4 Fevruarie 1907,
REVISTA POPULARA
Impare î« fiecare "Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
P Gârboviceanu A P. Dulfu
G.	Cosbuc
N. Nicolaescu
G-1P.V Năsturel
Gh. Adamescu
Gr. Teodossiu
S. Otesca
V C.C Pop. Taşcă,

Redacţia şi Administraţia Strada Mântuleasa No. 9 —Bucureşti.
www.dacaromanica.ro
Jfoua parfumerie şi Drogucrie jYieOicinală TOMA Bl^ÂTULESeU
Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Cferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi do quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao in sămânţă şi pulbere, făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice niaşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chi-- nine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muşlaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce indeplineso unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment do cauciucârie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tiloane, gulhapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injecloare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandaga şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varioe, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază in orice parte a Ţârei, contra ramburs, prompt şi ou preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
www.dacaramanica.ro
Anul X.
No. 19.
4 Fevruarie 1907.
Albina
Revistă Enciclopedică populară
Kbonamtntul în ţar& pa an bel 8 | Abonamentul în străin, pa an lei O
»	»	» 6 lunlf» 3 I Un num^t,...................15 bani
Pentru anunelurl 1 leu linia. Mloa publielabte, 6 bani auvântul.
IVIanusorlptele nepublioate se ard.
mm	»ii^i	— ■ w > —i ■ i—i i —i
SUMARUL:
/. Kalinderu, Vicenţie Babeş (Cuvântare Ia Academie). — M. Sadoveanu, Mănăstirea Secu. Sofia flădejde, Locuinţa. — Caută proşti 1 — Serbare culturală. — Irimia Popescu, Negii la animale. — St. fi., Cine a descoperit America ? — V. S. tloga, Lucrările agricole in luna Fevruarie.— 5., Legături pe suli pământ intre Dunăre şi Rin.—Pentru d-nil abonaţi.—Cronica săptămânii.—Reviste primita in Redacţie. — St. C. Hepites, Starea agricolă a României la linele lunii Ianuarie 1907. — Informnţiuni. — Scrisori către redacţie. — Poşta Redacţiei.
Sfaturi practice: Cum se vindecă vitele bolnave la gură şi la unghii.
Ilustrafiuni: Vincenţio Babeş. — Casă ţărănească de pe Domeniile Coroanei. — Partea centrală a Expoziţiei generale din Bucureşti, 19J8.
✓ VINCENŢIE BABEŞ
Unul din fruntaşii luptători ai Românilor de peste Carpaţi. Vincenţie Babeş, a încetat din viaţă la Budapesta, în etate de 86 de ani. Fiind membru fondator al Academiei Române, d-1 I. Kalinderu, preşedintele acestei înalte instituţiuni, a anunţat moartea acestui vrednic bărbat prin următoarea cuvântare:
' Onoraţi Colegi,
îmi fac o tristă datorie de a vă anunţă încetarea din viaţă a colegului nostru Vincenţie Babeş.
Dânsul s’a stins la Budtp9sta, în vârsta înaintată de 8(5 de ani, şi sunt adânc mâhnit că Academia n’a putut fi reprezentată la înmormântare, din cauza depărtării mari şi a ştirii care a sosit târziu.
Am intervenit telegrafic pe lângă colegii noştri Teclu, Ma-rienescu şi Vulcan, care sunt mai aproape, rugându-i să ne reprezinte, dar din nefericire d-1 Teclu e in convalescenţă, iar d-nii Marienescu şi Vulcan sunt suferinzi de câtva timp. Tot ce am putut face în asemenea împrejurări, a fost să rog pe Consulul General al României de acolo, să depună din partea Academiei o coroană cu inscripţie.
Am regretat cu atât mai mult lipsa Academiei la dureroasa ceremonie, cu cât neuitatul coleg a fost numit membru al Societăţii Literare, ca reprezentant al Banatului, în
www.dacaromanica.ro
AL fi IN \
Aprilie 186G, adică în anul întemeierii oi, când au fost numiţi şi colegii Oaragiani şi Sbiera. El eră în acelaş timp unul din fruntaşii români de peste Carpaţi, care -un lung şir de decenii a pus munca şi toată inteligenţa lor în serviciul neamului românesc.
Născut în anul 1821, şi crescut de un moş al său, fusese destinat la început carierei preoţeşti. După sfârşirea cursurilor primare şi liceale, făcând o parte din acestea din urmă în şcoalele germane, a urmat teologia în Arad şi Dreptul Universitatea din .Budapesta.
In 1848, obţinând diploma de advocat, s’a înapoiat la Arad, unde a funcţionat întâiu ca profesor şi apai ca inspector al şcoalelor româneşti. Tot în acea vreme a fost la Vie na cu alţi bărbaţi de încredere, ca deputaţiune pentru apărarea intereselor diecesei Aradului şi ale poporului românesc dela Mureş şi Criş.
Mai târziu a ocupat funcţiuni înalte în magistratura Imperiului vecin, din care a eşit ca judecător-referent la înalta Curte de Casaţie, după un serviciu de 22 de ani, pe motive politice.
De atunci s’a dedat cu totul cauzei naţionale şi a reluat firul publicisticei, în care s’a remarcat cu o meritoasă scriere:
& Gestiunea naţionalităţilor şi a limbilor în Austria», apărut ă în nemţeşte şi româneşte, care i-a dat un însemnat prestigiu politic, prin impresia ce a produs în cercurile româneşti şi streine. In această lucrare, având ca motto cuvintele: «Inima noastră nu află dulceaţă decât pe buzele ma-meh, autorul susţine, cu o puternică argumentare filozofică şi politică, conservarea autonomiei naţionale a fiecărui popor, a limbii şi drepturilor lor politice.
Publicase şi înainte de aceasta în v-ioaia pentru minte» a lui Bariţiu, şi în «Amicul poporului», din 1848, epigrame şi mai multe poezii, în care se reoglindează spiritul din a-cele vremi. Iată una din poezii:
«Naţiunea fără naţionalitate,
«Este rugăciunea fără pietate.. .
«Este ca şi norul cel fără de ploaie,
«Este ca poporul cel fără de voie.
«Un vultur care aripi nu are,
«Prea mişeâ făptură, chiar schimonosi tură!»
In 1866 s’a întemeiat de familia Mocioni, ziarul «Albina», ca organ al partidului naţional. Babeş a condus acest ziar timp de 11 ani, întâiu la Viena şi apoi la Pesta, pledând cauza românească şi contribuind la respândirea culturii naţionale. In această gazetă se publicau cuvântările deputaţilor şi articole judicioase într’o limbă, care deşi n’aveâ totdeauna o formă aleasă, cum a dovedit-o tot pe vremea a-ceea d-1 Maiorescu, în criticile sale, dar nu eră nici tocmai stricată.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
483
A^colaborat şi la «Gazeta Transilvaniei», la «Telegraful Român», şi cu deosebire la «Luminătorul» din Temişoara, în care desvoltâ ideile sale cu multă căldură şi convingere.
A fost timp de aproape 30 de ani deputat în Parlamentul Ungar, în care a apărat cauza naţiunii române prin nenumărate interpelări şi discursuri. Cele mai însemnate din-
Vincepe Babe$.
tre acestea aveau ca obiect Uniunea Ardealului cu Ungaria Şcoala şi Biserica Română, legea naţionalităţilor şi toate cestiunile vitale ale naţionalităţilor, sprijinind punctul său de vedere cu o logică şi o energie, pentru care a fost adesea chemat la ordine. Cuvântările sale sunt modele de oratorie.
www.dacoromanica.ro
484
ALBINA
A luat de asemenea o parte însemnată la reîntemeierea şi organizarea Mitropoliei de dincolo, de sub prea fericitul arhiepiscop Şaguna, fiind unul din sprijinitorii de frunte al acestei idei. Tot dânsul a fost referentul comisiunii, care s’a dus la Carlovitz pentru aplanarea neînţelegerii dintre Românii şi Sârbii din Ungaria, privitor la fondurile şi averile bisericilor şi Mănăstirilor, iar în sinoadele şi congresele bise-ricei ortodoxe române, a avut totdeauna un loc do vază-şi o înrâurire importantă asupra mersului vieţii bisericeşti şi şcolare.
Babeş a făcut multă vreme parte din partidul naţional, la întemeierea căruia a fost unul dintre cei mai aprigi colaboratori şi în care eră un cuvânt ascultat şi urmat până la 1892, când retrăgându se, în urma inaugurării unei politici mai energice, care-şi găsi expresiunea în trimiterea unui memorand împăratului Austriei şi în alte consideraţiuni, a cedat locul său lui Ion Raţiu şi comitetului celui mare al acestuia. .
Intrat de tânăr în politică şi partizaii al activităţii parlamentare, a fost ales preşedinte al partidului naţional după memorabila conferinţă din 1881 la care a luat parte ca raportor şi în care s’a hotărît programul partidului.
«Activitatea sa—zice un biograf contimporan în Familia «din 1871 —se împarte în două ramuri: parlamentară şi ziaristică. In amândouă şi-a câştigat de mult recunoştinţa «Românilor. Decumva însă ar fi să facem o comparaţiune «între aceste două terenuri ale sale, noi am preferi activi-«tatea ziaristică. Puţine pene de acele cunoaştem, în ziaristica «română, dincoace de Carpaţi care sacrifică pentru susţinerea programului lor o sârguinţă mai neobosită, şi care sunt «capabile a desvoltâ ideile lor cu o isteţime atât de rutinată «ca a lui Babeş».
Pentru Academie mult regretatul coleg avea o mare a-fecţiune, ca şi pentru cultura românească în genere. Până acum vr’o 6 ani veniâ regulat la sesiunile noastre generale şi luă o parte vie la discuţii. In cestiunea dicţionarului susţinea împreună cu colegii ardeleni «forma clasică în limba noastră» adică menţinerea unor terminaţiuni în xme, dar eră în contra abuzului lor. A făcut numeroase rapoarte asupra multor cestiuni istorice şi de literatură folcloristică, între care amintesc pe acele asupra lui «Avram Iancu», de Aron Crainic, dovedind că e un bun cunoscător al mişcărilor sociale din 1848 şi al Istoriei Poporului Românesc. Asemenea, contribuia la lucrărila diferitelor comisiuni prin elocinţa şi limpezimea cugetării sale.
Academia i-a tipărit în broşură deosebită lucrarea * Asupra vieţii şi activităţii decedatului Andrei Mocioni», numit membru al Societăţii Literare odată cu dânsul, pe care-1 cunoştea bine, căci eră prietenul familiei.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
48
Mulţi din noi ne aducem cu plăcere aminte de bătrânu cu cuvântul vioiu şi cald, blând şi afabil, care se întreţinea cu fruntaşii noştri politici şi literaţi despre cestiunile la or dinea zilei.
Trecând la cele veşnice, a avut de sigur mângăerea omului care şi-a făcut deplin datoria.
El a lăsat urmaşi demni pe ogorul ştiinţei, ca şi în sânul Academiei, pe vrednicul său fiu, profesor dr. Victor Babeş, care prin activitatea şi meritele sale, va perpetuă memoria veneratului său părinte, lângă care a avut rara fericire să stea în această incintă mulţi ani.
Amintirea scumpului nostru coleg va dăinui în inima noastră şi a tuturor Românilor, pentru progresul cărora s’a străduit o viaţă atât de lungă.
/Mănăstirea Secu.
-fvV.
nar ănăstirea Secu stă 'singuratică într’o scobitură a IjijS muntelui, între codri uriaşi. Un pârîu limpede curge pe acolo, şi albia îngustă într’o parte se în-nalţă drept, pe lângă mănăstire, se ridică într’o coamă repede. Sat nu-i, par’că niciodată n’a fost vre-o aşezare omenească prin aceste locuri. Singură, împresurată de ziduri de cetate, stă vechea ctitorie a lui Nestor Ureche, într’o linişte desăvârşită. In afară de ziduri, câteva căsuţe ale călugărilor, dorm par’că pustii, în valuri de verdeaţă.
Zidurile mari m’au izbit dintr’odată, au o impunătoare înfăţişare. Inlăuntrul zidurilor biserica veche, învăluită în-tr’un aer de tristeţă. Curtea singuratică, tăcută, câştigată deplin de un covor verde şi des de iarbă. Intri pe o poartă boltită, pe sub clopotniţa care începe să se ruineze. De patru părţi pe lângă ziduri se înşiră neîntrerupt chiliile cu două rânduri, şi dedesupt şi deasupra câte un cerdac vechi de lemn merge de jur împrejur şi din cân 1 în când ese deasupra curţii în câte-un balcon gol,-negru de vechime. Iar la colţul răsăritului, la al doilfea rând, zidită în piatră, se piteşte şi abia îşi ridică turnul pe coama meterezelor o bisericuţă, în care azi stau închise minunatele odoare de argint şi aur ale mănăstirii.
m
Ajungem pe la toacă, intrăm intre ziduri ca’ntr’o ruină. Mănăstirea parc’ar G pustie; băgăm însă de seamă că do-moale cântări răzbat dinlăuntrul bisericii. Băgăm apoi de seamă că o Ginţă încovoiată se apropie de r> , pioconindu-se.
www.dacoromanica.ro
486
ALBINA
E un frate, îmbrăcat în strae largi de şieac roşcat. Pe un obraz lat, urât împodobit cu păr sur, o gură mare se în-tindeâ într’un zâmbet foarte dulceag şi binevoitor, pe când ochii mici ne aţinteau şi ne cercetau cu luare aminte. Fratele înnaintă spre noi, apoi începu să se învârte, aplecat, în jurul nostru, şi cu o voce miorlăită şi tremurată începu să ne întrebe; după aceea îndată depuse la picioarele noastre toate umilinţele sale şi toată slujba sa. Vorbea încet şi cu fereală ; par’că se furişă din colţ în colţ; şi ochii furişau priviri,, şi vorba tot furiş ne pipăia auzul.
Părintele Calistrat unde-i?
—	Părintele egumen? Oftează omul şi-şi încrucişează pe piept mânile. Părintele egumen nu-i aici...
Se zvârcoleşte puţin şi ne dă ocol.
—	Dar unde-i?
—	Unde-i? Nu ştiu unde să fie, trebue să fie la deal, în prisacă ... Dar trebue"să vie, trebue să vie ... Dumneavoastră,, să nu vă fie cu supărare, o să dormiţi aici la mănăstire ?...
—	Da.
—	Bine, bine, — şi glasul i se furişează tremurat din gâtlej ; de dormit aveţi unde, dar de mâncat mai greu... că mănăstirea-i săracă ... Dar pot să vă găsesc nişte lapte, pot cumpără dela văcar; nişte ouă aşi aveâ eu, dacă poftiţi...
—	Bine. Dar egumenul unde-i? Unde-i prisaca ?
—	Prisaca nu-i aici, e mai la deal... Da eu mă duc să caut lapte şi ouă ... că pe urmă nu mai am vreme ... Să-mi daţi parale ...»
Când îi strecor moneda albă în mână, închide ochii şi se îndoae adânc din şale; apoi zâmbind dulceag, ne mai ocoleşte odată, cu adâncă zmerenie, şi se face nevăzut.
Călugări bătrâni es dela slujbă. Clopotele cântă un răs-imp în turn, apoi tac. — Intru în vorbă cu un călugăr mai tânăr, ieromonah cu ochii vioi şi zimbitori, pe când bătrânii tpăşesc încet, osteniţi spre răceala de piatră a chiliei lo Dela călugăr aflăm că prisaca e la doi paşi dela poarta mănăstirii,— şi cu cea mai mare grabă ne petrece pănă acolo. Când eşim pe poartă, — ne încrucişem cu fratele cel zmerit. care se strecoară încovoiat, şi dispare nu ştiu unde, sub turn.
«Acesta e frate? are să se culugărească ? întrebăm noi pe călugăr.
—	Da. Se călugăreşte peste două sau trei zile. E portarul mănăstirii.
—	Ce fel de om?»
Călugărul tace, ridică din umăr. Apoi ne arată un gard nalt de nuele, acoperit cu streşină de draviţă.
«Uite, aici e prisaca părintelui egumen...»
Ne urcăm pe un trunchiu de copac răsturnat, ne ridicăm în vârful degetelor şi privim peste streşina gardului. Un bătrân cărunt, cu faţă de ţăran blajin, umblă printre ştiubeev
www.dacoromanica.ro
ALBINA
487
printre straturi de flori, pe când în juru-i roesc albinele ca o pleavă de aur, scânteetoare la bătaia piezişe a razelor soarelui. — Ne-a zărit şi ne-a făcut un semn prietenesc.
«Vine îndată, zice călugărul care ne întovărăşeşte.
— Ce fel de om e egumenul?» întreb eu.
Tovarăşul nostru nu ne răspunde. Ridică numai încet din umeri
Când intrăm pe poartă, dintr’un cotlon se furişează fratele Costache, portarul, se strecoară pe lângă noi, şi ne şopteşte tainic, abia auzit:
«Am găsit ouă ...»
Prin iarba ogrăzii, prin lungile cerdacuri care dau ocol de jur împrejur, trec fără zgomot, din vreme în vreme, monahi în haină neagră. Pe poarta deschisă, se zăreşte trecând la fântână, prin lumina dulce a soarelui, pe fondul verde al livezilor, o femee ori un copil cu cofele în mâni: femeia ori copilul vre-unui argat al mănăstirii.
Vine şi egumenul, părintele Calistrat, sprinten încă, desculţ, în haină săracă. Porunceşte să ni se dea odaie în ar-hondărie, să ni se aducă nişte lapte şi nişte zmântână. «Atâta putem da, din sărăcia noastră...» După acea iar se duce la prisacă şi la albinele lui.
Urcăm treptele la arhondaricul cu ziduri groase, intrăm în odăi curate, simplu mobilate, cu stambe ruseşti atârnate pe ziduri. Ni se aduc întru târziu laptele care abureşte, şi zmăntâna dulce, şi mămăliguţă, şi pâine de secară. Ospătăm bine. Numai ouăle fratelui Calistrat, portarul, nu mai avean mult până să scoată puii.
Cercetăm în bisericuţa din colţul de răsărit al zidurilor vechile şi mândrele odoare dăruite de binecredincioşi boeri de odinioară: multe din odoare au fost răpite şi găsite iar; unele s’au rătăcit din mână în mână pănă la Ţarigrad, şi creştini milostivi le-au găsit şi le-au înnapoiat sfântului a-şezământ. Călugărul ni le arată pe rând, vorba-i moale răsună în încăperea scundă, un aer de umezeală, de răceală ne împresoară. Şi lucrurile acestea vechi, ca şi în vremuri viforoase, intră iar în sipetele lor de fier, rămân încuiate în tainiţă, — şi noi eşim în lumina asfinţitului cald.
Din cerdacul arhondaricului privim după ac6ea, spre miazăzi, coasta repede a muntelui şi revărsarea neagră de brazi. Ni se pare aproape, tăcută, adâncă, sălbatică. împrejurimile tac, mănăstirea tace, strălucirea soarelui se stinge, şi ca un fior de taină se strecoară pe coama codrului, pe când a-murgul creşte.
Stăm de vorbă cu un bătrân foarte bărbos, cu fruntea îngustă şi încreţită, cu faţa amărîtă, cu ochii trişti. Dacă n’ar fi îmbrăcat în rasă neagră, ai crede că e ţăran, aşa vorbeşte, domol, cu îmlădiere ostenită de glas.
Şi ’n adevăr, ne mărturiseşte că e sătean din ţinutul Ia-
www.dacoramamca.ro
488
ALBINA
şului. A făcut armata, a fost un gospodar în vremea lui, şî pe urmă s’a călugărit.
«De ce? ţii mai bine aici?
—	Nu, ei! nu, nu mi-i mai bine, dar ce să fac?»
Tace; parcă-i vin gânduri de amărăciune.
«Atunci de ce te-ai călugărit?
—	Dă, bucuros n’am fost, dar am avut viaţă necăjită cu femeia ... N’am avut eu zi bună în trei ani de căznicie... Eră rea, eră tare de gură ... şi pe urmă mai aveâşi altele... Ei! S’o erte Dumnezeu, că eu am ertat-o... Şi dac’am văzut ş’am văzut că aşa mi se sfarmă inima din mine, că de-acîi om n’am să mai fiu cu dânsa, am zis aşa: mai bine să mă despărţesc de muere... Şi m’am despărţit... Pe urmă am stat eu o vreme, şi eram amărît, nu ştiam ce să fac... Şi m’am gândit eu să mă fac călugăr, să mă liniştesc... Ş’ain venit aici, la mănăstire ...
—	Da copii ai avut?
—	Am avut o fată. I-am lăsat ei casa şi pământul. Acîi i la mă sa.
—	De văzut ai mai văzut-o?
—	Pe cine? pe fată? Da. Am văzut-o şi pe mă-sa... Ei,, da de-acîi, s’a sfârşit... S’a măritat...»
Rămase privind înnainte, şi oftă. Nu eră un călugăr, eră un biet ţăran amărît.
«Ei, şi-acu nu mi-i mai bine... Nu-i de alta, că am unde dormi, am ce mânca, grijă n'am,— da-i greu, pentrucă ades te cearcă demonul ispitelor ...»
In linişte, se auzeâ rar, din când în când, glasuri în o-gradă. Rar, din turn căzură câteva bătăi domoale, de ceasornic.
«Cum? este ceasornic?.. Eu nu văd...»
—	Nu, ceasornic nu este, dar a rămas maşinăria ... Este aici la noi un monah, care ştie s’o mai aşeze, ş’apoi umblă o vreme bine... După acea se strică, şi bate aşa, cum se întâmplă...»
In «amurgul crescut, omul sta cu cotul răzimat de parma-clâc. Pe faţa nelămurită, în umbră, îi sticleau ochii.
Codrii de pe dealurile dinprejur stăteau neclintiţi supt un cer înnalt, albastru şters. Stoluri de lăstuni începură să se învârte în jurul bisericii celei mari, ţârâind supţire, cristalin. Priveam pe gânduri înnainte, mă gândeam la necazurile omului de lângă mine, şi înserarea creştea. Singuratică şi tristă sta chinovia în munţi, acolo, departe de orice mişcare omenească. Şi înserarea creştea, creştea. De departe tare, abia se auzeâ talanga dela o turmă Lcare se apropia de mănăstire pentru odihna nopţii.
Mihai! Sadoveanu.
-----------•<- >
www.dacaromamca.ro
ALBINA
489
LOCUINŢA
»
amenii vechi, pe când trăeau încă în ţeri, unde nu eră nici odată iarnă, n’aveau nevoie de case. Lo-cueau ca şi dobitoacele prin păduri, s’adăposteau prin scorburi şi peşteri. Pe încetul înse au început a fr mai iscusiţi şi a-şi urzi colibi, cari îi apărau de arşiţa Soarelui, de ploi şi mai ales de fiare. Cu vremea, ca să se apere de duşmani şi de selbătăciuni, îşi făceau locuinţi de lemn pe lacuri, legate cu uscatul prin pod; iar noptea îl trăgeau, aşâ ca ei şi vitele lor să fie apăraţi de fiarele stricătoare.
Nevoile, cu vremea, i-au mânat în spre ţerile cu erni grele, tomni reci şi ploioase, şi-a trebuit să le vie în minte să-şi tacă bordee în pământ şi, mai târziu, în loc de colibe şubrede, cari nu-i apărau de ger, să-şi clădească locuinţi din lemn ori din piatră sau din nuele lipite cu paie şi lut. Tot aşâ pe’ncetul dascălul Nevoe i-a învăţat pe oameni să-şi lucreze, din ce în ce, case tot-mai frumoase şi mai curate. Azi poţi judecă starea unei naţii de pe felul locuinţelor ce vezi că are. O locuinţă bună nu e râsipă, ci de mare folos.
La acest lucru s’au şi gândit Măria Sa Regele şi d-nul Kalinderu, când au făcut pe toate domeniile Coroanei şi pe moşiile regeşti case ţerăneşti eftine, dar frumoase şi sănătoase, ca să fie pildă ţeranilor.
In adevăr, mai mult de jumătate din viaţă omul şi-o petrece în casă: primăvara, iarna şi toamna, chiar şi vara, când plouă şi nopţile sunt reci, omul e silit să doarmă în casă.
S’a spus de atâtea ori că aerul e mai trebuitor de cât apa şi de cât mâncarea; căci tară de el omul nu poate trăi nici o clipă. Dar aerul stricat, în care şed mulţi în-tr’o casă necurată, nepodită şi unde ferestrele nu se deschid în fiecare zi, e otravă.
Dacă omul ar puteâ pune aerul di’ntr’o casă neaerisită într’un păhar ca să-l vază, cum vede apa, s’ar îngreţoşâ grozav şi, cum nu bea apă murdară, aşâ i-ar fi scârbă să soarbă în plămânii săi aer stricat şi murdar.
Dimineaţa, după ce au dormit ai casei în odaie o noapte
www.dacaromamca.ro
490
ALBINA.
întreagă, aerul e stricat şi trebuie neapărat deschisă uşa ori o fereastră.
Oamenii, cari-şi fac din nou case, ar trebui să le podească pe jos şi să le puie terestre mari şi cari să se poată deschide.
Lumina Soarelui e trebuitoare vieţei şi sănătăţei omului. S’a dovedit că haine pline de molimi ucigătoare, se curăţă, dacă le întindem la Soare şi la aer zile de-a rândul. S’a mai făcut socoteală şi s’a găsit că în casele întunecoase şi cu ferestrele spre miazănoapte, mor mai mulţi oameni de cât în cele luminoase şi cu ferestrele spre resărit. De aceea cel întâiu lucru bun ce-ar trebui să facă fiecare gospodar, ar fi să-şi puie ferestre nouă la casă în locul celor mici şi cari nu se deschid şi să-şi podească pe jos casa, căci din pricina lutului de pe jos se iscă o mulţime de boli. Praful se ridică în sus şi cu el şi alte necurăţenii, cu cari oamenii obcinuesc s’amestece pământul cu care lipesc. Alt reu e umezeala ce se face din pricină că toţi ai casei se spală pe jos.
Cu vre o cincizeci de lei, un sătean îşi poate podi odaea şi pune ferestre mari. Fiecare om, cât de nevoiaş, tot chel-tueşte pe lună cu tutunul şi băutura cel puţin şapte-opt lei, cari fac pe an aproape îndoit cât ar trebui să dea odată şi să fie pentru toată viaţa. Aceasta i ar aduce sănătate lui şi copiilor, pe când băutura şi tutunul îl otrăvesc.
Care sătean nu cheltueşte pe an, afară de pe băutură şi tutun, cu cununiile, cu botezurile şi cu cumătriile? Cum găseşte bani pentru acestea, ar trebui să înţeleagă că trebue să găsească şi când e vorba de sănătate.
Vorba: «Părinţii noştri au trăit aşa să trăim şi noi», nu mai merge. Azi, din felurite împrejurări, oamenii sunt mai slabi la trup; bolile s’au înmulţit şi de aceea trebui altfel de traiu.
Ferice de gospodarul care va înţelege ce folos e să-şi podească pe jos casa, să-şi puie ferestre mari şi cari să se poată deschide.
Femeea gospodină va avea grijă să spoească la trei luni casa. Varul ucide orice molimă. O casă văruită alb e luminoasă şi veselă. Podeala pe jos e bine s’o spele în fiecare Sâmbătă, dacă nu poate în fiecare zi.
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
•kiitcjoo ain1^n cofed sp^l06133'1''?'3'?*
492
ALBINA
Oamenii ar trebui să ia povaţă dela albine, cari-şi curăţă locuinţa lor de nu-i fir de praf, sau de murdărie în ea.
Norocul săteanului e că nu stă mult în casă şi, cel puţin ziua, lucrează pe-afară; altfel s’ar otrăvi cât e aerul de stricat şi de necurat în casa lui. Mulţi nu se mulţumesc că au locuinţele nepodite şi neaerisite, mai aduc în casă viţelul, purcelul ori câtevâ cloşti! Bieţii oameni cred 'că e destul să fie cald ; dar cum o fi aerul de curat, nu-şi mai bat capul. Nu ştiu că omul şi vietăţile sorb prin plămâni aerul trebuitor şi dau alt aer care e otrăvitor. S’a făcut următoarea dovadă: Au pus sub un clopot de sticlă o pasere şi au astupat bine să nu străbată aer de afară. Peste câtva timp, pasărea a început a ameţi, a se clătină ca beată şi în urmă a murit.
In cetăţuea William din Calcuta au închis într’o odae 146 de inşi A doua zi pe 123 i-au aflat morţi. Intr’o bătălie a lui Napoleon cel Mare, la Austerlitz, au închis 300 de Au-striaci într’o odae, a douazi, pe 200 i-au găsit morţi. Deci e lucru vădit că oamenii au mereu nevoie de aer curat şi că dau, prin plămâni şi prin piele, un aer otrăvitor asemănător cu cel ce ese, când astupăm soba cu cărbuni aprinşi. Dacă sătenii nu mor, pricina e că, prin păreţi şi prin crepăturile uşei, tot străbate aer de afară. Vorba e că nu străbate de-ajuns şi nu se curăţă, aşâ că nu mor pe dată, dar slăbesc pe încetul, şi, fiind slabi, orice boală îi prinde mai lesne.
O locuinţă bună e tot aşâ de trebuitoare ca hrana de toate zilele. Şi doar n’o face omul în fiecare an. Odată făcută, remâne şi la copii. Şi, dacă adesea sătenii se îndato-resc pentru podoabe, găteli, salbe la gâtul nevestelor, pentru nunţi, hramuri şi cumetrii, n’ar face mai bine. dacă n’au bani, chiar să ia cu împrumut şi să-şi facă meremet la casă?
E lucru ruşinos pentru neamul întreg locuinţele sătenilor noştri. Străinii vorbesc de ele ca de nişte locuinţe de selba-teci, adevărate muşuroae acoperite cu paie.
E drept, avem sate cu locuinţi frumuşele, mai ales la munte; dar ar fi de dorit ca pretutindene să fie locuinţe omeneşti. -
Acuma nu mai e ca de mult, când omul n’aveâ la ce să facă o casă bună; căci veneau Turcii ori Tătarii şi-i dădeau foc. Din potrivă, o poate asigură şi, la întâmplare de arde, i se dă despăgubire.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
49B
Românul zice: «După Turc, şi pistolul»; tot aşa străinii, cari vin la noi, zic: «După casă, şi gospodarul.»
Sănătatea şi mândria cer ca săteanul să aibă locuinţă omenească; deci puţină stăruinţă şi îndemn şi o va aveâ.
Solia Nădejde.
Cavită proşti i
Un Neamţ din cei aşezaţi în America, a voit să ştie ce minciuni or fi născocind nişte şireţi, cari scriau prin gazete că dau staturi bune celor ce vor plăti cinci lei înnainte. A cheltuit omul cam bune parale, dar s’a şi umplut de înţelepciune. Eră un anunţ: «Daţi cinci lei, să vă ’nvăţ cum să scăpaţi de beţie.» Neamţul dă leii şi i se respunde: «Fă jurământ că nu vei mai bea şi ţine 1.» Altul zicea: «Pentru cinci lei, un sfat bun cum să scoateţi sfeclele din pământ.» Plăteşte omul şi i se respunde : «Apucă bine sfecla de cozi, aproape de capătul cel gros, şi trage cu nădejde.» Alt a-nunţ glăsueâ: «Cum să facă un peţitor întipărire adâncă.» Pentru cinci lei i-a dat respuns: «Culcă-te într’o copae cu pastă.» La întrebarea: «Cum să-ţi îndoeşti răpede capitalul?», respunsul a fost: «Pune-i în hârtii, fă le pachet şi îndoae-1 frumuşel.» «Pentru cinci lei dăm douăsprezece lucruri loarte folositoare,» ziceâ alt anunţ. Şi i-au dat....
douăsprezece ace. La: «Cum vă puteţi îmbogăţi răpede», a respuns: «Munceşte cu draci şi nu cheltui o lăscae.» Dar care eră: «Mijlocul de a scrie fără condeiu şi fără cerneală?» «Condeiul de plumb » In sfârşit, cel mai frumos a fost respunsul la:	«Cum să trâeşti făr’ a munci?» «Caută
proşti, cum am făcut noi.»
‘S—«©£ - 3*
Serbare culturală
Iu ziua de 10 Decemvrie 1906, s'a serbat în comuna Poroschia judeţul Teleorman, inptinirea a 40de ani dela înfiinţirea şcolii «Haritina Gigârtu» din acea comună. După Te Demn şi după predică la biserica comunală, a urmat dimineaţa la şcoală o conferinţă a d-lui I. Comănescu şi alta a d lui Iliescu_cum şi recitări ale elevilor. După amiază serbarea a continuat cu coruri ale elevilor, recitări, dialoguri, etc.
Ea s’a terminat prin conferinţa d-lui I. M. Iliescu despre istoricul şcoalei şi obiceiurile satului, şi prin cuvântarea delegatul băncilor populare şi al Casei şeoalelor.
www.dacoramamca.ro
r
Partea centrală a Expoziţiei Generale din Bucureşti, 1306.
www.dacQromanica.ro
49G
ALBINA
USTegii la. animale,
Vitele sufer de multe ori de negi ori negei. In ştiinţă se numesc papilome. Ele sunt mici ridicături sau umflături stârcite, ori rotunde sau turtite. La cai se văd mai ales pe pielea din prejurul buzelor.
Papilomele acestea se văd la boi, vaci şi viţei, precum şi la câini, pe pielea din prejurul buzelor, pleoapelor, nasului, pe partea din năuntru a pulpelor, pe uger, etc.
La început, când se ivesc nu sunt mai mari decât gămălia unui ac, cu timpul ajung cât un bob de mazăre. Câte odată se împreună mai multe la un loc şi atunci se fac cât nucile şi chiar şi ca oul.
Negii au de obiceiu o coloare cenuşie bătând în galben. Câte odată când sunt mari, unii din ei dau un fel de puroiu, care în contact cu aerul, strieându-se şi putrezind, răspândeşte un miros greoiu. Alte ori curge sânge, mai ales când animalul se loveşte sau se scarpină pe partea bolnavă.
Negii nu dau dureri daca-i atingi.
Animalul cu negi în genere nu se arată că suferă, el este vesel, mănâncă, se adapă ca şi când nu ar avea nimic. Daca însă negii sunt prea desvoltaţi, prea numeroşi, prea în apropiere de gură, de nări, etc., ei pot a-1 împiedică în timpul mâncării, sau în timpul serviciului, daca sunt pe membre.
Negii se ivesc mai ales primăvara şi vara.
Din ce pricină se fac negii?
Cauzele negilor, după cercetările făcute, s’ar află în infec-ţiune, în molipsire.
De fapt, în popor, luarea negilor este în deobşte cunoscută.
Se crede însă că întru câtva, intervine în producerea lor şi alte pricini, ca murdăria, frecăturile de strună, de muş-tuc, de curelele frâului, căpăstrului, etc., asupra pielei capului.
Experienţele făcute dovedesc că- papilomele se pot do-bâdi de un animal sănătos dela altul bolnav. Astfel un învăţat francez, d-nul Gcideac scrie: Uneai adult înfăţişeâ în dreptul pieptului papilome grămădite în plăci. Tăind câteva din ele de mărimea unei nucşoare, sau nuci, prin ajutorul unui pisălog le sdrobeşto într’un vas, într’un mojar, în care se află puţină apă destilată. Sfârămături de acestea, amestecate cu apă destilată sunt ridicate şi vârîte unele sub pie-. lea unui mânz, altele întinse, risipite pe pielea acelui mânz, după ce mai întâiu fusese uşor crestată. Acest lucru se face la 15 Ianuarie, după care dată nu se observă nimic, până la 5 Fevruarie, când pe locurile unde se pusese părticelele din papilomul sfărâmat, răsar negi.
Alte experienţe făcute dovedesc acelaşi fapt, adică că pa-
www.dacoramanica.ro
ALBINA
497
pilomele luate, tăiate dela un animal bolnav şi introduse apoi sub pielea sau în pielea altuia pănă atunci sănătos, determină la acesta din urmă aceeaşi boală, adică negi, a-ceasta după un timp de regulă de 21 de zile.
Un alt fapt constatat este că adesea un cal cu negi pn o parte a corpului poate el însuşi a şi-i semăna tot pe pielea lui în alte părţi. Aşa un cal care îi are pe picioare poate să şi-i transmită pe partea de jos a pântecului prin venirea în atingere a piciorului cu pântecele în timpul culcatului. Când ei sunt la buze, la gură, animalul scărpinându se, fre-cându-se cu gura pe diferite părţi ale corpului său, întinde negii şi pe acele regiuni.
Se vorbeşte despre mânji cari poartă negi încă dela naştere. In acest caz micul animal a suferit molipsirea chiar în pântecele mame-sei.
Rezultă dar că în producerea negilor cauza principală ar fi molipsirea. un microb, adică o vietate, o sămânţă care întreţine şi transmite boala, microb care introdus sub pielea sau în pielea unui cal sănătos, în 21 de zile lucrează şi dă naştere la negi.
Acest microb, acest parazit a fost studiat mai întâiu de un învăţat Majocchi prin anul 1882 şi mai in urmă de către autorul francez Cornii în unire cu savantul nostru profesor Babeş.
Cum se vindecă ?
Tratamentul-. Câte o dată papilomele dispar fără nici o doctorie. Aceasta însă se întâmplă foarte rar şi deci să nu ne bizuim pe o asemenea întâmplare, ci din contră să căutăm a lecui animalul îndată ce negii se ivesc.
Cel dintâiu lucru este de a se feri animalele sănătoase de a venî în atingere, de a trăi la un loc cu cele bolnave, căci după cum s’a văzut, negii sunt lipicioşi.
Adevăratul mijloc practic şi cu speranţă de vindecare în contra negilor rămâne cel local, caro constă în tăerea lor. Se tae negii cu foarfecele curate trecute mai întâiu prin flacără, cu un briceag ascuţit bine şi tot asemenea trecut prin foc. Ei se mai taie încă prin ajutorul unui fir de mătase sau cu un fir de păr din coama calului, cu care se leagă bine, strâns, rădăcina lor. Astfel sugrumaţi la bază, negii mor, nu se mai nuntresc şi cad.
După tăerea sau căderea negilor, în urma legării lor, locul unde au stat ei, pentru mai sigură isbândă, se poate arde cu un fier încălzit până la roşia sau cu acid nitric (apă tare), sau cu piatra iadului, sau încă cu piatră vânătă. Arderea lor cu fierul roşiu sau cu aceste din urmă substanţe, poate de fapt aduce de multe ori vindecarea fără tăiere, cum dealtfel tăierea în unele cazuri nu are nevoe do nici un fel de ardere, animalul însănătoşindu-se numai prin ea.
www.dacoromamca.ro
498
ALBINA
TJn învăţat francez Pccus consiliază în tratamentul negilor, acidul arsenios adică soricioaica, săricică, în chipul următor :
Acid arsenios.................................|	1
Pulvere de cantaride..........................}	1	Viani-
Terpentin gros...............................2 grame.
Undelemn......................................)	_
Ciară ............................■	. Vranic-
Această doctorie trebue făcută la spiţărie. Ou ea se ung negii în două rânduri, la 3—4 zile interval.
Pe locul pielei, unde au fost negi, nu inai creşte păr.
Irimia Popesco.
Medic VetcrinAr.
Cine-a descoperit America?
C=K=a
f+s nnainte de Columb n’au dat de America alţi Europeni? A-IV cuma se ştie c’au descoperit-o Normanii încă din veacul jj) al X-lea (98G) şi anume unul Biorn, care mergea c’o cora bie spre Gronlanda. Luat de-un vânt nepotrivit, a ajuns mult mai spre miazăzi. N’a cutezat înse să se apropie de cele trei insule ce-a văzut de departe, cunoscând că nu erau Gronlanda. Intorcându-se, a povestit în Gronlanda şi în Islanda ce a văzut.
Cum vodom în 986, Gronlanda le era cunoscută bine şi făceau acolo călătorii regulate ; iar Groenlanda face parte din America. Părţile văzute de Biorn par a fi fost Nantuchetul, Scoţia nouă etc.
Leif, fiiul lui Erich cel roş, a plecat cu 35 oameni să cerceteze ţerile ce Biorn zărise. In cea dela mai miazănoapte găsi numai ghiaţă şi pietre. Mai spre miazăzi a găsit o ţeară cu păduri, iar pe ţerm cu nisip alb, i-a zis Marldand, pentru că eră fără dealuri. Plutind două zile mai spre miazăzi a dat de gura unui rîu şi, înlăuntrul uscatului, de-un lac. A găsit butuci de viţă de vio cu struguri copţi. Ţerei i-a zis Winland. A stat acî un’an şi-au pescuit în rîu şi’n mare. Pare a fi fost Massachusettul de astăzi, în Slatele-Unite.
După aceea au mai călătorit în ţerile descoperite ale Americei, în vremea aceea, la începutul veacului al Xl-lea, Thorwald, Thorstein şi Thorfinn Carlsefe. Aceştia au pătruns şi mai departe, dând şi de oameni, cari îşi ziceau Skrelingi. Normanii aduceau regulat lemne din pădurile americane. Iar călătoria cea din urmă a fost în 1347. - De ce nu s’a mai dus Normanii în acele ţeri ? Se pare că o năvălire de popoare di’nspre miazăzi a nimicit aşezările Nor-maniior în Winland. Se poate înse că tocmai în vremea ciumei celei mari dela 1350, ciumă care a bântuit nu numai Germania, dar s’a întins pân’ în Islanda şi Groenlanda, să se fi rupt legăturile prin moartea celor ce ştiau taina aceasta.
Aceste ştiri s’au scos din nişte poveşti vechi şi din nişte docu-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
49»
mente păstrate in nişte spiţe ale neamurilor din Islanda, tocmai de pe la 1007. Apoi preotul Adam dela Brema, mort în 1076, povesteşte de aceste călătorii în istoria mitropoliei Ilamburgului. Se mai află pomenite în istoria Norvegiei, scrisă de episcopul Erich de Pontoppidan din Bergen, în anul 1721.
Paul Andre, după care luăm aceste amănunte, nu vorbeşte de nişte ruine de zidărie, de un schelet cu arme de fier şi chiar de rune (un fel de litere) ce s’ar fi aflat în Statele-Unite şi cari ar fi dela aşezăi’ile Normanilor. De-asemenea nu spune de părerea unor învăţaţi că Fenicieni ar fi cunoscut America de mijloc, dar ar fi ţinut lucrul în taină pentru a se folosi numai ei de aur etc. Sunt monumente americane, cari par a fi făcute de Fenicieni. De altfel se ştie că ăştia au înconjurat Africa, pe la capul de Buna Speranţă,, mult, foarte mult înnainte de Portughezi.
Se mai spune că Spaniolii, când au pătruns păn’ la Oceanul cel Mare, au văzut o corabie, care s’a depărtat spre apus. O fi foit chinezească sau japoneză. Şi urme chineze s’ar fi aflat de asemenea în Mexic şi chiar monumente buddiste.
Mai mult decât atâta: locuitorii Americei nu sunt de-acolo de loc, ci unii au venit din Asia pe la locul unde e acuma strim-toarea de Behring, iar alţii par a fi venit pe apă din Polinezia si Malezia.
Sf. N.
Lucrările agricole în luna Fevruarie.
r==s
Întreţinerea vitelor.
Fiindcă timpul pentru începutul lucrărilor de primăvară este apropiat, vitele de muncă trebue bine hrănite, aşa ca la munca câmpului să fie destul de puternice. De aceea în această lună porţiunea de hrană li se îndoeşte. Pe la sfârşitul acestei luni, dacă timpul este frumos şi pământul zvântat de prea multă umezeală, se poate începe cu semănatul ovăzului şi al meiului. Meiului mai cu seamă îi place să fie semănat în mâzga zăpezii.
In grădina de pomi roditori
Se fac toate lucrările pe cari le-am văzut în luna Ianuarie, dacă această lucrare nu s’a făcut în acea lună. Se mai pot 3ăpâ pomii cu cazmaua, fără să li se vatăme rădăcinele cari sunt la suprafaţa pământului. In pământurile argiloase săpatul se face ceva mai adânc, iar în cele nisipoase mai la supra-
www.dacaromamca.ro
500
ALBjNA
faţă. Adâncimea săpăturii mai depinde şi de rădăcini, după cum sunt mai la suprafaţă sau mai a-dâncit, după cum sunt cele de păr altoit pe păr pădureţ, sau chiar pe păr de soiu mai rău. Săpatul se face departe de tulpină cel puţin de 1 metru, dacă nu mai mult. Când se sapă, se ia puţin pe cazma, ca pământul să se mărunţească cât se poate de bine şi ca să se poată scoate toate rădăcinele bu-ruenilor rele, cum sunt mai cu seamă cele de pir. Prin săpatul ce se face la rădăcina pomilor, se în-lezneşte intrarea aerului în pământ, a umezelei şi căldurei, aşâ că pomii pot vegeta mai bine şi pot produce roade mai multe. Dacă pământul e sărac se poate amestecă cu bălegar putrezit.
In grădina de legumi.
După ce pământul s’a săpat pentru a 2-a oarăşi s’a amestecat bine cu bălegar putrezit, se fac ră-zoarele, cari trebue să aibă o lărgime de 1 m. B0 cm.; iar între rânduri se lasă o mică cărare de 30 cm. pentru lucrările de întreţinere ce trebue făcute legumilor şi zarzavaturilor. După ce s’au făcut ră-zoarele (straturile) în această lună dintre legumi, se poate semăna în grădină bobul şi mazărea.
Aceste două leguminoase sunt rustice aşâ că chiar dacă timpul s’ar răci şi ar cădea chiar şi zăpada, sămânţa nu suferă de loc, din contră îndată ce timpul se va îndreptă spre bine, răsar seminţele de grabă, şi plantele cresc repede. Cu modul acesta putem să avem păstaie de bob şi mazăre mai de timpuriu pentru trebuinţele bucătăriei.
Mazărea se seamănă în rânduri sau în cuiburi depărtate de 40 cm; în fiecare cuib se pun 3—4 seminţe la adâncime 3 — 4 cm. Când se seamănă în rânduri se deschid şenţuleţe cu coada greblei adânci de 3 — 4 cm. pe aceste şenţuleţe se pun boabele de mazăre la o depărtare de 30 cm La semănat se preferă mazărea oloagă de Ccât cea de arac şi o putem recoltă mai de vreme.
bobul se seamănă mai mult în cuiburi depărtate
www.dacoramamca.ro
AI.RTNA
501
de 60 — 80 cm. şi în fiecare cuib se pun 8—4 boabe la adâncime de 5 cin.
îngrăşatul oilor.
Agricultorii cari dispun de mult nutreţ, şi mai cu seamă de rădăcini de sfeclă ca şi de cartofi pun oile la îngrăşat în o oierie.
Îngrăşatul oilor nu trebue să treacă peste 2 luni. La oile puse la îngrăşat, pe lângă hrana obişnuită, li se mai dă pe zi kilogr. tărâţe, 2 — 27a kilogr. sfeclă, sau cartofi fierţi şi amestecaţi cu tărâţe sau urluială de porumb. Li se mai pot da turte de in şi borhoturi cât pot mânca pe zi.
Alte lucrări..
Alte lucrări sunt sădirea de pomi roditori, a copacilor de pădure şi a port altoilor în vie. In pot-goriile unde viţa nu se îngroapă se poate începe cu tăiatul viţelor.
Albinele.
In această lună trebue băgat de seamă ca şoarecii să nu aducă vr’o stricăciune stupilor. Mai trebue observat dacă albinele au ce mânca. Trebuie să li se dea de mâncare faguri, dacă i-au păstrat anume, sau li se pregăteşte un fel de sirop din zahăr.
V. S. Moga.
-----o'-s §	o»—-—
Cum se vindecă vitele bolnave la gură si la unghii l
Următorul sfat e dat de revista «Bunul Econom» :
Să toarnă puţină apă caldă, cam peste 3 linguri de salicil pus într’o oală de pământ. După ce s’a topit se amestecă cu apă călduţă încât întreaga soluţiune să fie 47s litri. Cu apă de a-ceasta se spală unghiile şi gura vitelor bolnave, de trei ori pe zi.
Unghiile după fiecare spălare, trebuesc presărate cu pulbere de salicil, de care e bine a se arunca puţin şi prin grajd, pe jos, pentru că germeni de boală se află în deajuns şi în gunoiul vitelor bolnave. In apa de băut a vitelor încă trobuesa amestecate 2 linguri de salicil, topit mai întâiu în apă caldă.
-------.^segj?feBr,lr
www.dacQromanica.ro
ALBINA
602
Legături pe sub pământ între Dunăre şi Rin.
cA5~î^	i
k.omnul Knebel în cartea sa despre peşteri arată cum Dunărea se leagă cu rîul Aach şi cum acesta văr-, sându-se în Rin, Dunărea se află legată cu Rinul. Legătura între Dunăre şi izvorul rîului Aach se face prin o peşteră sau mai multe, pe sub pământ, pe o lungime de 12 kilometri şi jumătate.
fată cum se petrece lucrul: Dunărea pierde, în partea sa de sus, în deosebi la Immendingen, apă prin fundul albiei sale, care e de piatră de var şi cu găuri. Prin aceste găuri căror d-rul Knebel le zice ponoare, — deci ne-ar face crede că numele e rudă cu ponoarele noastre, —se duce apa gâlgâind în adâncime. Ba aşa de’n mare câtime, încât Dunărea stă seacă vre o 77 de zile, vara. Această apă ese la iveală la izvoarele Aachului, la 12 kilometri şi jumătate, izvor care e cel mai mare din toată Germania. Aachul, şerpuind pe lângă vulcanii stinşi de lângă Hegau, se varsă într’un lac şi acesta în Rin. Prin ponoarele din albia Dunărei nu se poate coborî nime, căci sunt înguste. Izvorul Aachului e în formă de puţ adânc de 12 metri, prin fuudul căruia apa năvăleşte în sus apa prin o gaură de vre o patru palme pătrate. A încercat un scufundător să se coboare, dar iuţeala apei nu lea lăsat. S’au făcut înse încercări sărând apa în ponoare şi sărată a eşit şi din izvorului Aachului. S’a mai dovedit nu numai toată apa ce se pierde în albia Dunărei curge în Aach, (4.000 de litruri pe secundă), dar mai primeşte izvoare de pe sub pământ încă de 3 000 de litruri pe secundă. Ca să ajungă dela Dunăre la Aach îi trebuie trei zile.
Deosebirea de înnălţime între gura ponoarelor şi izvorul Aachului e de 170 de metri, deci 13 m. 6 la kilometru.
Dr. Knebel se întreabă ce-o să se întâmple, dacă peşterele de sub pământ se vor lărgi mereu, cum şi fac Neapărat că ar curge toată apa Dunărei de sus în Aach şi deci în Rin, iar Dunărea ar începe numai dela cel mai apropiat rîu ce se varsă mai lâ vale în ea. Cu timpul, bolta rîului sub-pământean s’ar prăbuşi şi ar fi un rîu care ar curge prin o vale adâncă şi îngustă dela izvoarele Dunărei pân la Rin.
De căteori nu s’or fi petrecut asemenea schimbări în cursul rîurilor ?‘!	----------------------- S.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
503
Pentru d-nii abonaţi
In vedere eă mulţi d-ni abonaţi n'au trimis abonamentul, unii nici chiar pe anii trecuţi, deşi i-am avizat în nenumărate rânduri, am fost din nou siliţi să trimetem chitanţele spre încasare prin recuvrement poştal. Rugăm dar pe d-nii abonaţi, să aibă buna voinţă, când li se prezintă chitanţele de către factorii poştali, sau sunt avizaţi de oficii, să le achite, deoarece cheltuelile de înapoiere a chitanţelor rămase neachitate sunt foarte mari, faţă de micul abonament al revistei. D-nii abonaţi pot vedea sacrificiile ce facem, pentru ca revista, deşi cea mai eftină din ţară, totuşi să se îmbunătăţească din ce în ce. Chiar ultimul tablou ce l-am dat cu numărul 17, este o cheltuială însemnată, pe care am făcut-o totuşi cu dragă inimă. Sperăm dar, că d-nii abonaţi vor face tot posibilul şi nu vor amână plata micului abonament, cu care nu se plăteşte aproape nici hârtia. Am trimis până acum spre încasare chitanţele d-nilor abonaţi din judeţele: Argeş, Buzău, Brăila, Dâmboviţa şi Dolj.
Administraţia.
>
-----—------------
Cronica Săptămânii.
întrunirea podgorenilor din jud. Argeş şi Muscel.
La 28 Ianuarie, un număr de 200 de podgoreni din jud. Argeş, şi Muscel s’au întrunit în oraşul Piteşti. Cu prilejul acestei adunări s’au citit şi votat statutele societăţii ce au format, sub numele de: «Societatea viticolă Sf. Ştefan*, cu sediul în Piteşti.
Scopul societăţii este :
a)	De a căută şi răspândi cele mai bune metode pentru prăsirea, altoirea, plantarea şi cultivarea viei în general, în vederea : întâiu a bunelor calităţi a produselor sale şi al doilea a dobândirii producţiunii celei mai mari; de a cercetă care sunt cele mai bune soiuri de struguri şi de viţe ce se potrivesc cu diferitele soiuri de pământuri după localităţi şi situaţii; de a hotărî numirea feluritelor soiuri de viţe şi struguri prin cercetări şi studii anumite;
b)	De a căută şi a răspândi procedeurile cele mai simple şi mai prielnice pentru obţinerea vinurilor de cea mai bună calitate şi constituţie, cum şi pentru păstrarea lor :
c)	De a înfiinţâ sau a stărui să se înfiinţeze de către autorităţile în drept un laborator pentru constatarea alteraţiilor şi bolelor, cum şi a înşelăciunii în vinificaţie ;
www.dacaromanica.ro
501
ALBINA
d)	De a stărui şi încuraja replantările micei proprietăţi viticole ţărăneşti şi a contribui la înălţarea morală a micului podgorean;
e)	Dc a crea debuşeuri în ţară şi în streinătate pentru desfacerea vinului şi a strugurilor;
f)	De a lucră contra tuturor piedicilor de orice natură, ce se împotrivesc la consumaţiunea vinului şi propagarea reputaţiei produselor viilor româneşti nu numai în ţară, dar şi în streinătate.
g)	De a da membrilor ei informaţiuni asupra instrumentelor celor mai bune pentru cultivarea viei şi a vinului.
In rezumat societatea se va ocupă de tot ceeace poate să con-tribue la propăşirea şi renumele viticulturii româneşti şi la buna calitate a produselor sale.
Se va înfîinţâ şi o revistă în care se va publică tot ceeace interesează viticultura. Revista se va distribui gratuit membrilor societăţii.
Când mijloacele societăţii vor permite se vor înfîinţâ depozite şi magazii pentru desfacerea vinurilor, precum şi pivniţă cooperative.
Se vor accordâ premii şi medalii membrilor care se vor deosebi prin cultura sistematică a viei.
Pentru sătenii, cultivatori de viţe cu mai puţin de 2 pogoane, cotizaţia de membru s’a hotărît 6 lei pe an, iar pentru ceilalţi podgoreni va fi de 12 lei.
Dela congresul Institutorilor.
In ziua de 28 şi 29 Ianuarie, un însemnat număr de institutori s’au întrunit în oraşul Ploeşti unde au discutat chestiuni privitoare la : activitatea în afară de şcoală, îmbunătăţirea stării lor materiale şi morale şi la formarea unei societăţi a institutorilor din toată ţara.
In urma discursurilor s’au votat următoarele deziderate :
«Activitatea extra şcolară a institutorilor». — Membrii corpului didactic primar urban întruniţi în primul congres la Ploeşti în ziua de 28 Ianuarie 1907, in urma discuţiei ceu_3vut loc constată existenţa activităţii extra-şcolare din trecut a institutorilor şi institutoarelor şi îşi exprimă dorinţa ca această activitate să continue şi în viitor potrivit nevo.lor culturale economice şi naţionale, ale populaţiei orăşeneşti.
Speră în acelaşi timp şi în concursul de fapt al tuturor autorităţilor.
«Pentru îmbimătăţirea soartei institutorilor şi institutoarelor». Membri corpului didactic primar urban întruniţi in congres la Ploeşti în ziua de 29 Ianuarie, în urma discuţiilor ce-au avut loc îşi exprimă dorinţa că guvernul şi Corpurile legiuitoare, în înalta lor solicitudine ce-au pentru funcţionari statului, vor ţine seamă de reaua stare materială a istitu tor ului şi a institutoarei aducând în timpul cel mai scurt următoarele îmbunătăţiri:
1)	Să se restabilească salariul de lei 225 şi gradaţiile cuvenite conform legei din 1883.
2)	Ca prima modificare a legei învăţământului primar să prevadă pentru toţi institutorii şi institutoarele în baza titlului de absolvire a fostelor şcoli normale de institutori şi institutoare, salariu tot la suma de 225 lei lunar.
www.dacoroinamca.ro
ALBINA
505
3)	Să plătească din oficiu suplinirea în caz de boală.
4)	Să fie scos la pensie după 30 ani de serviciu fără limită de vârstă.
5)	Concediul pentru caz de boală şi anii de minoritate să fie consideraţi ca ani serviţi.
G) Să se acorde institutorilor reducere de 50 la sută pe C. F. R.
7)	Să se egaleze în drepturi politice institutorii cu membrii cursului secundar.
8)	Să se desparţă direcţia învăţământului normal de aceea a învăţământului primar încredinţându-se postul de director, subdirector şi inspector al acestei direcţii institutorilor şi să se facă din aceste posturi şi din revizorate cariere.
Se alege o comisiune care să prezinte dezideratele congresului preşedintelui camerei, primului ministru, ministrului de finanţe şi ministrului do instrucţie.
Tot în acest congres s’au votat şi statutele asociaţiunii institutorilor din ţară.
—-----e-Oe	------
REVISTE PRIMITE LA REDACŢIE
în cursul lunci Decemvrie şi Ianuarie.
Amvonul, Organul societăţii Clerului Român «Ajutorul» din Bucureşti An. IX No. 8 Noemvrie 1906.
Antialcoobil, Director: dr. M. Minovici. Bucureşti. An. VII No. 8. Decemvrie 1906.
Apărătorul Săteanului, revista populară pentru slârpirea relelor de care e bântuită populaţiunea noastră. Bucureşti. An. I No. 20.
Bunul Econom, organ al reuniunii economice din Orăştie şi al reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiului. An. VII 60 —52. 6 Ianuarie 1907.
Călăuza Sanitară, Director: dr. I. Ştefânescu. Bucureşti. An. IX No. 1 Cetatea Neamţu, Proprietar: I. V. Creţii. Târgu-Neamţu. An. I No. 4 — 5
I	Ianuarie 1906.
Curierul financiar, Bucureşti. An. XXXIV No. 1. 7 Ianuarie 1907. Comoara Satelor, Proprietar : D. Ionescu Cerbureanu. Bucureşti. An.
II	No 1 — 2 Decemvrie 1906. Ianuarie 1907.
Junimea literară, Editor: 1. Nistor. Suceava. An. IV No. 1. Ianuarie
1907.
Luceafărul, Directori: A. Ciura, O. Goga, O. Tăslâuanu. Sibiu. An, V No. 21 — 24. Io Decemvrie 1906.
Răvaşul, Editor: P. P. Maniu Cluj. An. V No. 1. 5 Ianuarie 1807. Revista politi.â şi literară, Editor: I. Br. llodoşiu prim redactor. Ciato. Blaj. An 1 No. 5. ’
Revista noastră, publicată de I. Gorun şi Costanţa Hodoş. Bucureşti An. 1907 No 1.
Revista idealistă, Director : M. G. Holbau. Prim redactor : N. Vaschide. Bucureşti. An. IV Tom. IV No. 12 Decemvrie 1906.
Şezătoarea Săteanului, Director: Gli. Dumitrescu-Bumbeşti. Bucureşti. An. VIII No. 11. Noemvrie 1906.
Viaţa românească, Directori: C. Stere şi P. Bujor. Iaşi. Au. I No. 10. Viitorul Uirecţpr: D. G. Boroianu. Prim redactor V. Oiaga, Bucureşti. An. IX No. 8 — 9. Decemvrie 1906. ianuarie 1907.
www.dacoromamca.ro
506
ALBINA
Starea agricola a României la finele lunei Ianuarie 1907 st- n-
Cu tot gerul extraordinar ce a avut loc în toată ţara în o bună parte a acestei luni, totuşi, mulţumită păturei de zăpadă rămasă din luna precedentă cât şi a celei ce a căzut din nou, semănăturile se crede că nu au suferit de loc.
Pomii fructiferi mai plăpânzi ca persioul, caisul, migdalul, prunul, nucul etc., unii arbori de pădure şi din acei ornamentali, au crăpat de ger în foarte multe părţi. Se crede de asemeni că vor fi suferit şi viile care n’au fost îngropate.
Timpul moinos din ultimele zile ale lunei Ianuarie şi ninsoarea generală dela 2, 3 şi 4 Fevruarie, asigură şi mai bine semănăturile de toamnă.
Vitele mari şi mici deşi ţinute la adăposturi, având pretutindeni nutreţuri în abundanţă, au suferit mult de gerul mare din ultimele zile. In toată ţara se citează cazuri de degerături mai ales la vitele cari se găseau pe câmpii sau prin adăposturi nesatisfăcătoare.
-St. C. Hepites.
Directorul Institutului Meteorologic.

= La telegrama pe care membrii corpului didactic urban au adresat-o Majestăţii Sale Regelui, cil ocazia congresului lor la Ploeşti, iubitul nostru Suveran a răspuns următoarele prin d-1 Mareşal al Curţii Regale.
«M. S. Regele a primit cu plăcere telegrama prin care, în nu-«mele d-lor membri ai corpului didactic primar urban întruniţi la congres îi exprimaţi sentimentele de credinţă şi devotament.
«M. S. mă însărcinează a vă transmite tuturor mulţumirile «Sale precum şi urările ce face pentru ca munca d-v. să aibă «succesul dorit, spre folosul şi binele patriei».
Mareşalul Curţei, general adjutant, Mavrocordat.
= Ministerul de Justiţie a făcut cunoscut autorităţilor printr’o circulară, că dacă declaraţia de naştere nu se face în termen legal, — şi deci înscrierea în registrele civile nu se poate face decât de tribunal, să se permită botezul înainte de a se pronunţa tribunalul.
= Ministerul de Domenii va înfiinţa la primăvară în judeţul laloniţa un tâmazlie de vite ialomiţene necesare pentru îmbu-nătâţirei rasei animalelor din lunca Dunărei.
De asemenea va înfiinţa şi două lăptării cooperative.
Toate acestea se vor face din creditul extraordinar ce se va acordă serviciului zootechnic din împărţirea excedentului bugetar de 45 milioane lei.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
507
= Fiii fondatorului casei Socec <& Co., din Bucureşti, dorind a comemora memoria părintelui lor, cu ocazinnea împlinirii a 50 de ani de existenţă a acelei case, a oferit ca donaţiune la 54 şcoli primare din Capitala 54 serii de colecţiuni ale principalelor publicaţiuni apărute în editura sa spre a servi bibliotecilor şcolare. Ministerul instrucţiunii a dat ordin ca acele colecţiuni să fie scrise în inventarul şcoalelor respective sub titlu de «dona-ţiunea Ion V. Socec».
= Casa şcoalelor a fost autorizată să primească legatul lăsat de defunctul Gheorghe Antachi cosistând din averea Ini nemişcătoare, pentru ca să se fondeze, în Galaţi sau în altă localitate din judeţul Covurlui, o şcoală de agricultură, care să poarte numele^ de «Gheorghe Antachi».
= Părintele Ion Constantinescu-Lucaci profesor de religie, a fost numit, pentru restul periodului 1906—1909, membru în spiritualul consistoriu al eparhiei Sf. Mitropolii, în locul vacant.
= M. S. Regina cu ocaziunea expoziţiei exprimându-şi dorinţa de a avea în grădina palatului cuiburi şi aparate pentru hră-nirea păsărilor iarna, societatea pentru protecţiunea animalelor a instalat numeroase căsuţe şi adăposturi pentru hrană.
Astfel de aparate funcţionează în diferite puncte ale Capitalei.
= In urma mijlocirii soc. pentru protecţia animalelor, pe lângă ministerul de interne, s’a luat următoarea hotărîre :
Potrivit art. 5 din legea vânatului s’a oprit cu desăvârşire vânătoarea, vânarea în orice mod, cumpărarea, transportarea şi exportul păsărilor cari se hrănesc cu insecte, precum şi a puilor şi a ouălelor lor.
Cei cari nu se vor supune vor fi pedepsiţi cu amendă dela i—20, şi cu luarea păsărilor, a ouălelor sau a puilor, oa şi a u-neltelor cari au servit pentru prindere or uciderea acestor păsări. # Măsura aceasta este cât se poate de bună, căci va ajută pen-' tru înmulţirea atâtor păsărele folositoare agriculturii şi pome-turilor.
= Tragerea loteriei organizată în satul şi com. Dolheştii-Mari. jud. Suceava, pentru clădirea unui local de şcoală, s’a amânat pentru 1 Martie 1907.
Scrisori către redacţie.
27 Ianuarie lOOTj Bârlad.
Stimate Domnule,
Găsind între foile. «Albinei» tabloul, am fost plăcut surprinsă ; inima mi-a săltat de mândrie şi ochii mi s’au umplut de lacrimi.
E mic tabloul, dar cuprinde toată dragostea poporului românesc penlru strămoşi, Patrie şi Rege. De o mie de ori fericit acel care poate redă, prin colori, asemenea momente înălţătoare ale neamului nostru.
Vă mulţumesc.
V’am trimis 5 lei abonamentul la revistă pe an. al X lea.
Cu stimă. Ef. Cernea.
institutoare.
www.daconxnamca.ro
5U8
ALBINA
{jT* LICITAŢIUNI ^
In ziua de 20 Februarie 1906, ora 10 % a. m., se va ţine la Eforie B-ul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în întreprindere a lucrărilor de reparaţiuni strict necesarii, Vilei Ghika din Sinaia.
Devizul fiind în sumă de lei 1.994.
Garanţie provizorie lei 5 %i din suma devizului, cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţie.
= In ziua de 22 Februarie 1907, ora 10‘/a a. m„ pentru închirierea pe termen de 5 ani, cu începere dela 15 Innie 1907, a stabilimentului de băi bydroterapeutice dela Sinaia.
Garanţie pentru admitere la licitaţie Iei 500.
—•In ziua de 27 Februarie 1907, ora 10 a. m., sa va ţine licitaţie publică cu oferte închise, la Eforie, B-dul Elisabeta, cum şi la primăria comunei Păcureţi, din Prahova, pentru concedarea spra exploatare a puţurilor şi instalaţiilor petrolifere dela Ochişoru, moşia Sarasca, Matiţa-şi Delniţa. judeţul Prahova.
Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 100.
= In ziua de 28 Februarie 1907, orele 10 a. m., se va ţine a III lici-taţiune cu oferte scrise şi sigilate în localul pepinierei Ţintea pentru vânzarea sculelor şi obiectelor scoase din uz notate în tabloul ce însoţeşte anunciul No 29.381 din 21 Aprilie 1906, publicat în «Monitorul Oficial» No. 19 din 25 Aprilie 1906.
Aceste scule şi obiecte se pot vedea în toate zilele de lucru (orele 9—12 şi 3—Gl la pepinieră.
Condiţile speciale, cum şi cele generale se pot vedea la serv, Dome-nial, secţia Bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10 '/2—12 ‘/a a. m-
Licitaţiile se vor ţine in conformitate cu art. 72 şi 83 din legea compta-bilităţei publice.
-----------------------------
Poşta Redacţiei.
N. Br. — «Cultura Albinelor» se va publică. Asemenea, despre hrana coriilor mici, cu prefaceri.
N. I. — «Societăţi pentru vânzarea produselor» se va publică într'un număr viitor.
I. E. — «Vorbe Bătrâneşti» nu se poate publica.
A. Ţ. — «Cumpătarea» nu o socotim scrisă potrivit pentru noi, mai ales că sensul obişnuit al cuvântului care servă de titlu este întrucâtva deosebit de acela care rezultă din cuprinsul povestirii. Am fi bucuroşi să ne daţi alte întâmplări din viaţa ţărănească.
I. D. — Propunerile pentru cursurile de adulţi se vor publică.
A. Ş. — Articolul despre grădinele şcolare se va publică într’un număr viitor.
M. D. P.— Articolul despre îngrăşirea cu băligar se va publică.
P. V. — Articolul despre «Femeia daneză» se va publică cu oarecari modificări.
-----=>So&@<3<3o='-----
-A. p © 1
C. S. preotul C. Tebeica face apel la persoanele binevoitoare pentru îmbogăţirea bibliotecii parochiale «Stâncuţa-Brăila», care este pusă în serviciul şcoalei de adulţi şi clubului de lectură, ce fiinţează în acest colţ de ţară.
------„-Oo	-------
www.dacoramanica.ro
„STEAU A“
Societatea «Steaua» are de scop a lacra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pair: o ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, sa facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot <«'■ dresa d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kaliuderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Şom&uescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spirn C. Haret, fost Mnuslru, profesor universitar.— Secretar, Const. iJaan, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Oflrboviceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor In Seminarul Central şi director al $c. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Diuiitrescn Procopie, foslsenator, fost Primar al Capitalei; ii. Vlâdescn, Ministru, profesor universitar; Crlstn S. Negoescn, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; llini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliaiănesteann. inginer de mine; Preotul econom toast Ionescu, profesor secundar; toast. Alexuudrescn, institutor.
'Membri însorişi şl cotizaţiuni plătite (urmare).
D-l Gh. Botez, avocat, (oraşul-Roman), 2 lei; Era. Fior, avocat, (ora-şul-Romon), 2 lei; Victoria Ilaisescu, institutoare, (oraşul-Roman), 2 lei; I. N. Ciocan, institutor, (oraşul-Roman), 2 lei; M. Popescu, profesor str. Cazărmii 33 Bucureşti), 4 lei; Stelian Popescu avocat, (str. Antim 34, Bucureşti), 2 lei; T. S. S. Dionisie, episcop, (oraşul-Buzău), 4 lei; M .Cini-seanu, avocat, (str. Ştirbei-Vodă, Bucureşti), 4 lei.
Numărul membrilor înscrişi până la 31 Decemvrie 1906 este de 2355; iar veniturile societăţii, tot in acest timp, sunt de 1G.973 lei şi 80 bani.
ţVa arma în nuinăral viitor).
f3ES53	„------iI=iS3b====a'-------------lES3Efl
Sfinjcrfi Cititori,
Răspândiţi revista „Albinau in cer ml mnoştin-
ţelor D-voastră.
www.dacoromanica.ro
D’lul îoan M. Popeaeu din Căciulaţi- Ti tt n M Dirigintele sjcoalei oomuuft Cocioc Li U r ll jl Jlld. îllov	Bucureşti. f
prin Gam Periş«
■JEIE, GHETE, GHET§^ I
mol şl tari, culori şi negre
primeso zilnic
Noutăti diferite.
pentru Dame, Bărbaţi şi Copii
Fabrlcaţlune proprie
Atelier special pentrn comenzi
Primesc blănării în păstrare.
52-Io
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Machintosh Rate,	„
G. 1. Goschen........... „
Vicontele Diiiieaiinoii .
E. W. II. Barry ....	„
Robert Hamilton Lang	„
Oeinetre de Frank ....	Vieiia
P. Naville ....	Paris
Ad. Vernes.............. „
Directori:
I c. t E.
A. Stolz E. Goodwiu.
Demetru
Geusorj: Ioan Kalinderu, loau Gliika şi Artliur Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe-
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUGUREŞl I
Capital în acţiuni întreg vărsat iii
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune . .	. . »	3 955 6S8.7:t
Idem format din capital şi alte rezerve •	1.075.812.Gn
Total în aur Lej 7.052.531.30 Daune plătite .... Lei 33.000.0U) Viee-preşedinte A. BătCoiami.
Dir. general E. Griinwald. „NflŢiorJAL,R“ asigură contra in cediului, a «grindine!», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate-eombinaţiunite obişnuite ca: «cas de moarte, supravieţuire, zestreşi rentă». .Sediul soeial în palatul Societăţii clin str. Doamnei No 12, Bucureşti. IL-presentanţn generală in Bucureşti, str. Smfirdaii No. 4. Agenţii în toaie oraşele din ţară.
Inst. de Arte Grafice Carol GohlS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.— 17.9A7
www.dacoroinamca.ro