Anul IX No. 38. 18 Iunie 1906. ISTA POPULARA COMITETLL DE REDACŢIE ION KALINDERU P. Găiboviceanu A P. Bulfu G. Coşbuo G-ral P. V. Năsturel N. Nicolaescu Gr. Teodossiu G. Adamescu I. Otescu Redacţia sr AdmmistTwww.dacoromamca.roa No. 9. — Bucureşti, O RUGĂMINTE ABONAŢILOR NOŞTRI Cu prilejul sfârşitului anului şcolar, se dau copiilor silitori premii, de obiceiu in cărţi. Din existenţa de 9 ani a rc\istei «Albina» s'a putut vedea că ea este o adevărată călăuză pentru viaţa de toate zilele a fiecărui cetăţean. Prin sfaturile ce ea dă, ca şi prin articolele de higiena, agricultură, horticultura, creşterea vitelor, sericicultură, etc., ea este un bun sfătuitor in ori ce împrejurare ; iar prin bucăţile asupra istoriei patriei, desvoltă dragostea de ţară şi de neam. Pentru a o putea pune în manile tuturor, am broşat in volum, colecţii de câte 3 luni, cuprinzând câte 13 numere, de câte 6 luni, cuprinzând 2(i numere şi colecţii de câte un an, cuprinzând 52 numere. A olumul broşat pe 3 luni costă lei 1,50 » » 6 » » » 3,— » » 1 an » 6,— Uoţecţii de fascicole cu 5,— un an. Fascicole separate » 0,12 numărul. Asemenea am făcut volume legate pe un an, costând 7 lei voi. Rugăm dar persoanele cari vor sâ dăruiască cărţi de premii Ia copii să ia revista Albina». Celor ce cumpără 10 volume, li se dă un rabat de 10 la sută din preţul arătat mai sus. Facem un călduros apel Domnilor învăţători şi ii rugam a recomandă revista «Albina intre cărţile de premii. Toate cererile trebuiesc însoţite de cost. Chcltnelile de porto sunt in socoteala revistei. LICITAŢIUNI La 26 Iunie 1906, orele 10 a. m., se va ţine a 6-a licitaţiune la Eforia Spitalelor Civile, pentru vinul alb şi roşu, necesar depozitelor în exerciţiul 1906—1907. — Idem pentru carnea de vacă necesară spitalelor în exerc. 1906—907. — Idem pentru săpun il ordinar şi seul topit necesar depozitului în exerciţiul 1 vt< 6—1907 Doritorii de a lua parte la aceste licitaţiuni sunt invitaţi ca în sus citata zi şi oră să-şi prezinte ofertele D-lor sigilate însoţite de o garanţie provizorie de 5" „ cunoscând că garanţia definitivă va fi de 10°/0- Li-eitaţiunile se vor ţine în conformitate cu art. 72—83 din legea eompta-bililăţii generale a Statului. Caetele de sarcini se pot vedea la Cancelaria Eforiei, în orice zi şi oră de lucru. A E L Pe lângă cercul cultural, presidat de subscrisul, s’a pus începutul unei biblioteci, menită a întreţine şi a promova cultura profesională a învăţătorului. Rugăm călduros pe toţi domnii autori, editori şi orice persoană binevoitoare, să ne vină într'ajutor, pentru înzestrarea bibliotecei, asigu-rându-le o veşnică recunoştinţă. V. Costăchescn. Preşid. cerc. cultural şi învăţ, diriginte la şcoala primară mixtă Nicolae Gane com. Pleşeşti, Suceava. www.dacoramanica.ro Anul IX. No. 38. 18 Iunie 1906. Albina Revistă Enciclopedică populară Abonamentul în ţară pe 9 t » 6 an Uoi 5 1 Abona 1ub4wc» 3'<;v. iixi nu ___________________ Pentru anuneiuri 1 leu tinla Mica pu in Manuscriptele nepublie SUMAR ntul în străin, pe an lei 8 . . . . . . 15 bani itate, 5 bani cuvântul, se ard. («. Coşlnitf, Uneomoniile şi cnuzele lor în superstiţiile poporului. — Solia Nădejde, Cum ne strici spirtul. — Ki.nea (’risteseii. Povestea neamului nostru. — X. Meolneseii şi (i. Stol-nesen, Câteva feluri de uleie. — X. Rădiilcseu-Niţer. Lui Mircea (poesie). — C. lordueheseii, Foaie verde măcieş (muzică). — hlvius Velovau, Marcarea oilor.—1Td.. Deschiderea expoziţiei naţionale din Bucureşti. — V. S, Moara. Cronica agricolă, economică şi comercială. -- Cliol-tufeii folositoare.—Cronica săptămânii. — Din literatura prrporană.— Bibliografii. Ilustraţiuni: Traian.— Decebal.— Soldat dac.—Soldat roman. — Uleiul Berlepsch. — Cum se marchează oile. Pneomoniile si cauzele lor in superstiţiile poporului a). Necreştinesc şi vrednic de ocară este obiceiul femeilor de-a se desbrăcâ în pielea goală pe vreme de furtună vara, casă înconjoare casa cu un topor în mână, ameninţând norii. Credinţa asta e neghioabă. Precum ţi-am spus, poporul crede că norii sunt aduşi ori de Duhuri rele ori de solomonari, şi că cu toporul îi poţi speria să plece cu grindina şi cu trăsnetele într’altă parte. Numai păgânii pot scorni o credinţă ca asta. Mai mare ruşinea, să crezi că Dumnezeu Cel atotputernic — că doar El poartă norii şi furtunile — să sperie de o biată babă guşată care aleargă fără nici o haină pe ea ameninţând cerul cu un topor ! Să înspăimânţi puterea cea iără de margini şi atot înţeleaptă cu buiguelile ce le spune din gură baba Sanda ori Manda. E să te prăpădeşti de râs, când vezi cum iese de iute şi de înfocată baba cu toporul, uitându-se din cotro vin norii şi înconjurând casa par’car fi vrând să caute pe Dumnezeu şi să-l pocnească ! Şi aşa umblă şi aşa se uită, încât par’că într’a-devăr poate turti pe Dumnezeu. (1) Vezi No. 37. www.dacoromamca.ro ALBINA 1014 Toate câte ţi le-am spus până acum sunt împotriva duhurilor, adică au scopul să sperie şi s’alunge puterile întunecate ale Necuratului. Acum să întoarcem foaia, să vedem şi cele ce se fac cu ajutorul acestor duhuri. Mai întâiu furarea manei, cu deosebire a laptelui. In noaptea spre Sf. Gheorghe, ori în zorii zilei, femeile cari vreau să fure laptele altora, se duc pe un câmp, şi legându-şi o oală, o doniţă, de un picior umblă cât e câmpul în pielea goală, târând vasul prin iarbă ca să s’adune rouă în el. Cât de multă rouă adună, atâta lapte fură dela alţii. Ori adună rouă cu o pânză descântată — lucrată toată intr’o noapte, meliţată, toarsă, năvâdită şi ţesută din amurg până la cân-tători : vezi tu, grabă, nu glumă! Pânză de cămăşi nu ţes ori o ţes cu lunile, dar pentru vrăji se zoresc cu pânza de dau în brânci. Acum, altele n’au credinţă că fură, ci că adună lapte pentru ele, dar ori cum ar fi obiceiul e nebunie curată. Poate că dintru’ntâiu a fost numai credinţa în puterea rouei, din zorii zilei lui Sf. Gheorghe, bună de păstrat în casă ca aghiasma. Şi e ceva din vr’un cult solar. Dar aşa cum e credinţa azi, îţi aduce aminte de strigoai-cele cele date dracului cari sboară pe mătură. Cu vrăji d’acestea n’ai să faci nici un bine vacii tale şi nici un râu vacii altuia, că vaca dă lapte după hrana, îngrijirea şi sănătatea ei, nu după câtă rouă ai adunat. «Se zice că stri-goaicele furătoare de lapte totdeauna, după ce isprăvesc câte o furătură de astea, cad bolnave la pat şi zac câteva zile.» Cred şi eu. Cum să nu te îmbolnăveşti, umblând gol ca napul noaptea pe câmp, până ce aduni o doniţă de rouă ! Tălmăcirea temeiului celui firesc al credinţei, ţi-am scris-o într’alt loc. Tot cu chemarea duhurilor necurate fac babele vrăji pe ursită şi pe dragoste, cu foarte multe ciorovăeli de-ale lor, între cave se înţelege că e şi desbrăcarea în pielea goală ca să fie mai cu putere vraja. Asta ţi-o pomenesc numai aici iar în alt loc îţi voiu spune mai multe pentru alte cuvinte mai ticăloase. Tocmai acum mă întorc la vorbele dela început. Vrâjile fetelor în noaptea de Anul-nou sunt de două feluri, unele sunt numai căutări ale ursitei, ce fel de bărbat va avea fata, încotro se va mărita, peste câtă vreme, cum va trăi cu bărbatul, şi altele de-acestea. Iar celelalte sunt farmece: www.dacaromamca.ro ALBINA 1015 fata caută să lege inima cutărui flăcău anumit, să-l despartă de altă fată, să-i facă «de urît» acelei lete, s’o vrăjească trimeţându-i nebunie şi urîţenie şi boale din Sfinte şi fapt şi aruncătură. Vezi tu bine că vrăjile cele dintâiu sunt nevinovate şi au gândul numai să ispitească cele viitoare, iar acestea din urmă, farmecele, sunt tăcute cu gând râu să strice altora. Dar acestea se pot face ori şi când peste an, de aceea le las la o parte acum. Sunt multe chipurile de-aşi căută ursita. La Anul-nou se fac cu ajutorul apei, la Sân-Toader şi la Sân Gheorghe cu ajutorul focului. Dacă vrei, întoarce foile cărţii şi caută unde vorbesc anumit despre ele şi despre nebunia lor. Cele mai multe fete îşi fac de cap cu căutarea ursitei. Intâiu că se îmbolnăvesc de răceală. Desculţe, despletite şi goale de tot, s’apucâ să numere cu ochii închişi cei nouă pari şi pe cel din urmă sâ-1 lege. Asta nu ţine multă vreme, dar ori cum destulă ca s’o străbată gerul până în oase, dacă e o noapte mai senină. Dar după asta s’apucă să numere nouă stele şi, la a noua să spue un descântec. Până ce 1 spune îi dârdâesc dinţii, şi tot nu intră în casă. Merge şi isbeşte porcii ori boii cu piciorul, ca să vadă după a câtea lovitură vor răspunde, şi după asta socoteşte anii măritişului, (n urmă seamănă cânepa la tăietor, o grăpează cu cămaşa, ia un pumn de ţărînâ şi cu el intră în casă, pune ţărîna sub pernă şi se culcă. Iţi poţi închipui în ce hal se găseşte biata nebună, după ce a stat atâta vreme pe zăpada îngheţată, desculţă şi goală! Degerăturile sunt lucru cel mai mic de care se plânge a doua zi ; dar dureri prin cap şi prin oase şi junghiuri, şi câte odată ţărâna de sub pernă i-o pune mă-sa sub cap în sicriu. Altfel de căutare a ursitei este încercarea să vezi in apă ori în oglindă chipul ursitului. Acesta e primejdios, căci de multe ori fetele leşină, se îmbolnăvesc rău şi une ori cad trăsnite de spaimă. De aceea lângă fata care încearcă felul acesta, stă totdeauna vr’o prietenă ori mă-sa, pentru vre-o întâmplare cu primejdie. Cu oglinda se face în casă : fata stă pe scaun, goală, în faţa oglinzii şi se uită ţintă într’ânsa la flacăra lumânării care îi arde la spate. Iar la puţ se face aşa: fata ţinând o lumânare în mână, stă plecată şi uitându-se ţintă în fundul puţului pe luciul apei Peste ea e aruncat un cearceaf, care acoperă gura puţului. www.dacoromamca.ro 1016 ALBINA Şi cu vraja cu oglinda şi cea cu fântâna o tac fetele ca să li se arate vedenii, din cari sâ cunoască viitorul. Chipul, şi celelalte cu număratul parilor şi sămânatul cânepei tot pentru astea le fac, la urma-urmei. Şi într’adevâr cele cu oglinda şi cu fântâna au de multe ori vedenii, iar dacă nu atunci, au după ce se culcă visuri. Lucru e foarte firesc, şi-ţi voiu vorbi despre el în capitolul următor. Ţi-am spus destule cât trebue ca să ai cunoştinţă despre răul acesta al vrăjilor în pielea goală. Toate ca toate, obiceiuri şi credinţe vechi, dar când ne fac numai râu în-greunându-ne sufletul cu păcate împotriva credinţei creştineşti şi aducându ne boale în oase, de ce să nu le mai lăsăm în plata Domnului ? Dacă ar conteni fetele cu vra-jele de Anul-nou, poate n’ar avea atâtea femei prin sate boale reumatice şi junghiuri, pe cari le aruncă în spinarea cailor lui Sân-Toader şi a Ielelor şi a Joi-mariţelor. Te miri cum nu bânueşte Românul pricina atâtor boale în nebuniile lui, şi ori o caută tot în altă parte, ori se plânge că i-au venit aşa din senin. G. Coşim e. ----- Gum ne strică spirtul. ijcriptura zice că nu-i surd mai surd decât cel ce nu vrea s’auză. Această zicere e foarte adevărată, când e vorba de relele băuturilor spirtoase. Mulţi cred că s’a spus şi scris atâta că e de prisos de mai stăruit. Nu tot astfel cred oamenii învăţaţi, de vreme ce dânşii nu vorbesc din închipuiri, ci de pe cercetări, de pe fapte văzute cu ochii. Oamenii beau soirt şi alte băuturi spirtoase, fiindcă, zic ei, le dau putere, le înveseleşte sufletul şi le face plăcere. Dânşii nu judecă lucrurile cum sunt, ci cum li se par. FI drept că omul obosit, chinuit de griji şi supărări, dacă bea rachiu ori altă băutură, nu le mai simte atât de tare, i se pare că oboseala i-a trecut, că supărările şi nevoile nu sunt aşa do mari. Dar acestea sunt numai păreri, din pricină că simţirea creerilor şi nervilor lui e micşorată, amorţită. E cam acelaş lucru . ce-1 fac doctorii la operaţii : dau omului de miroase cloroform ca să nu simţă durerile tăieturei. Nu doar că nu e durere, dar creerul e amorţit şi nu simte. Această amorţire doctorii o fac de nevoie şi pentru câteva minute; dar omul care bea necontenit, fie chiar şi câte puţin amorţeşte şi el, otrâvindu-se. Doctorul Kraepelin din Munchen a făcut cercetări, cari arată cum băuturile spirtoase strică pe’ncetul. A cercetat cum lucrează spirtul la sute de oameni. Dacă bea cineva 10—30 de grame de spirt, i se îngreue pricepirea lucrurilor ce vede şi aucle. De ce www.dacaramamca.ro ALBINA 1017 bea mai mult, de ce i se îngreue mai tare priceperea celor văzute ţi auzite. Lucrul acesta e vădit chiar pentru cei mai ne-■credincioşi, de vreme ce se văd oameni beţi, cari cad în nesimţire ca morţi. Iată cum s’a dovedit că spirtul, fie cât de puţin, strică minţei. Se dă să facă socoteli uşoare la mai mulţi oameni, când nu sunt sub stăpânirea spirtului şi pe urmă li se dă iarăşi să facă după ce băutura a început să lucreze. Deosebirea bate la ochi: numărul greşalelor la aceeaşi oameni e mult mai mare după ce-au băut decât mai înainte. De asemenea se vede că omul, înainte de-a bea, pricepe mult mai bine decât după ce-a băut un pahar. Asemenea foarte greu ţin minte ceva pe înţeles, pe când ceeace învaţă pe nebăute ţine mult mai îndelungă vreme. Cu cât lucrarea cu capul va 11 mai grea şi va cere mai multă încordare a judecăţei şi mai multă luare aminte, cu atât deosebirea e mai bătătoare la ochi între omul treaz şi cel băut. Băutorul nu-şi poate înstrunâ mintea pe mai multa vreme, ca să vază şi să cugete. Nu poate pătrunde întrebările grele şi nici nu poate născoci ceva de seamă, dela dânsul. Omul care bea pe zi ce trece, nu prinde putere, cum crede el, ci tot pierde mai mult din partea minţei şi a judecăţei. Helmholtz, unul din cei mai mari învăţaţi ai Germaniei, a dovedit prin cercări asupra sa, că dacă bea spirt cât de puţin, nu mai eră în stare a gândi şi întruchipa ca de obieeiu cugetări noi. Cu cât judecata şi cugetarea slăbesc, cu atât voinţa o mai pripită şi omul face lucrurile înainte de vreme. Din pricina acea-, sta mişcările sunt mai' iuţi şi omul pare mai cu putere. Dar e numai părere, căci, dacă se măsoară se vede că munca a slăbit. Sub lucrarea băuturei omul învaţă mai repede pe dinafară, dar nu înţelege ce învaţă; poate vorbi mai curgător, ba chiar poate face şi versuri. De aceea la mese şi chefuri, înainte de-a ţinea o cuvântare, beau repede un pahar două. Tot. această uşurinţă şi dorul de veselie, face să nu se poată bucurie ori serbare fără băutură otrăvitoare. Frâele minţei, cari opresc omul şi-l ruşinează, când e treaz şi îl fac să fie la locul lui, nu mai lucrează după ce-a băut. Omul la chef vorbeşte vrute şi nevrute, mai ales nevrute, fiindcă nu mai e stăpân pe voinţă. Pân la atâta amorţeşte băutura că omul nu mai simte lumea din jurul lui, ba nici chiar pe dânsul, nu se simte de aceea ţipă, strigă, chiue şi face zgomot. Deci lucrarea băuturilor spirtoase asupra sufletului nostru e, cum vedem, foarte rea. Sa vedem cum e şi asupra trupului. Tot Kraepelin a făcut cercetări c’o maşină născocită de un învăţat italian, Mosso. A măsurat puterea muşchilor, ca şi cum am cântări greutăţile. După ce bea cineva băuturi spirtorse, la început, puterea muşchilor sporeşte, o mai mare decât în stare de trezie; din potrivă iuţeala şi dibăcia mişcărilor scade. Aşa dară stăpânirea şi legătura delicată a mişcărilor în de ele, potrivit unui scop, slăbeşte, chiar fără ca omul să pară cât de puţin ameţit de băutură. De aceea gimnasticii, cari au de făcut mişcări grele şi dibace, nu beau. Tot acest lucru ne arată de ce se întâmplă în fabrici atâtea nenorociri Lunea ori a douazi de sărbători, când lucrătorii au băut. La maşini se cere lucrare cumpănită, minte lini- www.dacoromanica.ro 1018 ALBINA pede: o mişcare nepotrivită şi nenorocirea e gata. Dar am văzut că chiar după băutură puţină omul nu mai e stăpân pe re-gularea mişcărilor. Zeţarii, dacă beau chiar puţin, fac mai multe greşeli şi lucrează mai încet, tot asemenea scriitorul cu maşina. Trăgătorul la ţintă cu puşca dă greş de mai multe ori, dacă bea un pahar înainte de-a începe a lucră. Cu toate acestea, de unde vine că zeţarului,, după ce bea, i se pare că lucrează mai repede, trăgătorului că ţinteşte mai bine ? Pentru că voinţa e mai pripită, iar omul nu bagă de seamă greşalele nici greutatea mai mare de a înţelege. Această înşelare de sine face că-i atât de grea lupta împotriva, băuturilor spirtoase. «Ce-mi pasă mie de observaţiile ştiinţei, eu ştiu că simt putere şi veselie după ce beau» e răspunsul ce se dă şi împotriva căruia trebue de luptat pe multe căi. Otrava băuturei înlătură simţul oboselei; dar nu oboseala însăşi, după cum cloroformul înlătură durerea rănei, dar nu rana. Omului i se pare că munceşte mai cu spor ; dar e numai părere, căci măsurătoarea puterei arată dimpotrivă. Cu cât bea cineva mai de multă vreme băuturi spirtoase în fiecare zi, cu atât e mai râu. Nu se deprinde; ci se simte daună tot mai mare asupra sufletului şi a trupului. La copii dauna aceasta e mai vădită ca la oamenii mari. Şi cu toate acestea în vieaţa de toate zilele, nu băgăm de seamă această lucrare atât de primejdioasă, fiindcă nu-i dăm luare aminte. In vieaţa de-' toate zilele nu se cere muncă mai aleasă» mai înaltă. Dacă ar fi altfel ori cine ar vedea că sub înrâurirea băuturei pierde vioiciunea minţei, că lucrările lui sunt din ce în ce mai proaste şi că nu se mai poate hotărî a face lucrări noi. Tocmai din această pricină trebue să ne îngrozim gândind la câtimea de spirt ce-o bea poporul nostru, şi de împuţinarea pu terei lui de a munci, şi deci de sărăcia vădită, de slăbirea trupului, care-1 face de nu mai are putere de a răzbi când bântue boli molipsitoare. Această slăbire se moşteneşte din părinţi în fii. Mai de mult se credea că înainte de atac şi la marşuri militare trebue neapărat să se dea soldaţilor rachiu. Japonezii au dovedit că, fără băutură, se bate mai bine. Iată ce zice Togo, amiralul cel mare al Japonezilor, soldaţilor când îi trimete la moarte, cu corăbii, să astupe intrarea Port-Ar.turului : «Acum vă poruncesc : muriţi, muriţi toţi fără deosebire! Dar moartea nici unuia să nu aducă bucuria duşmanului,, moartea nici unuia să nu fie fără de folos! muriţi, după ce fapta va fi săvârşită ! Despărţirea de voi nu o serbez cu şampanie,, fiindcă datoria ce aveţi de împlinit cere minte limpede, iar şampania turbură limpezimea sufletului şi-a cugetării. Să bem dar împreună câte-un pahar de apă limpede, viteji din ţara cireşilor ! Să bem şi să mergeţi în corăbiile cari sunt mormintele voastre. Banzai! Banzai!» Şi iată că Japonezii, bând apă şi ceaiu, având totdeauna mintea limpede, au învins şi-au minunat lumea prin vitejia şi iscusinţa lor. Dar oare vieaţa de toate zilele nu-i răsboiu mai crâncen ?* Nu se cere la fiecare clipă să fim treji şi limpezi la cap ? Am> văzut că, ori cât de puţin am bea, nu mai suntem stăpâni pe mişcări nici mintea nu mai e atât de ageră şi facem greşeli. De aci urmează atâtea nenorociri, atâtea morţi şi atâtea pierderi ! Mun- www.daooromanica.iD ALBINA 1019 «itorilor dela câmp, din pădure, dela oraş, nu trebue să le fie mintea întunecată de spirt, ca să nu se întâmple tot soiul de nenorociri. Negustorului, profesorului, preotului, c’un cuvânt fiecărui ■om, la fiecare pas, îi stau în cale cumpene şi, dacă e cu mintea neotrăvită de spirt, le poate înlătură. Din nenorocire pentru noi băuturile spirtoase de tot soiul au prins rădăcini adânci, oamenii sunt nărăviţi şi lupta e grea. Dintr’odată nu le putem doborî, dar trebue măcar puţin câte puţin să ne silim a le înlocui prin băuturi nevătămătoare cum ■e ceaiul, cafeaua, limonăzile şi fructele gustoase. Acestea pentru a mulţumi gustul. Iar aţâţarea sufletească, pe care o caută omul în spirt, să-l facem s’o guste, ascultând cântări, cuvântări şi povestiri frumoase. Omul simte nevoie neapărată de aţâţări şi, ■câtă vreme nu le poate găsi aiurea, le va căuta în băutură. Sofia Nădejde. --------—c .— ---- Povestea neamului nostru (1). Şi d’atuncia s’a înmulţit—măi fraţilor — Romanii noştri cum se înmulţesc ciupercile şi s’au tot întins înlături cu hotarele împărăţii lor, până au ajuns să cuprinză toate împărăţiile megieşe, încât au făcut o împărăţie m-are şi puternică •de nu mai avea seamă pe lume — aşa de mare şi de puternică era. Că toţi craii şi împăraţii, cari urmaseră lui Romu pe scaunul împărăţii, fuseseră oameni tot unu şi unu, ştii colea, viteji şi înţelepţi şi meşteri în ale răsboaielor, că mai rar împărăţie pe lume, care să fi avut stăpânitori aşa de viteji şi de înţelepţi ca împărăţia Romanilor. Dar şi Romanii erau oameni drepţi şi cinstiţi şi viteji de nu şi mai găseau pereche, oameni, cari ţineau la împăratul şi la ţara lor ca la ochii din cap. Toate noroadele pământului tremurau când auzeau de numele Romanilor, şi mai toate li se supuseseră mai de voie, mai de nevoie, aşa că dela o vreme împărăţia ciobănaşilor din Roma trecuse cu hotarul ei peste munţi şi peste mări şi cuprinsese aproape toată lumea. Numai pe-aici — dela marginea Dunării până hei, sus în •creeri munţilor — mai rămăsese o ţară mândră şi frumoasă •ca gura raiului şi care nu voia să se supue Romanilor nici de voie, nici de frică. Şi cum era să se supue, când era locuită de un popor mândru şi viteaz şi stăpânită de un rege vestit: Craiul De-cebal, Smeul codrilor, care — când asvârlea cu buzduganul în văzduh făcea să se clatine munţii, să aue văile şi să tremure fiarele pădurilor ghemuite în fundul culcuşurilor. (1) Vezi No. 37. www.dacoramanica.io 1020 ALBINA Ba, în loc sâ se supue de bună voie Romanilor, Craiul ndicâ cu o ciată de voinici- De-âi cu plete Lungi pe spete, se repezi ca o nălucă în împărăţia Romanilor, îi veste şi le trase un puiu de bătae de au pomenit Romanii multă vreme. Toate ca toate, dar Romanii cu toată vitejia lor, seră pe mânecă cu Smeul codrilor ! Nu era lucru de jucărie ! Ce să facă? S’au sfătuit cu toţii şi au hotârît să-i plătească, pe fiecare an ceva — drept cinste — Craiului Decebal, ca să i lase în pace. Şi Decebal craiul s’a învoit! Auzi Dumneata! Cum să nu se învoiască, el, care avea o ţărişoară atât de mică, că nici cât a suta parte din împărăţia Romanilor nu era, şi cum Decebal. Traian. www.dacaromamca.ro ALBINA 1021 să nu primească bir dela stăpânitorii lumii — căci — drept să vorbim — cam a bir mirosea cinstea Romanilor. îşi găsiseră şi Romanii naşul! Ajunsese ei, din toată puterea şi mărirea lor, să plătească bir şi să se căciulească unui popor mic, mic, de-ai fi zis că nu e nimic de capul lui, vorba ceia: Să nu preţuieşti mai mult sacul decât acul, căci buturuga mică răstoarnă carul mare şi ce nu tai cu plugul, rupi cu oticul. Şi-ar li plătit Romanii poate, multă vreme bir Dacilor, căci aşa era numele poporului peste care împărăţea Dece-bal Smeul codrilor, dacă nu se ridică dintre ei Traian Făt-F rum o s, care şi-a pus în gând să-i scape de ruşine. Şi cum a ajuns împărat, Traian Făt frumos şi-a ales un cal năzdrăvan, a încins armele strămoşilor săi şi cu o oştire .multă şi vitează a pornit din Roma, dela soare-apune, peste văi şi peste dealuri, peste munţi şi peste ape şi-a tot mers, a riiers, luni întregi încoace spre soare răsare unde-1 aşteptă Smeul Codrilor, Craiul Decebal, cu oştirea lui mică dar vitează şi hotărîtă ori să birue, ori să moară. Iar oastea lui Traian Făt-frumos era mare, mare fără seamăn, aşa de mare că pe unde treceâ, apele secau, codrii rămâneau pustii iar pământul gemea înăbuşit de greutatea miilor de voinici, cari mergeau la luptă cu flori la ureche, nepăsători şi veseli, de par’că s’ar fi dus la nuntă. Şi unde mi s’au întâlnit, măre, cei doi viteji într’o poiană largă şi frumoasă — numai bună de scăldat cu sânge! Şi-a ■ întrebat Decebal, Smeul codrilor, care venise c’o falcă’n cer şi cu una’n pământ, pe voinicul Traian Făt-frumos : «Cum vrei si ne-arătăm puterile? Ori în săbii să ne tăiem, ori în luptă să ne luptăm? — Ba, mai bine, să lăsăm oştirile să-şi facă datinele» a răspuns Traian Făt frumos şi a început răsboiul. Şi s’au bătut Romanii lui Traian Făt-frumos cu Dacii Smeului Decebal, cât e ziua cea de vară, de cu zori şi până’n seară şi nici unii, nici alţii nu s’au lăsat biruiţi. Viteji şi unii, vfteji şi alţii, dar dela o vreme Dacii s’au împuţinat de-i numărai pe degete şi Decebal craiul n’a mai avut încotro, s’a lăsat răpus de puterea lui Traian şi-a trimis soli ca să facă pace. «Craiul nostru vede, Făt-frumos, că eşti mai viteaz decât el — au zis trimeşii lui Decebal către împăratul Romanilor — şi se închină la picioarele tale, cu toată împărăţia lui. Atât aşteptă şi Făt-frumos! El, plin de bucurie că şi-a scăpat împărăţia de o ruşine, s’a întors acasă vesel şi fericit, a dăruit cu daruri bogate pe toţi tovarăşii lui de luptă, şi şi-a îndreptat gândul spre alte treburi ale împărăţiei. Dar, nici nu se aşezase bine, în scaunul lui la Roma şi iată-i vine veste că Decebal Smeul codrilor, se găteşte de www.dacaromanica.ro 1022 ALBINA luptă, că jefue hotarele împărăţiei şi nu vrea să ştie de nimeni. Atunci Traian, s’a făcut Dunăre de supărat, a ridicat o oaste şi mai mare de cât cea dintâiu, a dat poruncă unui om meşter să-i zidească un pod minunat peste apele Dunării pe acolo pe unde e azi oraşul Severinului, a trecut în ţara Dacilor şi apoi ţin-te pânză să nu te rupi. Decebal, nici el nu sta cu mâinile în sân ! Se gătea de răsboiu şi ziua şi noaptea, că pricepuse bine că ce 1 aştepta nu era lucru de jucărie. Şi adevărat că n’a fost lucru de jucărie. Căci bătălie ca aceea pe care au mâncat-o a doua oară Dacii dela Romanii lui Făt-frumos, nici nu s’a mai pomenit sub soare, de când se gâlcevesc noroadele şi de când sunt pe lume răsboaiele, batule-ar Dumnezeu sfântul, că multă peire şi jale mai aduc pe lume. , A fost aşa de grozavă lupta aceea încât sângele curgea ca un râu şi în el plutea trupurile calde, călduţe ale celor răpuşi. Şi-au perit aşa toţi voinicii lui Decebal, cei mândri şi viteji, până a rămas numai el. Atunci, ca să nu-1 prinză Făt-frumos viu nevătămat, şi-a făcut singur seamă. Iar Traian, când a văzut cât de bogată şi de frumoasă e ţara aceasta, nu s’a mai îndurat să mai plece. Ba, cică ar fl vrut să se însoare cu Dochia cea frumoasă — Zâna munţilor, fata Smeului Decebal, care era o minune de fată de s’o fi sorbit într’o lingură de apă. Dar ea n’a voit să se mărite cu Traian Făt-frumos şi topită de dorul tatălui său s’a ascuns în creerii munţilor şi s’a făcut ciobăncuţă. El — Făt-frumos — s’a luat după ea, a căutat-o, a căutat-o., dar n’a mai găsit-o şi n’o mai găsea s’o fi căutat şi până în ziua de azi, căci ea s’a rugat lui Dumnezeu de-a prefăcut-o în stană de piatră cu oiţe cu tot Atunci, dacă a văzut şi-a văzut Făt-frumos, a dat voie soldaţilor să se ducă unde le-o pofti inima, iar el a plecat la împărăţia lui la Roma. Iar soldaţii unde era să se mai ducă din aşa raiuri de locuri? Căci ei, cari colindaseră tot pământul, nu mai văzuseră nicăeri ţară aşa de mândră şi de bogată ca ţara Dacilor. Aici, pe malurile Oltului şi ale Mureşului au rămas ei să-şi trăească toată vieaţa. Şi s’au însurat mulţi din ei cu fetele şi cu nevestele văduve ale Dacilor, cari muriseră în răsboiu, au închegat gospodării frumoase şi s’au apucat de muncă dreaptă şi cinstită cum erau ei învăţaţi din ţara lor. In scurtă vreme s’au deprins Romanii lui Făt-frumos cu Dacii, locuitorii de baştină ai acestor locuri şi s’au înţeles şi s’au îngăduit împreună de par’că n’ar fi fost două naţii deosebite. Multe fete d’ale Dacilor se căsătoreau cu flăcăi din neamul cel vestit al ciobănaşilor din Roma, dar şi multe www.dacaromanica.ro ALBINA 1023 fecioare d’ale Romanilor s’au măritat cu feciorii Dacilor, că ce cadre de flăcăi mai erau, măiculiţă Doamne! flăcăi dela roată de-ţi eră ruşine să le priveşti în ochi. Dela o vreme, se dusese vestea departe, departe, peste nouă mări şi nouă ţări, de frumuseţile negrăite ale Daciei şi de bogăţiile ei ne mai auzite, aşa încât nimeni nu-i mai ziceâ Ţara Dacilor, ci Ţara fericiţilor. Ba, încă eşise şi vorba că aici dela malurile Dunării, până la poalele Carpaţilor e un lac mare de lapte şi un munte de pâine, şi..........cui îi e foame, taie din munte cu sapa, pâinea cade în lapte şi mâncarea e gata. Soldat dac. Soldat roman. Şi la vestea asta minunată, câţi Feţi-frumoşi din ţara Romanilor n’au venit de s’au însurat cu zânele lacului de lapte? care nu erau altele decât fetele Dacilor, frumoase ca Ileana Cosânzeano, harnice fără pereche şi bune, bune de pus la rană, nu altceva. Şi s’au tot încuscrit Romanii cu Dacii, de se ţineau nunţile şir, încât se săturaseră tinerii de joc şi babele de scurs oalele. In toate părţile răsunau cântecele lăutarilor şi chiotele nuntaşilor şi nu te-ai mai fl săturat privind horele, care şi pe văi şi pe dealuri, se desfăşurau vesele ca şi firul din poveste... că’nainte mult mai este. Şi din încuscririle Dacilor cu Romanii s’au născut copii, cari — lucru de minune — nu erau nici Romani în deplin, nici Daci în toate'n toate, dar semănau nevoie mare şi cu unii şi cu alţii. Iar când s’au făcut mari, copii aceştia s’au pomenit cu obiceiuri amestecate şi d’ale Romanilor şi d’ale www.dacoromamca.ro 1024 ALBINA Dacilor, b ^ şi limba ce-o vorbeau era ţesută din vorbe şi d’ale unora şi d’ale altora. Vorbeau o limbă dulce, dulce ca un fagure de miere şi frumoasă de te fermeca, o limbă îngerească, care şi aducea pe departe cu limba ciobănaşilor lui Romu, dar care se îndulcise mult cu vorbe din graiul vitejilor lui Decebal. Numai să fi stat aşa de-oparte şi să fi privit oamenii aceştia chipeşi şi voinici, mândri şi frumoşi de par’că fuseseră scăldaţi în lapte,dulce de mamele lor, şi să-i fi auzit vorbind atât de dulce şi cu lipici, că nu te-ai mai fi săturat privin-du-i şi ascultându-i, o vieaţâ toată. Şi pe aceşti oameni — feciori şi ai Romanilor şi ai Dacilor — lumea i-a botezat cu un nume dulce, dulce şi frumos ca şi limba lor şi le-a zis „Români** adică Romani întineriţi prin încuscrirea cu supuşii lui Decebal, Smeul codrilor. Şi iac’aşa s’a născut pe lume neamul românesc — pe câmpiile Daciei, în urma răsboaielor sângeroase — din zăngănit de săbii şi sbârnâit- d9 săgeţi, amestecate cu petreceri şi chiote de veselie şi a fost şi va fi cât lumea, neam ales şi binecuvântat de Dumnezeu între toate neamurile pământului. Iar eu v’aş rugă, dacă vă e cu plăcere, să amânăm povestea pentru mâine seară,, că mi s’au zgârcit degetele pe fus de atâta răsuceală şi apoi ne-a cam venit Ene pe la gene şi mi-e teamă, să nu ne ia’n pene. Florea Cristescu. Câteva feluri de uleie. / Uleiul Berlepsel/ întrebuinţat mai mult în Germania, Italia şi Austro-Ungaria, e alcătuit dintr’o ladă înaltă care se deschide prin spate. Fundul şi acoperişul sunt prinse de păreţi. Lungimea dinăuntru a uleiului are 69 centimetri în înălţime, 25 de centimetri în lărgime şi 40 de centimetri în adâncime. De obiceiu el are 3 rânduri de rame: 2 pentru cuib şi una pentru strânsură Germanii pun în cuib 20 de rame, câte 10 îi fiecare rând ; iu- Italienii pun 15 şi anume 10 mici, din care 5 jos şi 5 deasupra şi alte 5 cu înălţimea îndoită. Ramele au lărgimea dinăuntru de 22 centimetri şi înălţimea de 191'., cm. Ele se fac din 4 speteze de 23 milimetri lăţime. Speteaza dc sus are 26 centimetri lungime. Ramele se înşiruesc pe ulucuri •do un centimetru lărgime şi un centimetru adâncime scobite în pereţii din lături, la înălţimele următoare, socotite dela fund: pentru întâiul rând de rame, la 221 «—23l ., cm.; pentru al doilea rând la 45—46 centimetri şi pentru al treilea rând la 66—67 centimetri. Rândul ito sus de rame, destinat pentru strânsură, e despăr- www.dacaromamca.ro ALBINA 1025 \'\t de cuib printr’o scândură subţire, numită podişor. In mijlocul ei se taie o gaură de 15Xlb cm., pe unde putem hrăni roiul, primăvara şi toamna ; iar vara o acoperim cu un grătar de zinc sau de lemn, care nu lasă magazie. Uleiul In loc de ulucuri pentru susţinerea ramelor, mai uşor e să se prindă pe pâreţii din lături cu 1 cm. mai jos de înâlţimele arătate. stinghioare pe cari să se înşire ramele. Ramele se scot numai pe uşa din spatele uleiului cu un cleşte anume. Urdinişul are 10 cm. lungiţne şi 1 cm. lărgime. Deschizând uşa din dos, dai de o cercevea cu geamuri, pe unde putem privi înăuntru. Cerceveaua se scoate ori de câte ori avem trebuinţă a umblă la rame. In latura de jos a cercevelii e o deschizătură de 4 cm. acoperită cu pânză de sârmă pentru primenirea aerului. Uleiul Berlepsch nu se poate mări prin înnâdirea caturilor. Ramele sunt încleiate în ulucuri şi se scot greu cu cleştele. Cercetatul celor 20 de rame din cuib îţi răpeşte de 3 ori mai mult timp decât la uleiele cu rame care se scot pe sus. Apoi trebue să ţii ramele afară şi să stânjeneşti lucrările albinelor, până ce vezi pe cea din iaţă. Uleiul Burki-Ieker sau uleiul elveţian e un uleiu Berlepsch cu rame mai mari. El are înăuntru 635 mm. înălţime, 300 mm. lărgime şi 500 mm. adâncime. Adâncimea poate fi mărită după www.dacoromamca.ro 1020 ALBINA numărul ramelor ce vrem să aibă uleiul în fiecare rând. O ramă cere un adaus 35 mm. în adâncime. Ramele sunt aşezate în 3 rânduri. Un rând pentru cuib şi 2 pentru strânsură. Ramele din cuib au 347 mm. înălţime şi 270 mm. lărgime, înăuntru. Picioarele se taie de 347 mm. Speteaza de sus are 298 mm. şi cea de jos 286 mm. Ramele mici sunt de 106 mm înalte şi 270 mm. largi. Picioarele lor se taie de 106 mm ; iar speteaza de sus şi cea de jos ca şi la ramele din cuib. Ramele se aşează la 13 milimetri depărtare. Depărtarea se păstrează cu ajutorul unor cuie bătute în muchia picioarelor, 2 pe o parte a ramelor şi 2 pe cealaltă parte. In chipul acesta putem înşiră raruele pe ori care parte voim. Ramele se sprijinesc pe şipculiţe prinse în pereţii din laturi de un cm. grosime în sus şi 6 mm. lăţime. Pe fiecare parte sunt 4 şipci : una la 127 mm. dela fund, alta Ia 368 mm. dela fund pentru sprijinirea ramelor din cuib, şi celelalte Ia 494 şi 620 pentru fagurii din magazie. Intre caturi rămâne loc de 6 mm. depărtare. Pentru unele lucrări, crescătorul de albine are trebuinţă să pună una ori mai multe rame din gele mici pe stinghioara de jos. Atunci ramele mari se trec de-asupra. Toamna şi iarna când albinele nu cară miere în caturi, ramele din cuiu se acoperă cu scân-durele de 298 mm. lungime, 70 mm. late şi groase de 1 cm. Când uleiul are în el toate rândurile de rame, scândurile nu se mai pun, fiindcă sub acoperiş nu rămâne decât 7 mm. loc gol. Deschizând uşa din dos, se văd trei rânduri de geamuri, câte unul de fiecare cat. In cercevelele lor sunt scobite locuri pentru stinghioarele pe care se sprijină ramele. Geamurile se pot împinge înainte şi trage înapoi ca să nu lase între ele şi rame mai mult loc decât 13 mm. Fereastra de jos are înălţimea de de 366 mm. lăsând dedesubt un Ioc liber de 15 mm. iar celelalte 2 decâte 125 mm. fiecare. Locul de sub fereastra mare se închide cu o şipculiţă de 298 milimetri de lungă, 25 mm. de lată şi 20 mm. groasă în partea din afară şi 12 mm. în cea din-năuntru. Ferestrele se închid apoi cu un oblon, prins în balamale. Urdinişul are 15 cm. lungime şi 15 mm. lărgime. Scândura de sbor e alcătuită din 2 bucăţi, una-de 28 cm. lăţime şi 40 cm. lungime, prinsă în cue la înălţimea fundului şi alta de 25 cm. lăţime prinsă în balamale de cealaltă. Ea stă plecată spre pământ, iar iarna se ridică în sus, ca să adăpostească urdinişul. In întocmirea lui, uleiul Burki-Ieker e mai bine chibzuit decât uleiul Berlepsch ; iar cusururile acestuia sunt întru câtva micşorate, dar lără a fi înlăturate. Uleiul elveţian trebue făcut totdeauna pentru a adăposti doi roi, despărţiţi printr'un singur părete. Uleiul Muntenescu, numit Ideal» se aseamănă cu cel elveţian, dar in magazia de strânsură are un singur rând de rame, cu o înălţime cât" a treia parte din înălţimea uleiului. Ele se pot scoate pe deasupra ori pe dindărâtul uleiului. Ramele din www.dacaromamca.ro ALBINA 1027 •cuib sunt cât 2/s din înălţimea uleiului. Ele se scot numai prin , care eră tocmai in floare, paiul acestui grâu este foarte gros, foile foarte lungi şi late; din cauza paiului gros şi tare, acest grâu poate să resiste vânturilor oricât ar bate de tare, bobul oricât ar ii de copt nu se scutură nici odată, de oarece este foarte bine legat în pleava (scaun) lui. Cu acest soiu de grâu se face experienţe la o staţiune agronomică, ca să se poata vedea, nu cumva după mai mulţi ani acest grâu s’ar putea aclimatiza şi la noi, ca mai pe urmă să fie introdus şi în cultura mare cu atât mai mult cu cât acest grâu se coace ou 2 săptămâni mai, târziu decât grânele noastre. Câmpul de experienţă şi de demonstraţiune dela staţiunea agronomică, este de 10 pogoane; toate explicaţiunile la diferite plante ce se cultivă la staţiunea agronomică, au fost date elevilor de d-1 Enescu, asistent la această staţiune. La 2 Iunie am vizitat’ tot cu elevii Şcoalei Normale grădina botanică dela Cotroceni. D-1 Panţu, care ţine loc de director al acestei grădini ne-a primit cu multă bunăvoinţă, dând elevilor în muzăul botanic, care este foarte bogat în tot ce priveşte botanica, toate explicaţiunile posibile; iar ca curăţenie, toate sălile de studiu, ca şi sălile în care se găsesc colecţiunile de plante, etc., nu lasă nimic de dorit. In cazul de faţă, escursiunile agricole şi ştiinţifice, preţuesc poate mai mult, dacă nu mai mult decât lecţiunile teoretice făcute de pe catedră, mai cu seamă când elevii caută aşi da bine seama de ceeace văd în câmpurile semănate cu diferite plante agricole, luând de bază arătura câmpului, îngrăşămintele, mo dul de semănătură, curăţenia seminţei, epoca semănatului, ca şi alte lucrări făcute la timp după semănat. Din cauza ploilor prea dese, recolta grânelor în acest an are să fie întârziată cu cel puţin 10 zile, dacă nu mai mult, cu alte vorbe ceeace a câştigat semănăturile în luna Aprilie şi până pe la 10 Maiu în vegetaţia lor, au pierdut în cele din urmă tot din cauza ploilor. «Târgurile noastre». După buletinele comerciale ce primim dela târgul de cereale din Brăila ca şi din Galaţi, afacerile cu cereale ca şi preţurile au început a stagna de pe o zi pe alta. Acest adevăr se poate constată din tabloul ce urmează, în care se poate www.dacoromanica.ro ALBINA 1037 vedea în rezumat preţul cerealelor. Nici din alte târguri dela noi din ţară nu putem da date mai bune pentru vânzători. La târgul din Brăila : Grâul s’a vândut suta de kilograme cu 11—15 lei — cent. Porumbul idem idem 10 » — » Porumb roşu idem idem 12 3> • » Colorat idem idem 11 » — » Cincantin idem idem 10—11 » 50 » Orz idem idem 10—11 » — » Ovăz idem idem 11—12 » 60 » Secară idem idem 10—11 » — » Târgurile străine». Situaţiunea recoltelor în străinătate se pre-sintă în stare bună, afară de Rusia, unde in unele ţinuturi, recoltele s’au prăpădit din cauza secetei prea mari, de aceea se crede că guvernul din Rusia va opri exportul grâului ca popu-laţiunea marelui imperiu să nu moară de foame. Dacă acest lucru se va adeveri, atunci grânele noastre a scăpat de o mare concurenţă, aşa în cât preţul lor se va mai mări. La târgul din Paris grânele indigene s’au vândut cu 21—24 lei; iar grânele străine cu 17—18 lei; secara, cu 15 lei şi 50 ct.; orzurile cu 17—18 lei; ovăzurile indigene cu 21— 22 lei; iar cele străine cu 18 19 lei; făina de grâu cu 31 — 34 lei; iar făina de secară cu 18—24 lei şi porumbul cu 17 lei. In celelalte târguri franceze grânele s’a vândut cu 21—22 lei şi 80 ct.; secara cu 15 lei; orzul cu 17 şi ovăzul cu 20 lei. In târgurile din Germania grânele s’a vândut cu 22—24 lei; secara, orzul şi ovăzul cu 19—22 lei. In târgurile din Belgia, grânele se vând cu 17—18 lei; secara şi ovăzul cu 15 — 16 lei şi ovăzul cu 18-—20 lei. La Yiena, grânele se vând cu 20 lei; secara şi orzul cu 16 lei şi ovăzul cu 19 lei. In Buda-Pesta grânele se vând cu 16 —17 lei; secara şi orzul cu 14 lei; ovăzul cu 18 lei. In Englitera, grânele se vând cu 17—18 lei; secara şi orzul cu 12—13 lei şi ovăzul cu l6 lei. La Milan Italia grânele se vând cu 25 lei, secara, orzul şi ovă zul cu 21—22 lei. In Elveţia grânele se vând cu 19—20 lei; secara, orzul şi ovăzul cu 18—19 lei. La târgul din New-York (America) preţul la grâne s’a urcat dela 17 lei la 18 lei; iar la Chicago preţul grânelor dela 16 lei s’a micşorat la 15 lei. «In târgul din Algeria şi Tunis», grânele se vând cu 23—28 lei secara şi ovăzul cu 17—19 lei. In toate târgurile din străinătate, preţurile sunt socotite pe suta de kilograme. V S. Moga Cheltueli folositoare. Administraţiunea Domeniului Coroanei cheltueşte în fiecare an sume însemnate în interesul bisericilor, şcoalelor şi celorlalte in-stituţiuni publice de pe Domeniile Coroanei. Astfel, dela 1 Noemvrie 1903 până la 31 Martie 1905 aceste cheltueli s’au ridicat la : www.dacoromanica.ro 1038 ALBINA Lei 98.932,85 pentru şcoale » 61.686,80 » biserici » 3.987,45 teatrele săteşti » 2.730,60 societăţile economice culturale » 15.000,— » primării şi infirmerii. Lei 182.337,70 în total. In «Monitorul Oficial No. 51 din 4 curent, Ministerul Cultelor şi Instrruc-ţiunii publice aduce mulţumiri călduroase d-lui I. Kalinderu, administratorul Domeniului Coroanei, pentru străduinţa ce pune la ridicarea sentimentului religios şi a nivelului cultural, şi publică un tablou amănunţit în care se vede că cea mai mare parte din suma de mai sus a fost întrebuinţată la construirea şi reparaţia de şcoale şi biserici. • In ce priveşte şcoalele şi bisericile cari au fost mai mult folosite, acestea sunt: In comuna Ruşeţu, din jud. Brăila, s’a făcut un nou local de şcoală, care a costat 56.000 de lei, dintre cari lei 11.428,10, daţi de Primărie şi 44.571 lei 90 bani daţi de administraţia Domeniului Coroanei. Această şcoală e cea mai mare de pe Domeniile Coroanei, având 4 clase, o sală pentru lucru manual, cancelarie, locuinţă pentru învăţătorul-diriginte, dependinţe, cum şi un coridor spaţios pentru recreaţiunea elevilor în timpul ernii. Localul cel vechiu s’a transformat tot de Administraţia Domeniului Coroanei şi serveşte pentru teatru sătesc şi ca sediu societăţii economice culturale. In comuna Borca, din jud. Suceava, s’a construit de asemenea o şcoală în locul celei vechi care devenise neîncăpătoare. Noua şcoală, cu două clase şi locuinţă pentru învăţător a costat 28.000 lei, iar localul cel vechiu, construit tot de Domeniul Coroanei, va servi ca Primărie. La bisericile din Scgarcea şi Lipov s’a cheltuit pentru repa-raţiuni şi pictură din nou, suma de 33,763,12 lei, iar la Sadova 10.000 lei. A. Sa Regală Principele Ferdinand la Viena. M. S. Regele Carol a distins pe M. S. împăratul Austro-Un-gariei cu ordinul «Caro' I», creat la Jubileul de 40 ani de domnie. Alteţa S. Regală Principele Ferdinand a fost însărcinat spre a înmâna M. Sale împăratului noul ordin La gara Vienei a fost primit de însuşi M. Sa împăratul şi de arhiduci, de comandanţii corpurilor de armată şi de ambasadorul român. Când trenul a intrat în gară, muzica militară a intonat imnul român. M. S. împăratul a strâns mâna Alteţei Sale şi apoi s’a urcat într’o trăsură de curte împreună. Pe drumul dela gară la Palat, bătrânul monarh ca şi A. Sa Principele, au lost aclamaţi de mulţime. Cronica Săptămânii- www.dacaramanica.ro ALBINA 1039 La Curte s’a dat în onoarea A. S. Regale un prânz, la care au luat parte cei mai înalţi demnitari din Viena. A. S. Regală a vizitat pe A. L.arhiducii Francisc Salvator şi Fred. Ramieri, pe arhiducesele Maria Iosela şi Aldegonda, Clara de Bavaria, pe ministrul de externe Goluchowschi, etc. In aceeaşi zi, A. S. Regală a părăsit Viena, reîntorcându-se la Bucureşti. Ruperea legăturilor Intre Grecia şi România. Guvernul Regatului Greciei, unde se pune la cale măcelărirea Românilor din Macedonia de către bandele greceşti, s'a grăbit să rupă legăturile cu ţara noastră. In acest chip s’a adeverit zi-cătoarea noastră că: «Tot el dă şi tot el ţipă !» Supuşii greci din România au fost puşi sub sprijinul consulatelor ruseşti, afară de Grecii din Brăila cari s’au pus sub protecţia consulatului francez. Cu toate că guvernul grecesc caută să arunce răspunderea acestui lapt asupra celui român, totuşi presa străină recunoaşte că România eră. în dreptul său*de a cere Greciei ca să împiedice formarea pe pământul ei de bande de antarţi greci, cari erau apoi trimise în Macedonia. Cu toată ruperea legăturilor între noi şi Greci, aceştia vor pierde mai mult, când se ştie că fac un export oarecum însemnat în ţara noastră şi când la noi în ţară trăesc o sumedenie de Greci, din cari mulţi fiind în legătură cu societăţile greceşti, vor puteâ fi trimişi la urma lor. Această rupere a legăturilor între Grecia şi România nu însemnează nici mai mult nici mai puţin decât un răsboiu, şi cum aceste ţări sunt departe una de alta, vor aveâ numai un răs-iioiu comercial. Ziar românesc în Basarabia. In oraşul Ivişinău, capitala Basarabiei, s’a întemeiat de o scurtă ■vreme un comitet naţional românesc. Acest comitet urmăreşte •cultivarea în popor a limbei româneşti şi trezirea Românilor la luptă în potriva tendinţei de desnaţionalizare a fraţilor noştri. Prin ziarul «Basarabia», din care s’a tipărit până acum cinci numere, se chiamâ la vieaţă suflarea românească dintre Prut şi Nistru, care eră în primejdie de a se pierde. In programul comitetului, apărut în ziarul «Basarabia», se cere unirea tuturor Românilor moldoveni într’un partid naţional democratic. Ziarul basarabean iese de două ori pe lună, e tipărit cu litere cirilice, afară de numele «Basarabia» care e scris cu litere latine. Suntem foarte bucuroşi de hotărîrea cea bărbătească a comitetului român basarabean şi dorim vieaţă lungă şi izbândă noului său organ. Redacţia şi administraţia e în Kişinău, str. Armenească, 30. Decizie privitoare ia Seminarul Nifon. Dela 1 Iunie anul acesta diplomele eliberate elevilor Seminarului Ni-fon din Bucureşti, nu vor mai fi socotite ca acele ale Statului. Semina- www.dacoromamca.ro 1040 ALBINA riul Nifon va fi considerat ca o şcoală particulară şi numai examenele trecute de elevii acestui aşezământ în faţa unei comisii numită de minister, vor avea aceeaşi valoare ca şi cele dela Stat Această măsură s’a luat, fiindcă unii din profesorii de astăzi ai Seminarului Nifon riu ar îndep ini condiţiile cerute profesorilor şcoalelor Statului. Călugări la învăţătura culturii pomilor. In urma cererii I. P. S. arhiereului Ghenadie, fostul mitropolit primat şi actul superior al mănăstirii Câldâruşani, ministerul de domenii a încuviinţat ca doi călugări dela acea monastire să fie primiţi la pepiniera Statului dela Istriţa (Buzău), ca să înveţe cultura pomilor roditori. 1. P. S. arhiereul Ghenadie se gândeşte ca să facă o întinsă cultură de pomi pe terenurile acelei nionastiri. O măsură poliţienească. Ministerul de interne a dat ordin ca toţi străinii cari umblă prin provincie cu pantahuze falşe, pentru felurite scopuri, să fie arestaţi şi înaintaţi poliţiei Capitalei. O măsură sanitară. Direcţiunea serviciului sanitar a dat. ordin ca să nu se mai îngăduie comesţul cu piei de porc netăhă it-, căci s’a constatat că este periculos pentru sănătatea şi chiar vienţa oamenilor şi a animalelor. ■©>£* *> ■= Din Literatura Poporană =■ Când eram mai mititel, Unde mă culcam dormeam; Dar de când m’am făcut mare, Trupul meu hodină n’are. M’am gândit, m’am socotit C’o avea dorul sfârşit Şi dragostea de urît. Bi bliograf ii In editura societăţii de lectură «Inocenţiu Micu Clein» a teologilor din Blaj, a apărut: Măntueşte-ţi sufletul! predici pentru misiuni de I. P. Toussaint, traduse în româneşte de membrii zisei societăţi.— Este un volum de format mare coprinzând 50 predici. De vânzare în Blaj (Transilvania) cu preţul de 5 lei, Ia aso iaţia «Inocenţiu Micu Clein». * * * RĂPCIUGĂ ŞI CÂRTIŢA la animale şi la om este titlul unui volum format mare de -peste 100 pagine, datorit colaboratorului nostru d-1 Dr. Alexandrescu. medicul veterinar primar al judeţului Ilfov. D-sa face istoricul acestor groaznice boale, d -scrie toate simptomele sub care se arată, mijloacele de apărare contra lor şi leacurile ce s’au încercat şi să încearcă. Preţul cărţei este numai 1 leu şi 50 bani şi se găseşte la toate librăriile. www.dacoromamca.ro * „S T E R U fl“ Societatea *Steaua* are de scop a lucră pentrn întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ţt răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa trior.ice şi de folos practic, şi pentru împiedeoa rea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-carc membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faoi a se primi în Societate cel puţin .alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei ho-mâne.— Vice-preşedinte, Sava Şoniânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar.— Secretar, ('ouat. Haini, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Oărlnmceann, fost Administrator al Casei Sf fHserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor In Seminarul Centrai şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului ■eoman; I. lHniitrescn Procopife, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vl&deacu, Ministru, profesor universitar; t'rista S. Neiroescn, administrator nl Casei Şcoalelor. profesor secundar; Dini. Ceeropiil, institutor.— Cenzori. Con st. Aliniaiieşleaiin, inginer de mine; Preotul econom C'ount, loue.icu, profesor secunaur; toast. Ale\;;inli eseu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Maria An. Scripcă (Câmpina), 2 lei; Profira N. Scripeă (Gara Ciureai, 1 leu; R. E. Costinescu (Câmpina), 2 lei; Eevronia I. Boian (Câmpina), 2 lei; Graţian (Câmpina), 2 lei; Iancu Dimitrescu (Câmpina), 2 lei; Dr. Waisman (Câmpina), 2 lei; .vi T. Predescu (cam. Telega gara Doftaua), 1 leu; Gb. Zodieru (Câmpina). 2 lei; Eliza Zodieru (eoni Telega gara (Doftana), 1 leu; Emilia Voiculescu (coini. Telega gara Doftana), 1 leu, V A. Paul ('Câmpina), 2 lei; Ion Cuabelea (Câmpina), 2 lei; Preotul Ion Voiculescu (comuna Băneşti), 1 leu; Preotul li imia Ionescu (coin. Breaza de jos. Câmpina), 1 leu; Ioniţâ R Grecu (cotn Telega, gara Doftana), 1 leu; Vasile I. Pasca (Câmpina), 2 lei; Dumitru C. Ţintea (Câmpina), 2 lei; Constantin Urâgoescu (Câmpina), 2 lei; K Demdorf (Câmpina), 2 lei; A. Schroder (Câmpina), 2 lei; Moser inginer (Câmpina), 2 lei; Wild (Câmpina), 2 lei; George Georgescu (Câmpina), 2 lei; Ion Gologan (Câm-pina), 2 lei; Glieorglie Nicolescu (gara Doftana), 1 leu ; Ghiţă Isirate (corn. Cornu-Câmpina), 1 leu; Ion Grigo e (com. Cornu-Cânipina), 1 leu. Spirea GârbăcicV (Câmpina), 2 lei; Rerman Weisselberg (Câmpina), 2 lei; Iolian Schmiedt (Câmpina), 2 lei, Ru lolf Wischek (Câmpina), 2 lei: I. Petrescu (Câmpina), 2 lei; Oprea Stroescu (cit. Urleta-Câmpina), 1 leu; Nae Dumitrescu (Câmpina), 2 lei; Nicu Nicolau (Câmpina), 2 lei; Clubul funcţi mirilor «Steaua Română (Câmpina), 4 leu; X. Boeru (Câmpina), 2 lei; Ion N. Floreseu (Câinpiua), 2 lei; M Wittiner (Câmpina), 2 lei; Costici Niculescu (Câmpina), 2 lei. tain Eriel (Câmpina), 2 lei; Cioc Haralambie (Câmpina), 2 lei; C mstaniin Iliescu (Câmpina), 2 lei; Ludwig Strauss (Câmpina), 2 Iei; Nae Georgescu (Câmpina), 2 lei; Ionescu C. Savu (Câmpina), 2 lei; Ştefan Cbiriac (Câmpina), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în pre zent este de 1.000; iar veniturile societăţii, tot în acest timp,sunt de 2.900 iei şi 10 bani, (Va urma în namftrul viitor). www.dacoromanica.ro 24, Calea Vietoriei, Bueureşti, moi şi tari, culori şi negre prlmeso zllnlo Noutâti diferite. pentru Dame, Bărbaţi şi Copii Fabricaţiune proprie Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. 52-15. THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Machintosh Bate, G. I. Gosclien Vicontele Duncannon . . . E. W. H. Barry 9i Robert Hamiiton Lang . . Denietre de Frank .... Vicna P. Naville Paris Ad. Vernes * Directori; { ţ? t ('otdwtn. Censori: loan Kalindern, Demetrn Ioan Glilka şi Arthur Green. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-iţhe. „NAŢIONALA SOCIETATE GENERALA GE ASIGURASE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur..............Lei 2.UOO.OOO Fonduri de reservă compuse din prime şi daune.........» 3.955 688.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Le; 7 052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicuiana Dir. general E. Griinwald. „nAŢiofjALia“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinnţiunile obişnuite ca :