-Anul IX
No. 39
25 Iunie 1906,
A POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION FAUNE EH U P. Gârboviceanu A P. Dulfn
6. Coşbno G-ral P. V. Năsturel G. Adamescu I. Otescu
V. S. Moga N. Nicolaescu Gr. TeodoBBin V C. C. Pop.-Taşcă.
fiecare
----..ut--
/ Redacţia si AdministiwWty.dibOtoffiifti&î.fO
LICITAŢIUNI
b
"SJ
*3
In ziua de 1 Iulie 1906, ora 101/, a. m , se Va ţine la Eforie, B-dul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise pentru darea în întreprindere a:
Moşia Rotunda, jud. Buzău.
1)	Una casă	de arendaş, devizul de lei..................... 7.860,58
2)	Unei magazii de bucate »	»	  5.233,26
3)	Un patul	dublu,	»	»	  16.429,06
4)	Un grajd	cu remiză şi odaie	»	   5.280.51
Total................ 34.803,41
Moşia Răşani, jud Prahova.
1)	Una	casă de arendaş, devizul de lei ................ 7.860,58
2)	Unei	magazii de producte, >	»	  4.997,56
3)	A 2 pătule.............. • »	»	............. 6.287.62
Total................19.145,66
Moşia Vatra Schitului Târgşor (Prahova).
1)	Unei	case de arendaş, devizul de lei................ 7.860,58
2)	Unei	magazii de bucate »	»	  2.823,72
3)	Unui	grajd de cai şi boi, şi remiză ................ 4.343,07
4)	Unui salaş de râmători eu 16 coteţe şi 4 locuri pen-
tru	pui............................................ 6.469,65
Total.............  21.497.12
Moşia Cacaleţi, judeţul Vlaşca.
1)	Unei	magazii	de bucate, devizul	de lei............. 32.000,—
2)	Unui	pătul......................................... 10.000,—
Total............... 42.000,—
Spre a luă parte la licitaţie se cere garanţie provizorie lei 5% din suma devizului, iar cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţie
—	Idem se va ţine licitaţie publică orală, pentru închirierea pe termen de un an a Jocului de tenis din parcul Sinaia.
Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 50.
—	In ziua de 4 Iulie 1906, ora 101/, a. m,, licitaţie publică, cu oferte înc' ise, pentru darea în întreprindere a construirei unei latrine publice la Cofetăria Rigler din pădurea Sinaia.
Devizul fiind în sumă de lei 2.306,58
Se cere cauţiune 5% provizorie şi 10% definitivă.
Supra oferte şi oferte condiţionate nu se primesc.
—	Idem pentru închirierea cu începere dela 26 Oetomvrie 1906 a următoarelor imobile şi anume:
Din Bucureşti.
1)	Casa Penescu, din strada Fântânei No. 46, garanţie provizorie lei 350.
Palatul Eforiei de pe Bulevardul Elisabeta.
2)	Jumâtite din prăvălia No. 4, garanţie provizorie lei 250.
3)	Apartamentul No. 2, etaj. II, garanţie provizorie lei 300.
4)	Apartamentul No. 3, etaj. II, »	»	»	300.
Casa V. I. Dancovici. str. Sf. Vineri 2.
5)	Apartamentul No. 1, etaj, garanţie provizorie lei 400.
6)	Apartamentul No. 2, parter, *	»	>	350.
Din Sinaia.
7)	Berăria de lângă biurourile Eforiei (fostă cofetărie), garanţie provizorie lei 400.
Supra oferte şi oferte condiţionate nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni se pot lua la Serv. Domenial, Secţia Bunurilor, în zilele de lucru, între orele 101/,—12‘/, a m.
Licitaţiile se vor ţine conform art. 72- 83 din legea comptabilit. publice.
www.dacoromanica.ro
Anul IX.	No. 39.	25 Iunie 1906.
Albina
SUMARUL»:
Diaconul I. V. iiulculcscu, Cuvânt Ja sfinţii apostoli Petru şi PaveJ,—G. Coşliuc, înaintea furtunii (pocsio).— M. Sadoveann, Cel întâii!.— General I*. V. Năsturel, Iarăşi trei inscripţiuni vechi.—Rr. lriiuia Popcscu, Grajdul.— V. S. Moga, Lucrările agricole în luna Iulie. — T.f Dela expoziţia naţională.—N. T., Serbarea şcoalelor societăţii pentru învăţătura poporului român.—Uniunea poştală universală.—Inounoştiinţări. —Dela sate. — Bibliografii. — Poşta redacţiei.
Sfaturi: Stropitul coroanei pomilor.
flustraţiuni: Deputatul D. Leca citeşte in Adunarea Deputaţilor proclamarea Regatului Român la 12 Maiu 1881. - Trei inscripţiuni pe pietre mormântnle. - M. S. Regina împreună cu A. S. R. Pr. Leopold de Hohenzollern, fratele M. S. Regelui şi fii Săi Pr. Fer-dinand şi Carcd, înturnându-şe dela Mitropolie în ziua încoronării, 10 Maiu 1881.
-Mn " — r~ m v—i—TT~Trw~r gr rm nm i ■■ i 1
CuYânt la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
In tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile hunei graiurile lor.
Fraţi creştini,
Când fiul lui Dumnezeu, Iisus Cristos, a venit în lume ca s'o mântuiască din robia păcatului, întreaga omenire era pe marginea prâpastiei morale şi din moment în moment îşi aştepta sfârşitul. La popoarele păgâne destrăbălarea întrecea toate închipuirile minţii. Păgânii nu numai că se închinau la o mulţime de Dumnezei, făcuţi din piatră, din lemn şi metal, dar ajunseseră până acolo că socoteau păcatele şi viţiile ca fapte bune, şi în cinstea lor născociseră sărbători, la cari petreceau în mijlocul tuturor destrăbălărilor. E destul să amintim că beţia, care este un păcat toarte mare, îşi avea pe Dumnezeul său numit Bacus} în cinstea căruia păgânii făceau petreceri pline de orgii şi de sgomote. Societatea păgână mergea spre peire, pentru că familia nu era pusă pe temelii puternice. La ei un bărbat ţinea mai multe femei, femeia era socotită ca roaba
www.dacoramanica.ro
1042
ALBINA
bărbatului, care putea chiar s’o omoare, fără ca cineva sâ-l tragă la răspundere; căsătoria se putea desface ori şi când; bogaţii se purtau cu cei săraci ca cu nişte animale ; îi punea la munci peste puterile lor, îi vindea şi-i cumpăra prin bâlciuri şi pe pieţile oraşelor, — cu un cuvânt cel puternic era mare şi tare.
Poporul evreesc, care fusese ales de Dumnezeu pentru a pregăti pe celelalte popoare păgâne către mântuire, nici el nu mai sta in voinţa lui Dumnezeu, ci se depărta mereu de menirea sa. Ebreii ziceau că Dumnezeu este numai al lor; făceau bine numai celor dintr’un neam cu ei şi urau de moarte pe celelalte neamuri. In nenumărate rânduri uitase de binefacerile ce Dumnezeu trimesese asupra lor şi se dedaseră la o vieaţâ destrăbălată ca şi păgânii.
In potriva tuturor acestor rele, ce bântuiau în omenire, Dumnezeu in nemărginita Sa bunătate, a trimes în lume pe fiul său iubit, lisus Cristos, care a arătat oamenilor calea ce duce la mulţumirea sufletească pe pământ şi la fericirea nesfârşită după moarte. El începe un răsboiu sfânt contra relelor din lume şi-şi alege 12 soldaţi, numiţi apostoli, pe cari ii trimete în mijlocul tuturor popoarelor. Arma pe care le-o dă nu este focul, săgeata, suliţa sau sabia, ci cuvântul, înţelepciunea şi blândeţea înarmaţi cu aceste pu teri dumnezeeşti, apostolii străbat toate potecile lumei, vestind mântuirea şi ridicându-se în potriva răutăţilor omeneşti, cari duceau popoarele la o peire morală sigură. Se devotează cu tot sufletul poruncilor Mântuitorului şi nici muncile, nici moartea nu-i desparte de dragostea către Cel ce-i încredinţase că El este adevăratul fiu al lui Dumnezeu. Mulţumită acestui devotament învăţătura creştină, — lumina care a strălucit mintea omenească, balsamul care a înviorat sufletul, scoţându 1 din toropeala morală în care se sbâ-tea, ca prada în ghiarele unei fiare, învăţătura mântuitoare zic —, şi-a întins aripele sale protectoare peste popoarele pământului, făcând si dispară întunerecul nelegiuirilor şi să răsară în locul lor florile cele prea frumoase ale civilizaţiei de astăzi.
Aceste 12 trâmbiţe ale Duhului sfânt; aceşti 12 luceferi aiomenirei; aceste 12 izvoare ale râurilor dătătoare de vieaţâ şi sfinţenie; aceşti 12 bărbaţi binefăcători ai lumei, nu sunt aleşi de Mântuitorul dintre învăţaţii şi puternicii timpurilor,
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1043
ci dintre nişte pescari simplii şi săraci, cari nici nu puteau sta de vorbă cu filosofii şi stăpânitorii pământului. Mântuitorul găseşte în ei o curăţenie sufletească demnă de toată lauda, o dragoste înfocată, o sinceritate ne mai văzută, un suflet plin de milă şi compătimire, şi mai pre sus de toate un devotament fără pildă. Le luminează mintea cu puterea Sa dumnezeească şi-i trimite plini de curaj în mijlocul naţiunilor, spunându-le să nu se îngrijească de nimic, căci El va fi cu ei până la sfârşitul veacurilor.
Pentru binefacerile ce ei au adus omenirei şi pentru lumina creştină ce au revărsat în minţele întunecate, pe unde au călătorit, Mântuitorul le-a pregătit locaşuri fericite în împărăţia Sa ; iar biserica creştină în semn de cinste şi recunoştinţă către ei, le-a hotârît anumite zile în cursul anului, când li se sărbătoreşte amintirea cu cântări de laude.
Dintre aceşti apostoli ai lumii, biserica ortodoxă sărbătoreşte astăzi pe Petru şi pe Pavel. Aceste două nume sunt scumpe pentru creştinism. Ei sunt, mai mult decât ceilalţi apostoli, temeliile pe cari s’a clădit învăţătura mântuitoare; sunt cei doi stâlpi luminoşi, cari au purtat făclia creştină iu mijlocul judaizmului şi a păgânizmului. înarmaţi cu o dragoste neţărmuită către Iisus Cristos şi conduşi de cel mai înfocat sentiment al datoriei, Petru şi Pavel întreprind călătorii misionare în toate părţile lumei, arătând că legea evre-ească a încetat cu venirea Fiului lui Dumnezeu, şi luptân-du-se din toate puterile cu păcatele şi nelegiuirile, ce rodeau temeliile societăţii păgâne. — Devotamentul lor îi introduce în casele celor mai puternici vrăjmaşi ai creştiniz-mului şi spre uimirea tuturor izbutesc a’i face din fiare sfâşietoare, buni creştini şi chiar înfocaţi propâvâduitori ai în-vâţăturei, ce până aci urîseră şi persecutaseră.
Fraţi creştini,	*
Petru este cel dintâiu chemat de Mântuitorul la predica apostolică. A fost fiul lui Ionâ şi înainte de a îmbrăţişa chemarea apostolică se numea Simon. Trăia în orăşelul Betsaida de pe ţărmul lacului Ghenizaret, din Palestina, unde împreună cu fratele său Andrei, se îndeletnicea cu pescuitul. De mult auzise de Iisus Cristos şi adesea ori îşi lăsau treburile lor pentru a merge să-I asculte învăţăturile. Mântui-
www.dacoromanica.ro
1044
ALBINA
torul văzând dragostea lor către dânsul şi cunoscându-le-curăţenia sufletească, îi chemă Ia apostolat, spunându-le că-i va face «pescuitori de oameni.» Atunci Petru îşi lasă tot avutul, care consta dintr’o luntre şi o mreajă, urmând Mântuitorului în toate părţile, până la înălţarea Sa la cer; încât a luat parte la tot ce-a făcut şi învăţat El. — Ca cel mai bătrân dintre toţi, era respectat de ceilalţi apostoli, cari îi recunoşteau autoritatea de bătrân şi-i ascultau sfaturile ; iar Iisus Cristos de multe ori convorbea cu el în numele tuturor. — In nemărginita Sa dragoste către Mântuitorul adesea ori a dat dovezi de om pripit. Deşi în curtea lui Caiafa s’a lepădat de învăţătorul său, văzând suferinţele ce îndura din partea ebreilor, totuşi a fost ertat după ce s’a căit amarnic. In urma înălţării la cer, Petru iesă din Ierusalim şi prin predicele sale plantează creştinizmul în Palestina şi toată Asia mică, mergând până la Babilon, unde era centru păgânizmului. Şi cu toate că a fost hotărît prin viziune dumnezeească să predice Iudeilor, totuşi Petru lucră mult şi pentru întoarcerea păgânilor la creştinizm. Pe-la anul 65 veni la Roma tot în scopul îndatoririlor sale apostolice, unde după doi ani de predică (67) muri în persecuţia împăratului Neron, fiind răstignit de torturatori pe cruce cu capul în jos, după a sa cerere, ca să nu se asemene cu Mântuitorul.
Pavel s’a născut în orăşelul Tars din ţara Ciliciei. Părinţii săi erau de neam ebreu şi l-au crescut în obiceiurile ebreeşti, făcând din el un mare apărător al religiei şi obiceiurilor strămoşeşti. In râvna lui către legea lui Moisi a. prigonit pe creştini; iar în drumul către oraşul Damasc,, unde mergea ca să aducă legaţi pe creştinii prinşi acolo, i s’a arătat o viziune dumnezeească, în urma căreia a rămas orb, mut şi surd.
Tovarăşii săi de călătorie îl duc in Damasc în această stare, iar un ucenic de-ai Mântuitorului, anume Anania, prin ordin dumnezeesc îl botează. Ca prin minune dobândeşte simţurile perdute, şi din cel mai mare asupritor al creştinilor devine cel mai mare apărător al lor şi în acelaş timp vrăjmaşul vechei sale religiuni. De şi urmărit în toate părţile de conaţionalii săi ebrei, el nu se sfieşte a le arăta încetarea învăţăturilor ebraice şi netemeinicia susţinerii lor, propăvăduind credinţa creştină ca singură mântuitoare. Îşi
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1045
alege întoarcerea păgânilor la creştinizm şi întreprinde trei călătorii misionare în Asia şi Europa, înfiinţând în toate localităţile societăţi creştine, către cari a îndreptat renumitele sale epistole, cari coprind cele mai frumoase poveţe pentru un creştin şi cari formează o parte însemnată a sfintei scripturi.
In călătoriile sale se apropie mereu de Roma, focarul păgâ-nizmului apusean, iar la sfârşitul apostolatului său îl găsim în această cetate, unde după ce întăreşte pe Romani în credinţa creştină, ajungând cu predica până în casa împăratului, este omorît în 29 Iunie 67, împreună cu Ap. Petru tăindu-i se capul cu sabia, din porunca împăratului Neron.
Fraţi creştini,
Nevoile, suferinţele şi strâmtoririle ce au îndurat aceşti doi luceferi ai bisericii creştine, cum şi moartea martirică la care i a supus tiranul împărat Neron, pentru numele lui Cristos, sunt cea mai frumoasă pildă de devotament, în îndeplinirea unui scop sfânt. Numai acest devotament îi face să-şi părăsească meseriile lor uşoare şi fără primejdii şi să ia asnpră-le greaua sarcină de a scoate sufletele din încăpăţânarea şi întunecimea timpurilor păgâne, mergând cu pieptul deschis contra răutăţii omeneşti. — Dragostea către Mântuitorul şi încredinţarea ce aveau despre folosul învă-ţăturei creştine îi face să închiză gurile necredincioşilor, să pună frâu bogaţilor răpitori, să spulbere minciunile filosofilor păgâni, să nesocotească poruncile diavoleşti ale împăraţilor plini de ură contra creştinilor, să dărâme templele idolilor, să gonească întunerecul minţei omeneşti, să umple lumea cu credinţa creştină şi să samene civilizaţia, la care au ajuns toate popoarele, cari au primit numele lui Iisus Cristos.
Iată câtă putere are dragostea şi devotamentul către chemarea ce îmbrăţişăm. Numai însufleţiţi de aceste calităţi putem trece peste greutăţile vieţii ajungând cu bine la scopul ce ni l-am propus.
Dacă ne uităm cu mintea peşte trecutul nostru istoric, apoi vom vedea că şi noi Românii, am avut oameni însufleţiţi de dragostea către neam şi religie. Şi nouă ne-a trimes Dumnezeu bărbaţi pricepuţi, ca să ne deştepte în tim-
www.dacoromanica.io
1046
ALBINA
purile când alte popoare voiau să ne strice limba, credinţa şi obiceiurile strămoşeşti, umblând să ne coprindă şi scumpa noastră ţară.
Petru, Pavel şi toţi apostolii sunt mari pentru biserica creştină; iar mitropoliţii: Yarlaam, Dositeiu, Ştefan, Venia-min Costachi, Antim Ivireanu, Şaguna, cum şi bărbaţii luminaţi ca: George Lazăr, Asaki, Eliade Râdulescu, sunt neîntrecuţi pentru luminarea poporului românesc. împăratul Constantin cel Mare şi toţi împăraţii creştini sunt pârghia creştinizmului, iar Domnii noştri : Mircea Basarab, Ştefan cel Mare, Mihaiu Viteazul, Matei Basarab şi Vasile Lupu, Tudor Vladimirescu, Cuza şi Regele Carol I sunt stâlpii, cari au susţinut temelia românizmului contra vijeliilor vrăjmaşe credinţei şi neamului nostru.
Ca creştini să ne înarmăm cu dragostea apostolilor ce sărbătorim astăzi, ca Români să urmăm pe bărbaţii ce au nesocotit vieaţa pentru înaintarea ţării pe calea binelui şi al progresului. Fiind conduşi în acest mod, dQvedim că umblăm ca nişte oameni înţelepţi, asigurându-ne pacea pe pământ şi fericirea de dincolo de pragul vieţii pământeşti. A-tunci, vom fi şi adevăraţi creştini şi adevăraţi Români, înţelegând bine pentru ce trăim şi pentru ce Dumnezeu ne-a dat minte, voinţă şi inimă.
Diaconul I. V. Raiculescu. ------=ooo:C3©c----------
Stropitul coroanei pomilor.—In Franţa s’au făcut experienţe cu stropirea deasă a coroanei pomilor roditori în zilele călduroase de vară; şi s’a găsit că ea are o influenţă foarte bună asupra formei fructelor. Stropirea de sus se zice că este mult mai priincioasă decât udarea la rădăcină. Căderea fructelor e împiedecată prin aceasta. Fructele se fac mai mari şi chiar şi multe insecte sunt gonite sau nimicite prin această stropire. Stropitorile sunt destul de eftine azi, dar chiar cu tulumbe de soc se poate stropi, şi munca, nu-i va fi în zadar.
www.dacoramanica.ro
înaintea furtunii.
Pe-a ta inimă cu capul Şi ţinându-mi măna’.n mână, Văd cum vântul nava'mi mână Cătr’un mal necunoscut.
Să nu zici: Ei, lasă moartea! Eu o văd, o văd cum vine; Vai, pe-al meu copil, ştiu bine, N’am de-acum să-l mai sărut,
Cât am plâns pe albu-i leagăn, Puiul mamei şi odorul — Până-mi culci tu puişorul, Ceasul meu va fi bătut.
Spune-i, că-l aştept în ceruri, Cum l-am aşteptat odată Pe pământ, şi ce'ntristatâ Moarte-avui că m’a pierdut,
Dacă vei lua. pe alta,
Blând să-i fii, şi bum,.ca mie; Şi să-i spui c'o rog să ţi fie Credincios sprijin şi scut,
Ca o mamă ea să-mi crească Pe copil, drag ca lumina,
Ca şi când vai ea, străina,
Şi nu eu l'aş fi născut.
Spune-i c'o salut ca soră.
Şi că i las frăţeşte locul Şi cu drag îi las norocul Cel mai scump ce l-am avut —
Vai, nu da din cap, iubite ! Floarea mea peri ele brumă, Credincios pilot tu clu-mă Cătr'un mal necunoscut.

6. Cosime.
www.dacoramamca.ro
Deputatul D. Leca citeşte în Adunarea Deputaţilor pro clamarea Regatului Român la 12 Maiu 1881. (Ed. Th. Ioaniţiu).
ALBINA
1049
Cel întâiu.
Cuconul Costache Baluş, un om loarte cum-se cade, după ce şi-a petrecut vieaţa în străinătăţi, unde i-a cărunţit barba şi i-a căzut păru), deşi tânăr încă, plictisit în cele din urmă, s’a hotă-rît să se întoarcă în ţară. Doisprezece ani de zile bătuse bulevardele Parisului şi calenelele pline de rătăciţii lumii întregi, şi cu ei lăsase acolo fâşii din inima şi din trupul lui ca'n nişte spini, şi dintr’odată se trezise străin şi dezgustat de toate, ostenit de o vieaţă lără folos. Ca de nişte lucruri vechi şi dragi îşi amintea de întâmplările celei dintâi tinereţi ; cu o înduioşare pe care multă vreme n’o bănuise, într’o bună dimineaţă, în pa tul neprietenesc al hotelului rece, începu să viseze la pământul ţării şi la moşia pe care i-o lăsase bătrânul Ionică Baluş. Ca nişte lumini trandafirii de asfinţit, dulci şi duioase, izvorîră din uitare caldele amintiri şi luminară deodată amurgul acela al trudei şi plictiselei. Glasuri de mult amuţite ridicară cântări în sufletul amorţit. Şi i-ită că omul atâta vreme înstrăinat simţi în el putere şi o dorinţă nebiruită de a se întoarce la cămin.
Şi-a pornit deodată, hotărît cu desăvârşire. — Cel întâiu gând a fost pentru curtea veche boerească, în care îşi petrecuse vieaţa întreagă bătrânul, în care bătrânul murise senin după o vieaţă de dreptate şi de muncă. La mormântul tatălui voia să se ducă întâiu cuconul Costache Baluş, acolo, la moşia din ţinutul Tecuciului rămasă în părăsire, pe mâna unui arendaş străin. Simţea ş’o bucurie la gândul că va lua în stăpânire iar pământul părintesc, în mijlocul ţăranilor blajini şi credincioşi, că va călcâ iar brazda care îl hrănise şi-i adusese plăcerile tinereţii, că-1 vor bate din nou vânturile şi soarele ţării, strecurându-i o bucurie nouă în sânge.
Ziua aceasta, în care trenul îl adusese grabnic spre Moldova de jos, trebuia să rămâe neuitată : îi adusese o turburare mare, o fierbinţeală ciudată, o ameţeală, o împaianjenire a ochilor. — Acum, răsturnat în poştalionul larg, pe gânduri, privea cu ochii încălziţi înainte, spre dealurile şi văile întinerite în primăvara pierdută în depărtări într’o pâclă abia văzută. Poate şi pământul ţârii răsufla aburii deşteptării, dar poate şi ochii albaştri ai boerului priveau înainte, cu gânduri din trecut, printr’o abureală de înduioşare.
Când surugiul, după un popas scurt, după ce adăpase caii, sări iar pe capră şi pocni din harapnic, cuconul Costache Baluş întrebă:
«Mult mai avem, băete?^:
Surugiul răspunse dând drumul cailor :
«Da’ de unde? O fugă de cal... Când înserează ajungem şi noi.....»	N
Bun! gândi boierul, oftând, adânc. Şi par’că începeâ să deslu-
www.dacoromanica.iD
10o0
ALBINA
şeascâ împrejurimile, să-şi aducă aminte de locuri pe care le văzuse de mult, în copilărie. — Da, îşi aduce aminte: are de trecut prin pădurea Hoţului, prin două ori trei sate răzleţite în văi, pe urmă peste podul Şiretului, — şi după Şiret intră din-tr’odată în sat la Băluşeşti. — De mult n’am mai mâncat mâncări moldoveneşti, se gândeâ boerul. Am să pun pe femeia vechilului să-mi tacă un puiu cu smântână ! — şi gândindu-se, zâmbea şi privea la spatele lat, înfăşurat în bundă, al vizitiului.— Ce au să zică sătenii? Cu ce om de-ai lui, de pe pământul său se va întâlni întâiu? De bună seamă că nu-1 mai cunoaşte nimeni, dar poate se vor bucură toţi aducându-şi aminte de vremurile line ale boerului bătrân. Şi par’că încet-încet sufletul i se umpleâ de vorbe bune, calde, de o milă mare pentru oamenii aceea umiliţi cari au muncit atât pentru plăcerile lui din ţări străine.
Se aşează mai bine în colţul lui şi strigă tare spre surugiu:
«Da’ la Şiret tot pod umblător este?
— Tot, tot... Numai de nu l-o fi rupt apa, că am auzit că vine avan Şiretul... S’au topit omături multe în sus, ş’a şi plouat mult zilele trecute... Iaca, ş’acuma par’că lac norii a ploaie... Dar poate-o da Dumnezeu ş’om ajunge la vreme...»
Boerul începu să se uite bănuitor la cer. Soarele se cufunda în îngrămădiri de nouri sângeroşi, zările depărtării erau turburi. Intr’adevăr se putea întâmpla ceva : furtunile primăverii sunt mânioase şi repezi, nici nu ştii când te prind în vârtejurile lor. Dar poate nu i s’o întâmpla nimic ş’o ajunge cu bine acasă.
Gânduri multe, curioase şi felurite, îi veneau, îl părăseau, iar veneau. Se gândi un timp la întâmplări mărunte din copilărie, pe când trăia bătrânul, se gândi la o slugă veche, moş Neculai Haram, care ştia să lecuiască vitele bolnave şi care-1 lua uneori în plimbare pe marginea drumurilor, la strâns buruene; apoi îşi aduse aminte de câţiva câini credincioşi cu care se hârjonea în livada întinsă ; despre o noapte când erau să calce hoţii curtea boerească; despre o iarnă care a îngropat curţile sub zăpadă ; despre o poveste lungă-lungă a bucătăresei, poveste amestecată cu prăjituri de nucă; zâmbind îşi perinda printr’o lumină de vis multe clipe ale trecutului înmormântat, pe când caii lu-geau sforăind, pe când trăsura duruia înăbuşit pe şoseaua umedă.— Apoi deodată, ca deşteptat, privi uimit împrejurimile. Pădurea, cu muguri abia zăriţi, străjuia drumul de-oparte şi de alta. Un miros tare de umezeală trecea ca printr’o văgăună, ca un vânt iute. Şi deasupra o baltă de nouri plumburii se întărea, părea neclintită, sprijinită pe zările nevăzute.
Când poştalionul eşi din pădure, înserarea cuprinsese pământul. Vântul, răsunător, frământă în urmă pădurea ca un vuet de ape şi trecea în larguri ca o suflare de mânie. Rostogoliri de nouri veneau din urmă, dela munţi, şi vântul pornit tot din acea parte dădea sbor furtunos trăsurii, resfirând în şuere de mânie cozile şi coamele cailor. Surugiul îşi îndesă căciula bine
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1051
în cap, dădu fugarilor câteva bice. Apoi de odată îi opri, sări de pe capră şi ridică pociitul.
Are să vie ploaie mare, boierule! Cred c’ar fi bine să ne o-prim undeva ...
—	De ce să ne oprim? nu mai avem mult până la pod....»
Omul clătină din cap :
«Aşa-i, nu mai este mult.» Şi se pune să-şi tragă sumanul pe mâneci.
După aceea caii arşi de harapnic porniră furtunoşi.
Întunericul stăpânea câmpiile; de supt podit boerul nu mai vedea nimic ; auzi numai înti’un târziu bătaia grăbită de darabană a ploii mânioase; se simţea dus ca vântul de repede, închidea uneori ochii cu frânturi de gânduri, îi deschidea iar din ce în ce mai neliniştit. «De n’ar fi luat Şiretul podul... de-aşi putea trece!...»
Şi aştepta în întunecimea grea a trăsurei. Aşa merse multă vreme prin talazurile negre ale nopţii, prin ploaia Irământată de vânt, biciuit din când în când de învăluiri de stropi gheţoşi. Apoi deodată se simţi dus la vale, auzi răcnetele vizitiului, şi trăsura se opri scurt.
«Mâi podar, mâi! eşi atară, să trecem dincolo...»
Trecu un timp. — Surugiul izbucni iar fioros: «N’auzi, măââ! Eşi să trecem balta, măă!...»
Un glas sfârtioat de lâlfâirile furtunii răzbătu prin duruitul ploii: «Cine-i?
—	Uite, măi creştine, vra să treacă boerul dincolo. Trecem?
—	Trecem, măi frate, de ce nu? numai să putem»
Costache Baluş voi să scoată capul pe sub podit ca să vadă
pe cel d’întâiu om de pe moşia lui, dar un val iute un amestec de vânt şi apă, îl izbi drept în ochi, şi-şi trase repede la adăpost, capul.
Se simţi pornit încet, cu fereală ţ roatele săltară pe podul umblător ; auzea glasurile oamenilor cari ajutau, deosebea vorba surugiului care domolea caii; apoi zvonul glasurilor crescu, se simţi săltat odată, de două ori, — şi dintr'odată răcnete porniră, o învălmăşeală sălbatecă de voci întărîtate. Acuma cunoştea glasul podarului, îl auzea vorbind:
«înapoi mă! vine apa mare! ne rupe, ne duce la vale, se întinde odgonul, pârâe ! înapoi !»
Şi deodată îl năvăli în toată fiinţa fiorul unei frici nebune, îşi închee cu mâinile tremurând paltonul la gât, îşi îndesă bine pălăria de pâslă în cap, şi se năpusti pe scară. Ploaia furioasă îi învălui barba, îi şfichiui obrajii, îl orbi. Se simţi strâns de braţe tari ca nişte coarde de oţel, auzi pe podar răcnindu i la ureche:
«Unde te duci, cucoane? Vrai să sări în baltă?.. Sue înapoi în trăsură, că te scoatem noi la mal, n’ai grijă!...»
Dar boerul n’ascultă. Cu o mână se ţinea de fierul poclitului, cu alta îşi cuprinsese pălăria, şi pe când furtuna îi învăluia pal-
www.dacoromanica.ro
1052
ALBINA
tonul în toate părţile, el cerca să răzbată întunecimea oarbă din juru-i. Dar nu vedea nimic. Sus văzduh de păcură, în jur un zid nepătruns de întuneric ; numai umbrele nelămurite ale oamenilor lângă el în jurul unui felinar sărac, lăsat jos pe bârne, le vedea mişcându-se încordate, cu grămezi de păr spulberat, cu şuviţe umede care-i plesneau ţaţa; simţea în juru i pe pod o încordare uriaşă de braţe care trăgeau pe odgon şăicile la malul abia. părăsit. Jos valurile se zbăteau, întindeau aripi umede şi fulgerătoare, sângerate de lumina felinarului şi se restrângea îndărăt mugind, horcăind ca’ntr’o durere de moarte, şi la ţărm, aproape, căsuţa podarului deschidea un ochiu îngrozit, roşu, asupra mâniei de subt malul prâpăstiei.
Glasurile se amestecau :
«Ho! ho! încet! — Deshamă caii! Trage trăsura!.......... Ţine
bine, ţine bine că ne ducem dracului !»
O figură bărboasă se grămădi asupra lui.
— Aista-i podarul! gândi Costache Baluş. El nici nu ştie că eu sunt stăpânul lui! —
«Boerule, nu mai sta aici, nu vezi ce cumpănă? Sue malul şi intră în casă de te zbiceşte... Stai la noi pân ce trece furtuna ; acu nu-i chip să răzbatem ! Noi aici, afară, avem de furcă!»
Prin vântul care-1 trăgea parcă’ndărăt aproape, Costache Baluş sui malul. Oamenii cu zvonul glasurilor tari, rămaseră jos în lucirea de sânge a felinarului, în fulgerările fioroase ale mâniei apelor.
Bătu în uşe, grăbit.
Un glas moale răzbătu dinăuntru. Bătu a doua oară. Clampa sună şi uşa se deschise. Un val de lumină izbucni şi-i învălui o clipă obrazul. O babă adusă de şele îl privea cu capul pornit înainte, cu ochii mici, blânzi :
«Tu eşti, Ionică? Ce-i? apa mare? Aşa-i, dragu mamei! Mare spaimă !»
Apoi deodată făcu un pas îndărăt, cu ochii căscaţi mari, îngrozită:
«Vai de mine şi de mine! Dacă n’am crezut că-i Ionică!... Ca două picături de apă, aşa samănă!...»
Vorba îi muri în gâtlej. — Şovăi îndărăt încet, privind ţintă la boerul încremenit.
«Doamne! Doamne! Vai de sufletul meu!»
Cu obrazul răvăşit se trase în umbră, lângă horn, se lăsă pe scăunaşul de lângă vatră, cu ochii aţintiţi asupra boerului, cu ochii plini ca de o flacără de nebunie.
«Boerule, nu eşti dumneata feciorul lui cuconu-Ionică ?...»
Costache Baluş închisese uşa în urma lui, îşi luase pălăria udă din cap, voia să se desbrace de palton.
«Da, eu sunt; dar cum m'ai cunoscut aşa de repede?... Ce este? De ce te-ai speriat?»
Bătrâna îl privea ţintă şi clătina din cap. Nu răspunse nimic; îl privea cu îndărătnicie, cu ochii îngroziţi. — Şi deodată o scâ-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1053
părare de lumină trecu prin mintea boerului. Privind pe babă dintr’odată înţelese. Pricepu de ce semăna ca două picături de apă cu podarul, cu băiatul bătrânei. Un fulger de lumină şi o izbitură scurtă în partea stângă a pieptului. Inima i se strânse dureros. — Aşa, îmbrăcat, se lăsă în neştire pe scăunaşul de dinaintea tocului. Gândul, priceperea, îi sfredelea creerul. înţelegea, înţelegea în siârşit că podarul, că cel d’întâiu om de pe moşia lui, căre i întâmpinase, cu care vorbise, era fratele lui era feciorul bătrânului Ionică Baluş; şi baba sta în colţul ei îngheţată, încremenită de groază.
Vântul şi ploaia şi apele Şiretului răzbăteau cu freamăt adânc de-afară. In bordeiul strâmt, în lumina roşcată a gazorniţei, bo-erul se gândea, îşi acoperise obrazul cu palmele, îşi strângea fruntea înfierbântată între degete. Lângă soba veche, aproape de el, un greere porni încet scârţiitul melancolic şi monoton : cri-cri-cri-cri ! Boerul sta nemişcat, aştepta par’că ceva şi nu ştia ce, aştepta cu sufletul tremurând zvonurile de-afară, aştepta paşii omului care-i eşise întâiu înainte, — şi scârţâitul greerului par’că era o pilă care-i rodea colţurile îndurerate ale frunţii.
Nici nu şi-a dat seama când a ridicat capul şi-a întrebat pe bătrână :
«Da’ moşneagul unde-i?...»
Baba tresări, cu un glas pierdut, cu un tremur, c’o oftare:
«Moşneagul a murit de mult!...»
Ii sbătea limba’n gură, deabia grăia, şi-l privea cu o îndărătnicie grozavă. Iar Costache Baluş voia să mai întrebe multe lucruri, din trecut, din trecutul acela îndepărtat care-1 chema ca o lumină blândă, ca un cântec blajin, din trecutul amar al femeii care-şi petrecuse vieaţa de osândă acolo în capul podului de peste Şiret, crescând un rob obijduit al muncii, un frate al lui totuşi, voia să întrebe, să ajute, să reverse asupra colţului aceluia de întunerec toată lumina milei izbucnită în el, — şi totuşi nu putea, nu mai putea scoate un cuvânt, nu mai putea face o mişcare; căci de dincolo, de dincolo de uşă, din cumpăna, din mânia de-afară, par’că venea ameninţarea grozavă a unui nedreptăţit. Sta înlemnit. Şi bătrâna îngheţase la locul ei. Şi greerul cânta ca în vechile vremuri ale tinereţii, cri-cri-cri ! Şi boerul se gândea cum se va ridica din locu-i de osândă în faţa privirilor celui dintâiu om care-1 întâmpinase pe moşia părintească.
Miliail Sadoveann.
Rugăm pe abonaţii noştri rămaşi în urină cu plata abonamentului să se grăbească a-1 trimite, Le-am făcut cunoscut de mai multe ori timpul pe care datorese si regretăm că trebue să revenim.
ADMINISTRAŢIA.
www.dacoromamca.ro
1054
ALBINA
Iarăşi trei inscripţiurţi vechi.
'ii
n numărul 3 al Albinei (1), descriind mănăstirea dela .y, \ Vieroş (Muscel), am vorbit şi despre cele 7 morminte ■’vy cari se află în interiorul bisericei şi am dat şi o schiţă genealogică a boerilor din Goleşti. Nu am stăruit a-* tunci să iau amănunţit toate inscripţiunile tombale cari nu erau în vre-o legătură gu neamul ctitorilor; rn’arn referit chiar la lectura flcută, înainte de mine, de către doi distinşi şi învăţaţi tineri pe care i-am şi citat cu acea ocasiune.
Mai târziu, tot în Albina (2), ain rugat, în notă, să se facă, la pag. 70 a Albinei, corecţiunea numelui Prodea (scris, din eroare de tipar) în Rodea, cum fusese citit de d-1 Ni-colaescu. Rămâneâ dar stabilit că o lectură ne da pe Kodre, iar cealaltă pe Rode. Despre Prodâ nu se cuvine să mai vorbim azi.
I. Cine este dar cel ce odihneşte sub acea piatră?
De n’ar fi interes pentru nici unul dintre cititorii Albinei ca să se lumineze cestiunea, este totuşi interesul ştiinţei şi al adevărului ca să se arate desluşit numele. Cu atât mai mult că suntem astăzi puşi în faţa unei a treia lecturi cari ne vorbeşte despre un Udre şi anume:
Fragment din piatra tombala a Logofătului Kodre (Vieroş).
D. profesor Iorga, în ale d-sale * însor ipţiuni din Bisericile României (3) ne spune, trimeţând la articolul din Albina, că «numele a fost citit de alţii, Codrea, Rodea, Prodea», iar d-sa citeşte Udrea.
Sunt încredinţat că d-1 profesor nu-mi va luâ în nume de rău spunându-i "că este în eroare şi că adevărul este de
(1)	Anul VIII (1904), pag. 61-70.
(2)	idem, pag. 382—386.
(3)	pag. 143, doc. 292.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1055
partea d-lui Elie Nieulesvil care a citit bine pe Kodre. Dar. fiindcă, între un autodidact sau amator ca mine şi între d-i profesor lorga, cam greu va înclină spre mine balanţa publicului, de aceea am crezut că este bine să reproduc aci partea <îin piatră care se referă la subiect.
Cu aceasta se îneheiă afacerea mormântului No. G din Albina, pag. 68.
II.	Să trecem la mormântul No. 5.
Noi am zis că acest mormânt conţine osemintele Gherghinei, fata lui Stroe Leurdeanul şi a jupânesei Vişa.
D l profesor lorga în notă (1) zice că «numele este destul de şters*. Aceasta însă nu-1 împiedică pe d-sa să citească, în loc de Gherghina pe, Axiniia.
Daca <numele este destul de şters*, se prea poate ca noi să ne fi înşelat la citirea lui; dar se poate asemea să se fi înşelat însuşi d-sa, după cum cavalereşte declară (2) că i s’ar fi putut întâmplă «de atâtea ori să se afle în împrejurările cele mai defavorabile>. Ca să nu mai intrăm în alte amănunte reproducem şi aci o copie fidelă după piatra în litigiu pe care o citim astfel:
Fragment din piatra tombală a Gherghinei fata lui Stroe Leurdeanul'
III.	Am ajuns la a treia inscripţiune anunţată în fruntea acestui articol: Este vorba de mormântul No. 3, despre care noi nu am vorbit în Albina (pag. 68) decât în treacăt, afirmând atunci o eroare colosală (de altfel, şi d-1 lorga face acelaşi lucru) şi anume, că acolo ar fi zăcând un bărbat (egumenul Iosif Vieroşanul), pe când dimensiunile pietrei
(1)	op cit., pag. 142, doc. 289.
(2)	„Semănătorul", anul V (190(5), pag. 300.
www.dacoromamca.ro
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1057
(aproape lm-,30 lungă şi 0"'-560 lată), nu indică decât un copilaş.
Noi am citit «Iosif* şi leatul «7210» şi, necunoscând numele printre boerii din Goleşti, dar amintindu-ne de un egumen Vieroşan cu acest nume, nu am mai dat nici o importanţă inscripţiunei.
In urmă, citind interesanta lucrare a d-lui Iorga şi văzând că din inscripţiunea acestui mormânt (doc. 290,4) d-sa nu reproduce decât câteva cuvinte, după care apoi pune mai multe puncte, am început să cuget cine va fi fost acel «jupan Matei fost Vârteipanul» despre care nu-mi reaminteam să-i fi văzut piatra la Vieroş, nici sa fi aflat acolo vre-o piatră tombală şteai-să aşa în cât să nu se potă citi. Fuseiu din nou la faţa locului.
Nu atât pentru conţinutul inscripţiunei cât pentru felul scrierei «cu caturi găsesc că este interesant, pentru ceice se îndeletnicesc cu#citirea actelor vechi, să reproducem piatra în întregime.
Pe ea citim :
«Ioil (?). — dni. 7210.
«Acopere ac(e)astâ piatră înfrumseţatâ «a crudului Matei prunc în frageda ţărnă vârtejul ai lui (1) neis... înp-«lini, viiaţa lui în jumătate numai l’a «lăşat a trăi. Suspine şi durere
«părinţelor agonesendu...........Cu tre-
«...............................părăseşte
«cătr(ă) dânsul vrut-au de au alergat «unde şe văc(i)neca odehnă bine ş-«au căştgat cu \c intru a lu(i)
«înpărăţie bine moştenind şi cu ai lui sfinţi îngeri «ghersul vesel(in)du». 1
(1) sau, ai liniei Sep..	General P. \. Năsturel.
www.dacoramamca.ro
1058
ALBINA
GRAJDUL
învăţătorul.—Unele animale în stare sălbatică, pe timpurile friguroase se adăpostesc în culcuşuri făcute sau căutate decuvreme, altele pleacă din localităţile geroase către cele mai ferite, mai călduroase, de pildă de pe munţi către văi, spre câmp. Faţă cu animalele domestice ele sunt mai piloase, mai suferitoare la asprimea ernilor, cu care traiul lor sălbatec, le-au obişnuit.
Domesticit animalul, dueându-şi viaţa pe lângă casa omului, devine mai plăpând, mai şubred faţă cu schimbările timpului. In această stare, ne mai fiind de capul lui, se dezvaţă, uită, a se îngriji prin el însuşi, astfel că omul care se foloseşte de el, trebuie să-i agonisească totul.
Urmează deci, că şi pentru locuinţa lui tot omul are datoria să îngrijească.	•
Locuinţa calului, după cum se ştie se numeşte grajd.
Grajdurile cată să fie astfel alcătuite şi clădite în cât să fie într’adevăr de folos calului, nu după cum le fac unii, în cât sunt mai mult vătămătoare, decât de vre-o ispravă bietelor animale.
In primul loc, orice grajd nu este bine să fie alipit de casa omului, nici chiar prea aproape, pentru cuvântul că de, omul este om, şi nu e bine pentru curăţenia şi sănătatea lui, a avea în tot timpul în preajma lui, mirosul gunoiului şi murdăriele grajdului.
Afară de aceasta, zgomotul gospodăriei, când grajdul este lângă sau prea în vecinătatea curţilor noastre, neliniştesc oarecum animalele.
Pământul pe care se va face grajdul, cată să fie un pământ sănătos pe care nu s’a îngrămădit mai dinainte gu-noiu, să nu fie umed, nici mlăştinos.
Ales pământul, ne vom gândi cum trebuie aşezat grajdul, pentru ca earna caii să nu sufere de frig, iar vara de prea multă căldură.
In localităţile muntoase faţa grajdurilor să fie spre miazăzi, iar în ţinuturile de câmp, cam spre miază noapte. Prin o asemenea aşezare, micşorăm întru câtva puterea frigului ernelor geroase şi mai ales a marilor călduri de vară.
Grajdurile pot fi lucrate din piatră, cărămidă sau lemn. Când le facem din lemn, se va căută ca bârnele să fie uscate, tari şi bine încheiate. Scândurile de brad nu sunt tocmai potrivite pentru facerea păreţilor grajdurilor, pentru cuvântul că ele nu sunt destul de groase spre a adăposti animalele, apoi ele se crapă şi se strică repede.
Grajdurile făcute din gard de nuele, fie dintr’un rând, fie din două, nu sunt asemenea de sfătuit. Cele dintr’un rând sunt prea friguroase, cele cu două rânduri umplute la mij-
www.dacaramanica.ro
ALBINA
1059
loc cu pământ, gunoiu, etc., deşi sunt uşor de clădit, nu sunt însă de loc sănătoase.
Mărimea unui grajd atârnă de numărul cailor. înălţimea dela podină la tavan a oricărui grajd, trebuie să fie cel puţin de 3 metri şi jumătate. Când însă nu are tavan, în cât interiorul grajdului corespunde dea dreptul cu învelitoarea, atunci înălţimea poate merge la cel puţin 6 metri, socotiţi dela podină la vârful căpriorilor. Lungimea grajdului ţine de asemenea de numărul cailor.
In regulă generală se cere ca fiecare cal de talie mijlocie de ai noştri, să aibă în stănoaga lui l metru şi jumătate cel puţin lărgime, şi 2 metri şi jumătate până la 3 metri lungime, în afară de I metru şi jumătate lăsat liber în dărătul stănoagei, şi care este necesar pentru ca omul să poată umblă cu înlesnire în grajd, pentru a îngriji şi a face curăţenie animalului. Ar urmă deci, că de pildă, un grajd pentru 5 cai să aibă o lungime de cel puţin 7 metri şi jumătate şi o lărgime de 4 metri şi jumătate. Bineînţeles însă că această măsură, va putea fi mărită, nu însă micşorată, după statura calului şi punga gospodarului.
Podină grajdurilor se face din scânduri, bârne, cărămidă, basalt, etc., sau din pământ galben bine bătut. Acest din urmă fel de pardoseală nu este de povăţuit, pentru că pe lângă că este greu do întreţinut, stricându-se uşor, dar nici curăţenia nu se poate face mai nici odată de isnoavă, pământul înmuindu-se prin ud şi bălegar.
Podină va fi cel puţin cu o palmă mai ridicată decât pământul din afară, ca astfel apele de ploaie şi zâpadisă nu pătrundă înăuntru. Mai trebuie încă băgat de seamă ca ea să aibă şi o mică înclinare din spre înaintea spre îndărătul animalului, adică dela esle către şoldurile calului, înclinare ce înlesneşte scurgerea udului.
Uşa grajdului se va face largă şi destul de înaltă na astfel animalele să poată intra şi ieşi cu uşurinţă din el, mai ales epele borţoase.
Pentru ca grajdul să fie luminat va fi prevăzut cu ferestre îndeajuns, ochiurile ferestrelor făcându se în păreţi, sus, către tavan. Ele deschizându-se mai servesc, după cum se .ştie şi la curăţirea aerului din grajd.
Este foarte urît obiceiul pe care îl au unii de a nu face ferestre la grajd. Aceia nu ştiu că lumina şi aerul curat sunt trebuincioase şi pentru sănătatea animalelor ca şi pentru aceia a omului, şi că acolo, în grajdul sau în casa creştinului în care nu străbate lumina sau aerul, nu se primeneşte, nu este sănătate, ci boală, molimă.
Lumina dă sănătate, face pe animal a mânca cu poftă, a fi mai vioiu, a inund mai bine. Animalele ce se cresc în grajduri întunecoase sunt stânjenite în de3voltarea lor, în sănătatea lor, devenind mai slabe, fără vlagă, întocmai ca unele
www.dacoromanica.ro
1060
ALBINA
plante cari din pricină că cresc la întuneric, se ofilesc, se pălesc.
Eslele grajdurilor trebuesc a avea adâncime de cel puţin 30 centimetri, adică cam de o palmă şi jumătate, o lărgime până la două palme în partea de sus, strâmtându-se către funcl până la a treia parte din lărgimea de sus.
Ele trebue să fie astfel aşezate, încât dela marginea superioară a eslei, până la pământ să fie cam un metru până la 1 metru şi 20 centimetri.
Eslele ştim că se fac de obiceiu din lemn; interiorul lor este bine a fi împărţit în mai multe părţi după numărul cailor. Astfel împărţite, fiecare animal să-şi mănânce porţia lui, împedicându-se cel lacom de a apucă din tainul vecinului său. Ceva mai mult, în caz de boală molipsitoare ivită la vre-un cal, eslele cu despărţituri se opun întru câtva la întinderea molimei la alţi caice s’ar afla în acelaşi grajd.
Grătarul se ştie că se face de lemn sau din vergele de fier. Cele mai obişnuite sunt cele de lemn, din causă că nu costă mult.
Ori din ce ar fi făcut grătarul, el trebue astfel aşezat în cât să nu fie prea înclinat, marginea lui de jos să nu vie de-a dreptul în atingere cu păretele grajdului.
Intre fiecare vergea se va păstră o depărtare de 10—12 centimetri.
Pentru a nu se obosi caii când mănâncă, nici a schimonosi gâtul mânjilor şi cailor tineri prin întinderea necontenit pentru a luă fânul, grătarul se va pune cam la 15—20 d9 centimentri d’asupra eslei şi nici de cum mai sus.
Legarea calului în grajd se va face în totdeauna ou luare aminte. Când sunt mai mulţi cai în acelaşi grajd, se vor fixa fiecare bine, pentru a nu se deslegâ vre-unul, sau a scăpă, căci se muşcă unul pe altul şi se bat între ei.
Legarea calului se face prin pana căpăstrului, de regulă de esle, pentru care scop ele se prevăd cu belciuge de fier sau cu găuri. Calul nu va fi legat nici prea scurt nici prea lung, ci potrivit, ca astfel să poată mâncâ şi a se culcă fără a fi supărat. Calul legat prea lung se poate încurcă cu pi cioarele în pana căpăstrului, şi astfel a se răni sau a se schilodi.
Nicolae lon.—Aşk mi s’a întâmplat mie «nul trecut cu un cal al meu. Intr’una din seri âm băgat eu singur caii în grajd şi am legat pe unul dintre ei cam lung, din care pricină peste noapte şi-a apucat piciorul drept de dindărăt în pana căpăstrului. Când m’am dus, ca de obiceiu, cam pe la miezul nopţei, să văd ce-mi fac vitele, l-am găsit trântit şi încolăcit, gemând. Am avut noroc că n’am eşit din casă mai târziu căci puţin lucru cred că mai trebuiâ, pentru ca să-l găsesc mort sau cu totul sluţit.
Ca să-l scol a trebuit să tai căpăstru, apoi ce am păţit cu
www.dacaramanica.ro
ALBINA
' 1061
el, numai eu ştiu: aproape două luni de zile a şchiopat de picior. Se tăiase la chişită cu pana căpăstrului şi şi-l scrân-tise din gleznă.
învăţătorul. Auziţi, dintr’o mică nebăgare de seamă la legarea cailor, Nenea Nicolae erea să piarză bunătate de cal, de aceea dar vă tot spun eu să fiţi cu ochii în patru, la îngrijirea animalelor.
Stănoagele prin care se despart caii unii de alţii, vor fi făcute din lemne drepte, fără noduri, netede. Ele se vor aşeză astfel încât înainte să se găsească la înălţimea genuchilor calului, iar îndărăt să nu se ridice d’asupra coatelor.
Armăsarii ca şi epele borţoase, este cu cale, să-şi aibă fiecare locul lor deosebit, în grajd, mai încăpător şi dacă se poate cu totul despărţit de ceilalţi cai.
In grajd se va luă aminte a nu fi piroane sau cue bătute prin esle, stănoage, păreţi, pentru a nu se răni caii în ele.
In fine, grajdul se va ţine pe cât se poate de curat, cu-râţindu-se aerul prin deschiderea ferestrelor, când trebue, căci sănătatea cailor, după cum s’a mai zis, atârnă mult de aceste îngrijiri.
Irimia Popescu.
~	Modi©-Veterinar■
Uniunea poştală universală
Ce uşor e azi să trimiţi o scrisoare în străinătate! Lipeşti pe plic marca de 25 bani şi... scrisoarea se duce, umblă zile întregi şi spune prietenului tău ceeace gândeşti tu în ţara românească.
Pufţini se întreabă de când este regula acsasta şi a cui a tost ideia.
Uniunea poştală universală, mulţumită căreia o scrisoare se duce în orice parte a lumii	cu acelaş preţ de	25	bani, nu e	mai
veche decât anul 1874; iar	ideia a fost dată	de	un danez	nu-
mit losef Michaelsohn.
Acesta era un mic funcţionar în serviciul postai al Danemarcei. In 1859 a publicat pentru prima dată o broşură în care propunea să se facă o unire între toate statele. Fiecare stat să transporte pe teritoriul său toate scrisorile venite din celelalte state şi în schimb scrisorile sale să fie tot asemenea purtate ori pe unde.
Cine ar crede ? Propunerea lui Michaelsohn a fost luată în râs, căci cei mai mulţi oameni sus puşi, cărora s’a adresat, socoteau că lucrul e peste putinţă.
Vedeţi cum se schimbă	ideile! Noi cei de	azi	am crede	că e
peste putinţă să fie altfel	decât cu uniunea	poştală universală.
Dar, aşa s’a întâmplat. Ani de zile a luptat Danezul, tipărind broşuri în diferite limbi şi trimiţându-le în toate ţările ; dar numai când un mare funcţionar din Germania a luat în mână .chestia şi a sprijinit-o, numai atunci propunerea lui Michaelsohn sa luat în băgare de seamă şi apoi s’a aplicat.
www.dacaromamca.ro
M. S. Regina Împreună cu A. S. R. Pr. Leopold de Hohenzollern fratele M. S. Regelui şi fii Săi'Pr. Ferdinand şi Carol. inturnându-se dela Mitropolie
In ziua încoronării 10 Mai 1881.
ALBINA
1063
Lucrările agricole în luna Iulie.
luna aceasta se urmează cu seceratul grâului ca şi 1 altor cereale, cu treeratul şi îngrijirea seminţelor puse a magazie. Se ştie că aceste lucrări agricole nu se pot sprăvi toate în luna Iunie, deci ele se mai fac şi în ulie. îndată după ridicarea grânelor, de pe câmp, ar trebui ca toate locurile de mirişte să se are cât se va puteâ mai la suprafaţă, ca astfel toate seminţele de ierburi vătămătoare să fie acoperite de pământ. Aceste seminţe, la cea mai mică umezeală vor încolţi şi vor creşte, şi când locul este acoperit de verdeaţă se grăpează locul în lung şi de-acurmezi-şul, ca astfel toate buruienile să fie desrădăcinate şi uscate de căldura soarelui. Astfel de lucrări se fac de agricultorii din străinătate şi sunt bine făcute, fiindcă numai cu modul acesta îşi pot scăpă semănăturile câmpului de fel de fel de buruieni vătămătoare la creşterea acestor semănături. Toate ogoarele (arăturile) făcute in luna Maiu şi Iunie, în această lună se ară pentru a doua oară, însă de această dată arătura se face deacur-mezişul locului, ca brazdele să se fârăminţeze mai bine. Aceste arături se fac mai la suprafaţa locului. In Transilvania, după ce au trecut 2 săptămâni dela această arătură, agricultorii' săteni grăpează locul ca pământul să se mărunţească şi mai bine. Această lucrare mie însă îmi pare de prisos, cu atât mai mult cu cât se ştie că dacă în pământ se găseşte puţină umezeală, flora microbiană se găseşte în deplină activitate la înmulţirea ei şi la asimilarea azotului în folosul semănăturilor cari au a se face în toamnă.
Seceratul ovăzului. Pe la jumătatea acestei luni sau chiar pe la sfârşit, se începe seceratul ovăzului, care ca şi treeratul, se face cu aceleaşi instrumente agricole. La hectar ovăzul poate să producă dela 8 — 70 hectolitri. Ovăzul se întrebuinţează la hrana animalelor şi a pasărilor de curte, la facerea pâinei, care este foarte hrănitoare, şi amestecat cu orzul la facerea berei.
La cai, ovăzul se dă după ce au trecut 2 luni dela secerat. Paiele de ovăz se pot da ca hrană la toate vitele când sunt bine păstrate şi sunt mai hrănitoare decât paiele de .orz.
Macul, dacă s’a copt se zmulge sau se taie cu secera sau cu un toporaş, după secerat se face mici snopi, care se fac glugi, se lasă 15 zile în bătaia soarelui şi după aceia se treeră, sau se bate cu un băţ. După treerat seminţele se dau la ciur de 2 ori ca să se cureţe bine, se pun Ia magazie unde se păstrează până la vânzare. Macul produce la hectar 20—26 hectolitri. Uleiul ce se scoate din seminţele do mac se întrebuinţează în bucătărie ca şi untul de lemn, etc., iar turtele la hrana vitelor şi trunchiuleţele la încălzitul cuptoarelor.
Inul. Când s’a semănat numai pentru fuior se recoltează până ce nu s’a copt seminţele; iar când s’a semănat şi pentru se-
www.dacoramanica.ro
1064
ALBINA
minte, atunci recolta se face după ce seminţele s’au copt. Inul se smulge din pământ cu multă băgare de seamă, ca tulpinele să nu se rupă şi seminţele să nu se scuture. Smulsul inului se face mai bine când pământul are puţină umezeală. După smuls se tac mici snopuri (mănuşi) care se leagă cu teiu, cu paie sau chiar fire de in mai mici. După recoltă inul se usucă la soare, şi după ce s’a uscat se bate pe un scaun ca să se scuture seminţele şi foile.
In timpul uscatului inul nu trebuie lăsat afară ca să cadă rouă pe el, nici ca să fie ploat.
Topitul inului, după ce inul s’a uscat şi s’a bătut scoţând seminţele, se topeşte în apă stătătoare, unde se lasă 4—5 zile ca să se topească. După topit se spală bine, se usucă, se bate şi se meliţă, apoi se dărăceşte şi se perie. Inul poate să producă fuior 6—600 Ugr. şi sămânţă 3—500 ltgr. Din seminţe se scoate uleiu care se întrebuinţează în buoătării etc., iar turtele la hrana vitelor.
Bobul şi bobişorul, se recoltează mai mult în pârgă decât prea copt, recolta se face cu secera sau cu coasa, se lace mici snopuri cari se clăesc. După ce s’a adus acasă dela câmp se face stog până ce se treeră. Bobul produce la hectar 20—40 hl. Se întrebuinţează la hrana omului şi a animalelor.
Muştarul se recoltează ca şi rapiţa, când trunchiuleţele a început a îngălbeni, iar foile să cadă, după recoltă se duce la arie unde se treeră, seminţele se păstrează mai bine în pleava lor în magazie până ce se usucă bine, după acaia se vântură.
Muştarul poate să producă la nectar dela 12—15 hectolitri. Din seminţele de muştar negru se face uleiu, iar seminţele muş-tarului alh se întrebuinţează mai mult la facerea muştarului ce se întrebuinţează în economia domestică.
Lintea se coseşte dimineaţa până ce nu s’a ridicat rouă, după cosit se mai Iasă vre-o câteva zile în bătaia soarelui, după aceea se treeră ; iar boabele se păstrează în magazie până se se întrebuinţează la hrana omului, sau mai iute la fabricarea fainei de grâu. Lintea poate să producă la hectar 15—30 heotolitri.
Mazărea, se recoltează când păstâilecele de jos sunt coapte, culesul se face dimineaţa totdeauna pe un timp frumos şi liniştit ca boabele să nu se scuture, după recoltă se treeră, după aceia se vântură şi boabele se păstrează în magazie. Mazărea poate să producă la hectar 20—30 hectolitri. In economia domestică se întrebuinţează ca păstăi şi boabe uscate, ca şi la hrana animalelor mai cu seamă la îngrăşatul porcilor. Vrejii de mazăre se pot întrebuinţâ la hrana vitelor cornute.
Cositul mohorului, porumbului şi al sorgului. Când aceste nutreţuri nu se dau în stare verde ca hrană animalelor, atunci îndată ce au înspicat se cosesc şi se face fân, şi astfel se dă ca hrană vitelor. Când aceste nutreţuri nu se pot uscâ din cauza timpului prea ploios, se pot păstră în anumite gropi unde dospesc, şi în cazul acesta poartă numele de nutreţ murat, sub care stare se dau vitelor în timpul ernei.
www.dacaromaxrica.ro
ALBiNa
1065
Culesul cânepei. Cânepa semănată în luna Aprilie pentru fuior, se culege în această lună când tulpinele capătă o coloare galbenă. Aceleaşi lucrări pe care le-am văzut la recolta inului se fac şi la cânepă, cu deosebire că cânepa se topeşte mai bine în apă stătătoare decât în curgătoare. Cânepa poate să dea dela 500—1200 kilogr. fuior şi seminţe dela 3—400 kilogr.
Semănatul rapiţei ele toamnă, numită şi coltza, se lace de pe la 20 ale acestei luni.
Ca soiuri de r^piţă se seamănă rapiţa pareploie, cu floarea albă şi de Hamburg, semănătura se face prin împrăştiere şi în rânduri cu maşina, depărtarea dintre rânduri va fi de 40—50 cm. în acest caz se seamănă 3—6 litri de sămânţă şi când se seamănă prin împrăştiere 4—8 litri de sămânţă. Rapiţa creşte bine în pământurile în care creşte şi grâul. La noi se mai seamănă şi rapiţă comună cu floarea galbenă.
Cositul lucernei se face pentru a treia oară.
In grădina de pomi. Pomii pe timp secetos trebue udaţi şi mai trebue tăeate toate crăculeţele date dela rădăcină şi de pe tulpină, de pe la 20 ale lunei se poate începe cu altoitul cu mugurii crescuţi în acest an.
In grădina de legume se începe cu culesul mazărei şi a lintei, se recoltează seminţele de morcov, păstârnac, pătrunjel, de sfeclă, de salată, conopidă, varză, gulii şi ceapă, eto.
In podgorii. Dacă via nu s’a plivit, şi nu s’a săpat până la 20 ale lunei st. v., aceste lucrări trebue amânate până când strugurii au început să dea în copt.
Vitele de muncă trebue bine hrănite cu nutreţuri verzi şi cu grăunţe uruite. Ca vitele să nu fie înţepate de muşte să se spele pe corp cu apă în care s’a fiert foi de nuc. După ce s’a ridicat grâul de pe câmp şi după ce miriştele s’a păscut de oi şi alte animale se pot ara şi semăna cu mohor amestecat cu meiu sau cu muştar alb, sau cu hrişcă amestecată cu meiu sau muştar, şi dacă timpul va fi ploios, în toamnă vom avea un bun nutreţ pentru toate vitele.
Tunsul meilor. Unii ciobani tund meii, a căror lână este căutată de plăpomari, tot în această lună se despart mielele de berbecuţii cari s’au lăsat de prăsilă.
Albinele. Pe la 20 iulie se începe cu recolta mierei, care trebue să se facă într’o zi mai noroasă, când căldura este mai scăzută, fiindcă în stup se găsesc mai puţine albine. Retezatul fagurilor se face mai puţin. La recoltă trebue să avem în vedere şi starea timpului ca albinele să poată înlocui ceeace s’a recoltat.
V. S. Moga.
La tribunal. Se judecă un falşificator de monede.
—	Pentruce le-ai apucat să fabrici monede falşe?________
—	Penlrucă nu puteam face de cele bune.
r v "T""*1 mr^rmr	t'tti
www.dacoromamca.ro
1066
ALBINA
De la Expoziţia Naţionala.
Miercuri 5 Iunie la orele 5 p. m. M.M. L.L. Regele şi Regina au mers la expoziţie pentru a visitâ: pavilionul Domeniului Coroanei şi alte pavilioane de care vom vorbi în numerile viitoae. La intrarea de pe piaţa Regina Elisabeta, M.M. L.L. au fost primite de d-1 Comisar general al Expoziţiei, care Le-a condus la pavilionul Domeniului Coroanei.
Aici Suveranul şi Regina au fost primiţi de d-1 Ministru al Domeniilor, d-11. Kalinderu Administratorul Domeniului Coroanei d-1 General Priboianu Mareşalul Curţei Regale şi d-1 Basset.
M.M. L.L. au cercetat cu cel mai mare interes toate obiectele expuse, produse ale diverselor ramuri ale agriculturii şi pădu ritului, a industriei casnice, textilă şi ceramică.
De asemenea au dat mare luare aminte părţilor culturale şi exploatărilor sistematice de pe domenii, care erau reprezintate prin tablouri sinoptice şi grafice, reliefuri şi piese demonstrative. In curte M.M. L.L. au admirat frumoasa construcţie a pavilionului cu originala sa zugrăveală care înfăţişează diferite modele de ţesături casnice naţionale.
La plecare M. S. Regele a mulţumit foarte călduros d-lui I. Kalinderu pentru neobosita sa activitate care a închinat-o spre propăşirea necurmată şi tot mai înfloritoare a Domeniilor Coroanei, Domenii cari astăzi sunt luate de pildă în toată ţara, atât ca bună gospodărie, cât şi ca stare înfloritoare a locuitorilor de pe dânsele.
Pavilionul Domeniului Coroanei este aşezat pe Calea Moldovei, are forma unei case ţărăneşti din timpurile vechi, cu două scări de intrare.
Fabrica de olărie de pe Domeniul Cocioc a expus: vase, ploşti, farfurii, urcioare de tot felul, sobe, etc. totul în ceramică. Sericicultura este bine reprezintată ca şi stupăria cu modul de ambalaj pentru comerţ.
In secţia industriei casnice sunt expuse costume naţionale, covoare, mobilă ţărănească, lucrate de elevii şi elevele şeoalelor ca şi de nevestele funcţionarilor Domeniilor.
Dela Mălini (Suceava) sunt expuse păpuşi mici şi mari, simple şi luxoase, ba unele chiar cari închid şi deschid ochii, îmbrăcate în costume ţărăneşti, lucrate cu pricepere de maeştrii români. Această industrie de curând introdusă, are menirea să propăşească foarte repede.
Strungăria şi împletiturile în răchită sunt foarte frumoase.
Străinul care n’ar cunoaşte ţara noastră, ca şi mulţi Români cari îşi cunosc puţin ţara, vizitând pavilionul Domeniului Coroanei, care este un adevărat Kaleidoscop al tuturor bogăţiilor ţărei, ar vedeâ progresele însemnate ce s’au făcut în ultimii ani.
Nimic nu lipseşte acestui pavilion care să nu atragă băgarea de seamă a vizitatorilor.
Vizitarea acestui pavilion ne desvălueşte bogăţiile ţării, mulţumită grijei fără preget a d-lui I. Kalinderu.	t.
-----eBIBIO--------
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1067
Serbarea Şcoalelor soc, pentru învăţătura poporului român,
Duminecă 18 c., s’a făcut cu o deosebită solemnitate împărţirea premiilor laşcoalele societăţii pentru învăţătura poporului român.
Au asistat la această serbare şcolară d-nii G. Lahovari, preşedintele societăţii, Spiru Haret, fost ministru, I. Kalinderu, administratorul domeniilor Coroanei, foarte mulţi membri de ai societăţii pentru învăţătura poporului român, precum şi un public numeros şi ales.
Elevii şcoalei normale şi ai celei primare au cântat alternativ diferite cântece naţionale şi au recitat în mod admirabil poezii.
O foarte bună impresie a făcut asupra publicului micii elevi ai gădinei de copii de sub conducerea d-nei Elena Aronovici, cari au executat diferite jocuri froebeliane însoţite de cântece şi au recitat mici poezii.
D. P. Gârboviceanu, directori şcoalelor societăţii, a făcut o scurtă dare de seamă asupra progreselor realizate de şcoalele societăţii.
Apoi adresându-se celor 37 absolvenţi ai şcoalei normale îi îndeamnă ca ducându-se ca propoveduitori ai luminii în comunele rurale să caute a sădi în inimile tinerilor vlăstare ce li se vor încredinţa spre educare, iubirea de patrie şi naţiune.
D. G. Lahovari luând cuvântul, a mulţumit corpului didactic al şcoalelor şi în special d-lui Gârboviceanu, pentru munca ce au depus în decursul anului expirat.
Face cunoscut apoi că societatea a primit acum de curând două donaţiuni:
O sumă de 70 mii lei lăsată de defuctul inginer-şef Popescu şi 10 mii lei dăruiţi de d. Boroş, fost comerciant.
Cu aceste sume, spune d-sa, se va clădi încă o aripă la palatul societăţii în care sunt instalate şcoalele.
Unul din absolvenţii şcoalei normale şi anume Constantiniu Nicolae, mulţumeşte în numele colegilor săi, membrilor societăţii pentru îngrijirea părintească ce li s’a dat în cursul studiului.
De asemenea a mulţumit şi foştilor lor profesori.
După aceasta s’a făcut distribuţia premiilor elevilor cursului primar şi s’a dat jucării micilor copilaşi elevi ai grădinei de copii.
Publicul a admirat foarte mult diferitele obiecte lucrate de elevii şcoalei normale.
Serbarea s’a sfârşit la orele 12.	N. T.
■-------------------
Incunoştiinţări.
Cu începere dela 16 Iunie, orele de serviciu în cancelarilie Administraţiei Cassei Şcoalelor vor fi dela 71/2 dimineaţa până la J2Va P- m.	* * *
Luându-se dispoziţiuni şi anul acesta să se libereze lefurile membrilor corpului didactic pe lunile de vacanţă Iulie şi August a. c., se pune în vederea d lor Revizori şcolari, directori şi directoare de şcoale de toate gradele ca cel mai târziu până la 25 Iunie a. c. să trimeată Ministerului un rând de state cu sumele îndoite cum s’a urmat şi în anul trecut.
www.dacQfomanica.ro
1068
ALBINA
DE LA SATE
In comuna Mărăşeşti (Putna), s’au pus bazele unei societăţi antial-coolice cu numele «Cumpătarea-. Din statutele acestei societăţi se vede că ea are de scop să lupte pentru a desrădâeinâ obiceiul de a bea spirtoase şi atârpirea beţiei, prin întruniri, cuvântări, diverse scrieri, etc.
Urăm deplină reuşită acestei binefăcătoare societăţi şi felicităm pe iniţiatorii ei
-------------------
^3t~!r---=='■=■ --.1=------- ■■=”»
^ BIBLIOQRîl FII J
A apărut: Higiena şi economia populară povestită de moş-Savu,. de C. Oprescu-Argeş. Preţul 1 leu exemplarul. De vânzare la librăria Naţională, calea Victoriei No. 47, Bucureşti.
$ Domeniul agricol şi silvic al bisericii Madona-Dudu din Cra-iova este titlul unui stucliu datorit d-lui inginer Theodor Chivulescu, şeful serviciului silvic al bisericii Madona-Dudu. Acest studiu a apărut într'o broşură, format mare, coprinzând 42 pagine, cu 8 planşe în colori şi un tablou recapitulativ de starea masivului pădurilor acestei biserici, întinderea parchetelor exploatate cum şi veniturile ce au produs până in anul curent 190G.— Lucrarea d-lui inginer Chivulescu este folositoare,, căci prin ea ne putem da seamă de avutul ce o iiistituţiune mare ca Madona-Dudu posedă, şi chipul cum el este administrat şi îngrijit. Dacă toate instituţiile din ţară, marii proprietari ca şi statul, ar face astfel de lucrări, ne-am putea orienta atât noi cât şi străinii asupra avutului nostru naţional.
* * *
Istoria seminariilor preoţeşti din Buzău. Curtea de Argeş, Huşi, Ismail, continuat Galaţi, R.-Vâlcei şi Roman, de d-nii Al. I. Dumitrescu şi G. M. Ionescu*— Preţul lei 2,50, de vânzare la toate librăriile.
Istoria Mitropoliei Ungro-Vlahiei (1359-1709) cu mai multe planşe şi figuri în text de d-1 G. M. Ionescu, licenţiat în teologie şi drept. Preţul lei 5. De vânzare la librării.
* In editura toii populare «Răvaşul din Cluj (Transilvania) a apărut : Poveşti din satul nostru Dinu Maicii de loan Isaic, preţul 10 bani A se adresa foii «Răvaşul Cluj, Jokai utcza G.
£ Raportul anual al Societăţii ac?,demice social-literară „România jună" din Viena pe anul administrativ 1904—905, O broşură de 40 pagine, din care se vede activitatea acestei societăţi româneşti a cărei deviză este : «Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă’n simţiri».
■--- ---------------------
Poşta Redacţiei.
Domnului George Florescu comuna Măceşu de jos, jud. Dolj.
La cartea poştala, in care ne scriţ.i despre eapu ce s\a îmbolnăvit de picioare, din cauza muncei încordate .şi prea multă goană, vă răspundem sfătuindu-vă ca în viitor vitele, cai sau boi, să Ie întrebuinţaţi la serviciu potrivit cu etatea şi puterea lor, pentru a se înlătura astfel îmbolnăvirea lor prin munci istovitoare.
Este mai uşor şi mai înţelept de a preveni orice boală, decât a o vindeca.
Asupra umflăturilor dela picioare, ne spunându-ne unde sunt aşezate acele umflături, ia încheetun sau în alto locuri, nu vă putem da mai nici o lămurire. In orice caz încercaţi pomada camforată astfel compusă: Camfor pulv. 5 grame, untură de porc, 100 grame; cu care pomadâ să le frecaţi, ziinic.
Pentru rănile de pe corp, spală-le in fiecare dimineaţă cu apă culdicică şi cu săpun mult, după care le ungi cu alifia următoare: vaselină aloă lob grame, Creolină 5 grame.
Cum cazul este grav, putând ca animalul să sufere de reumatism sau altă boală urîtă, n’aţi face rău, să chemaţi un medic-veterinar din apropiere, cât de neîntârziat.
Iiimia Popescu.
Medic-Veterinar.
www.dacoramamca.ro
„STEA U A“
Societatea * Steaua* are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru est© îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faoă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresa d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliiideru, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sara Şomauescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, C'OHst. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gârbovit-,eann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; X. Vlădescu, Ministru, profesor universitar; Cristn S. Negoescu, administrator al Casei fi coaielor, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliinăneşteuim, inginer de mine; Preotul econom donat. Ionescn, profesor secundar; Const. Alexuudrescu, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Fritz Wischek (Câmpina), 2 lei; Zamfir Brazdes (Câmpina), 2 lei; Ion Popescu (Câmpina), 2 lei; Vasile Hodoş (Câmpina), 2 lei; Costache Trăistaru (com. Filipeşti-Mărgineni), 1 leu; Ion Stoicescu (coin. Coco-răşţi-Capli, Filipeşti), 1 leu; Nicolae Popa (com. Filipeşti), 1 leu; Glieor-ghe Ion (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Dumitru Stoica (com. Băneşti-, Câmpina), 1 leu; Ion Duţă (Câmpina), 1 leu; Răuţă Constantin (comuna Băneşti-Câmpina), 1 leu; Nae Lâzăreseu (com. Băneşti-Câinpina), 1 leu; Ion Crăciunescu (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Gh. Vasile Ciobanu (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Ion I. Vrăbiescu (Câmpinaj, 2 lei; Victor Rădulescu (Câmpina), 2 lei; Ion Taclie (com. Băneşti-Câmpina), l leu; Ion Sava (com Cornu-Câmpina), 1 leu; Seca Gheorghe (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Gheorghe Duţă (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Ion Ta-che (com. Cornu Câmpina), 1 leu; Ion V. Voicu (com. Cornu-Câmpina),
1	leu; Ion Popescu (com. Cornu-Câmpina), leu; loniţă Stroe (com. Bâ-neşti-Câmpina), 1 leu; Tudor Ion (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Ion Micu (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Miţă Oprea (com. Băneşti-Câmpina),
1	leu), Ion Constantin (corn. Băneşti-Câmpina), 1 leu; loniţă Gheorghe (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu ; Ion Andreiu (com. Brâneşti-Câmpina),
1 leu; Vasile Simion (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Gheorghe Stanciu (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu ; Niţă Coman (com. Băneşti-Câmpina), 1 leu; Duţă Nicolae (com. Cornu Câmpina). 1 leu; Ion N. Lazăr (comuna Cornu-Câmpina), 1 leu; Toma Niţă (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Avram Ion (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Nicolae Gheorghe (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Vasile Ion (com. Cornu-Câmpina), 1 leu; Alecu Carcalechi (Câmpina), 2 lei; Anastasie Scripcă (Câmpina), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 1.050; iar veniturile societăţii, tot în acest timp,sunt dc 3.059 lei şi 10 bani,
(Va urni& în nain&ral viitor).
www.dacoranuffica.ro
24, Calea Victoriei, Bueureşti
moi şi tari, culori şl negre
prlmeso zilnio
Noutăti diferite.
pentru Dame, Bărbaţi şi Copii
Fabrioaţiune proprie
Atelier special pentru comenzi
Primesc blănării în păstrare.
52—15.
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Maehlntosh Rate,
6. I. Goschen . .
Vicontele Duncannou . .
E. W. H. Barry....
Robert Hamilton Lang .
Demetre de Frank . . .
P. Naville...........
Ad. Vernes...........
Viena
Paris
Directori:
| C. A. Stoiz { E. E. Goodwin.
Ceusori: Ioan Kalindern, Demetrs loau Gliika şi Arthnr Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala- Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ţhe.
„NAŢIONALA
SOCIETATE GENERALA OE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur............Lei
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune.......
Idem format din capital şi alte rezerve »
Total în aur Lef Daune plătite .... Lei
2.O0Q.000
3.955 688.76 1.075.842.60
7 052.531.36
33.000.000
Vicc-preşedinte A. Băicuianu-Dir. general E. Griinwald. „naţional.a“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţâ generală în Bucureşti, | str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
Inst. de Arte Grafice Ca
Str. Doamnei 16.—16.291.