă rog să fiţi atenţi».
Aceste câteva vorbe mă turburară. Ah! asta afişaseră ei la primărie.
Ultima mea lecţie de franceză. Şi eu, deabia ştiam să scriu! Aşa dar, nu voiu învăţă niciodată! Va trebui să rămân cu cât ştiu. Ce ciudă îmi eră pe mine, de timpul pierdut, de lipsurile făcute ca să caut cuiburi sau să mă dau pe gheaţă.
Cărţile mele, cari până mai adineauri mi se păreau atât de plictisitoare şi de greu de dus, gramatica, religia, îmi erau acum ca nişte prieteni vechi pe cari îmi păreâ rău să-i părăsesc.
Aşa şi pe domnul Hamei. Gândul că va plecă, că nu-1 voiu mai vedeă, mă făcu să uit pedepsele şi liniile trase la palmă.
Bietul om ! In cinstea acestei ultime zile de şcoală îşi pusese hainele lui frumoase de sărbătoare, şi acum înţelesei de ce bătrânii satului veniseră să se aşeze în fundul clasei. Prin asta voiau să arate părerea lor de rău că nu veniseră mai des la şcoala asta.
Mai voiau încă să-şi arate mulţumirea către învăţătorul nostru pentru cei 40 de ani munciţi şi să-şi facă datoria faţă de patria care se pierdea.
Tocmai ajunsesem aici cu cugetările mele, când auzii che-mându-mă pe nume. Eră rândul meu să spui lecţia. Ce n’aşi fi dat să fi putut spune toate regulele conjugărilor cu glas tare, limpede fără nici o greşeală! Dar mă încurcai dela întâile cuvinte şi remăsei în picioare, legănându-mă în bancă, necăjit, fără să cutez a ridica ochii.
Auzii pe domnul Hamei zicându-mi: «Nu te voiu certă, micule, eşti destul de pedepsit. Iată ce e: în fiecare zi, zici că ai vreme, că vei învăţă mâine. Apoi, vezi ce se întâmplă.
«Ah, asta a fost nenorocirea cea mai mare a Alsaciei, a-şi amână învăţătura pe mâine. Acum oamenii aceia au dreptul să ne spuio: cum ? Pretindeţi că sunteţi francezi şi nu ştiţi nici să vorbiţi nici să scrieţi franţuzeşte, tn toate astea, micule, nu eşti tu cel mai vinovat. Avem fiecare ce ne impută. Părinţii voştri nu au ţinut îndeajuns să vă vadă învăţaţi. Le plăceâ mai bine să vă trimeaţă la lucru, ca să le aduceţi câţiva gologani.
Şi eu chiar, n’am nimic să-mi imput? Nu v’am pus adesea să-mi stropiţi grădina, în loc să vă pun la carte? Şi când mă duceam la pescuit, nu vă dam drumul mai de vreme?»
www.dacoromanica.ro
ALBINA
749
Şi, clin una din alta. domnul Hamei începu să ne vorbească de limba franţuzească, zicând că aceasta e cea mai frumoasă din lume, cea mai curată, cea mai trainică; că trebue să o păstrăm şi să nu o uităm niciodată, căci, când un popor cade în robie, atât cât îşi păstrează limba, e ca şi când ar aveâ cheia închisoarii sale.
Apoi, luă o gramatică şi ne citi lecţia. Mă miram grozav ce bine o înţelegeam. Tot ce-mi spunea mi se păreâuşor, foarte uşor. Cred că niciodată n’am ascultat mai cu băgare de seamă şi nici el nu ne-a explicat niciodată cu atâta răbdare.
Se puteâ zice că bietul om, înainte de a plecă, voia să ne bage în cap, toată ştiinţa lui dintr’o dată.
Când se isprăvi lecţia, trecurăm la scris. In ziua aceea d-nul Hamei ne-a dat modele noi, pe cari le scrisese cu litere frumoase, rotunde: Franţa, Alsacia, Franţa, Alsacia. Caetele păreau steguleţe cari plutiau în jurul clasei, atârnate de stinghiile pu-pitrelor.
Să fi văzut cum se siliă flecare la scris şi ce linişte eră în clasă! Nu se auziâ decât scârţâitul condeelor pe hârtie. O clipă, câţiva cărăbuşi zburară înăuntru, dar nimeni nu-i luă în seamă, nici chiar cei mititei, cari se sileau să tragă liniile cu o înverşunare, par’că şi ele ar fi fost cuvinte franţuzeşti.
Pe coperişul şcoalei, porumbeii gungureau încet şi ascultân-du-i ne ziceam : oare or trebui şi ei să gungurească în nemţeşte ?
Când ridicam din când în când ochii de pe caet, vedeam pe domnul Hamei nemişcat la catedră şi fixând lucrurile din jurul său, pâr’că ar fi vrut să ducă în privirea lui, toată căsuţa asta.
Gândiţi-vă. Patruzeci de ani stătuse în aceiaş odaie de clasă, pe aceiaş loc de catedră, de unde vecleâ în faţa lui curticica şcoalei. Numai băncile şi pupitrele se lustruiseră de atâta întrebuinţare. Nucii din grădină crescuseră mari şi hameiul semănat de el împresura acum fereastra până la acoperiş.
Ce durere trebue să fi simţit bietul om când se gândii să lase acum toate astea şi când auziâ pe sora sa, sus în odae, închizând cuferele, căci trebuii să plece chiar a douazi şi să părăsească ţara pentru totdeauna.
Cu toate astea, avu tăria să facă lecţia până la sfârşit. După scris, urmă lecţia de istorie; apoi cei mici silabisiră ba be bi bo bu.
In fundul clasei, bătrânul Ilauser îşi pusese ochelarii şi ţinând abecedarul cu amândouă mâinele, silabisii cu copiii.
Se vedea cum se silei şi el; vocea îi tremuri de emoţiune şi ni se păreă atât de caraghios, că ne venei şi să râdem şi să plângem.
Ah, ziua asta, cea din urmă zi de şcoală n’am s’o uit niciodată.
Deodată, ceasornicul bisericei sună prânzul, apoi sunară clopotele pentru rugăciune. In aceiaş timp, trâmbiţele Prusienilor cari veniră dela exerciţii, isbucniră sub ferestrele noastre.
Domnul Hamei se ridică, foarte palid. Niciodată nu ni so păruse atât de înalt.
«Prieteni, zise el, prieteni, eu... eu...» Dar se părea că-1
www.dacaranamca.ro
750
ALBINA
strânge ceva de gât. Nu putu isprăvi vorba. Se întoarse spre tablă luă o cretă şi apăsând cu toată puterea, scrise cât putu de gros:
Trăească Franţa!»
Apoi rămase pe loc, cu fruntea răzimată de părete şi fără a scoate o vorbă, ne făcu semn cu mâna: «S’a isprăvit. Duceţi-vă .
Alph Daudet.
De pe Domeniile Coroanei.
In luna trecută s’a ţinut adunarea generală a Societăţii economice «Principele Nicolae» de pe Domeniul Coroanei Dobrovăţu din judeţul Vasluiu.
Această bancă deşi e înfiinţată numai din 1903, căci până atunci a funcţionat ca societate culturală, a ajuns pe ziua de 31 Decemvrie 1906 la un capital de aproape 20.000 lei, din cari 8.000 lei represintă părţile sociale, 7.000 lei, depuneri spre fructificare, 1.600 lei fond cultural.
Fructificarea s’a făcut prin împrumuturi acordate locuitorilor pentru cumpărări de pământ, vite, sămânţă, unelte agricole, etc.
In ce priveşte partea culturală, comitetul a organizat mai multe conferinţe, în care a vorbit d-1 Dr. Bordea, despre sănătatea şi higiena copiilor, Păr. Rogojină despre credinţă şi biserică, d-1 Munteanu despre cooperative.
In anul acesta se vor ţine noi conferinţe cu proecţiuni.
După ce s’a cetit această dare de seamă şi s’a dat descărcarea comitetului de administraţie, s’au adus mulţumiri d-lui Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, care a fost rugat să continue a da societăţii acelaş sprijin ca în trecut, căruia se datorează frumoasele rezultate de până acum.
1 ‘•trî,	- —“
Cum se pedepseau falsificatorii de monetă?
In vremurile vechi, în ţările apusene, pedeapsa ce se dădea falsificatorilor de monete eră să fie fierţi într’un cazan cu apă fierbinte.
Se povesteşte că în 1346 în Franţa un asemenea osândit fu adus la locul pedepsei şi pus în cazan; dar apa nu era fierbinte. El încercă să scape, însă călăul îl lovea cu o furcă şi-l silea să se cufunde în apă.
Această luptă a impresionat aşa de tare mulţimea în cât a sărit şi, l’a scăpat, iar călăul a fost ucis.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
751
MOSCHEEA SF. SOFIA.
Moscheea aceasta, este poate cel mai frumos monument din Constantinopol.
Ea a fost clădită ca biserică creştină de către marele împărat Constantin (care a domnit între 30G—337) şi mărită de către fiul său Constanţiu. Prăpădită în parte de foc în anul 404, a fost
reparată de către împăratul Teodosiu II şi sfinţită din nou având hramul mucenicei Sofia (care fusese martirizată la Roma în timpul lui Adrian). Aceeaş soartă o avu în anul 532 şi astfel fu nevoit împăratul Justinian s’o reclădească aproape din nou. Cu acest prilej el îi schimbă partea de sus, făcându-i acoperişul în formă de cupolă.
www.dacaromamca.ro
752
ALBINA
După ce Constantinopolul căzu pe manile Turcilor, măreaţa catedrală închinată religiei lui Hristos, fu prefăcută în secolul XV în moschee mahomedană. Schimbări nu se făcură prea mari; i se adaogiră patru minarete (turnuri de rugăciune) şi în vârful cupolei se aşeză semiluna în locul crucii. In lăuntru, picturile fură stricate, iar mozaicurile cari arătau chipuri de sfinţi, fură mâzgălite ca să nu se mai cunoască nimic.
“Văzută de departe, sfânta Solia nu are toată măreţia ce ar trebui să aibă în înfăţişare, din pricină că este înconjurată de case mici şi urâte. Ca să te convingi de valoarea ei artistică trebue s’o observi cu băgare de seamă. Şi aceasta o face oricine vizitează capitala imperiului turcesc.
Interiorul îţi face impresia unei clădiri monumentale, mai ales partea din mijloc de sub cupolă.
Biserica are forma dreptunghiulară cu laturi mai lungi de 70
www.dacoromanica.ro
ALBINA
75S
de metri. Cupola este înaltă de 67 metri şi are un diametru de 31 metri. Ea e susţinută de patru mari arcuri ovale a căror capete sunt aşezate pe patru mari stâlpi. Construcţia acestei cupole face şi azi admiraţia arhitecţilor. Moscheea are neapărat şi alte săli lăturalnice, cari sunt ocupate în timpul zilei de şcolari cari se pregătesc pentru cariera preoţească.
-------------------.
Is/Toaşele cu. diplomă.
c/CTi^
l^pk octorul ne-a vorbit despre îngrijirea femeilor, înainte, în timpul şi după facere. A zis că moşitul să se facă g&ţj de moaşele cu diplomă, nu ca pân’acum, de babe. La moşit trebue multă pricepere, nu cum se face azi, din
kd care pricină multe mame, rămân cu beteşug, ori mor, asemenea şi copiii.
Multe femei, la facere, din cauză că nu chiamă moaşa de plasă, se betejesc, ba altele şi mor, numai din cauza babelor, care le moşesc... Altele, tot din neştiinţă, duc boala dela o femee bolnavă la alta sănătoasă, pe care o moşesc. Altele tae greşit buricul, producând moartea copilului şi câte!!... Doctorul a spus o întâmplare: In satul Hârtop, o femee bolnavă de tifos (febra-tifoidă), a născut un copil, moşită de o babă din sat. Tot atunci, acea babă, a fost chemată să moşească o alta. Se duce. Dar nici nu se spală bine cu apă, leşie şi săpun, nici nu-şi tae unghiile, nici clăteşte mâinile cu apă în care a fost puse câteva picături de acid fenic, dela primărie, nici schimbă hainele. Aşâ că a adus boala la femeea cea sănătoasă, care a şi murit de tifos.
Doctorul, ca să arate că multe boale se iau din pricina unei neîngrijiri, a spus o altă întâmplare. Tot în satul Hârtop. un flăcău îşi face o boandă din pieile a 2 miei, care murise d9 dalac. Cu toate că pieile au fost tăbăcite, sămânţa boalei, nu pierise. Umblând cu mâinile pe bondiţă, sămânţa boalei s’a adăpostit sub unghii, cari erau mari. Şi scărpi-nându-so pe piele, sămânţa dalacului, de sub unghie, s’a depus în zgârietura făcută. A trecut în sânge şi îndată s’a înbolnăvit de dalac.
Ba că-i una, ba că-i cealaltă, şi când la dus la doctor, a murit pe drum. Şi toţi ziceau că-i dela Dumnezeu; dar doctorul, cercetând, cu amănuntul, a dovedit adevărul.
H.	B rade a.
— Nicicum să grăeşti până nu te socoteşti.
www.dacoromanica.ro
754
ALBINA.
Recolta, alegerea şi împachetarea merelor şi perelor in Tirol (Austria).
Modul cum se practică recolta, alegerea şi împachetarea fructelor în Tirol a tost adoptat cu puţine schimbări în cele mai multe ţări ale Europei şi Americii. Pe toate pieţele principale ale oraşelor Europei ca: Londra, Paris, Berlin, Petersburg, Viena etc., se află de vânzare fructe din Tirol. Ele se bucură de un renume atât de mare din pricina recoltei bine chibzuite, a alegerii şi împachetării.
Aici voiu da câteva notiţe despre acestea.
Culesul merelor şi perelor în Tirol se iace cu mare băgare de seamă. Fructele nu se bat, ci se culeg într’un fel de coşuri de nuele, cari sunt căptuşite cu pânză. Se pun apoi în carul de transportat pentru a se aduce acasă. Carul e căptuşit pe partea dinăuntru cu pânză, fân, paie sau coceni. Pe fundul carului se pune un rând de fructe, după aceea se pune un rând de foi de porumb. Peste foile de porumb se pune de asemenea un rând de fructe şi aşa mai departe până ce carul se umple. Peste ultimele foi de porumb se aşează nişte scânduri de brad sau de fag. Carul astfel încărcat se leagă bine cu lanţuri sau fringhii, împie-dicându-se orice mişcare a fructelor.
La descărcare se dă aceeaş băgare de seamă ca şi la încărcare, fructele se iau binişor din car fără de a se sdrun-cinâ sau lovi câtuşi de puţin şi se aduc la locul de păstrare.
Aduse la locul de păstrare, se începe alegerea fructelor.
Se aleg întâiu fructele cele mai bune, care se deosebesc prin culuoarea şi grosimea lor. Aceste fructe poartă numele de Cabitiet. Cele mari de tot sunt de calitatea I, cele mai mici sunt de a doua. Calitatea a III-a. conţine de asemenea fructe bune de mâncat, dar mai mici şi mai puţin colorate. Cele ce rămân sunt de calitatea a IV-a şi se întrebuinţează la prepararea unei băuturi numite Vin de fructe.
Fructele de calitatea I şi a II se împachetează în cutii. Fiecare fruct se înveleşte într’un fel de foiţă foarte subţire. Hârtia în care se învelesc fructele are de asemenea diferite culori; de obiceiu însă numai alb sau roz. Cutiile în care se împachetează fructele sunt uşoare, au diferite găuri prin care poate pătrunde aerul atmosferic.
www.dacoromanica.ro
ALBTNA
755
Pe fundul cutiilor se pun un lei de fărâmături de hârtie. Peste fărâmăturile de hârtie se aşează un rând de fructe şi aşa mai departe până ce cutia se umple
Fructele de calitatea a Ill-a se împachetează într’un fel de butoae.
Al. Surupăceanu.
(Prugg, Austria).
-------------------------
NOROC NEAŞTEPTAT.
>
O	sărmană vânzătoare de fructe, care avea trei copii, de abia putea să-şi câştige hrana zilnică în vremuri de restrişte, şi din acest mic câştig trebuia să-şi hrănească nu numai copiii, dar chiar să plătească şi chiria colibei în care locuia.
Proprietarul îi luă şi vândîi pentru neplata chiriei nu numai patul dar şi lucrurile pe cari le mai avea în casă.
Nenorocita şi sărmana văduvă eră chiar de faţă la vânzarea lucrurilor, dimpreună cu orfanii ei.
Lucrurile cele mai bune au fost vândute pe nimic şi totuşi nu se putu scoate banii ce-i datoră. Atunci veni rândul unui mic portret, înnegrit de fum, al Sfântului Iiierominus, portret ce-1 avea moştenire dela bunica ei şi care eră atârnat de-asupra patului şi la care sărmana femee se închină în fiecare seară.
Copiii obişnuiţi cu acest portret, când îl văzură că se vinde, îşi ridicară mâinile către cer, iar nenorocitei mame începu sâ-i curgă şiroae de lacrămi pe obraz.
Un pictor, fiind de faţă, observă cu atenţiune tabloul şi dădu 1 gulden, (2 lei şi 20 bani); un alt iubitor de artă oferi îndoit. Pictorul ca să descurajeze pe rivalul său, ridică preţul la un ludovic (20 lei), dar amatorul zise fără să se mai gândească: Dau 25 guldeni — 50! adăogă pictorul.—100! strigă amatorul.
Oricine îşi poate închipui mirarea şi bucuria sărmanei femei, care din banii luaţi pe portretul Sf. Hierominus, pu-teâ nu numai să-şi plătească datoriile, ci chiar să-i rămână up. oarecare câştig. De-abia puteâ să-şi crează auzul, când află că amândoi cunoscătorii se întrec mereu şi că pictorul numai după ce dete 600 de guldeni se opri.
«Sunteţi fericit zise acesta din urmă, după ce tabloul se adjudecă pe seama amatorului.
«Sunteţi fericit Domnul meu, căci sunteţi mai bogat decât mine, altmintrelea num’aşi fi oprit mai jos de 1.000 de guldeni.»
Acest tablou eră un original de Raphael.
Tradus din englezeşte de P. 6.
www.dacaromamca.ro
756
ALBINA
Şcoala română din Turtucaia.
ea.
urtucaia e un orăşel din Bulgaria cu aproape 8.000 de locuitori, din cari cea mai mare parte Români. Restul, Bulgari şi Turci.
Acolo există o şcoală românească. Nu se poate spune cu hotărîre când s’a înfiinţat Sunt autori cari afirmă că au auzit dela bătrâni
că ar fijveche de 100 de ani Ou mai multă siguranţă se poate urmări mersul ei de pe la anul 1864-Deatunci încoace se găsesc în arhiva ministerului de Culte nume de institutori cari au funcţionat acolo.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
757
Dela 1884 şcoala 8 condusă de d-1 G. Ionescu, ajutat de o învăţătoare şi un învăţător.
Ea se află instalată, cum se vede, într’un local foarte frumos, care a costat 50.000 de lei. In clasele ei capătă lumină şi se întăresc în cunoştinţa limbii româneşti vre-o 200 de copii români, băeţi şi fete.
------------------ R.
Reviste primite la redacţie.
in lunile Februarie şi Martie.
Amvonul, apare lunar în Bucureşti. Abonamentul 4 lei pe an. No. 11. An. IX, Februarie 1907,
Agricultorul, apare de două ori pe lună în Cernăuţi (Bucovina). Abonamentul 4 coroane pe an. No. 4—5 An. IV 1 Martie 1907.
Amicul agricultorului, apare de două ori pe lună în Bucureşti. Abonamentul 10 lei pe an. No. 3 An. XVIII, 10 Februarie 1907.
Bunul econom, apare în fiecare Duminică în Orăştie. Abonamentul 5 coroane pe an. No. 7, No. 8 şi No. 10, an. VIII, dela 3, 10 şi 24 Martie 1907.
Buletinul socieţâţei de ştiinţe, apare în Bucureşti. Abonamentul 25 lei pe an. No. 5 şi (î. an. XV. Septemvrie - Decemvrie 190G.
Buletinul Camerei de Comerţ şi industrie din Constanţa, apare de două ori pe lună. Abonament 6 lei pe an. No. 24 dela 15 Martie 1907. Călăuza sanitară, apare de două ori pe lună în Bucureşti. Abonament
5	lei pe an. No. 3, an. IX, 1 Martie 1907.
Câmpul, apare odată pe lună în Bucureşti. Abonament 5 lei pe an. No. 2, 4, an. IX. Februarie 1907.
Cultura română, apare lunar în Iaşi. Abonament 8 lei pe an. No. 4, an. IV. Februarie 1907. No. 5, Martie 1907.
Cetatea Neamţu, apare de două ori pe lună în oraşul Târgul Neamţului. Abonament 5 lei pe an. No. 7, an. I, 15 Februarie 1907. No. 8, 1 Martie 1907. No. 9—15 Martie.
Curierul băncilor populare din România, No. 1, an IV. Ianuarie 1907. Comoara satelor, apare de două ori pe lună în Bucureşti, abonament
6	lei pe an. No. 5-6, an. II.
Convorbiri, apare de două ori pe lună în Bucureşti. Abonamentul 12 lei ps an. No. o şi 6 dela 1 şi 15 Martie 1907.
Curierul temperanţii, gazetă rusească, care apare in Petersburg, ese odată pe lună. No. 146 pe Februarie 1907.
Economia, apare lunar în Caransebeş. Abonament 4 coroane pe an. An. III No. 3, 16 Februarie 1907.
Junimea literară, apare odată pe lună în Suceava (Bucovina). Abonament 6 coroane pe an. An. IV. No. 3, Martie 1907.
Eastond ortodox, apare de două ori pe lună în Piteşti, 6 lei pe an. No. 1—4. An. VI. Ianuarie şi Februarie 1907.
Răvaşul, apare în Cluj odată pe săptămână. Abonamentul pe an 6 coroane. No. 9. an. V, 2 Martie 1907.
Revista idealistă, apare odată pe lună în Bucureşti. Abonamentul 25 lei pe an. An. V. Tom. I. No. 2. Februarie 1907.
Revista de medicină veterinară, apare odată pe lună în Bucureşti Abonamentul 10 lei pe an. An. XX. No. 1, Ianuarie 1907.
Românul politic— literar — religios, apare Duminica în Bucureşti. Numărul 40 de bani. No. 3—6. Tom VI. Februarie 1907.
www.dacaromanica.ro
758
ALBINA
Revista noastră, apare de două ori pe lună în Bucureşti. Abonamentul 5 lei pe an. No. 5, 1 Martie 1907.
Revista generală a învăţământului, apare odată pe lună în Bucureşti. Abonamentul 10 lei pe an. No. 8. An. II, 1 Martie 1907.
Revista viticolă, horticolă .şi agricolă, apare de două ori pe lună în Bucureşti. Abonamentul 10 lei pe an. No. 21—22. An. XI. 15 Februarie 1907.
Răvaşul nostru, apare lunar în Bucureşti. Abonamentul 5 lei pe an. No. 6—7. An. I, Decemvrie 1906 — Ianuarie 1907.
Revista literară şi politică, apare de 3 ori pe lună în Bucureşti. Abonamentul 20 lei pe an. No. dela 2 Martie, an. XXVIII.
Revista farmaciei, apare Odată pe lună în Bucureşti. Abonamentul 12 lei pe an. No, 1—2. An. XIX. Ianuarie şi Februarie 1907.
Spre lumină, publicaţie scoasă de un comitet de elevi, apare lunar în. Iaşi. Abonamentul 2 lei pe an. No. 4. An. IV, Februarie 1907.
Şezătoarea săteanului, apare odată pe lună în Târgul-Jiu. Abonamentul o lei pe an. An. IX. No. 1, Ianuarie 1907. No. 2, Februarie 1907.
Ţara noastră, apare săptămânal în Sibiu. Abonamentul pe au 4 coroane. No. 8. An. I, 18 Februarie 1907.
Viaţa românească, apare odată pe lună în Iaşi. Abonamentul . . pe an No. . . pe Martie 1907.
Viaţa literară şi artistică, apare odată pe săp'ămână în Bucureşti. Abonamentul 5 lei pe an. No. 7. An. I, 25 Februarie 1907. No. 9 dela 11 Martie.
Viitorul, apare de 24 de ori pe an în Bucureşti. Abonamentul 6 lei pe an. No. 12—13 dela 15 Februarie 15 Martie 1907.
Cronica Săptămânii-
= Sâmbătă 7 Aprilie, fiind aniversarea naşterii M. S. Regelui, se va oficia un Te-Deum la Mitropolie.
= In cursul acestei săptămâni d. profesor Mrazec, ales membru al Academiei, a ţinut cuvântarea sa de recepţiune în mijlocul învăţatei adunări. Subiectul a fost: «Formarea zăcămintelor de petrol în România».
= In «Monitorul Oficial No. 3 dela 4 Aprilie 1907, s’a publicat lista color cari au reuşit la examenul de învăţător ajutor în 1904, cum şi lista locurilor vacante unde urmează a fi numiţi. Tot acolo se dau următoarele lămuriri:
«Aceşti ajutori de învăţători vor fi nnmiţi, pe ziua de 1 Sep-vrie cu titlu provizoriu la posturile vacante.
«Numirea se va da mai întâiu acelora cari vor cere locurile unde erau în momentul examenului de capacitate, dacă acele locuri nu sunt astăzi ocupate de titulari; iar în urmă cei rămaşi vor fi numiţi în ordinea clasificaţiei.
«Spre a se putea da curs acestei dispoziţiuni, toţi ajutori învăţători reuşiţi la examen sunt invitaţi ca, până în ziua de 1 Iunie 1907, să înainteze ministerului cererile lor, în cari să specifice şcolile ce-şi aleg în ordinea de preferinţă, inserând în petiţie cel puţin 10 locuri.
«Acei cari vor voî să fie numiţi la şcoalele de cătun, la cari funcţionau în momentul examenului şi dacă astăzi sunt vacante, nu vor cere decât acele şcoli.
«Posturile II nu vor putea fi ocupate decât de femei. Orice
www.dacoromanica.ro
ALBINA
759
cerere venită după termenul fixat mai sus, nu se va mai luă în seamă».
= Mişcările ţărăneşti sunt acum potolite peste tot. Ştirile primite la Ministerul de Interne din diferite judeţe arată că in-voelile au început a se stabili între săteni şi proprietari sau a-rendaşi. In multe părţi au şi început munca câmpului.
D. I. Kalinderu a primit din mai multe comune de pe Domeniile Coroanei telegrame sau scrisori prin cari locuitorii îi aduc la cunoştiinţă că în acele comune nu s’au produs neorânduieli şi mulţumesc pentru buna îngrijire ce le-a arătat totdeauna Ad-ministraţiunea Domeniului.
In legătură cu această chestie, atragem atenţia cititorilor noştri asupra circulării pe care o publicăm în No. de faţă şi în care d. Administrator al Domeniilor arată agenţilor normele ce sunt de urmat în aceste momente ale reînceperii muncilor plugăreşti.
Fapte de felul celor petrecute în comunele de pe Domeniile Coroanei s’au petrecut şi pe proprietăţi particulare. Astfel, primim dela un corespondent din comuna Bucşan (Dâmboviţa) ştirea că sătenii de acolo şi-au manifestat dragostea către proprietarul moşiei d. Dalles printr’o frumoasă scrisoare.
Asemenea in comuna Coteana (Olt) s’a format un comitet care a luat măsuri ca să apere clădirile proprietăţii şi au stat gata chiar cu armele de ar fi fost nevoie. Silinţile lor n’au fost zadarnice : liniştea a domnit acolo. Aceasta a făcut pe arendaşii moşiei de au oferit comunei sume de douăzeci mii lei.
= In ziua de 2 Aprilie un foc groaznic a izbucnit în oraşul Bârlad. Au ars multe case. Sunt pagube mari.
Din ţări streine.
= Românii din Transilvania şi celelalte provincii din Ungaria au îucepnt să protesteze prin diferite adunări în contra proec-tului de lege al ministrului Appony, care vrsa să se amestece în administraţia şcoalelor întreţinute de comunităţile româneşti.
= Regele Italiei a făcut o călătorie în Grecia.
= Pe linia dintre Vârciorova şi Budapesta un tren a deraiat. Au fost mulţi răniţi şi câţiva morţi. Intre aceştia au pierit şi soţii Gr. Olănescu din România.
= Din China vine ştirea că domneşte acolo o foamete cumplită. Mii de oameni mor pe fiecare zi.
= Sârbii tăgăduesc că ar fi ţinând cu cheltuiala lor bande armate in Macedonia.
= Un mare cutremur a distrus câteva oraşe din Mexico (A-merica).
= Regele Angliei şi al Spaniei s’au întâlnit în oraşul Carta-gena (Spania).
Informatiuni.
J
Biblioteca Liceului Lazăr e deschisă publicului, dela orele 8 până la 10 seara, în toate zilele de lucru.
----- --------------
www.dacaromanica.ro
760
ALBINA
PA(i/HA GLUMEAŢĂ
i* ^
Qeambaşul isteţ.
—	Ce fel? aşa cal vrei să-mi vinzi? Nu vezi că-i numeri coastele ?
—	Mă rog, poftiţi, puteţi să i le număraţi şi veţi vecleâ că nu-i lipseşte niciuna.
CORESPONDENŢĂ.
D-lui P. Br. Greci. — Ne-aţi scris cerându-ne sfaturi pentru a se lecui «alunele negre.» Medicul la care ne-am adresat ne spune că de obiceiu prin acest cuvânt se înţeleg nişte formaţiuni din naştere cari nu trebuesc vindecate, fiindcă ar trebui să ardem pielea ca să le distrugem şi ar rămânea mai disgraţios decât sunt alunelele.
Dacă cumva aţi înţeles altceva prin expresia de care v’aţi servit, scrieţi-ne desluşit şi vom cercetă.
----- —
www.dacoromanica.fo
„S T E A U A“
Societatea sSteaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot n-dresă d-lui Spini C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.—Vicepreşedinte, Sara Şomuneseu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şco Iar. — Membrii: Petre Gârbovieeanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Diniitrescu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; 31. Ylădescn, Ministru, profesor universitar; Orisin S. Xcşoeseu, administrator al Casei Şcoa/elor, profesor secundar; Pim. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneştcnnn, inginer de mine; Preotul econom Const Ionescu, profesor secundar; Const. Alexaudrcsca, institutor
Kembri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
D-l Alexadru G. Mateescu, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 1 leu ; Păun Presadă, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 1 leu; Gh. Preclescu, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 1 leu; Alex. Gh. Mateiu, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 1 leu; I. N. Predescu, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 1 leu; G. N. Ioan, cpmuna Păcureţi, judeţul Ialomiţa, 1 leu ; Anton Bală, comuna Păcureţi, judeţul Prahova, 2 lei; Fh. Popescu, Bulevardul Carol 75 (Bucureşti), 2 lei; Dr. Const. Jornescu, Calea Grivi-ţei 5 (Bucureşti), 2 lei; Inginer L. llenghele, str. Dim. Racoviţâ 13iBu-cureşti), 2 lei; Căpit. N. Popescu, B-dul Carol 76 (Bucureşti), 2 lei; Ni-col. V. Ionescu, B-dul Elisabeta 24 (Bucureşti), 2 lei; Dira. I. Constan-tinescu, proprietar (Drăgăşani-Vâlcea), 2 lei; G. Popescu, agenţii Băncii Naţionale (Roman), 2 lei; Ecaterina M. Popescu, institutoare, str. I. C. Brătianu (Caracal), 2 lei; Locot. Jacques Gorjan, str. Clopotarii Noi 88 (Loco), 2 lei; O. Naeian, str. Luminei 20 (Loco), 2 lei; Jan Niculescu, str. Cantacuzino 49 (Loco), 2 lei; Filon Th. Mitrescu, str. Teilor 230 (Loco), 2 lei; P. Ionescu (Sincai), str. Heliade, 2 (Loco), 2 lei; N. Moi-sescu, str. Uranus 10 (Loco), 2 lei; D-na Ana Gr. Mancaş, str. Liber-tăţei, 8 (Târgovişte), 2 lei; Elevele cl. IV-a şc. primară No. 1 de fete (Târgovişte), 2 lei: D. Athanasiu (Târgovişte), 2 Iei; G. Pârvulescu (Târgovişte), 2 lei; Arhim Ziticariu, M-rea Râşca (Suceava), 40 lei; Ieromo nah Teodorit M. Dimitriu, M-rea Râşca (Suceava), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 427, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.111 lei.
(Va urma în numărul viitor).
www.dacoromamca.ro
!oan M. Popescil din Căciulaţi intelo şcoalei comuna Cocioc
X*Gri s.
’* ţarea unei biblioteci populare pe lângă
_	---.pina, compus din :
Preşedinte, ]{. P. Hăşdău.
Membri: I. T. Ionescu, primarul oraşului Câmpina.— Dr. S. Aisinman şi L. Vinlcler, directorii soeietăţei «Steaua Română».— G. Slefănescu, exploatator de petrol şi fost primar.—H. F. Brami şi inginer C. Mircea, directorii soeietăţei «Câmpina-Moreni».— Dr. N. Riibcin. — Avocatul G. Dumitrescu şi C. R. Bărbăcioru, cel d’întâiu jurisconsult, şi .cel de al doilea inginer şef la soc. «Steaua Română». — D. Şlefănescu, judecătorul de pace, al pl. Prahovei.— Ing. G. Ciobanii, preşedintele Uniunei maeştrilor sondori. — Inginer sondor P. H. Paul şi directorul şcoalei de băeţi An. Scripcă, casier şi bibliotecar.
fac un călduros apel la librarii, editorii şi autorii din ţară, ca să dărueaseă bibliotecei: cărţi, reviste, etc, care ar puteâ ajută la luminarea mulţimei din acest centru al industriei petrolifere.
Toate cărţile pe cari d-nii librari, autori, editori şi voitori de bine, ar voi să le dea pentru această bibliotecă, sunt rugaţi să le trimită Administraţiei revistei noastre Str. Mântufeasa tio. 9, Bucureşti, pe care comitetul do maţ sus, a îosărcinat-a cu strângerea cărţilor ce se vor dărui.
jud. Ilfov
prin Gara
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul LondYa. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Machintosh Bale.	
6. 1, tlosclicn . , .	
Vicontele Duncanmin . . ,	
E. W. H. Barry . .	n
Roberl Ilamilton bang	
Demetre de Frank ....	Viena
P. .Va vil le		Paris
Ad. Vernes		
Directori:
I C. A. Stolz j E. E. Goodwin. Censori: foan Kalimlcru, Demetru luau Gliika şi Arthur (freen.
Sediul social:
. Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-irhe-
„NdŢIONdLd“
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUG'JREST Capital în acţiuni întreg vărsat in
aur...................Lei	2.000.000
Fonduri de reservâ compuse din prime
şi daune..............>	3	955 688 7!‘
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.8.
Total	în	aur Lej	7.052.531.36
Daune	plătite	.	.	.	Lei	33.000.000
Vice-preşedinte A. Băicoianu.
Dir. general E. Grunwald. „naţionala" asigură contra in ceaiului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiunile obişnuite ca: «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
>	■<» »» ♦»	4»—-♦
Inst. de Arte Grafice Carol Odbl S sor Hasidescu, Str. Doamnei 16.—18.500
www.dacoromanica.ro