Anul X.
No. 17
21 Ianuarie 1907.
Redacţia şi	No. 9.—Bucureşti,
J(oua parfumerie şi Droguerie Medicinală T6MA Bl^ĂTULtseU
Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti.
Cferă onor. sale clientele parfumuri din cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi do quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete.
Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao In sămânţă şi pulbere făină lactată Nestld, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri oZaekerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc.
Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc.
Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos îndepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală.
Bogat asortiment de cauciueărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi filoane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injeotoare şi sistematice iriga toare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi lighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde, aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alto utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc.
La cerere, expediază în orice parte a Ţârei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă.
www.dacoramanica.ro
Anul X.	No. 17.	21 Ianuarie 1907.
Albina
Revistă enciclopedică populară
*	ii S?	. -1	\ r.*\
Abonamentul în ţari pe an bel 5 I Abonamentul în străin. pe an tel 8
»	»	» 0 luni ţ 3 I Un număr,....................15 bani
Pentru anuneiurl 1 leu litţla. Mica publicitate, 5 bani cuvântul.
Manuscriptele nepublleate se ard.
-----------------------,
SUMA&UL:
Primul nostru tablou colorat. — 'Redacţia, 21 Ianuarie 1859.— Sofia Nădejde. Dascălul Blându.—Ă/. D. Popescu, Porumbul zis dinte «le cal.—Dr. Lux, Pricina gerului din urmă.— Mihail Dragomirescu, Tablourile noastre. — L., Calendarul sătenilor. — Dobre Rădulescu, Mana viilor.—Delegaţia română la Viena.—Văruirea pomilor.—Un dar dela fraţii din Ardeal.--^. /. Popescu-Ricman, Ce sgoinot s’aude în codru? (doină culeasă din popor).— Informaţiuni.—înştiinţare.—Apel.
flustraffuni: Costache Negri; — Mihail Kogălniceanu ; —Anastasie Panu. — Biserica Cuţitul de Argint. — O margine de sat (tablou de Costin Petrescu). — Frunză de viţă mânată.
ti i Supliment: Un tablou în colori de Costin Petrescu : Vizita M S. Regelui la Plevna.
Primul nostru tablou colorat.
Precum cim anunţat în No. trecut, cititorii noştri vor a-tlă între foile numărului prezent, tabloul colorat făgăduit şi — cu drept cuvânt — mult aşteptat.
Am socotit că nu e mai nemerit prilej ca să oferim acest tablou decât ziua de 24 Ianuarie. Ea aminteşte luptele eroice ale generaţiei dela 1848 —1859 pentru unirea ţărilor, adică primul pas pentru ridicarea României moderne; iar tabloul nostru ne reînviază aducerea aminte a celorlalte lupte ale vitejilor dela 1877, cari făcură cu putinţă desăvârşirea operei bătrânilor: o Românie mare şi de sine stătătoare !
Comitetul.
———•
www.dacoronianica.ro
426
ALBINA
24 Ianuarie 1859
— Faţjfe şi documente ale timpului —
In ziua de 27 Decemvrie 1848, ziua sfântului Ştefan, mai mulţi tineri români se adunase Ia Paris ca să prăznuiască, odată cu sărbătoarea creştinească a Naşterii Domnului, amin tirea acelui erou al creştinătăţii şi al românimii pe care poporul l-a supranumit «Sfântul Ştefan Vodă.» Acei tineri erau goniţi din ţară, unde încercase să ridice steagul drepturilor poporului şi să înalţe demnitatea statului român. Mişcarea generoasă începută în Iunie 1848 fusese sugrumată de forţa străinului căruia îi dăduse mâna o parte din clasa boierească din ţară; capii acelei mişcări fusese risipiţi în toate părţile şi unii din ei nici nu mai putură revedeâ pământul drag al patriei.
Cei cari se adunase la Paris, în acel oraş de lumină, căutau să facă cunoscută dreptatea cauzei poporului român apăsat, şi să câştige prietenia scriitorilor francezi. Inima le eră plină de durere că încercarea lor nu reuşise pe deplin, dar şi încălzită de speranţă că va venî o zi mai bună pentru ţara românească.
Din mijlocul lor, se ridică Costache Negri şi rosti următoarele:
\	*	y
«Depărtaţi de darnicul sân al maicei Patrii, fraţilor Români, dulce ne e astăzi a înnoi neperitoarea amintire a marelui Ştefan, Domnul războinic, zidul creştinătăţii, către care s’au sfărâmat în trecerile lor nenumăratele ordii ale păgânătăţii, zidul neclintit, ce în timp de 46 de ani a oprit învingerile sălbatecelor cohorte musulmane cari aveau de ţintă cotropirea Europei.
«Şi, însă, care a fost răsplata noastră pentru atâtea lupte crâncene? Numai prestigiul istoric, căci sângele vărsat pentru Europa este acoperit cu o neagră uitare!
«Adâncă pildă că: pe nădejdea şi pe ajutorul altora să nu cate în zadar a se rezimâ suferitoare omenire!
«Aşezaţi precum suntem, în mijlocul îndoitului despotism al Europei şi al Asiei, să ne dăm împreună frăţească, ajutătoare mână de unire şi să zicem cu toţii:
«Trăiască'Moldova ! trăiască Valahia !» dar, învrednicească-ne Dumnezeu să putem strigă într’o zi: «Trăiască România unită !» Atunci, fraţilor, soarele luminii va pătrunde şi va împrăştia a-dâncul întuneric în care zăcem; atunci numai vom fi ceeace trebuie să fim, adică fiii unei singure şi puternice moşii!
«In visurile mele înflorit se arată viitorul României. Suntem milioane de Români răslăţiţi!... Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai unirea!... Să trăiască Unirea Românilor!
«Urarea şi închinarea mea este ca această strălucită zi, în car®
www.dacoromamca.ro
Coatache Negii.
www.dacoromanica.ro
428
ALBINA
ne am adunat ca să serbăm falnica umbră a lui Ştefan, patronul faptelor măreţe, această zi să fie şi pornirea unei strânse legări între noi d’a lucră cu toţii la ridicarea din ţărână a României, şi de a ne trezi în sfârşit la glasul eroicului său trecut, strigând cu toţii: «Trăiască unita Românie!!»
Această urare a lui Negri a fost de atunci înainte crezul politic al patrioţilor români cari îşi puseră toate puterile lor în slujba naţiunii.
Ceeace doriâ Costache Negri în 1848 se împlini în 1859. ziua de 24 Ianuarie este momentul cel mai măreţ al întregii acţiuni, căci el întrupează în sine triumful ideii mântuitoare a întrunirii celor două ţări surori făcută în contra vrăjmaşilor din lăuntru şi din afară.
In afară, două mari puteri europene, Austria şi Turcia, erau pe faţă în contra unirii, iar a treia Rusia, deşi nu se pronunţă făţiş, ar fi fost bucuroasă ca lucrul să nu isbu-tească.
In lăuntru, se împotriviâ o partidă de oameni cari se gândiau numai la interesul lor personal şi socotiau că situaţia le va scădea dacă principatele vor fi unite. Unii din ei voiau să fie Domni, alţii voiau să lucreze pe lângă Domni şi, în orbirea lor, dădeau mâna streinului care doriâ să vază poporul român înfrânt şi înjosit.
In zadar au fost toate acestea şi bine zicea Alecsandri în 1857 către Moldova:
In radar, cearcă ei să ridice Un zid pe Milcov despărţitor!
Cădea-va zidul şi tu, ferice,
Vei fi tiuită cu a ta sor.
E scrisă ’n ceruri sfânta unire,
E scrisă ’n inimi cu foc ceresc!
O Românie, Va ta mărire Lucrează braţul Dumnezeesc !
Cu aşâ convingere au lucrat părinţii noştri pentru a duce la isbândă visul lor.
Partidul unionist a pregătit lucrările Divanurilor printr’o propagandă activă şi ideile lui găsiau un răsunet puternic în inimile poporului.
In toate unghiurile ambelor ţări se făceau adunări şi se proclamau principiile cele nouă. Preţioasa colecţiune de documente «Acte şi documente relative la istoria renaşterii României» ne prezentă o sumă de asemenea proclamaţiuni. Vom pomeni, ca exemplu, întrunirea din Bucureşti la 3 Martie 1857, când s’au adunat vre-o 700 de cetăţeni şi au hotărît. să stăruie a se votâ de divanul ad-hoc: •
a)	Autonomia şi neutralitatea;
www.dacaromamca.ro
ALBINA
429
b)	Unirea ţărilor surori într’un singur stat şi sub un singur guvern;
c)	Prinţ strein cu moştenirea tronului;
d)	Guvern constituţional reprezentativ.
Prezidenţii comitetului cari convocase pe cetăţeni erau:
C.	Creţulescu şi Lazăr Calenderu, părintele d-lui Ion Iva-linderu.
Divanurile ad-hoc chemate după hotărârea Europei să spună cari sunt dorinţele Românilor, proclamase în mod solemn aceste principii, între cari unirea eră punctul de căpetenie.
Aci nu erâ însă de cât începutul. Dorinţele lor aveau să fie cercetate de adunare diplomaţilor Europei şi Conven-ţiunea pentru organizarea principatelor române făcută la Paris în 1858 nu trecu între punctele constituţionale această ideie a unirii. Ţările rămaseră dar despărţite. Trebuia deci să urmeze lupta. Şi o deteră cu bărbăţie. Când, conform acestei legiuiri făcute de puterile streine, adunările elective din Iaşi şi din Bucureşti se întruniră ca să desemneze pe domnitor, ele rostiră ambele acelaş nume: Alexandru Ioan Cuza!
Unirea erâ săvârşită. Hotărîrea erâ aşâ de puternică, unirea erâ în adevăr înscrisă în inimi, în cât opoziţia pe care o făcură atunci unele state cari vedeau căzând ultima barieră pe care reuşise s’o .ridice împotriva avântului ce părea că voeşte să ia poporul român, această opoziţie întâmpină în ambele principate atât de energică rezistenţă în cât toţi trebuiră să se încline şi nu numai se admise unirea personală, dar peste puţin — în. 1862 — se primi chiar unirea definitivă.
In fiecare an, în amintirea evenimentelor din epoca unirii principatelor, am publicat sau povestiri sau documente privitoare la întâmplările de atunci. De rândul acesta, dăm loc cuvântării lui Mihail Kogălniceanu din ziua de 28 Ianuarie 1859. Este proectul de răspuns din partea adunării elective a Moldovei la Mesagiul Principelui.
D l M. Kogălniceanu. In numele comisiunii însărcinată cu re-digiarea unui proiect răspunzător la mesagiul Inălţimei Sale Domnului Stăpânitor, în privinţa măreţului act de alegere ce s’au săvârşit de către fraţii noştri de peste Milcov, ca raportator citeşte adresa răspunzătoare, care cu aclamaţie şi în strigăte de Vivat Unirea! Vivat Alexandru Ion I! se adoptează de Adunare. Iar coprinderea adresei este următoarea:
«Adunarea Electivă a Moldovei, în şedinţa sa din 26 Ianuarie, au primit cu entusiazm mesagiul Inălţimei Voastre, prin care bine-voiţi a o încunoştiinţâ că Adunarea Electivă din Ţara soră, V’au ales Domn Valahiei şi că înălţimea Voastră aţi şi primit frânele guvernământului din Bucureşti.
«Moldovenii nu aşteptau mai puţin dela patriotizmul fraţilor noştri de peste Milcov, iar această Adunare Electivă, mândră •de alesul şi de Domnul său, declară că înălţimea Voastră ne-
www.dacoromanica.fo
430
ALBINA
pregetând a răspunde la chemarea ce Vi s’a făcut prin legiuiţii reprezentanţi ai ţării surori, aţi bine-judecat de simţeminte’le reprezentanţilor Moldovei şi de inima întregii Naţii, căci prin aceasta aţi făcut un mare şi puternic pas înainte întru realizarea eternei dorinţi a neamului nostru : Unirea Principatelor.
«Prin un asemenea act înălţimea Voastră aţi câştigat un nou titlu în amorul şi recunoştinţa Românilor.
«In adevăr, chiar în ziua alegerii înălţimii Voastre de Doma Moldovei, în 5 Ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Iaşi, reînoind dorinţele Adunărilor ad-hoc, rostite cu atâta unanimitate în zilele memorabile de 7 şi 9 Octomvrie 1857, şi de îndată apoi procla-
mându-Vă Domn Moldovei, a arătat într’un chip manifest, ce idee personifică în înălţimea Voastră şi ce aşteaptă dela ocârmu-irea înălţimii Voastre.
«Adunarea Electivă din Bucureşti, cu un patriotizm mai presus de toată lauda, dând tot înălţimii Voastre unanimitatea sufragiilor sale şi aşa proclamându-Vă de Domn al Principatelor U-nite, au arătat lumii că Valahia întocmai ca şi Moldova vede în înălţimea Voastă bărbatul chemat de provedinţâ pentru a întemeia în faptă şi deplin Unirea ambelor ţări într’un singur Stat Statul României !
www.dacoromanica.ro
ALBINA
431
Cuprinderea împărtăşirii ce despre acest mare act aţi făcut marilor Puteri ale Europei, şi despre care ne-aţi dat cunoştinţă, au convins pe Adunare că înălţimea Voastră a ştiut a aprecia scopul actului naţional săvârşit de ambele Adunări şi a atribui adevăratul caracter ce sufragiul unanim al ambelor ţări au voit a-i da.
înălţimea Voastră în faţa ţării aţi dovedit dar că înţelegeţi toată mărimea misiei ce Vă este încredinţată şi că sunteţi capabil a o duce la bun sfârşit. Naţia va li recunoscătoare de nobila iniţiativă ce aţi luat. Iar Adunarea Electivă, de deplina armonie şi înfrăţire ce întâlneşte în ţintirile Voastre şi ale Ei, este mândră că vă găseşte precum V’a aşteptat. Ea are convicţia intimă că această norocită concordie se va păstră şi se va întări, din mult în mai mult, până când se va putea realiză cu deplinătate marele dor al Naţiei Române.
- Adunarea Electivă are dar deplină încredere în luminatul Vostru patriotizm, în nestrămutata Voastră voinţă, în cunoscuta Voastră tărie de suflet; ea sperează că guvernământul Vostru se va ridică la acea putere a energiei, singură proprie de a înlătură toate piedicile.
Cât pentru Adunarea Electivă, întregul ei concurs este de mai înainte închezăşuit înălţimii Voastre, şi declarându-Vă că ţara este gata de a face toate sacrificiile cerute de o aşa mare trebuinţă, Camera este în tot dreptul de a se crede adevărata reprezentantă a simţirilor Moldovei.
«Spre deliberarea şi adoptarea măsurilor celor mai nemerite pentru ca Unirea Principatelor să ajungă a fi un fapt definitiv, şi recunoscut de Areopagul Europei, concursul ambelor Adunări din Principate este necesitatea de întâiul ordin; noi venim dar respectos a Vă cere convocarea la Focşani a Camerelor din ambele ţări.
«Adunarea, întocmai ca înălţimea Voastră, se împărtăşeşte do speranţa ce puneţi în înalta îngrijire a marilor puteri, încheză-şuitoare existenţei Principatelor-Unite.
«Ea are convicţia asigurătoare că ele nu ar voî a aruncă Naţia română în pericolul desnădăjduirii şi în o prăpastie de calamităţi; ci din contră, printr’un efect al înaltei lor dreptăţi, ele vor împlini cele mai legiuite ale ei dorinţi şi vor întemeiâ liniştea şi viitorul ei, consfinţind printr’un vot aprobativ o situaţie, -căreia puterea lucrurilor i-au întipărit sigiliul destinului.
Iar Voi, o Doamne, chemat de Provedinţă şi de Naţie pentru a pune cea de pe urmă piatră la edificiul naţionalităţii române, la care de atâtea secole lucrează generaţiile noastre, urmaţi pe calea de patriotizm şi abnegaţiâ ce aţi întreprins şi plin de glorie .şi bine-cuvântat de toată gura şi de toată inima neamului nostru Veţi fi pururea întâiul cetăţean şi bine-făcător al României, şi cinci milioane de Români dela Carpaţi pănă la Marea-Neagrâ, nu vor conteni de a Vă ură cu acelaş strigăt cu care astăzi Vă aclamă ambele Principate: Să trăiască Alexandru Io an I!
Iar Anastasie Panu zice — în cursul aceleiaş şedinţe:
D-l A. Panu. Inima mea bate în lovituri repezi ca a fiecărui Homân în momentele de faţă. Visul cel mare al Naţiei Române,
www.dacoromamca.ro
432
ALBINA
ţinta tuturor suferinţelor, tuturor speranţelor atâtor generaţii, care au căzut jertfă pentru cauza sfântă, iată-le împlinite! Unirea Principatelor este făcută ! România măreaţă şi plină de putere se avântă către viitor. România merge de acum pe calea mântuirii şi a destinului care o aşteaptă între celelalte Naţii civilizate ale Europei. O! să salte, să salte de bucurie bătrânii şi tinerii! Dumnezeu s’a arătat cu protecţie pentru Naţia Română! Nu mai poate fi îndoială, nu mai poate fi frică în inima nimănui! Dumnezeu, Dumnezeu ne protege! Edificiul nostru social se clatină până în temelie; duşmani numeroşi şi puternici
ne ameninţă de pretutindeni, acei puţini la credinţă părea că văd peirea apropiată, când deodată alegerea Adunării proclamă Domn un bărbat cu inimă şi suflet mare. Ţara se bucură şi sperează şi iată că fraţii noştrii Munteni zic Domnitorului să personifice ideea naţională: fii dar Alesul Naţiei Române, fii Domnitorul a cinci milioane! Dumnezeu, Dumnezeu dar ne protege ! înainte dar, fraţilor, pre urmele patriotizmului şi a abnegării ce ne a-rată Domnitorul nostru ! înainte pe calea datoriei, or cu ce jertfă ar cere împrejurările!
In faţa dar a măreţului act săvârşit de Adunarea de Bucureşti, noi să rămânem indiferenţi ? Noi să stăm neclintit la locurile
www.daconnnaiiica.ro
ALBINA
433
noastre ? D-l Catargiu în îngrijirea patriotizmului său zice că nu trebue să luăm asupră-ne răspunderea privitoare şi pre Adunarea din ţara suroră ? Nu! Dar trebue să ne întâlnim cu acei fraţi de inimă mare, trebue să ne închinăm lor, ca unor mari patrioţi. Ei bine! unde să ne întâlnim ? Ei ne dau coroana a trei milioane, ei vin, un popor întreg, să se confunde cu noi şi noi stăm neclintit pe băncile acestea, să nu mergem măcar la margine să-i primim ?.. . 6! inimile D-voastră se exprimă foarte elocuent prin aclamaţiile unanime ce văd că se ridică la cuvintele mele. La Focşani dar, la Focşani!
Punând sub ochii cititorilor noştri aceste pagine în cari se zugrăveşte entusiasmul provocat prin actul unirii, dăm şi chipurile bărbaţilor ale căror cuvinte le-am reprodus aol: Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu.
Redacţia.

Dascălul Blându.
uţine sate au norocul să aibă un dascăl de omenie şi ispravă ca dascălul Blându din Codreşti. La înfăţişare blajin, cu privire veselă, bun cu toată lumea, par’că i-ar fi frate. Viersul lui e preţuit prin satele vecine. Vinea Duminica lume depe lume să-l auză cum cântă de frumos. Cuvintele spuse respicat, glasul limpede şi sunător merg fiecui la inimă. Ascultâdu-1, omul se simte mai bun, mai duios pentru durerile şi suferinţele altora. Când cântă el: «Doamne, strigat’am către tine, au-zi-mă, Doamne, auzi-mă !» In toate piepturile ese un oftat de uşurare: fiecăruia i se pare că şi-a spus atotputernicului păsurile şi viaţa chinuită; iar el, bunul şi milostivul, i-a auzit.
Porecla de Blându nu-i venea aşa pe degeaba: a moştenit’o dela tată-so, care aveâ oricând vorba : «Fii blând, de vrei să ’mbunezi şi pe cel mai năsâlnic; iar de omul iabraş şi apucat, taie poala şi fugi». Oamenii, când voiau să spună de cineva că e bun, ziceau că e bun ca moş Toma. Şi din una din alta, i-a remas porecla, Toma Blăndu. Fiiu-so nu Pa dat de ruşine, eră om bun şi cu vorba şi cu fapta. Pe oameni îi stătuea să fie iubitori şi ertători unii cu alţii. Multe certe a potolit şi pe mulţi oameni i-a împiedecat să ajungă vrăşmaşi. . .
Intr’una din zile trecea pe la casa lui Stan, vecin cu Radu.
www.dacaromamca.ro
43+
ALBINA
Femeile se certau la cuţite ; le mergea gura ca meliţoiul.
—	Bună ziua, leică Dochiţ’o, s’a vărsat piper şi-ai uitat să presori sare.
—	Păi, dumitale ţi-e a glumi. Dar, vezi, nu pot trăi de duşmani: răsărise pătrunjelul, mai mare dragul, şi ulitura vecinei mi l’a râcâit tot. Dacă are găini, să ţie seamă de ele.
—	Socoate şi d-la, dascăle, ce-s de vină? Să ţin găintle ’n colivie?
—	Să-ţi baţi joc de munca mea? O să pun omul mieu să le ’mpuşte. O să le rup picioarele.
—	Staţi. Din ceartă ese gâlceavă; din gâlceavă, bătaie şi duşmănie. Să vedem mai bine ce-e de făcut. Aveţi amândouă dreptate. Nu cumva e gardul stricat ori e un diavol de ulitură uşarnică?
—	Gardul e bun, spinuit din nou, dar duşmanca vine anume, ca trimisă.
—	Atâta să trăească duşmanii, cât o trimit eu ! Le dau din bielşug boabe; dar, de, vezi, dobitocul ştie ?
—	Una boghetă şi doapâ, mânca-o-ar uliul.
L— Dacă e numai una, lucrul e lesne. Fă din ea, lele Măriucă, o zamă pe Duminecă. S’or bucură copiii şi’i aveâ pace cu vecina.
—	Păcat, e găină ouătoare.
—	Nici un păcat. O să lepede ouăle prin buruene, dacă
e uşarnică.......
Altădată, într’o Sâmbătă, venea dascălul dela vecernie* Doi vecini se certau mai mai să se bată.
—	O să-l taiu bucăţi şi să-l arunc în drum. Mi-a râmat o mulţime de cuiburi. Mai mare jalea : stau hlujii uscaţi : Să-ţi baţi, tu, joc de munca mea ! Ha? Spune şi d-ta dascăle: cine are dreptate! Sânt eu om reu? Nu. Dar să-şi bată joc de munca mea, nu voiu să ’ngăduiu.
—	Mă Stane, îl ţin priponit în livadă. Pe unde-a întrat diavolul? Dar, s’arunci, tu, cu toporul ! Să-mi ucizi porc de cinci poli, încă ar fi păcat pentr’un căuş de cartofi.
—	Ce căuş ! Am numărat trei-zeci de cuiburi. La toamnă,, eră să fie o sută de chiluri pe puţin.
—	E socoteala oului care eră să fie găină.
—• Auzi, dascăle, te iau martor. O să-l ucid.
—	Staţi strâmb şi judecaţi drept. Tu, Stane, nu trebue sâ-i ucizi porcul, c’ar fi păcat să-i faci vecinului pagubă
www.dacQramanica.io
„Sculaţi-vă, voinicilor,
(Cuvântarea
iată că a venit Regele vosţru'^ă vă mulţumească pentru jertfele voastre." Mitropolitului de Vrata eân’31M.'.S. Regele a vizitat câmpia Flevnel In 1902).
După, tabloul lui Costin Pctrescu.
Supliment, la revista -Albina* 1907.
5

Tip. .Cnml «#hl“ 8-»or I. 8t. Himld«»eu. - 17.;
ALBINA
435
de-o sută de lei. Nici tu, Nicolae, nu trebue să-ţi laşi vecinul păgubit. Număraţi câte cuiburi sânt stricate. La toamnă măsuraţi cât ese dintr’un cuib, şi să i dai cartofii cât s’ar cuveni, că, vezi, tu, Nicolae, eşti răspunzător de stricăciunile dobitoacelor tale.
—	Păi !
—	Nici un păi. Nu ’i sta cu vecinul la cuţite pentru nimica toată. Aşa e drept şi frumos şi place şi lui D-zeu şi oamenilor. Acum să mergem să cercetăm pe unde intră lighioana, că nu i pasere să zboare pe deasupra.
—	Gardul e bun.
—	Să vedem.
In grădină cuiburile verzi cu flori albe-viorii se alintau în lumina poleită a Soarelui. Numai, hăt în fund, la o parte, te prindea jalea văzând hlujii veştezi, culcaţi pe ţărâna scormonită şi de rădăcinile lor supţiri atârnând boabele gălbioare, ca alunele.
—	Păcat. A stricat multe.
—	De trei zile îl tot prind.
Au cercetat gardul ce despărţea vecinii : nici o gaură !
—	Să căutăm în fund, zise dascălul.
—	Acolo e livada babei.
—	Bine. S’o vedem.
Zicând aşa, dascălul por.ni de-a lungul gardului tot tupi-lănd buruenile cu băţul. Tocmai la capăt între nişte cucută şi tufe de urzică moartă, o gaură cât în gard cât în pământ 1
—	Uit’te pe unde întră hoţul.
—	Dar gardul eră bun.
—	Cât n’a putut dovedi în gard, a săpat cu râtul. Vezi 1 De nu lăsai buruenele, vedeai din ziua întâia.
—	Nevasta, bat’o norocul' cu eresurile ei : că nu-f bine să săpi păn’ sub gard.
—	De ! E mai bine să cercetezi decât să te cerţi. Şirla
tine, Niculae, trebuie să fie gardul stricat în fund. Dobitocul trecta la babă şi de-acolo aci........
O dată după ce se disprimăvărase a plecat dascălul să-şi are bucăţica de pământ. Când s’a coborît de pe deal în vale şi-a cotit colţul pădurei, ce să vază : Ion Ursu şi Toader Gărgăriţă, să se tae cu sapele, nu alta.
—	Cum? Să-mi răşlueşti tu coşgogemite bucată? Ţi-am
www.dacoramamca.ro
436
ALBINA
zis de astă toamnă să tragi linie dreptă, că fac o poznă, şi tu, ca un hoţ, anume o burduşeşti la mijloc, strigă Ursu.
—	E hotarul mieu, aşa vine la mijloc movila.
—	Te taiu, mă, de mai tragi o brazdă. Jurai astă toamnă că nu o să-mi mai intri în ogor, să te las numai să-ţi iai dovlecii.
—	II ar să ştiu c’o fi ce-o fi. Uit’te şi dascălul, să vedem ce-o zice.
—	Ce să zic, oameni buni, ziua mare nu- i nevoe de lumânare. Doar vă ştiţi măsura pământului.
—	Cum să n’o ştim ?
-— Daţi o funie. Intre voi e dungă dreaptă?
—	Dreaptă, fac amândoi într’un glas.
—	întindem puţin funia şi vedem movila în partea cui vine.
Au întins bine funia dela un capăt la altul. Movila venea în partea Ursului 1
— Ei vezi, mă Gărgăriţă, că de ani de zile îmi mănânci pământul ? Şi încă sai la bătae 1 De nu veneâ dascălul, se întâmplă moarte de om.
—	Ducă-se pe pustii 1 Doar nu’ţi face ruşine satului, să mergeţi vre-o unul la ocnă.
—	Dacă te scoate din sărite 1
—	De câte ori v’am spus: Dumnezeu a dat oameniler graiu şi minte să se înţeleagă unul cu altul. E ruşine să fie omul mai ticălos decât jivina. Uitaţi-vă la muşuroiul cel de furnici cum lucrează, cum s’ajută unele pe altele şi nu se bat, nu se ucid între ele dela firul de grăunţe. Legea vă spune mereu să nu ridicaţi pumnul împotriva semenului : «Cine scoate sabie, de sabie va pieri.» De nu mă aduceâ D-zeu să viu, vă ucideaţi ca nebunii cu săpile, înfundaţi ocna, vă remâneau nevestele şi copiii pe drumuri. Dar e oare păcat mai mare pe lume decât să verşi sânge de om? Nu vă tot zic : «Fiţi blânzi, nu daţi frâu mâniei, că vă face din oameni fiare».
—	Aşa am apucat dela tata movila ’n partea mea. O s’aduc pe primar să măsoare şi el. Mie îmi lipseşte din pământ, făcu cam ruşinat Gărgăriţă,
—	Vreai să iai di’ntr’al mieu?
—	Aduceţi pe cine voiţi. Măsuraţi şi cine-o avea dreptate, să se îndrepte; dar nu săriţi la bătaie!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
437
Nu’nzădar purtă el numele de Blându. Multe certe, judecăţi şi bătăi a potolit şi înlăturat. Mulţi oamenii ziceau: «D-zeu să-i dea sănătate, mulţumită lui n’am întrat în păcat».
Porumbul zis dinte de cal se seamănă odată cu celalt, se sapă tot aşa şi în acelaş timp ca şi cel românesc, dar foloasele ce ni le dă sunt nîai mari.
Ia să vedeţi! Eu am pus 4 pogoane de porumb d’al nostru şi numai un pogon de ăsta dinte de cal şi la cules am văzut că cel românesc, mi-a dat, la pogon, câte 2 căruţe şi ceva, iar pogonul de celalt mi-a dat peste 3 căruţe sdravene.
Ăsta, dinte de cal, are foi puţine pe ştiulete şi d’aia bobul se coace mai curând şi pentru noi e mai bun, fiindcă nu-1 mai culegem verde, nu se mai încinge mălaiul şi nu ne mai îmbolnăvim de pelagră, sau jupuială, cum îi zicem noi.
Intr’o zi am făcut probă cu 2 ştiuleţi tot una de mari şi î-am curăţit pe amândoi şi pe urmă am cântărit boabele şi, după ştiuletele de porumb de al nostru n’am luat nici o litră, iar din ştiuletele de porumb de celalt, am luat mai bine de o litră. Şi ce fel de boabe la al nostru şi ce fel la celălalt!
Mămăliga e mai dulce şi mai gustoasă cu porumb de acesta dinte de cal!
Am bătut din el şi Samsarul mi-a dat pe el 50 de lei şi pe al nostru românesc nu mi-a dat mai mult de 43 lei.
Vedeţi dar! Porumbul ăsta, dă mai mult la pogon, se coace mai lesne, apoi se curăţă ştiuletele de foi mai lesne, coceanul de boabe tot aşa.
E mai spornic la bob, iar bobul e mai mare şi mai frumos. Mămăliga e mai gustoasă şi mai sănătoasă şi afară de asta se vinde şi mai cu preţ, de aceea la anul viitor, dacă mi-o ajută Dumnezeu, am să pui toate locurile numai cu porumb de ăsta, dinte de cal.	MihaU D. Popescu.
Sofia Nădejde.
Porumbul zis dinte de cal.
www.dacoromamca.ro
f
BISERICA CUŢITUL DE ARGINT
vechea biserică diu Bucureşti, pe dealul Filaretului, restaurată cu ocaziunea lucrărilor pentru Expoziţie, după modelul frumoasei biserici Sf. Nicolae din Iaşi.
440
ALBINA
Pricina gerului din urmă.
m văzut cu toţii ce iarnă blânduţă aveam şi cum ca de năprasnă ne-am deşteptat că şi-a întors cojocul şi-a tăbărît pe noi cu ger de să crape ouăle corbului, dacă o fi având nărav să-şi clocească pui pe vremea asta, cum zice o vorbă veche. Şi întâmplări de-aceştea se întâmplă mai în flecare iarnă: avem vrâstătură de vreme moale şi de ger aspru. Iată acuma, după gerul din urmă, când îţi veneâ a crede că zăpuşeala vremei o fi vre-un bazm născocit de năzdrăvani şi nu un adevăr simţit şi pipăit de fiecare de vremea ei, s’a încălzit iar!
De bine de reu înţelegem că sunt pe la noi patru timpuri deosebite ale anului: primăvara, vara, toamna şi iarna. Deosebirea de căldură ne-o lămuresc învăţaţii prin faptul că vara Soarele ne trimete razele mai din cap, urcându-se mai sus pe bolta cerească, pe când iarna se înnalţă prea puţin, fiind la amiază eu mult mai jos decât vara. Primăvara şi toamna sau mai bine la începutul acestor timpuri ale anului pare a-şi face drumul dela resărit la apus chiar pe brâul cerului, care vine drept în creştet pe deasupra brâului Pământului sau equatorului cum i se zice pe latineşte. La amiază se află, la începutnl toamnei şi la al primăverei, la mijloc între locul unde îl vedem la cruce amiază la începutul verei şi la al ernei. (1) Când razele cad la amiază chiar din creştetul sau din clieea bolţei cereşti, de pe brâul cerului, căldura e foarte mare, cea mai mare ce se poate pe Pământ şi lucru se petrece pe brâul sau equatorului Pământului, la începutul primăverei şi la al toamnei. Cu cât razele vin mai chezeşat cu atâta se întoarnă mai multe îndărăt şi cu atâta încălzesc mai puţin Pământul. Iar văzduhul e lucru ştiut că nu se poate încălzi dea dreptul dela razele Soarelui când trec prin el, ci numai dela razele de căldură ce aruncă dela el Pământul înfierbântat. De aceea şi vedem că lăngă Pământ e mai cald; iar cu cât ne urcăm mai sus, cu atâta e mai rece. Pe vârful munţilor ne trebue cojoc în miezul verei şi, dacă sunt destul de înnalţi zăpada şade pe ei vecinie. De asemenea cei-ce se urcă sus de tot cu baloanele, au grije să ia cu dânşii cojoace, mănuşi, cuşmă şi altă îmbrăcăminte de iarnă. 1
(1) Primăvara începe între 7/20 — 922 Martie, când noaptea e deopotrivă cu ziua, deci la equinocţiul de primăvară. Vara începe între 7/I0—8/2l Iunie, când soarele se urcă mai sus pe cer la amiază la solstiţiul aevară. Toamna începe între 9/„—10/,, Septemvrie, când ziua e din nou de-o potrivă cu noaptea, equinocţiul de toamnă. Iarna începe între 7— 8/„ Decemvrie, când soarele se urcă mai puţin sus la amiază, la solstiţiul de iarnă. E vorba aci de timpurile anului, astronomice.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
441
întrebarea la care avem a respunde e: cum se face nu că iarna e frig, ci pentru ce frigul se întrerupe din când în când prin răstimpuri călduţe sau măcar mai puţin reci.
Am aretat într’un număr din «Albina» ce sunt ciclonii şi cum, venind la noi de pe Oceanul Atlantic, aduc furtuni, ploi şi vânturi. Vara, aceste vârtejuri recoresc văzduhul, căci pe la noi e cald de tot din pricina Soarelui. Iarna inse când la noi e rece, ciclonii de pe Ocianul Atlantic, porniţi din părţile călduroase, încălzesc, deşi aduc ninsoare sau ploaie. Iată de ce pe hărţile cari arată mersul ciclonilor vom vedeâ cum fiece răstimp mai călduros în vremea iernilor se datoreşte acestor cicloni cari ne sosesc din părţile calde ale Pământului. Sunt timpuri când nu pot veni cicloni, pentru că asupra Europei mijlocii s’a aşezat un anticiclon, adică un munte de aer cu apăsare mare, care face pe cicloni să ocolească mai pe la miazănoapte sau mai la miazăzi. La anticicloni tocmai din potrivă decât la cicloni e un mijloc unde apăsarea aerului e cea mai mare şi din jur împrejur merge scăzând. La cicloni, în mijloc e apăsarea cea mai mică şi din jur împrejur merge crescând. La cicloni am aretat că aerul năvăleşte din toate părţile spre partea lui cea cu apăsare mai mică ; la anticicloni di’mpotrivă vânturi bat dela mijloc în afară.
Ciclonii se învârtesc într’un fel, anticiclonii tocmai din-potrivă, având şi obiceiul de a stărui mult pe un loc. Când e vara un anticiclon peste noi, e secetă şi timp frumos; când di’mpotrivă anticiclonul se formează iarna e timp frumos şi ger, între altele pentru că Pământul se receşte din pricina lipsei de nouri.
Când însă un anticiclon se formează în Oceanul îngheţat sau în partea de miazănoapte a Piusiei, atunci frigul iernei de acolo, care poate fi de 34 sub îngheţarea apei şi chiar păn la 40 şi mai mult, se împrăştie şi în părţile mai dela miazăzi cu crivăţul îngheţat care ’l aduce şi creşte apăsarea văzduhului.
In timpul gerului din urmă tocmai asemenea anticiclon s’a format pe Marea îngheţată şi apoi s’a coborît încet încet spre miazăzi pân ce a părăsit Europa şi-a trecut slăbit în Asia mică. In timp ce anticilconul cu aer greu şi îngheţat se află în Rusia de Miază noapte, un anticiclon a fost ajuns în Grecia. Vântul, bătând dela mijlocul anticiclo-;nului spre mijlocul ciclonului, frig mare s’a întins asupra Europei resăritene. Mai apoi fiind un ciclon spre Spania, vânturile îngheţate au recit Europa mijlocie, Spania şi Italia.
Mai e o întrebare: ce pricină a făcut de s’a format acest anticiclon? învăţaţii, cari se ţin de cercetări de acest fel, ne spun că s’a făcut acolo unde s’a ciocnit aerul rece dela pol curgând spre Miazăzi-Apus cu cel dela Equator, care curgea de Miazăzi Apus spre-Miază noapte resărit.
www.dacQromamca.ro
442
ALBINA
Să nu credem că asemenea ierni geroase se întâmplă numai în vremile noastre. Di’mpotrivă istoria ne povesteşte de geruri şi mai groznice, când a îngheţat Marea Neagră peste tot, iar de cele când îngheţă Dunărea, apoi nici vorbă, le-am apucat chiar şi noi.
Din aceste cercetări ce se fac asupra ciclonilor şi antici-clonilor o să ajungem odată a le afla legile şi, deci a pu-teâ şti di’nainte vreme ce fel de vară sau de iarnă ne a-şteaptă, ca să luăm măsurile cuvenite. Acuma putem şti ce vreme o să fie, dar numai cu câteva zile ’nnainte şi, mai sigur, numai c’o zi.
Dr. Lux.
TABLOURILE NOASTRE
Amândouă tablourile, ce dăm în acest număr cititorilor noştri, sunt datorite unuia dintre cei mai talentaţi pictori ai noştri, Costin Petrescu.
Unul din ele, O margine de sat, este un peisagiu care înfăţişează vederea unui sat văzut de pe o câmpie bogată, cu recoltele strânse, aurită de soarele de toamnă. Pe deasupra caselor şi a bisericei de ţară se ridică primii nori prevestitori de vreme rea şi, în lumina albă, liniştită şi dulce ce scaldă totul, aruncă nota posomorită a zilelor grele ce au să vină. E unul din cele mai fermecătoare peisagii ale pictorului, în care a ştiut să prindă cu vigoare poezia at-mosferii într’unul din momentele cele mai caracteristice ale climei noastre. Cel ce se pătrunde de frumuseţea lui, nu se poate să nu-şi iubească şi mai mult ţara, care ne ţine.
Cel de-al doilea tablou, pe care-1 dăm în culori, este un tablou istoric şi unul din cele mai interesante şi mai înălţătoare ale Expoziţiunii Jubilare. El ne înfăţişează pe M. S. Regele pe câmpul de răsboiu dela Griviţa, acolo, unde în-tr’o singură zi, şi-au găsit moartea mii de eroi în sângeroasele asalturi care ne-au făcut stăpâni pe această groaznică redută. In figura marelui Căpitan citim cum gându-său se adânceşte pierdut în amintirea trecutului, şi cum sufletul său se înduioşază de jertfa atâtor eroi pentru neatârnarea viitoare a Patriei. Par’că de jur împrejurul său printre miile de cruci, înverzite de bătrâneţe, se ridică din mormânturi cu fruntea sus, cu ochii scăpărând de entusiasm, cu mâna pe armă, plini de avânt şi de energie, miile de flăcăi români, care şi-au dat viaţa lor pentru a ţării. Par’că în jurul său se aude încă sgomotul crâncen al luptei, care se desfăşură până în fund în văhnăşala ei măreaţă, ridicându-se către zarea naltă a cerului, unde se vede fâlfâind pe de-asupra tuturor glorioasa umbră a steagului lui Valter Mărăcineanu.,
Pictorul a avut arta să învălue într’un fel de ceaţă per-
www.dacQromanica.ro
ALBINA
443
soanele cari au însoţit pe M. S. când a vizitat acele locuri mai acum cinci ani, şi să ne concentreze atenţiunea asupra figurii principale, care ne pătrunde prin sinceritatea simţi-mântului de care e cuprins.
O margine de sat.
Punctul de plecare al acestui tablou, precum am mai spus în numărul trecut, sunt vorbele mitropolitului bulgar din Vraţa, care întâmpinând pe M. S. Regele la capela de pe câmpiile Griviţei, a zis: «Sculaţi-vâ, voinicilor, iată că a venit Regele vostru să vă mulţumească pentru jertfele voastre. > Acest tablou trebuie să înalţe sufletul ori-cărui bun român şi să-l facă să şi iubească şi mai mult ţara şi Regele său.
îndemnăm pe cititori să-l păstreze cu îngrijire: el poate fi o podoabă pentru orice casă românească atât prin ideia ce înfăţişează cât şi prin modul de execuţiune.
Mhail Dragomirescu.
CONVOCARE.
In ziua de 14 Ianuarie a. c, ne-întrunindu-se numărul de membri prevăzut de statute pentru a se putea ţine adunarea generală a Societăţii culturale „Steaua", se aduce la cunoştinţa domnilor societari că adunarea va avea loc Duminica viitoare, în 21 curent, când se va ţine în localul Administraţiei Domeniului Coroanei, str. Ştirbei-Vodă No. 3 la ora 5 d. a. ca ori câţi membri vor fi prezenţi.	Comitetul.
www.dacaromanica.ro
444
ALBINA
Calendarul Sătenilor.
Cetitorii noştri cunosc, de sigur, calendarul pe care o seamă de voinici sau «Mai mulţi feciori de gospodari săteni», cum îşi zic ei, l-au scos în anul 1904 şi de atunci încoace în fiecare an, sub titlul «C&lindnrul gospodarilor Săteni». Anul acesta, al patrulea, calendarul a apăi'ut in editura «Librăriei Naţionale» din Bucureşti, cu titlu «Calendarul Sătenilor».
Editorii i-au schimbat numele, pentru că cuvântul «gospodar» sau nu a tocmai bine cunoscut în multe părţi ale Munteniei sau, dacă e cunoscut, are un alt sens decât în Moldova. Afară de schimbarea numelui, calendarul se prezintă în acest an într’o forma mai frumoasă şi e îmbogăţit cu numeroase figuri.
Dar ori cât de frumoasă i-ar fi înfăţişarea, valoarea cea mare a calendarului stă în cuprinsul lui. Acest calendar e una din puţinele încercări de a da sătenilor cărţi folositoare, scrise în graiul cel dulce şi limpede al săteanului. încercarea e pe deplin reuşită.
Din toată literatura aşa numită populară, pe care am citit-o până acum — şi, slavă Domnului, am citit destulă — eu unul pot zice că acest calendar e aproape singurul care şi-a ajuns scopul. «Feciorii de gospodari Săteni»,autorii calendarului se pot mândri, cu drept cuvânt, de calendarul lor.
Ceeace am admirat mai mult în acest calendar sunt două povestiri frumoase: «Povestea neamului nostru românesc» şi «Ce-a văzut Moş Florea Zmău la Expoziţie».
Prima bucată e povestea întemeierii Romei şi a colonizării Daciei de către Traian. Autorul acestei poveşti trebue să fie un învăţător tânăr, dar e un scriitor de mare talent. Nu există în limba românească o povestire scrisă într’un stil aşâ de plăcut şi totuş aşâ de simplu! Această bucată trebue citită şi ţinută minte (ie toată suflarea românească. Ar fi minunat de bine, dacă învăţătorii ar citi-o sătenilor la şezători şi chiar dacă ar citi-o în clasă cu şcolarii. Eu sunt om bătrân, şi când am citit-o, îmi. băteâ inima de bucurie, că se poate scrie şi în româneşte aşâ de frumoşi
A doua bucată este o dare de seamă asupra expoziţiei. Moş Florea Zmău, auzind că este o expoziţie în Bucureşti, îşi lasă baba, ca să vadă de casă, şi dânsul vine în Capitală; iar când se înapoiază în satul său, povesteşte sătenilor ceeace a văzut. Povestea lui Moş Florea este un adevărat mărgăritar! Erâ un lucru foarte greu, ca cineva să facă o dare de seamă asupra u-nei Expoziţiuni, unde cea mai mare parte a lucrurilor văzute sunt lucruri necunoscute sătenilor. Şi totuş autorul acestei poveşti a ştiut să spue toate limpede, n’a întrebuinţat nicăeri nici un neologism, chiar când vorbeşte de maşini complicate şi de sondele de păcură; ştie să ames’tice povestirea cu fel de fel de
glume şireflexiuni, aşâ cum se cuvine unui Moş aşezat şi cuminte.
ei ce au vizitat expoziţia din Bucureşti, vor vedea-o aevea înaintea ochilor, când vor citi povestea lui Moş Florea; iar sătenii cari n’au avut mijloace să vină la Bucureşti, îşi vor puteâ foarte lesne face idee despre minunile ce ar fi putut vedeâ, dacă veneau. — Credem că cea mai bună propagandă pentru lăţirea faimei acestei expoziţii, ar fi ca povestea lui Moş Florea să se ti-
www.dacoromanica.io
ALBINA
445
părească şi să se trimită în zeci de mii de exemplare in toate ţările locuite de Români, fiindcă e cea mai bună dare de seamă a-supra expoziţiei noastre naţionale.
In afară de aceste două poveşti, Calendarul Sătenilor cuprinde partea calendaristică şi o mulţime de cunoştinţe, prin ajutorul cărora sătenii îşi pot înlesni şi uşura traiul lor, aşâ de greu şi de necăjit.
Preţul calendarului este neînsemnat, 60 de bani, aşâ că şi-l poate cumpără şi cel mai sărac ţăran. Eu îl recomand călduros tuturor ţăranilor şi preoţilor. Cine îndeamnă pe ţărani să citească şi să asculte de sfaturile cuprinse în acest calendar, poate fi mulţumit în sufletul său că a contribuit la înălţarea acestei «talpe a ţârii», pe care toţi ne sprijinim şi de care’ aşâ de puţini ne îngrijim.
Mana Viilor.
îndemn şi instrncţii pentru apărare.
ana este boala cea mai rea din câte s’au abătut asupra viilor în ţara noastră. Ea pare mai rea, mai păgubitoare chiar şi decât filoxera. Destul de rău este când rămânem fără vie, dar cel puţin ne luăm grija şi ne vedem de alte treburi; pe când mana ne lasă să muncim via, iar în vară, când aceasta ni se a-rată mai mândră, mai tăgăduitoare, vine mana şi o bate, spulberându-ne nădejdea ce ne făurisem într’o recoltă frumoasă.
Ce poate fi mai rău de cât să pierdem munca şi rodul! şi mana face isprava aceasta cam în fieşcare an, încât bieţii podgoreni, şi mai cu seamă sătenii, s’au luat de gânduri.
Pentru a da o idee de cât se perde la pogonul de vie din cauza manei, să ne închipuim acest pogon într’o vreme bună când, precum se ştie, produce în mijlociu 150 vedre vin, care vândut cu doi lei vadra numai, rezultă un beneficiu de lei 300. Apoi cu 300 lei ce n’ar face un sătean, câte nevoi n’ar învinge şi câte lucruri folositoare nu-şi ar face pentru el şi familia lui! Dar această realitate dealtădată a devenit acum o poveste, căci frumosul rod al viilor noastre din cauza manei se spulberă ca nisipul de vânt, ne scapă printre degete. Şi când te gândeşti că ar fi destul încă puţină osteneală, încă puţină cheltueală ca mana, acest flagel de temut, să nu mai fie, iar rodul viilor rezultat al muncii noastre să ne rămână nouă, nu ştii ce să mai zici şi ce să mai crezi de sătenii pe cari îi vezi aşa de nepăsători faţă de vrăjmaşul muncii lor, al traiului lor. Să fie lipsă de ştiinţă,
www.dacoromamca.ro
446
ALBINA
de bani sau timp, care îi împedică să-şi apere viile de flagel? Se poate întru câtva şi a fost o vreme, dar astăzi avem băncile populare, care împrumută cu plăcere pentru asemenea scopuri; se pot face asociaţii de săteni sau tovărăşii şi pentru procurarea de materiale şi instrumente şi chiar pentru a avea satul un om priceput în apărarea viilor de mană.
Mana viilor sau boala care pârleşte şi usucă părţile tinere ale viţei de vie provine din cauza unei ciuperci botezată tPeronospora viticola»; ea este asemănătoare cu ciupercile cunoscute, căci îşi are şi ea stratul ei (mycelium), picior (filament) şi seminţe (spori), numai cât ciuperca aceasta este foarte mică şi pentru a avea o idee de micşorimea ei să ne gândim că piciorul purtător de seminţe abia măsoară cât un punct fin pus pe hârtie, iar seminţele (spori) se înţelege că sunt aşa de mici şi uşoare că vântul cu înlesnire le împrăştie prin vie.
Ciuperca trăeşte pe spinarea viţei de vie cu sucul sau mâsga ei. Din strat, din adâncimea organelor viţei, prin nişte deschizături, sau guri aflătoare în pieliţa ce îmbracă viţa, cresc în afară la aer nişte picioruşe care poartă în vârful lor sporii sau seminţele ciupercei. Aceste seminţe fiind duse de vânt pe foile de viţă şi alte părţi şi timpul fiind umed şi cald încolţesc aci şi-şi înfig colţul înăuntru, în ţe-, sătura foii sau altui organ pe care a încolţit.
Ciuperca are două feluri de seminţe: seminţele sau spori care se produc în afară de căpătâiele firişoarelor, şi alte seminţe cari se produc pe stratul ciupercei, adică înăuntru. Seminţele produse în afară se zic spori văratici, fiindcă se se pot produce toată vara răspândind boala în vii, dar în toamnă pier din cauza frigului; iar cele ce se produc în-năuntru se zic spori iernatici. Aceşti din urmă se formează numai spre toamnă, iernează înăuntrul foilor căzute jos şi în primăvară încolţesc producând boala. Cu alte cuvinte, ciuperca producătoare de mană se păstrează în vie dela un an la altul prin spori iernatici; prin urmare, nici ceaţa, nici ploile sau rouă nu aduc mana cu ele, căci sămânţa ciu-percei se află în vie şi pe vie, numai cât, ca toate seminţele şi mai cu seamă cele de ciuperci, încolţesc şi se dezvoltă foarte repede pe timp de ceaţă, burniţă sau ploi calde, precum se ştie.
Aceste sunt constatările învăţaţilor cu privire la ce este mana, precum şi la felul ei de creştere, de dezvoltare sau de traiu ; iar cât priveşte felul cum se arată sau cum se înfăţişează boala pe vii, precum şi stricăciunile ce produce, se ştie de toţi ccice petrec timpul în vie.
Mana se arată întâiu pe faţa de deasupra foilor prin pete gălburii spălăcite, aşezate pe lângă aţişoarele sau nervurile foilor. De regulă când se văd petele gălbui se caută
www.dacoromamca.ro
ALBINA
447
foile atinse şi pe dos şi dacă se văd pete albe făinoase cu luciu, care nu sunt decât căpătâele firişoarelor încărcate cu seminţe sau spori de ciuperci, se capătă convingere că petele sunt de mană. Totuşi, sunt cazuri când măcar că petele sunt de mană, dar n’au pe dosul foaiei şi praful alb. Acest caz se observă cam la începutul verii, când din lipsă de umezeală sau căldură îndestulătoare, ciuperca numai cât s’a introdus în foaie şi-a format stratul iar fructificaţia rămâne mai târzior când va da o ploaie caldă, timp favorabil dez-voltărei ei.
Frunză de viţă mânată.
Cazul acesta serveşte întru câtva, căci ne înştiinţează, că de urgenţă să apărăm via, dar el este rar şi am face mare imprudenţă aşteptându-1, deoarece dezvoltarea boalei cu putere este favorizată de timpul ce va urmă şi noi nu putem şti cum va fi timpul pe vară. Este destul să cadă o ploaie înceată şi lungă, apoi rouă, o ceaţă, şi mana apare şi se dezvoltă cu o repeziciune uimitoare, cu pete galbene deasupra şi albe pe dos, care se tot înmulţesc, încât după o zi sau două, foile sunt pline de pete, că nu mai vezi pe ele petec sănătos, ci toată foaia este ofilită ca şi când a fost opărită cu apă fiartă. Ciorchinii, lăstării sunt şi ei plini de pete albe sau praf alb, căci la aceştia, neavând dos, nu se observă petele galbene, decât prin ştergerea cu degetul, sau mai târziu, după ce cade praful (spori) de pe locul atacat. Ca urmări avem : rod puţin (via a fost atacată în mod trecător pe timpul înflorirei); rod mult dar fără valoare căci a rămas aguridă din cauză că a căzut foile (via atacată prin Iulie); şi în cazul cel mai des, nici aguridă, nici foi şi nici lemn cu ochi sau muguri sănătoşi pentru anul viitor.
Astfel o vie bătută de mană nu produce decât în anul al
3-lea dacă n’a bătut-o mana în anul al 2-lea şi dacă o bate din 2 în 2 ani sau şi din 3 în 3 ea este tot suferindă şi termină prin a se usca.
Perderea continuă a rodului şi mai la urmă şi pierderea
www.dacaromamca.ro
448
ALBINA
viei: eată îndoita ispravă a manei, ale cărei consecinţe în mod vădit şi trist se restrâng în general asupra sătenilor, care din motive puţin serioase şi de neertat îşi lasă rodul muncei lor pradă flagelului, pe când ar putea foarte bine să-l apere, precum toată lumea ştie.
Cu câţiva lei cheltueală se poate face cea mai bună pavăză în contra manei, iar cu puţină osteneală se poate îmbrăcă viia cu ea.
Cea mai bună pavăză este zeama de piatra vânătă în a-mestec cu var şi pe care o putem pune pe vie prin stropire.
(Sfârşitul în No. viitor).
Dobre Rădulescu.
Şef de cultură pe Domeniul Coroanei Sadova.
Delegaţia română la Viena.
Se ştie că astă vară, d-1 Lueger, primarul Vienei, a vizitat Capitala ţării noastre împreună cu câţiva membri ai consiliului comunal Vienez. In semn de bună cuviinţă şi de atenţiune, o delegaţie a consilului comunal Bucureştean, a întors vizita d-lui Primar al Vienei, în primele zile ale lui Ianuarie trecut. Din a-ceastă delegaţie au făcut parte domnii M. Cantaeuzino, primarul Capitalei, Ciurcu şi Stroescu, ajutori de primari şi câţiva consilieri comunali.
La gara Vienei, delegaţii noştri au fost întâmpinaţi de d-1 Primar al acestui oraş, de membri ai consiliului comunali, de preşedintele societăţii Academice «România Jună», de secretarul legaţiei române, de preşedinţii corporaţiilor de arte şi meserii,etc. Multe Doamne purtau costumul naţional. La intrarea trenului muzica intonează imnul naţional român, iar publicul strigă cu putere «ura .
D-1 Lueger, primind delegaţia, urează bun venit oaspeţilor şi îşi arată speranţa că între oraşele Bucureşti şi Viena, legăturile vor deveni cât mai calde şi mai pline de dragoste. D sa aminteşte cu câtă bună voinţă şi ent.usiasm a fost primit în Bucureşti, vorbeşte de legăturile de prietenie strânse dintre Austria şi România, şi încheie cu strigătul: «Trăiască România ! Trăiască primarul Bucureştilor !»
In numele coloniei române vorbeşte d-1 d-r. Popovioi.
D l M. Canţacuzino, primarul Capitalei, răspunde mulţumind de frumoasa primire ce s’a iăcut delegaţiei române. Intre altele, d-sa a spus că primirea călduroasă ce i se face va face şi mai trainică prietenia nestrămutată dintre cele două ţări. Sfârşeşte zicând «Trăiască, înflorească, crească Capitala ţării amice! Ura.»
In timpul cât delegaţii români au stat în Capitala Austriei, li s’au arătat neîncetat simţimintede dragoste din partea cetăţenilor acestui oraş. Ziarele Vieneze, şi cele Austriace, au publicat numeroase articole închinate prieteniei Austro Române.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
449
Delegaţii români au făcut preumblări pe uliţile şi pieţele principale, au vizitat monumentele, grădinile şi stabilimentele de seamă din Viena, târgul de vite, abatoriul, muzăul curţii imperiale, castelul de apă, instalaţiile industriale, etc.
Văruirea pomilor.
Dacă văruim pomii, avem două toloase: pomul va fi scutit de urmările păgubitoare ale gerului, 2) se vor stârpi şi insectele.
Să vedem aceste foloase deaproap:
Primăvara, în unele zile, soarele pripeşte foarte tare„ iar coloarea neagră a cojii atrage cu multă putere razele calde ale soarelui şi în urma căldurii atât trunchiul cât şi coaja se întind.
Peste noapte, venind iarăşi frig, coaja se răceşte, strângându-se pe trunchiu, care însă nu se strânge. Urmarea este că coaja crapă. Prin crăpăturile cojii întră lrigul şi ploaia, iar pomul se vatămă.
Dacă însă văruim coaja pomului, coloarea albă a varului respinge razele soarelui, adecă nu primeşte aşa uşor căldura şi cu pomul nostru nu se întâmplă pagubele de mai sus. Varul să fie însă curat, alb, nu amestecat cu alte materii de altă coloare.
A doua însuşire a varului de pe pom este aceea că ucide să insectele cu ouăle şi cu larvele lor aşezate în coajă. Şi ca aceasta aibă mai mare efect, e bine să amestecăm varul cu ceva piatră vânătă, de care va pieri ori ce vietate ce s'ar aflâ pe pom.
De asemenea ar fi foarte bine dacă, afară de trunchiu, s’ar vărui cu var şi crengile mai apropiate. Aceasta se poate face mai uşor prin stropirea acelor crengi de jos în sus.
Mai e nevoe să amintim că văruirea să se facă de doă ori pe an, adecă primăvara, înainte de a da frunzele şi toamna după căderea frunzelor.
Un dar dela fraţii din Ardeal.
Soc. corală «Carmen» din Bucureşti a fost onorată de către societ. corale din Ardeal, cari au luat parte la festivalul coral de astă vară dela Expoziţia Naţională, cu un frumos dar: o panglică tri-, coloră brodată în fir de mătase şi de aur cu numele societăţilor şi cu deviza: «In semn de iubire frăţească»,... 2 August 1906.
Darul a fost adus la sediul societăţii de către d-1 Timoteiu Po-povici, Miercuri 3 Ianuarie. D-sa, în cuvinte calde şi însufleţitoare a arătat dragostea fraţilor din Ardeal pentru camarazii lor dela Carmen şi admiraţia lor pentru aceşti cântăreţi cari lucrează cujpricepere în ogorul muzical pontru dezvoltarea sentimentului naţional. Tot în numele acelor societăţi s’a făcut dar şi maestrului director al soc. Carmen o frumoasă baghetă argintată, cu mâner de fildeş.
In cuvinte mişcătoare a răspuns d-1 Gr. Teodosiu, vice preşedintele societăţii. Dânsul a amintit zilele neuitate de astă vară
www.dacaromanic.aro
450
ALBINA
petrecute împreună, în cântări de slavă a neamului şi a Regelui, a arătat apoi menirea culturală şi naţională a soc. de cântări în general şi a soc. Carmen în deosebi, foloasele ce ar decurge din lucrarea la o laltă a tuturor cântăreţilor şi a mulţumit cu recunoştinţă acelor fraţi depărtaţi legaţi de noi prin sângele lor, ca şi prin cugetul şi simţirea lor.
Corul soc. Carmen a intonat cu putere «Pe al nostru steag», «Tricolorul» şi alte cântece, salutând pe trimisul soc. surori, şi dovedind bucuria şi mulţumirea lor.
------o,	----
Ce sgomofc s’aude în codru?
— Doină populară —
Frunzuliţă foi ca bobu,
—	Ce sgomot s’aude î’n codru?
—	Să ceartă cucu cu corbu, Care să rămână-n codru. Corbul e cu pene negre: Intră în codru şi se vede. Cucul e cu pene verzi.
Intră n codru nu l mai vezi.
—	Taci, corbe, nu mă’ngănâ, Că nu eşti de legea mea;
Că tu eşti lege spurcată: Că bei apă dintr’o baltă, Mănânci carne nejunhgiată. Iar eu sunt lege curată,
Că beau apă stricorată;
Că beau apă din izvor Şi cânt la lume cu dor Şi mănânc muguri de fag, De cânt la lume cu drag!
(Culeasă in comuna Babiciu — Romanaţi). Marin I. Popeseu-Ricmau.
--------------------
= Anul acesta obişnuitele alergări de cai pe hipodromul dela Anadolldoi (Constanţa) şi expoziţia de cai şi oi din Dobrogea se vor ţine în pavilioanele târgului de vite dela Anadolkioi şi vor aveâ loc în luna Maiu.
== Din Macedonia se anunţă că părinţii care îşi trimit copiii la şcoalele româneşti, au început iarăşi să primească scrisori a-tneninţătoare din partea antarţilor greci. Cu toate ameninţările, numărul elevilor în şcoalele româneşti creşte mereu.
= La o expoziţie de jucării, deschisă în scop filantropic în oraşul Niirenberg (Germania), se află mai multe păpuşi îmbrăcate în costume naţionale româneşti şi dăruite de M. S. Regina acestei expoziţii.
= M. S. Regina patronează o expoziţie de horbote, cusături şi alte lucrări naţionale româneşti în Berlin Stieglitzstrasse 70. «Naţional Zeitung» laudă foarte mult gii6tul şi dibăcia Româncelor şi crede că expoziţia va aveâ ca urmare răspândirea acestor lucrări în Germania.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
451
= Tragerea loteriei organizată în satul şi com. Dolieşti Mari, jud. Suceava, pentru clădirea unui local de şcoală, s’a amânat pentru 1 Martie 1907.
= Societatea naţională culturală «Patria» a studenţilor români din Mtinehen după o neactivitate de doui ani s’a reorganizat pentru casă lupte cu puteri noui întru interesul scopului său înalt.
Comitetul ei pe semestrul de iarnă 1906/907 s’a compus în modul următor:
President: Th. Oh Părjolescu ; Secretar Bibliotecar: D. Corio-lan-Pesteanu; Casier: Petru Mocanu; Comisiunea literară-artis-tică: Nicolae Mantu ; Radu Culcer. 1. Butu şi Gh. Coriolan Pes-teanu.
ÎNŞTIINŢARE
’	5
Ne mai având nici nu exemplar din programa analitică pentru şcoalele urbane, nici din programa pentru şcoalele rurale, rugăm a nu ni se mai expedia bani pentru astfel de programe.
Cu acest prilej, anunţăm că mai avem un număr restrâns din următoarele:
Programa analitică pentru şcolile normale de în-vă ători şi învăţătoare: Lei 2,20.
Regulamentul pentru administraţia interioară a şcoalelor normale de Învăţători si’ învăţătoare: Lei 1,20.
Regulamentul pentru aplicarea legei asupra învăţământului primar şi normal primar: Lei 0,60.
Idem idem şcoalelor primare urbane 0,60.
Idem idem şcoalelor primare rurale 0,60.
îndrumări pentru institutori şi învăţători privitoare la moditicările aduse programei 0,50.
.A. p e 1
D-l Miiiail D. Popescu, învăţător, comuna Poenarii-Burehi, judeţul Prahova, roagă călduros pe toţi autorii, editorii, librarii şi în genere pe toţi oameni, cu dragoste pentru prop işirea săteanului, a veni m ajutorul bibliotecii, cu cărţi şi reviste populare.
= D-nul D. Şuşanu, dirigintele şcoah'i din Şuşani de sus (Vâlcea) face apel către d-nii autori, cititori, etc., ca oâ ajute cu cărţi biblioteca î*-fiinţată de d-sa în localul băncii «Privighetoarea»,
www.dacoramamca.ro
452
ALBINA
LXCITAŢIUNI
In ziua de 26 Ianuarie 1907, orele lo a. m., se va ţine în localul Ministerului agriculturei, industriei, comerciului şi domeniilor (serviciul zooetehnic) licitaţie publică cu oferte sigilate, pentru vânzarea grajdurilor construite de serviciul zootehnic Ia expoziţia naţională din 1906.
Doritorii de a lua parte la licitaţie, pot vedea condiţiunile în toate zilele şi orele de lucru la ministerul agriculturei, serviciul zootehnic.
= Se publică spre cunoştinţa generală, că se vor ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, următoarele licitaţii pentru exerciţiul 1907—1908:
1)	Le	14	Februarie	1907	orele	10 a.	m.,	pentru	uleiurile minerale.
2)	La	16	Februarie	1907	orele	10 a.	m.,	pentru	cărbuni cardif.
3)	La	17	Februarie	1907	orele	10 a.	m.,	pentru	ţiţeiu şi păcură.
4)	La	20	Februarie	1907	orele	10 a.	m.,	pentru	sticle medicinale	şi O-
biecte de sticlă.
= La 10 Februarie a. c. ora 10 a. m., pentru darea în întreprindere a o cantoane de brigadieri ce urmează a se construi la Brigăzile: *Ro-ciu» şi «Licuricin» din jud. Teleorman, «Gogoşari> din jud. Vlaşca, « Perişori) din jud. Brăila şi «Gherăseni» din jud. Buzău.
Devizul pentru fiecare din aceste cantoane este de lei 6.280.
Condiţiunile şi planurile se pot vedea la serviciul domenial, în zilele de lucru între orele 10—12 */2 p. m.
= La 13 Februarie 1907, ora lO'/sa-im, pentru arendarea moşii Lun-ca-Mărghia, comuna Mărghia, Judeţul Argeş, pe un period de 10 sau 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1907.
Garanţia provizorie pentru admitere la licitaţie este de lei 50.
= Tot în acea zi, pentru arendarea muntelui Clăbucetu-Buşteni, comuna Sălătrucu, jud. Argeş, pe un period de 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1907.
Garanţia provizorie pentru admitere la licitaţie este de lei 50.
= La 15 Februarie 1907, ora 10 >/» a- m < pentru vânzarea de veci a locului în suprafaţă de 2.005 mp., împreună cu clădirile aflate pe dânsul, denumite cârciuma din Poiana lui Paf, situată în Sinaia (gura Pădurii) pe şoseaua Sinaia Predeal.
Garanţia pentru admitere la licitaţie lei 800.
= In ziua de 9 Februarie 1907, ora 101/a a. m., pentru vânzarea de veci a locului din oraşul Brăila, strada Călăraşilor colţ cu strada Malului, în întindere de 1.407 m. p., garanţie provizorie lei 2.100.
= In ziua de 12 Februarie 1907, ora 10 1 , a. m., pentru darea în întreprindere a lucrărilor de despotmolirea canalului principal de pe moşia Măxineni-Corbu din judeţul R. Sărat.
Devizul fiind în sumă de lei 5.850
Supraoferte şi oferte condiţionale nu se primesc.
Condiţiunile spreciale, precum şi orice informaţiuni se pot lua la serviciul domenial, secţia bunurilor, în toate zilele de lucru, între orele 10 */g—12 */» a. m.
Li’citaţia’se ve ţine conform art. 72—83 din legea comptabilităţi publice. --------------------------"
Poşta Redacţiei.
D-liti Şoimu. Regretăm, dar nu putem publică.
D-liiiC. «Dezertorulasasin» nu o socotim potrivită pentru revista noastră.
Păr. Ioachim Iliescu. Am publică cu plăcere mulţumirea ce ne aţi trimis, dar nu putem descifra numele persoanelor. Dacă voiţi, trimeteţi-ne o însemnare cu numele mai lămurit scrise,
www.dacoromamca.ro
„S T E fl U A“
Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-trio ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot dresă' d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kulinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Silvii Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor uni-versitar. — Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii-. Petre Gftrboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrcscu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; X. Vlâdescn, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliniăne.şteann, inginer de mine; Preotul econom Const lonescu, profesor secundar; Const. Alexnndrescu, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
D-nei Eliza I. Popovici, (B-dul Ferdinand 3, Piteşti), 2 lei; Filoteia N. Nicolescu, (str. Ţepeş-Vodă, 1G, Piteşti), 2 lei; Pr. Popeseu Ştefan (Glo-deni-Dâmboviţa), 2 leu; Graţion Carpati (Săbăoani Roman), 5 lei; C-nel •I. Gărdescu (oraşul-Piteşti), 5 lei; Pr. Th. Bâlăşel (Ştefâneşti-Vâlcea), 2 lei; At. Civică, învăţător, (Strehaia-Mehedinţi). 1 leu; C. Viaşu, învăţător, (Ilovăţ-Mehedinţi), 1 leu; M. Zimziana, învăţătoare, (Cerneţi-Meliedinţi). 1 leu ; D. Istodorescu, învăţător, (Gârbovăţu-de-jos-Mehedinţi), 1 leu ; M. Presură, învăţător, (Gutu-Ghelmegevaia-Mehedinţi), 1 leu; Sebaslian Popeseu, învăţător, (Isverna-Mehedinţi), 1 leu; I. M. Butoiul, învăţător, (Pitulaşi-Meliedinţi), 1 leu; Victor Elena, învăţătoare, (Cireş-Mehedinţi), 1 leu; II. Puiu, învăţător, (Miluta-Mehedinţi), 1 leu; T Băleanu, învăţător, (Luminicu-Mehedinţi), 1 leu; C. Cernăianu, învăţător, (Strehaia-Me-liedinţi), 1 leu; C. St. lonescu, învăţător, (Bucura-Mehedinţi), 1 leu; A. Bubulac, învăţător, (Ţigănaşiu-Mehedinţi), 1 leu; Sever Păunescu, învăţător, (Prunişor-Meliedinţi), 1 leu; M. Băneecu, învăţător, (Broşteni-Mehedinţi), 1 leu; Gh. Gh. Iovitz, învăţător, (Colibaş-Mehedinţi), 1 leu;, I. Păunescu, învăţător, (Comăneşti-Mehedinţi), 1 leu; M. Istodorescu învăţător, (Valea-Boerească-Mehedinţi), 1 leu; I. Crivineanu, înv.iţător’ (Devesel-Mehedinţi), 1 leu; I. Cioclov, învăţător, (Poroiana-Mare-Mehe' dinţi), 1 leu; N. Jianu, învăţător, (Ciochiuţi-Mehedinţi)’ 1 leu; I. Vulcă-nescu, învăţător, (Costeşti-Mehedinţi), 1 leu; Alex. Radoslov, locuitor, (Lupşea-Mehedinţi 1 leu; loan Ghiaţă, locuitor, (Lupşea-Mehedinţi), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 2300 ; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 5 979 lei şi 95 bani.
(Va armă. în numărul viitor).
www.dacaromamca.ro
------——'— -
-lui Ioan M. Poposcu. din Dirigintele şcoalel comuna
scoriei, Bucureşti
idri, cuiori şi negre pentru Dame, Bărbaţi şi Copii
prlmego zllnio	I Fabricaţiune proprie
iitâţi diferite.	jj] Atelier special pentru comenzi
Primesc blănării în păstrare.
52 —-13
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
I.aclilan Machintosh Rate, _
(j!. I. Goscheu........ „
Vicontele Duncannon...	„
E. W. 11. Barry........ „
Kobert Hamilton bang . .	„
Demetrc de Frank ....	Viena
P. Naville ............ Paris
Ad. Vernes............. „
Directori
\ C. A. Stol/.
| E. E. Goodwin. Ceusori: Ioan Kalindern, Demetrn loan Gliika şi Arthur Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI
Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.................Lei 2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune .	. . »	3.955.688.76
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.076.842.60
■ Total în aur Leţ 7.052.531.36 Daune plătite .... Le* 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiann.
Dir. general E. Griimvald. „NAŢionaua11 asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca: «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social in palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
Inst. de Arte Grafice Caro) GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—17.856.
www.dacoromanica.io