No. 40 2 Iulie 1906. Anul IX • .. ~1 TA POPULARA COMITETUL I)E REDACŢIE P. Gârfcoviceanu A P. Dulfn G. Coşbuo G-ral P. V. Năsturel N. Nicolaescu Gr. Teodossiu G. Adamescu C. C. Pop.-Taşcă I. Otescu Redacţia 9. — Bucureşti. LICITAŢIUNI In ziua de 8 Iulie 1906, ora 10*.. a. m„ se va ţine la Eforie, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru darea în între- prindere a: 1) Reparaţia casei de arendaş, devizul de lei................ 3.839,45 2) Un pătul dublu cu magazie » » .............14.160,55 Total......... 18.000,00 ce urmează a se face pe moşia Drăcşani din judeţul Teleorman. — Idem pentru darea în întreprindere a: 11 Una casă de arendaş, devizul de1 lei..................'. . 4289.17 2) Un pătul de bucate » » ..................2.411.48 Total .... 6 700,65 ce urmează a se construi pe moşia Perii-Râioşi, Căzăneşti-Gărdeşti, din judeţul Teleorman. — Idem pentru darea în întreprindere a construirei uneî magazii de bucate pe proprietatea Răteşti din judeţul Argeş, devizul fiind în sumă de lei 5.233,26. Supra oferte şi oferte condiţionate nu se primesc Condiţiunile, planurile şi devizele se pot vedea la Serv. Domenial al Eforiei, secţia Bunurilor, în zilele de lucru între orele 10'/,—12Vs a m. D-nii concurenţi spre a putea luă parte la licitaţie vor trebui să depună ca garanţie provizorie lei 5% din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţie. — La 10 Iulie 1906 orele 10 a. m., pentru lucrările de reparaţiuni generale de întreţinere la Spitalul Colentina care după d viz se redică la suma de lei 7.257,26. Concurenţii vor prezentă acte în regulă, cu cari vor probă că sunt înscrişi cu patenta de antreprenori de lucrări publice. — La 12 Iulie 1906 orele 10 a. m., pentru procurarea a 60.000 kilogr. ovăz şi 95.000 kilogr. fân, necesare în exerciţiul 1906—1907. — La 15 Iulie "1906 orele 10 a. ui,, se va ţine a Il-a licitaţiune la Eforie, pentru 90 stânjeni cubi sau 720 steri lemne de foc, necesare spitalului Ploeşti în exerciţiul 1900—1907. Garanţia provizorie e de 5%, iar definitivă va fi de 10%. Licitaţiunele se vor ţine în conformitate cu art. 72—83 din legea corn-ptabilităţii generale a Statului. Caetele de sarcini se pot vedea la Cancelaria Eforiei, în orice zi şi oră de lucru. Rugăm pe abonaţii noştri rămaşi in urmă cu plata abonamentului să se grăbească a-I trimite, Le-am făcut cunoscut de mai multe ori timpul pe care dătoresc si regretăm că trebue să revenim. ADMINISTRAŢIA. da Stinjaţi Cititori, --------•• — Răspândiţi revista „Albina“ în cercul cunoştinţelor D-voastră. ]E www.dacoromanica.ro Anul IX. No. 40. 2 Iulie 1906. Albina Revistă Sncic ă populară Abonamentul în ţarâ pe an > > 9 6 Pentru anuneiuri l leu în strâin. pe an lei 8 ..........15 bani te, 5 bani cuvântul. se ard. SUMARUL : Soflu NSdejde, Duşmanii şi prietenii noştri (Omizile).—Moş-Neagu, Persia.—Maior S. Leontc, Mâncarea poamelor necoapte —8. Teodorcsen-Klrlleanu, Norocul celor trei fete (poveste).— Elena M. Demetrcscu, Şcoala de menaj externă din Bucureşti. — llnuo Itauiiiu». Sfat pentru apărarea vitelor de muşte.—Rr. Irimia Popesc», Grajdul.—Oh. A. Hârtia se distruge. —Dela Corod, Societatea pentru învăţătura poporului român din Bucureşti cu şcoalele ei, 1866— 1906.—Cronica Săptămânii. — De ce albeşte pârul. — Brutarul şi Brânzarul.—înştiinţare.— Apel.—Mulţumiri. Sfiituri : Pâstrarea pomilor găunoşi. Ilustraţii!»!: Cmn călătorea M. S. Regele în trecut.—Vizita M. S. Regelui Carol I la mănăstirea St. Gheorglie din Pârscov, jud. Buzău, 1868.—AA. LL. RR. Principii Carol şi Nicolae şi Principesele Elisabeta şi Maria. Duşmanii şi prietenii noştri. Omizile. Am vorbit şi în a't an despre pagubele ce aduc omizile şi felul cum se pot stârpi. Cu toate astea, trebue multă stăruinţă pân’ ce oamenii să aducă la îndeplinire chiar ce i spre lolosul lor. In multe judeţe, cum de pildă în al Sucevei, Buzăului, Do-rohoiului şi’n altele, omizile au nimicit ca un pârjol foile şi florile pomilor. Sătenii noştri prea sunt lăsători, de aceea trebuea, din vreme, şi mereu arătată primejdia şi povăţuiţi ce să facă, nu numai în potriva omizilor cenuşii, dar şi în a altor duşmani ai pomilor şi ai pădurilor. Drept că foarte primejdioase sunt omizile cenuşii, cari se pre-lac în fluturi albi. Astea sunt grozav de mâncăcioase şi nu pier de cel mai mare frig. In unii ani e cu adevărat jale să vezi cum pustiesc pometele şi pădurile. Pomii, primăvara, sunt podoabă şi bucurie prin verdeaţa frunzelor şi frumuseţea florilor, rămân ca arşi, după ce i-a umplut omida. Anul acesta în mai multe judeţe, aproape în toată ţara, e jale şi pagubă pe oameni din pricina acestor gângănii. In judeţul Suceava sunt sate ca Râdăşenii, unde oamenii prind de pe poame www.dacaromanica.ro 1070 ALBINA zeci de mii de lei. Anul acesta, se zice, că nu vor avea roadă nici de poftă! Tot aşa s’a întâmplat în unele sate din judeţul Dorohoiu, cum e bunăoară în Dersca. Asemenea în Muntenia unde sunt livezile de pruni, cu cari se fac negoţ mare, omizile au nimicit tot. De bună seamă peste toată ţara vor fi pagube de milioane. Şi toate aceste pagube s’ar fi putut împiedeca, dar, din pricina neştiinţei şi a lenei, nu s’a făcut nimic. Cu părere de rău va trebui să bănuim autorităţilor că n’au iost destul de stăruitoare să facă pe oameni să cureţe pomii, după cum porunceşte legea. Legea dela 1868 zice : Art. 94. — Consiliile generale şi consiliile comunale vor lua măsurile cele mai nemerite, dând şi recompense spre distrugerea animalelor vătămătoare vitelor şi a animalelor şi insectelor vătămătoare holdelor şi recoltelor. Art. 95. — Consilierii comunali ce vor neîngriji aplicarea acelor măsuri şi regulamente, se vor pedepsi cu amendă dela 10—15 lei. Art. 96. — Toţi proprietarii, arendaşii, chiriaşii şi toţi acei ce posed în numele său sazi al altuia, sunt datori ca până la 1 Martie al fiecărui an să pue de-a curăţî de omizi copacii ce se vor afla în curţile şi grădinile lor. Art. 97.— Crăcite şi frunzile cu omizi ce se vor aduna şi se vor arde în locuri unde nu va fi putinţă de-a comunica focul la copaci, câmpuri, case şi alte namestii. Vedem dară că legea e bună şi că legiuitorul s’a îngrijit să găsească leac împotriva lenei şi îndărătniciei. Vorba e numai ca tocmai cei însărcinaţi cu împlinirea ei să-şi facă datoria pentru binele obştesc. Cum că omizile negre sunt stricătoare pomilor ştiu şi copii. Atunci de ce se lasă oamenii învinşi de nişte dobitoace, pe cari le pot nimici cu puţină muncă? Omizile sunt pacoste adevărată împotriva cărora trebue ca obştea întreagă să se lupte ; căci în zădar ar curăţa unul, doi, ori zece, dacă nu vor curăţi toţi, fiind că jivinele vin din grădină în grădină şi rod tot. Omizile după ce rod bine, ajung la vremea când se prefac în fluturi. Aceştia pe la sfârşitul verei pun ouă, din cari es îndată omizi. Rod cât rod şi acestea şi pe urmă se învălesc în nişte pânze cenuşii în cari petrec vremea iernei nemişcate, nepâsân-du-le nici de cel mai mare ger. Primăvara se deşteaptă din a-morţeală şi încep a roade frunzele, mugurii, vârfurile crengilor şi chiar bobocii. Astea sunt omizile cele mai obicinuite, pe cari cu toţii le cunoaştem. Fluturii din ouăle cărora es ele, au aripele cele patru albe ca neaua, iar partea de jos a pântecului e cafenie cu un smocuşor de peri roşcaţi ruginiţi. Omizile însăşi sunt negre păroase, cu pete roşe. Numele acestor fluturi e Liparis chrysorrhea. Legea le-a avut în deosebi pe dânsele în vedere, deşi de altfel vorbeşte de toate gângăniile vătămătoare pometelor. www.dacoromanica.ro ALBINA 1071 Din cele spuse se vede că n'ajunge să curăţim de omizi tocmai în Martie şi că e bine de curăţit chiar de cu toamnă, îndată ce dă frigul, pânzele, în cari stau omizile. Primăvara să facem altă curăţire, ca să nu rămâe de loc, fiindcă ori cât de puţine ar rămânea e un rău, căci un singur fluture pune sute de ouă. Culegerea se poate face c’o scară şi cu foarfeci mari, dar mai lesne e c’o prăjină lungă în vârful căreia se află legată o cră-cană mică, fie de lemn, fie de fier. Trebue puţină deprindere şi cu înlesnire prindem crenguţa, pe care se află cuibul de omizi, o îndoim în loc şi creanga se rupe numai decât, o coborîm jos şi apucăm alta. Lucrul e lesne. De obiceiu cuiburile sunt făcute pe crenguţele tinere. Omida e destul de iscusită ca să aleagă locul, unde dau frunzele mai curând. Intr’o livadă mare trebue luaţi pomii cu regulă şi însemnaţi cei curăţaţi, ca nu cumva să rămâe vreunul cu omidă. La acest lucru băeţii şi fetele merg •cu plăcere, numai trebue cineva mai în vârstă, care să vază să cureţe cu deamănuntul. Treaba aceasta se poate face îndată ce se ia zăpada, în vreme când nu e încă nici un lucru la câmp. Această curăţire trebue făcută pretutindeni, căci omizile vin din loc în loc, iar fluturii pun ouă de se înmulţesc. Afară de omida obicinuită mai sunt încă destule altele, de cari e şi mai greu , ajunsese la socoteala că ţara nosstră ar putea câştiga cam la cinci-zeci milioane de franci pe an de pe urma fructelor şi că acel proprietar după 3 ani de îndemn cu răbdare şi caznă amară, a isbutit să deprindă pe ţăranii de pe moşia lui să se ocupe cu pomâritul şi să nu mai bată pomii cu prăjina când culeg fructele, să nu-i mai scuture pentru a cădea fructele pe jos, din care pricină es bătute şi vatămă rădăcina copacului; să nu mai rupă poamele de crude, să cureţe pomii de omizi primăvara, să cureţe ramurile uscate, să nu ?nai lege vitele de pomi, să sădească un pom în locul unuia care s’a uscat şi astfel să prindă gustul de câştig, culegând fructele încet cu mâna din pom pe care să le ducă la târg. Dacă vom isbuti să ne facem la loc livezile de odinioară şi dacă vom mai deprinde pe toată gospodina a’şi semăna verdeţuri pe un peticei de pământ din jurul casei, la sigur că pe lângă câştigul casei ţăranului'vor pleca şi străinii cari vremelnic năvălesc în ţară numai pentru a suge din pământul nostru, a ne lua paralele pe verdeţuri şi a pleca cu punga plină de aur. Şi le e bine de tot iarna şi nu se milogesc la stat când n’au recoltă de porumb. Maior S.flLeonte. ---—■■■ www.dacoraniamca.ro 1080 ALBINA Norocul celor trei fete. P OYESTE Era odată un om straşnic de chiabur, care avea trei fete gos-podăroase şi ele, si vrednice de neamul lor. Fetelor le venise vremea măritişului şi curgeau la peţitori fel de fel şi din toate părţile. Părinţii se ţineau pe sus, unele fete şi mai hâtre se arătau. Iacă două din fete s’au măritat cu nişte flăcăi bogaţi, după cum vruse părinţii şi le eră cheful lor; pe lângă chiaburia ginerilor a mai turnat şi socrul său în carne grasă. Mai rămăsese fata cea mezină, care era fire aşezată, cu rân-duială şi blândă. Ii vin ş’aceştia peţitori tot într’ales, că la zestre mare şi fată bună, cine nu s’aruncă la noroc ? Dar fata, făcea marafeturi, că-şi alesese tocmai unul sărac, dar voinic, frumos şi harnic de n’aveâ păreche; dar ce folos că nu eră de viţă, adică de neam bun, ceeace căutau părinţii şi se potrivea cu starea şi faima lor. Părinţii nici nu-1 sufereau, fata, nu şi nu, c’acela-i place, şi-i sufletul ei, de altul nici nu vrea să ştie, măcar să fi fost cu stea de aur în frunte. Ş’a prins să tânjească, fata, să nu-i tihnească mâncarea, somnul, nu-i mai plăcea nimic şi fugea de lume ca o sălbăteciune. Bătrânii s’au făcut că nu pricep, socotind c’aşa-s fumurile dragostei, dar când au văzut că treaba se’ngroaşă şi fata nu-şi mai vine în oară, i-au făcut cheful; dar cum? Nu i-au dat nici o sdreanţă din strae, nici o coadă de vită, nimic, nimic din zestre, decât ce-a fost pe dânsa şi le-a făcut un bordeiu în marginea satului. Fata nu era de loc scârbită că avea încredere’n bărbat şi nădejde pe braţele şi mintea ei, că vor trăi mulţumiţi. Fiecare fată trăia acum la gospodăria ei, săracă, îmbelşugată, cum era, rămânând părinţii singuri singurei. După ce-a mai trecut multă vreme, pe moşneag îl pălise dor de fete. Tu babă, haidem pe la fete, să vedem cum le-a fost partea şi norocul, — Hai, moşnege. Ş-au luat-o la drum amândoi. Fata cea mai mare era avană după avere, veşnic era învăluită cu gospodăria ; el asemenea eră, încât unul făcea încolo după A o treabă, celălalt în altă parte după altă treabă, şi aşa li se trecea vremea, fără să mai aibă un ceas de hodină ori să piardă vremea de taifas, chiar între dânşii. Milostenie, praznice ori să dea mai des pela biserică, nu cam apucau şi nu-i prea lăsă inima lor sgârcită şi hrăpariţă. Când au ajuns moşnegii la fata cea mare, au dat peste slugi. — Cine sunteţi ? — Am venit să vedem fata şi ginerile, că ni s’a făcut dor de ei. Slugile s’au dus ş’au spus stăpânei. — Primiţi-i cu voi în bucătărie şi ce-ţi mânca voi li-ţi da şi lor. Când au auzit răspunsul fetei, le plesniâ obrazul de ruşine, ca şi când le-ar fi dat palme. Dar au răbdat, că n’au avut încotro şi a doua zi au pornit fără să dea ochi cu fata ori s’o întrebe ce face, cum se împacă cu traiul şi să-şi potolească dorul văzând’o, că era din trupul lor. www.dacarcmaiiica.ro ALBINA 1081 Baba îngrijorată şi de celelalte fete se gândi la Dumnezeu : — Când ar fi ferit Cel de sus pe cele 2 fete, de mintea cea zăludă. Fata cea mijlocie erâ şi ea bogată, dar ce folos că o temea bărbatu-său şi din toată nimica ocări, sfezi, bătăi, ca pe hoţi. Şi când au sosit bătrânii, în casa lor erâ un liuet ş’un tărăboi, de-ţi’ părea că’i în iad, nu casă de gospodar cu tihnă şi linişte. Mojnegii auzind urgia ceea, au cercat să intre în casă, dar uşa erâ încuiată. Se lipesc de fereastră... şi ce li se arată ochilor? Fata, legată cu cozile de grindă, şi el—blestematul—o ocărâ; o batjocoriâ, o băteâ şi-şi făceâ râsul cel mai măre de dânsa, fără nici o ruşine, că nu-1 întreceâ nici un ţigan. Bieţii părinţi înlemniseră, muţise, şi ceeace mai simţeau şi vedeu erau şiroaele de lăcrămi ce le curgeau din belşug..... Aici au fost primiţi, dar nu tocmai cu bucurie, după cele ce se întâmplase. Şi bieţii bătrâni, cum puteau să mănânce din plăcintele şi alevencile lor, când nu le eşeâ din cap grozăviile văzute cu ochii ? Cum să beâ vinul lor, când li se puse în gât un nod, care nu-i lăsă să mai grăiască două-trei vorbe ?.. . A treia zi s’au dus la fata cea mai mică, care erâ săracă de tot, şi când s’a apropiat de căsuţa lor, văd pe fata cu grebla în spate şi pe ginere-său cu coasa, veneau dela lucru. Când ajung părinţii în ogradă, numai ce-i aud grăind : — Ce-om mâncâ în astă seară, drăguţă ? — Ce să mâncăm ? Guriţă ! — Cu ce să mai mâncăm guriţa ? — Tot cu guriţă ? — Şi nevasta a pus de a făcut un puiuţ de mămăligă, că aveau numai un pumn de făină, şi-a fiert şi un ou. La mâncare, nevasta ţineâ oul şi luâ întâiu bărbatul din ou şi pe urmă ea, şi tot aşâ până l-au gătit. —> Mulţumesc lui D-zeu c’am mâncat de ne-am săturat, îi dă nevasta. Bătrânii care se uitase prin crăpătura uşei, dau buzna peste ei. Fata îndată ’i-a cuprins de gât şi din pupături nu-i mai slăbeâ pe amândoi, întrebându-i: ce fac, cum o mai duc; dacă mai stau pe la dânşii; cum au venit; mă rog un potop de întrebări care de care mai drăgăstoase şi pline de cinste. — V’aş da ceva să mâncaţi, iţi fi flămânzi. — Ba nu drăguţă, nu ni-i foame. — Şi le-a prins a povesti cum au fost pe la surorile ei. — Dragii mei, nu vă doresc bogăţiile fetei mai mari, nu vă doresc tihna celeilalte, ferească sfântul; căci ceeace am văzut şi am simţit ne-au mâhnit peste măsură. Acum după ce am văzut că voi, care din pricina gurei lumei şi a nesocotinţei, aţi fost huliţi şi alungaţi din casa mea şi din lume, şi totuşi numai voi, aţi liniştit gândurile şi mângâiat bătrâneţele noastru. Vă fericesc şi vă doresc binecuvântarea Domnului, căci şi-a noastră va ii cu îndestulare şi din toată inima; făgăduindu-le zestrea cuvenită. — Vorba ceea: Decât îi întinge în unt Şi te’i uită în pământ. Mai bine-i întinge în sare Şi te-i uită în soare !. .. S Teodorescu Kirilcaiiu. www.dacoromamca.ro www.diCQFomamca.ro Vizita M. S, Rege'ui Carol I la mănăstirea . Gheorghe, din Părscov, judeţul Buzău, 1868. (După Bul. Armatei şi Marinei . ' . ' ; . . .. , ' ' ■ â. . _v' - • . o*-: i • - ' i (j ' • - -i '■ , fp . - j. . ' . : • V . • • k • . ...... ’ ' * A, a i.11. +3gm 1084 ALBINA Şcoala de menaj externă din Bucureşti. Acum 4 ani, când Ministerul Instrucţiei a înfiinţat această şcoală, mulţi se mirau văzând că statul creiază aşezăminte menite să creeze gospodine, şi le găsea de prisos, sub cuvânt că gospodăria nu se învaţă la şcoală ci în casa părintească. De bună seamă se află pretutindeni şi în mare număr gospodine destoinice cari n’au învăţat la şcoale de menaj. Simţul îngrijirii casei este născut în femeie şi are două mijloace spre a se pregăti: pilda altora şi încercările ei personale. Fata urmând lecţiile şi sfaturile mamei, muncind sub călăuzirea şi privegherea ei poate să înveţe tot ce-i este de folos ca să-şi îngrijească şi rostească casa. încercările ei personale folosesc de asemenea foarte mult, căci cu răbdare, stăruinţă şi bunăvoinţă, o femeie isbuteşte să ajungă o gospodină pricepută după un oarecare număr de ani. Insă pilda şi sfaturile mamelor bune gospodare nu sunt la îndemâna tuturor. Şi nu totdeauna o mamă are timpul, nici puterea, nici voinţa, nici chiar cunoştinţele şi practica trebuitoare spre a forma pe fiica sa. Pe de altă parte învăţătura prin exemplu se schimbă dela casă la casă. Aşa de pildă într’o familie se perindează din neam în neam deprinderile cele bune şi sănătoase cu privite la menaj. Intr’alte familii aceleaşi deprinderi sunt părăsite. Şi este foarte firesc ca lecţiile primite să nu dea totdeauna roadele aşteptate, căci unele fete se supun mai lesne disciplinei din şcoală decât disciplinei dulci din casa părintească. Astfel fiind, învăţătura metodică a gospodăriei, dată într’o şcoală de menaj se impune neapărat căci prin ajutohul ei se înlătură multe dibueli şi greşeli vătămătoare pentru bunul mers al unei gospodării. învăţământul sistematic al menajului are de scop de a pune la îndemâna fetelor deprinderile practice folositoare vieţii de familie, deprinderi ce alcătuesc ceeace am putea numi «ştiinţa menajului». Care este mănuchiul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestei ştiinţe a menajului? îndatoririle unei mame de familie în casa ei sunt nenumărate şi trebue să le ştie în mod raţional şi metodic. Grija ţinerii casei, pregătirea cu economie a bucatelor, facerea şi întreţinerea în bună stare a rufăriei şi a veştmintelor, spălatul, călcatul, scrobitul rufelor şi scoaterea petelor, — toate acestea cer o pregătire practică destul de serioasă. Insă nu e de ajuns ca viitoarea mamă de familie să fie o gospodară desăvârşită; trebue ca ea să se deosebească prin simţimântelo sale curate, printr’o judecată sănătoasă şi prin acele însuşiri ale inimei cari fac din femeie sufletul vetrei casnice. A deprinde deci pe fată cu toate îndeletnicirile ce fac podoaba femeii în sânul familiei; a altoi într’ânsa obiceiurile muncii, ale ordinei, ale curăţeniei şi economiei; a o face să înţeleagă cât de nobilă şi binefăcătoare este împlinirea acestor modeste datorii ale vieţii casnice; a cultiva pe cât va fi cu putinţă însuşirile spiritului ei şi a-’i forma caracterul şi inima, — iată mănunchiul de cunoştinţe ce se învaţă în şcoala de menaj. www.dacoramamca.ro ALBINA 1085 S’a zis de către unii că şcoalele de menaj nu ar fi de folos decât pentru fetele cu desăvârşire sărace, ca să intre apoi în serviciul caselor bogate. Obiecţiunea aceasta este cu totul lipsită de temeiu. Şcoala de menaj nu are de scop să producă numai servitoare, căci nimeni nu poate avea stăpânire asupra unei fete, ca să îmbrăţişeze cutare sau cutare meserie după terminarea scoalei. Fetele cu dare de mână trag mare folos învăţând la şcoala de menaj, pentru că atunci când ele se vor mărita vor şti să-şi administreze gospodăria, iar nu să o lase pe mâna servitorilor: aceştia văzând că stăpâna lor este neştiutoare şi neîndemânate-că ’i-ar derăpăna gospodăria. Fetelor cu mijloace modeste le este de asemenea folositoare şcoala de menaj, căci vor şti cum să-şi ţină singure casa, făi'ă ajutorul servitorilor. Fetelor sărace cari n’au ce gospodări la casa lor, le este de folos şcoala de menaj căci într’ânsa vor putea să înveţe cele trei îndemânări (bucătăria, croitoria casnică şi spălat-călcatul rufelor), care le va permite să aibă în societate o poziţie bine definită, câştigându-şi hrana în mod cinstit, adică intrând în serviciul caselor bogate, căci este mai de folos pentru dânsele să servească pe alţii decât să rămână trândave, pradă mizeriei şi a ispitelor de tot felul. Anul acesta şcoala a dat 7 absolvente cu certificat de aptitudine. Numărul restrâns al absolventelor provine din împrejurarea că la înfiinţarea şcoalei, acum 4 ani, se primise eleve multe, aşa că anul al 2-lea fiind puţine locuri în şcoală, nu se primise decât vre-o 10 eleve noui pentru complectareă numărului de 50 eleve din întreaga şcoală. Cumpănirea contigentului şcolar se va statornici abia în Septemvrie viitor când primindu-se încă 25 eleve noui, se va egaliza numărul reglementar. Cele 21 absolvente cu diplomă din anul trecut au reintrat cele mai multe în familiile lor, ducând cu dânsele deprinderile celor trei specialităţi învăţate în şcoală. Unele din ele sau măritat, altele au căpătat locuri pe la şcoli în ramura gospodăriei, iar 2 din ele, cari se distinsese la bucătărie ocupă în această şcoală, cu destulă pricepere, locul de maestră de bucătărie. Şcoala primeşte comande la câteşi-treile ateliere. Este liotărît ca dela Octomvrie viitor să se anexeze şi un mic restaurant unde să se poată dejuna, pe un preţ de 60—70 bani, servindu-se câte 2 feluri de mâncare şi câte o prăjitură economică. In privinţa comandelor ca mijloc de învăţământ practic, părerile sunt împărţite: unii pedagogi susţin că prin comande multe, şcolăriţele capătă deprindere, în virtutea principiului că făcând des acelaş lucru ajungi cu vremea să-l faci din ce în ce mai desăvârşit. Alţi pedagogi sunt de părere că comandele stăpânesc mersul normal şi treptat al învăţăturei, mai ales că comandele pot fi mereu de acelaş fel şi atunci şcolăriţele în loc să treacă întreaga materie practică prevăzută în program se deprind numai la un singur lucru. Părerea acestora este, după mine, cea mai bună ; căci nu tre-bue să avem în vedere venitul şcoalei ci mai vârtos propăşirea învăţăturei, propăşire care nu se poate căpăta decât dându-se www.dacoromanica.ro 1086 ALBINA băgare de seamă desfăşurării treptate şi metodice a programei analitice a şcoalei. Şcoalele de menaj sunt creaţiuni cu totul moderne. In Vur-temberg s’au înfiinţat ne lângă unele şcoale rurale şi cursuri pe bucătărie, iar mai târziu s’au introdus în şcoalele normale de învăţătoare câte un curs practic de menaj. In Baden s’au creiat încă din 1890 mai multe maestre ambulante de bucătărie. In Erfurt şi în Berlin funcţionează încă de mult şcoale normale de menaj şi şcoale de. bucătărie In Suedia s’au creiat de la 1889 mai multe şcoale de gospodărie, iar dela 1896 ori de câte ori se construesc şcoale primare de fete se clădeşte şi o clasă de bucătărie. In Londra funcţionează o şcoală normală de bucătărie şi cursuri obligatorii de menaj pe lângă multe şcoale primare. In Belgia sunt o mulţime de şcoale de gospodărie, iar în Elveţia şi Norvegia ele sunt răspândite în toate oraşele şi chiar satele. Şcoala de menaj externă din Bucureşti, este înfiinţată de Minister la 1902, în conformitate cu legea îuvăţământului profesional, cu menirea de a forma bune gospodine: Ea are 2 ani de cursuri şi apoi absolventele mai fac 8. luni de specializare într’unul din cele trei ateliere (bucătărie, croitorie şi călcătorie). Lucrările în ateliere se fac în orele de dimineaţă, iar după amiază sunt cursuri teoretice de economie-casnică, comptabilitate, igienă, lecturi folositoare şi compoziţiuni scrise în legătură cu vieaţa casnică. Se mai predă religia şi cântul. Vara elevele se ocupă cu grădina de legume şi cu cultura viermilor de mătase. t Ar fi de dorit ca autoritatea şcolară superioară să dea o des-voltare cât mai mare învăţământului gospodăriei înfiinţând şcoli de menaj în toate oraşele mari ale ţării. Prin răspândirea acestor şcoli se va face un mare serviciu educaţiei temeipice şi rodnice a fetelor noastre, căci va răspândi un învăţământ practic menit să abată tot mai mult pe fiicele noastre de la calea funcţio-narismului, spre cărarea cea sănătoasă a îndeletnicirilor casnice cea mai sfântă şi mai folositoare dintre îndeletnicirile femeei în societate. Elena M. Demetreseu ---- Sfat pentru apărarea vitelor de muşte. Se ştie de toţi cât de mult supără în timpnl verei muştele atât caii cât şi vitele cornute (mai ales muştele de cai şi mus-culiţele). Ele nu lasă aceste animale să se odihnească în linişte, nici a mânca atât in grajd cât şi la păşune In timpul verei mai ales, caii se bat grozav de muscă, isbind aproape continuu din toate picioarele ca să se apere de muscă, astfel că de unde în loc să odihnească în grajd sau la drumuri când sunt opriţi ca să răsufle, ei pierd puterile lor luptându-se cu muştele, cu atât mai mult dacă mai au şi coada retezată. De asemenea vitele cornute şi în deosebi taurii au mult a suferi din cauza muştelor, care se aşează în număr foarte mare pe grebăn unde nu poate ajunge vita cu coarnele sau coada. Pentru a apără animalele de muşte, s’a încercat a ţine graj„ www.dacoromanica.ro ALBINA 1087 durile întunecoase cu perdele la uşi şi la ferestre, lucru nepraclic căci chiar dacă n’ar ii nici o muscă în grajd, ele sunt aduse de afară cu caii care vin de pe un drum sau caii şi vitele care vin de la păşune; în afară de asta, în grajdul închis este prea mare căldură şi ventilaţia oprită, în cât mirosul atât de greu de suportat din urina de cai strică aerul pe care-1 respiră caii şi vatămă ochii. Acest procedeu de altfel nu foloseşte mult, dat fiind modul de evoluţiune al muştei calului. (Gastrophilus equi). Asupra acestei din urmă cestiuni nu insist în acest loc, întâi că nu intră în scopul pe care voesc a-1 atinge prin acest articol, care este a da un sfat practic şi popular, şi al doilea că această cestiune se găseşte destul de bine descrisă în ori-ce zoologie. O lungă practică mi-a dat mijlocul de a apără caii şi vitele cornute de aceşti oaspeţi aşâ de supărători şi de a da cailor mai ales, mijlocul de a putea mânca liniştit, precum şi odihna ce le este aşâ de trebuincioasă atât în grajd cât şi în timpul staţiunei la drum, când sunt opriţi pentru a răsufla. Am încercat în acest scop diferite substanţe, cestiunea preocu-pându-mă în deosebi, de oare-ce în literatura veterinară nu am găsit sub acest raport nici o indieaţiune specială. Din toate substanţele întrebuinţate, am obţinut rezultate în adevăr admirabile prin întrebuinţarea oleului empiromatic (Ol. corn de cerb crud). Modul do întrebuinţare este foarte simplu: din acest olei, se toarnă pe cârpă sau o bucată de vată, şi se unge calul de sub coadă până jos intre picioarele dinapoi, sub burtă, pe laturile şi faţa peptului, laturile gâtului şi spinare, trecând peste aceste părţi cu o cârpă muiată in acest olei, care nu vătămă câtuşi de puţin pielea, nu provoacă iritaţiuni sau ori-ce alt efect vătămător calului. Pentru vitele cornute se ung părţile unde de obiceiu se aşează muştele, anume greabănul şi spinarea. Nu trebue uns cu mult olei deodată, ci cu cârpa muiată bine se trece peste părţile corpului arătate mai sus şi se repetă aceste ungeri la câte 2 până la 3 zile. - Sudoarea nu spală complect acest olei, în cât chiar năduşind calul, oleiul se păstrează pe piele. Din cauza mirosului acestui olei, care nu-mi pare de loc neplăcut, fug muştele şi lasă animalele neturburate căci în adevăr nimic nu poate impresiona mai rău ca intrând într’un grajd, să se vadă caii bătând din cap şi coadă. Ca complectarea acestui mod de tratare, este recomandabil ca în lunile Fevruarie, Martie şi Aprilie să se administreze cailor câte 2 grame de acid arsenios, timp de 15 zile în grăunţe; iar gunoiul cailor în care se găsesc larvele muştelor să fie distrus prin ardere sau îngropare imediat ce se scoate din grajd, aruncându-se în groapă şi acoperindu-1 cu pământ, căci din larvele acestea sub influenţa căldurei se desvoltă musca calului. In modul acesta se scapă complect grajdul de muşte, pr*n ungerea cu oleiul sus arătat, se fereşte de aducerea de noi muşte din afară, de pe drumuri, păşune, în grajdul deja curăţat prin tratamentul cu arsenic; şi în mod vremelnic (pentru toată vara) de neliniştea ce produc aceste muşte. Oleiul empiromatic are avantagiul că este foarte eftin şi^nu www.dacoramanica.io 1088 ALBINA se trece mult pentru fie-care dată la unsul cailor; un chilograni ajunge pentru doi cai mai mult de o lună jumătate. Cred că prin acest mijloc foarte simplu şi eftin se aduce cel mai mare bine cailor şi vitelor cornute aşa de chinuite în timpul căldurilor din cauza muştelor; folos pe care-1 vor putea aprecia în destul numai aceia cari posedă cai şi vite. Kuşro Bauman. Medic veterinar primar al jud. Romanaţi G R A J D U L-l (!)• Şi pentrucă veni iar vorba de curăţenia şi primeneala aerului din grajd, să-mi daţi voie să vă povestesc o istorioară, pentru a vedeâ şi mai lămurit cât de bine face animalelor aerul şi curăţenia, istorioară pe care am citit’o şi eu prin alte cărţi. «Intr’un sat oarecare, din Franţa, un agricultor avea grajdul plin de vite; dar, dintre ele şi chiar dintre cele mai bune, mai frumoase, din când în când murea câte una, fără a şti de ce. Co se gândi el, puse vina pe un vecin care din pizmă, prin farmice ar fi răspândit moartea printre animalele sale, şi pentru a depărta fermecătoriile acelui răutăcios vecin, alergă la descântece şi rugăciuni. Orice făcea însă, era degeaba. Satana se ţinea bine şi lupta îndrăcit în contra descântecelor, şi moliftelor, care trebuia să-l puie pe goană. Vitele tot muriau! Dar cum, şi la ei, ca şi la noi este hotărît, în obiceiurile vrăjitoreşti, că făcătura unuia poate fi desfăcută, curăţită, sgornită prin farmecele unui alt vrăjitor mai închinat, mai puternic, ce să facă agricultorul nostru, se adresă şi el la un vrăjitor cu renume, despre care se dusese pomina în sat. Acest presupus mare stăpân peste duhurile rele, necurate, fu chemat la grajdul în chestiune. El intră în grajd serios, cu un aer grav, cam încruntat, ca şi cum ar fi voit ca numai de înfăţişarea lui să se sperie Cel blestemat. Intrat în grajd, după ce se uită în tavan, către podină, pe sub pântecele vitelor, ca şi cum ar fi urmărit a vedeâ, a da de diavolul prin vre-o parte, vre-un colţ al grajdului, se îndrep-tează apoi către pereţi, pe cari, în mai multe părţi, face nişte semne cabalistice, neînţelese, bolborosid mereu din gură. înainte de a eşî din grajd, porunci creştinului cu necaz, de a face mici deschizături în peretele grajdului, în locurile acelea unde el făcuse semnele lui cabalistice, pentrucă astfel să poată fugi spurcatul, ca şi cum uşa nu l’ar fi încăput. Agricultorul când a auzit cele ce i s’a spus, se credeâ pă- 1 (1) Vezi No. 39. www.dacoromamca.ro ALBINA 1089 călit,--se arătă nemulţumit, şi se gândea la vreun mijloc pentru a scăpă de el, a riu-i plăti. Dar în fine se hotărî şi sparse păreţii în dreptul unde însemnase vrăjitorul. Minunea se întâmplă, căci numai câteva zile trecu dela vrăjire şi facerea găurilor, şi o stare de îmbunătăţire simţitoare se arătă printre vitele din grajd, ceeace îl şi făcu pe sătean să-i piară necredinţa în lucrarea diavolească a fermecătorului. Acesta, mai dădu încă câtva timp, din când în când pe lângă grajd, ismenindu-se şi fasolindu-se în chipul arătat. Animalele se făcură bine. Isprava leacului drăcesc, a farmecului, în aceste împrejurări, ereâ dar nebănuită, toţi credea în el, când un om mai deştept din sat, venindu i la urechi despre cele întâmplate, a visitat şi el acel grajd şi şi-a dat seama despre cele ce se petrecuse. El desluşi chestiunea, lămurind pe ceilalţi săteni, că daca animalele muriau, aceasta se întâmplă din pricină că ele fiind prea multe în grajd, le lipsea aerul trebuincios resuflării, năbuşindu-seîncâ prin mirosul băligaru-lui şi udului. Că vrăjitorul, om deştept, şmecher, a priceput uşor pricina boleşniţei, a pus să se găurească păreţii grajdului ici şi colo, făcând astfel a se introduce cu înlesnire în el aer curat, sănătos, în locul acelui stricat, greoiu, bolnav de mainainte.» Moş Gheorghe, Bine ai făcut că ne-ai spus tânja asta d-le învăţător, căci mulţi dintre noi cred mult în farmeci, în ele şi alte alea. Creştinul se îmbolnăveşte sau îi merge rău, el, în loc să se caute a se îndreptă, apucă câmpii, mai ales fe-meele, pe cari le vezi pornind ba la baba Părăuţoaie, bala unchiaşul din satul cutare, care le toarnă la pahare, la fleacuri şi năzdrăvănii. învăţătorul. Neapărat că toţi ce umblă după farmece îşi pierd vremea de pomană. Oamenii ce se laudă cu vrăjitoriile lor sunt nişte înşălători deştepţi, cari profită de min-ţele slabe pentru a-şi umplea pungele, sporodindu-le la nimicuri la iscoade copilăreşti. Oricărui om îi merge bine când îşi îngrijeşte viaţa, locuind în case curate cu lumină şi aer destul, iar nu aşâ cum le au unii, murdare, fără ferestre, cu viţelul sau purcelul în tindă, în. cât când intri înăuntru te apucă un miros greu, nesuferit, o duhoare; când se hrăneşte cu mâncări potrivite şi se îmbracă cu haine curate; când îşi îngrijeşte corpul spălându-1 şi curăţindu-1; când nu-şi turbură mintea cu băutură. Şi când omul trăeşte în astfel de împrejurări, el este sănătos, casa lui este casă, copiii lui sunt zdreveni. Munca pentru el este o mulţumire sufletească, boala nu-şi poate face culcuş în căminul lui, necazui’ile şi alte suferinţe sunt trecătoare, el fiind în stare a luptă cu voinicie în contra lor, şi a le depărta. www.dacoromanica.ro ALBINA 1090 Dar, dela grajduri am sărit la fermece, termin dar cu grajdul, mai spunându-vă, că aşternutul cailor îl veţi schimbă cel puţin de trei ori pe săptămână. Dumineca viitoare, să fim sănătoşi, că vom mai vedea despre ce-om mai tăinui. Irimia Popescu. Medic-Veterinar. Hârtia se distruge. Fără îndoială că noi posedăm azi un număr foarte mic din scrierile făcute de cei vechi. Aci focul, dincolo apa, dincolo vre-o invazie barbară, peste tot a fost o pricină care a prăpădit din lucrările popoarelor apuse; iar această distrugere a fost înlesnită prin faptul că lipsa tiparului făcea peste putinţă reproducerea într’un mare număr de exemplare a fiecărei opere. Azi tipărim ; orice carte se poate deci înmulţi în zeci de mii de exemplare la fel. Şi zicem că ori câte ar distruge din ele diferitele împrejurări ale viitorului, tot au să se păstreze câteva... în vecii vecilor. Aşa zicem, aşa gândim cei mai mulţi. Iată însă că unii chimişti pretind că atât hârtia cât şi cerneala ce se întrebuinţează azi în tipografie şi în cancelarie sunt foarte trecătoare : cerneala se şterge cu vremea, iar hârtia se preface în pulbere. Deci nimic n’are să mai rămâie peste câteva sute de ani din volumele ce se depun în biblioteci şi din actele ce se aşează în arhive. Atunci vorba poetului latin Horaţiu, că cel ce scrie o carte de valoare îşi ridică sieşi un monument mai trainic decât unul de bronz, nu mai e adevărată. Atunci, precum omul nu e decât praf şi umbră, asemenea operele lui nu sunt decât praf şi umbră. Ce este de făcut? Negreşit că hârtia făcută din lemn care se distruge, cum zic chimiştii, are marea calitate de a fi eftină şi pentru răspândirea instrucţiei în popor eftinătatea hârtiei e o chestie foarte însemnată; deci nu ne putem gândi să întrebuin- www.dacoramamca.ro ALBINA 1091 AA. LL. RR. Principii Carol şi Nicolae şi Principesele Elisabeta şi Maria. ţăm foi de pergament pentru cărţi şi jurnale. S’a propus altceva. In unele ţări, tipografii trimit, din orice se tipăreşte, un număr de exemplare la diferite biblioteci. Dacă acele exemplare s'ar tipări pe o hârtie specială şi cu o cerneală specială, atunci chiar distru-gânclu-se restul exemplarelor aflate pe la particulari, operele nu s’ar pierde. Tot cam aşa ceva s’ar putea face şi pentru actele oficiale cari se socotesc mai importante în fiecare administraţie. Este o idee pe care o spunem celor în drept spre a se discuta. Gh. A. www.dacaromamca.ro 1092 ALBINA Societatea pentru învăţătura poporului român din Bucureşti cu şcoalele ei (1866—1906) de P. Gârboviceanu. La 8 Noemvrie anul acesta se împlinesc 40 de ani de existenţă a Societăţii pentru învăţătura poporului român. Cu acest prilej, Consiliul de administraţie al Societăţii, a hotărît să se întocmească şi să se publice o lucrare, cuprinzând istoricul acestei societăţi, din care să se poată vedea scopul societăţii, munca statornică depusă pentru îndeplinirea lui cum şi starea morală şi materială în care ea se găseşte astăzi. Cu această lucrare a fost însărcinat d-1 P. Gârboviceanu, directorul şcoalelor societăţii. Am înaintea mea volumul apărut, el este în format mare şi este împărţit în două părţi: Partea întâi, cuprinde istoricul societăţii şi al instituţiilor întreţinute de ea; se arată faptele bărbaţilor cari au luptat cu inima şi cu avutul lor pentru societate şi şcolile ei; se arată jertfele ce a făcut Societatea pentru a ajunge să aibă un „local, care întruneşte toate condiţiunile cerute de pedagogia modernă. Partea a doua, cuprinde acte, cuvântări, tablouri statistice, etc., cari lămuresc şi întăresc cele spuse în partea întâi. Afară de aceasta, cartea mai cuprinde 41 portrete şi vederi, începând cu portretele M. S. Regelui, protectorul Societăţii şi al A. S. Regale Principele Ferdinand, preşedintele de onoare al Societăţii, urmând portretele foştilor Preşidinţi ai consiliului de administraţie, foştilor directori ai şcolilor Societăţii, cum şi a diverselor persoane cari au făcut daruri Societăţi, apoi vederea vechiului local al şcoalei normale şi primare, cum şi al noului local. Faptul că o societate din iniţiativă particulară a putut să dăinuiască 40 de ani; că a strâns împrejurul ei pe cei mai de seamă bărbaţi ai neamului, cari au ajutat’o cu fapta şi cu cuvântul, trebuie să ne bucure mult, căci din el răsare semnul cel mai vădit de căldură sufletească pentru un ideal naţional. Scopul societăţii fiind de a răspândi lumina în popor, ea nu numai că a reuşit de a’l atinge, dar încă este aşezată pe nişte temelii atât de puternice în cât existenţa îi este asigurată pentru totdeauna. Este o fericire că odată cu prilejul de 40 ani de glorioasă Domnie a Regelui Carol, îşi serbează jubileul de 40 ani de viaţă şi o societate culturală, care stă cu cinste printre cele dintâiu aşezăminte culturale ale ţării. Societatea poate fi mândră de trecutul ca şi de prezentul său. întemeiată pe dragoste şi întărită neîncetat numai prin dragoste, şi-a aşezat temeinic rostul şi este pildă de muncă şi devotament pentru neam şi ţară. Ocrotită de M. S. Regele, bucurându-se de buna voinţă a tuturor oamenilor de bine, fără deosebire de vederi politice, s’a întărit din zi în zi şi şi-a pregătit un viitor temeinic. Membrii Societăţii, ca şi toţi ceice urmăresc progresele acestei societăţi, vor păstră d-lui Gârboviceanu o deosebită recunoştinţă, pentru munca ce a depus şi priceperea cu care a alcătuit această monografie, în care se oglindeşte o întreagă viaţă de devotament www.dacoromamca.ro ALBINA 1093 şi iubire de neam a fruntaşilor între fruntaşi ce au condus şi conduc destinele ei. Prin monografii de acest fel se pot vedea lipsurile ce sunt, ca şi câştigurile ce s’au realizat. îndrumarea spre iniţiativa privată trebuie să fie ţinta ori cărui bun Român. Când particularii se vor uni în gând şi în simţiri şi vor lucra în tovărăşie la răspândirea învăţăturii în popor, atunci vom fi siguri că România va trăi. Din citirea lucrării D-lui Gârboviceanu să vede râvna, dragostea şi focul sacru de care au fost încălzite inimile marilor bătrâni ce nu mai sunt, ca şi a acelor ce au mai rămas, pentru propăşirea şi luminarea neamului: Să ne fie pildă nouă celor de azi şi oglindă celor viitori. 'Dela Corod. Cronica Săptămânii- Schimbare de ministru. D-l Bădărău, ministru de Justiţie, dându-şi demisiunea din minister, in locul său a fost numit ca ministru D-l Greceanu, Ieşan, care a şi ocupat noul său post. Bustul lui Traian la T.-Severin. La T.-Severin s’a dezvelit de puţină vreme bustul împăratului roman Traian. Monumentul care este lucrat din pieatră de Deva are o înălţime de 7 metri şi a costat vre-o 15 mii de lei. Bancă română la Salonic. Banca română din Salonic a fost constituită la Bucureşti cu numele de «Banca de credit şi depuneri», societate anonimă pe acţiuni. Capitalul social e deocamdată de un milion, diu care 700.000 lei subscrişi de banca Marmorosch et Blank şi 200.000 de d-nii Mauriciu Blank şi Jean Cantacuzino. Sediul băncii e la Bucureşti şi Salonic. Din consiliul de administraţie fac parte d-nii J. Cantacuzino, M. Blank, dr. Leonte, Ph. Weiss şi Mehmed Capadji. Societate pentru asigurarea vitelor. In comuna Topoloveni, din judeţul Muscel s’a întemeiat o societate pentru asigurarea vitelor sătenilor din plasa Podgoria împotriva morţii şi a accidentelor. Foloasele unei asemenea societăţi fiind foarte însemnate, urăm ca ea să ajungă la cea mai deplină organizare şi izbândă şi să găsească pretudindeni imitatori. Din Ziarul ..Basarabia". In No. 9 de Duminecă 25 Iunie al ziarului românesc Basarabia, care se tipăreşte în Chişinău se publică o scurtă notiţă biografică asupra lui’ Vasile Alexandri, însoţită de un rezumat al scrierilor marelui nostru poet. Se mai, publică şi frumoasa Doină a lui Eminescu < Dela Nistru până la Tisa . Se ştie că ziarul acesta este scris pentru Românii din Basarabia în româneşte şi cu litere slavone, amestecate cu latine. www.dacoromanica.ro 1094 ALBINA Deciziune privitoare la monedele de 1, 2, 5, 10, 20 bani. La 1 Iulie a. c., se vor retrage din circulaţie monedele de a-ramă a 5 şi 10 bani, care dela această dată nu vor mai avea nici un preţ. Pentru monedele de nikel de 10 bani negăurite s’a dat un termen până la 31 August a. c., în care timp ele se vor putea plăti sau schimbă fără nici un scăzământ, la toate casele Statului. Dela 1 Septemvrie, toate aceste monede vor fi scoase din circulaţie definitiv, nerămânând decât monedele de nichel găurite şi, dintre cele negăurite, provizoriu numai cele de 5 şi 20 bani. Noile monede de nikel, găurite de 20 bani s’au şi pus în circulaţie. Monedele de aramă de 1 şi 2 bani nu vor fi retrase din circulaţie. Noui crime în Macedonia. Ministru de externe a fost înştiinţat despre următoarele noui crime săvârşite de antarţii greci: George Nazarie, bătrân fruntaş din Magarov, socrul directorului şcoalei române din localitate, a fost ucis de un agent grec. La Vlalio-Clisura, a fost ucis Aromânul Ioga, tatăl dragomanului nostru dela Constantinopol. In sfârşit, la Huma (districtul Gevgelei) vr’o 15 români au fost asasinaţi de o bandă grecească. Printre-victime se găsesc trei efori din comuna Huma, precum şi mai mulţi copii. Sunt bănueli că numărul celor ucişi e cu mult mai mare. Dăm azi o listă primită arătând numele nenorociţilor ucişi. Vani Smilcu, în vârstă de 40 ani; Taşcu Ion, 19 ani; Mitrea Minea şi Stoian Anastase, în vîrstă de câte 13 ani, Ion Mitrea, 12 ani; Coli Vani şi Train Petca, în vîrstă de câte 10 ani. De ce alloeş+e părul9 De ce albeşte părul? — Pentrucă îmbătrâneşti! Acesta e răspunsul care se dă de obiceiu; trebuie să mărturisim însă că asemenea răspuns nu răs-jmnde de loc la întrebare. învăţaţii se ocupă cu lucrul acesta şi de curând profesorul Meşnicof din Paris a comunicat Academiei de ştiinţe cercetările sale în privinţa albirii părului. El crede că în perii noştri se află un fel de mici celule cari absorb şi distrug coloarea, începând dela vârful firului spre rădăcină. S’a observat la microscop că un fir de păr alb păstrează coloarea primitivă mai mult spre rădăcină, iar spre vârf este alb. www.dacoramanica.ro ALBINA 1095 Aceste elemente vii cari distrug coloarea părului au fost numite de dr. Meşnicof cromofagi, adică mâncători de coloare. Cunoscându-se deci cauza care face părul să albească, nu s’ar puteâ găsi şi un mijloc de a vindeca această boală a părului? întrebarea asta desigur vine în minte la mulţi, mai ales că mulţi şi multe cheltuesc o sumă de bani pe boiele de păr ca să le arate mai tineri ori mai tinere. Eu găsesc că nu ne-ar folosi la nimic să ne arătăm tineri la păr când suntem bătrâni; dar trebuie să nu ascund că doctorul Meşnicof a propus un mijloc de a împiedecă acţiunea mâncătorilor de coloare. Ştiţi care ? Să-i pui la o căldură de peste 60°. Cum? Cu un fier încălzit în foc pe care să-l apropii de păr... numai să bagi de seamă să nu te pârleşti, ----=>S>6@)tS<â<=- BruL+a.ria.1 şi brânzarul. Un brutar din ţara.:. dintr’o ţară oarecare. . . avea obiceiu să cumpere în fiecare zi untul de care avea nevoie, dela un brânzar din apropiere, care era clientul lui. Observând că de obiceu bucata de unt pe care o plătiâ drept un «chilogram», este mai mică, s’a plâns unui comisar, care s’a dus să facă cercetare la faţa locului. — Ai cântar ? întrebă comisarul pe brânzar. — Negreşit... — Dar greutăţi ai? — Nu. — Atunci cum cântăreşti untul? — Foarte simplu; pâinele pe cari le vinde vecinul meu sunt de un chilogram. Pui deci o pâine în cântar şi în partea cealaltă unt şi dau astfel... un chilogram — Brutarul a retras plângerea. ——*«•** ---------- www.dacoromanica.ro 1096 ALBINA înştiinţări. Se aduce la cunoştinţa generală, că numărul locurilor vacante la şcoala normală a Societăţii pentru învăţătura Poporului Român din Bucureşti este de 43; din care 33 pentru clasa I, iar 10 pentru clasa IV. _ Cererile de înscriere la concurs ale aspiranţilor se vor adresă direcţiunii şcoalei cel mai târziu până la 31 August a c. şi va fi însoţite de următoarele acte: J) Extractul de naştere, prin care să se constate câ aspirantul are vârsta între 13—15 ani împliniţi, iar pentru clasa IV să nu treacă peste 19 ani. 2) Certificatul de vaccină. 3) Certificatul de absolvirea cursului primar, iar pentru clasa IV, diploma de capacitate a gimnaziului. 4) Certificatul Primării locale că este fiu de Român. 5» Certificat de bună purtare dela şcoala unde a făcut cursurile. Direcţiunea şcoalei poate acordă dispense în plus până la 0 luni, în minus nu se acordă. Se aduce la cunoştinţa tuturor că se scoate din licitaţie publică Moşia Mâneciurile din judeţul Prahova, publicată în «Monitorul Oficial» No. 52 din 1906. A. ZF> E r. Subsemnatul, preot paroh din corn. găneasa, jud. Romanaţi, rog călduros pe toţi domnii autori de cărţi, editori şi alţi oameni de bine, să binevoiască a trimete din operile ce au, câte un exemplar, pentru biblioteca parochiei «Găneasa», bibliotecă, care are un foarte mic număr de cărţi. Mulţumindu-le de mai nainte li se face cunoscut că, numele acelor onorate persoane va fi date publicităţii şi trecute în inventariul bisericei cu operile donate şi apoi pomenite la sfintele slujbe. Preot-paroh, D HVXiHăilescu. Găneasn-Romanaţi. MULŢUMIŞI D-nul Panaite Băncilă, învăţător pensionar, a dăruit pentru biblioteca şcoalei «Vasile Grigorescu Econom», căt. Petia,com. Pleşeşti, jud. Suceava cărţi în valoare de 60 lei. Subsemnatul îi aduc mulţumiri pentru darul făcut. Diriginte, Cleonic Citu. r-r* ^ w w w ■W-V V V V — Acela care are o mie de prieteni n’are nici unul la drum; şi acela, care are un vrăjmaş, îl va întâlni pretutindeni. — Lumea fără prieteni e un pustiu, viaţa e o singurătate amărîtă. — Ce nu ştiu nu mă încălzeşte. l ± ^ ± A A www.dacaromanica.ro „S T E flU fl“ Societatea *Steaua* are de scop a lucrft pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, sâ faci a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Iiaret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Io.an Kaliiideru, Preşedintele Academiei ho-mâne.— Yice-preşedinte, Sava Şoiuănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Coust. Banii, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii'. Petre GftrboTiceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu I’rncopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Vl&descn, Ministru, profesor universitar; (Irlstu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor. profesor secundar; Dini. Cecropld, institutor.— Cenzori, Coust. Alimăjieşteana, inginer de mine; Preotul econom Congt» lonescu, profesor secundar; Const. Alexuudresou, institutor. Membri Înăcrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). I. Aureliu Condrea (Ţăranilor 29. Bucureşti), 2 lei; Pr. Busuioc C. (Muzelor, 26 Bucureşti), 2 lei; T. P. Mateiu (Ştirbei-Vodă, 66, Bucureşti), 2 lei; 1. Otescu, (Alex. Lahovari 18, Bucureşti), 2 lei; S. Pop (Armenească 45, Bucureşti), 2 lei; S. Negrescu iCarol I, 6, Bucureşti), 2 lei; M. A, Dumitrescu (Popa-Soare 27, Bucureşti), 2 lei; I. Popa-Burcă (Romană 124, Bucureşti), 2 lei; FI. Stamatescu (Schitu-Măgureanu 24. Bucureşti), 2 lei; Spiridon Popescu (Turturele, Bucureşti), 2 lei; C. 1. Stoi-cescu (Romană 87, Bucureşti), 2 lei; C. Vrană (Numa-Pompiliu 1, Bucureşti), 2 lei; G. C. Atanasiu (Toamnei 9, Bucureşti), 2 lei; Adela Dr. Pro-ca (Victoriei 168, Bucureşti), 2 lei; Gh. Râmniceanu (Bârlad), o lei; Gr. D Vasiliu (Bârlad), 5 lei; Lupu C. Costache (Bârlad), 5 lei; D. Mironescu (Bârlad), 5 lei; Radu Radoveanu (Bârlad), 3 lei; S. Fintescu (Bârlad), 3 lei; V. Diaconescu (Bârlad), 2 iei; Econ. I. Antonovici (Bârlad), 2 lei; I; M, Marian (Calafat), 2 lei; I. St. Stăneescu (corn. Moţăţei, Dolj), 2 lei-I. C. lonescu (Calafat), 2 lei; Stan C. Ciupag (Calafat), 2 lei; Toina Po. pescu, institutor (Calafat), 2 lei; Pr. P. Calofeţeanu (Calafat), 2 lei; D; Dicescu (R.-Sărat), 2 lei; Radu Bonciu (corn. Budeşti, R.-Sărat 1 leu’ Constantinescu A. (R.-Sărat), 2 lei; Petrescu V. A. (R.-Sărat), 2 lei; Mi-liăescu P. M. (Mizil), 2 lei; Serindar Mindora (R.-Sărat), 2 lei; Drăghi-ceanu El. (Slobozia Mihăileni, R.-Sărat), 1 leu; Dragomirescu N. (corn. Cârligele, R.-Sărat), 1 leu; Vintilescu I. (Dălhăuţi R.-Sărat), 1 leu; Soco-lescu Gr. (Slobozia R.-Sărat), 1 leu; lonescu Stan (Jideni, R.-Sărat), 1 leu; Pr. Popescu P. E. (oraş. R.-Sărat), 2 lei; Brăcălescu G. Ecaterina (oraş. R.-Sărat), 2 lei; Pr. Alexandrescu Ştefan (corn. llerăşti-Grebănu, R-Sărat), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 1.150; iar veniturile societăţii, tot în acest timp,sunt de 8.457 lei şi 10 bani, (Va urmii în numărul viitor). www.dacoromamca.ro NICOLAE LUPAN 24, Calea Victoriei, Bueureşti. PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII ■ i ■ GHETE, GljETE, GHETE 1 mol şl tari, culori şi negre primeao zllnlo Noutăti diferite. pentru Dame, Bărbaţi şi Copii Fabrioaţlune proprie Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. HI# 52-17. IC THE BANK OF BOUMANIA, LIMITED Capital Lire slerline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Maehintosh Rate, 6. I. (îosclien ..... Vicontele Duneannon . . . E. W. H. Barry n Robert Hamilton Lang . . Demetre de Frank .... fiena P. Naville Paris Ad. Vernes « Directori: 1 5,* 4; Stolz Censori: Ioan Kalindern, Demetro Ioan Ghika şi Arthnr tireen. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALI OE ASIGURARE, SUGUREfTi Capital în acţiuni întreg vărsat în aur................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune...........» 3.956 688.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Le; 7 052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoiana-Dir. general E. Grnnwald. „rtAŢionAiiA11 asigură contra in-cediului, a egrindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiuniie obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şirentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, | str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—16.403. www.dacoromanica.ro