No. 11 10 Decemvrie 1906, INPv POPULARA Apare în fiecare 'Duminecă COMITETUL DE REDACŢIE ION KALINDERU P Gârboviceanu A P. Dulfu G. Coşbuc G-1P.V Năsturel Gh. Adamescu I. Otescu V. S. Moga N. Nicolaescu Gr. Teodossiu v C C. Pop. Taşoă. Redacţia si Admiuisti:WWWdifcOo!ffiifiîCa;:fâa No‘ 9 ~ Bncure?tl- ffoua parfumeric şi îroguerie JfieDicinală T6MA BWULESCU Bucureşti, calea Griviţei No. 145 (lângă Gara de Nord). Bucureşti. C'feră onor. sale clientele parfumuri clin cele mai renumite fabrici franceze, ruse, germane şi engleze; pudre de orez, depilatoare şi sapone alese, briliantine, superbe colorante pentru păr, diferite lotiuni, apă de colonia, de lavande, de verveine şi portugal, etc., ape şi pontezi du quinquina parfumate, Capilarine, col-oream de la princesse şi comestice higienice, pieptini fini, Odol, perii, paste pentru dinţi, thermomelre pentru baie şi diferite feluri de bureţi, glicerinâ, vasilină, lanolină şi tot felul de articole pentru tualete. Articole pentru menagiu, ca: ceaiuri, cafea şi cacao In sămânţă şi pulbere făină lactată Nestlâ, culori vegetale, arome şi esenţe pentru liqueruri şi li-monade, romuri şi cogriacuri, esenţe pentru conserve alimentare, Sifoane cu cari se prepară ape gazoase, alcool şi sistematice niaşiue pentru spirt denaturat, ape minerale şi diferite săruri pentru băi, cum şi prafuri «Zackerlin», carboral, borax, acid boric, naftalină ieftină, bicarbonat de sodiu, salol şi chinine, etc. Aniline şi culori, aparate, accesorii şi gata soluţiuni, băi, pentru fotografie. Uleiuri şi grăsimi minerale, parafină, benzină şi vasilină americană, terebentine, pensule, lacuri şi culori pentru pictură, vopsele, ceară şi sârmă pentrn parchete, etc. Diferite ierburi alese, rădăcini, scoarţe, frunze, flori şi seminţe pentru ceaiuri in şi muştaruri, precum şi felurite uleiuri vegetale şi animale, ca : unt de cocos, de in, de ricin şi amigdale şi curat uleiu din ficat de morun pentru cura de iearnă, etc. Multe specialităţi farmaceutice române, franceze şi germane, precum: bu-giie, balsamuri pentru viaţă, capsule, cataplasme, coaltare, crayoane, ceaiuri, drageie, elixire, emulsiuni uleioase, emplastre, glioerofosfate, globule, granule, injecţiuni, ovule, paste, pastile, perle, pilule, prafuri, săruri, supositorii, soluţiuni, siropuri şi vinuri medicamentoase care, prin rolul ce îndeplinesc unele de a fi atiseptice şi desinfectante iar altele nutritive şi întăritoare, sunt preparate cu scopul de a fi întrebuinţate la vindecarea suferinzilor cărora să le redea sănătatea, forţa şi energia şi de a le fi reconstituante ale sistemului nervos indepărtându-le cu totul anemia şi slăbiciunea generală. Bogat asortiment (le cauciucărie şi pansamente cum instrumente şi accesorii de resortul Farmaciei, Obstetricei şi Chirurgiei, Opticei şi Dentisticei, ca : vată şi tiloane, guthapercha şi muşamale impermeabile, tuburi de cauciuc, canule, injectoare şi sistematice irigatoare pentru Moaşe şi Lehuse, pompe trage-lapte şi biberoane, ploşti şi fighiane de porţelan, specule, aţă de mătase şi ace, siringi, sonde; aparate inhalatoare, bandage şi cercuri herniare, corsete elastice pentru doamne şi ciorapi pentru varice, tuburi stomachale, pulversitoare şi vaporisatoare, preservative, suspensoare, thermometre maximale cum şi alte utensile şi accesorii de sticlă, aluminiu, platină, faianţă şi porcelan, ochelari, foarfeci şi cleşti, etc. La cerere, expediază in orice parte a Ţârei, contra ramburs, prompt şi cu preţurile cele mai ieftine, ori şi ce fel de mărfuri din această branşă. www.dacorornaaica.ro Anul X. No. 11. 10 Decemvrie 1906. Albina Revistă Enciclopedică populară Abonamentul în ţarâ pe an Uei S I Abonamentul in strâln. pe an lei 8 » » » 6 luni » 3 I Un număr....................15 bani Pentru anuneiurl 1 teu linia. jvttaa publicitate, 5 bani euvântul. JVJanuseriptele nepublleate se ard. SUMARUL: Dr. t. Simionescu, Din gospodăria furnicilor. — Sofia Nădejde, Una şi bună ; dar, t<* gândeşte şi socoate.— Al. G. Găleşescu, Dunărea. — Pavilionul regal la Expoziţie. — G.'lo-nescu, Traiul fără cununie. — S. Teodorescu-Kirileanu, Bogatul nemilostiv (poveste). /. Jucos, Keflexfuni asupra albinăritului sistematic.—5. Şoiculescu, Răspândirea muzicei. De pe Domeniile Coroanei.—Concursul societăţii pentru protecţiunea animalelor.— Infor maţiuni.- Mulţumiri. Sfaturi practice: Primejdia ccrnelei din călimări.—Cum se curăţă piepţenii. Ilustraţ/uni: Păduchi de frunze (Vaca furnicilor).--Portul Turnu-Severin; — Intrarea podului peste Dunăre; — Portul Brăila.— Pavilionul regal la Expoziţie. Din gospodăria furnicilor. Povestea ne spune că jupanul greer, lăutarul nopţilor senine, de odată se trezeşte că afară viscoleşte. Veselia şi cântarea sunt bune, dar la vremea lor; vorba ceea însă: «golătatea înconjură, dar foamea dă deadreptul. Prin prejurul său, greerul nu mai poate găsi nimic de mâncare ; n’a strâns când a avut de unde, nu s’a gândit. Ce să facă ? Cu toată ruşinea, bate la uşa jupânesei furnici Şi se roagă să-l ajute (iu un grăunte să-l împrumute Ca de foame să nu moară Numai până la primăvară. .Tupâneasa furnică, ca mai toate econoamele, nu s’ajlăsat înduplecată de rugămintea greerului, ci l-a alungat cu vorbe cam aspre, spunându-i că precum a cântat toată vara, acum să joace de-i dă mâna. Prin acestă poveste, care se poate găsi în toate cărţile de citire, vrea să se arate că e bine ca omul să se gândească şi la ziua de mâine, punând de o parte câte ceva în vremurile de belşug. Dar cum de a ales povestitorul tocmai pe www.dacoromanica.ro 282 ALUINA furnică drept pildă de economie ? De unde ştie românul nostru de hărnicia furnicii, când zice de o gospodină căreia vrea să-i aducă laude: «e harnică ca o furnică ? S’au găsit oameni cari şi-au pus în minte să prindă câte-ceva din viaţa acestor gânjulii, aşa de mici că ai cuprinde sute şi mii într’o palmă. Şi-au ajuns la descoperirea de adevărate minuni. S’a putut băgă în seamă, bunăoară, câtă me-şteşugire pun ele când îşi zidesc muşuroiul; câtă grijă au să-l ţie curat şi să-l apere contra duşmanilor; cu câtă gingăşie şi dragoste mută puii din loc în loc, unde cred ele că le merge mai bine. Aceste însuşiri, care se întâmplă dese ori să nu le aibă nici mulţi oameni, pot fi uşor observate şi la furnicile ce trăesc prin ţinuturile noastre. Dar ceea ce-ţi vine aproape să nu crezi, e că aceste vietăţi, la trup ceva ceva mai mari decât un fir de mac, se îngrijesc de cu vară să-şi strângă hrana trebuitoare pentru iarnă; şi fiindcă unele din ele nu vor să-şi piardă vremea alergând cine ştie la ce depărtare de casa lor, pentru a găsi seminţele ce le plac mai bine, ajung până acolo cu mintea în cât să le samene în ogoarele din preajma muşuroaelor. E drept, asemenea obiceiuri minunate, nu s’au băgat în seamă la furnicile noastre, pentrucă că ele, ca şi şerpii ori şo-pârlele, îndată ce dă gerul iernii, cadîntr’un soiu de toropeală, din care nu es decât odată cu căldura primăverii. Un alt soiu de furnici însă, cari trăesc prin partea de miazăzi a Europei, unde iarna nu e aşa de grea cum e pe la noi, au prevederea de a strânge de cu toamnă seminţe de ovăz sau chiar de urzici, pe cari le culeg cu multă trudă şi le duc în grânarele anume făcute. Acestea sunt nişte încăperi adăpostite din muşuroaie, ce pot cuprinde până la o jumătate oca de seminţe, ceeace face cam tot atâta cât ar fi un coşar cu po puşoiu (porumb), pentru o familie omenească. Pe de altă parte furnicile ştiu că dacă ar lăsă seminţele multă vreme în pământ la umezeală şi căldură, ar încolţi, Cum încolţesc cartofii din pivniţă şi s’ar strica. De aceea cu rândul, ele stau într’una de pază, şi se crede că e de ajuns mirosul unui suc ce-1 dau din trup, pentru ca să împiedice încolţirea bucatelor. Mai minunate sunt obiceiurile unor furnici ce trăesc în Texas, la sudul Americei de nord. Acestora pare că nu le plac decât un anumit soiu de seminţe, un soiu de orez, zis chiar orezul furnicilor. A-l căută pe unde creşte, a-l căra pe drumuri lungi, pentru aceste făpturi cu picioruţele subţiri ca nişte fire de aţă, ar fi să treacă prea multă vreme; şi pentru ele vremea e scumpă ca şi pentru orice gospodar. Astfel s’au gândit ele, dacă judecă la fel cu noi oamenii, că e mai bine să semene orezul în vatra satului lor, pentru a-l îngriji cum trebuie şi a-l căra mai cu multă uşurinţă. Aleg un loc destul de neted, ca nu www.dacaromanica.ro ALBINA 283 cumva şuvoaile ploilor repezi să scoată seminţele, îl curăţă de buruenile străine şi îl seamănă cu mult înaintea vremii ploiase de toamnă. îndată ce orezul începe să crească, harnicele furnici plivesc ogorul de orice buruiană netrebuitoare. Când orezul s’a copt, îl culeg fir cu fir şi-l duc în grânare. Paiele uscate le seceră cu fălcile lor tăioase, pregătind astfel ogorul pentru o nouă semănare. Cine ar putea crede că asemenea mici făpturi, a căror creer nu e nici cât o gămălie de bold, să aibă atâta prevedere şi să lucreze cu atâta judecată! Dacă nu ar fi crezarea ce trebuie să o dăm acelora, cari şi-au trecut uneori viaţa întreagă să urmărească de-aproape obiceiurile furnicilor, ar putea cu drept cuvânt oricine să ieie cele spuse ca nişte scornituri cu cari să prostească lumea. Dar nu e numai atât; furnicile au vacile lor, pe cari le cresc în muşuroiu sau le domesticesc păzindu le în locuri Păduchi de frunze. (Vaca furnicilor) îngrămădite în jurul unei ramuri (crengi) tinere, din care sug hrana trebuitoare. anumite, cum facem noi cu vacile şi oile, dela care luăm, ori de câte ori ne trebuie, lapte. Vacile furnicilor sunt diferite alte gânjulii mici, cari pot da din ele, când sunt uşor www.dacoramanica.ro 284 ALBINA atinse, un suc dulce, lins cu lăcomie de furnici. Cele mai căutate vaci de soiul acestora, sunt păduchii dc frunze, acele mici insecte verzui ce stau grămadă pe dosul frunzelor, şi contra cărora grădinarii duc un adevărat răsboiu, căci sunt stricătoare florilor şi copacilor. Pentru domesticirea lor, furnicile au la îndemână mijloace tot aşa de felurite ca şi oamenii. Unele soiuri, dintre acele cari trăesc şi prin ţinuturile noastre, îşi cresc vacile lor chiar în muşuroaie. De teamă însă că nu vor putea trăi, luându-le de odată din lumina şi căldura soarelui şi ducându-le la umbră şi întunerec, ele iau ouăle păduchilor de frunze, le aduc cu multă pază în muşuroaie, le îngrijesc ca şi pe ouăle lor şi când au eşit puii din găoace, se găsesc de odată la umbră. După hrană n’au nevoie să alerge, căci stăpânii le aduc din belşug. Alte furnici, mai cu judecată, lasă vacile lor să crească acolo unde sunt obişnuite; pentru a le avea însă la îndemână şi pentru ca să nu fugă, ele le închid într’un adevărat staul, făcut din ţărână muiată cu scuipat; unele merg şi mai departe, zidind din acelaş material grajduri acoperite care apără păduchii de frig şi ploaie. In acest chipţ oricând au nevoie, furnicile pot căpăta dela vacile lor sucul dorit cu care hrănesc—după cât se pare puii micuţi şi cari nu sunt în stare încă să-şi poată singuri agonisi hrana zilnică. Ca să încheiu înşirarea minunatelor obiceiuri despre care a fost vorba, voiu lăsa cuvântul unuia dintre acei cari au urmărit mai de aproape viaţa furnicilor, ca dovadă decât poate fi de prevăzătoare şi cu chibzuială mintea acestor mici făpturi. Ele pot sluji de pildă chiar multora dintre noi, care credem că se poate trăi în lume ca şi păsările cerului, cari nici nu ară nici nu seamănă, nici nu se îngrijesc de ziua de mâine. Iată ce spune acel cercetător: «Am pus în grădina mea două sălcii plângătoare; uneia îi mergea bine şi ajunse după vre-o 5—6 ani ca o tufă de verdeaţă; cealaltă, în fiecare an, în vremea când dădeau mugurii eră acoperită de păduchi, cari îi nimiciau frunzi-şoarele şi o făcea să stea pe loc cu creşterea. La urma urmei, văzând că-i merge rău, am început a stropi mugure cu mugure, până ce am ajuns să stârpesc toţi păduchii. Copacul se înfiripă în scurtă vreme, şi mă bucuram observând cum dă ramuri noi şi în putere. Bucuria mea ţinu scurtă vreme. Intr’o bună dimineaţă, pe la începutul lunei Iunie^ am băgat de seamă că o mulţime de furnici se suiau şi se seoborau pe trunchiul copacului; uitându-mă mai bine, spre marea mea mirare, am văzut că acele furnici cari se urcau, duceau în gură câte un păduche de frunză, urcându-1 până la muguri, unde îl aşeză cu multă luare aminte. Peste câteva săptămâni, copacul eră din nou plin de păduchi, aduşi de furnicile cari aveau moşoroiul lor în apropiere. Am stro- www.dacoromanica.io ALBINA 285 pit din nou crengile copacului, ucigând musafirii neplăcuţi, dar din nou furnicile au adus alţii.» Spusele acestea, ne dau dovadă că furnicile nu lucrează pe neştiute, cum se va nimeri, ci cu judecată. Văzând că sunt în primejdie de a nu mai avea lapte, căci omul le omorîse toate vacile şi fiindcă le venia mai greu să-şi mute satul lor aiurea, unde ar fi trăit în linişte, s’au pus pe muncă. Vătăşei, iuţi la mers, s’au dus în toate părţile, au descoperit pe vre-o buruiană depărtată alte vaci fără stăpân şi au dat de veste tovarăşilor lor. îndată s’a înegrit locul de o oaste întreagă de furnici; fiecare din ele a luat în gură câte-o vacă. şi a dus’o din nou pe copacul de unde omul le nimicise cireada dintâiu. Şi astfel nu s’au dat biruite; dar la urma urmei de bună seamă dacă vor fi văzut că nu mai merge şi grădinarul apărându-şi grădina, le dă prea mult do muncă, îşi părăsesc muşuroiul şi se duc să-şi aşeze bordeiele lor într’un loc fără supărare din partea cuiva. I)r. 1. Simionescu. Una şi bună; dar, te gândeşte şi socoate ând faci un lucru nu te gândi la zece. Fă-1 cu luare aminte, de vrei să iasă la capăt bun. Românul zice: «Măsoară de două ori înnainte de-a tăiâ o dată». Adică gândeşte-te şi chibzueşte; căci poţi croi poalele prea lungi şi mânecele prea scurte. I nii cred că mai cu seamă învăţătura din carte cere luare aminte. Grozav se înşeală • în viaţă şi lucrurile cele mai mici cer băgare de seamă ; căci le poţi face mai bine sau mai rău. Orice lucru va eşi mai bine la capăt, dacă omul va chibzui. O mâncare, făcută cu îngrijire, e gustoasă; iar de nu, e rea şi te poate înbolnăvi. Tot aşâ e cu cele mai neînsemnate lucruri. La ţară în multe locuri se scoate apa cu doniţa şi cu cârligul. Câtă minte şi chibzuinţă trebuie pentru aceasta ! Intâiu să fie doniţa curată pe d’innăuntru şi pe d’innalară ; să nu o pue pe jos, căci se prinde necurăţenie de fundul ei şi se pot căşună boli. Pe urmă se cere luare aminte când o bagă în apă, ca să n’o scape. Trebue deodată şi răpede să apuce destulă apă ca să nu plutească doniţa şi deci să iasă din cârlig. Nechibzuiţii o vâră aşa fel c’o scapă. Câte nu se pot întâmplă din aceasta ! Pierderea doniţei, chin www.dacarotnamca.ro 286 ALBINA să aducă o cange. Alţii, bezmeteci, voind să scoaţă doniţa, scăpată, se coboară în fântână ; şi unii îşi pierd viaţa. Chiar mergând pe drum e bine să fii cu luare aminte. Priviţi animalele, cari la cel mai mic zgomot ciulesc urechile, adulmecă, se uită în toate părţile spre a se păzi de vre-o primejdie ce s’ar ivi. Şi omul să fie mai puţin prevăzător decât animalele? Pe câmp ori în pădure poate da ■peste el un dobitoc sălbatec ori aiurea un câine turbat; sau, din nebăgare de seamă poate călca peste un şearpe şi se alege c’o muşcătură. La oraş îl poate călca o trăsură, un tramvaiu ori un automobil. Dar la tren, câte nenorociri nu se întâmplă numai din nebăgare de seamă? Multe primejdii es omului în cale, şi, dacă nu-i destul de treaz la minte, nu se poate apără de ele. Ici se face o clădire şi, dacă nu i prevăzător, dacă nu trece de acea parte a drumului şi se întâmplă de cade o cărămidă, sau o grindă, îl omoară, cum s’a întâmplat vara trecută la Viena unui director de minister. Dar iată cum prevederea a ferit pe cineva de moarte într’o întâmplare asemănătoare. Iarna trecută, o cunoscută mergând pe calea Victoriei, se apropie de schelea dela o clădire, la care se fâceâ meremet. îşi ziceâ în gând : «Mai bine trec pe celălalt trotuar. Ştiu cât de trainice scheli se fac la noi!» Nu bine trecuse drumul cu aceste gânduri, şi se auzi un vuet: o grindă, care puteâ ucide zece oameni, căzuse cu zgomot dela al treilea rând ! Prevederea a mântuit-o de moarte. Dacă tot această prevedere ar fi avut-o şi directorul de minister din Viena, nu pierdeâ ţara un om de seamă şi nu rămâneâ văduvă c’o casă de copii şi, de are părinţi, nu le-ar fi sfâşiat inima. «Fă numai un lucru odată; dar fă-1 bine». Prea multă luare aminte nu strică. Să gândim numai la câte întâmplări nenorocite auzim zilnic şi vom vedeâ că pe foarte multe le-ar fi putut înlătură o minte cumpănită. Pe câţi oameni nu schilodesc sau ucid copacii, când îi taie, din pricina necumpenelei care face de nu iau destule măsuri? Dar cu maşinele, câţi morţi, câţi schilozi, câte văduve şi orfani rămaşi pe drumuri ! O mânecă largă şi nesumeasă, poala dela suman ori dela haină, un şurup nestrâns la vreme, sunt de ajuns ca să aducă nenorociri amare şi îngrozitoare, să primejduească zeci de vieţi. Mai toate nenorocirile dela www.dacoromamca.ro ALBINA 287 drumul de fier şi dela fabrici se datoresc lipsei de prevedere şi de îngrijire îndestulătoare. In vieaţă, omul e înconjurat de tot soiul de întâmplări j de aceea mintea lui trebue să fie ageră şi iscusită: pe unele să le înlăture, de altele să ştie să se apere. Putem gândi di’nnainte la o sută de întâmplări, dar se iveşte tocmai a suta şi una şi, dacă nu avem chibzuealâ, nu o putem trece. Mai cu seamă bărbaţii cred că a fi cu multă pază şi chibzuinţă înseamnă frică. E foarte adevărat că nepaza şi nepăsarea de viaţă îşi au începutul în curaj, care cere ca omul să infrunte orice primejdie fără să-i pese de viaţă. Azi nu mai e nevoe de asemenea curaj. In lupta cu întâmplările vieţii se cere minte şi judecată, nu ca pe vremi, când omul se arunca cu ghioaga ori cu altă armă asupra fiarei sălbatece ori asupra duşmanului şi, cu cât eră mai nepăsător, cu cât se gândiâ mai puţin şi loviâ mai cu furie, cu atâta izbândă eră mai lesne. Azi, chiar la râzboiu se cere curaj chibzuit : să ştii, când să te arunci şi când e mai nimerit să dai îndărăt. La femei e mai multă prevedere, din pricina felului lor de traiu. Ele a trebuit în totdeauna să caute de copii, să le apere viaţa. Aveau a face zilnic cu lucruri mici, dar dela băgarea lor în seamă atârnă să fie sătule ele şi copiii ori să ră-mâe flămânde; de observaţii amănunte atârnau lucruri mari. De aice ponosul scos femeilor că sunt fricoase. Această frică e mai mult o prevedere şi o luare aminte, care le-a fost de folos şi le e şi azi. E o însuşire care trebue luată în seamă ; e dovadă de minte cumpănită, care nu se aruncă repede, la ori şi ce. Mai întâiu stă şi chibzueşte. Românul a băgat de seamă aceasta însuşire bună a minţii femeii, de aceea, când vrea să facă o daraveră zice ; «Să mă sfătuesc întâiu şi cu nevasta». Femeea, neavând puterea bărbatului, a trebuit să-şi age-rească mintea ca să poată învinge în lupta grea a vieţii. Chiar puterea bărbatului eră deseori silită s’o învingă cu mintea. Din cele spuse urmează că trebue, din şcoală, a deprinde mintea copiilor cu cercetarea, cu cumpăneala şi preîntâmpinarea primejdiilor şi piedicilor. Azi vieaţa se schimbă, mintea trebuie deprinsă a deslegâ singură greutăţile. Mintea n’are nevoe numai de cunoştinţi calapoade, ci trebuie să le poată www.dacoromamca.ro 288 ALBINA întrebuinţâ după împrejurări, întocmai cum un jucător bun de şah, cu cele câteva figuri poate deslegâ nenumărate probleme. Mintea să fie ageră, nu îmbâcsită cu lucruri de cari nu se va folosi niciodată. Nu în zadar erâ o vorbă : «Un car de minte şi-o mână de învăţătură». Când zicem minte, înţelegem toate însuşirele bune, cari fac pe om să fie cu luare aminte la tot ce-1 înconjoară ; cari îl fac să aibă prevedere şi să poată preîntâmpină primejdiile şi nenorocirile. Altfel mintea cea mai strălucită nu e desăvârşită. A-ceastă însuşire a minţii se poate căpătă prin creştere. De aceea trebuie ca învăţătura să nu se facă numai de pe carte. Cartea nu muşcă, nu tae, nu primejdueşte vieaţa. Afară de cetit, rostirea ori învăţătura pe înţeles nu pune alte probleme. Pe când în viaţă, cel mai neînsemnat lucru, poate fi bine ori reu făcut, te poate procopsi ori te poate nenoroci. Bunăoară scoaterea unei doniţi de apă îţi poate potoli setea ; dar apa băută pe osteneală te poate beteji ori, din neluare aminte, scăpi doniţa şi, de eşti necumpănit şi vrei s’o scoţi, îţi poţi pierde sănătatea şi chiar viaţa. Aşa e cu toate lucrurile şi treburile. Prea ne-am deprins a pune toate nenorocirile pe seama întâmplării. Din o sută de întâmplări nenorocite multe le-am puteâ înlătura, dacă ne-ar fi mintea mai prevăzătoare. Solia Nădejde Primejdia ceruelei din călimări. Făcându se la institutul de bacteriologic clin Bucureşti, analiza cernelei din cătimările şcolarilor s'a găsit că, mai toate cuprind bacterii vătămătoare sănătăţii. Aceste bacterii erau în mai mare număr în câlimările neacoperite. Injectându-se aceste bacterii unor animale mici ca: şoareci, pisoi, purcei de India, aceste animale muriau. Din acest tapt putem înţelege pentru ce o înţepătură cu un condeiu muiat în cerneală otrăveşte sângele adesea ori putând produce moartea. Mulţi copii au urîtul obiceiu de a luă peniţe uscate în gură. sau de a linge peniţele, aşa ca microbii pătrund prin scuipat în stomac şi pot produce bole serioase. Alţii dacă fac o pată de cerneală pe caiete, nu găsesc alt leac mai bun de a şterge pata, decât a o linge cu limba. De aceea e de datoria profesorilor şi a părinţilor de a atrage atenţiunea copiilor asupra acestui obiceiu rău şi vătămător şi a-i obişnui să se ferească de cerneala din călimări. www.dacoromamca.ro ALBINA 289 Dunărea DELA Obârşie până la Marea Neagră. Leagănul şi tronul dinastiei Române". £=■=3 Salut cu simpatie şi respect, steagurile, care f&lf&ie azi, la gurile Dunărei, ale acestui mae-stos fluviu, de care sunt legate amintirile tine-reţei mele şi a soartei vieţei mele; iar ale cărui izvoare udă leagănul familiei mele. Carol (Discurs ţinut la 7 Maiu 1894, la inaugurarea canalului Sulina). Bazinul Dunărei, ca nici un alt fluviu al Europei, se află încins de un puternic lanţ de munţi şi de un înalt zid de munţi, care însoţesc fluviul în mai tot cursul său. Dunărea este împărţită în 4 bazine: 1) Intre izvoarele Dunărei şi Passau. 2) Intre defileul din Passau şi defileul format la Vaţ, de dealul Pilis şi munţii Neogradului din grupul Tatrei. Această regiune îmbrăţişează: Austria, Moravia şi N. V. muntos al Ungariei. 3) Intre Vaţ şi Baziaş, unde Carpaţii şi munţii Serbiei, formează dela Baziaş şi Severin, cunoscutul defileu al cataractelor sau ai porţilor de fer. 4) Această regiune îmbrăţişează: Serbia, Bulgaria, Ro-mânia, Bucovina şi Basarabia. In antichitate, ca şi în timpul invaziei barbarilor şi în timpurile moderne, Dunărea a jucat un rol important. Cântecele Slavonilor, ale Cazacilor, ale Germanilor, ale Polonilor, ale Romanilor vorbesc de Dunăre; chiar Turcii o slăvesc în cântecele lor. Dacă privim pe hartă Dunărea, vedem că în tot cursul său, dela pădurea Neagră până la Marea Neagră, primeşte aproximativ 3G.000 cursuri de apă, mai mult de 100 fluvii; udă coastele la 3 Imperii, 2 Regate şi un Principat; atrage prin afluenţii săi, comerţul la 20 ţări; este legată printr’un canal, prin Main, cu Rinul, Marea Nordului şi Oceanul Atlantic, înfrăţire care durează de mult; Dunărea în mijlocul Germaniei, se apropie prin Valea Moldovei de Elba, iar prin mijlocirea acestui râu, de Germania de Nord şi de Hamburg; cu ajutorul Moraviei, Dunărea întinde mâna cu Oderul; duce civilizaţia la mai bine de 20 popoare de origină şi obiceiuri diferite: în fine este cea mai mare cale, destinată a înlesni trecerea în Asia, a civilizaţiunii europene. întinderea navigaţiunii, pe mai întregul curs al Dunării şi înlesnirea ei, a contribuit în primul rând, la ajungerea scopului urmărit. Ea şi-a îndeplinit misiunea divină. Istoria ei se confundă 1 1) Vezi No. 10. www.dacoromamca.ro 290 ALBINA cu istoria militară a Europei; mulţi împăraţi şi regi au sângerat valurile ei, dând bătălii pe Dunăre, de care depindea soarta ţării lor. Pe tot lungul cursului Dunării întâlneşti defileuri de admirat, munţi, în multe părţi stâncoşi, în poziţiuni pitoreşti şi şesuri acoperite de postavuri de verdeaţă. Cadrul acestei reviste, nu-mi permite să descriu întregul curs şi ţărmii lui. Mă voiu mărgini dar a spune ceva, foarte pe scurt, despre Dunărea de jos, adică despre Dunărea românească. Dunărea de jos, care încinge latura meridională a Româ- www.dacoramaiiica.io ALBINA 291 niei şi formează hotarul despre Serbia, ;Bulgaria şi Rusia, are un curs domol şi liniştit. Din vărsăturile numeroaselor râuri în Dunăre, se formează o mulţime de bălţi şi lacuri, care însoţesc Dunărea în albia sa până la Marea Neagră, în care cresc, stuf, rogoz, papură şi trestie. «Sî» Af . v jrf-a V ;•*. 25 j£5V'.: SEE ■ ÎS vr • •**••• •• . .•*. Intrarea podului peste Dunăre, la Cernavodă. Ţărmul drept este înalt şi pietros, format din platourile Bulgariei şi ale Dobrogei şi constitue un zid solid, pe care se sprijină curbura ce descrie la noi cursul Dunării. Dela gura Timooului până în dreptul Silistrei, Dunărea udă ţărmul bulgar pe o lungime de 500 km.Terasa danubiană bulgară. atinge până la 200 m. înălţime; ea este de natură granitică şi calcaroasâ. Se exceptează împrejurimile Vidinului şi ale Silistrei, care sunt mai jos şi formează chiar mlaştine şi bălţi. Ţărmul stâng al Dunării de jos, cel românesc, este aproape www.dacaromamca.ro ALBINA 009 peste tot foarte lăsat, cu exceptiune regiunea Calafat şi Corabia, unde malul stâng domină pe cel drept. Fiind dela Calafat până la Mare, peste tot nisipos, ori de câte ori apele Dunării cresc, ele se revarsă în partea noastră şi formează, tot în partea noastră, o mulţime de ostroave, lacuri şi bălţi- Aceste revărsări, ating una ori lăţimea de 10 —15 km. Ţărmul drept al Dunării despre Dobrogea. dela Silistra pân ă*la Măcin, este înalt, în mare parte pietros şi abrupt, oferind în acelaş timp şi câteva depresiuni profunde, acoperite cu ape pe mari întinderi, care acî se numesc iezere. Intre Măcin, Tulcea şi Babadag, pământul se ridică de odată într’un masiv de munţi stâncoşi şi granitici, acoperiţi cu păduri, care priviţi de dincoace de Dunăre, iau o înfăţişare foarte măreaţă. Portul Brăila. Partea Dobrogei dela Delta Dunării, este importantă, prin întinsele sale depozite de alluvium, care constitue un uşor promotoriu spre Marea Neagră. Ţărmul românesc Severin-Sulina (930 km), are mai multe porturi, în care s’au executat mari lucrări tehnice, pentru a înlesni comerţul. Vegetaţiunea pe marginea Dunării este limonoasă şi a-cuatica. Dunărea şi lacurile făcute din revărsarea ei, produc o mare cantitate de peşte. Cântecele vechi şi doinele românilor slăvesc Dunărea. www.dacoromamca.ro ALBINA 203 Reproducem aci din poetul Alecsandri: Fă, bădiţă, piatra în zece, La ist mal curând de-i trece, Că suntem de soiu român, Nu suntem de neant păgân. Despică Dunărea in două, Să facem dragoste nouă, Colea n umbra istor nuci Pe braţu-nti să mi te culci, Să facem dragoste dulce. Face-oiu, puică, cum mă nveţi, Face oiu, luntre şi lopeţi Să despic Dunărea în două, Când o eşi luna nouă. Iar din poeziile populare culese de G. Dem. Teodorescu, următoarea : Foaie verde ş’o lalea, Maică, măiculiţa mea, Miul trece Dunărea Si mi-a luat inima. Mă duc. maică, să mi o dea, Să nu se ducă cu ea. Al. <5. Qăleşescu. Pavilionul Regal la Expoziţie. Intre cele mai frumoase clădiri din expoziţiunea generală, a fost fără îndoială marele palat care cuprindea de oparte expoziţia geniului civil, de alta expoziţia gneiului militar; iar în mijloc pavilionul regal. Pavilionul Casei Regale — zice «Călăuza oficială a expoziţiei» — este un splendid monument de architectură românească. Aci s’au expus toate acele obiecte cari fac gloria şi mândria Casei Regale a României şi mai ales acele obiecte cari simbolisează nenumăratele dovezi de devotament şi dragoste neţărmurită ce I s’au adus din partea ţării. Vedem tava de argint pe care a purtat-o primarul Capitalei când în 1892 a întâmpinat pe principii noştri moştenitori. Apoi, o mulţime de obiecte scumpe, de daruri primite de M. S. Regele cu ocazia jubileului şi în alte ocaziuni solemne. Aceste daruri constau mai ales din statuete alegorice de o frumuseţe rară. Toate ordinele cu cari M. S. Regele a fost decorat de diferiţi suverani. Mobile scumpe aduse dela Palatul Regal. Opere de literatură ale M. S. Regina (Carmen Sylva) şi albumuri pe cari M. S. le-a împodobit cu picturi foarte frumoase. Pe unul din aceste albumuri se află următorul autograf al M. S. Reginei, dedicat M. S. Regelui: aCtivăntul tău, sabia ta, condeiul meu, penelul meu,— ca şi fiecare clin www.dacaromamca.ro www.dacoromanica.ro 296 ALBINA gândirile noastre, — sunt în serviciul Ţării. Reproducerea în miniatură a castelului Peleş dela Sinaia. Diferite picturi reprezentând pe Suveranii noştri la diferite vârste. Fotografiile tuturor membrilor Casei Regale, etc. In mijlocul pavilionului se află coroanele regale, dintre cari aceea a M. S. Regelui a fost turnată din bronzul unui tun, iar în jurul lor se află frumos rânduite steagurile sub cari au luptat trupele noastre în războiul pentru independenţă. Ilustraţia alăturată arată minunata faţadă a acestui pavilion. Traiul fără cununie. — Dinţi’o cuvântare !a cercul cultural Cocioc raiul fără cununie sau «concubinajul»—cum se zice pe limba advocaţilor — s’a întins foarte 'tjs- mult prin unele sate. De aceea voesc să vă 11 spun câteva cuvinte, arătându-vă relele ce vin din acest blestemat obiceiu. Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu, după ce a făcut toate lucrurile şi toate fiinţele după pământ, la urmă a făcut şi pe om, ca un stăpânitor al tutulor acestor făpturi, iar pentru ca viaţa omului să fie mai bună, mai mulţumitoare, Dumnezeu i-a dat un tovarăş nedespărţit, pe soţia sa, cu care omul să împartă în viaţa lui zilele bune şi zilele rele. • , Oamenii s’au înmulţit, şi fiindcă această legătură dintre om şi femeie, nu eră tocmai strânsă, Domnul nostru Iisus Christos, în sfaturile sale, a lăsat ca omul şi femeia să primească şi o taină Dumne-zeească, adică să fie cununaţi. Când omul se cunună în sfânta biserică, preotul cere dela Dumnezeu binecuvântarea şi fericirea lui, peste ei. Cei bătrâni ţineau foarte mult la taina cununiei. Ei nu lăsau pe copiii lor să trăiască nici măcar o zi necununaţi. Cea d’întâiu grijă a lor era ca tinerii să fie cât de curând cununaţi. www.dacoromamca.ro In timpurile vechi, rare ori găsiai la 2 — 3 sate câte un om, care să trăiască necununat; pe când azi, la un singur sat, găseşti 15—16 necununaţi şi în unele chiar peste 20. Casa necununatului, nu este băgată în seamă de nimeni. Necununaţii sunt urîţi şi de oameni şi de Dumnezeu. Dumnezeu părăsindu-i, toate treburile casei, le merg rău şi peste mână. Un alt rău al căsătoriilor fără cununie, este şi cu copiii eşiţi din acest fel de traiu împreună. După legile noastre, copiii celor necununaţi, n’au dreptul să moştenească nimic, nici dintr’o parte, nici din alta. Dacă v’aţi duce la tribunale, aţi vedea zilnic mulţime de procese de acest fel, şi cum legea nu le poate da nici un drept, averile se pierd în chel-tueli şi judecăţi, iar acei nenorociţi de moştenitori, nu rămân decât cu sărăcia şi cu un blestem asupra celor ce i-au născut. încă un rău al căsătoriilor fără cununie. Intr’o familie de necununaţi, nici bărbatul, nici femeia nu muncesc cu drag. Şi unul şi altul se tem, că într’o zi legătura lor se va rupe, iubirea dintre ei începe a se slăbi, dragostea de casă le piere şi astfel mâhnirea şi nemulţumirea, unite cu sărăcia, le stau veşnic în pragul uşii. G. lonescu. învăţător, Butimanu-Ilfov. Pentru domnii abonaţi. Suntem deja în a treia lună a anului al \-lea al revistei, rugăm dar pe stimaţii noştri abonaţi a ne trimite prin mandat poştal costul abonamentului. Pe d-nii abonaţi cari ne datoresc din trecut ii rugăm a-şi achită datoriile. împrejurările sunt destul de favorabile pentru ca numai cei râu voitori să mai facă greutăţi; iar noi ani fost destul de îngăduitori. Administraţia. www.dacoramanica.ro 298 ALBINA Bogatul xxenailosti'sr. — Poveste — Odată, zice lumea c’ar fi fost un om putred de avere, încât nici el nu ştia seama avuţiei. I se dusese vestea de chiabur straşnic. Toţi se ploconiau înaintea lui, toţi se mândriau să cinstească cu dânsul, să se’ ncumetrească şi să aibă de a-face cu el. Să credea împărat prin părţile acele. Dar pe,cât eră de chiabur şi om vestit, pe atâta erâ de amarnic la sufletul lui: ştia numai să iee, iar ele dat, nu. Mai ales să facă milostenie — nici de pomenit—măcar c’aveâ părinţi şi neamuri duse’n aceea lume şi aşteptau, poate, şi ele dela işti din vieaţă !.... C’aşa a lăsat D-zeu să ne-aducem aminte de cei ce s’au petrecut dintre noi. Să ducă chiaburanul la biserică: jertfă, parastase, panahizi ori măcar s’arunce ceva la cei săraci, la zile mari, nu-1 lăsâ putregaiul de inimă!... Până odată a fost cu desfătare lumească când numai ce bogătanul se duce din lumea aceasta, acolo, unde se gândiâ mai puţin. Acolo, nu erâ celarul (cămara) plin cu de-a (ruptului (lapte, brânză, unt), nu erâ podul casei încărcat cu slănină şi carne; nici hambarele îngreuiate cu pâne şi nici beciul care gemeâ de vinuri într’ales. Toate rămăsese pe pământ, altora.... cari ar li dorit el acum să-şi aducă aminte de dânsul. Umblă hoinărind printre ceilalţi răposaţi; vedea cum mi să’ndulceau, câte cu ceva ce s’au dat în veaţa lor, ori îi pomenesc urmaşii pământeşti; alţii îşi stâmpărau setea din fântânele şi şipotele tăcute de dânşii în viaţă; numai lui i se topiau o-chii ca la copii, de dorul apei răcoritoare şi polticios să guste cevâ. A răbdat cât a putut; dela o vreme s’a obrăznicit şi s’a dus la D-zeu : — Doamne, milostiveşte te de-mi dă ceva să-mi ud gura ori să-mi astâmpăr foamea. — Bucuros ţi-aş da, fiule, dar aici mănâncă şi beau numai cei ce ş’au dat în viaţa ori le dau cei rămaşi, în urma lor, pe pământ. Bogătaşul a pus nasul în pământ ş’a pornit plouat. A mai îndurat foamea şi setea — cu vai nevoe — încă o bucată de vreme şi iar s’a dus la A tot-puternicul. — Milostive, lasă-mă iar pe lumea cealaltă, să-mi aduc cele de trebuinţă, c’aici e ca’n târgul lui cremene: nimeni nu-ţi a-runcă măcar o lingură de apă, ori o îmbucătură de mâncare. — Fiule, de aici cu greu s-a’ntors cineva iar pe faţa pământului ; dar o cercare cu tine, o face, Ai slobozenie. Când a ajuns acasă, femeia lui, uitase de dânsul. Se desfată cum www.dacoromanica.ro ALBINA 299 poftiâ, cu munca şi averea barbatu-su; lără să-şi dea ceva de pomană, măcar de sufletul ei, dacă nu de a soţului cu care strânsese averea. El a tăcut mulcum, socotind în mintea lui că venise vremea să-i împuţineze din averea rămasă pe urma lui. A înămit 40 — 50 de care, a umplut chimirul de galbeni, şi pornit la târg. — Acolo, le a încărcat cu făină de grâu, malaiu (mărunţel), secară, hrişcă, pane, sare, vin ; mă rog, a încărcat tot ce trebuia, ca să aibă cu îndestulare. Şi a răsucit-o înapoi către casă. Mergând pe drum, nici că să-i treacă prin cap să dea măcar o bucăţică de pâne la un copil ori unui sărâc; bogatul nu ştia cum să se păzească mai bine de cărăuşi să nu-1 fure. D-zeu, care vede şi ştie toate, a căutat să-l încerce pe nemilostivul bogat, dacă i s’a mai înblânzit inima. >’a prefăcut din preună cu 8f. Petre,în moşnegi slabi şi neputincioşi, ş’au eşit înaintea cărăuşilor chiaburanului. — Fie-vă milă, oameni buni şi daţi-ne ce v’eţi îndură!... — Nu-i a noastră pohoara. Aşteptaţi că stăpânu i e în urmă, el de te va omeni cu ceva. Bogatul veniâ în urma carelor, morocănind pe un cărăuşi care din nebăgare de seamă, scăpase 2 pâni, într’un glod. Când dă cu ochii de calici, întoarse capul în altă parte. — Om bun, iă-ţi pomană de bătrâneţele şi neputinţele noastre omeneşti, că şi înaintea lui D-zeu vei avea... Chiaburul ş’aduce aminte de cele 2 pâni înglodate, le ia şi spune unui om, să le arunce căzăturilor celora de moşnegi. După ce-a ajuns acasă ş'a mai luat încă alt rând de hrană s’a pornit cu totul pe ceea lume. Le-a dus şi le-a aşezat, unde-i arătase sf. Petre. Acum, bogatul eră mulţumit în sinea lui : că nimeni n’are să aibă de toate, din belşug, ca dânsul; toţi au să se lingă pe buze ş’au să se uite cu jind la dânsul. Nu trece mult şi-l găbueşte foamea. Fuga la D-zeu, să-i deâ din hambar. Cel puternic, scoate o pâne de cele pline cu glod şi o întinde bogatului.... — Doamne, din câte am adus aici, tocmai asta mi-o lepezi mie? — Eu ştiu că mai ai înc’o pâne tăvălită prin glod şi alt nimic... — Cum aşa ? N’am adus mai o sută de care, cu fel de fel de pâne şi băutură; unde-s? — Fiule, aici ai numai ce dai de mila săracilor ce vin la casă, neputincioşilor de pe drum; ajutorul ce-l dai văduvelor şi orla-nilor, prăznuirea ce-o Iaci pentru morţi. Tu ai făcut ca un om fără de suflet: ţi-ai strâns comori pământeşti, nu comori cereşti, care nu le mănâncă rugina şi furii nu le răpesc. Ai fost peste seamă de mândru şi mândria e cea mai urîtă înaintea mea. Ţi-am dat drumul, cu socotinţă că toată averea ce ţi-a rămas pe pă- www.dacaromamca.ro 300 ALBINA mânt vei da-o săracilor, văduvelor, orfanilor şi fetelor năcăjite în lipsă. Tu ai făcut din potrivă: ţi-ai adus hrană cu carele, ca la dobitoace.. Piei din faţa mea, netrebnicule şi om fără inimă creştinească. S. Teodorescu-Kirileanu. Reflexiuni asupra albinăritului sistematic. Am citit cu o deosebită atenţiune articolul «Albinărltul sistematic» semnat de d-1 P. Brândzei, apărut în preţuita revistă populară «Albina» No. 50. din 10 Septemvrie 1906, al cărui a-bonant sunt şi eu. Fie-mi permis să fac unele rellexiuni la acest articol şi să e-lucidez unele părţi din acest ram important care mi se pare cam confuz. Când mă decid a face aceasta ca preot român de dincoace de Carpaţi, Bănăţean, sunt stăpânit absolut numai de purul interes faţă da apicultori. Obiectul acestui articol îl formează cele două sisteme de uleie: uleiul Begnescu şi uleiul Hermes. In realitate nu cunosc nici unul dintre aceste duoă sisteme, decât numai în urma descrierii atât a unuia cât şi a celuilalt din partea d-lui P. Brândzei, carele este un zelos aderent al sistemului Hermes şi combate cu energie sistemul Begnescu. Despre uleiul Begnescu se scrie în acel articol următoarele: «Acest stup pe lângă că este costisitor, dar produce puţină miere şi ceară şi dă roi slabi şi piperniciţi. El este format din trei caturi cu rame, cari se pot mânui pe deasupra. Fiecare cat cuprinde câte 8 rame mici de 18 cm. înălţime şi 24 cm. lărgime, adică nici 4 1/2 □ din (decimetri) pătraţi întindere; cu totul sunt 24 rame. Două din aceste caturi din partea de jos a stupului seervesc de cuib, din care nu se cecaltează miere. Deci nu ră-mâue pentru strânsură decât catul de sus, de 8 rame, în care nu poate încăpeâ mai mult de 10—11 kgr. de miere! Măsurile normale usitate în Ungaria la cadre încă din anul 1872 sunt: 24 cm. lărgime, 18,5 cm. înălţime şi sunt aproape identice cu cea introdusă de d-1 Begnescu în România. întinderea unui cădru ungar este de 4,44 Q din faţă de 4,32 □ din al d-lui Begnescu. Deosebirea este deci că uleiul Graud, generalizat în Ungaria şi acceptat ca măsură oficioasă a statului, cuprinde 10 rame fiecare cat şi se mânuează numai pe o lăture aşă, că des-chizându-se uşa, toate trei caturile stau deschise în faţa noastră. Acest soiu de uleiu l-am observat şi în România la şcoala centrală de agricultură «Herăstrău» introdus acolo de marele stupar practic bănăţean d-I Nicolae Martinovici preot gr. or. rom. din Topolovăţul-Mare. S’au făcut încercări şi în Ungaria cu diferite măsuri de uleie www.dacaromamca.ro ALBINA 301 Pentru ca marele public român să aibă o icoană fidelă dospre avantagiile diferitelor sisteme, citez aci pe baronul Ambrozy din Ungaria vestit stupar, carele a obţinut următorul rezultat în descurs de 4 ani. I)-sa s’a folosit de măsura germană 23.6 cm. lăţimea, lăuntrică a uleiului şi recolta în 4 ăni 1370—1871) a fost 31 kgr. anual. Cu măsura ungară 25 cm. lăţime a produs 55 */4 Ic gr., iar cu cea italiană 28 cm. a produs mimai 303', kgr. miere. Pe baza acestei constatări s’a introdus în întreaga Ungarie măsura de 25 cm. lărgime ca cea mai avantagioasă pentru stu-părit. Se înţelege acest rezultat depinde dela tăria stupului, vitali-tarea matcei şi dela alte împrejurări. D-l P. Brândzei afirmă că uleiul Begnescu produce puţină miere şi ciară şi dă roi slabi. Ca să dovedesc contrariul mă provoc la rezultatul ce l-am obţinut cu sistemul nostru de uleie şi carele se identifică, cum am constatat cu sistemul Begnescu. Cuibul nu l-am aranjat cu 20 cadre la unele lăzi, ci numai cu 10, în fiecare cat 8 pentru ca să primesc mai timpuriu roi. Către finea lunei Maiu eră cuibul plin do albine şi am dat intrare liberă albinelor în al treilea cat, aranjat tot cu 8 faguri. In 8 Iulie am primit un roi puternic aranjat pe 14 cadre. In 10 Iulie fagurii erau plini cu miere acoperiţi. Fagurii i-am stors imediat cu «melloextractor-ul» şi goi i-am aşezat iar în al 3-lea cat. Greutatatea netto miere a fost 9 kgr. In 1 August din nou am trebuit săi storc deci alte 9 kgr.; iar în 9 August am recoltat 5 kgr. tot numai din al 3-lea cat. Recolta de miere din 16 Iulie— 9 August 1906, a lost 23 kgr. Recolta eră mult mai mare de nu absentam de acasă. Luasem adică parte la cursul apiolic pe domeniul statului din G6-dollb unde este aşezată o stupărie model şi aprovizionată cu toate aparatele de âpicultură, unică în felul său, pe o întindere de 24 pogoane. Cursul a durat 14 zile şi în absenţa mea n’am avut om bine priceput ca să opereze la stupi. Ca preot tânăr, de 4 ani mă ocup cu apicultura raţională cu rezultat mulţumitor, având mângâere sufletească ca să răspândesc apicultura între poporul român. In urma ilustrării cu aceste date pozitive, fără a li exagerate, ne putem uşor convinge că catul al 3-lea cu 8 faguri destinat pentru miere nu este mic. Recomand însă ca fagurii când sunt plini, să se stoarcă, şi cei goi să se aşeze iar la locul lor. Obiecţiunea ce se face relativ la poziţiunea verticală a uleiuiui Begnescu pe motiv că albinele pun mierea pe o înălţime de 40 cm. şi întâmpină o mare greutate şi întârziere în lucrări, este nebazată, luând în considerare natura lor, care trebue să o imităm. Să vedem acuma cum ni se prezintă uleiul Ilermes. In ace- www.dacQromamca.ro 302 ALBINA laş articol cetim : «El conţine 20 rame cari se pot scoate şi pe deasupra şi printr’o lăture. Uleiul are 73 cm. lungime, 28 '/s lărgime şi 32 cm. jnălţime înăuntru. Ramele au 28 cm lărgime şi 28 cm. înălţime. Cuibul nu ocupă mai multe de 5 rame, din care ese destulă albină; iar celelalte 15 rămân pentru strânsură alăturea de cuib etc.» Precum vedem, ramele lui Hermes cu 28 cm. lărgime şi 27 cm. înălţime au o întindere de 7,50 dm. □. D-l Brândzei în pasagiul mai sus citat afirmă: «Cuibul nu ocupă mai mult de 5 rame, din care ese destulă albină; iar celelalte 15 rămân pentru strânsură alăturea de cuib». Iar la uleiul Beguescu, unde cuibul cuprinde 16 rame o-biecţionează: 304 ALBINA Cuvântarea preotului le umple de evlavie, făcându-te să iei parte la scenele din viaţa neprihănită a Mântuitorului şi a Sfinţilor; iar cântarea bisericească îţi îunalţă sufletul în împărăţia Celui Puternic şi te face să te cutremuri de măreţia ei. Muzica esie alinătoarea durerilor, veselia sufletului, mângâierea inimilor, întărirea plămânilor. Importanţa ei s’a cunoscut şi de lumea veche şi de cea nouă. Fraţii noştri pe peste munţi şi unele din popoarele civilizate, mulţumită unor inimoşi învăţători au ştiut-o nu numai preţui, dar şi practică cu succes. Este destul să amintim că atunci când sunt mai mulţi Germani sau Italieni la un loc, de pildă la o petrecere, nu se poate ca să nn se cânte în cor. Şi ce frumos le şeade, când tineri şi bătrâni cântă laolaltă uitându-şi de necazurile vieţii! * 4 * * Ca să avem şi noi coruri, este nevoe şi de publicaţiuni muzicale. Deşi avem — Slavă Domnului — destule, totuşi sunt puţine acelea, cari să se potrivească pentru corurile şcolare. Alegerea bucăţilor de muzică, cum se face azi la şcoalele noastre populare este rea. Fiecare cântă cu elevii săi, ce vrea, cc-i place şi ce găseşte! De multe ori, în o şcoală se cântă cântece de un caracter deosebit de acela, ce ar trebui să-l aibă un cântec de şcoală. In alegerea cântecelor de şcoală trebue să avem în vedere, ca ele să fie instructive, morale, naţionale, ca să se predeâ după gradul de pricepere al elevilor. Cântecele ţărăneşti cu elevii cursului coplimentar, cu adulţi şi cu cei cari vin de bună voie, trebue să îndeplinească şi ele con-diţiunile zise, alegându-se negreşit şi unele bucăţi distractive. Bucăţile de muzică bisericească sa se cânte şi cu elevii şcoalei şi cu corul ţărănesc, şi să fie cât se poate de uşoare, ca să se poată învăţa repede Fericit va fi învăţătorul sau preotul, care va avea un cor astfel alcătuit la biserică. Publicaţiunile muzicale bune, rele, din ţara noastră costă însă bani. Şi în multe cazuri, cei care ar dori să aibă un cor; îşi pun pofta în cui, gândindu-se la o cheltueală neprăvăzută în bugetul lor cu un venit lunar de 76, 54 şi de 40 de lei. Mijloacele ce le cred nimerite pentru răspândirea muzicei în comunele noastre rurale ar fi următoarole : Casa Şcoalelor care cheltueşte sume destul de respectabile pentru publicaţiile de tot felul date bibliotecilor populare; să chel-tuească şi o sumă pentru publicaţiuni de gen muzical. Aceste publicaţiuni să se împartă tuturor şcoalelor, fără deosebire de grad, cum s’a făcut şi cu «Tricolorul* şi «Steagul*. Trimese trimestrial, ele vor îmbogăţi bibliotecile şcoalelor şi vor cultiva elevii şi adulţii în arta de a cânta. D-nii revizorii şcolari, să pună mai mare preţ. pe activitatea şcolară notând în procesele-verbale de inspecţie, dacă învăţătorii au şi conduc coruri. Sa se premieze corurile cele mai bune şi să se recompenseze cei cari le înfiinţează şi le conduc; şi să se aloce în bugetele www.dacoromamca.ro ALBINA 305 comunale o sumă oarecare pentru dirigintele eorului—Revistele populare să pună la dispoziţia compozitorilor şi fockloriştilor muzicali coloanele lor. Nu pot închia aceste rânduri fără a arătă că din toate revistele populare ce apar azi, singură «Albina» dă la lumină din când în când, publicului cititor, să guste din cântecele bătrâneşti. Cu astfel de mijloace, cred că muzica s’ar răspândi şi în comunele noastre rurale. De dragostea de muncă a luminătorilor satelor, pentru ridicarea şi prosperarea ţăranilor noştri — «rădăcina arborelui nostru naţional» —nu se mai îndoeşte nimeni. Supun aprecierii celor în drept, propunerile de mai sus. St Şoicu/escu. Notele Redacţiei. —- 1. Casa Şcoalelor a tipărit o colecţie de 80 coruri şcolare alcătuite de soc. corală «Carmen» sub îngrijirea d-lui profesor Kiriac. D-nii învăţători se pot adresa d-lui administrator al acestei autorităţi, căci nu cred că ediţia I să se fi sfârşit. Se găsesc în acea colecţie multe bucăţi de valoare. 2. Propunerea d-lui Şoiculescu privitoare la cântarea bucăţilor corale de către corul şcolarilor şi de corul adulţilor laolaltă nu se poate realiză pentru simplu motiv că este foarte greu să se scrie bucăţi muzicale, cari să sune bine, cântate şi de voci înalte (copii şi femei) şi de voci bărbăteşti la fiecare parte. Este însă posibil altceva: ca părţile unor bucăţi să se înveţe în aceaşi vreme şi de copii şi de adulţi, iar la producţie să se cânte separat când de copii şi femei, când de bărbaţi. Altă lămurire ce pot s’o mai dau este şi aceasta : bucăţile scrise pentru 3 voci egale de copii, trebue transpuse de obiceiu pentru bărbaţi cu o quartâ mai sus, ca să aibă efectul tonal dorit. O altă soluţie ar mai fi ca la partea I şi II să se utilizeze vocile subţiri (copii şi femei) iar la partea III vocile bărbăteşti înalte (tenorii, mai adesea. Cea mai bună impresie tonală însă, o dau corurile mixte pe 4 voci, în cari primele părţi sunt formate de soprani şi altişti iar ultimele două de tenori şi başi. Aceste bucăţi nu pot fi cântate numai de copii şi femei or numai de adulţi bărbaţi. *De pe ^Domeniile Coroanei 3ES*J Pe Domeniul Coroanei Borca din jud. Suceava s’a deschis anul acesta o nouă şcoală în cătunul Pârâu Cârjei, comuna Madeiu, pentru a scuti pe locuitori să-şi trimită copiii la Madeiu peste apa Bistriţei, pe care în lipsă de pod, erau nevoiţi s’o treacă în luntre expuşi la pericole. Inaugurarea a avut loc la 5 Noemvrie. După săvârşirea serviciului divin şi a sfinţirei, şeful regiei Dom. Coroanei, din însărcinarea d-lui Administrator al Dom. Coroanei a predat şcoala primarului comunei Madeiu, care a mulţumind pentru acest sacrificiu, făcut din înaltul ordin al M. M. L. L. Regelui şi Reginei. S’a trimis telegramă Domnului I. Kalinderu prin care locuitorii exprimă profunda recunoştinţă a obştiei pentru M. M. L. L. Regele şi Regina şi II încredinţează de nemărginitul lor devotament pentru Dinastie şi Patrie. www.dacoromamca.ro 306 ALBINA Concursul Societăţii pentru protectiunea animalelor. = Societatea pentru pnotecţiunea animalelor clin Bucureşti, a instituit între elevii tuturor şcoalelor clin Capitală, urmârorul concurs: Grupul 1. Clasele III—IV primare. Subiectul : Ce animale aţi ajutat şi îngrijit, cum le-aţi ajutai şi de ce le-aţi ajutat? Aţi fost martori la vre-o scenă de sulerinţă a vreunui animal, ce aţi simţit şi ce vă îndemnă inima voastră să faceţi? 1 Premiu I ă 25 lei . . 25 lei 2 » II â 15 » . . 30 » 3 » 111 â 10 » . . 30 » 3 » IV â 5 » . . 15 » Total . • . 100 » Grupul II. Clasele I-—IV de gimnaziu. Subiectul : ca mai sus. 1 Premiu i ă 40 lei . . 40 lei 1 » ii â 20 » . 20 » 2 » HI â 10 » . 20 » 4 » IV â 5 » . 20 » Total . . . 100 » Grupul III. Clasele V—VIII de liceu, şcoale normale şi seminarii. Subiectul: Pe ce se întemeiază proteeţiunea animalelor? 1 Premiu I .... 50 lei 1 » II .... 30 » 1 » III .... 20 » Total . . . .100 » Concursurile se primesc numai prin direcţiunea şcoalei con-pânâ la 15 Februarie 1907. ----H5=r»N(yfe5îîi-- = In comuna Poroschia, Teleorman, s’a pus bazele unei societăţi culturale-religioasă «Regina Elisabeta» al cărui scop este râspândii’ea între săteni a cunoştinţelor publicate în revistele: «Biserica Ortodoxă», «Albina» şi pubiicaţiunile societăţei «Steaua». Preşedinta de onoare a acestei societăţi este doamna Maria General C. Poenaru, doamnă de onoare a M. S. Regina. = Societatea română academică social literară «Carmaen Sylva» din Graz (Austria), si-a constituitcomitetul pe anul administrativ 1906/7 astfel: Preşedinte : Nicolau Butean, stud. med. Secretar: Lazăr Iliescu, « jur. i Casier : Emil Birtolon, « « Bibliotecar: Adrian Popescu, « « www.dacoramamca.ro albina 307 = Asociaţiunea generală a Artiştilor şi corpul profesoral al Conservatorului de muzică şi Deciamaţiuni din Iaşi au decis să (■fere Maestrului «Eduard Caudella», fost director şi profesor al Conservatorului din Iaşi, cu ooaziunea jubileului său de 50 de ani de carieră muzicală, un album artistic, care să coprindă fotografiele, dedicaţiile muzicale sau literare ale tuturor admiratorilor maestrului ieşean. == Societatea pentru protecţia animalelor a intervenit pe lângă toţi domnii poliţai din ţară, rugându-i a da concurs membrilor săi conform ordinului Ministerului de Interne No. 47.847'904 si No. 24.565/905. = înscrierile candidaţilor la recompensele anuale ce le oferă societatea pentru protecţiunea animalelor din Bucureşti, se închide pentru exerciţiul 1906—1907, conform regulamentului, la 25 Decemvrie a. c. Atât candidaţii la recompense cât şi persoanele cari au cunoştinţă de acte demne de a li recompensate, sunt rugaţi a se adresă la cancelaria S. P. A. 16 Manea Brutaru, în orice zi de lucru dela orele 3 — 6 p. nr = Tot această societate căutând a introduce cele mai perfecţionate aparate de ucis, cu efect instantaneu, care să înlocuească sistemul primitiv de ucidere fie prin otrăvire fie prin înjunghiere, ce fac ca animalele să îndure cele mai atroce chinuri, a numit în comisiunea pentru studierea acestor aparate pe d-nii doctori Obreja, Udrischy, Filip, Gornea, Râduleseu, Velicu, şi Guţă Paraschivescu. Comisiunea s’a întrunit în localul S. P. A. şi a hotărit ca in cursul săptămânei viitoare să se transporte la Abatoriul Capitalei spre a încercă toate aparetele şi spre a îşi da avizul. == La 1 Aprilie 1907, orele 2 p. m., se va ţine concurs, la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, pentru 4 locuri de medici secundari în specialitate de chirurgie (serviciul I şi II chirurgical Colţea, serviciul I şi II chirurgical Filantropia). Condiţiunile de admisibilitate şi programul concursului sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 278, dela 11 Martie 1900. Registrul, pentru înscrierea candidaţilor, se află deschis în orice zi şi oră de lucru, la Eforie, şi se va închide, cu 10 zile libere, înainte de ziua fixată, pentru ţinerea concursului. = La 1 Aprilie 1907, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, pentru 4 locuri de medici secundari, în specialitate de 'medicină internă (boale venerice, Colentina, serviciul-inedico-chirurgal Pantelimon, boale nervoase Pantelimon şi medical Mărcuţa). Condiţiunile de admisibilitate şi programnl concursului sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 278, dela 11 Martie 1900. Registrul, pentru înscrierea candidaţilor, se află deschis în orice zi şi oră de lucru, la Eforie, şi se va închide, cu 10 zile libere, înainte de ziua fixată, pentru ţinerea concursului. — Vai de acel om care nici pe el nici pe, altul foloseşte. www.dacoramamca.ro 308 ALBINA MULŢUMIRI D-l Mihail D. I’opescu, învăţător, în numele elevilor, absolvenţilor şi sătenilor, aduce călduroase mulţumiri d-lui generul Al. Angelescu, proprietar în comuna Poenarii-Burchi, Prahova, care din propria domniei sale iniţiativă, a plătit trenul şi intrarea la expoziţie la 15 elevi şi absolvenţi precum şi la 16 oameni, ce au muncit In mod conştiicios pe moşie. D-l N. Ciobanu, dirigintele şcoalei din comuna Puţeni, judeţul Te-cuciu, mulţumeşte d-lui N. Savin, locuitor în acea comună care a donat costume de haine şi cărţi pentru premii. ———==>gfr-E>®<5<3<=™- LICITAŢIUNI = In ziua de 10 Fevruarie 1907, ora 10 dimineaţa, se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea spre exploatarea 42.200 fagi din pădurea Albeşti, Cantonul Burdiinanu, punctul Basinul vâei Chiciura, din judeţul Argeş. Concurenţii trebue să depună ca garanţie provizorie suma de lei 10.000. Condiţiunile speciale pentru aceşti arbori se pot vedea la E-forie, serviciul Domenial, în toate zilele de lucru între orele 8— 1 p. m. Art. 72 — 83 din legea comptabilităţii publice sunt aplicabile. Supra oferte nu se primesc. Ofertele vor li redactate conform modelului de mai jos. Ofertă. Sub-semnatul')...........domiciliat în 2)............sunt a' mator a luă în exploatare ')...........din pădurea .... situată în judeţul..........publicată a se vinde spre exploatare prin «Monit. Oficial» No. ')........din •')...........şi o- fer lie..........pe 6)............ Depun o dată cu aceasta şi lei 7)...........în 8)............ garanţie provizorie prescrisă de condiţiunile speciale. Semnătura. Explicaţiuni. 1) Numele şi pronumele. 2) Se va indică axact locul unde domicilează concurentul. 3) Se va indică numărul parchetelor sau arborilor scoşi în vânzare. 4) Numărul Monit. Oficial în care a apărut publicaţia de vânzare. 5) Anul, luna şi ziua apariţiunei monitorului. 6) Se va arătă preţul ce oferă pe hectar, pe arbore sau în bloc după cum este trecut în condiţiuni că se face vânzarea. 7) Se- va indică suma exactă în cifre şi litere. 8) Se va arătă dacă suma depusă este’în efecte sau numerar. www.dacoromamca.ro „STEflU R“ Societatea «Steaua» are de scop a lacra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-tro.ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii do scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot dresa d-lui Spini C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Io au Knlinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-prcşedinte, Sava Şomaue.scu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, l'onst. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre (îftrboviccann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Se. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român:. I. Dimitrescu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; Jl. Vlădcscn, Ministru, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, administrator al Casei Şocatelor, profesor secundar; l)im. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aiimăneşteaun. inginer de mine; Preotul econom (Jonst lonescu, profesor secundar; Coust. Aiexamirescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). D-l C. M. Nicolae. (oraşul-Tulcea), 1 leu; Sofia Răşcanu, (oraşul-Tul-cca), 2 lei; Natalia Gh. Tistu (oraşul-Tulcea), 1 leu; Alexandrina Cimbru (oraşul-Tulcea), 1 leu ; N. Popescu (oraşul-Tulcea), 0,50 ; N. Muzicescu (oraşul-Tulcea), 0,50 ; Sp. Hâmza (oraşul-Tulcea), 0,50 ; N. D. Gospodin (oraşul-Tulcea), 1 leu; C. Iordăchescu (oraşul-Tulcea), 1 leu; El. I. Paicu (oraşul-Tulcea), 3 lei; Ana N. Sava (oraşul-Tulcea^ 3 lei; Vasile St. Var-tolaş (oraşul-Tulcea), 2 lei; Atanasie Bettuniu (oraşul-Tulcea). 1 leu; El. Palade (oraşul-Tulcea), 0.50; Ecaterina P. Svinţiu (oraşul-Tulcea), 0,50 ; D. P. Mork (oraşul-Tulcea), 1 leu; N. Roată (oraşul-Tulcea), 1 leu ; M. Duca (oraşul-Tulcea), 0,50; V. Dragomir (oraşul-Tulcea), 1 leu; L Panai-tescu (oraşul-Tulcea), 0,50; A. lonescu (oraşul-Tulcea), 2 lei; EI. Wig-neliu loraşul-Tulcea), 1 leu; A. Calafeteanu (oraşul-Tulcea), 3 lei; D. Mo-tomancea (oraşul-Tulcea), 1 leu; Ştefănescu I. C. (oraşul-Tulcea), 1 leu; Andreescu V. (oraşul-Tulcea), 1 leu; C- Moisil (oraşul-Tulcea), 2 lei; C. Arghirescu (oraşul-Tulcea), 5 lei; P. Polodeanu (oraşul-Tulcea), 2 Iei ; Varvara Savel (oraşul-Tulcea), 1 leu; Brutu9 Cutov (oraşul-Tulcea), 1 leu; Hristofor NicolSscu (oraşul-Tulcea), 050; Florea Dumitrescu, str. Labirint 156, Bucureşti ; V. Rusu, avocat, (str. Brezoianu 34, Bucureşti) 4 lei; C. Petrescu, (Calea Călăraşi 245, Bucureşti), 2 lei; S. Nicolescu (str. Ghicitorii 7, Bucureşti), 2 lei; D. lonescu (Labirint 140, Bucureşti), 1 leu; Simion Marinescu (str. Ţepeş-Vodă 38, Bucureşti), 2 lei; D. S. Raftopol (Calea Călăraşi 201, Bucureşti), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 2050 ; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 11.395 lei şi 95 bani. (Va urma în numărul viitor). www.dacaromanica.ro Biblioteca Şcoalei com. Cocioc, jud. Ilfov moi şi tari, culori şi negre primesc zilnic Noutăti diferite. pentru Dame, Bărbaţi şi Copii Fabricaţiuue proprie Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. prin gara Periş. ■JPfl ■r^sp4ssr — ^ _L'™ - _ _ 24, Calea Victoriei, Bueureşti. PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII o |j] » GHETE, GHETE, 62- 37 APEL Comitetul pentru înfiinţarea unei biblioteci populare pe lângă şcoala de bâeţi din Câmpina, compus din : Preşedinte, B. P. Hăşdâu. Membri: I. T.Ionescu, primarul oraşului Câmpina. — Dr. S Aisinman şi L. Winkler, directorii societăţei «Steaua Română». — G. Ştefănescu, exploatator de petrol şi fost primar.— H. F, Braun şi inginer C. Mircea, directorii societăţei «Câmpina-Moreni». — Dr. N. Ruban. — Avocatul G.Dumitrescu şi C. R. Bărbăcioru, cel d’întâiu jurisconsult, şi cel de al doilea inginer şef la soc. «Steaua Română». — D. Şlefănescu, judecătorul de pace, al pl. Prahovei. — Ing. G. Ciobanu, preşedintele Uniunei maeştrilor sondori. — Inginer sondor P. H. Paul şi directorul şcoalei de băeţi An. Scri-pcă, casier şi bibliotecar, fac un călduros apel la librarii, editorii şi autorii din ţară, ca-să dăruească bibliotecei : cărţi, reviste etc. care ar pntea ajuta la luminarea mulţimei din acest centru al industriei petrolifere. Toate cărţile pe cari d-nii librari, autori, editori şi voitori de bine, ar voi să le dea pentru această bibliotecă, sunt rugaţi să le trimită Administraţiei revistei noastre str. Mântuteasa, fio. 9, Bucureşti, pe care comitetul de mai sus, a însărcinat-o cu strângerea cărţilor ce se vor dărui. Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Itasidescu, Str. Doamnei 16.—17.506. www.dacoromamca.ro