Anul X NO. i. 1 Octoiuvrie 1906. iî-'i-'i. REVISTA POPULARA COMITETUL DE REDACŢIE A P. Dulfu P. Gârbovlceanu G. Cosbuo G-ral P. V. Năsturel N. Nlcolaescu Gr. Teodossiu I. Otescu Redacţia şl AdminlstwdfafftffiaiUviMhtlitalrosa No 9. — Bucureşti. filCOLBE LUPflfl 24, Calea Vietoriei, Bueureştl. PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII mul ţl tari, culori ţi negre prlmeao zilnic Noutăti diferite. GHETE, GHETE, GHETE pentru Dame, Bărbaţi şi Copil Fabrloaţiune proprie Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. Wa, ■---------- E--------------- 52—27 A F ZB I-. Comitetul pentru înfiinţarea linei biblioteci populare pe lângă şcoala de băeţi din Câmpina, compus din : Preşedinte, 11. P. Hăşdău. Membri: I. T.Ionescu, primrul oraşului Câmpina. — Dr. S. Aisinman şi L. Winkler, directorii societăţei «Steaua Română». — G. Şlefdnescu, exploatator de petrol şi fost primar.— II. F. Braun şi inginer C. Mircea, directorii socintăţei «Câmpina-Moreni». — Dr. N. Ruban. — Avocatul G. Dwnitrescu şi C. R. Bărbăcioru, cel d’întâiu jurisconsult, şi cel de al doilea inginer şef la soc. «Steaua Română». — D. Ştefănescu, judecătorul de pace, al pl. Prahovei. — Ing. G. Ciobanii, preşedintele Uniunei maeştrilor sondori. — Inginer sondor P. II. Paul şi directorul şcoalei de băeţi An. Scripcă, casier şi bibliotecar, fac un călduros apel la librarii, editorii şi autorii din ţară, ca-să 3 | Un număr..............15 bani Pentru anunolurl 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani euvântul. Manuscriptele nepublieate se ard. SUMARUI*: Comitetul, In anul al X-lea.—Cuvântarea d-lui I. Kalinderu la congresul ştiinţelor sociale.—!*. Gârbovireunu, Adevărata chiemare a preotului.—Nebunia loteriilor.—C. Pop.-Taşcă, 40 de ani de liinţare a unei tovărăşii particulare.—M. Sadoveono, Ilumuleştii lui Creangă.— Sofia Nădejde. Tatăl nostru.—Beţivul la dentist.—I*. Dulfii, Cinstea sau numele bun. — Costume vechi româneşti. — St. Ilepltes, Starea agricolă a României la finele lunii Septemvrie.—Statistica populaţiunei rurale. — Get., Vinul de mere şi de pere.—A. Vântul, Privighetoarea.—G. Manolescu-Vâlcea, Cultura cartofului.—Cronica săptămânii. Sfaturi: Cum să scăpăm de şoareci. Ilustraţiiinl: Vechiul local al şcoalei normale şi primare ale Societăţii pentru învăţătura poporului român.—Localul de azi.—Costume de Doamne din trecut: secolul XVII şi secolul XVIII.—Privighetoare. Muzică: Hi, hai murgule (cântec popular vechiu), de Calistiat Popărcsen. //Y ANUL AL X-lea. n ţara noastră, unde condiţiunile unei publicaţiuni periodice sunt grele, nu este lucru prea obişnuit ca o revistă să păşască în anul al X-lea. De aceea tre-bue să fim mulţumiţi de succesul pe care l-am do-bandit până acum şi să începem cuvântul de introducere, arătăndu-ne recunoştinţa către numeroşii noştri abonaţi cari ne-au dat sprijin şi ne-au arătat încredere. La rândul nostru, le făgăduim că vom merge înainte, urmărind realizarea programului nostru, pe care niciodată nu l-am pierdut din vedere, dar căutând a perfecţionă din ce în ce aplicarea lui, fie prin colaborarea şi a altor scriitori dintre cei mai distinşi ai noştri, fie prin îmbunătăţiri de ordin material, clişeuri mai numeroase şi mai bine executate, etc. In această privinţă, anunţăm că în cursul anului ce începem, pe lângă ilustraţiile obişnuite, vom da tuturor cititorilor noştri în supliment. unul sau două mici tablouri colorate, tipărite pe hârtie specială şi executate cu cea mai mare acurateţă. Cât priveşte fondul, vom căută să dăm o varietate şi mai mare de articole. Aproape în fiecare număr, cititorii noştri vor găsi un articol de medicină sau de igienă, tractând despre diferite boli şi despre leacurile lor sau arătând cum trebuie să ne www.dacoFQmanica.ro o ALBINA păstrăm sănătatea. Economia rurală şi gospodăria ţărănească vor găsi, ca şi până acum, în fiecare număr un loc important cu diferitele ei.ramuri; nu vor lipsi deaseme-nea nici sfaturile lunare pentru lucrările curente, nici cronica în care se arată starea semănăturilor şi se dau amănunte folositoare pentru gospodari în privinţa preţurilor ce se găsesc în principalele târguri de cereale. Partea literară, pentru care am dat articole semnate de nume iubite de tot publicul cititor, şi partea ştiinţifică, pentru care ne-am adresat şi la specialişti de valoare şi la vulgarizatori de talent, vor avea toată băgarea-de-seamă a comitetului nostru, care ţine cu stăruinţă ca să dăm o revistă şi practică şi instructivă. Apoi, pentru că «Albina» s'a sprijinit totdeauna pe bunăvoinţa şi silinţele corpului didactic şi ale preoţimii, chestiunile privitoare la biserică şi şcoală vor găsi în noi nişte oameni devotaţi, gata să sprijinim iniţiativele roditoare şi să răspândim ideile mântuitoare pentru poporul român. Pe lângă un mai larg loc acordat povestirilor şi ilustraţiilor distractive, pe lângă sfaturile practice variate ce vom continuă a publică, vom da o mai stăruitoare atenţiune cronicei externe şi interne, din care cititorul să poată cunoaşte ce se petrece în ţară şi ce este vrednic de cunoscut din toată lumea; în fine ne vom ţineă în curent cu legile, regulamentele ce se publică în «Monitorul Oficial», fie re-zumându-le, fie explicându-le. Cu acest plan de activitate, sperăm că vom aveă şi pentru anul care începe încrederea cititorilor noştri. înştiinţăm de asemenea că în tot ce vom face, vom aveă în primul rând în vedere pe locuitorii satelor, pe absolvenţii cursului primar rural, pe şcolarii şi absolvenţii cursurilor de adulţi, pentru cari s'a întemeiat şi urmează revista de faţă. Terminând, mulţumim d lui M. Vlădescu, Ministru al Instrucţiunii, care ne-a dat ca şi predecesorii săi, tot spriji-md pentru opera noastră şi suntem siguri că ni-l va acordă şi pe viitor. ----— Comitetul. IDEI SI PROPUNERI 1 Duminicele şi serbătorile sătenii se strâng la horă, care de obiceiu se iace în faţa cârciumelor. Acest obiceiu nu s’a luat de săteni, ci de cârciumarii cari angajează prin contracte pe lăutarii din sat, ca să nu cânte decât la cârciuma lor. Astfel sătenii sunt siliţi să se ducă acolo să joace, fiind singurul loc unde ccntă lăutarii. Un cititor al nostru propune ca aceste contracte să se facă de primărie şi hora să se facă pe bătătura din faţa primăriei; iar cârciumile să fie închise toată ziua în zilele de serbâtoare. www.dacaromamca.ro ALBINA 3 Cuvântarea d-lui I. Kalinderu la congresul ştiinţelor sociale rostită in ziua de 25 Septemvrie 1906. Doamnelor, Domnilor, Comitetul d-voastră organizator mi-a făcut cinstea a mă invita să presidez congresul de faţă. Am fost adânc mâhnit că n’am putut corespunde acestei deosebite atenţiuni, fiind foarte ocupat. Eră chiar să plec pentru mai multe zile în o afacere urgentă şi dacă am amânat puţin această călătorie, a fost pentru a putea veni în mijlocul d-voastră şi a avea prilejul să vă salut în numele Academiei Române. De altfel, aveţi ca preşedinte o persoană distinsă, de o compe-tinţă recunoscută de toţi. Am ţinut să vă urez din graiu isbândă în lucrări, pentru că acesta e cel dintâiu congres de ştiinţe sociale la noi şi fiindcă s’a ales pentru discuţiune, una din cele mai vitale chestiuni: starea economică şi socială a poporului, şi în special a ţăranului român. Felicitând din inimă pe iniţiatorii acestei întruniri, fac totdeodată cele mai călduroase urări, ca congresul de faţă să nu rămână izolat, ci să fie urmat şi la noi de altele. E de asemenea de dorit, să se înfiinţeze o societate puternică de ştiinţe sociale, aşa cum sunt în celelalte ţări. Ştiinţele sociale sunt numeroase şi vaste. începutul lor se ridică la Aristotel, şi cea mai recentă, Sociologia, s’a constituit pe la jumătatea veacului trecut. Aceste ştiinţe, cari au de scop studiul omului ca fiinţă socială, trebue să indice mijloacele care vor îmbunătăţi traiul lui, care-1 vor face tot mai.conştient, tot mai liber. Ele trebue să arate care din multele reforme şi schimbări ce se cer pe fiecare zi, sunt folositoare şi cari sunt utopice şi primejdioase. Suntem dar datori să le cultivăm, să ne pătrundem de ele şi să luăm parte la înaintarea lor. Societatea noastră are de sigur nevoe de multe îndreptări, spre a fi la înălţimea celei din alte ţări cu cultură mai veche. Dintre toate clasele însă ţăranii sunt aceia cari merită mai multă grijă. întăresc această afirmaţiune cu numărul lor, cu si-fuaţiunea ce au faţă de clasele dela oraşe, şi în special cu însemnătatea ce prezintă pentru viitorul ţărei şi al întregului neam românesc. împrejurul chestiunei agrare s’a format chiar un curent de opiniune, de altcum necesar oricărei reforme. * Nu se poate spune că în timpul din urmă nu s’au făcut îmbunătăţiri şi în această direcţiune. S’a făcut din contră tot ce s’a putut, ţinând seamă de prea numeroasele îndreptări, de care s’a simţit trebuinţă în toată viaţa noastră naţională. Şi dacă roadele’acestor înbunătăţiri, n’au fost până acum destul de bogate, cauzele trebuesc căutate în altă parte. In prima linie, în scurtimea timpului, şi în a doua, în starea de înapoere în care ne aflam înainte. Nu trebue uitat de asemenea, că n’au www.dacaromamca.ro 4 ALBINA fost introduse toate de odată, ci treptat, după cum eră şi firesc. De starea de cultură a poporului va trebui ţinută socoteală şi pe viitor, căci izbânda unei reforme nu e asigurată, dacă nu se adresează unui mediu potrivit, care o înţelege, o preţueşte şi o urmează. Această atenţiune se impune mai ales la noi, unde ţăranii sunt exclusiv agricultori şi n’aşteaptă ameliorarea soartei lor decât dela pământ. De aceea, doamnelor şi domnilor, am salutat cu bucurie atenţiunea mare ce aţi dat chestiunei ţărăneşti, convinşi fiind ca şi mine că rezolvarea ei nu atârnă numai dela întinderea de pământ posedat. Până la aceasta mai sunt, fără îndoială, multe lacune cari fac viaţa ţăranului grea, şi câte trebuesc împlinite pentru a netezi calea către reforma cea mare. O lacună, care o observăm cu toţii, e nevoia de a face ca administraţia şi justiţia să se amelioreze pentru toţi şi să ocrotească şi mai bine interesele ţăranului. Şi administraţia şi justiţia au făcut progrese foarte însemnate în ultimele patru decenii, după cum ştim cu toţii, dar mai au şi altele de realizat. Va trebui asemenea să se înfiinţeze, cât mai curând, o protec-ţiune a muncii, aşa cum s’a făcut în Statele din Apus. Acolo legile de ocrotire s’au ocupat întâiu de lucrătorii industriei, cari sunt foarte numeroşi şi numai de curând se studiază aplicarea lor şi la muncitorii agricoli. La noi, unde aceştia for-mearză masa, tocmai de ei va trebui să ne ocupăm din capul locului. La congresul corpului didactic ţinut zilele trecute, am vorbit mai pe larg în această privinţă, arătând că pentru a ajunge mai repede şi mai sigur la seop trebue înainte de toate să se dea ţăranului lumină, cât mai multă lumină. Trebue asemenea combătută, credinţa ce au, că numai fiind proprietari de pământ vor scăpă de necazuri, de teamă de a nu compromite însăşi acţiunea de îmbunătăţire a soartei lor, care nu se poate face o-dată, ci treptat, pe măsură ce va fi pregătit prin alte reforme corespunzătoare. Mai îmi permit a reaminti, că tot acolo am spus că evoluţiunea universală tinde pe de o parte la întărirea ideii proprietăţii iar pe de alta la îmbunătăţirea condiţiunilor de traiu a tuturor muncitorilor. Nimic nu poate să ne inspire mai multă încredere în viitorul intelectual şi în înălţarea neamului nostru, decât faptul că, deşi studiul ştiinţelor nu datează la noi decât de decenii, avem în liecare domeniu de cunoştinţe, câte unul sau mai mulţi Români care a cultivat cu deosebit succes şi a contribuit cu ceva la progresul general. Aceia cari studiază vr’una din ştiinţele sociale îşi aduc aminte că Conta a încercat cu egală pricepere şi cu-ragiu, în a sa Teorie a ondulaţiunii universale să găsească legea încă misterioasă care determină mersul societăţilor omeneşti şi al culturii universale. Avem acum pe d-1 Dimitrescu-Iaşi, profesor şi rector la Universitatea din Bucureşti, pe d-1 D. Drăghicescu, care a publicat mai multe lucrări de sociologie şi a fost apreciat şi la Paris, pe d-1 Rădulescu-Motru şi alţii al căror nume regret că-mi scapă. Urez ca mulţi să îmbogăţească patrimoniul nostru, cu studii de acelea cari sunt temeliile solide ale ştiinţei şi să se găsească www.dacoromamca.ro ALBINA 5 şi mulţi emuli ai lui Conta care să clădească sinteze, cari deşi anticipate, sunt templele măreţe ale ştiinţei. întruniţi în acest an jubilar, nu putem să nu ne aducem a-minte de aceia cari au avut ochiul neadormit asupra ţăranilor noştri: M. S. Regele, care i-a dus pe câmpul de bătae la glorii nemuritoare, şi M. S. Regina, care i-a întrupat atât de bine gândirea în nepreţuitele sale scrieri. Trăiască MM. LL. împreună cu Augusta Lor Familie ! Adevărata ch ie mare a preotului. u prilejul expoziţiei naţionale din anul acesta, s’au ţinut şi se ţin încă în Bucureşti numeroase congrese. Intre altele am avut şi un congres al Societăţii «pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor», cu o secţiune pentru «Biserică şi cult». Am urmărit de aproape tot ce s’a spus în această secţiune şi mărturisesc că am rămas pe deplin mulţâmit de sinceritatea vorbitorilor şi de greutatea spuselor unora din ei. Amintesc aici de o cam dată un fapt de cea mai mare însemnătate şi pentru biserică şi pentru ţara noastră. S’a spus că starea morală lasă mult de dorit la noi, că sentimentul religios scade, că lumea nu vine la biserică. P. sf. Arhiereu Calist Ialomi-ţeanu a spus verde şi pe faţă, că lucrurile stau astfel şi că preoţii să caute vina în ei şi nu aiurea. P. sf Ca- list aduce pilde din însăşi parohia sa. Când a venit ca preot paroh lumea nu veniâ la biserică. Atunci a început să se ocupe de aproape şi să vază care ar fi pricinile. Spre marea- i mirare, a descoperit că enoriaşii săi suferiau de multe neajunsuri şi de unile păcate. Sărăcia cumplită bântuia pe mulţi din ei. Biserica le eră străină şi ei erau străini de biserică Ce eră de făcut? Să se mulţumiască cu o ase menea stare nenorocită şi pentru biserică şi pentru popor ? Nu, ci se pune pe muncă. Cu mijloace băneşti căpătate în dreapta şi în stânga şi cu sfaturi duhovniceşti neîntrerupte, reuşeşte încetul cu încetul să înlăture unile din rele şi să-şi adune enoriaşii in preajma bisericii, — izvor de bine şi de fericire. Şi tot aşâ a vorbit şi un preoţi * Cele spuse suut foarte adevărate şi cu adânc tâlc pentru înteaga preoţime. Ori şi care preot poate să facă ade- www.dacaromamca.ro 6 ALBINA vărate minuni în parohia sa, când’şi ia chiemarea sfântă în serios şi lucrează cu zel apostolic, impus de evanghelie şi canoane, cum şi de marile interese ale ţării noastre. Căci cu ce se poate lăudă un preot, dacă nu cu starea, bună, morală şi materială a enoriaşilor săi ? Nu i s’a încredinţat lui dela hirotonie sufletele enoriaşilor şi că va fi o-dată răspunzător de ele înaintea lui Dumnezeu? Ce folos pentru un preot, care va sluji regulat în biserica de zid sau de lemn şi biserica îi va fi goală, pentru că enoriaşii săi zac în păcate, pe cari nu le cunoaşte, fiindcă nu se pogoară zi cu zi în mijlocul lor? A sluji Bisericii nu însemnează a sluji zidurilor, ci enoriaşilor numiţi creştini, pentru că ei formează Biserica. Iisus Ilristos a venit în lume pentru oaia cea pierdută, pentru cei păcătoşi, pentru cei ce zac în mizerie. Aici trebue să se îndrepte prin urmare privirea şi munca acelui care slujeşte altarului în numele lui Hristos. Să se coboare în mijlocul enoriaşilor, căci vreme nu mai e de pierdut şi să înveţe şi să mustre şi să ajute, după împrejurări! Dacă nu se va începe astăzi să se lucreze astfel, mâine va fi prea târziu. Cine are urechi dfr auzit, să auză! * Păcat, că n'au luat parte la acest congres pentru «Biserică şi cult» preoţi din toată ţara, fiindcă aveau ce să auză şi ce să înveţe. Au vorbit doar aici doi tineri şi harnici P. P. S. S. Episcopi şi un P. S. Arhiereu. Eră un fericit prilej de a se statornici un plan de muncă apostolică pentru binele poporului român. Să nădăjduim însă, că se va. arunca sămânţa cea bună! P. Gârboviceanu. Până unde poate merge nebunia loteriilor. In Italia va fi în curând o loterie interesantă. Treizeci fete foarte frumoaso vor fi prevăzute cu zestre în sume până la un milion şi vor fi puse la loterie. Un loz va costa 10 lire. Cel ce câştigă, să zicem, milionul, acela câştigă şi o fată frumoasă, pe care o poate luâ în căsătorie, dar numai dacă vrea şi el şi fata. Dacă însă tinerii nu se-înţeleg, împart milionul în două şi fiecare îşi caută norocul în, altă parte. Zestrea fetelor se adună din banii încasaţi dela lozurile vândute. www.dacaramamca.ro ALBINA 7 40 de ani de fiinţare a unei tovărăşii particulare. In luna Noemvrie se împlinesc 40 de ani de fiinţare a soci-■etăţii pentru învăţătura poporului român din Bucureşti, şi ca prinos de adânc omagiu pentru M. S. Regele Carol, protectorul ei, consiliul de administraţie al acestei societăţi a hotărit să se alcătuească o lucrare în care să se arate activitatea desfăşurată de ea dela înfiinţare şi până astăzi. D-l Petre Gârboviceanu, directorul şcoalelor societăţii, a fost însărcinat cu întocmirea acestei lucrări. Domnia sa s’a achitat de această grea însărcinare cu o ■deosebită destoinicie. Am în faţă lucrarea. Ea este împărţită în două părţi: In partea I-a se face istoricul societăţii şi al instituţiunilor întreţinute de ea; se arată faptele bărbaţilor cari şi-au dat inima şi averea so-cietăţei şi şcoalelor ei ca şi jertfele făcute de societate pentru a avea măreţul local ce are astăzi; iar în partea Il-a se dau acte, cuvântări, tablouri statistice, etc., cari lămuresc şi slujesc de temeiu celor cuprinse în partea I. Din citirea acestei cărţi se vede ce pot face tovărăşiile de felul acesta, când sunt duse cu râvnă românească, cu tragere de inimă pentru neam şi mai presus de toate cu acea căldură patriotică care a încălzit şi încălzeşte inimile bunilor Români. Pentru ca o tovărăşie particulară, întemeiată cu scopul . de a răspândi lumina în popor, să fi putut dăinui 40 de ani, să fi putut ţine piept greutăţilor ce i-au stat în cale şi să se aşeze atât de temeinic încât să aibă viaţă pentru totdeauna, a trebuit o puternică conştiinţă şi energie naţională pentru un ideal patriotic. Ceeace e îmbucurător, este faptul că din citirea acestei lucrări se vede nu numai că societatea a trăit, dar ea a mers tot înainte, înflorind şi răspândind lumina în cele mai depărtate colţuri ale ţârii prin sutele de destoinici învăţători ce au eşit de pe băncile şcolilor ei. Masa frăţească la care s’au adunat acum de curând absolvenţii şcolii, chiar în localul societăţii a fost apoteosarea rezultatelor fericite ce ea a dat. Dăm în numărul de faţă, deoparte vederea vechiului lo- www.dacoromamca.ro - '•: ’-.v’' ■ ^‘îrV-'fy t'-Srifcj! V Vechiul local al şcoalei normale şi primare ale Societăţii pentru învăţătura poporului român Localul de azi (nu s’a oonstruit încă aripa din stânga) 10 ALBINA cal al societăţii, iar de alta a actualului local. In numerele viitoare vom vorbi despre bărbaţii ce au muncit şi şi-au dat avutul pentru propăşirea societăţii, cari sunt pilde de iubire, jertfă şi neţărmuit patriotism. Const. C. Pop.-Taşcă. SCRISO RI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — Humuleştii lui Creangă. atul lui moş-Creangă acuma e despărţirea a IV-a a. urbei Târgul-Neamţului, civilizaţia de mahala îl cucereşte destul de repede şi în curând nime pe acele locuri nu-şi va mai aduce aminte că odinioară umblau pe acolo, pe uliţi înguste, umbrite de arbori,, români în strae albe, că se încingeau hori cu chiuituri năzdrăvane, că în nopţi de toamnă veselia şi gluma şi cântecele flăcăilor şi fetelor curgeau în şezători ca unda limpe-dei Ozana, pe malurile căreia hoinărea odată, îndemult tare,, băiatul Ionică, nepotul bătrânului David Creangă ; în curând şi cei câţiva bătrâni rămaşi, cari au fost tovarăşi copilăriei scriitorului, vor încrucişa mâinile pe piept şi vor cere ertare pentru lungul drum al veşniciei; şi’n curând un călător curios, trecând peste podul râului care spală necurăţeniile târgului, se va opri în loc şi se va întrebă: unde să fi fost satul acela de oameni harnici şi gospodari,, satul de răzeşi? pe ce uliţi cântau în vreme flăcăii ţinân-du-se de după cap — Astă noapte, pe răcoare Cânta o privighetoare Cu glasul de fată mare...? Poezia multor lucruri din ţara aceasta a plugarilor piere — şi numai Dumnezeu ştie dacă civilizaţie se poate numi năvala barbară care aşează pe curatul pământ al părinţilor noştri murdăria oraşelor, sărăcia unor mahalale de sălbatici, cuibul de molime, din cari curg în spre sate vânturi de boli sufleteşti şi de nenorocire. Trecui eri, în zi călduroasă de vară, peste podul Ozanei în lungul căreia, la vale, un sălaş de Ţigani căldărari îşi aşezase corturile, în undele căruia se zbâteau nenumăraţi danci negri, ca unşi cu catran de meşterul Chiorpec. Multe din cele vechi se mai cunosc în sat. Tovarăşii mai îmi arată casa în care sălăşlueşte azi o respectabilă preo- www.dacoromanica.ro ALBINA 11 teasă, tovarăşă de şcoală şi drăcii a lui Ion, acea care i-a răcnit la eşirea din biserică — după cumplita isbucnire spre cer a îngerului a strigat— x Turifiu falagunsu’ Câinii după dânsu’! Dincolo, uite trebue să fi fost vechea cărare prin grădini spre Ozana; — şcoala o fi fost ici, o fi fost colea, nu se mai ştie ; multe din cele ce au fost nu se ştie unde-s ; iar după biserică, pe uliţa cotită, «strada Ion Creangă» după cum îmi arată tabla de pe un zaplaz, se zăreşte şi casa copilăriei scriitorului. Zăpăesc câini la poartă, copii cu capul bălan fug să se ascundă după colţul păretelui, o femee tânără încă, se a-propie repede strigând la câini şi trăgând repede pe mâneci o polcuţă nouă, pentru musafiri. Cineva zice: «E nepoata lui Creangă.. » Nu-i tocmai frumoasă nepoata lui Creangă ; mă aşteptam par’că la altfel de nepoată. Zâmbind ne pofteşte în casă, apoi îşi întoarce ochii încruntaţi şi face semn copiilor să fugă dela colţul casei de după care îşi întind gâturile şi zgâesc ochi miraţi. «Uite, lămureşte învăţătorul; dumnealor sunt străini, şi trecând pe aici, prin Humuleşti, au dorit să vază şi casa asta... a lui Ion Creangă... — Da, da, răspunde cu pătrundere nevasta, bin«, cu plăcere, poftim în casă____Nu pe-aici, mă rog, pe dincoace, aşa... Ţibă, câine! — Da’ voi ce tot vă zgâiţi atâta? Hai, căraţi-vă mai repede de-aici...> Intrăm încet, privind cu cea mai mare luare-aminte în jurul nostru. O casă veche, bătrânească, foarte curată pe dinafară şi destul de încăpătoare pe dinlăuntru. In răcoarea odăii mari, luminoase, în care flori răspândesc o mirodenie uşoară, ne recomandăm. Stăpâna casei, dându-ne mâna, se recomandă şi ea cum se cuvine: «Sofia Grigoriu!..» Apoi ne roagă să şedem şi ne întreabă dacă ne e sete: «Să vă aduc o leacă de dulceaţă, apa rece... — Nu, mă rog, n’o să stăm tocmai mult, nu vă mai osteniţi ... — O cafea atunci... — Mulţumesc, nici cafea...» Ne uităm în jur la masa şi scaunele lustruite de târg, la canapea, la foteluri. vechi, dar foarte curate şi acoperite cu horbote, la garderobă, la cromolitografii, pe când gazda se uită şi ea destul de mulţumită în jur. «Vra să zică asta-i casa lui moş-Creangă...» www.dacoromanica.ro 12 ALBINA Simt în adevăr o mişcare sufletească, o căldură în piept, şi prin minte îmi trec multe icoane, multe vorbe şi întâmplări din Amintiri. «Casa nu s’a schimbat de loc? — Pe dinafară nu, zice gazda. .*. Da’ pe dinăuntru am schimbat... Cum eră să lăsăm aşa? Nu se puteâ ! Aici eră un horn mare, — am stricat şi am făcut sobă, am mai schimbat în cămara de dincolo, pe urmă am pus ferestre mari, uite, aşa frumos... Ştii, nu puteam să lăsăm aşa_______ Pe-a- tunci erau altfel de oameni, acuma sunt alte vremuri... — Şi lucrurile din casă sunt toate noi... — A da, desigur... Cum se puteâ să le păstrăm pe cele vechi?. . Am adus lucruri dela târg, acuma-i altfel, mai frumos... Înainte, dă, făceau şi bătrânii ce puteau... Numai casa am ţinut-o; a vrut într’un rând s’o cumpere cineva.... A fost vorbă... Ei, da noi ne-am gândit ca să n’o dăm; aşa, o antică veche e bine să nu se înstrăineze... — Da, e bine, zice cineva... Şi-i frumos... uite mobila, uite ferestre mari... Şi de partea asta o să schimbaţi ferestrele? — Da! cum nu?» zice cu cea mai mare grabă gazda. Da, în adevăr e frumos aşa, şi curat; răzaşul are ambiţie să aibă şi el casă ca ia târg; dar, vra să zică, casa lui Creangă nu mai este! Simt că mă cuprinde dezamăgirea, pe când gazda îşi dă toate silinţele să ne dovedească că nu numai târgoveţii ştiu să se poarte cu lumea cumsecade. Eşim încet prin lătratul câinilor, urmăriţi de ochii curioşi ai copiilor, privim încă odată casa, grădina, uliţa, în lung, împrejurimile până departe, pe zarea dealurilor, pornim îndărăt, în începutul de răcoare al asfinţitului. La o fântână cu cumpănă o fetiţă frumuşică cu ochi vioi scoate apă. Alăturea o straşină de adăpost şi o laiţă dede-supt. Ne oprim. Fetiţa, zâmbind, ne priveşte drept. «Intr’un rând, zice că a venit Creangă să mai petreacă pe-aici, zice învăţătorul tânăr, — să-şi vadă şi casa părinţilor; şi cum eşise odată la poartă, iacă vede nişte Români cari stăteau de vorbă la fântână... El îi ascultă... Şi din-tr’odată dă o ploiţă repede şi sfatul se sparge pe dată.... Chiar în ziua aceea Creangă a chemat un lemnar şi l-a pus să facă straşina şi laiţa... Ş’apoi veneau aşa pe sub seară săteni la fântână, se răcoreau şi stăteau la sfat... Şi cu ei, pe laiţă, de multe ori stătea şi scriitorul...- El se înţelegea bine cu dânşii... Ce om eră!... Şi-acuma îl mai ţin minte cu toţii...» Tăcuţi păşim încet pe uliţa liniştită şi mă gândesc la trecut. Viaţa copilăriei, a tinereţei, sfaturile încete cu acei pe cari aşa de bine, cu atâta pătrundere îi înţelesese, toate s’au dus, s’au cufundat în neştiut, — şi cu toate acestea n’au www.dacoromamca.ro ALBINA 13 murit, căci ca fantasme mute se întorc fiinţele vechi, ca lumini tresar icoanele altor zile ; o lum& întreagă, în tăcerea care s’a întins, în timpul care a încremenit, mă împresoară prin tremurarea de umbre a amurgului. O viaţă întreagă trece din nou, cu toate bucuriile şi darurile vieţii, — se'ntorc, se’ntorc zilele limpezi ale tinereţii, şi curg apoi spre viaţa de necazuri, de grele necazuri, amaruri şi restrişti, spre miile de amărăciuni săgetătoare ale lumii, pe care totuşi ţăranul Creangă le primea c’o glumă şi c’o hohotire de râs. Trec toate, şi din mormântul lui, ca să se mai răcorească, ca odinioară, vine omul amărît, orăşanul cu suflet greu, prin locurile dragi. ... Câteodată, când nu mai putea, pornea, săracul, într’o întinsoare şi se oprea aici... Se ducea să vadă feţele îmbătrânite ale prietenilor zilelor de lumină, colindă dintr’un capăt în altul satul lui care-i eră drag ca o tinereţe, ca o dragoste pierdută, după aceea lua lăutari şi cofe cu vin bun şi se urcă pe zările dealurilor... Acolo, sus, îi cântau lăutarii cu foc şi el, cu ai lui, trecea pe creste, privind ce pierduse pentru totdeauna... Cinsteâ cu cei din juru-i şi bea un pahar fără bucurie, pe când un meşter lăutar îi zicea domol şi cu tremur de s’auzeâ cântarea până’n vale, până la limpedea Ozană: Pasăre galbenâ’n cioc Râu mi-ai cântat de noroc!... Jliliail Sadoreami. Tatăl nostru. « Tatăl nostru, carele eşti in ceruri, sfinţcască-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în ceruri aşa şi pre pământ. Dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele şi ne iartă greşalele noastre, precum şi noi ertăm greşiţilor noştri. Nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Amin». Aceasta e rugăciunea pe care întreaga creştinătate o rosteşte zilnic. Dar tocmai, fiindcă e atât de obişnuită, fiindcă ne deprindem a o zice dimineaţa şi seara din cea mai fragedă copilărie, puţini îi adâncesc tot înţelesul: puţini stau o clipă s’o priceapă şi s’o urmeze măcar pe departe. La cei mai mulţi a ajuns o formă goală, o spun din datorie, cum spun «bună dimineaţa» ori «bună seara». De aceea credem că e bine, din când în când, să tâlmă- www.dacaramamca.ro 14 ALBINA cim norodului, şcolarilor şi nouă, ce a înţeles prin această rugăciune acel ca^e-a făcut-o. O rugăciune, ca şi o poezie, trebue să nu fie prea lungă şi să cuprindă într’insa cât mai mult bine şi frumos. A- ceastă însuşire o are «Tatăl nostru». > Intemeetorii religiei şi-au dat osteneala de-a face pe oameni mai buni, de a-i feri de molima patimilor şi a relelor de tot soiul, dăunătoare insului şi norodului. Pentru a ajunge la scop au căutat să-i sădească în inimă un ideal, bun, frumos şi mai pe sus de omenirea plină de greşale. Cuvintele: «Tatăl nostru carele eşti în ceruri» sunt pline de mult înţeles. Numind pe Dumnezeu, care înseamnă Binele şi Dreptatea desăvârşită, «tatăl nostru», al tuturora, înseamnă că noi, oamenii, ne socotim fii sufleteşti ai Binelui şi ai Dreptăţii desăvârşite. Prin aceasta ne îndatorăm a-i semăna în fapte, a nu ne abate dela poruncile lui, a urmă în toate calea cea dreaptă care duce la bine şi adevăr. Şi, după cum copiii s’aseamână cu părintele trupesc, tot astfel oamenii numind pe Dumnezeu părintele lor, se în-datoresc că vor căută a săvârşi fapte alese, ne luând în deşert numele lui, ci dându-şi osteneală, ca nişte fii adevăraţi, a se apropia de tatăl lor ceresc. «S/inţească-se numele tău, vie împărăţia ta» înseamnă . că-i cinstim numele şi că suntem dornici să vie şi pe pământ domnia Binelui şi-a Adevărului. Dar la acest Bine şi Adevăr desăvârşit trebue să ducă lucrurile oamenilor şi faptele noastre. Deci ne luăm îndatorirea de-a face să vie împărăţia binelui şi pe pământ. Rostind zilnic şi cu înţeles asemenea rugăciune ne îndatorăm mereu la aceasta. Sufletul omului e plin de apucături greşite şi numai a-vând mereu privirea aţintită asupra faptelor noastre, vom putea să înfrânăm toate îmboldirile vătămătoare nouă şi semenilor. Acest ţel are rugăciunea zisă dimineaţa, când mintea fiind odihnită, îndrumă în spre bine toată ziua ; seara zicând iarăşi rugăciunea din nou, ne dăm socoteală de faptele noastre spre a vedea, dacă ne-am ţinut ori nu de hotărîrea luată. Poate să pară multora neînsemnată această deprindere a sufletului; dar numai pe’ncetul şi prin asemenea câlău- www.dacoromamca.ro ALBINA 15 zire neîncetată ce pare mică, a ajuns omenirea să cunoască măcar cu vorba, binele şi adevărul. «Pâinea cea de toate zilele dă-ne o nouă astă2i». E o cerere prin care cercăm a alungă dela noi lăcomia nesăbuită, care aduce asupriri, nedreptăţi, rele şi tot telul de fără de legi. Lăcomia e începutul pieirei trupeşti şi sufleteşti, deci nu o vom putea-o înfrâna de ajuns niciodată. Omul muncitor şi cinstit se poate, deocamdată, mulţumi să-şi aibă pâinea zilnică şi nu cere dela tatăl ceresc lucruri cari duc la îmbuibare, la dislănţuirea patimilor trupeşti. In toate şi zilnic trebue să domnească înfrânarea şi cumpătarea, singurele prielnice trupului şi sufletului. «Şi ne iartă nouă greoaiele noastre precum si noi cr-tăm greşiţilor noştri». Aci se vede că noi, ca oameni ne-•desâvârşiţi adesea, fără de voia noastră păcătuim: facem greşeli în potriva noastră, cari ne primejduesc pe noi ; facem în potriva semenilor noştri j păcătuim în potriva dum-nezeirii, deci în potriva Binelui, Frumosului şi Adevărului. •Cunoscători deci de fiinţa noastră plecată spre greşeli, ne cerem ertare; dar, în acelaş timp, dăm o chezăşie, anume cerem ertare numai întru cât şi noi, cunoscători de slăbiciunea făpturii omeneşti, ertăm greşalele celor din jurul nostru. îndatorirea e aspră : să ne erte nouă cum ertăm .şi noi greşiţilor noştri ! Rugăciunea e mai mult decât o chezăşie, ea zice: cum ertăm greşiţilor noştri. Cel ce-a făcut rugăciunea ştie cât de rea e firea omului şi neindurată pentru greşalele altora. Deci vrea, ca la fiecare greşeală a semenilor cătră dânsul, să aibă în vedere că şi Dumnezeu îi va ertâ lui greşalele numai dacă iartă şi el. E deci o îmboldire la fiecare clipă ca omul să nu-şi dea frâu pornirilor crude împotriva celor cari-i greşesc. «Nu. ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel râu». E prea adevărat că răul cel mai mare pe lume e ispita, puntea pe care stăm mereu între rău şi bine. Qmul, prin firea lui, e plecat spre rău, căci e lacom şi râvneşte la averea altuia, la munca altuia şi la dreptul altuia. Ispita îl face să fure, să făptuiască rele, să nedreptăţească şi chiar să ucidă pentru a-şi împlini poitele. Deci, când rugăciunea în-chee: «nu ne duce pre noi în ispită» e oarecum mărturisirea firei noastre slabe. Ne rugăm să fim feriţi de acest www.dacoromamca.ro 16 ALBINA rău, având înaintea ochilor icoana Binelui desăvârşit, ai cărui fii îndrăsnim a ne numi, de vreme ce îl socotim ca pe părintele nostru sufletesc. «Ci ne izbăveşte de cel râu». Zilnic deci, trebue să avem mintea aţintită spre Răul ce ne înconjoară ; mereu să fim cu pază spre a nu fi târîţi spre patimi, de oare ce răul e mai ades în noi în sine decât în afară de noi. Cu ochii minţei aţintiţi spre Bine, spre Frumos şi Adevăr, să ne silim în toate şi mereu a fi cât mai buni şi mai drepţi pentru că numai aşa ne vom puteâ numi fii tatălui ceresc, care întrupează binele şi adevărul desăvârşit. «Amin» înseamnă «Aşa să fie». Cuvânt scurt, dar prin care ne legăm că tot ce se cuprinde în rugăciune, atât de scurtă,—spre a puteâ fi lesne rostită,—le vom ţineâ din fir în fir. In adevăr «Tatăl nostru» e scurt, dar cuprinde în el Binele, Adevărul, Iubirea aproapelui, însuşiri neapărat trebuitoare pentru fericirea şi înălţarea unui popor. Dacă fie • care din noi ar cercă zilnic să dea tot prisosul de bine ce e în stare a da ; dacă n’am fi lacomi nici nu ne-am crede în drept a săvârşi fapte de neertat 'şi să le şi gândim chiar; într’un cuvânt, dacă faptele fiecărui din noi ar avea ca ţintă binele şi adevărul, atunci, pe fiece zi ne-am apropia tot mai mult de domnia Binelui, cerută zădarnic de atâtea sute de ani de milioane şi milioane de oameni. Iată de ce nu trebue numai să rostim cuvintele, ci să le pricepem, să le pătrundem şi să ne îndrumăm faptele după dânsele. Rugăciunea să fie cârmuitoarea faptelor noastre nu o rostire goală, la a cărei înţeles mai nu ne gândim. Altfel rugăciunile cele mai pline de rost ajung, în gura mulţimei, ca un descântec vechiu şi nepriceput in gura vrăjitorului. Datoria celor luminaţi e de a lumină şi pe alţii. . Beţivul la dentist. — Nu fii, omule,aşâ fricos. Cum dai din ochi, îţi scot măseaua. In urmă bei vre-o trei păhărele de coniac şi îţi trece. — Ce zici, doctore? N’ar fi mai bine să le beau înainte?... www.dacarotnamca.ro ALBINA 17 Cinstea sau numele bun. unt multe bunurile vieţii, care pot să facă pe om mulţumit în lumea aceasta. De pildă : sănătatea, frumuseţea, învăţătura, bogăţia şi altele Printre acestea trebue să numărăm şi cinstea sau numele bun. Ba putem zice că acesta din urmă este mai de preţ decât toate celelalte bunuri din lume. Şi aceasta pentru cuvântul cî nici un om —fie cât de sănătos, de frumos, de învăţat sau de bogat — nu poate să se simtă mulţumit în viaţă, dacă este rău văzut şi despre-ţuit de alţii, dacă nu are şi un nume bun printre semenii săi, Cinstea şi numele bun se câştigă prin fapte bune şi frutnoase| Faptele rele, dimpotrivă: aduc omului necinste, îl fac să aibă un nume rău printre ceilalţi oameni. Şi viaţa cu toate bunurile ei nu are nici un farmec, nici un preţ, pentru cine şi-a pierdut cinstea. Uitaţi vă la cei ce-şi petrec zilele săvârşind fapte bune, miluind pe săraci, ocrotindnd pe orfani, ajutând pe cei eăzuţi în nenorocire, aducând jertfe pentru binele obştesc. Cu câtă cinste e pomenit numele lor de către ţoţi! Şi când merg undeva, cu cât drag priveşte toată lumea în calea lor! Ce fericiţi' sunt ei! .. Uitaţi-vă şi la nenorocitul, care prin fapte rele (cum sunt: minciuna, beţia, hoţia şi altele) şi-a pierdut cinstea, şi-a câştigat un nume rău printre semenii săi. Lui îi vine greu a-şi scoate capul în lume. Iar când nevoia îl scoate câteodată din casă, oamenii îl arată cu degetul, îl privesc cu dispreţ, şi mulţi îşi întorc capul ca să nu dea ochi cu el. Ce grea, ce nesuferită trebue să-i fie viaţa! Vrei dar, iubite cititor, să fii totdeauna mulţumit, — pe cât poate să fie de mulţumit omul în viaţa aceasta uneori plină de amaruri?.. Fereşte-te de www.dacoromanica.ro 18 ALBINA tot ce ar putea să-ţi aducă necinste şi dispreţ din partea semenilor tăi. Nu căută mulţumirea numai în avere şi în plăceri deşarte, care te înjosesc. Caut-o, pe cât te îngădue puterile, mai mult în făptuiri de bine care să te înalţe în ochii tăi şi ai altora. Se poate întâmplă ca faptele tale bune să fie rău înţelese, să nu fie recunoscute ca bune de oamenii ce te înconjoară, sau de o parte din ei; cu alte cuvinte: să faci bine şi să-ţi auzi rău. Aceasta să nu te descurajeze însă, şi să nu te abată de loc din calea cea bună. A şti că ai făcut bine, că eşti folositor semenilor tăi, satului, oraşului, ţării în care trăeşti, neamului din care faci parte : preţueşte — la urma urmelor — mai mult decât toată recunoştinţa lumei, decât toate bunurile şi măririle acestei vieţi. 1*. Dulfu. Costume vechi româneşti. > c/G~V S ăm în numărul de faţă alte două costume vechi < româneşti din aceeaşi colecţiune (1): unul este ggV moldovenesc din secolul XVII; altul, munte-nesc din secolul XVIII. Costumul din secolul XVII este influenţat de îmbrăcămintea poloneză. Pe deasupra rochiei brodate cu flori de aur şi de argint, este o mantie cu mâneci lungi despicate, întocmai ca mantalele bărbaţilor. Mijlocul eră încins cu un brâu închis prin două paftale împodobite cu pietre preţioase. In cap se purtă o căciuliţă cu pene subţiri prinsă printr’o pafta iarăşi cu pietre preţioase. Celălalt costum arată tot portul mantilei peste rochie: rochia e făcută din brocard de Veneţia, iar mantia de altă stofă veneţiană. Se deosebeşte de cea moldoveană prin mâneci, cari sunt scurte până la cot şi largi. Moda paftalelor bogate urmează şi în secolul acesta, ca şi portul inelelor şi altor giu-vaericale. 1 (1) Vezi No. 52 din anul IX. www.dacarcmaaica.ro Costume de Doamne din trecut Costum din Muntenia, veacul XVIII. Costum din Moldova, veaoul XVII. 20 ALBINA Capul se acoperiâ cu un işlic, care dădea figurii o înfăţişare mai puţin bărbătească decât dădea portul câciuliţei poloneze. Starea agricolă a României la finele lunei Septemvrie 1906 st. n- Timpul secetos şi în mare parte călduros din primele două zeci de zile ale acestei luni, deşi prielnic ajungerei la deplină maturitate a porumburilor şi strugurilor, a împiedecat însă facerea arăturilor şi semănăturilor de toamnă. Porumburile au folosit mult de acest timp, căci s’au uscat bine, mai ales cele semănate mai din vreme, cari au început a fi culese în mare parte a ţărei încă din a doua jumătate a lunei, iar soiurile timpurii chiar de la începutul ei. Culesul lor, deşi cam întrerupt de ploile, răcelile, lapoviţa şi brumele din ultimele zile se urmează cu stăruinţă în toată ţara. Producţiunea porumburilor este cât se poate de mulţumitoare în cantitate şi în calitate mai în toată Muntenia, în Dobrogea şi în Moldoa de sus. In partea centrală şi de jos a Moldovei şi în multe localităţi din districtele R.-Sărat şi Brăila, porumburile sunt slabe din cauza prea puţinelor ploi sau a secetei din cursul verei: cele timpurii vor da în aceste regiuni o producţiune mijlocie, iar cele târzii foarte mică sau mai de loc. Treeratul cerealelor a continuat şi în această lună şi sunt multe părţi unde încă nu s’a terminat. Sfeclele de zahăr şi cele de nutreţ au început a se culege din a doua jumătate a lunei; producţiunea lor e cât se poate de bună, afară de unele regiuni din Moldova de jos, unde din cauza lipsei de ploi ele au rămas cam mici. Viile slabe din cauză că au fost atacate de peronospora; ele au rod mai mult în podgoriile din Moldova şi în partea din acele din Muntenia unde au fost replantate şi bine îngrijite; în restul \ ţărei şi mai ales în părţile de câmpie n’au de loc struguri, căci s’au uscat şi au căzut încă din timpul verei. Culesul lor a început în a doua jumătate a lunei, dând o producţiune mică şi un vin de o calitate nu tocmai satistăcătoare. Bruma şi îngheţul din ultimele zile au pârlit cu totul frunzele dela viţă şi a atacat strugurii cari nu erau încă copţi. Tutunurile s’au recoltat şi uscat pretutindeni în cele mai bune condiţiuni, dând în toată ţara o producţiune satisfăcătoare. Pâşunele şi izlazurile au avut iarbă îndestulătoare în vestul Munteniei, în Moldova de sus şi în regiunea deluroasă unde ploile au fost mai dese; în restul ţăreiînsă ele s'au ros şi s’au uscat încă din luna precedentă, aşa că vitele mai nu găseau ce să pască şi începuseră a suferi ; după ploile din ultima decadă iarba a www.dacaromanica.ro ALBINA 21 început a da din nou şi în aceste din urmă părţi ale ţărei. Miriştele au avut însă destulă iarbă şi mohoare. Zarzavaturi sunt în abundanţă; ele au fost atacate de brumele şi îngheţurile din urmă. Arături şi semănături de toamnă au continuat în tot cursul lunei, deşi ele au mers foarte greu, de oarece pământul eră uscat. In Muntenia şi în Dobrogea, unde a plouat mai mult atât în lunile precedente cât şi în cursul acesteia, arăturile s’au făcut mai cu înlesnire cu deosebire după ploile din ultima decadă, când parte din semănături au şi răsărit. Grâul şi rapiţa semănate după ploile din August sunt bine înrădăcinate şi mult desvoltate. In Moldova şi în estul Munteniei pământul fiind prea uscat s’au lăcut până acum puţine arături şi semănături de toamnă şi aceste nu tocmai în bune condiţiuni, pământul fiind cam bulgăros; în multe părţi sămânţa încă n’a răsărit. Ploile din această lună şi acele dela începutul lunei Octomvrie de şi satisfăcătoare în Muntenia şi în Dobrogea, au fost toarte puţine în Moldova unde lipsa lor se simte foarte mult. Frunzele arborilor auînceputsă cadă mai ales după îngheţurile din ultimele zile ale lunei. _________________ St. C. Hepites. Statistica populaţiunii rurale. Serviciul statisticei generale din ministerul domeniilor a întocmit statistica mişcărei populaţiunei din comunele rurale, în cusul lunei Martie 1906. Din această statistică se constată că s’au născut 22.632 inşi, din cari 11.626 băeţi şi 11.006 fete; numărul morţilor în această lună a fost de 13.651, dintre cari 7.084 bărbaţi şi 6.567 femei; rezultă un excedent la naşteri de 8.981. In epoca corespunzătoare a anulni trecut, excedentul naşterilor a fost numai de 3.106, ceeace arată o creştere la naşteri de 5.875 persoane. Cum Să scăpăm de şoareci? Prindem un şoarece, îl înmuiem până în gât în catran şi îi dăm drumul. Toţi şoarecii vor părăsi culcuşul lor şi se vor duce în altă parte. www.daconMnamca.ro ALBINA HI, HAI MURGULE Cântec popular vechiu (1)- Andantino. Cules de Calistrat Popărescu. A S> 0 - '0 . :—— — — i w — tinZIZŢ : / : ' ?"V ? V " — —1— — - dimin........ p Mă cuprinse un dor de-acasă, hi, hai murgule! De-o fi dor dela nevastă, Să las pe murgul să pască Hi, hai murgule! 3) Hi, hai, hai murgule, hai! De-o fi dor dela copii, Să pui şeaua şi să mâi. Hi hai murgule! De-o fi dorul dela tată, Să mâi calul să-l fac apă. . . 4) Hi, hai, hai murgule, hai! • De-o fi dorul dela mumă, Să mâi calul să-l fac spumă. Hi, hai murgule! (bis). (.1 Aii7.it dt'lu M. Pt-llian, institutor la Calafat, jud. Ii.lj. www.dacoromanica.ro ALBINA 2» Vinul de mere şi de pere (Cidrul). in mere şi din pere se poate face o băutură asemănătoare cu vinul, căreia i se zice < cidru», sau mai obişnuit vin de mere or vin de pere. Această băutură sănătoasă şi răcoritoare este prea puţin răspândită la noi. In alte ţări cum sunt de pildă: Elveţia, Franţa, Germania, Englitera, e’tc., este cu prisosinţă întrebuinţată, atât la masă, cât şi peste zi. Ba în Franţa i s’a mai dat numele şi de laptele bătrâneţelor, fiind considerată ca o băutură întăritoare şi dătătoare de zile celor bătrâni. Se poate vorbi de cidru mai cu seamă acum, când urîcioasa filoxeră a prăpădit viile, vestite odinioară, şi când poporul îşi caută mulţumirea în băuturi atât de vătămătoare ca: basamacul, ţuica şi vinul falsificat. Cidrul, ijine pregătit şi mai ales bine păstrat, poate ţine prea bine locul unui vin mai slab, de pildă cum ar fi cel de Greaca,, de Copăceni, de Dealul Mare ori de Huşi. In ţara noastră, oricine poate să aibă pe lângă casă un butoiaş.de cidru, fiindcă pometurile sunt destul de răspândite. Şi cu cât vor fi mai felurite soiurile de mere ori de pere, cu atât mai deosebite vor fi şi calităţile de cidru, adică unele mai bune decât altele. Un cidru făcut din mere dulci este o băutură apoasă, care ţine puţină vreme ; din potrivă, cel făcut din mere amare, pădureţe chiar, este mai gros şi mai tare. Din merele acre se scoate un cidru îmbelşugat, dar de calitate mijlocie. Când însă se amestecă toate soiurile de mere se capătă un cidru bun, care n’are cusururile vreunuia din ele. Dar şi aci trebue să spunem ceva : dacă se ia o parte de mere dulci şi două părţi de mere amare, se capătă un cidru care va ţine mult; dacă din potrivă se pune două părţi de mere dulci şi o parte de mere amare ne pomenim cu un cidru care ţine puţin ; cu alte cuvinte, ca să nu stricăm paralele, trebue să ne grăbim ca să-l bem. Unii mai aleg merele şi perele şi după coloarea cojii. Aşâ, merele cu coaja albă dau un cidru nu tocmai de lăudat, pe când cele cu coaja închisă şi mai sgrunţuroasă la pipăit dau un cidru bun. înainte de a arătă cum se face această băutură, cred folositor să spun şi câteva cuvinte privitoare la culesul poamelor pentru cidru. Se culeg fructele coapte, pe un timp uscat, şi se pun sub un şopron bine aerisit. Acolo se lasă de obiceiu, cele văratice o săptămână, cele tomnatice şi iernatice vre-o 2—3 săptămâni. In acest chip, poamele pierd din apă, se mai înfrăgezesc, şi capătă un miros plăcut. După ce a trecut acest timp, luăm poamele, le spălăm ca să se cureţe de praf şi de noroiu,şi le sdrobim într’o piuă, cu ajutorul unui pisălog (maiu) de lemn ori cu o maşină anumită. Se lasă apoi să stea vre-o 24 ceasuri în tocitori şi pe urmă se pun la teasc. Dacă voim să scoatem un cidru tare, avem grijă să nu le stoarcem prea mult. Ne iese însă un cidru mai subţire şi mai slab, dacă stoarcem cât mai mult şi mai adăogăm şi apă. Cidrului de vânzare i se poate pune de obiceiu 10—15 litri de www.dacoromanica.ro 24 ALBINA apă la suta de kilograme de mere tescuite. Mustirea se poate face şi de două ori, punând şi a doua oară apă. Astfel se dobândeşte un cidru cu desăvârşire slab. Acesta se poate amestecă şi cu cel scos mai înainte. Mustul de mere se adună într’o tocitoare deschisă sau într’un butoiu curat, care se lasă la o căldură de 10—15 grade. El fierbe (fermentează) timp de patru până la şase săptămâni, iar pe deasupra lui se prinde o pojghiţă de boştină. Vinul făcut din poame văratice se lasă pe drojdie mai mult timp şi apoi se trage în alte vase. Un mijloc bun pentru grăbirea fierberii mustului este acela de a-i adăogâ ceva zahăr topit, în puţină zeamă încălzită. In timpul fierberii avem grijă ca vrana butoiului să stea deschisă, ca să iasă afară gazul numit acid carbonic, care se tot formează, iar butoiul va trebui să fie cât mai plin cu must. De obiceiu vinul de poame nu ţine multă vreme, fiind prea puţin spirtos; de aceea el se va bea în timpul toamnei. Când însă dorim să avem cidru şi peste an, atunci trebue să punem în must, mai înainte de a fierbe, 10—12 kilograme de zahăr la suta de litri de must. Vinul se va face astfel foarte bun şi-l vom păstră mai mult timp. Când vinul de poame se turbură, ca să-l limpezim îi adăogărn câte 30 gr. lemn de catehu şi 20 grame tanin la suta de litri. Alte ori, vinul de poame se acreşte şi nu mai este aşa de gustos. De aceea e nevoe să-l ferim de aer, adică să-l ţinem închis după ce a fiert, iar înainte de băut să-i adăogăm ceva bicarbonat de sodă. Când cidrul este turbure, se pune din nou la fiert, adăogân-du-i 250 gr. de zahăr în cidru cald şi turnându-1 în vas. Apoi urmează pritocirea lui. S’au găsit leacuri şi pentru cazul când cidrul se îngroaşe, ori devine cleios. Atunci i se poate pune 6 grame de tanin la fiecare hectolitru. Unii mai pun şi câte 300 gr. alcool curat. Când însă se înnegreşte, se pune la aceeaş cantitate de cidru câte 250 grame de scoarţă de stejar şi 10 grame de acid tartric. Incheiu aceste rânduri cu observaţiunea că mustul este mai bun de băut după ce s’a limpezit şi s’a mai învechit. Get. CRONICA ŞTIINŢIFICA i s Privighetoarea. Fiind de o fire sălbatică, privighetoarea se retrage în locurile răcoroase foarte bine adăpostite şi foarte rare ori se arată privirilor noastre. Stu-fişurile, dumbrăvile, şi tufele dese, ce cresc pe ţărmurile apelor sunt locuinţele ei de predilecţie. Acolo www.dacaromamca.ro ALBINA 25 îşi aşează cuibul, fără multă grijă, totdeauna la o înălţime mică şi une ori chiar pe pământ. Ea presintă această particularitate şi anume: cântă nu numai ziua ci şi noaptea. De îndată însă ce se apropie cineva de ascunzătoarea ei, încetează numai decât. Privighitoarei îi place singurătatea. Ea soseşte singură fără să călătorească în societatea altor pasări. Pe la jumătatea lui August privighitoarea pleacă în Africa sau în Asia. eşi cartoful ca nutriment pentru oameni şi pentru vite WVm ar fi o hrană destul de bună, ieftină şi uşor de pre-gătit, totuşi este prea puţin în obiceiul sătenilor a se folosi de cartofi; însă până la o vreme s’au mai putut sătenii lipsi de cartofi, dar acum şi de acum înainte, ei trebue fără nici o întârziere, să semene pe ogoarele lor cartofi, cel puţin a treia parte din întinderea pe care până acum o semănau cu porumb, ţinând seama că : 1) Cartoful este nepăsător la secetă şi dacă în anul de tristă amint re —1904 — se semăni cartoful mai mult, se cumpără porumb mai puţin. 2) Cartoful trage din pământ mai puţină hrană decât porumbul şi grâul, deci sărăceşte pământul mai puţin. 3) Se produce în orice pământ oricât ar fi de sărac, numai să fie bine lucrat. Privighetoare. A. Vântul. Cultura cartofului. v. www.dacoronnanica.ro ALBINA 4) Aduce venituri de 3- 4 ori mai mult decât porumbul, de 2—3 ori mai mult decât grâul, mai mult decât prunii şi a-proape să se măsoare în venit cu via. Rodul cartofului totdeauna atârnă de pregătirea locului de semănat, şi cu cât locul va fi săpat sau arat mai adânc, cu atât mai mult apa va pătrunde în jos, şi va ţine umezeală în tot timpul verei, fiind do mult folos cartofului. Pe pământurile nisipoase rodeşte cartoful foarte bine; iar pe pământurile legate sau clisoase rodeşte cartoful tot aşa de bine, cu coudiţiunea ca aceste pământuri să fie arate din toamnă, cel puţin de 25 cm. pentru ca până primăvara să se frăgezească şi mărunţească bine şi apa să aibă unde îşi face loc în jos, (strecurându-se uşor în pământul arat toamna), pentru ca să nu băltească peste ogor primăvara, fiind mult stricăcioasă. Pe un pământ de tot uscat cartoful este ameninţat câte odată de boale şi pe asemenea pământuri lângă lujerii cartofului să se facă mici adâncituri, pentru ca apa din ploi şi rouă să se poată trage şi să pătrundă în cuib. Cartofii, cu cât sunt de felul lor mai mari, cu atât mai mult pretind ca pământul să fie înfoiat sau afânat şi nu se poate ajunge la un asemenea pământ, decât printr’o arătură adâncă făcută toamna şi primăvara, bine grăpat. Pe locurile gunoite cu gnnoiu proaspăt, nu este bine să se semene cartofi, pentru că în acest gunoiu sunt multe mucegaiuri care s’ar puteâ prinde de cartofi şi pe lângă că ar fi vătămător sănătăţii celor ce s'ar hrăni cu ei, s’ar strică şi cartofii prea uşor; însă gunoiul putrezit bine este priincios cartofului. Pe acelaş loc se pot mai mulţi ani de-arândul semănâ cartofi, când pământul este gras ori gunoit şi se pot semănâ după orice bucată. Congresul artelor industriale si al meseriilor. La 25 Septemvrie trecut s’a deschis la congresul învăţământului artelor şi al meseriilor, în localul Universităţii din Bucureşti. Cuvântarea de deschidere a rostit-o d-1 dr. Hurmuzescu, secretar general al Ministerului de Instrucţie. D-sa a arătat ce mare avânt au luat şcoalele de meserii la noi, dând ca exemplu pavilionul dela expoziţia naţională al şcoa-lelor de meserii şi cum părinţii au început să-şi îndrepteze copiii spre meserii, iar nu numai spre funcţiunile publice. D-nii Alimăneşteanu, inginer, şi Marin Alexandrescu, directorul Bursei muncii, au arătat pericolul ce-1 aduc mărfurile străine pe pieţele noastre şi înmulţirea străinilor cari au pus mâna pe comerţul şi industria ţării, şi au cerut ca să se îndru- Gh. Manolescu-Yâleea. www.dacoromanica.ro ALBINA 27 meze tineretul către industrii şi meserii şi să se unească toţi pentru ridicarea ţării pe cale economică. In aceeaşi direcţiune a vorbit şi d-1 N. Moisescu, profesor, care a făcut o comunicare privitoare la şcoalele de ucenici obligatorii şi a dat ca pildă de urmat pe cele din Germania. Aceeaş propunere o face şi d-1 architect Burcuş, care cere şcoala de ucenici pentru învăţă mântui meseriilor. La deschiderea congresului s’a dat o telegramă M. S. Regelui, în semn de respect, de iubire şi devotament către Tron şi Dinastie. Cu prilejul ţinerii acestui congres, d-1 I. Kalinderu, proclamat preşedintele de onoare al congresului, a rostit o însemnată cu vântare, în care luând exemple culese din Ungaria cu privire la meserii, ucenici şi meseriaşi, cere ca asemenea măsuri să se îa şi la noi. Tot în această direcţie se poate lucră dând legi pentru ocrotirea muncitorilor în fabrici şi ateliere, ajutoare în cazuri de accidente şi la bătrâneţe, pentru înfiinţarea de aşezăminte care să favorizeze îmbrăţişarea meseriilor. La congresul acesta s’au făcut multe propuneri bune, privitoare la ridicarea meseriilor şi a învăţământului lor. Elevii şcoalei de comerţ din Braşov la Bticureşti. Un număr de 96 elevi ai şcoalei de comerţ din Braşov, sub conducerea directorului şcoalei, d-1 A Vlaicu şi a câtorva profesori, au sosit zilele acestea în Capitală. La gară au fost întâmpinaţi de elevii şcoalei comerciale de gr. II de directorul şi profesorii acestei şcoale. Elevii braşoveni au vizitat expoziţia şi au făcut şi o excursiuue la Constanţa. Deschiderea Teatrului Naţional din Bucureşti. La 23 Septemvrie s’a deschis stagiunea Teatrului Naţional din Bucureşti cu o legendă istorică Despod-Vodă a lui Vasile Alec-sandri. Pregătirile militare ale Turciei. Veşti din Macedonia spun, că Turcia mobilizează în cea mai mare’ grabă «redilii», pe cari îi trimite la graniţa principatului bulgar. --------------------- LICIT ATIUNI j La 5 Octomvrie 1906, ora 10 dimineaţa, se va ţine la Eforiea Spitalelor civile din Bucureşti, Bulevardul Elisabeta No. 3, licitaţie publică •cu oferte închise, pentru vânzarea spre exploatare a pădurilor notate mai jos. Vânzarea se face cu condiţiunile generale publicate în «Monitorul Oficial» No. 108 din 10 August 1906 şi în baza regulamentului de licitaţii publicate în «Monitorul oficial» No. 6 din 9 Aprilie 1906: «Judeţul Argeş». — Şase parchete din pădurea Rociu, garanţie provizorie este de lei 1.500. Vânzarea se va face în bloc. Estiinaţia lei 29.396; 3.280 arbori din pădurea Fedeleşoiu-Runcu, seria I Valea Rea. Garanţia provizorie este de lei 1.000 Vânzarea se face pe arbore. Estimaţia este ■de lei 2, bani 30 de arbore; 6.002 arbori din pădurea Fedeleşoiu-Runcu, seria II Valea satului. Garanţia provizorie este de lei 1.000; Vânzarea se face pe arbore. Estimaţia este de lei 3, bani 60 arborele; 1.010 arbori din pădurea Cornetul. Garanţia provizorie este de lei 1.000. Vânzarea pe arbore. Estimaţia este de lei 15 arborele; 1.028 arbori din pădurea Toae.a-Grebla-Groşi. Garanţia provizorie este de lei 2.000. Vânza www.dacoromanica.ro 28 ALBINA rea pe arbore. Estimaţia este de lei 13 arborele; 4.750 arbori din pădurea Vâmeşoaia. Garanţia provizorie este de lei 4.000. Vânzarea pe arbore. Estimaţia este de lei 8, bani 60 arborele. «Judeţul Dâmboviţa»..— 686 arbori din pădurea Coeoşu. Garanţie provizorie lei 300. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 1 460; Patru zăvoaie de pe malul Argeşului din moşia Gâiseni. Garanţia provizorie lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 7.530; Cimi parchete din pădurea Gliineşli. Garanţie provizorie lei 1.000. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 605 bani 20 hectarul. «Judeţul Ilfov». — Cinci parchete din pădurea Pantelimon. Garanţie provizorie lei 3.000. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 968 bani 80 hec. ♦Judeţul Ialomiţa». — O porţiune din zăvoiul Cârnuleasa. Garanţie provizorie lei 1.000. Vânzarea în bloc. Estimaţia 3.060 lei. «Judeţul Prahova». — 3.100 arbori din pădurea Negraşu-Fundurile şi Treisteni. Garanţie provizorie lei 400. Vânzarea în bloc. Estimaţia Iei 8.194; 2.106 arbori din pădurea Cazacu. Garanţie provizorie lei 500. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 9.293; 2.108 arbori din pădurea Ceauşoaia. Garanţie provizorie lei 600. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 10.160; Două parchete din pădurea Sărari. Garanţia provizorie Iei 500. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 357 hectarul; Două parchete din pădurea Crângul lui Bot (Târgşor). Garanţia provizorie lei 1.000. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 14.119; 2.120 arbori din pădurea Mâneciurile (Şchiuleşti). Garanţie provizorie lei 800. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 13.383. «Judeţul Romanaţi». — 1.006 arbori din pădurea Morunglavul, seria I Fusendrea. Garanţie provizorie lei 300 care va rămâne definitivă. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 1007; 2.382 arbori din pădurea Morungla-vu), seria II Bărăşti. Garanţie provizorie lei 300 care va rămâne definitivă. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 2.832 bani 20; 1.220 arbori din pădurea Morunglavul seria III Ghioşani. Garanţia provizorie lei 300 care va rămâne definitivă. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 1.279. Pentru aceşti arbori se va ţine licitaţie şi Ia reşedinţa circumscripţiei I silvică din corn. Morunglavul tot în aceeaşi zi şi oră. «Judeţul RâmnicuSărat». — Un parchet din pădurea de salcie Măxi-neni-Corvu la punctul Rusu şi Pârâu. Garanţia provizorie lei 250. Vânzarea în bloc. Estimaţia lei 3.316. Tot în aceeaşi zi se va ţine licitaţie şi la com. Corbu. «Judeţul Vlaşca». — Cinci parchete din pădurea Duşani. Garanţia provizorie lei 1.500. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 315 bani 40 hectarul; Cinci parchete din pădurea Bucşani. Garanţia provizorie lei 1.500. Vânzarea pe hectar. Estimaţia lei 700 hectarul. Condiţiunile speciale pentru aceste păduri se pot vedea la reşedinţa circumscripţiunei I Morunglavul pentru arborii din pădurea Morunglavul seriile Fusendrea, Bărăşti şi Ghioşani; la primăria comunei Corbu, jud. R-Sărat, pentru pădurea Măxineni-Corbu şi Ia serviciul Domenial secţia silvică a Eforiei spitalelor civile din Bucureşti în toate zilele de lucru între orele 8—1 p. m. Art. 72—83 din legea comptabilitâţii publice sunt aplicabile. Supra oferte nu se primesc. Ofertele vor fi redactate conform modelului de mai jos : OFERTĂ Subsemnatul .............domiciliat in . ... sunt amator a lua în exploatare........ din pădurea...............situată în Judeţul . . . . . . publicată a se vinde spre exploatare prin Monitorul Oficial No... din..............şi ofer lei.............. . pe.......... Declar că am deplină cunoştinţă de condiţiunile generale şi speciale de exploatare a acestor......... şi mă obligă a le respectă........... Depun odată cu aceasta şi Iei. . . . In.................garanţie provizorie prescrisă de condiţiunile speciale. Semnătura, -----=>S>$>®c3<§o=------ www.dacoromanica.ro „STEAU A“ Societatea »Steaua» are de scop a lucră pentrc întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-luetice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este do cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faol a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot *-dresa d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Knlinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomiliiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, fonst. Bana, profesor secundar, fost inspector şco iar. — Membrii: Petre Gârbovlceaim, fost Administrator al Casei Sf Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Diwitrescu Procople, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Tl&descu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Diin. Ceeropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimâneşteann, inginer de mine; Preotul econom Conat. loaescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Ioan Candiani (Ocolna-Romanaţi), 2 lei; N. Gbenădescu (Ocolna-Ro-manaţi), 2 lei; I. Ciurescu (Ocolna-Romanaţil, 2 lei; Gh. Yardescu (0-colna-Romanaţi), 2 lei; Marin Ionescu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Petre Ungă (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Klain Laioş (Ocolna-Romanaţi), 2 lei; Aciem Tima (Ocolna-Romanaţi), 2 lei; Ioan R. Popescu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Ilie Dragoş (Ocolna-Romanaţi) 1 leu; Tudor Işichi (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Ioan Gh. Radovici (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Gh. Muşuroi (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Grigore Sârbu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Costaclie Mutuleasa (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; llie D. Ciucă (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Dumitru Badea (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Tudor Vie-reanu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Marin Neleapcă (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Marin Dina Văduva (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Ion Cocoş mic (Ocolna-Romanaţi), I leu; Ion Cocoş mare (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Fleancu Ion (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Dulca Ion (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Marin Stolea (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Nicolae Roman (Ocolna-Romanaţi), l leu; Dumitru R. Bunciu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Stan FI. Barbu (Ocolna-Romauaţi), 1 leu; Dumitru I. Popa (Ocolna-Romanaţi), 1 leu ; Tudor Cioacă (Ocolna-Romanaţil, 1 leu; Ioan I. Băbălan (Ocolna-Romanaţi), I leu; Constantin D. Z. Buradă (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Nicolae Bunciu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Dumitru Predescu (Ocolna-Roir anaţi), 1 leu; Florea Pârcălabii (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Gh. Bălaşa (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Marin Stan Nucă (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Toma Stan Istrate (0:olna Romanaţi), 1 leu; Andrei D. Pârşcoveanu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu; Ion D. Pârşcoveanu (Ocolna-Romanaţi), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 1.710; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 10.316 lei şi 40 bani. (Va urma în numărul viitor). www.dacoromanica.ro tfib m M a Jjh^^q -