No. 21 18 Fkvruauie 1907, Li . Am.X. Apare în fiecare IDuminecă COMITETUL UE REDACŢIE ION KALÎNDERU P Gârboviceann A P, Dulfu Q. Coşbuc V. S. Moga G-)P V Năsturel N. Nicolaescu Gb. Adamescu Gr. Teodossiu i. Otescu v C. C. Pop- Taşcă. Redacţia şi AdminisWWW dwCOrOjmSimifiS.fOSa' S —Bucureşti. Jtoua Parfumeric şi Droguerie Medicinală TGMA p'RĂTUlXSeU Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. Oferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi de quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestiee higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, Ihermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru inenagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li* monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muşlaruri, precum şi lelurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiudin ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, so-luţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment de cauciucăric şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tifoane, gulhapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermomotre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază in orice parte a Ţărei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. 52-17 www.dacoromanica.ro Anul X No. 21. 18 Fevruarie 1907. Albina Revistă Enciclopedică populară f/ <%;•* Abonamentul !n ţară pe an I*el 8 I Abonamentul în străin, pe an lei t » » » 6 luni » 8 I Un număr.............16 bani Pentru anuneiurl 1 leu linia. Miea publicitate, 5 bani euvântul. Manuscriptele nepublicate se ard. SUMARUL*: Mihail Sadoveanu, Peste munte (povestire).— Sofia Nădejde, înstrăinat. — Cărţile poştale. —H. fiico/aescu şi Q. Stoinescu, Lucrările de primăvara pentru cârmuirea stupilor.— Din istoria sfintei episcopii a Dunării de jos. — Activitatea societăţii «Ţesatoarea» in 1905 —1*106. — Dr. Lux, Pier de frig jivinele stricătoare? — Şezători literare. — Do pe Domeniile Coroanei.-Carducci.—Pentru băncile populare. — Informaţiuni. — Rugăciunea calului către stlpân.—Mulţumiri.— Apeluri. -Poşta redacţiei. Sfaturi practice: Când copiii au pojar.—De ce se strică dinţii. Ilustraţiuni: Fagure cu puet des ; —Fagure cu puet împrăştiat. — Faţada Catedralei din Galaţi; — Capela din Palatul episcopal din Galaţi; — Palatul episcopal din Galaţi; — Vederea laterală a Catedralei din Galaţi. — Giosue Carducci. PESTE JL4! TJ UNT T IE. t/5”^ upă ce am dormit în odaia curată a arhondaricului, cu ziduri groase de şase palme, ziduri de cetate, după ce, peste noapte, am fost deşteptat de sunetele clopo-telor, in’am trezit în lumina mare a soarelui, care nă- To văleâ pe ferestre. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericei aceleaşi cercuri, aceleaşi săgetări învălmăşite, cu dulci ţîrîiri cristaline. In balcon năvălea răcoarea şi mirosul aspru al pădurii. Ne gândim la plecare. Fratele Costaclie, portarul, îşi în-chipue că am uitat de cele zece ouă clocite pe cari ni le-a dat în ajun, de bine ce am intrat într’un sfânt aşezământ; se gudură iar în jurul nostru, cu adâncă smerenie, cu mâinile pe piept: «Voiţi să treceţi muntele la Agapia? Apoi nu-i cine să vă ducă... Eu aşi putea merge, dar altcineva n’are... — Bine, zic eu, atunci să ne călăuzeşti dumneata...' Cuviosul ne ocoleşte, ca şi cum ar voi să ne dea un asalt, se scarpină în cap pe sub coraanacu i soios, îşi ridică ochii la cer şi oftează din greu. îşi încrucişează mâinile pe piept, se frânge din şale, ne priveşte pieziş: «Apoi să vă spun, cucoane, — îşi flueră el vorbele, — eu www.dacaromamca.ro 538 ALBINA aici, leafă n’am ; stau pe mâncare numai... Şi altcineva care să vă ducă nu-i... Zicea şi părintele egumen: Du-te,c’ausă aibă grijă boerii să-ţi dea de mâncare ş’un bacşiş bun...» Ne priveşte cu ochii lui ascuţiţi şi aşteaptă hotărîroa noastră. «Bine, să mergem... — Apoi da, să mergem, oftează fratele. — dar mi-a spus părintele egumen... Mia spus... Eu leafă n’am... Mi-a spus de-un bacşiş bun... Mă gândesc că chiar acuma, înainte de plecare... Ştii, altcineva n’are cine vă duce. ..» Şi pe urmă — şopteşte el tainic — eu cunosc bine pe maica Arhondară dela Agapia!..» Mă stăpânesc încă îndeajuns. Ii răspund foarte lămurit, zâmbind: «Foarte bine, îţi dăruesc cele zece ouă clocite pe cari ni le-ai dat eri!» Parc’aşi fi zis: «Piei, Satano!» Intr’o clipă cuviosul s’a făcut nevăzut în vizunia lui. Dar ca şi un diavol amăgitor, nu trecu mult şi îşi întinse spre noi gâtul din umbra unui colţ al turnului, cercetându-ne. 0 clipă am avut gândul să-l zdrobim, să-l trecem la cele veşnice, — dar după privirile noastre şi după câteva vorbe tari a înţeles cuviosul frate ce avea de înţeles, — şi a pierit iar în întunericul lui. * Egumenul, acuma, eră destul de încurcat. N’aveâ pe cine să ne dea călăuză. Se sfătui cu doi călugări, şi par’că luă o hotărîre, dar par’că cam stânjenit. I-ain înţeles îndată stan-jenirea când am văzut că se apropie de noi călăuza. Un călugăr se apropie, — şi dintr’odată re izbi înfăţişarea de bufniţă, cu ochii şterşi. Două mustăţi rare, ţepene, lăsate peste o bucăţică de barbă ciufulită. După ochii şterşi, părea un om tare sărac cu duhul. Ne privi zâmbind şi, la întrebările nostre, răspunse repede cu un ton subţire ca de copil. 11 chemă Ionaftan. Vorbea aşâ de blajin şi ne privea aşâ de limpede cu ochii lui şterşi, albaştri! Eră un biet suflet simplu şi nevinovat, care nu cunoştea răutăţi, care nu ştia să se prefacă: ne zâmbea cu toată dragostea şi ne răspundea cu toată inima. Mi-am adus aminte de stânjenirea egumenului că ne dă o asemenea călăuză. De bună seamă că părintele Ionaftan, între tovarăşii lui întru Christos, eră socotit de cel mai prost şi pus la muncile cele mai grele. Părintele egumen voiă poate să aibă mândria să ne dea pe un om foarte ager, ca fratele Costache, portarul, care ştie cum se vorbeşte cu lumea! îndată ce trecurăm pârâul din preajma mănăstirii, intrarăm în pădure. Părintele Ionaftan îşi încovoiă trupul slab şi începu urcuşul prin umezeala desişurilor, păşind rar şi regulat, svârlindu şi din când în când pe umeri pletele lungi şi negre. îşi ţineâ ridicat capul, şi priveâ pe sub sprince- www.dacoramamca.ro ALBINA 539 nele mari ca pe sub un cozoroc;—la fiecare pas, îndesat şi sigur, punea şi băţul lung înaintea lui. Suia ciobăneşte, îndată m’am gândit să-l întreb despre trecutul lui. «Părinte Ionaftan, de unde eşti dumneata de loc? — Eu îs din Bucovina, răspunse el încet, cu glasu-i de copil, şi-şi întoarse spre noi privirile blajine, albastre, şi ne zâmbi cum ai zâmbi unui frate iubit. Tata-i primar acolo, într’un sat. — Şi de ce te-ai făcut călugăr ? ... — Apoi eu am fost întâiu cioban la oi, la Broşteni; şi pe urmă m’am gândit să mă călugăresc... Aşa mi a venit mie... In sat nu-mi plăcea..., nu-mi plăceâ nici jocurile, nici bătăliile, nici nimica... La mănăstire îmi place slujba: se face mai frumos decât în sate... îmi place s’aud cum cântă, şi când sună clopotele... Ş’aici, pe urmă, nu te ştie nimeni, .şi-i tare frumos ! ... — De mult te-ai călugărit?... — Apoi or fi doisprezece ani... Şi de cinci ani sunt la Săhăstrie... Uite, colo-i biserica mea... Acu nu se vede, da de sus are să se vadă... Tare-i mândră, şi mi-i dragă... In fiecare zi mătur şi grijesc... Ş’apoi vine de face slujbă, şi eu trag clopotele... Eu îs la ascultare, nu ştiu să cetesc, da tare-mi place s’ascult cum zice din cărţi... Părinţii cetesc cam repede, da acum am început a înţelege...» 11 întreb cum trăeşte acolo, ce mănâncă, dacă nu i-i frică în singurătatea şi-n pustiul acela; şi cu acelaş zâmbet de frate ne răspunde simplu. «Nu mi-i frică... De cin.ci ani trăesc acolo, şi-n fiecare dimineaţă viu la mănăstire, aici, şi-mi iau tainul... Şi vara, şi iarna... iacă, numai cu beţişorul ista... Şi pe urmă stau singur acolo, — şi să vezi ce frumoasă-i mănăstirea dela Săhăstrie!... Da acu s’a mai îndeşit lumea, că tae lemne cu ferăstrăul în munte... şi face huet... Stau singur acolo, şi-mi aduc aminte de slujbă, cum citeşte, cum cântă, — şi pe urmă, când vine vremea, mă sui sus şi trag clopotele... şi s’aude departe, departe prin munte... Este acolo un clopot care mi-i drag, că sună tare mândru... In suişul repede, trecem şi prin umbră jilavă şi prin poeni pline de soare. La umbră tufe mari de feregă par’că tresar printre brazi, în buchete frumos orânduite, ca ’ntr’un pahar. Iar în strălucirea soarelui, prin iarba deasă, un miros fin, care pluteşte cu căldură şi lumină par’că, în aerul neclintit, fără cea mai slabă adiere de vânt. Şi sunt atâtea colori stropite în juru-ne, în cât deodată îmi aduc aminte de minunatul vers al poetului: Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare... v.' Când ajungem în poiana de sus, facem un popas de jumătate de ceas. De-acolo, în ceaţă albastră, se văd valurile www.dacaromamca.ro 540 ALBINA munţilor, tot mai desluşite cu cât se apropie, tot mai pline de grelele şi întunecatele podoabe ale codrilor. Şi călugărul lonaftan ne arată într’un ochiu de verdeaţă Săhăstria lui, albă, în umbra întunecată care o împresoară, rămâne-după aceea tăcut privind-o aşâ, cu dragoste, de departe. De-odată îşi întoarce spre noi ochii buni. Şi ne’ntreabă dintr’odată: «Da pe-acolo, pe la Bucureşti, mai este vre-un volintir? — Nu, nu mai este. Da de ce ’ntrebi?.. — întreb, că dela ei zice-că au rămas îngropate multe comori pe-aici... — Şi vrei să dezgropi o comoară ? — Da. — Ce să faci cu dânsa? — Apoi aşi vrea să dezgrop o comoară, ca să acoper mănăstirea... că acoperişul a început a se strică de vechime... Dar dacă nu mai sunt volintiri ce să fac?., tot o s’o acoper: am să umblu cu milostenie... Păcat să se strice aşâ locaş sfânt...» , Tace apoi, în mângâierea soarelui, un răstimp. Stând aşâ bag de seamă că părintele lonaftan e foarte curat îmbrăcat, deşi pare a fi cel mai horopsit dintre călugării dela Secu. Sub mantia neagră de deasupra, văd o cingătoare de piele care se închee sub o placă frumoasă de onix, legată în flori de argint, II întreb de unde are aşâ cingătoare. «Apoi asta, zice el cu glasu-i de copil, a fost a unui popă; popa a dat-o unui călugăr, şi călugărul a vândut-o unui flăcău dela fabrica de lângă Săhăstrie; iar eu am cumpărat-o cu opt lei dela flăcăul acela... Apoi de-acîi, dela mine n o mai ia nimeni, cu dânsa am să mor... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, e ca un odor pe lângă om...» Se ridică, cu braţul lui lung şi subţire: «Apoi de-acîi să mergem...» Rămâne un timp uitându-se peste codri, spre chinovia lui singuratecă unde trăeşte de cinci ani de zile, prin vijelii şi viforuri; după aceia rupe un fir din iarba deasă din juru-ne, un fir c’o floricică roşie de cuişoară, îl miroase, ne zâmbeşte şi zice: «Haid9in...» Cu firul de cuişoară în mână porneşte înnainte, îl ţine cu două degete în sus, lângă obraji, par’că ar fi «un odor»; îşi zvârle din când în când pletele lungi, negre pe spate, calcă cu paşi regulaţi, săltaţi; şi pe sub bolta deasă de brazi, printre piatra dreaptă şi naltă, printre trunchiurile căzute, de vijelii ori de trăsnete, pe lângă izvoare reci ca ghiaţa, limpezi parc’ar fi lacrimile pădurii, coborîm repede spre Agapia. Părintele lonaftan murmură pe gânduri, apoi îngână în-tr’o cântare slabă, tremurată, frânturi din liturghie. Din când în când întoarce spre noi capul şi ne zâmbeşte cu bunătate. _____________ Mihai! Sadoveanu. www.dacoromamca.ro ALBINA. 54 L înstrăinat. f®w*A^j?asile e acum fecior în rând cu flăcăii din sat. La horă toţi ochii se ţinţesc asupra lui: «Mândru fecior are baba Anica !» «Şi cuminte şi harnic», adaugă nevestele. Vasile e ’nnalt, voinic cu părul castaniu şi cu faţa roşcovană. Numai în frunte se vede albind un semn lăsat de copita unui cal. Moş Sandu, un moşneag verde încă, şi mătuşa Anica, măruntă, dar iute la trebi, aleargă în toate părţile ca argintul viu, se mândreau mult cu Vasilică al lor. Numai ce-i auzeai : — Vasile al nostru, n’are păreche ’n sat şi nici prin pre-jur. Unde pune el mâna, pune şi Dumnezeu mila. Coseşte într’o zi cât altul în trei. — Vezi să nu-1 deochi 1 face moş Sandu bocănind cu «nghea luleaua stinsă. — E tare de înger. Numai de ar aveâ noroc. — Să-l vedem cu armata făcută şi 'nsurat; atunci, la Tuptul fierului, s’alege. Fie bărbatul cât de dibaciu, dacă nu nimereşte femee iconoamă şi muncitoare, în zădar. De ar aduce gospodarul cu carul şi femeea să răsipească cu pumnul, tot nui Doamne ajută. — Şi mai lasă cioancă din gură, să vorbim de una de alta. — Păi, vorbeşte ; doar te-auz. Ce te legi de luleaua mea? — Am ochit o feţişoară coz. — Ai ochit tu, numai trebuie să-i placă şi lui. A zi s’a supţiat lumea, nu-i cum o ştii pe vremea ta. — Ce, adică, nu ţi-am fost pe plac? M’ai luat cu ochii închişi ? — Nu te-aprinde, babo. Mi-ai plăcut. Aşa a voit D-zeu, că s’a nimerit să fie şi voea părinţilor. Acuma e altfel. — Poate să fie. Dar Vasilică o să m’asculte. Fata e frumoasă, cuprinsă, gospodină şi... — Ei, ajunge. Zi c’ai nimerit-o grasă, lăptoasă şi seara de vreme acasă. — Eu nu fac doar ca tine. Ii port grije. L’am făcut om di’ntr’o gujulie numai. — Adică mie nu mi-i drag? Cât am şi cât string o să iau cu mine ’n groapă? www.dacaromamca.ro ALBINA f>42 — Şi dacă n’o să iai? Ce folos că nu faci regulă cum dă legea? Munceşte de mic la casa noastră şi, Doamne fereşte de moarte, n’are, el, nici un drept. — Munceşte, dar l-am crescut, l-am învăţat şi cine ar cuteză să-l scoaţă din drepturile lui? Eu n’am rude. — Ei 1 Hei ! se găsesc ele rude. — Să-l văz cum urmează cu armata. Unii nu iau drumuri bune. Dacă s’o şti el stăpân pe avere, ce-i mai pasă de noi? — Vorbeşti ca să nu taci. Băiatul e suflet bun, cunosc eu la oameni, nu ’nzădar au trecut atâta amar de ani peste capul mieu. E păcat să-l laşi pe drumuri. — Cum să-l las? Nu ştie un sat că l-am crescut noi de mic? N’am hârtie dela maică-sa că mi l-a dat de bună voe? Tot ce am e al lui. Cine ar cuteză să se apropie? — Hei, moşnege, degeaba porţi cuşmă: nu ştii cum merg lucrurile în lumea asta păcătoasă. S’o găsi el o râe de rudă, care să-i dea brânci din averea muncită de noi şi de dânsul. — A zis ceva? — El n’a zis. Ce ştie el? — E greu, Anico, să lăsăm tot, când e munca în toiu~ De-ar fi la primărie, mâine aşi face hârtiile. Aşa vorbeau moşnegii într’o Duminică după amiază, stând la odihnă în pomăt sub un mâr rotat plin de roadă. — Mi se pune un junghiu drept în inimă, când gândesc c’ar puteâ luă alţii pământul şi pomătul unde el bietul munceşte de mic copil. — Năzărituri femeşti. Aşa te-am pomenit, vorbind în dodii, tot a reu, nu a bine. Hei, babo, sunt di’ntr’un soiu de oameni cu vac lung ; bunicul a trăit nouă-zeci de ani şi tata pe-aproape. — Zilele omului numai Dumnezeu le ştie. — O s’o facem şi asta. Multe-am făcut; numai copil din trupul mieu n’am putut avea. Şi moş Sandu oftă din greu. II iubeau pe Vasile; dar tot îi lipsea că nu-i sânge din sângele lui. — N’ai ce vorbi. Aşa a voit Dumnezeu. — Nu te supăra, zic şi eu. — Eu una ştiu : ar fi păcat să laşi băiatul pe drumuri. Priveşte: e raiu, nu «pomăt». La toţi oamenii omida a ros pomii, la noi îi vezi plini de roadă. Dar în câte rânduri nu www.dacoromanica.ro ALBINA 543 i-a curăţat şi cum n’a remas pom să nu-i presure o roată de cenuşe la rădăcină! Cum i-a dat lui prin minte ! —r Cum? O fi citit la carte. — Vezi. Asta-i: ziua munceşte, dar seara găseşte vreme de citit. Nu ca alţii de potriva lui, cari au uitat a se iscăli. — Are cap. — In armată o să se mai aeschiză la minte, poate o ajunge mai mare. — Se cere învăţătură păn’ s’ajungă căprar ori serjent. Nu merge cum crezi tu . . . II ciocănea baba destul pe unchiaş să Iacă o dată regulă cu băiatul; dar i-a fost de-a surda. — Las că fac, babo, fac; doar am încă de trăit, zicea, dar nu făcea. Eră ciudat la gând moşul. Vara zicea că n’are când, iarna că e vreme rea şi doar nu dau Turcii să plece la judecătorie şi să se înţeleagă cu vreun advocat. Vasile când îi vedea pe bătrâni zborşiţi, ştia că iar a fost cioandă între ei. — Dar lasă, mamă ; tata e voinic. Ce tot îl zoreşti? Un sat ştie că mă creşte de mic. — O să fac, dragă Vasilică, lormele; dar pe ’ncetul, nu dau Turcii. — Îndărătnic te-am pomenit şi aşa o să mori. — Fac, babo, las’ că fac, zicea moşul tot pufăind din luleâ şi stând lângă vatră pe-un scăunel cu trei picioare. Eră roş la faţă şi ochii păreau şi mai albaştri la flacăra vie a focului. Mătuşa Anica, de necaz, îşi aşeză ştergarul în jurul bărbiei şi pe urmă sfârâiâ şi mai râpede fusul, stând pe laiţa de lângă fereastra ce da în grădină. A-zi fac, mâine fac, păn’ Vasile a tras sorţii şi-a plecat la oaste. L-a petrecut baba Anica pănă hăt departe de sat. Când la despărţire, Vasile i-a sărutat mâna şi ea, cu lacră-mile în ochi, l-a sărutat pe frunte şi i-a zis: — Vasilică al mamei, să ne scrii cum îţi merge şi cum trăeşti. I-a dat un şervet cu chenar roş. La un colţ avea înnodaţi două-zeci de lei. — Tine, Vasilică, să ai de cheltueală că străinul nu te j 3 • ’ntreabă de ţi-e sete ori foame. www.dacoromamca.ro 544 ALBINA — Las’, mamă, mi-a dat şi tata. — Ia-i, că multe nevoi aruncă străinătatea pe om şi răi* e dacă n’ai cu ce le urni. Vasile eră de vreun an în armată. Scria acasă că-i merge bine şi toţi îs mulţumiţi de dânsul. Bătrânilor le eră greu de tot far de Vasile. Ales iarna, le veneâ peste mână. Moş Sandu se desvăţase de-a da hrană la vite, a le adâpâ, de-a merge la moară şi la pădure. Mereu îl pomenea pe bietul Vasilică al lui, care-i eră mâna cea dreaptă. — Hei, unchiaşule, ai dat de ziua necazului. Acuma vezi cât plătea băiatul. — Ba ce dat 1 — Vezi? E mai lesne, când ai cui porunci. — Ce să facem? Or trece şi ăşti doi ani: toate trec îrt lumea asta, de par’că nici n’au fost. Uit’te, mai eri am fost copil, tânăr, bărbat, şi iată-mă moşneag. — Vezi asta-i. Ţi-au cam slăbit balamalele, toată noaptea gemi. — Ei! Ţi s’o fi părând. — Şi când îi muri, tot o să zici că mi se pare........ Pe la Bobotează a dat un ger de crepau lemnele. Alt îngheţat şi ouăle corbului. Nu mai aveau nici ţandură de ars. Unchiaşul musai a trebuit să meargă la pădure. A plecat desdimineaţâ. Gerul în loc de-a slăbi, mai tare s’a înteţit, Scârţiâ zăpada sub copitele boilor, par’că mergeau pe criţă. Lui moş Sandu i se făcuse pletele ciucuri de argint. Abia i se zăreau ochii plini de lacrimi ca la un copil, de sub cuşma neagră miţoasă. Nu se da, mergea pe lângă boi, doar s’ar mai încălzi. Cum ajunse Ja pădure, încărcă remăşiţele de lemne ce aveâ di’ntr’o bucată de demult. N’a luat bucăturâ în gură; mămăliga se făcuse cremene; prin ea strălucea ghiaţa ca nişte bucăţi de sticlă. A plecat răpede îndăret: gerul nu-i da răgaz de stat. Ajunse acasă mai mult mort decât viu. Nici n’a mai desjugat boii, a trimes pe babă. Din gerul ăsta a căzut la zăcare cu tuse şi slăbiciune. Mătuşa Anica l-a discântat, i-a făcut oblojele, i-a dat ceaiu de soc şi de câte buruene mai ştiâ dânsa. In zădar, în două septămâni, s’a prăpădit. www.dacoromamca.ro ALBINA 545 Mătuşa Anica a scris băiatului. Apoi, de inimă rea s’a bolnăvit şi ea. — Nu mi-i că mor, părinte ; dar, vezi, nu m’a ascultat şi remâne băiatul, cum e mai reu. L-am crescut, mi-i drag ca al mieu şi, uit’te, de se iveşte vre-o rudă, îl lasă tot sărac. Am auzit că se laudă un nepot din’ Ghiculeşti că o să ia şi casă şi pământ, numai să închid eu ochii. D-zeu să-l erte, vezi ? Nu m’a ascultat. A-zi fac, mâine fac, şi, uit’te, nefăcut a remas. — Nu te supără, mătuşe, or mai fi vorbe. — Nu’s vorbe, părinte. A-zi se omoară om pe om pentru o aşchie de pământ. Ese băiatul din armată şi la ce bucurie vine ! Mor amărîtâ ! Azi of! mâne of, s’a prăpădit şi ea, par’că n’a mai fost. In septămâna luminată au îngropat-o lângă moşneag. Nepotul a făcut toate formele, a luat casa şi pământul în stăpânire. Când a venit Vasile, peste vre-o doi ani, n’a mai găsit nimic din gospodăria, pe care o întemeease cu atâtă dragă muncă. Nepotul dăduse cu chirie casa şi pământul. S’a uitat flăcăul cu jale la pomătul cu pomi albi de flori, sădiţi mai toţi de mâna lui. Un oftat adânc i a ridicat pieptul: «Biata mămucă, par’că-i spunea inima că n’aveam să am parte de averea asta». A doua-zi, Duminecă, s’a dus la biserecă, a luat două lumânărele de ceară şi le-a aprins la mormintele bătrânilor. Privind cele două cruci de lemn, par’că-i vedeâ pe cei înmormântaţi de veci sub ele. Două lăcrimi i se înşirară pe iaţă, când zise: «Fie-vă, ţerna uşoară. Eu plec în lume şi D-zeu ştie de-oiu avea parte să vă mai aprind luminiţi la mormânt». Primele cărţi po tale româneşti s’au făcut în anul 1873. Ele erau numai pentru interiorul ţării şi costau 5 bani. In 1879 s’au •emis şi cărţi poştale externe cari costă 10 bani. Din 1891 avem şi cărţi închise. Sofia Nădejde. Cărţile postate. www.dacoromanica.ro 540 ALBINA Lucrările de primăvară pentru cârmuirea stupilor. tupii au trebuinţă de mai multe îngrijiri potrivite cu timpQl şi cu felul uleiului. In cârmuirea lor, ne călăuzim de câtevâ reguli, care se potrivesc tuturor felurilor de uleie. Sunt însă şi lucrări care se schimbă după cum avem de îngrijit un uleiu sistematic orizontal, sau vertical, sau uleiu cu faguri nemişcători. Noi vom stărui mai mult la lucrările care le cere cârmuirea uleielor orizontale. Acestea sunt cele mai lesnicioase de îngrijit. îngrijirile ce urmează să li se dea se mărginesc la câtevâ lucrări cari au de ţintă să apropie roiul cât mai mult de felul lui de vieţuire în stare firească. Albinele sunt lăsate să-şi vadă de lucrările lor în pace, din primăvară pănă în momentul recoltei, care se poate face odată cu punerea lor la iernat. Lucrările de săvârşit la un stup orizontal se pot reduce la: 1) Lucrări de primăvară; 2) Lucrări de vară; 3) Recolta; 4) Lucrări de toamnă şi iernatul. 1. Lucrările de primăvară. Lucrările de primăvară se mărginesc la o singură cercetare amănunţită a fagurilor, mai ales a celor cu puet, şi la curăţirea şi umplerea stupului cu faguri clădiţi sau tipăriţi. Dacă am îngriijt ca iernatul să se facă în bune condiţiuni şi am lăsat din toamnă albinelor hrană din belşug, nu trebue să ne grăbim a face cercetarea de primăvară do timpuriu. Neajunsurile unei asemenea cercetări sunt multe. Stricând liniştea roiului, pricinuim mărirea căldurii din stup. Insă căldura nu se produce decât cu o cheltueală fără folos a hranei şi are de urmare întinderea ouatului peste puterile roiului. Dacă urmează o răcire a vremii, albinele sunt nevoite să-şi strângă grămada, părăsind puetul din margini, care piere. Dar urmarea cercetării timpurii poate fi mai rea. Albinele, scoase fără vreme din odihna de iarnă, se îndârjesc atât de rău, încât ne mai dându-şi seama la ceace fac, îşi ucid singure matca. De aceea nu e bine să facem cercetarea de primăvară decât după ce albinele şi-au părăsit repauzul de iarnă, iar culegătoarele au eşit 8—10 zile dearândul şi au început a căra păstură. Fiindcă stupii nu vor mai fi cercetaţi cu deamănuntul până toamna, când îi pregătim pentru iernat, cu prilejul cercetării de primăvară trebue să ne putem da seama nu numai de starea lor în momentul cercetării, dar de acum www.dacaromamca.ro ALBINA 547 să prevedem cum vor merge în tot cursul verii, adică dacă vor fi stupi buni, mijlocii ori slabi. La această cercetare trebue să fim cu deosebită luare a-minte la trei lucruri: la starea mătcii, la starea puetului şi la cătăţimea hranei. Hrana trebue să îndestuleze trebuinţele puetului, care sporeşte în fiecare zi, pănă la cules. Cu privire la matcă, nu e destul să dovedim fiinţa ei în stup, ci trebue să ne încredinţăm despre vârsta şi rodnicia ei. Arătări în această privinţă numai puetul ni le poate da, Felul şi mulţimea puetului şi chipul cum e împrăştiat în faguri ne vădesc destoinicia mătcii la ouat. De aceea cercetarea puetului are mare însemnătate. Numai după el, un stupar încercat cunoaşte decât preţ e un stup. Starea mătcii, a puetului şi cătăţimea hranei din fiecare stup în parte, sunt însemnate într’un caeţel. La cercetarea de primăvară se pot ivi următoarele cazuri: 1) Stup puternic şi bine iernat. Intr’o zi frumoasă, în care lucrătoarele ies în număr mare la cules, se cercetează ramele cu puet. Nici o urmă de mucegaiu nu se zăreşte. Albinele umplu 6—7 faguri. Hrana se poate socoti la 8—9 kgr. de miere. Avem înaintea noastră un stup puternic, bine iernat. Ouă şi puet des de lucrătoare, de toate vârstele, se întinde în roate pe mai mulţi faguri. Ouatul e regulat şi neîntrerupt. Stupul are o matcă rodnică şi tânără. Să privim în ziua următoare la urdiniş. Un număr mare de albine se îmbulzesc să intre şi să iasă. Multe aduc pâstură. Stupul e puternic. El va merge bine fără a mai fi trebuinţă să ne îngrijim de el pănă la recoltă. Dacă astfel se înfăţişează un stup, îl putem însemnă că e în stare foarte bună. 2) Stup slab dar bine. iernat. Să trecem ia un alt stup. E mai sărac în muscă decât celălalt; numai 3—4 faguri sunt Fagure cu puet des de lucrătoare. Matcă bună ouătoare. plini cu albine; dar au ouă şi puet des de lucrătoare. Pe fund sunt puţine moarte; fagurii nu sunt mucegăiţi şi au hrană din belşug. La urdiniş se văd mai puţine albine, care intră şi ies ; dar vădesc tot atâta hărnicie ca şi la stupul www.dacaromanica.ro 548 ALBINA dintâiu. Acest stup e slab, dar a iernat bine. Musca sa poate să se prăsească, fiindcă are o matcă bună ouătoare. 3) Stup cu puci rar şi împrăştiat. Un al treilea stup are puet de lucrătoare împrăştiat, ici şi colo câte o căsuţă că-păcită. Acesta e semn că stupul are o matcă rea, fiindcă ouatul său nu merge regulat şi fără întrerupere. Se mai poate ca stupul să fie atins de boala numită «putreziciunea puetului». Să stricăm un copăcel şi să încercăm a scoate dintr’o căsuţă cu un beţişor subţire, un căţel. Dacă se trage din năuntru o materie cleioasă, care se întinde ca un fir, putem fi încredinţaţi aproape pe deplin, că suntem în faţa acestei boale, nimicitoare a stupilor. Un asemenea stup, dacă nu e bolnav, trebuie cercetat din nou peste două săptămâni. 4) Stup bezmetic sau cu matca bătrână. Se poate ca la un alt stup să vedem mai puţin îndemn la lucru decât la alţii; cătevâ lucrătoare, care intră şi ies, par foarte puţin zorite. Fagure cu puet împrăştiat. Matcă rea. Din când în când, câte o lucrătoare iese, şi, în ioc s’o vedem întreptându-se grabnic spre cules, se învârteşte silnică împrejur, fără să ştie încotro s’o ia. O alta, care vine dela cules, pare că se codeşte să intre înăuntru. Să cercetăm un asemenea stup. Chiar în partea de sus a fagurilor nu dăm de nici o urmă de ouă sau de puet căpăcit. Iar dacă găsim puet, e numai de trântori, atât în căsuţele mari, cât şi în cele de lucrătoare, al căror capac e foarte umflat şi ieşit a-fară. După toate semnele acestea, stupul e sau bezmetic, sau are matcă prea bătrână, care nu mai poate face decât ouă de trântori. Cu toată neliniştea îndreptăţită ce trebue să ne-o insufle starea acestui stup, să nu ne grăbim a-1 osândi la pierzare, fără o nouă cercetare. Se poate ca ouăle şipuetul necăpăcit din căsuţele mici să fie de lucrătoare. Să ne însemnăm bănuiala ce o avem asupra acestui stup şi să-l cercetăm din nou după 15 zile. Dacă nici atunci nu găsim puet căpăcit de lucrătoare, judecata e hotărîtoare: stupul are o matcă care nu mai poate face de acum înainte decât ouă de www.dacaramanica.ro ALBINA 549 trântori, sau e chiar bezmetic; iar ouăle sunt făcute de câteva lucrătoare, care se străduesc în zadar să înlocuească matca pierdută. Cu acest stup nu se poate face altceva mai bun, decât să-l desfiinţăm, In unele cazuri însă, putem încercă să-I dăm o matcă, sau să-l ajutăm a-şi face singur alta nouă. 5) Stup cu puet de lucrătoare amestecat cu puet de trântori. Se întâmplă la alt stup să găsim puet mult de lucrătoare, copleşit de cel de trântori. Aceasta e semn că matca e bună, dar crescătorul a uitat în cuib faguri de trântori. Dacă puetul de trântori umple faguri aproape întregi, îi descăpăciin, îi scoatem din cuib şi-i aşezăm într’un capăt al stupului. Albinele vor aruncă afară din stup, căţeii de trântori; iar fagurii vor sluji pentru strânsură. Fagurii cu puet amestecat de lucrătoare şi de trântori sunt scoşi din mijlocul cuibului şi aşezaţi în lături. (Sfârşitul în No. viitor). N. Nicolaescu şi G. Stoinesen. Din istoria sfintei episcopii A Dunării de dos. piscopia Dunării de-jos a fost înfiinţată în anul 1864. In acea epocă Dobrogea nu eră încă alipită la patria mumă, iar teritoriul vechii Moldove se întindea şi dincolo de Prut. Eparhia acestei episcopii cuprin-deâ judeţele Ismail, Bolgrad, Covurlui şi Brăila, iar reşedinţa eră în oraşul Ismail. Pănă la această dată, judeţele basarabene ţineau de Mitropolia Moldovei, iar pentru gerarea imediată a afacerilor administrative bisericeşti funcţiona în Ismail o «consistorie duhovnicească». Celelalte două judeţe care se alipeau acum la noua episcopie fusese, în cursul vremii, alipite când la mitropolia Moldovei când la episcopia Romanului or a Huşilor ; iar Brăila ţinuse mult mai nainte de o mitropolie —desfiinţată—a Proilaviei care îşi avea centru chiar în oraşul Brăila. Istoria acestei eparhii este pe larg tractată într’o lucrare a diacomiluî A. Constantinescu, tipărită în 1906 sub titlul «-Monografia sfintei episcopii a Dunării de jos alcătuită la plinirea a 40 de ani de domnie a M. S. Carol /, Regele Româjiiei». De aci împrumutăm datele ce vor urmă. * www.dacoromamca.ro nry f'Vţţfif ■ Faţada Catedralei din Calaţi. (După planul Arhitecţilor Antonescu şi Burcuş) www.dacoromanica.ro Capela din Palatul episcopal din Galaţi. www.dacoramamca.ro 552 ALBINA Primul episcop al noei eparhii a fost P. S. Arhiereul Melchisedec Ştejănescu, cunoscut prin lucrările sale de cuprins bisericesc şi istoric şi prin activitatea sa ca membru al clerului înalt al Bisericii Române. El a păstorit aci din 1864 până în 1879, când a trecut episcop la Roman. In răstimpul acesta, anul 1878 aduce o schimbare importantă: Congresul din Berlin hotărăşte ca România să cedeze Rusiei cele trei judeţe ale Basarabiei. Tot atunci s’a realipit Dobrogea la patria mumă Aceste împrejurări aduc schimbarea cuprinsului eparhiei de care ne ocupăm : ea pierde două judeţe, iar reşedinţa se mută la 5 Octomvrie 1878 la Galaţi. Mai târziu, prin decretul domnesc din 16 Martie 187.) se alipesc la dânsa cele două judeţe ale Dobrogei : Tulcea şi Constanţa. Astfel episcopia Dunării de jos cuprinde azi judeţele Co-vurluiu şi Brăila, Tulcea şi Constanţa. Al doilea episcop al Dunării de jos a fost P. S. Iosif Gheorghian, actualul Mitropolit Primat al ţării, care a funcţionat din 1879 până în 1886.' In acest timp a trebuit să organizeze administraţia bisericească din cele două judeţe de curând intrate sub stăpânirea ţării. Multă silinţă a trebuit să se depună atunci atât de către şeful eparhiei cât şi de către pesonalul său de control pentru ca să se pună în bună stare localurile dc rugăciune din diferite oraşe şi sate şi să se alcătuească un cler convins de misiunea importantă ce i se încredinţase în Dobrogea. Din 1866, păstoreşte aci P. S. Par tenie Clinceni pănă in 1902, când este ales ca Mitropolit al Moldovei, iar în locu-i vine atunci P. A. Pimen Georgescu, actualul episcop. Amândoi aceştia au avut să urmeze mai departe începuturile făcute de premergătorii lor; atât unul cât şi altul au depus muncă şi stăruinţă pentru a aduce la îndeplinire ideile ce le aveau despre menirea cea adevărată a bisericii şi a clerului în mijlocul poporului. Intre cele mai recente măsuri luate de către episcopia Dunării de jos, vom pomeni : organizarea conferinţelor pro-topopeşti şi apoi a conferinţelor pastorale generale. In a-cestea din urmă preoţii se adună, desvoltă şi discută diferite subiecte privitoare la nevoile sufleteşti şi trupeşti ale poporului, la trebuinţele bisericii şi altele, ş. a. P. S. Pimen, dorind ca activitatea preoţilor la sate să www.dacaromanica.ro www.dacoromanica.ro Palatul Episcopal din Galaţi 554 ALBINA. meargă alături cu aceea a învăţătorilor pentru ca astfel să se îndeplinească progrese mai serioase în buna stare a locuitorilor, a luat măsuri ca relaţiile între aceşti doi factori ai des-voltării poporaţiunii rurale să devină din ce în ce mai strânse. Astlel, preoţii începură a deveni conlucrători harnici la cercurile culturale, ei îndemnară pe săteni să întemeeze bănci populare, etc. Vom vorbi într’un număr viitor despre diferitele aşezăminte de binefacere şi de cultură din cuprinsul eparhiei Dunării de jos. Pentru azi, ne mărginim a însemnă că episcopia este a-şezată într’un măreţ palat zidit într’una din cele mai frumoase poziţiuni ale oraşului Galaţi. început în 1897, el a fost terminat în 1900. De asemenea, în 1905 s’au început lucrările pentru clădirea catedralei episcopale din Galaţi. Punerea pietrei fundamentale s’a făcut în ziua de 27 Aprilie 1906 în prezenţa A. L. Regale Principele Ferdinand şi a Principesei Maria. Lucrările se urmează de atunci cu activitate. Activitatea societăţii „Ţesătoarea“ în 1905-1906. Societatea a căutat dela început mai mult să împartă fără nici o plată semânţă bună de gândaci de mătase. Ea a tipărit instrucţiuni, arătând că sămânţa se împarte fără nici o plată şi că cumpără gogoşi cu 2 lei kilogramul. In acest scop, societatea a lăcut contract cu o casă din Italia pentru exportul gogoşilor. In anul 1906 s’au împărţit în 2.015 comune, la 58.671 cultivatori, 333.330 kg. sămânţă. In aceşti doi ani societatea a format 275 cultivatori buni şi a înfiinţat. în 62 comune un tel de şcoli pentru această treabă sub conducerea învăţătorilor. La mănăstirea Văratec, 50 maici, lucrează sub conducerea d-lui dr. Ch. Drutzu, inspectorul şcoalelor de agricultură, la alegerea seminţelor Societatea a mai înfiinţat în str. Popa Lazăr, 4, din Bucureşti, o uscătoare mecanică de gogoşi de mătase. Tot aci s'a mai înfiinţat o şcoală de ţesătorie, după dorinţa M. S. Reginei. Şcoala este condusă de doamnele Zoe Râmnicianu, Alexandrina Gh. Cantacuzino şi d-ra Pani Seculici. Plantarea duzilor e de asemenea o grijă a societăţii «Ţesătoarea». In anul acesta se vor plantă, prin îngrijirea socetăţei, 100.000 duzh In aceşti doi ani veniturile societăţii au fost de 108.086, iar cheltuielile de 93.585 lei. www.dacoromamca.ro Vederea laterală a Catedralei din Galaţi. (După planul arhitecţilor) ţwi) .-IMTî 556 ALBINA Pier de frig jivinele stricătoare? ^âjjvomnul Cunisset-Carnot scrie lucruri nespus de frumoase şi WlvY de folositoare în ziarul francez «Le Temps» şi le-a dat tuturor numele de Viaţa la ţară». Ca pildă, vom arătă cam ce spune despre felul cum ji- '7$ vinelor nu le pasă de ger şi deci că reu facem gândin-du-ne că iarna aceasta grozava le-o fi stârpit. «Să mă ’nealţ cu ciobote lungi, tari în talpă, potcovite şi cu hacuri, să iau puşca şi la drum ! De eri a încetat ninsoarea, s’a înseninat. Soarele-străluceşte mai mare dragul, aurind totul, iar umbrele par albastre închis. Iată mă afară din sat. Par’că aşi ii la marginea unui pustiu. O fi pierit orice viaţă? Intâlni-voiu măcar o gujulie ? Voiu da măcar de-o vietate prin această nea groasă de o palmă ? N’orfi toate moarte, ’nnăbuşite, îngheţate? Tocmai iată un ţeran, vecinul mieu, aduce o roabă de paie din stogul din apropiere. E roş de frig şi de muncă. îşi şterge fruntea de sudoare. Intru în vorbă de ernile uşoare şi de cele grele ce-am apucat. La urmă, vecinul se veseleşte şi zice: «Dar fie! încaltea le-a venit gerul de hac jivinelor!» «Mă aşteptam. Totdeauna cred aşă ţăranii. Aşâ au zis părinţii şi strămoşii, aşâ zic şi ei. «Ca să lungesc vorba şi să-l luminez, mă fac a nu şti ce vietăţi îi place să boteze cu porecla de jivine. Se uită la mine cu mirare, dă din cap desnădejduit de lipsa de cunoştinţi la o albă-stritură ca mine şi începe să blesteme cu draci toate dihăniile mari şi mici, cari îi rod şi mănâncă roadele ogorului, frunzele şi poamele: chiţcanii, şoarecii, melcii, găinuşele (cărăbuşii), omizile, purecii de pomi şi, în deosebi, tot felul de gâze şi gândaci. Iar încheerea a fost «Bine c’a dat gerul! Or să’ngheţe în-vizuinile şi ascunzătorile lor şi-o să scăpăm de belea!» «Dar ia să vedem. Aşâ o fi oare? Nu cum-va toate vietăţile au mijloace de a se apără împotriva frigului şi a căldurei, cât şi ’npotriva altor primejdii ce le-ar ameninţă în ţara în care trăesc şi se înmulţesc de sute şi de mii de ani? Dacă ar fi adevărat că gerul le poate stârpi, de mult s’ar fi isprăvit neamul lor de pe pământ şi nu ne-ar amărî, cum au amărît şi pe părinţii şi pe strămoşii noştri, «Pe întinderea albă de zăpadă, liniştită în cele din urmă douăzeci şi patru de ceasuri, de când nu mai ninge, o să putem ceti multe, dacă ne vom da osteneală. «N’am făcut câţi-vâ paşi şi iată pe neaua nepătată vedem peste un şanţ, ca o panglică de horbotă, ca un drum de pe un mal la celălalt. E lată de două degete numai. Ce sunt înse urmele adâncite, cari o fac să semene a horbotă ? Ce să fio ? E un drum pentru şoareci, făcut de labele acestor rozătoare în călătoria lor dela o vizuină la alta unde se adăpostesc nişte prieteni, cunoscuţi şi rude. Labele mici ale şoarecilor au lăsat urme în zăpadă. N’au pierit deci. Gerul nu i-a ucis. Zăpada grămădită nu i-a înnăbuşit? «Dar de loc. Stau într’o cameră mare, pregătită cu multă pricepere de cu toamnă. E destul de adânc în pământ aşâ că gerurile cele mai mari nu ajung până acolo şi pe păreţi şi pe jos au www.dacaromanica.ro ALBINA 557 căptuşit-o cu pături îndesite de iarbă uscată, în cari stau unul lângă altul locuitorii, aşâ de cald şi aşa de bine ca gospodarii cei mai prevăzători şi mai cu dare de mână, în casă. «Lângă locuinţă se află şi hambarul, o groapă adâncă, bine în-vălită şi plină ocliiu cu hrană: boabe de grâu, de porumb, alune, unele rădăcini şi unii hluji uscaţi. In vreme ce vecinul mieu îi prohodeşte, frecându-şi mânile, şoarecii, neavând cu ce-şi trece vremea, şi-au făcut un puţ prin zăpadă şi pământ până afară şi intră ori es, după plac, ba se duc să vază şi cum petrec vecinii şi prietenii lor din apropiere, îşi caută de treburi, ca şi cum ar fi luna lui Chptor ! Unde te uiţi, dai de-o deschizătură rotundă : pe-acolo es şoarecii. Priveşte drumurile lor de horbotă îngheţată şi vei vedea că te duc la alte locuinţi şoriceşti. «Tot aşâ e cu toate rozătoarele. Unele stau adormite, aşteptând primăvara; altele se pricep a-şi pune la cale gospodăria, cum am aretat mai sus. Iar primăvara sunt gata înarmate până ’n dinţi, am putea zice numai dinţi, ca să şi înceapă lucrarea de nimicire şi sărăcire a bieţilor oameni». Iată deci regulată daravera şoarecilor! Să nu ne închipuim că gerui'ile din urmă ne vor fi făcut neapărat slujba de a ne curăţă ogoarele de rozătoare; căci, în Franţa a fost doar frig mai tot aşâ de zdravăn ca şi pe la noi şi chiar de n’ar fi fost, să nu credem că duşmanii noştri, fiind localnici nu sunt armaţi în potriva tuturor primejdiilor. Voim să zicem, poate, că nu se poate întâmplă nimic reu jivinelor, că au vre-o apărare vrăjită înpotriva tuturor relelor? De loc. Şi aceste jivine pot pieri de vre un înnec, de lipsă de hrană, de felurite molime, de duşmanii lor cari dau peste ele şi le ucid cu nemiluita. Dar, ca regulă, trebuie să ne iasă din cap că putem să ne culcăm pe urechea aea, că frigul o să ne cureţe ogoarele de duşmani ori curţile, casele, beciurile şi alte încăperi de tot felul de vietăţi vătămătoare sau chiar căşunâtoare de bolile cele mai felurite. Dar d-1 Cunisset-Carnot mai spune şi alte lucruri folositoare de ştiut. Cercetând pe zăpadă, află un şir de urme proaspete, late de un deget şi jumătate. E urma unui dihor care-şi caută hrana. De unde vine vânătorul? Din sat, di’ntr’o hardughie părăsită, în care stăpânul ţine fân. Fireşte că dihorul are culcuş călduţ şi bine dosit acolo. In zădar a cutreerat în împrejurimi după şoareci: i-a stârpit pe cei ce locueau aproape. A pornit deci dihorul la câmp. Uit’te-i urma. Pricepem c’a făcut cercetări prin toate tufele, prin toate grămezile de pietre, mirosind la resuflătorile dela vizuinile şoarecilor, dar neavând ce le face. A mers patru cinci sute de metri şi tot nimic. A ajuns la o grămadă mare de pietre şi zăpadă necurată. Ce s’a întâmplat ? Dihorul a intrat prin-tr’o gaură şi a eşit prin alta. La eşire de-oparte şi de alta vedem pete de sânge. Ducea în gură prada şi sângele curgeâ. A dus-o pân la vre o sută de metri, unde a mâncat-o după o tufă. Abia au mai remas câţivâ peri. Putem vedeâ că nenorocitul eră un chiţcan. Se adăpostise, bietul, iu grămada de pietre, dar n’a avut viaţă, căci a dat dihorul peste el. A murit, dar nu de frig! Nu pier jivinile aşâ lesne de frig. Dar ar pieri, dacă ’ntr’o ţară caldă, ar veni un frig năprasnic. Ar pieri, căci nu sunt pregătite ; dar la noi, habar de grijă n’au. Innaintează pân în pădure. In tăcerea întunecată a copacilor www.dacoromamca.io ALBINA 358 acoperiţi cu neaua, aude deodată nişte strigăte de păserele : ţe, ţe, ţi, ţi», ţipete vesele, de inşi cari lucrează de-sârg şi se îndeamnă la treabă cântând. Sunt o mulţime de păserele cu capul negru, vre-o douăsprezece, nedespărţite, cercetând de-arân- Şezători literare. j In comuna Popeşti, (jud. Râmnicul-Sărat) s’a lormat un comitet compus din preotui paroli şi d-nii G. Săpunaru, agronom, şi I. Popescu, învăţător, pentru a ţine şezători de citire în localul şcoalei. Prima şezătoare, la 15 Iulie, s’a început printr’o cuvântare de deschidere, rostită de d 1 Săpunaru, agronom. După un scurt istoric al dezvoltării neamului românesc, a a-rătat însemnătatea şcoalei şi a bisericii şi a îndemnat pe oameni să vină în număr cât mai mare la şezătorile de acest lei. S’au citit apoi şi s’au recitat diferite bucăţi literare, poezii de Goga, de Coş-buc, nuvele do Brătescu-Voineşti, etc. A doua şezătoare, s’a tăcut în ziua de 3 August iarăşi cu citiri şi recitări. Tot asemenea s’a petrecut a treia şezătoare, în ziua de G August Cu acest prilej d-1 Săpunaru a ţinut o cuvântare despre re-plantările viilor noastre. Ni se spune că aceste şezători au avut mare succes şi membrii comitetului, încurajaţi de acesta, s’au hotărât a urmă înainte pe calea apucată, ţinând ca viitoarele şezători să aibă un caracter tot mai practic. Aceste şezători prepară într’un chip fericit calea pentru şcoala de adulţi. Aşteptăm ştiri despre activitatea din cursul ernii pentru a le împărtăşi cititorilor noştri. De pe Domeniile Coroanei. Joi 1 Fevruarie a. c., d-1 Ion Kalideru a inspectat Domeniul Cocioc din judeţul Illov. Intâiu a inspectat lâptăria sistematică dela Periş, unde s’a interesat de aproape de înrâurirea ce a avut această industrie a-supra sătenilor din împrejurimi, şi a luat noi măsuri ca să se dezvolte, pentru ca ţăranii să aibă vite frumoaso şi să se ocupe de lăptărie. De aci a trecut la noul ferestreu-gater ce se construeşte de Administraţia Domeniului Coroanei pentru debitarea lemnului fasonat şi apoi la şcoalele din Periş şi Brăluleşti, dăruind elevilor diferite cărţi, iar d-lor învăţători gratificaţii. La şcoala din Periş a dispus cumpărarea materialului necesar industriei periilor, pentru care a hotărît a se face toate sacrificiile, aducând chiar un maestru special. Această industrie a introdus-o pentru a pune la îndemâna locuitorilor în timpul ernei, o nouă şi producătoare ocupaţiune. La Brătuleşti s’a interesat de cursurile de adulţi, pentru care www.dacoromanica.ro o60 ALBINA a încuviinţat mai multe ajutoare, căci comuna n’a înscris nici o sumă în budget, deşi e destul de bogată. A mai vizitat atelierele de frânghierie şi’olărie şi biserica din Cocioc, frumos restaurată de Administraţia Domeniului Coroanei, cum şi primăria, unde a fost întâmpinat de autorităţi, cărora le a recomandat armonie şi muncă în interesul obştei. La banca populară «P. Mavrogheni» a fost primit de membrii din comitet, iar casierul i-a prezentat situaţiunea societăţii împreună cu o scrisoare de mulţumire pentru interesul ce poartă băncii, dela care locuitorii au început să tragă foloase însemnate. CARDUCCI In numărul trecut am anunţat moartea lui Carducci, cel inai mare poet italian contemporan. Un vechiu abonat ne-a cerut să dăm oarecari lămuriri biografice. Socotim că se vor găsi mai mulţi din cititorii noştri pe cari să-i intereseze a-ceasta; de aceea lăsăm să urmeze aci câteva însemnări despre viaţa acestui mare scriitor şi dăm şi portretul lui. Giosue Carducci s’a născut în 1836 într’un oraş din provincia Pisa. După săvârşirea studiilor, a devenit profesor mai întâiu la un liceu, iar mai târziu a fost chemat la universitatea din Bologna. Aci a funcţionat din 1861 pănă în 1904, când s’a retras şi când Parlamentul italian i a votat o recompensă naţională anuală de 12.000 de lei. încă de tânăr a început să publice poezii, mai întâiu cu un pseudonim (Enotrio Romano), apoi cu numele său. Aceste poezii au produs multe discuţii, atât din pricina ideilor ce exprimă, cât şi din pricina formei din unele lucrări ale sale. El încercă să scrie versuri în felul versurilor latineşti, fără ritm şi fără rimă, cum a făcut la noi poetul Coşbuc în traducerea Eneidei lui Virgil, Murnu în traducerea Iliadei lui Omer, ş. a. In afară de poezii, Carducci dete la lumină cărţi de şcoală, mai ales culegeri de bucăţi literare ale autorilor italieni precum şi multe articole şi cărţi de critică literară, ş. a. Renumele său a crescut cu trecerea timpului şi ţara sa, mândră de un asemenea fiu, îl răsplătiâ cu toate onorurile. Senator, membru al celor mai înalte societăţi literare şi culturale, Carducci părăsi catedra dela universitate în mijlocul gloriei celei mai desăvârşite. Regina Margareta, mama regelui actual al Italiei, avea pentru dânsul o mare admiraţie ; de aceea cumpără în Bologna o casă pe care o dărui poetului şi hotărî ca această casă, după moartea lu:, să se prefacă într’un muzeu în care să se cuprindă amintiri despre marele poet. www.dacaromamca.ro ALBINA 561 In anul trecut, Carducci, bătrân şi bolnav, avu fericirea să fie consacrat şi de lumea streină: el primi marele premiu Din scrierile lui s'au tradus în multe limbi europene. Şi în româneşte se află câteva. Carducci era un amic al Românilor. In anul 1904, când s’a publicat un album cu articole şi semnături ale diferiţilor poeţi, istorici, literaţi, oameni politici, etc. din ţările latine în favoarea Românilor din Transilvania, el a scris vorbele acestea: «Dela Columna Traîanâ trimit o salutare Romanilor din Carpaţi ca încredinţare pentru viaţa nemuritoare a gintei noastre». CândTcopiii au pojar, nu i acoperiţi cu plăpumi groase, ca să asude, căci roşaţa ese dela sine. Ae-risiţi-le camera. De obiceiu, boala nu e grea şi se poate vindecă cu îngrijire, cu băutură de lapte cald cu zahăr şi cu ceaiu de nalbă cald cu zahăr. Dacă se iveşte şi aprindere de plămâni, alergaţi la doctor. Nobel pentru poezie. •<-*1 tts^j Giosue Carducci. Oâxid. copiii a.iu. pojar. www.dacoromanica.ro 562 ALBINA Pentru băncile populare- A apărut în editura tipografiei Lăzăreanu din Bucureşti, Călăuza tovărăşiilor săteşti de G. Lucian Boltuş, şeful contabilităţii creditului central. Un volum de 324 pagini în 8° cu diferite modele de registre de contabilitate costă Lei 3, sunt depuse spre vânzare la toate sucursalele creditului agricol, din ţară şi la editor. Pentru sezonul de Martie 1907. Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti având disponibil o mare cantitate de pueţi foioşi şi reşinoşi din pepi-nierile sale, a scăzut enorm preţul vânzărei. Oferă cu : 8 centime una bucată molid 12 ani repicaţi pepiniere Mânecuri. 6 « c C « 9 « C « « 30 C « C « 9 « « * Măcşineni. 20 t «C < 10 * * c Sinaia. 20 « € A « 9 < « « ac 8 < « « Brad 3 * « « « 10 « « C < 5 c « « « 8 « « « Pini 4 * « « c 10 « c < Nuc 9 * « « Mâneciuri 6 C « € Dud 5—6 « « Măcşineni. 5 C € « Begnonia 8 « < « € 40 c « < Larice 7 « « « Sinaia. 10 < « « Tei 4-5 < € c Castani domestici, Paltini, Frasini, Scoruş în vârstă de 7—8 ani a 20 bani bucata. Aceşti pueţi sunt disponibili la pepineriele Maneciuri judeţul Prahova (gara Poiana), Maxineni Corbu, judeţul R. Sărat (gara Independenţei) şi la Sinaia. Scosul, ambalajul şi transportul privesc pe cumpărător. Pentru comenzi mai mari de 1000 bucăţi în sus se fac reduceri de preţ. Orice informaţiuni se pot lua înscris şi verbal dela serviciul dome-nial secţia silvică dele 8—1 Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti. = Persoanele cari primesc ajutoare din fondul milelor Eforiei spitalelor civile, pentru a putea fi reînscrise în tabloul ce se va formă pe anul bugetar 1907—1908, urmează să se prezinte la Eforie, serviciul contabilităţii), spre a li se da formularul de certificat, pe care trebue să-l complecteze şi depună la Eforie cu petiţie timbrată, cel mai târziu pănă la 1 Aprilie 190?, căci după această dată, nu se vor mai lua în considerare. = Mişcarea râmătorilor pe timpul dela 16 până la 31 Decemvrie 1906, în târgul de râmător din T.-Severin: Aflaţi 1.347 intraţi — Total 1.347 eşiţi 497 slabi 80 graşi 770 Total 850. Cei eşiţi s’au tăiat în oraşul T.-Severin. Starea sanitară bună. Rasa râmătorilor mangaliţa. = Rezultatul mulgerii oilor, pe rase, Ia oeria statului dela Anadalkioi (Constanţa), pe timpul dela 26 Maiu până la 15 Octomvrie 1906, adică ■dela înţărcarea mieilor până la încetarea lactaţiunei; www.dacoramamca.ro ALBINA 563 Rasa Merinos, media pe zi 267 gr. de oaie; Merinos-Spanca 312 gr.de oaie; Merinos-Ţigae, 369 gr. de oaie; Southdown-Ţigae-Albă, 361 gr. de -oaie; Friza-Ţigae, 421 gr. de oaie. = D-na Aretia Bohaeker, soţia fostului proprietar al clădirilor din alea Carmen Silva din Bucureşti, a pus la dispoziţia acestei comune suma de 20.000 lei, lăsată prin testament de soţul ei, pentru ajutorarea orfanilor din Capitală. Această sumă va fi întrebuinţată de primăria Capitalei pentru îmbunătăţirea traiului orfanilor întreţinuţi de comună la orfelinatul din str. Radu-Vodă. Rugăciunea calului către stăpân. Iată, după revista «Veterinarul», cum se roagă un cal de stăpânul său: La deal — nu mă bate. La vale — nu mă sili. La şes — nu mă cruţă. Fără grajd —nu mă lăsă. De aşternut curat şi uscat — îngrijeşte-mă. De fân şi grăunţe — nu mă lipsi. Apă cur ată — dă -mi. Peria, buretele şi ţesala — nu economisi. La grajd — nu mă uită. Ostenit şi năduşit — nu mă părăsi. Bolnav şi la frig — nu mă lăsă să tremur. In căpăstru şi zăbală — nu mă trage. Când eşti mâniat — nu mă bate. ----«-wje#3§*-«-=— MULŢUMIRI D. E. Cărăuş, dirigintele şcoalei din satul Turbaţi, comuna Li^ia Bojdani, jud. IlEov, aduce viile sale mulţumiri persoanelor aci notate: Maria Al. Petrşscu, Ştefan Popeseu, Ion Costache, C. Băicoianu, A. Ni-culescu, I. Sucevianu, Pr. Iorgu Ion, Pr. Toma Snagoveanu, I. Postelnicul, Oprea Neculai şi Matei Ruse, care au contribuit cu diferite suini, pentru pomul de Crăciun dat în folosul copiilor săraci. = P. C. S. părintele Vasile Grigorescu, Economu-Stavrofor şi fondatorul şcoalei mixte «Vasile Grigorescu Economu» din căt. Petia, corn. Pleşeşti, jud. Suceava, a dăruit şi în acest an, haine la 20 copii lipsiţi de mijloace, iar la restul elevilor ce frecuentează şcoala câte un număr din preţioasa revistă «Albina», în ziua de 30 Ianuarie cor. Pentru aceasta dirigintele şcoalei îi aduce mulţumiri. ryy vttt yyry? ^rrrrrrr t t v t v * — Inima omenească este ca piatra de moară: dacă pui grâul de desubt, ea macină şi preface grâul în făină; dacă nu pui, ea tot macină şi se preface pe sine însuşi în făină (în praf). www.dacoroinanica.ro 564 ALBINA XDe c© se strică, dinţii. Mai totdeauna dinţii se strică din cauza neîngri-jirii. Rămăşiţele bucatelor rămân între dinţi, se acresc şi această acreală roade dinţii, îi face găunoşi şi aduce chiar umflarea gingiilor. De aceea, spălaţi-vă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, pe dinţi: frecaţi dinţii pe toate părţile cu o cârpuliţă udă unsă cu săpun şi clătiţi-vă cu apă căldicică. -A.pelu.ri. Păr. Sachelar V. Ursăcescu, învăţător şi paroh în comuna Nalbant (Tulcea) roagă pe d-nii autori, editori, etc., şi în tine pe toţi Românii iubitori de neam, a dărui cărţi bibliotecei parohiale din acea comună. * # •îf D. D. Şuşanu, dirigintele şcoalei din Şuşani-de-sus (Vâlcea), face apel către d nii autori, editori, etc., ca să ajute cu cărţi biblioteca înfiinţată de d-sa în localul Băncii «Privighetoarea». .... LICITAŢIUNI In ziua de 8 Martie 1907, ora 10 dimineaţa, se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru vânzarea spre exploatare a 3 parchete din pădurea Sarasca din jud. Prahova, plasa Podgoria, comuna Păcureţi. Vânzarea în bloc. Estimaţia e3te de lei 21.200, garanţia provizorie este de lei 2.000. Oferte condiţionale şi, supra oferte nu se primesc. Condiţiunile speciale pentru această pădure se pot vedea la serviciul Domenial, secţia silvică a Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti, în toate zilele de lucru, între orele 8—1 p. m. Art. 78 — 83 din legea contabilităţii publice sunt aplicabile. Supra oferte nu se primesc. Poşta Redacţiei. D-lui D. Drăcea, Cacaleţi-Vlaşca. — Cumpăraţi «Cursul de agricul tură», de V. S. Moga, care costă 3 lei şi se află de vânzare la Librăria Socec, Bucureşti. In această carte veţi găsi tot ce vă trebue. www.dacoromamca.ro „STEflU A“ Societatea * Steaua* are de scop a lacra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-tr o ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, sa facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot ie dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Knlinileru, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomăiiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C, llaret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Hanu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre (•iârboviceanu, fost Administrator al Cosei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. 1) imitrescu I'rocopie, fost senator, fost Primar al Capitalei. M. Ylâdescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Neiroescu, administrator al Casei Şcoalelor. profesor secundar; l)iin. Cecropid, institutor.— Cenzori. Const. Aiimăiieşle.-iiiii, inginer de mme; Preotul econom tunat louesca, profesor secundar; Coust. Ale.viindi eseu, institutor. Membri Înscrişi şl cotizaţiani plătite (urmare). N. Iorgulescu, funcţionar la prefectură (Câmpulung), 2 lei; Tache Ni-culescu, comerciant (Câmpulung), 1 leu; Gh. Gh. Robescu, comerciant (Câmpulung), 1 leu; Vasile N. Olteanu, comerciant (Câmpulung), 1 leu; Ion Ciobotescu, comerciant iCâmpulung), 1 leu; Ilie S Iliescu, comerciant (Câmpulung), 1 leu; Const. Cernescu, institutor (Câmpulung) 2 lei; Vasile Coca, maestru curelar (Câmpulung), 1 leu; Aurel Rizescu, magistrat (Câmpulung), 2 lei; Gh. Răgădunescu. comerciant (Câmpulung) 1 leu; Nae G. Robescu, comerciant (Câmpulung). 1 leu; Elena Ar-rneanu, maestră şc. profesională (Câmpulung). 2 lei; Nicoliţa Anastasiu, maestră şc. profesională (Câmpulung , 2 lei; Maria Sfetea, maestră şc. profesională (Câmpulung), 5 lei; Aurel Onofreiu, maestru pălărier (Câmpulung), 1 leu; Eugenia Rimitriu, institutoare (Câmpulung), 2 lei; Const. N. Simionescu arhitect (Câmpulung), 2 lei; I Chelcea, institutor (Câmpulung), 1 leu; Cristu S. Negoescu, profesor, str. Numa-Pnmpiliu 17, (Bucureşti), 15 lei; Gh. Ein. Siănescu profesor, str. Toamnei, 32 (Bucureşti), 5 Iei; Alex. Tomescu, str. Viitorului, 5 (Bucureşti, 5lei; I. P<>m-pilian, str. Rahoyei 44 (Bucureşti), IU lei; N. Ionescu, str. Dr. Yarnali 6 (Bucureştii, 10 lei; D. C. Arion. str. Fraţilor 2 (Bucureşti). 2 lei; C. T. Negruzi, str. Popa-Petre 31 (Bucureşti), 2 lei; M. Stancescu. str. 3 Septemvrie 132 (Bucureşti). 2 lei; V Ciril. str. G-l Cernat 36 (Bucureşti), 2 lei; Ulysse Velcescu. str. Sevastopol 22 (Bucureşti), 2 lei; G Diaco eseu, str. Ştirbei-Vodă, 110 (Bucureşti), 2 lei; Gh. D., arhitect, str. Şlirbei-Vodă 72 (Bucureşti), 3 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1907 este de 67, iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 148 lei. fVa urmă în nu***ftrul viitor). www.dacoromanica.iD D-lu-J, Ipan Mv Popesoq c|ln Căciulaţi Dirigintele şcoalei comun#, Cocioc = jud. Ilfov f\cP- pi’iD £fara Pşrţş, nfi ti. ■ PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII b 0 * GHETE, GHETE, GHETE * mol şl tari, culori şi negre prlmeso zilnic Noutăţi diferite. pentru Dame, Bărbaţi şi Copii Fabrioaţiune proprio Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. 52—47 THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Laclilan Macliintosli Itatc, „ (i. I. Goschen......... „ Vicontele Dnncannou ... E. W. II. Barry......... „ Rohcrt Mantii ton bang . . „ Demetre de Frank .... Viena P. Xaviile........... Paris Ad. Vernes............. „ Directori | C. A. Stol/. \ E. E. Goodwin. Censori: Ioan Kalinderu, Doinetrn ioan Ghika şi Artliur Green. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe- „NdŢIONdLd" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUSUREŞTr Capital în acţiuni întreg vărsat în aur.................Lei 2.000.000- Fonduri de reservă compuse din prime şi daune .... » 3 955.688.76- Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Le* 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griinwahl. „Naţional.a“ asigură contra in-cediului, a «grindine!», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—18.085. www.dacoromanica.ro