No 15—16. Anul X. 7—14 ianuarie 1907. REVISTA POPULARA fiecare "Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE P, Dulfu P Gărboviceaau A G. Cosbuo N. Nicoiaescu G-1P V Năsturel Gr. Teodossiu Gh. Adamescu C. C. Pop. Taşoă I. Otescu Redacţia şi Administwţ^BfaeâEOfilăBkrâDBa No. 9 - Bucureşti Jloua parfumerie şi Droguerie Medicinala T6MA P'RĂTULESeil Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. C’feră onor. sale clientele pnrfumuri din cele mai renumite fabrici fran- . ceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite loţiuni, apă de colonia.de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pomezi do quinquina parfumate, Capilarine, col-cream de la princesse şi comestice higienice, piepţini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermometre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerină, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao în sămânţă şi pulbere făină lactată Nestle, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cognacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari. se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice maşine pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri oZackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi lelurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiudrn ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, coaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glicerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment Sf. Sava (sfârşit). — Dr. Lux, Ce pot doctorii. — Sultanul. — St. C. Hepites, Starea agricolă a României In Decemvrie 1900.—Calendar pe anul 1907. — Qet., Dare de seamă: Chestiunea ţărănească de dr. N. Manolescu.—Qh. Mano/escu-Vâlcea, Boalele cartofilor. — Redacţia şi i. f/iescu, Satele româneşti.— V. S. Moga, Cronica agricolă, economică şi comercială. — De pe Domeniile Coroanei.—Convocare.—Cronica săptămânii. — Iuforiunţiuni. - Idei şi propuneri.—Serbări şcolare.— Şcoale de adulţi.—Mulţumiri.—Din activitatea satelor. — Cărţi primite la redacţie. * Varietăţi: O pastă nouă pentru hârtie. Ilustraţiuni: Privelişte do iarnă. — Petrache Poenaru. — Gonstantinopol, capitala Turciei.—O vedere a Expoziţiei generale.— O casă ţărănească din 18G6; — O casă ţărănească din »90G.—Societatea Gheorghe Lazăr din Buşteni.' Către Cititori. Cu prilejul anului nov 1907 revista «Albina» trimete cititorilor săi cele mai călduroase urări de prosperitate. . Totdeodată le aduce la cunoştinţă că, împreună cu No 17 cave va apărea Duminica viitoare 21 Ianuarie, se va distribui tabloid colorat anunţai, Acest tablou reprezintă pe M. S. Regele la Plevna ou ocazia vizitei ce a făcut în anul 1902. Pictorul Costin Pctrescu a ales momentul cel mai poetic, pe care însuşi M. S. l-a povestit în anul 1904 în cuvântarea sa dela Academic. Este acela când Mitropolitul de Vraţa, în cursul discursului cu care a întâmpinat pe Suveranul nostru, zice : n:lri -----o©OK5©C3----------- www.dacoramamca.ro ALBINA Sezătorilc la sate 9 &=>c=3 „ / W sunteţi lunii na lumii: Dacă lumina se va ascunde sul> obroc, cu ce se va lumină?". Nimănui nu se potriveşte mai bine această zicere a lui Isus decât celor meniţi să lumineze pe săteni, adică învăţătorilor. Ştim că, de o bucată de vreme, multe, pot zice chiar prea multe, s’au dat pe spetele şubrede ale învăţătorilor. Dar, pănă când să li se sporească ajutoarele morale şi materiale, ei pot avea mângâerea că sunt cei di’ntâiu luminători ai poporului, dela propăşirea căruia atârnă totul. Azi învăţătorul nu-i numai dascăl pentru copii, ci i se cere să fie pentru satul întreg. El trebue să se lupte împotriva beţiei, ca să-i dezbare pe săteni de această patimă; el să-i înveţe cum să lucreze pământul mai cu spor. cum să caute de vite, cum să se apere de boale. Duminecile el trebuie să le ţie cuvântări, să vie cu corul la biserecă, să facă serbări şi teatru din când în când. Să mai dea tot el sătenilor model de grădinărie şi de gospodărie. Să ştie îngrijirea albinelor şi a vermilor de mătase. Să întemeeze bănci şi prăvălii în tovărăşie, de unde sătenii să cumpere şi unde să desfacă mărfurile lor, ca să nu mai împarţă câştigul slab cu mijlocitorii. Ne-ar trebui mult ca să înşirăm tot cât se cere dela învăţători. Dânşii pot fi mândri; căci, de vreme ce li se cer atâta de mult, îi cred şi destoinici a le face. Fără măgulire, putem spune că învăţătorii trebue socotiţi adevăraţi apostoli ai mântuirei neamului românesc. Ei au menirea cea mai însemnată, de vreme ce, prin sârgu-inţa lor, pot alungă întunerecul dela sate, aducând la o stare bună pe sătean; deci întemeind sănătatea şi propăşirea naţiei; căci din ţărănime, ca di’ntr’un izvor nesecat îşi trag puterea celalalte pături ale neamului. Şezătorile la sate, de cari voim să vorbim, şi cari s’au aretat şi la noi atât de folositoare, le-ar uşurâ lucrarea. In nopţile lungi de iarnă, când tinerii şi bătrânii au vreme slobodă, se pot lesne adună câte mai mulţi la o casă de gospodar sau chiar la şcoală. Acolo, pe lângă poveşti şi glume, învăţătorul ar putea aduce vorba şi de lucruri folositoare. www.dacoroinamca.ro ALBINA 384 Aşa se face cu mult folos în alte ţeri, cum de pildă în Boemia. Acolo sătenii ascultă poveţile învăţătorului, sunt oameni cuprinşi, lipsiţi de patima beţiei şi mai toţi cunoscători de carte. Învăţătorul le spune lucruri folositoare despre grădinărie, de foloasele ce aduce o căutare mai îngrijită de pământ şi de vite, de lucrurile ce-a mai auzit în vara trecută. Cum, bunăoară, necruţarea păserelelor .înlesneşte înmulţirea omizilor şi-a viermilor de tot soiul; căci o rândunică, numai într’un cias aduce puilor câteva sute de viermuşori şi alte gâze stricătoare. Pe urmă lasă pe săteni să spue ce cred ei, ce ştia despre alte lucruri, şi, dacă e ceva bun, lămureşte şi mai bine; dacă e vre ufi eres nefolositor ori chiar stricător, le dovedeşte că e greşit. Numai vorbind cu sătenii, pe aşezate, poţi înţelege sufletul lor şi poţi vedea unde şi ce trebue să îndrepţi. Vorbind cu ei, dânşii capătă încredere şi se împrietenesc. Numai fiindu-ţi prieteni, vor ascultă şi vor urmă sfaturile. In şezători li se pot citi istorioare, cari să le facă inima mai bună şi mai simţitoare. învăţătorul, care va aveâ( darul de a grăi şi ceti frumos, va căpătă trecere mare la săteni. Doar graiul are înrîurire asupra minţei, dovadă puterea descântecelor şi patima cu care îşi istorisesc oamenii, unul altuia, păţaniile. După ce se încinge vorba mai cu temeiu, bătrânii încep spune din întâmplările lor, cari pot fi de folos tinerilor. Se va află dela ei o ştiinţă întreagă despre dobitoacele selba-tece, despre proorocirea vremei, despre vânat şi pescuit, cât şi despre cunoaşterea oamenilor. Să nu credem că, dacă suntem cărturari şi avem câteva cunoştinţi, poporul n’are şi el pe-ale lui, vechi şi puţin folositoare, poate, pentru vremea de azi; dar le are şi e bine să le cunoaştem pentru a păstră . ce e bun, şi-a îndrepta ce e reu. Din toate învăţătorul, ca om învăţat, scoate la iveală ce e folositor şi îndepărtează din mintea sătenilor ce e spre daună.. Ţinerii prind curaj, s’amestecă şi ei, voind să se arate deştepţi: Atunci vreun moşneag sfătos le spune: «De când lumea, cui a voit să fie mai cuminte decât găina». Toţi rid, nime nu se supără ; căci numai proştii nu ’nţeleg gluma. La asemenea şezători fiecare e la larg, nu e ca la conferinţă, şi nu se sfieşte a-şi da pe faţă gândurile şi apucăturile. www.dacaromamca.ro I Al.BINA 385 Şezătorile sunt mai folositoare decât cuvântările pompoase la cari, dacă omul a pierdut şirul, nu mai pricepe mult. Aci poate să întrebe unde e nedumerit şi să i se tălmăcească. Se povesteşte de relele beţiei şi de nenorocirile ce le aduce şi fiecare poate da o pildă. Numai despre apărarea sănătăţii câte nu se pot vorbi ! Şezătorile sunt cel mai bun mijloc pentru îmbogăţirea şi întărirea minţei şi înnălţarea sufletului săteanului. Să nu uităm un lucru : mai de mult poporul avea o literatură întreagă de credinţi, de basme, de cântece, cari îi înnălţau sufletul şi nu l lăsau pradă patimilor şi apucăturilor celor mai joase. Azi, din felurite pricini, acele credinţi s’au pierdut, s’au uitat în mare parte, aşa că norodul e lipsit de ceeace se numeşte pregătirea sufletului. A.cî ar trebui poate să punem vină lipsei din ce în ce mai mare de moralitate şi cinste. De aceea e de datoria învăţătorului, bine înţeles şi a preotului, să caute mijloace nouă pentru înnălţarea sufletească a poporului, înnainte de a se pierde tot ce mai are încă bun din strămoşi. Să nu uităm că sufletul omului e ca o plantă căutată bine de sute de ani, dar care are vecinie nevoie de îngrijiri, altfel urmaşii necăutaţi se selbătăcesc. Şezătorile sunt cel mai bun prilej pentru această înnălţare a sufletului. Solia Nădejde 4 O pastă nouă pentru hârtie. — Americanii au descoperit o materie nouă pentru fabricarea hârtiei. Pasta de lemn care serveşte astăzi la fabricarea hârtiei, e pe cale să dispară, Americanii au găsit în fibrele bumbacului o materie bună pentru fabricarea hârtiei. Rezultatele date prin încercări au fost aşa de mulţumitoare încât în statul Mâine din Statele-Unite s’a înfiinţat o societate cu un capital de 15 milioane franci pentru exploatarea acestui nou procedeu. In vederea producţiunii anuale a bumbacului în Statele-Unite, şi a micului preţ a fibrelor bumbacului, se aşteaptă o mare eftenire a preţului hârtiei şi înfiinţarea unei industrii enorme în Statele-Unite. www.dacaromamca.ro ALBINA im La vorbă într’o seară de iarnă. — Fragment — oana Catinca tocmai se pregătiâ să toarne ceaiul în pahare, când geamul îngheţat sbârnâî, ca o darabana, sub loviturile cuiva dinafară. In aceiaş vreme glasul unui bărbat străbătu în odaie: — V’eţi fi culcat odată cu găinele! Deschideţi uşa mai degrabă că ne prefacem în sloiuri. Cei din casă întoarseră capul spre fereastră; Coana Catinca rămase cu samovarul în mână; numai Conul Dumi-trache strigă vesel: — Ce-aţi încremenit aşa ? E glasul lui Costache, oamenilor ! Coana Catinca puse samovarul jos şi cu toţii alergară în sală. Dădură la o parte de lângă pragul uşii sulurile îmbucate cu lână, şi întoarseră cheia. — Da, pe semne aţi fi vroit să tăieţi ghiaţa cu topoarele-de pe noi, se auzi glasul Conului Costache. Venim noi pe gerul acesta, şi voi habar de grijă n’aveţi. Coana Măndiţa, soţia conului Costache, intră bătând din picioare de frig. — La o parte, caliciune, strigă conul Costache şi repezin-du-se în mijlocul sălei, deschise braţele, apoi le făcu vânt, încrucişindu-le pe piept, ca să se încălzească. — Da glagorie aveţi voi să veniţi pe jos, pe frigul ăsta -se miră conul Dumitrache, în vreme ce toţi ajutau coanei Măndiţei să se descotoşmănească de şal şi de caţaveică. Conul Costache îşi asvârliâ într’una braţele, pocnindu-şi palmele de spate, în tact, ca un ceasornic. — Crapă ouăle corbului bre, mă ’nţelegi? crapă ouăle colbului de ger, şi Măndiţa mea — «nu, că să se plimbe . — Să se plimbe pe jos! Eu mi-am pus blana, după cum vedeţi; am şi un cojocel pe dedesubt; din căciulă nu-mi iese decât nasul, şi mor de frig. Şi pe dânsa, de, aţi văzut-o doară, o leaned, o blană ia gât cât o coadă de şoarec, şi-mi spunea că a asudat! Apoi se întoarse către coana Catinca: — Să mă ierţi, coană Catincă de un cuvânt; femeile au piele de drac. zău aşa1 Zău să mă ierţi. Toţi începură să râdă. Dar coana Măndiţa, dolofană, şi roşie la obraz ca o căpşună, se repezi la bărbatul d-sale, ii opri braţele din vântul ce luase, îi smulse căciula din cap, şi începu să-i descheie paltonul. — Ia desbracă-te, frigurosule! Iaca! Stă în casă cu căciula ! Intr’o clipeală de ochi, conul Costache rămase cum spu- www.dacaramanica.ro ALBINA 387 sese dumnealui: într’un cojocel fără mâneci îmbrăcat pe de-asupra redingotei negre ca tăciunele. Un râs puternic sguduî sala. Intrară cu toţii în odaia unde rămăsese samovarul fierbând. Conul Costache nu putea tăcea nici cum : — Iţi spun eu, Dumitrache, şi să mă crezi, că dă !.. îs cu şase luni mai mare decât tine, femeile au piele de drac. Ce-i vorbă? Crapă ouăle corbului şi... Coana Catinca îi tăie vorba: — Ia stai ici, omule, şi lasă ouăle corbului. Bea mai bine un ceai. Ia ajută-mi, Gheorghiţă, se întoarse dumneaei către băiatul dsale. Gheorghiţă luă samovarul şi turnă apă fierbinte în pahare. Apa se făcu arămie. — Cam tare, coană Catincuţă, şi nu mai dorm o mie de ani pe urmă. — Pune lămâie, că-1 taie. — Bine zici, dar mai întâiu, stai puţin. Şi conul Costache puse mâinile de-asupra paharului, di» care se ridicau aburi mirositori. Aşa! acum mi-am încălzit mâinile, să-mi încălzesc şi ■ gâtul. Conul Dumitrache se întoarse către coana Măndiţa: — Mă rog, totdeauna a fost aşa friguros, coană Măndiţă? — E lie! răspunse dumneaei, ia spune-i că vrei să mergi la vânat, acuma pleacă, îl vezi: uite-aşa în cojocel şi în surtuc. Mi-1 cunosc eu, coane Dumitrache ! Uite ici. Şi uitându-se, zâmbind pe furiş la soţul d-sale, îşi arătă părul alb ca omătul. — La dânsa să te uiţi? strigă, după ce înghiţi odată şi bine din pahar, uitaţi-vă la mine, cum m’a înălbit. Toţi începură să râdă: conul Costache n’aveâ nici un fade păr alb. Apoi după ce spuse acestea, veselul boier se întoarse către Gheorghiţă care se aşezase pe divan lângă nepoata lui, Profiriţa, ţinându-i dinainte pe o farfurioară paharul cu ceai. t— Tu bagă bine de seamă, că eu o ştiu pe Prohiriţa ta; dacă nici dânsa nu te-o-nălbi, apoi să ştii că te-a lăsat Dumnezeu să rămâi negru pe cap. Fata se înroşi. — Vai! ce spui, coane Costache! Se poate să crezi mata... Boierul se prefăcu că n’a auzit şi urmă: — Tu n’ai nevoie să mă spui ei, dar de, eu care-s mai mare decât tat-tău cu nouă luni... — Cu şase Costache. — Cu şase luni, am drept să deschid ochii băiatului. Mai sorbi odată din pahar şi se întoarse către Profiriţa. — îmi pare bine că te găsesc singură fetiţă, să-ţi spun verde; că mie nu mi-e frică de tat-său: Gheorghiţă al du- www.dacoromamca.ro 388 ALBINA mitale, de, e cam aşa şi-aşa, ştii, eu îţi vorbesc pe şleau. .. Fata râse şi întoarse ochii către bărbatul ei. — A! de ăştia îmi eşti? — Iaca! nu-i o jumătate de ceas de când a venit şi v’a ameţit, de cap. In toată vremea asta, coana Catinca nu mai putea de râs. — Lasă-1, Măndiţo; când intră conul Costache încasă par’că răsare soarele. — Măi Costacbe, de asta nu îmbătrâneşti tu, adăogă boierul Dumitrache,.. Conul Costache mai ceru un pahar cu ceai, puse într’îri-sul două linguriţe de rom, o felie de lămâie, şi întrebă : — V’a adus la vreme vânatul? — Eram tocmai la masă, îţi mulţumesc. Când l-ai împuşcat? — Apoi dacă n’a fost alaltăieri, apoi să ştii Dumitrache-trache. c’a fost ieri. Să ştii că ieri a fost. O dandana întreagă! Până 1-ain împuşcat m’au trecut, vorba Măndiţii, toate sudorile. Cei bătrâni zâmbiră pe ascuns: ştiau patima conului Costache că spune câte-n lună şi-n soare despre vânaturile, d-sale, mai ales când îl ascultă ageamiii. Pe Profiriţa nu o răbdâ inima să tacă. — Da cum l-ai împuşcat, coane Costache ? — Greu, Duduie Profiriţă, tare greu. Vezi mata, la epurî nu te duci ca la urşi sau lupi; ci-ţi iei colea un halici două» cât îţi trebuie să-l nemereşti drept între urechi, căci atmin-treli nu e bun la gust. Aista era bun ? — Tare bun, răspunse serioasă de tot duduia Profiriţa. — Apoi să ştii că-1 nemerisem drept între urechi. Cum îţi spun, îmi iau eu două halice, eu pun în puşcă numai câte unul, vânătorii proşti, cum ar fi Dumitrache, pun câte două,, dar în sfârşit, eu n’am cu ei nici în clin nici în mânecă. Merg eu, merg, prin pădure, şi de-odatâ îmi iese în faţă,, de după un hăţiş... ştii ce-i hăţiş? — Ştiu, cum nu? — Apoi după cum îţi spuneam, îmi iese de după un hăţiş, o haită de lupi! Eu singur şi cu două halice... ş’acele pentru iepuri! Ce te faci Costache, puiule ? Mă dosesc după un copac. Ce să fac? Să dau în lupi? Bine, omoram eu poate doi, dar mă gândeam că mă dusesem după iepuri; ş’apoi doi lupi nu-s doi iepuri. Acolo-i carne nu glumă; mă gândeam la biata Măndiţă cât avea de tăbârcit cu dânşii. Duduia Profiriţa făcuse nişte ochi mari-mari. — Inima însă, urmă conul Costache, îmi da ghes. Cum dracul să las eu lupii să treacă pe lângă mine, aşa ca un prost? Puiu un halici şi trag; lupul pe care-1 ţintisem se ridică în două labe şi grămadă jos. Avusesem noroc. Ceilalţi o rup do fugă ca nişte ogari. Şi-atâta răscoală făcea prin pădure goana lor, că se speriase lighioanele şi mişu- www.dacoromamca.io ALBINA 389 nau iepurii încolo şi încoace ca vrăbiile. Pun al doilea ha-lici, bciff, şi dau peste cap şi un iepure. Iau lupul în spate, iepurelesubsuoară şi acasă. Conul Costache băii din pahar, privi pe sub gene pe coana Catinca şi pe conul Dumitrache, cari abeâ să stăpâniau, şi urmă să povestească. — Acasă, altă pacoste. Măndiţa, nu, că de ce i-am adus lup? Când să-l jupuiască ea, când să-l pregătească? Să muncească Duminica, doar nu-i păgână ? Bine soro, îi zic, fă şi tu lupul întâi, şi scapă de dânsul. Şi m’a ascultat, a pregătit lupul, şi şi-a luat grija. — Dar cu iepurile ceaţi făcut, întrebă îngrijată Duduia Profiriţa ? — Iepurele îl face mâine. Iţi trimetem noi,'nu-ţi fie grije, duduie Profiriţă. — Păi cel de azi n’a fost iepure, coane Costache? Doar n’oiu fi mâncat lup, spuse cu lacrămile în ochi duduia Profiriţa. — Eră negrie carnea? — Ba eră chiar neagră. — Apoi lup aţi mâncat. Bun lucru, nu e aşa ? Duduia Profiriţa, încrezătoare cum eră, se făcu galbenă, şi mai să-i vie rău. Coana Măndiţa alergă lângă dânsa. — Caută-ţi de treabă, copilă. Costache glumeşte. Apoi se întoarse cătrâ bărbatul d-sale, care, foarte serios, răsuria între degete o ţigară. Ei, apoi prea eşti din cale-afară. De ştiam eu c’o să ajungi aici, îţi închideam gura. — Da să vezi, duduie, cum am împuşcat mai dăunăzi un porc sălbatec. — Lasă, coane Costache, nu mai povesti, că-mi vine rău se jelui fata. Eu credeam că le spui într’adins. • Cei doi boieri începură să râdă cu lacrămi. Gheorghiţă se uită îngrijat la nevasta lui, căreia cucoanele îi dădeau să mănânce zahăr cu rom. Conul Costache începii iar: — Ageamiilor, ageamiilor! Dacă le crede el Dumitrache, apoi voi, tinereţea, să nu le credeţi ? Şi-şi aprinse ţigara. — Măi Costache, zău că tu n’o să îmbătrâneşti nici oda*ă îi răspunse prietenul său. — Şi de ce aşi îmbătrâni, omule ? Casă am, bani am, sănătos tun sunt, nevastă căzută din cer am, de ce aşi îmbătrâni ? — Ia-auzi-1 Catincă, acuma caută să mă Îmbuneze d-lui. — Parcă nu-1 văd eu, Măndiţă, ce hram poartă ? Apoi coana Catinca se întoarse către conul Costache. — Şireţi mai sunteţi! \ www.dacoromanica.ro — Ei de, ce e dreptul, mă uit eu la Dumitrache... îi răspunse boierul. — Ba uită-te la tine, lasă-mă pe mine, se grăbi să spuie conul Dumitrache. — Apoi să vă povestesc eu.. . adăogâ conul Costache. Dar nevasta d-sale îi luă înainte. — Ba să nu mai povesteşti nimic. Am venit pentru o jumătate de ceas, şi tu văd că vrei să nu ne mai culcăm în astă noapte pe semne. Hai. Conul Costache îşi mai răsuci o ţigară, o aprinse, şi ieşiră cu toţii Jn sală. Coana Măndiţa se îmbrăcă într’o clipă,, dar hazliul boier, după ce-şi puse blana şi-şi înfundă capul în căciulă, de-i cuprinse toată ceafa, şi obrazul până la nas, mai ceru: — Măi Dumitrache, n’ai tu o blană mai largă să o îmbrac eu peste a mea ? — Caută-ţi de treabă, coane Dumitrache, căci glumeşte spuse coana Măndiţa. După ce-şi dădură «bună seara» şi-şi urară somn uşor, cei doi musafiri plecară. Coana Catinca închisese uşa, şi eră gata să aştearnă la loc, lângă prag, sulul cu lână, ca să nu intre frigul, când glasul conului Costache se auzi de-afară. Conul Dumitrache deschise iarăşi uşa, şi ieşi să vadă ce-i. — Ce-i Costache? — Păi îmi spune Măndiţa că tot carne de lup ierâ. — Bată-te norocul să te bată, răspunse conul Dumitrache. şi intră în casă. On. , vedem bifurcarea în cl. VI, VII şi VIII în 2 diviziuni: Litere şi Matematici (ştiinţe); apoi în anii următori până 62—3 inclusiv şcoala Sf. Sava continuă tot cu 8 clase, dar nebifurcate; în 1863—64 are numai 4 clase ; în fine vedem şcoala după noua lege dela 1864. Am văzut că şcoala de drept şi-a luat fiinţă proprie încă www.dacoromamca.ro ALBINA 393 din 1859 — 60; celelalte facultăţi însă voi’ mai trăi de fapt în cursul superior ai şcoalei Sf. Sava şi anume: abia în 8 Octomvrie 1863, fiind ministru Al. Odobescu, se înfiinţează «o şcoală superioară de ştiinţe»; iar la finele acestei luni, fiind ministru D. Bolintineanu, «o şcoală superioară de litere» şi în fine la 4 Iunie 1864 se decretează ca Facultate de Drept, împreună cu şcolile de mai sus, numite şi ele «Facultăţi» să poarte câte trele'la un loc numele de: Universitatea din Bucureşti, cu un rector ales de profesorii facultăţilor, iar acestea cu decanii lor. Afară de asta, cam odată cu facultatea de drept se înfiinţase şi şcoala de Poduri şi Şosele. In 1859, Noemvrie, Eforia, compusă din P. Poenaru, Ar. Ghica, Laurian şi Marcovici, sunt de părere ca şcoala dela Sf. Sava să se numească Gimnaziul Sf. Sava>, gimnaziul al 2-lea ce se va înfiinţa îndată să poarte numele de «Gim. G. Lazăr»; iar al 3-lea la anul viitor «Gim. Matei Basarab». Astfel cu anul 1864, se poate zice că se încheie prima perioadă din epoca glorioasă începută cu Lazăr. Această primă perioadă este de sigur mult mai însemnată în viaţa şcoalei Sf. Sava, ca cea următoare, care coincide aproape cu domnia Maiestăţii sale Carol I, mai intâiu Domn Glorios şi apoi Rege. In adevăr, în prima perioadă am văzut cum în şcoala naţională înfiinţată de Lazăr an încolţit şi au crescut mai toate înaltele instituţiuni culturale ale României dealincoace de Milcov: Şcoala de inginerie, şcoala de agricultură, de comerţ, gimnaziile Lazăr şi Matei Basarab, devenite în urmă licee, precum şi facultăţile ce au constituit Universitatea la 1864. In a 2-a perioadă care corespunde aproape cu domnia de 40 ani a M. Sale Carol I, din şcoala Sf. Sava se mai desprinde în 1867 un al 3-lea gimnaziu, devenit în urmă şi el liceu: Miliai Viteazul. Desigur această a 2-a perioadă de viaţă a şcolii Sf. Sava, este de fapt o perioadă de strălucire şi înălţare a ţării şi a neamului românesc, în care ca şi pe toate celelalte tărâmuri pe cel cultural se dezvoltă tot ce s’a moştenit din perioadă trecută. In această a 2-a perioadă toate instituţiile ieşite din şcoala dela Sf. Sava, cresc şi ajung la deplina lor des-voltare, iar pe lângă ele se mai adaogă o mulţime de altele, cerute de progresele timpului. In ce priveşte localul, în 1861 (?) Gimnaziul Sf. Sava se mută de lângă noul palat al Universităţii,ăn clădirea modestă din str. Măgureanu, cam unde se înalţă azi Pavilionul Bobotezei, împreună cu internatul său reînfiinţat după 1860. Aci stete până la finele lui 1881, când. din cauza canalizării Dâm-boviţei, se mută în str. Biserica Enei, în fosta Casă Mazar Paşa, care trebuind să fie şi ea dărâmată, se mută mai în-tâiu din ea internatul în casa Generalului Florescu, unde este şi astăzi, prin Noemvrie 1884; iar în primăvara viitoare, www.dacoromanica.ro ALBINA 3yj (Aprilie), se mută şi liceul în Casa Pangal (str. Popa Tatu), unde stete până în Septemvrie, când se mută în localul fostului Spital de Copii, unde e şi astăzi. Mai nainte de a termină, să nu uităm că încă până după 1850, se văd trecuţi în condicile şcoalei Sf. Savji, cutare elev fiu de boier, cutare fiu de moşier, etc. Până la 1858 se nota cu E (eminenţă mare), e (eminenţă mică), 1, 2 şi 3; iar după 185S ca astăzi cu 1—10. In prima perioadă şcoala a fost condusă de vr’o lă directori; în a 2-a perioadă până azi de vr’o 8 directori. După cum am văzut mai sus, adevărata glorie a Sf. Sava e până la 1860. Dar atât înainte de domnia înţeleaptă a regelui Carol. cât şi în timpul acestei domnii, Şcoala Sf. Sava s’a resimţit de toate durerile şi bucuriile prin cari a trecut ţara şi neamul nostru. In tot acest timp de 90 ani, începând dela Lazăr, şcoala tradiţională a Sf. Sava a lucrat la desfiinţarea privilegiilor şi a barierelor sociale şi înlocuirea lor cu meritul inteligenţei şi al muneei cinstite. In şcoala Sf. Sava s’au pregătit mare parte din generaţiile cari au făcut marile evenimente sociale şi politice, începând cu Revoluţia lui Tudor Vladimirescu şi terminând cu Unirea Ţărilor surori (1859) şi Independenţa ţării, dobândită la 1877. Dascălii ce au profesat de pe catedra Sf. Sava, au făcut ştiinţă, dar mai mult românism, urmând tradiţiilor moştenite dela marele Lazăr. Astfel au fost: I. Eliade Rădulescu. Petrache Poenaru, Aron Florian, Dr. Baraş, Zalomit, C. Bo-sianu, 1. C. Massim, Aug. TFeb. Laurian, Vasile Boerescu, Pavlide, Iorgu Costaforu, I. Maiorescu şi alţi dascăli din perioada dinaintea lui Carol; tot astfel au fost şi urmaşii lor din perioada strălucită a domniei regelui Carol: D. Aug. Laurian, Angliei Demetriescu, Dragomir, G. Dem. Teodorescu, Barbu Nicolae şi alţii. Ei au luptat cu toţii pentru o singură ţintă: mărirea Neamului Românesc şi sub o singură lege impusă de simţul datoriei şi iubirea de ţară şi de neam. Aproape toţi dascălii Sf. Sava s’au format în şcoala în care mai târziu au ajuns ei înşişi «preoţi ai redeşteptării noastre». Astăzi încă, mare parte din bărbaţii cari strălucesc prin ştiinţa şi patriotismul lor sunt fiii şcoalei lui Lazăr, ridicate pe ruinele şcoalei greceşti a Sf. Sava. Vasile Ylădeseu. — Omul, cu cât are mai puţină minte, cu atât are mai multă mândrie. www.dacoromamca.ro ALBINA 395 Ce pot doctorii. C==3 adesea auzi pe unii zicând că doctorii nu sunt nici o seamă, că, dacă are omul zile, se tămă-;şte el şi dela sine ; dacă nu, moare de l-ai căută învăţaţii lumei, doar nu e nime făcător de minuni. Credinţa aceasta o au nu numai sătenii neluminaţi, dar şi prea mulţi din cei cari au învăţat prin şcoli şi deci li s’a deschis mintea şi agerit judecata. Se înţelege că norodul dela oraşe nu e mai presus în această privinţă, ba cam tot aşa cred mulţi din cei pe cari i-ai luat drept oameni ştiutori şi cu nescaiva carte. Dacă oamenii ar căută să nu li se bată cap în cap vorbele de azi cu cele de mâine sau de eri; dacă ar aveâ grijă să se poarte cum vorbesc sau să vorbească precum se poartă, n’am vedeâ pe aproape toţi cei cari arată neîncredere în doctori, alergând la babe, moşnegi şi la tot felul de doftori şi doftoroae, cari n’au învăţat nicăieri meşteşugul de a tămădui boalele şi de a aretâ cum să se apere omul de ele. Noi nu vom zice că babele şi moşnegii de pe la sate nu sunt şi ei un fel de doftori, nici că nu pot şi ei da vre un stat bun sau vre-o burueană de folos. Nu vom zice că nu sunt în stare a pune la un loc un picior scrântit ori a face să se lipească oasele rupte, punându-le în lopăţele. De a-semenea moaşele, cu toate ponoasele ce, — pe drept mai ades -- li se pun, nu fac numai reu. Dar, din nenorocire, doftoria babelor şi moşnegilor e din cale afară de veche, de mii şi mii de ani, dela strămoşi foarte depărtaţi şi are în ea multe, prea multe, lucruri şi credinţi greşite şi vătămătoare. Aceşti doftori şi doftoroae ale satelor şi mahalalelor dau băuturi otrăvitoare şi chiar argint viu şi turta lupului, încât nu rareori s’au întâmplat morţi de pe urma leacurilor lor. Pe urmă doctorii cei cari învaţă la şcoli, n’au stat pe loc miile de ani ce-au trecut de pe când nici doctorii cei învăţaţi nu ştiau mai mult decât doftorii şi doftoroaele satelor şi mahalalelor. S’au îndreptat de atunci multe credinţi greşite şi s’au descoperit leacuri bune, cari tămăduie ca prin minune, cari îţi iau boala răpede-răpede. In căutarea rănilor s’au descoperit mijloace nouă, cari înlătură frigurile www.dacoramanica.ro 396 ALBINA şi facerea puroaelor. Tot aşa e cu îngrijirea de lăuze, cari nu mai mor acuma de frigurile grozave ale lăuziei, cum mureau înnainte vreme. Iată de ce mare greşeală fac oamenii căutăndu-se cu doftori şi doftoroaie fără învăţătură, în loc de-a merge la doctori noi cari ştiu tot ce ştiu cei vechi, dar şi de-o sută de ori mai multe lucruri, de cari aceia nici n’au visat. Să dăm vre-o două pilde : Ce nenorociri n’a adus turbarea? Câţi oameni muşcaţi de fiare turbate sau de câini, n’au murit în chinurile cele mai groaznice? Şi iată că doctorii cei învăţaţi au dat de-un fel de altoială, care te lecueşte neapărat, dacă nu te-ai dus prea târziu. In care sat nu ştiu acuma oamenii că pe cei muşcaţi de câini, pisici şi chiar lupi turbaţi trebue sâ-i trimiţă pe dată la Bucureşti sau la Iaşi? Şi minunea aceasta n’au tăcut-o doftorii şi doftoroaiele de pe la sate! Frigurile au acuma leac: chinina. Cu chinină de-un leu şi douăzeci de bani stârpeşti din bolnavi jivinele nevăzute cari sunt pricina boalei. Ce pot face doftorii şi doftoroaiele de modă veche împotriva frigurilor? Nimică. Dovadă satele pline de bolnavi. Or fi ele bune puturoasa şi alte buruiene, dar nu stârpesc cu desăvârşire jivinele. Anghina difterică a pustiit satele, pănă ce s’a aflat un leac aşâ de bun, încât copiii scapă fără greş dela moarte dacă li se dă leacul la vreme. Ce-au putut tace doftorii şi doftoroaiele satelor ? Ştim cu toţi că nimică. Dar cu dalacul la vite şi cu buba neagră la oameni, care se ia dela vitele cu dalac, făcut-au ceva doftorii de moda veche, dar fără învăţătură? Nimică. Se prăpădeau vitele, de sărăceau oamenii şi pe cine îl lovea buba neagră, eră mort. Iată însă că doctorii ăşti noi i-au dat de leac şi da-lacului şi bubei celei negre. Se tămăduesc şi vitele şi oa menii foarte lesne. Mai putem aduce o pildă: vărsatul. Cine i-a putut ven1 ve hac, pănă nu s’a aflat că altoind pe cineva cu puroiu dela vărsatul ce vacile au pe uger, îl facem să nu mai capete vărsatul oamenilor? Dar, de când s’a aflat această altoire, n’au ajuns doctorii de-au stârpit aproape de tot boala asta grozavă? Şi ce boală rea! Mureau din o sută de bolnavi 40 şi cei ce scăpau se alegeau ciupiţi de vărsat, orbi, sura şi şubrezi la plămâni, încât lesne se ofticau. www.dacaromanica.ro ALBINA 397 Tot aşa e cu sifilisul, cărui îi mai zic şi cel pierit şi care e o boală lumească foarte rea şi foarte întinsă la noi. Doctorii ştiu leac şi pentru această boală; dar cei ce-o lasă ori o caută bâbeşte, nu se pot lecui cu totul şi sufăr zeci de ani, pănă ce le cade nasul ori nebunesc şi, dacă au copii şi nu le mor, se aleg şi ei nişte nenorociţi. Pe urmă sunt şi alte boale, pe cari nu le mai înşirăm, la cari doctorii cei învăţaţi ştiu leacuri; cât despre celealalte se pricep măcar să le uşureze, ba, pe ’ncetul, să le şi tă-măduească. Mai e ceva 1 doftorii şi doftoroaiele nici nu şi bat capul — dar nici nu ştiu — să arate ce-ar fi de făcut ca să nu dea boalele peste noi. Di’mpotrivă doctorii cei cu învăţătură sunt şi mai pricepuţi, dacă e vorba să ne arate cum să trăim şi ce să facem spre a nu ne îmbolnăvi. Ca să nu crează cineva că spunem bazme ori născocim aşa dela noi ca să facem muşterii breslei doctorilor, o să dăm aci nişte amănunte după istoria boalelor şi a morţilor la Paris în suta de ani din urmă. D-nul Bartillon a făcut o carte în privinţa aceasta. Pela 1817 mureau la Paris, în fiecare an, 33 de inşi la mie. Pe la 1860, scăzuse la 26 numărul morţilor Ia mia de locuitori. Astăzi mor numai 17 la acelaş număr. Se poate vedeâ şi cari sunt vrâstele la cari numărul morţilor a scăzut mai mult. Intre 1856 — 60 dintre copiii păn’ la 5 ani, mureau câte 1581a mie pe an; între 1901—905, mor numai 55 la mie; deci aproape de trei ori mai puţin. Intre 5 şi 10 ani, mureau în 1856—1860, 13 la mie ; a-cuma, numai 5. Intre 10 şi 14 mureau 7; acuma mor 3. Cam tot aşa e scăderea pănă la 30 de ani. Pentru cei mai în vârstă scăderea e mai neînsemnată. Astăzi Parisul are 2.722 731 de locuitori. Dacă ar muri 24 la mie, cum mureau acum 20 de ani, ar trebui să moară pe an câte 66.434 de inşi. In adevăr mor numai 47.843, deci 18,591 mai puţin sau, rotund, 19 000. Iată dar că ştiinţa doctorilor a scăpat dela moarte a-tâtea mii de inşi şi anume mor mai puţin 10 000 de copii pănă la 5 ani şi 7.000 de inşi dela 5 pănă la 50. Bolile, pe cari ştiinţa doctorilor le-a învins sau slăbit, de nu mai cosesc ca înnainte sunt tifusul (lingoarea), scarla-tina, anghina, bolile de plămâni şi pântecâria copiilor; of- www.dacaromamca.ro 398 ALBINA tica s’a împuţinat, dat prea puţin la Paris, unde e mai rea decât în alte oraşe mari. Numai două boli bântue mai reu decât înnainte : racul şi boalele de rinichi (astea din pricina beţiei). Iată deci cum ştiinţa doctorilor a lăcut descoperiri şi a izbutit a împuţinâ numărul morţilor, în Paris, cu aproape 20 000 de inşi, mai ales copii, pe fiecare an. Cum stăm noi în privinţa aceasta? Prost de tot. La Paris, acuma, mor 17 inşi la mie pe an ; la noi, 27 şi mai mulţi; deci stăm mai reu decât Parisul acum 50 de ani, măcar că la noi sunt mare parte săteni, deci cari nu trăesc în oraşe la aer stricat. Din pricina acestor morţi numeroase, cari seceră mai ales copiii, nu ne sporeşte numărul, cum s’ar cuveni. Din pricina aceasta nu avem tot folosul din naşterile cele multe, căci în privinţa naşterilor întrecem pe toate neamurile Europei. Să ne căutăm mai bine de sănătatea noastră şi a copiilor, să întrebăm pe doctori când avem boală în casă şi să le urmăm sfaturile lor în toate privinţile, dacă voim să umplem ţeara şi să nu mai aibă la ce se tot îndesă aici roiuri de străini. Dr. Lux. Sultanul. v Sultanul Turcilor este unul din cei mai puternici impăraţ din lume. După legile ţării lor, el e stăpân desăvârşit al Statul u şi al locuitorilor. Cu o vorbă a lui, poate să trimită la moarte pe oricine. Modul de viaţă al Sultanului care domneşte azi e puţin cunoscut. De aceea dăm aci câteva amănunte, după povestirile unor Francezi cari au trăit mult la Constantinopol. Sultanul e de 64 de ani, dar pare a fi cu mult mai bătrân. El s’a suit pe tron, în locul fratelui său Murad, care s’a îmbolnăvit îndată ce a fost chemat la domnie, în anul 1876. El trăeşte aşâ zicând departe de lume, în palatul său Iildiz (stea), care este un oraş deosebit. Iildizul se zideşte cam de un veac şi nici acum nu e gata. Şi acum se fac neîntrerupt zidiri noi, chioşcuri, case, etc. In Iildiz_^unt multe ateliere, în cafi se lucrează numai pentru curtea Sultanului. In Iildiz locueşte garda lui de 7000 de soldaţi şi ofiţeri, apoi afară de aceştia încă vre-o www.dacaramamca.ro ALBINA 899 Sultanul trăeşte foarte simplu şi foarte retras. El mănâncă puţin, La masa lui se aduc cu pompă militară mâncări după mâncări dar el abia le atinge şi apoi părăseşte masa. Se scoală la 5 dimineaţa şi, după ce-şi tace baia cerută’ de religia lor, se ocupă de alacerile Statului. 5000 de oameni, secretari, dregători, servitori şi haremul de sute de femei. Silnic mănâncă pe cheltuiala Sultanului oameni la 1200 de mese şi cheltuielile trec peste un milion de franci pe lună. Plata Sultanului este dela stat 30 milioane, dar cu aceasta nu se aiungeşi Sultanul cheltueşte din averea"sa ,'căci el e foarte boirat. www.dacaramanica.ro 400 ALBINA Când termină cu acestea, caută distracţii. Ori sculptează, ori pictează, ori trage la ţintă. Plăcerea cea mai mare a lui este teatrul. Are în pal tt o sală mare de teatru şi două trupe : una turcească şi alta europeană. Adesea stă singur în loja lui în sala aproape goală şi ascultă, mai ades opere. Din cuprinsul palatului nu ese niciodată să se plimbe, ci numai Vinerea merge la biserică (la câţiva paşi de curtea palatului). Această ceremonie se numeşte selamlik Ea se face cu mare pompă: regimente numeroase se înşiră pe uliţi şi locuitorii aleargă să privească — de departe — această sărbătoare săptămânală. Starea agricolă a României la finele lunei Decemvrie 1906 st. r. Sub influenţa timpului destul de călduros şi umed de la începutul lunei, semănăturile au continuat a vegeta încet. In unele părţi ale ţării s’au mai făcut ogoare pentru semănăturile de primăvară şi desfundări de terenuri pentru plantaţiuni de pomi şi vii. Odată cu ninsoarea mai îmbelşugată ce a început să cadă către jumătatea lunii, toate lucrările agricole s’au suspendat şi vegeta-ţiunea a încetat. Ninsoarea ce a căzut după 15 ale lunei a acoperit pretutindeni semănăturile cu o pătură deşi nu prea groasă, dar îndestulătoare spre a apărâ semănăturile în contra gerurilor. In Dobrogea, unde a nins foarte puţin, deşi pământul a fost mai mult descoperit, totuşi timpul fiind mai puţin geros se crede că semănăturile n’au suferit de îngheţ. In unele părţi ale Munteniei ninsoarea s’a prins aşa de mult pe crăcile arborilor şi pe sârmele de telegraf şi telefon, încât pe unele locuri s’au produs stricăciuni. La sfârşitul anului starea agricolă se prezintă destui de satis făcătoare în ceea ce priveşte vegetaţiunea, însă cam îngrijitoare din cauza şoarecilor care au produs stricăciuni toarte mari tutulor samănăturilor, mai ales în regiunea de câmpie. In mult părţi şoarecii au dispărut după căderea zăpezii şi ciorile fac mari servicii distrugându-i. Deşi în ultimele zile ale lunii zăpada s’a topit mult şi prin unele părţi unde a fost mai puţină s’a peticit, îngheţurile din urmă, care n’au fost prea aspre, nu au produs nici un rău semănăturilor. Vitele au mers încă la păşune până pe la 10 ale lunii; în urma zăpezii şi a timpului rece din restul lunii, ele s’au pus la adăposturi şi se hrănesc cu nutreţ care este pretutindeni în abundenţă. St. C. Hcpltes Directorul Institutului Meteorologlo. — Omul fără rod tocma ca un mort. www.dacaramamca.ro ALBINA 401 Calendar pe Anul 1907. IANUARiE (31 (|ile) FEBRUARIE (28 file) MARTIE (31 iile) APRILIE (30 dile) l l 14 t ar. vacile J I 14 i 14 iJ l 14 SI. Mari» Eg. © Sf. Sillvr»tru 2 15 4INT.DOMN. V 2 1 ■ XI nrt. Teodot © L u 15 PArinleln Tltu 1.1 Sf.ntu Slu.eon 8 3 IC XI nrt. Eutrop XI 3 1(1 Cuv. Nichlt» Conc. n 70 np. 17 4 17 Cuv. Oer»«lni XI 4 17 V 8. Teoplmt 5 18 L, 5 IH Mnrtlrul Cnnon J fi IH Mnrt. Agatopol t> 19 M f1 19 St. 40 do Xlnrtui V fi PAr. Eftihic i 20 7 20 XI 7 20 8 7 21 Sf. Domnie» .1 8 21 J 8 21 Cuv. Tcofilnct I) 8 21 Ap. Iorodfoo ) Muri. Policucl 9 22 V 9 22 9 22 XI. Eupoicklo Pâr. Grlgorle ) 8 10 23 8 10 23 ■f Sf. Teodor X! 10 23 St. 1'erentle J Cu». Te»do*iu II 24 O 11 24 Pâr. Sofronle XI 1! 2 1 M. Antlpn Mnrt. TntUu.n I. 12 25 L 12 25. J 12 I.uv. V»»ile Mort KrmiliO M 13 2*5 St 13 2»5 Sf. Nichifor V 13 XI. Artetnom Pâr. uclţl in Sir.al M 11 27 X! 14 27 Cuv. lienedlct s 11 27 PAr. Xinrtln Ii Pâr. I*i»vel J 15 28 J 15 28 Mnrt. Agitple I> 16 38 t FLORIILE ® 2!» Lnnţtil SL Petre 1.5 1 V 10 29 Martirul Sabin® L IC 25» Mnrt. Agnta \ t Cuv. Antonie® 8 17 a s 17 .w Sf. Alene XI 17 30 Mnrt. Simeon J 31 + AU., ţi Chirii D 18 a o m 31 Pâr. Chirii M 1 H 1 PAr. lom. Cuv. Xlncnrie L 19 4 L 19 1 Cri», ţl l»urle J 19 2 cuv. Ionn i Cuv. l-.ftimie M 211 5 xt ao 2 Xlnrtirll uciţl V 20 3 Cuv. Thcodor 3 St. Mnxim M 21 fi XI 21 3 Cuv. locob s 21 4 Cuv. Innunric I. Ap. Tlmoieifl J 12 7 Jj 2: 4 Xlnrtlr. Va«lle I) 22 5 f Sf. PA8CK C * Pâr. Clement V 23 8 V 23 5 Cuvio»u 1 Nlcon (£ L 23 f Sf. GFiORGK Cuv. Xci.in (T S 21 9 s 24 â M 7 + St. PASCE 25 • + St. Urignre T. D 25 10 1) 25 7 + «.VESTIRE M 25 8 f Xlnrcu Eran. * Cuv. Xcnofnnt E 2.5 11 L 28 8 Arelu Onvrll J 2*5 5* Cuvloeul V»»lle 1* + H{. Ion g. 0 1» 1"v cel drept M fi 19 Pâr. VUnrlon } V fl 1!) PAr. Si»oe L fi 19 t SCII. In FATĂ Jj : 20 Mnrt. Aeachie ) J 2<- s XI 7 20 Xlnrt. Ilou.etie M 8 a» ■f Sf. Ion Teologul V •fi 21 S. Teod Strnt o H 21 XI nrt. Procople X! 8 21 XI nrt. Ernillan M fl 22 Profetul lunii» s 9 22 St. Klril Ii 9 W Mnrt. Pniicrat J 9 22 Ap. Mntlii» J .1 M 23 A post. Sili con 1) lo T RUSALIILE M 10 23 45 Mnrt.d. Nlcop. V 1(1 23 Mnrt. Lnurent V II 21 St. Aioclil Ii I: 24 + ‘Sf. TREIME M u 24 XI nrt. Entimi» 8 tl 24 S.Euplu ». Nif ® s 12 25 Pâr. Eidfnnle M 12 J |2 25 Proc. ţl Unrie ® I) 12 25 M. Fotle ţl Anic. I» 13 20 Mnrt. (Jllchrr. M 13 Mnrt. Akillnn ® V |3 20 13 2(5 Ctiv. Xlnxiiti I. u 27 St. I.ldor ® J II 27 Prol. Kll»e0 s 4 27 A post. Achlln XI 1 ' 27 Prof. Micim» X1 15 «9 C. I'ul orolft V 15 28 Prol. Ahio« 1» fi 28 S. Klric ţi .Iul. M 15 V8 f AliOICM M . 1>. M ir, 29 Sf. Teodor S 1.5 •*> Pâr Tlhon Ii hi 29 Mnrt. Antinog J 1(1 29 Ad. Icduel D. .1 17 3«* Ap. Slnioon I) 17 T. M :v' V 17 »* Mnrt. XUrnn V 1» 31 S. Tnod. P. ţi I)t L 18 1 Mart. Leontie M IH :»i XI. Emjlinn 8 58 31 M. FI. ţl I.nur. C s 10 1 Martir Patriciu M 19 y Atu lud» fr. I). J UI i Cuv. M. Xlncr. li 19 1 M. Andrei Strnt 1» au 2 ».nrt. Tale left M ao 3 Pâr. Melodie V 2o 2 T Pror. ILIE C L 20 2 Prof. Smnull 1. ai 3 + Sf. C. ţl EL. »t. Tndeil M aa ■1 Mn t. Vnrlle V 22 r. M Kvee.vle Ep. !> 22 4 S. Xtnrii» Xlng. M 22 4 Mnrt. Agntonic M ta 5 Pâr. Mlhnll 8 23 c Mnrt. A gri piti» L 23 5 XI nrt. Trotita .1 23 5 Mnrt. Lupţi J ai 0 Cuvin*. Slineon I) 24 7 + NASC. SI ION XI 21 0 Mnrt. Crl»tln» V 24 fi Xlnrt. hutihle X* 25 7 t A 3 nil. c. Sf. Ion Ii 25 8 XI 25 Ad. Sf. Anei 8 25 7 Ap. Vnrtolom. s 20 H M 215 9 Cuvloeul Dnvld J 2(1 8 Sf. Ertnolnu D ar. 8 Mnrt. Adrinn I) 27 9 Mnrt. Tornpont M 27 •o Cuv. Snnuon V 27 9 f XI. Pm.tellmon L 27 9 Cuv. i’inten © Ii 28 lo A po»tol ln*on J 2* 11 Sf. Cyru ţi Ion© 8 28 lo Ap. Prohor © M 28 io Cuv Xlolee M a» l1 V 29 ♦ PKT. ţl P. I) 29 n XI nrt. Cnlinic M 29 1) + T. C. 8f. Ion M 30 12 Pâr. jnnchlr O s 30 13 tSInod A pont. I. %> u *p. Sil» »i Sil. .1 30 12 1*. Aleanndru J Si 13 + ÎNALT DOM. XI ' •* R Kudoehlm V 31 ia Brtu XI. Dom. SEPTEMBRE (30 iile) OCTOMBRE (31 iile) NOEMBRE (30 iile) DECEMBRE (31 iile) s 1 H E I 14 Ap. Annnin .1 1 14 Cohui» ţl Umn.3 8 1 14 Prof. Nnuin 1* 2 15 M 2 15 V 2 15: Xl.irt. Achin. U 9 16 PAr. Avncnin L 3 M 1.1 M. Olani». s 9 Ifi L a IC Pâr. Bofrome XI 1 17 8. VnvlU J 4 17 Pâr. Ierothelft o 4 17 Cuv. lonnichle M 4 17 Xlnrt. Ilnrhnr» M 5 18 V 6 18 li 5 IH XI 6 18 + Cuv. SnM.» J a 19 Mnrt. Eudoxi» s .5 19 A pont. Ton.» XI 0 19 PAr. I'nvel J « 19 fS. NICOLAK® V 2<> I» 7 au 7 20 33 XI nrt. din M. V 7 10 i Si. Filofiein S 8 21 t NASC. M.D. Ii 8 21 Cuv. Pelngin J 8 21 t MIH. ţl O. ® 8 8 21 Cuv. Pntnple I» 0 22 M 9 22 Ap. Incob AL ® 0 22 Mnrt. OnUlfor 1> 9 ’-l Conc. St. Au» L 10 23 Mnrt. Minodori» M 10 23 Mnrt. Eulnmpie 10 23 Apoiit. Ern»t L 10 23 XUr.Mln» «1 E. M 11 24 Cuv. Teodor» J 11 24 Ap. FIII» 11 21 XI nrt. Xllnn U 24 Pâr. lJnniei M 12 25 V IV 25 P. T»r*chl» 12 25 PAr. Ion Xtllost. X< 12 *5 + PAr. Splrldon J s 13 2(5 Mnrt. Cnrp 13 20 +8f. L g. de ». J 13 20 Mnrt. Ac»entio V 14 tfNALŢ.CItUCl 1» 11 27 + Cuv. PAR. C 11 «7 \ po»t. Flllp V 11 27 M. Flllmon C 8 M. Nlcl.lt» 15 78 Mnrt. Luci.Iun 15 8« Mnrt. Qurle (f s 15 2* Mnrt. KIefteria I) 10 29 Cuv. Kufinii» C M 1.5 29 Mnrt. liongin 1.5 29 Ap. XlnthelO 1> IC *5* Prof. Ageu L XI 17 30 Prof. Oile 17 3u< PAr. Grigorie 17 3-' Proroc. Dnnlll M 1 J IM :il Ap. Luc» Evnng. 18 l Mnrt. Plnton XI 18 31 Xlnrt. Sebnatlnn XI V 19 1 Prof. lonn 19 2 XI IU 1 Xlnrt. Il«nlf»clft J s 20 2 Mnrt. Artemle 20 a Grig. I>ec»polit. J 20 2 Mnrt. Ignntle V D 21 a Cuv. Ilnrlon 21 4 t INTR. «18. V 21 a XI nrt. Iulian» 8 M Foc» E 22 4 Pâr. Agntonic 22 5 Ap. FUltnon S 22 4 M nrt. Atlanta».© I» M 23 5 Ap. Incob 23 6 Pâr.Amtllochle© l> 23 fi 40 XI. le C. I. M 24 «; Mnrt. Areth» © 8 24 7 L 21 (i XI. Eugeni» M J 25 7 Mnrt. Mnrcinn O 25 8 + XInrt. Ecnt. XI 2.' 7 t NAKC.IJ f Ad Sf. Idn Ev. V tn H t Sf. O-TRU L 2*5 9 Cuv. Aliple 2.1 8 \ CONC. M D. ■ J s 27 9 Mart. Ne*tor M 27 IO XI art. Incob Per»u J r, 9 it Kf. ŞTEFAN 1 V I) 28 Hi Mnrt. Terentle M 28 tl Cuv. Ştefnn V a IC L 29 11 Mnrt. Amutaii» J 29. 12 XI. I’nrmnon 8 29 11 14 uill p uc. ) I I» 30 M :*n .2 XI nrt. Zenobia V »> 13 + Ap. Andr*ifl) D » 12 XI»rt. Ani*!» ■ M 31 13 Ap. Rtnehle L «1 www.dacoromanica.ro www.dacQFomanica.ro 404 ALBTNA Dare de seamă. Chestiunea ţărănească, partea I şi II, de Dr. M. Manolescu. Suntem un popor, care deşi am propăşit în multe privinţe, am rămas însă înapoi cu ţărănimea noastră. Ţăranii ne sunt în mare parte neluminaţi, slabi gospodari, atinşi de boale cu urmări primejdioase, cu simţul moral puţin desvoltat, sunt înconjuraţi de străini cari le speculează munca şi-i încuragează în păcatele lor. Din punctul de vedere economic stau şi mai rău: Copiii lor, deşi se nasc în număr mare, mor curând, vitele le lipsesc, ori daeă sunt, le plângi de milă; agricultura, astfel cum se face, este înapoiată ; industrii, pe cari ţăranii le-ar putea practica în timpul iernei, lipsesc mai pretutindeni; sărăcia şi foametea bat la uşa lor la cea dintâiu secetă, etc. Cercetarea stării acesteia rele, precum şi mijloacele ce se propun pentru înlăturarea ei a fost botezată cu drept cuvânt: «chestiune ţărănească.» Bărbaţii cu dor de ţară, cu milă de ţărani, înţelegând că de bunăstarea acestora atârnă însuşi viitorul ei se trudesc să afle mijloacele prin cari să se poată tămădui relele de cari sufere ţărănimea Din când în când se tipăresc scrieri în cari se fac propuneri" înscris şi se dau sfaturi pentru deslegarea chestiunii ţărăneşti. Din aceste scrieri fac parte şi cele două broşuri ale d-lui Dr-Manolescu, cu titlul «Chestiunea ţărănească*, apărute în anul 1905. In rîndurile cari urmează ne vom sili a le rezumă pe scurt şi în aceeaş vreme a face şi unele observaţiuni asupra lor. Autorul arată cu durere că chestiunea ţărănească trebue să no îngrijească pe toţi, ţăranul fiind un factor însemnat într’o ţară agricolă ca â noastră, în care munca pământului o face el. Fără de o ţărănime voinică, numeroasă şi luminată nu putem 0 tari nici înăuntru nici în afară, şi în aceeaş vreme, nici celelalte izvoare de înavuţire, cum sunt comerciul şi industria, nu pot să propăşească. D-l Doctor Manolescu numeşte clasa conducătoare, adică administraţia, biserica, şcoala şi presa, izvoare de ştiinţă pentru lucrul naţional, adică pentru înaintarea agriculturii şi a industriilor legate de ea. Aceste izvoare sunt datoare să producă şi să răspândească ştiinţa de a lucră, şi să o pună astfel în calea tuturor, pentru sporirea avuţiei naţionale. D sa crede că această clasă conducătoare nu a făcut tot ce putea face faţă d"e pătura, ţărănească, din care pricină noi mergem încet pe calea progresului. In mare parte din prima broşură, autorul se ocupă de şcoală şi mai ales de cărţile didactice. Din observarea abecedarului şi a cărţii de citire pentru divizia II rurală, dânsul îşi face încredinţarea, că învăţământul nostru primar nu este aşa cum ar trebui să fie. După părerea sa, se umple capul copilului cu cunoştinţe nefolositoare şi chiar dăunătoare pentru desvoltarea lui sufletească, «bune de a produce funcţionari, iar nu oameni pregătiţi pentru nevoile vieţii.» Era de dorit ca odată cu împroprietărirea, la 1864, sa li se fi dat ţăranilor şi o şcoală pentru trebuinţa producţiunii. Deşi statul www.dacoramanica.ro ALBINA 405 cheltueşte anual pentru învăţ, rural 10.000.000 lei, în cari intră plata învăţătorilor, întreţinerea şcoalelor normale, etc., totuşi numărul promovaţilor şi al absolvenţilor este foarte mic, aşa că şcoala rurală nu-şi îndeplineşte scopul pentru care a fost făcută. Şcoala de azi, după părerea autorului, este departe de a învăţă pe elevi înjvederea atingerii scopului vieţii. Mintea lor este adăpată cu prea puţine cunoştinţe despre lucrurile folositoare din mediul în care trăesc. In afară de aritmetică, autorul crede că şcolarii nu învaţă mai nimic, care să le fie de folos în viitor.’ Ei nu cunosc vrăjmaşii plantelor, vrăjmaşii sănătăţii şi ai vieţei omului şi ai animalelor. Şcoala românească n’a fost la înălţimea ei, căci neavând procedee bune pentru producerea de lucruri ieftine, trebuitoare omului în traiul zilnic, a lăsat să se introducă în ţară o sumedenie de mărfuri ale industriei străine, robindu-ne astfel munca şi ameninţându-n'e vieaţa. Pricina a fost, după autor, că din şcoală au lipsit ştiinţele naturale : Zoologia, Botanica, Mineralogia, Fizica, Chimia şi Biologia. Această părere a autorului despre şcoala primară de azi, ni se pare greşită. Dacă admitem că ştiinţele naturale îşi au partea lor de merit în cultura elevilor noştri, ca unele ce cuprind cunoştinţe din lumea externă, nu putem însă crede că din pricină că ele nu s’au predat şi nu se predau în chip desvoltat, şcoala primară nu-şi îndeplineşte menirea. Noi credem din potrivă, că statul, judeţul şi comunele erau datoare să cheltuească mai mult, ca să trimită învăţători la sate, să clădească localuri de şcoale, să le doteze cu materialul de învăţământ necesar, să fi făcut în sfârşit ca obligativitatea să nu fie literă moartă. Nu programele, nu şcoala primară este vinovată că astăzi stăm rău cu privire la populaţia ştiutoare de carte, ca şi la îndrumarea poporului în direcţia practică. Lucrurile au o pricină mult mai veche, mult mai adâncă. Stările sociale, cronice, nu se pot schimbă dintr’o zi într’alta, după placul nostru. Săteanul a trăit fără învăţătură, veşnic sub zicătoarea: fCum a trăit tata voiu trăi şi eu», şi s’a scurs timpul, până când ideile de civilizaţie să-şi facă loc, şi se va mai scurge încă, dar să fim siguri că lumină se face, şi şcoala poporului, aşa cum este ea astăzi organizată, nu numai cu ştiinţe naturale şi cu matematică, cum o cere d-1 Dr. Manolescu, ci şi cu alte cunoştinţe de limbă maternă, de religie, de istorie naţională, de. învăţământ civic, desemn, cântare, etc., de gimnastică, lucru manual, de ceva agricultură, grădinărit, etc., îşi va da roadele. Străinii ne-au inundat cu toate produsele industriei lor, nu din pricina şcoalei primare rele, ci din pricina exemplelor rele pe caro le-a avut sub ochi poporul, din pricina lipsei şcoalelor de industrie şi de meserii, cari de abia în ultimul timp au început să se des-irolte, din pricina nevoii de a se aduce din străinătate acele lucruri bune şi eftine pe cari nu le puteam face cu înlesnire într’o ţară agricolă ca a noastră. La acestea poate că trebuesă mai adăogăm şi pofta noastră de a ne occidentalizâ cu orice preţ, deschizând grani -ţele noastre chiar pentru acele lucruri pe cari cu înlesnire le www.dacoramanica.ro 406 ALBINA puteam produce în ţară. (1) In tot cazul, vina nu poate fi aruncată în spinarea şcoalei primare, care nu poate fi considerată ca şcoală de specializare. In paginele cari urmează în broşura d-lui Dr. Manolescu se face critica abecedarului şi a cărţii de citire de div. II rurală. D-sa caută să dovedească că aceste două cărţi sunt rele şi primejdioase pentru şcolarii noştri (! ?) Din citirea ideilor d lui Manolescu'înţelegem că în cărţile de citire trebue să predomine utilitatea cunoştinţelor pentru vieaţă. D-sa este împotriva istorioarelor cu cuprins parabolic, în care se însufleţesc lucrurile, în potriva proverbelor cu generalizări cari nu se pot cere creerului copiilor, chiar împotriva poeziilor, pe cari în mare parte le găseşte netrebnice. Autorul se ridică cu putere în contra culturii generale date copiilor, pe motiv că enciclopedismul nu mai susţine azi pe nimeni în contra mijloacelor concurenţei făcută pe temeiul specializării în agricultură şi industrie şi ajunge la încheerea că *cine .ştie de toate nu ştie nimic». îmi pare foarte rău că d-sa aplică această maximă şi şcoalei primare, care, orice s’ar spune, nu >oate să facă specializare, din moment ce prin faţa învăţătorilor trec toţi copiii poporului românesc cari trebue pregătiţi in vederea tuturor meseriilor şi a profesiunilor. Şcoala primară nu poate face altfel decât să dea un quantum de cunoştinţe generale tuturor copiilor. Din acestea apoi va răsări specializarea, la vârsta când copilul îşi va alege cariera pentru vieaţa de toate zilele. Autorul este împotriva moralizării prin istorioare, parabole, proverbe, fără însă să observe că presa şi teatrul fac acelaşi lucru ; cu atât mai mult şcoala trebue să se adreseze imaginaţiuni copiilor, atât de vie în vârsta copilăriei. Pe nedrept, d l doctor numeşte metodă rea metoda de moralizare prin istorioare, căci şi ele sunt luate din mediul în care trăeşte copilul şi aplicate la vieaţa comună şi la urmările ei, şi nu se poate să nu aibă inriurire asupra sufletului lui fraged, după cum de altfel sunt de părere bărbaţi de seamă intr’ale pedagogiei. D-sa doreşte cu orice preţ în şcoala primară ştiinţa de a produce, de a munci, ştiinţa de a preschimbă lucrurile şi fiinţele dinprejurul nostru, aşa ca să poată ajunge folositoare omului. Invinueşte pe autorii cărţilor de şcoală, că nu întrebuinţează vorbirea mamei, şi cu toate astea se ridică în contra istorioarelor şi a ghicitoarelor. pe care mama de altfel le spune copilaşilor. Şi oare basmele, ghicitorile, povestirile şi poezioarele pe cari mamele le comunică pruncilor nu au un cuprins metaforic ? Se uită cu ochi răi la ilustraţiile din cărţile şcolarilor, sub cuvânt că arata fiinţe şi lucruri comune. Ilustraţiile din cărţile şcolarilor nu presupun că cu ele s’ar isprăvi intuiţia obiectelor ce le înfăţişează, căci în şcoală trebue ca obiectele să se arate pe cât e posibil în natură. Aceste icoane slujesc mai mult ca să mai schimbe monotonia paginilor tipărite, să înlesnească elevilor explicarea textului să producă asociaţiuni do idei şi să-i distreze întru câtva. Că unele sunt superflue şi că sunt rău executate, aceata este chestiune de amănunte. 1 (1) Cu privire la această chestiune să se citească articolnl: «Insula Prosta» de I. Ghica publicat în «Biblioteca pentru toţi» No. 228—229, pag 79—86. www.dacQramanica.io ALBINA 407 Exerciţile de intuiţie din abecedar autorul le numeşte banalităţi ! De ce această goană ? Oare ele nu folosesc pentru obser-vaţiune şi pentru înmulţirea bagajului de idei ale elevilor de clasa I şi III cari nu sunt în stare să-şi pună ideile în ordine ? D-sa îi presupune mai deştepţi şi mai formaţi de cum sunt în-tr’adevăr. D-l dr. Manolescu doreşte ca să li se vorbească elevilor din cl. I despre mediul de viaţă, despre trebuinţele şi scopul vieţii în acest mediu plin de vrăjmaşi ai vieţii noştre, şi a vietăţilor de care ne folosim. Aceasta se face azi în şcoală, dar prea pe larg şi nu cu termeni ştiinţifici, cari ar zăpăci şi încurcă pe şcolari. Rostirea în poezie n’o admite, deşi place aşa de mult copiilor! Motivul e că lumea nu vorbeşte în poezie. Dacă poporul nu ştie să cânte bucăţi muzicale din opere, urmează ca opera să nu existe? Afară de aceasta, rostirea în poezie nu este rostirea de toate zilele a dascălilor faţă de copii ori a copiilor. In şcoală trebue să fie un muzeu în care să se afle colecţii de plante, de ierburi, de minerale, etc., cari vorbesc minţii şi fac învăţământul experimental. Această părere este cât se poate de nemerită. Noi nici nu putem înţelege un învăţământ temeinic al ştiinţelor naturale fără de un asemenea mijloc de cuîtură. Intr’un şir de 20 de pagine se trec apoi sub ochi bucăţile din cartea din Il-a rurală şi se dau notiţe, din care unele sunt destul de drepte. Prin aceasta nu caut ca să condamn şi eu cărţile ca d-sa, ci numai doresc să li se aducă îndreptările posibile, într’unele privinţe. încheind partea I se dă pe scurt un program al învăţământului primar, întemeiat pe ştiinţele naturale. Elevul va învăţă despre toate lucrurile folositoare şi vătămătoare din mediul vieţii, trecând pe sub ochii săi toate fiinţele, lucrurile şi fenomenele, (zoologie, botanică, fizică, chimie, mineralogie). Ise va face expunerea vieţii muştelor, a păduchilor, ţânţarului, păianjănului, râiei şi în ce chip se poate apără contra lor. Se va trece apoi dela cercul locuinţei la al ogradei, al grădinii, al livezii, al câmpului, etc., tablourile nu se vor folosi decât în cazuri rare. In loc de a se da poezii, elevul va învăţă ce este altica verzei, antonomul merilor, Creimatobiea brumată, Bombicele procesineu, etc., etc., adică toate insectele cari prăpădesc plantele, apoi plantele parazite ale animalelor şi ale oamenilor. Noi împărtăşim în parte această părere a autorului, ca în programul învăţământului primar să se găsească câte cevâ din toate ramurile de ştiinţă, fără a avea pretenţiunea de specializare numai şi numai în ştiinţe naturale. A sta să li se vorbească copiilor de toţi duşmanii plantelor şi ai animalelor, de toate fenomenele fizice şi chimice, ar fi de prisos să încărcăm programele cu cunoştinţe indigeste, nepotrivite cu vârsta copiilor, şi chiar superflue multe dintr’ânsele. Zic aceasta pentrucă noi admitem dela început că în şcoala primară trebue să domnească spiritul culturii umane generale, fără de care nu va fi cu putinţă o educare bună şi serioasă. Elevul nu poate fi lăsat numai cu cunoştinţele despre natură, ca să fie un om întreg, un bun părinte, un bun cetăţean, un bun Român. Natura îl va învăţă cum să tră-ească ca animal, dar nu şi ca om! Alături de utilitarizm mai este nevoie şi de îmblânzirea şi de modelarea sufletului omenesc pe care o dă educaţia zisă morală, care nu poate fi lăsată decât în www.dacaromamca.ro 408 ALBINA parte pe seama ştiinţelor naturale. Acestea, satisfăcând mai mult sentimentul curiosităţii şi al adevărului, nu pot să ne dea emo-ţiuni şi simţiri puternice în direcţiunea binelui şi a datoriei care este scopul moralei. In ceeace priveşte Religia şi Istoria, autorul are următoarele propuneri : să se facă un atlas cu ilustraţii din istoria sacră, care să se cerceteze de elevi în zile de sărbători şi în ore de recreaţie. învăţătura religiei să se încredinţeze bisericii în zile de sărbători. De ce în zilele de sărbătoare şi nu în cele de lucru, când preotul este mai puţin ocupat ? Să se facă o colecţie de tablouri a domnilor ţării, a scenelor din istorie, cari să fie însoţite de un text scurt, începând dela cunoscut la necunoscut. La fiecare şcoală să fie cel puţin o lupă, cu care se vor vedeâ de aproape acele fiinţe mici, vrăjmaşe ale agriculturii, precum şi o colecţie de unelte agricole. Lucrările agricole mai principale sau în iegătură cu agricultura să se facă de fapt, şi în mod temeinic. Să se mai da elevilor cunoştiinţe relative la culturile de pomi, de legume, creşterea vitelor, a păsărilor, la construcţii rurale. Ca încheere, autorul cere să se facă o reformă in moravuri şi în instrucţie, în programele învăţământului de toate gradele, în-locuindu-se cunoştiinţele ce formează pe om pentru trecut cu altele reale, cari să fie de folos în vieaţă şi cari să formeze oameni cu iniţiativă, de voinţă şi de caracter. —' bot. BOALELE CARTOFILOR unt multe boale cari atacă cartofii. Cele mai cunoscute sunt: Putrezirea cartofilor în pământ, care se cunoaşte prin Iulie şi August, când frunzele ă pete negre. Atunci începe cartoful a perl în pământ Putrezirea uscată este diferită de cea d’întâiu şi se iveşte în locurile înăduşite la păstrare. Boala de buburuză, se naşte printr’un burete. Pe cartofi se arată pete care la început sunt albe apoi negricioase, una sau mai multe, şi când sunt pete mai multe, cartofii putrezesc. Incârligarea se naşte tot printr’un burete. Boala aceasta atacă lujerii şi frunzele. Lujerii rămân îndărăt în creştere, iar frunzele se încovoaie. Lujerii au pete lungi, negricioase şi se rup lesne. Cartofii rămân mici. www.dacQFomanica.ro ALBINA 409 Naşterea de copileţi se iveşte când îndată după secetă urmează timp umed; atunci cresc pe cartofi copiii mici, care se hrănesc din aceştia. Seorţoşirea (raia). Pe cartofi se formează ridi-cături albe, care uscându-se, rămâne cartoful sec. Pe lângă aceste boale, cartofii mai sunt atacaţi de mai mulţi viermişori. Agricultorul înţelept poate înlătura de multe ori boalele cartofilor şi poate scăpă şi de viermuşi, dacă va şti să lucreze pământul bine, după cum am arătat în articolele ce am publicat în «Albina > în această privinţă. Din cartofii atinşi de boale, să nu se oprească nici odată pentru sămânţă. Gli. Manolescu-Vâlcea. -----O-Wfg-#«*.<>— Satele româneşti. Anul 1906 a fost un moment de cercetare a trecutului. In toate ramurile vieţii noastre publice şi particulare, s’au studiat progresele realizate în cei 40 de ani de domnie ai Regelui Carol. S’a putut vedeâ că în general progrese mari s’au făcut in toate direcţiunile; dar nu deopotrivă de mari în toate. Starea satelor noastre, deşi încă lasă mult de dorit faţă de ceeace ar trebui să fie un sat pentru o ţară civilizată, a făcut şi ea progrese. Pe de oparte în diferite ţinuturi ale ţării, găsim un număr însemnat de sate cu adevărat model, fie pe moşiile Domeniilor Coroanei fie pe alte domenii particulare; pe de alta, chiar celelalte s’au schimbat mult. D. Iliescu, un harnic învăţător din comuna Poroschia (Teleorman), a făcut asupra satului în care funcţionează un studiu interesant şi a constatat că dela 1866 până azi multe îmbunătăţiri s’au făcut. Dăm mai jos loc constatărilor d-sale; dăm asemenea şi două gravuri cari arată cum erau mai toate casele din satul acela în 1866 (din care fel au rămas azi numai câteva exemple) şi cum sunt azi majoritatea caselor din sat. Asemenea constatări sunt îmbucurătoare. Ele arată că se poate face mult acolo unde este bunăvoinţă şi stăruinţă www.dacoromamca.ro O casă ţărănească din 1866 în comuna Foroschia O casă ţărănească din 1906 în comuna Poroschia. 412 ALBJNA şi dorim ca în cel mai scurt timp posibil toate satele româneşti să se schimbe aşa de frumos cum ne spune d-1 Iliescu că s’a schimbat satul Poroschia. Redacţiei. Cu ocâziunea Expoziţiei Naţionale, prin ajutorul d-lui General 0. Poenaru, fondatorul şeoalei din Poroschia, am fotografiat o locuinţă ţărănească din 1866 şi una din 1906, afară de alte tablouri diferite.' Comuna Poroschia este reînfiinţată de Colonelul Ion Gigârtu pe la 1862, dând veste, după spusa bătrânilor «împărţind publicaţii că face sat nou şi dă oamenilor locuri de casă, islazuri de vite şi vii.» La 1866 locuitorii îşi făcuseră locuinţi pe locurile date lor de veci, şi din 200 după cum spun bătrânii, 150 erau numai bor-dee în pământ, ca acela din alăturata fotografie, rămas d’a-tunci'. Mulţumită unor proprietari cu drag de săteni, petrecând toată viaţa lor numai în ţară, venind în contact cu ţăranii, ascultând păsurile lor, ca Colonelul Ion Gigârtu şi astăzi d-1 General C. Poenaru, au putut sătenii din Poroschia să-şi facă locuinţe higienice, şi azi trei sferturi din casele locuitorilor sunt la fel cu cea modernă din a doua fotografie şi numai vre-o zece bordee mai există, şi acelea ale vre-unui bătrân fără moştenitori. Când am fost să fotografiez locuinţa din 1866, baba, stăpâna gospodăriei, s’a ascuns în bordeiu, zicând : «Nu vreau odată cu capul să mă pozez, de unde ştiu eu ce-mi faceţi, şi nu fac eu păcate la bătrâneţe, mai bine să mor aşa cum am pomenit»; iar la locuinţa din 1906 am fost primiţi cu multă bunăvoinţă, căci gospodarul este absolventul şeoalei «Haritina Gigârtu», înfiinţată de Colonelul Gigârtu la Decemvrie 1866, când nu ştia carte decât 8 locuitori, popa, învăţătorul şi notarul, din cei 400 ce formau satul. Azi ştiu carte 450 de suflete din cele 1900 ce sunt în comună. Cu alte vorbe, cum se va vedea şi din monografia ce voiu publică în curând despre istoricul acestei şcoli, la 1866 ştiau carte 0,75%, iar azi ştiu carte 24° din suflete, 22% din capi de familie şi 23% din soldaţii ce se presintâ la sorţi anul acesta. Ion M. Iliescu. Institutor Poroschia-Teleorman. — Averea curând se pierde şi nici cum se mai vede, iar învăţătura în veci rămâne nemuritoare. Alege care-ţi place. — Iarna să nu te cuprinză fără pânză, fără brânză* www.dacaromaiiica.ro ALBINA 41-î =»■-•■ ■■■-------ir===ii " .-.-g Cronica Agricolă, Economică şl Comercială Suntem la începutul anului 1907. Putem dar face o socoteală mai bună a anului trecut din punct de vedere economic, şi în acelaş timp să ne dăm părerea cu privire la anul în care de-abia am intrat. Din punct de vedere agricol, anul care ne-a părăsit spre a-şi luă locul în istoria noastră agricolă şi economică, nu lasă nimic de dorit, după cum se poate vedea din tabloul statistic aci alăturat, cu privire la recolta anului trecut 1906: Agricultorii mari Agricultorii mici Intinder. hect. Producţ. hectol La hect. hectol. Intinder. hect. Product. hectol. La hect. hectol. Grâu 1.059.825 22.509.442 21, 9G3.018 17.617.065 18.., Secară .... 21.328 398.908 18. 162.601 2.737.576 16, Orz .... 142.149 3.275.539 23, 416.551 8.543.504 20, Ovăz 149.068 3.999.271 26, 232.846 5.221.214 22, Răpită .... 22.720 155.676 6, 7.861 63 902 s. Inul 12.705 132.013 10, 10.835 69.097 6, Din acest tablou lipseşte producţiunea porumbului care se poate socoti fără nici o rezervă de peste 41 milioane hectolitri, dacă nu mai mult; în acest caz, producţiunea mijlocie la hectar se poate socoti de 20 hectolitri. După cum anul 1906 a fost bogat în producţiunea cereală, (grâu, porumb, etc.), tot aşa de bogat a fost şi în producţiunea poamelor, zarzavaturilor, caşi în producţiunea vinului, în raport cu săditul viţelor americane, cu toată bruma ce a căzut pe la 14 Septemvrie. De-abia ici colea s’a putut resimţi puţină pagubă adusă de brumă în unele localităţi ale podgoriilor noastre. Livezile naturale ca şi cele artificiale au dat fân destul de mult şi de bună calitate. Deci, în privinţa producţiunii agricole'în general a anului trecut, n’avem a ne plânge. Anul 1906 lasă anului 1907, ca o bună moştenire, semănături de toamnă destul de multe, bine făcute şi acoperite aproape în toată ţara cu un strat de zăpadă destul de mare. Toamna fiind destul de lungă aproape până la 1 Decemvrie st. v., pe lângă semănături s’a putut face destule sădiri de pomi, ca şi de viţe altoite americane; iar omul muncitor până la această dată, şi-a putut câştigă mai uşor pâinea de toate zilele pentru el şi familia lui. Să ne rugăm la Dumnezeu ca şi pe anul acesta (1907) să-şi reverse a sa bunătate, ca să fie atât de roditor ca şi www.dacaromamca.ro 414 ALBINA anul 1906, care se mai numeşte şi an jubilâr; deoarece, în acest an s’a sărbătorit de toată suflarea românească 40 de ani de glorioasă domnie a M. S. Regelui Carol 1. Tot cu această ocaziune s’a făcut şi o expoziţiune naţională la Fi-laret, a cărei reuşită a fost destul de bună. Intru cât priveşte preţurile cu cari s'au vândut produsele noastre agricole în târgul Brăila la sfârşitul anului 190(i, dăm următoarea listă : Grâul, suta de kilegr. s’a. vândut cu . . . 10—14 lei 62 ct. Porumbul ...... . 7 9 30 » roşu .... - . 8—9 • » Cincuantin . . . . . 9—10 )) — )> Secara . 10-11 » Orzul . 10—11 86 Orzoaica . 11—12 )) »• Ovăzul '. . . . 10-11 )) * ; )> Meiul » )> Fasolea de arac . 17-24 )) •' /■ » oloagă . 25—26 3> > Mazărea . 14 » P Târgurile streine. La sfârşitul anului 1906 în târgurile străine avem preţurile următoare: La târgul din Paris grânelo indigene s’au vândut cu 22—26 lei şi 50 cent., iar grânele străine cu 16-- 17 lei şi 50 cent.; secara cu 15—17 lei, orzurile cu 16 — 19 lei; ovăzurile indigene cu 21—23 lei, porumbul cu 16 lei, făina de grâu cu 31 — 33 şi făina de secară cu 23—26 lei. In celelalte târguri franceze, grâul s’a vândut cu 22 lei şi 50 cent., secara cu 17 lei, orzul cu 18 lei şi ovăzul cu 20 lei. In târgurile din Germania grâul s’a vândut cu 21 -26 lei, secara, orzul şi ovăzul cu 20— 23. In târgurile din P>elgia grânele s’a vândut cu 17 — 18; secara cu 14—15 lei, orzul cu 15—10 lei şi ovăzul cu 15—17 lei. Afară de Anvers, unde s’a vândut cu 20 lei. La Viena grâul s’a vândut cu 17 lei. secara cu 14 lei şi 50 cent. Orzul cu 13 lei şi 50 cent. şi ovăzul cu 15 lei şi 56 cent. La Budapesta, grâul şi ovăzul s’a vândut cu 15 lei şi 60 cent., secara cu 13—14 lei. La Londra grâul s’a vândut cu 17 lei, în Olanda şi Elveţia, grânele s’a vândut cu 18 -19 lei. La târgul din New-York (America), grâul s’a vândut cu 15 lei şi 50 cent. şi la Chicago cu 14 lei şi 30 cent. La târgurile din Algeria şi Tunis, grânele s’au vândut cu 22—24 lei; orzul cu 12—14 lei şi ovăzul cu 16—17 lei 50 ct. In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de chilograme. V S. Moga www.dacQFomanica.ro V ALBTNA 415 De pe Domeniile Coroanei. Săptămâna trecută s’a serbat la Buşteni pe Domeniul Coroanei, trei ani de când s’a întemeiat Banca populară «Gh, Lazăr» clin localitate^ Cu ocazia acestei serbări s’a sfinţit tot odată drapelul societăţii, naşi fiind Domnul Kalipderu, Administratorul Domenilor Coroanei Domnul I. G. Duca Directorul Casei Centrale a Băncilor Populare, şi Domnul Neniţescu membru în Consiliul de administraţie al acestei case. Dintre aceştia a asistat d-l Duca. Serbarea, la care au luat parte câteva societăţi din împrejurimi cum şi mai toţi locuitorii, s'a început prin serviciul sfintei liturghii la biserica Domnească, unde s’a sfinţit apoi drapelul. De, acolo asistenţii au trecut la şcoală unde a avut loc şedinţa festivă, la care a vorbit D-l Invăţător-diriginto Mihăilescu, caro a făcut o dare de seamă despre mersul societăţii. D-l Duca, predând comitetului drapelul, în cuvinte călduroase a vorbit despre datoriile ce incumbă membrilor consiliului şi despre însemnătatea băncilor populare. Din partea Administraţiei Domeniului Coroanei a fost Domnul Silvicultor-ajutor al Domeniului Coroanei Buşteni, care a transmis regretele Domnului Kalinderu că nu poate fi do faţă, împreună cu urările ce face din toată inima pentru progresul Băncii şi pe viitor. D-l Silvicultor a spus apoi că D-l Kalinderu priveşte în sfinţirea steagului un nou bun augur pentru Bancă şi de sigur că acest simbol al patriei va aminti conducătorilor ei că au şi o altă datorie, acea de a sădi în inima locuitorilor iubirea neamului, dinastiei, a principiilor de frăţie şi dreptate, care sunt fala omului cinstit şi a bunului cetăţean. După aceea s’a dat oaspeţilor un banchet, la care s’au ţinut de de asemenea mai multe discursuri. * * «. In zilele de 14, 15 şi 16 Noemvrie 1906 d-l Ion Kalinderu, Administratorul Domeniului Coroanei, inspectând Domeniul Sa-dova, a vizitat şi primăriile, bisericile şi şcoalele de pe sus zisul Domeniu. Pretutindeni a fost întâmpinat do Primari şi locuitorii fruntaşi de preoţi şi învăţători cu elevii. La şcoală, rămânând mulţumit de curăţenia localurilor şi de activitatea învăţătorilor, a oferit acestora câte o gratificaţie în bani. Pe lângă şcoala din Sadova a promis că va face un atelier de ţesâtorie. A mai vizitat Banca populară «V. Alecsandri» unde a fost primit de toţi membrii din consiliul deadministraţie. Aci d-l N. Nicolaescu, învăţător din Sadova, facil o dare de seamă despre mersul Băncii. Aeastă Bancă înfiinţată acum 6 ani, cu un număr de abiâ 14 membri şi cu un capital modest de lei 500, mulţumită iniţiativei şi îndrumărilor părinteşti date de d-l administrator al Domeniilor cum şi conducerii bune a diriguitorilor ei, a ajuns astăzi la un www.dacoromamca.ro Societatea «Gheorghe bazar» din Buşteni, Al, HI va . 417 număr de 501 membri, cu un capital social subscris de lei: 01.566, din care sunt vărsaţi în cassa Băncei lei: 26.861,856 Adăogând suma de lei 9.026,10 provenită din depunerile spre fructificare şi fondul de rezervă, de lei 1.402 şi fondul cultural de lei 1517,45, capitalul total se ridică ia suma de lei 39.607,40 Banca mai posedă mobilier în preţ de lei: 800, şi o bibliotecă în valoare de lei 1.269, dăruit de onor, Administraţia' Domeniului Coroanei. Felul cum capitalul se găseşte azi plasat, în 410 acte de împrumut, dat la 410 ţărani şi soldul cassei care e numai lei 485,50, este o probă evidentă că consiliul şi a dat toată silinţa pentru clesrobirea economică a ţăranilor locali. Cu banii împrumutaţi din cassa Băncii, ţăranii noştri construes ; case de locuit mai higienice, cumpără unelte şi vite de muncă şi în fine îşi întâmpină tot felul de nevoi bine simţite. Pentru propăşirea Băncii au lucrat învăţătorii, călăuziţi de slatu rile d-lui G. Popovici, şeful regiei Domeniului Sadova. Răspunzând d l Ion Kalinderu mulţumeşte consiliului Băncii în cuvinte părinteşti şi bine simţite. Dă multe şi călduroase sfaturi asupra muncii şi economiei. Plecând dela maxima că «unirea face puterea» urează isbând& mare Băncii şi dă ca pildă alte bănci populare, care nu progresează deajuns tocmai din cauza lipsei de conducere şi de armonie. D-sa făgădueşte apoi consiliului, că în curând, administraţia Domeniului Coroanei, va clădi un local propriu pentru Banca populară în care se va putea lucra în mai multe direcţiuni pentru ridicarea stării ţăranului prin: conferinţe şi teatru sătesc, propagarea industriei casnice agricole şi desfacerea mărfurilor prin intermediul băncii, înfiinţarea unui magazin de consum şi vânzarea în comun a productelor, etc. etc Convocare. In conformitate cu art. 15 din statute se aduce la cunoştinţa d-lor Membri ai Societăţii Culturale «Steaua că adunarea generală pentru anul 1900 se va ţine la 14 Ianuarie 11)07, ora 5 d. a. în localul Administraţiei Domeniului Coroanei, Bucureşti str. Ştirbei-Vodă 3. La ordinea zilei va fi : 1. Dare de seamă despre mersul Societăţii. 2. Raportul cenzorilor de verificarea gestiunei băneşti şi descărcarea comitetului. 3. Alegerea a trei membri în comitet, în locul celor cari se vor trage la sorţi cum prevede art. 7 din statute. 4. Alegerea a trei cenzori pentru 190‘7, conform art. 13 din statute. 5. Modificarea art. 4, alineatul ultim, din statute în sensul .ca membrii activi să poată răzcumpăra cotizaţiunea anuală, plătind odată pentru totdeauna o sumă care se va trece ca fond inalienabil le capitalul societăţii. Sunt rugaţi a luă parte la adunare toţi membrii, care au a-chitat ^cotizaţiunile. _"____________ __________ Comitetul. www.dacoromanica.ro 418 ALBTN A Cronica Săptămânii. Mulţumirile Familiei Regale cu prilejul Anului Nou. Cu prilejul Anului nou, MM. LL. Regele, Regina şi Augusta Tior Familie, primind din toată ţara cele mai călduroase felicitări şi urări, M. S. Regele a însărcinat pe d l ministru preşedinte al consiliului, să arate viile Sale mulţumiri: înaltului cler, autorităţilor civile şi militare, comerciului şi diferitelor corpo-raţiuni, precum şi tuturor persoanelor particulare, cari prin a-drese şi telegrame, ca şi prin înscrieri la Palat, s’au grăbit să mărturisească simţimintele lor de respect, iubire şi devotament pentru Tron şi Dinastie. Maestatea Sa urează tuturor un an spornic şi binecuvântat. Dela congresul învăţătorilor. învăţătorii din ţară, întruniţi în congres la Focşani în timpul vacanţei Crăciunului, spre a discută mijloacele pentru înflorirea şcoalei primare rurale, pentru ridicarea ţărănimii şi pentru îmbunătăţirea stării lor materiale, au trimes Majestăţii Sale Regelui o telegramă cu următorul cuprins : «Invăţătorimea română, întrunită în al treilea congres la Focşani, se grăbeşte a depune la picioarele tronului asigurarea nemărginitului său devotament şi a gratutitudinei ce Vă păstrează pentru grija ce aveţi de binele neamului, şi se obligă solemn a contribui din toate puterile pentru prosperarea şcoalei poporului». Să trăiţi, Majestate, cu întreaga dinastie pentru fericirea ţărei». In ultima zi de congres, învăţătorii au votat următoarele deziderate, cari sub formă de petiţie vor li înaintate de o comisie din sânul lor d-lui Prim Ministru. Iată cuprinsul ei : învăţătorii rurali adunaţi în al treilea congres în Focşani şi ba-zându-se pe bunăvoinţă şi solucitudinea guvernului, crede necesare următoarele îmbunătăţiri şi roagă să li se facă dreptate: 1. Mărirea salariului iniţial la lei 125 lunar. 2. Plata de către Stat a activităţei extra-şcolare din budget. Sperăm, domnule ministru, că ne veţi da dreptate, cu atât mai mult, cu cât starea budgetului Statului e înfloritoare». Serbarea Bobotezei în Capitală. Serbarea Bobotezei s’a desfăşurat anul acesta în Capitală ca şi în trecut. S’a simţit însă lipsa iubitului nostu Suveran, care având nevoie de odihnă în urma boalei de care a suferit, n'a putut părăsi Palatul Regal. Din Familia Regală a azistat A. L. Regale Principele Ferdinand şi Principele Carol, cari au fost primiţi la intrarea Pavilionului Comunal de pe cheiul Dâmboviţei de domnii miniştri şi de d-1 ajutor de primar Bacaloglu. Serbarea s’a început la orele 11 a. m. şi îndată după sosirea Alteţelor Lor Regale. In pavilion eră multă lume olicială: d-nii miniştri, preşedinţii şi membrii corpurilor legiuitoare, înnalţii Bucureşti. p. Preş. congresului, (ss) Salviu. Domnule Ministru, www.dacQFomanica.ro ALBINA 41» funcţionari ai curţilor de casaţie şi de compturi, judecători, profesori, ofiţeri superiori, etc. Serviciul religios s’a oficiat de către P. S. Arhierei1 Nifon, Ca-listrat, Sofronio şi de clerul Mitropoliei şi al câtorva biserici din Capitală. Răspunsurile au fost date de corul Mitropolitan. La sfârşirea slujbei, P. S. Arhereul Nifon a oferit Alteţelor Regale aghiazmă, le-a înfăţişat crucea spre sărutare şi i-a stropit cu apă sfinţită. După botezarea cu aghiazmă a celor de faţă, P. S. Arhiereul Nifon a aruncat crucea în apa Dâmboviţei, în bubuitul tunurilor şi în sunetul muzicilor. Un creştin s’a cufundat în apa aproape îngheţată, a prins crucea şi a inmânat-o A. Sale Principelui Ferdinand. După sfârşirea serviciului religios, toate trupele cari luaseră parte la serbare au defilat prin faţa Alteţei Sale şi a miniştrilor.. La orele 12 şi un sfert serbarea eră sfârşită. Informatiuni I = Comisiunea instituită de Academia Română spre a strânge-fondurile necesare ridicârei la Bucureşti a unei statui a lui Va-sile Alecsandri, şi-a început lucrările. Se ştie că preşedinte al acestei comisiuni este d-1 loan Kalinderu. Subscripţia a atins până acum suma de 50.000 de lei. '= La universitatea din Iaşi, se va începe la 24 Ianuarie o serie de conferinţi asupra oamenilor mari ai diferirelor ţări, în ordinea următoare: Prof. P. Răşcanu despre Cuza-Vodă, prof. I. Găvânescu despre Pielite, prof. D. Pompei despre d’Alembert, prof. G. Proca despre Pasteur, prof. 1. Simionesou despre Goetho ca naturalist, prof. P. Bujor despre Darwin, prof. M. Manieatide despre Wirehow, prof. E. Juvara (subiect rezervat). Conferinţele se vor ţine în fiecare Miercuri seai’a dela 8 jum. la 9, jum. = Cel mai veehiu ziar de peste munţi «Gazeta Transilvaniei*), care apare zilnic la Braşov a intrat în al 70-lea an de tipar, ceeace înseamnă foarte mult în viaţa unui ziar românesc din Ardeal. = Ni se comunică din Cruşova (Macedonia) că învăţătorul român Gh. Marcu. din acea localitate, a fost asasinat de către grecul Pericles Constantin. Victima e pe moarte. Asasinul n’a fost încă prins. = Dintr’un buletin ai Universităţei din Chicago, înaintat do curând ministerului nostru de instrucţie, se vede că cursurile acelei universităţi sunt urmate de 8 studenţi români, dintre cari patru din Transilvania. = Oraşul Kingston din Jamaica a fost nimicit de un cutremur de pământ. Statele-Unite au trimes două vase de răsboiu în- • cărcate cu alimente şi cu haine pentru victimele acelui cutremur-de pământ. www.dacoromamca.ro 420 ALR1N \ = J. P. S. Mitropolit primat a trimes o adresă ministerului de războiu prin care îl roagă să ordone ca să nu se mai înjure prin cazărmi, pedepsindu-se aceia cari ar contraveni ordinului. = Ministerul instrucţiunei publice a dispus ca în şcoalelo rurale, în timpul iernei instrucţia militară să se predea numai o singură dală pe săptămână, şi anume Marţea de Ia 2 la 3. = Ateneul român din Dorohoi a luat iniţiativa ridicării unui bust de bronz lui M. Kogâlniceanu pe una din pieţele acelui oraş. Banii trebuitori se vor strânge prin subscripţie publică. De-o oam-dată consiliul comunal din localitate a votat suma de 5000 lei şi consiliul judeţean, suma de 3000 lei în acest scop lăudabil. == D-l ministru de finance a trimis o circulară administratorilor financiari prin care i invită ,să dea ordin perceptorilor şi agenţilor fiscali de la sate, ca noua taxă anuală de 5 lei, ce urmează a fi dată de săteni spre a li asiguraţi contra lipsei de porumb, în anii de secetă, să fie percepută în patru rate trimestriale, de câte 1 leu şi 25 bani. = Sub. patronagiul A. S. R. Prinţesa Maria şi preşedenţia de onoare a Prinţesei Elisabeta, s’a format în Bucureşti «Societate# Zinelor», care are de scop ca lie-care membră activă să lucreze câte un rând de hăinuţe, scutice, etc, pentru câte un copil sărac. Odată pe an, la Sf. Elisabeta, se va face un botez general al atâtor copii săraci câte membre active va numera societatea. Dacă fondurile vor permite € Societatea Zânelor» va mai îmbrăcă copii săraci până la vârsta pe 2 ani şi va depune pe numele lor sume mici la cassa de economie. Cotizaţia anuajă e de 12 lei. = In şedinţa Oamerii, la 11 Decemvrie, d-l deputat doctor Athanasescu, lăudând activitatea poetului Dumitru Bo'.intineanu, a depus un proiect de lege din iniţiativa parlamentară, pentru votarea unui fond de 50 000 lei, destinat la ridicarea unui mor nument poetului naţionalist. = De către Senat s’a votat o moţiune prin care se cere ca guvernul să pună la cale clădirea unei biserici catedrale a Capitalei, această în urma propunerii d-l general Th. Văcărescu. = Fraţii. Seceleanu, mari crescători de vite şi cai din judeţul Ialomiţa, au făcut cunoscut ministerului domeniilor că pun la dispoziţia sătenilor din acel judeţ 8 armăsari de rasă anglo-arabă, spre a-i întrebuinţa ca reprocductori cu preţul de 5 lei pentru montă. = D. C. Cionea, român macedonean, stabilit la Ilârlău (Botoşani), aflând că d-l C. Pipana, din Iaşi, a donat 100.000 lei ca prim fond pentru înlreţinarea unui spital românesc la Vlaho Cli-sura, a donat locul său părintesc spre a se ridică spitalul în chestie. = Ministerul Domeniilor, având în vedere că vânatul zis «nobil»: cerbii şi căprioarele, precum şi urşii, care odinioară populau pădurile ţărei, începe să se împuţineze, a oprit vânatul acestor a-nirnale în pădurile statului pe timp de 10 ani, excluzând din a- www.dacoromaiiica.ro ALBINA 421 rendare dreptul de vânătoare, în acest interval, în toate moşiile şi pădurile statului, unde sunt cerbi căprioare şi urşi. Pe de altă parte, între animalele sălbatice, acele care aduce cele mai mari stricăciuni, sunt lupii şi şi vulpile. Cum lupii şi vulpile s’au înmulţit peste măsură, aducând cele mai mari stricăciuni populaţiunei, Ministerul Domeniilor a luat dispoziţiuni pentru nimicirea lor. Ministerul Domeniilor a prevăzut în budgetul exerciţiului viitor sumele necesare pentru a se da ca premii agenţilor silvici, care vor ucide asemenea animale. Pe de altă parte, ministerul a dat, tot în acest scop, autorizaţia şefilor de regiuni silvice, să tacă vânători pentru nimicirea acestor animale din pădurile şi moşiile Statului, punându-le în vedere că ministerul va acorda fonduri pentru a întrebuinţâ şi alte mijloace de nimicire. = Mişcarea râmătorilor pe timpul dela 1 Noemvrie până la 15 Decemvrie 1906 în târgul dela T.-Severin a fost următoarea: Aflaţi 1.195 intraţi 152 eşiţi — r. slabi 80 graşi 1267, total 1.347 » 1.347 » » 80 => 1267 1.347 » 1.347 » 168 » — » 248 » 1267 » 1.515 » 1.515 » » » 248 - 1267 » 1.515 » 1.515 » — » 384 » 248 » 883 » 1.131 Starea sanitară bună. Preţul pe kilogram după scăderea vieţei, bani 93, 95 şi 97. Rasa râmătorilor, mangaliţa. IDEI ŞI PROPUNERI Citind în revista noastră No. 5 din a. c., părerea d-!ui Angelescu, ca Dreoţii în fiecare lună să meargă cu botezul din casă în casă, ca să vorbească despre diferitele nevoi ale sătenilor, doi învăţători din Muscel < ne scriu că sunt cu totul de această părere, dar înţeleg că preoţii nu vor pretinde nimic ca plată. De sigur că tot aşa înţeleg şi preoţii cari ne-au comunicat că vor aplică propunerea d-lui Angelescu. ------ x £ Serbări şcolare. Ni se comunică următoarele : In seara zilei de 30 Decemvrie 1906 din iniţiativa d-lor I. Bă-tăeşescu, perceptor fiscal, C. Axinescu, preşedintele băncii populare, G. Melucă, dirigintele şcoalei, I. S. Vasilescu-Radovanu, O. Ilanescu, El. Ivancea, învăţători locali, a avut loc o prea frumoasă serbare, pentru complectarea mobilierului şcoalei. Marele număr de azistenţi au ascultat mai întâiu corul elevilor, apoi au privit regrezentarea a două piese jucate de institutori şi de elevi. S,erbarea s’a terminat cu o cuvântare a dirigintelui. * * * La 24 Decemvrie, în noaptea Crăciunului a. c., a avut loc în sala şcoalei din Panachia din judeţul Doljiu, «Serbarea pomului de Crăciun», dată în folosul şcolarilor săraci. www.dacofXMnamca.ro 4.2 i ALBINA învăţătorul diriginte a ţinut, o cuvântare, apoi s’au reprezentat mici piese de către elevi normalişti şi seminarişti şi de către elevii şcoalei. D-nul Peana, şef de cultură la administraţia domeniului Coroanei a vorbit despre «Munca chibzuită a pământului». O trupă de studenţi seminarişti şi normalişti din Craiova şi Bucureşti s’au produs foarte bine în «Florin şi Florica» şi«Barbu Lăutarul». Elevii au reprezentat: Visul copiilor şi Irozii. + * * D. Ilorodniceanu, secretar, ne comunică următoarele : In seara de 8 Noemvrie a. c., la şcoala din comuna Vânători-Dumbrava Roşie, jud. Neamţu, a avut loc o frumoasă serbare şcolară, în scopul do a se procură 1 armă necesară elevilor pentru tragerea în ţintă. Au fost de faţă peste 150 de persoane, s’au recitat, de către elevi mai multe poezii şi dialoguri. Serbarea s’a finit la ora 10, prin o cuvântare a d-lui diriginte Butnariu. Beneficiul este de 79 lei. Scoale de adulţi. 1 V, ' Şcoalele de adulţi, cari au menirea de a veni în ajutorul color ■cari n’au putut să se folosească de roadele binefăcătoare ale instrucţiunii, sunt astăzi o chestiune ce preocupă pe toată lumea. Guvernele au făcut ce au putut în această privinţă. E locul iniţiativei particulare a se îngriji de înfiinţarea şi desvoltarea şi mai departe a unor asemenea scoale. Societate? Corpului Didactic din Câmpulung, a socotit că nu putea sta indiferentă faţă de nevoia ce se simte mai cu seamă în oraşul acela, şi pornită atâtdintr’un sentimental datoriei, cât şi de un interes general, a pus la cale înfiinţarea unei scoale de adulţi cu începutul lunei Decemvrie trecut. UULţUUIBI D-l N. Qiobanu, învăţător diriginte, aduce cele mai vii mulţumiri d-lui Iancu Demetriade, arendaş în comuna Puţeni, judeţul Tecueiu, care a binevoit a dona 200 lei şcoalei Puţeni. din care sumă s’a îmbrăcat 20 de elevi cu haine călduroase pentru sfintele sărbători. = Ştef. Păunescu, învăţător diriginte al şcoalei din Floreştii de sus, judeţul Dolj, aduce mulţumiri d-lui Niculae Mandrea, mare proprietar in localitate pentru o mie de nuele de salcie, date pentru reparaţia şcoalei ■din această comună. Asemenea d-lor : C-tin Demetriad arendaş, Mihai Dinovici, Pr. Mihaiu Duţescu, D-tru C. Popescu şi Ştefan H. Spătaru, care au contribuit cu bani pentru cumpărarea a 500 oca de var trebuincios Ia repararea făcută şcoalei in acest an. = Învăţătorul N. Rădulescu dela şcoala din comuna Flămânda, judeţul Vlaşca, aduce mulţumiri persoanelor din aceea comună, trecute în listele încredinţate ambilor institutori, Ancu şi Rădulescu prin d-nul revizor şcolar D. Abeleanu, cari au subscris în marginea puterilor loi* pentru înfiinţarea de şcoale de menaj. www.dacaromanica.ro ALBINA 423 Din activitatea satelor. D. S. V. Toni, învăţător, ne comunică darea de seamă despre mersul societăţii de binefacere Binele aproapelui din Drăguşeni, jud. Covurlui. Se vede din aceasta că s’au încasat dela 1 Maiu până la 26 Noemvrie 49015 lei 256.40. S’au cheltuit pentru distribuire de pâine la pelagroşi, medicamente, haine şi cărţi la elevi săraci din şcoală, suma de lei 151.45. Deci a rămas în cassa societăţii la 2(5 Noemvrie 190(5, suma 103.95. ----------------------- Cărţi primite Ia redacţie în cursul lunei Noemvrie 1906. S. Moldovan, Şir nesfârşit... un mic capitol din vieaţa foilor române din Ungaria. Sibiu 190(5 Tip. Meltzer. 28 pagini. Gr. Alexandrescu. Care este datoria noastră faţă cu situaţia actuală, cuvântare rostită cu ocazia serbării date d lui comisar general al Expoziţiei. Bucureşti 1900. Tip. Universala. 12 pagini. I. Călin. învăţământul anti-alcoolic. Igienă, morală, economie. Carte menită să lumineze gereraţiile tinere şi să deştepte poporul asupra primejdiei pe care o prezintă otrava băuturilor alcolice. 28 lecţii, 145 întrebări şi răspunsuri, 14 figuri. Bucureşti, Tip. Baer 1906. Cuprinde 36 pagine. Preţul 26 bani. Tr. G. Djuvara. Dreptul de autor al străinilor in România. Bucureşti, Tip. -L’lndependance roumaine 1907. Cuprinde 42 pagini. Preţul 1 leu. G. M. Ionescu. Problema Scytielor cunoscute istoricilor şi geografilor antichităţii cu privire la predica Ap. Andrei în Scythia (Dobrogea). Bucureşti, 190(5. Tip. Socec. 22 pagine. Statutele societăţii culturale ..Ţăranul român" din comunele Bohotin-Moşna, jud. Fălciu. Iaşi 1906. Tip. Dacia. 23 pagine. C. Rădulescu Codin. Comorile poporului, literatură, obiceiuri şi credinţe. Câmpulung 190(5. Tip. G. Vlădoianu. 151 pagine Preţul 2 Iei. C. Papazolu, Cesliuni economice, comunicare la secţiunea zootechnicâ dela congresul pentru înaintarea ştiinţelor. Bucureşti, 19U6. Tip. Munca. 29 pagine. Societatea pentru protecţiunea animalelor. Păsările noastre. Apel către şcolari. Bucureşti, 1906. Tip. Socec, 16 pagine. Preţul 5 bani. Elena A. Tănâsescu. Fiţi miloşi, buni şi drepţi. Ediţia II (No. o din publicaţiile societăţii pentru protecţiunea animalelor). Bucureşti, 1906. Tip. Gobl. 38 pagini. Preţul lei 0,40. Societatea pentru protecţiunea animalelor. Instrucţiuni pentru a-fdrnarea cuiburilor Berlepsch. Bucureşti. 19U5. Tip. Socec. 16 pagini, Preţul 10 bani. Pentru -A.'bonaţi, Cititorii noştri sunt vestiţi că a apărut Calendarul Sătenilor, anul al IV-lea (în anul trecut Calendarul Gospodarilor). Preţul 60 bani. Se află de vânzare la Librăria Naţională, Bucureşti, 47 Calea Victoriei. Cei ce cumpără dela 10 exemplare în sus, au scădere de 20 %• Abonaţii «Albinei» îl au pe preţul de S0 bani, franco. www.dacaromanica.ro 424 ALBINA LICITAŢIUNI In ziua de 25 Ianuarie 1907, orelo 10 a. m., se va tine licitaţiune cu oferte scrise şi sigilate în localul pepinierii Istriţa din judeţul Buzău pentru vânzarea drojdiei de vin dela pepinierele Istriţa şi Petroasa din judeţul Buzău, in cantitate de 240—250 decalitri la pepiniera Istriţa şi de 176 decalitri la pepiniera Petroasa. * Aceste drojdii se pot vedea la pepinierele sus citate, în toate zilele de lucru (orele 9—12 3—6). - La Eforia spitalelor civile din Bucureşti, Bulevardul Elisabeta, se vor ţine următoarele licitaţiuni pentru exerciţiul 1907—1908. 1) La 27 Iânuarie 1907 orele 10 a. m„ pentru carne de vacă. 2) La 29 Ianuarie 1907 orele 10 a. m. pentru jimblă şi pâine. 3) La 31 Ianuarie 1907 orele 10 a. ni, pentru untură de porc. 4) La 3 Februarie 1907 orole 10 a. m., pentru vin alb şi rom. 5) La 4 Februarie 1907 orele 10 a. m., pentru săpun ordinar şi său topit. 6) La 5 Februarie 1907 orele 10 a. m., pentru coloniale. 7) La 6 Februarie 1907 orele 10 a. in., pentru făină şi griş. = In ziua de 1 Ianuarie 1907, ora 10 a. m., pentru vânzarea spi'e exploatare.a pădurilor notate mai jos: Vânzarea se l'ace cu condiţiunile generale publicate in «Monitorul Oficial» No. 10S din 10 August 19„6 şi în baza regulamentului de licitaţie publicat în Monitorul Oficial - No. 6 din 9 Aprilie 1906. «Judeţul Argeş» 1) Şease parcheta din pădurea Kociu, garanţia provizorie este de lai 1.500. Vânzarea se va face în bloc. Estimaţia este de lei 29 396. 2) 1.02S arbori din pădurea Toaca-Grebla-Groşi. Garanţie provizorie este de, lei 2.000. Vânzarea pe arbori. Estimaţia este de lei 13 arborele. «Judeţul Prahova* 3)2.106 arbori din pădurea Gazacu. Garanţie provizorie este de lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia este de lei 9293. 4) 2 108 arbori din pădurea Ceauşoaia. Garanţia provizorie este de lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia este de lei 10.160. 5) 2120 arborijdin pădurea Mâneciurela (Schiuleşti). Garanţia provizorie este de lei 800 Vânzarea în bloc. Estimaţia este de lei 13.383. 6) 5.520 arbori din pădurea Colţii lui Balbeş. Estimaţia este de lei 33.366. «Judeţul Vlaşca 7) Cinci parchete din pădurea Duşani. Garanţia provizorie este de lei 1.500. Vânzarea pe hectar. Estimaţia este de lei 31f> bani 40 hectarul. Condiţiunile speciale pentru aceste păduri se pot vedea N la serviciul Domeniul secţia silvică a Eforiei spitalelor civile din Bucureşti în toate zilele de lucru între orele 8—1 p. m. Art. 72—83 din Jegea comptabilităţii publice sunt aplicabile. Supraoferte nu se primesc. Ofertele vor fi redactate conform modelului. In ziua de 25 Ianuarie 1907 ora 10 dimineaţa, se va ţine a 2 a licitaţiune cu oferte scrise şi sigilate în localul prefecture judeţului Buzău şi al Primăriei comunei Mizil, pentru vânzarea a 99 hectolitri 22 litri grâu şi a 15 hectolitri 60 litri secară din recolta 1906, de pe terenul liber al pepinierei viticole Istriţa (gara Vitileanca) din judeţul Buzău. = tn ziua de 8 Februarie 1907, ora 10 de dimineaţă, se va ţine lici-taţiune cu oferte scrise şi sigilate în localul prefecturei judeţului Buzău, al primăriei comunei Mizil şi la pepiniera Istriţa (gara Vitileanca) din judeţul Buzău, pentru vânzarea a 150 decalitri rachiu de tescovină aproximativ dela pepiniera Istriţa mai sus menţionată, unde se pot vedea şi probele. = La Eforia spitalelor civile din Bucureşti, B-dul Elisabeta, se vor ţine următoarele licitaţiuni pentru exerciţiul 3907—1908: 1) La 8 Februarie 1907 orele 10 dimineaţa pentru articole de cauciuc. 2) La 9 Februarie lOOT^orele 10 a. m. pentru articole de biurou. 3) La 10 Februarie 1907, orele 10 a. m, pentru articole de maşini. 4) La 12 Februarie 1907, orele 10 a. m., pentru articole de cusătorie. o) La 15 Februarie 1907, orele 10 a. in., pentru deşortatul latrinelor. www.dacQromanica.ro „S T E A U A“ Societatea «Steaua» are de scop a lacră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-tr o ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot Roliert Hamilton Lang . . Demelre de Frank .... Viena P. Naville Paris Ad. Vernes r> Directori: I C. A. Stolz \ E. E. (Joodwin. Oeusori: Ioan Kalindorn, Deinetru Ioan Gliika şi Arthnr Grecn. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-gke. 3 955 688.7(i 1.075.842.60 „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI' Capital în acţiuni întreg vărsat în aur................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune...........» Idem format din capital şi alte rezerve » Total în aur Lej 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griinwald. „NAŢioriAUR11 asigură contra in-cediuiui, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate-combinaţiunile obişnuite ca : «cas de-moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. •V Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—17.766. www.dacocomanica.ro