No. 27 2 Aprilie 1906, Anul IX. STA POPULARA COMITETUL DE REDACŢIE P. Gârboviceanu A P. Dulfu G. Cosbuo G-ral P. V. Nâstuiol ST. Nicolaescu G. Adamescu Gr. Teodoasiu 1. Otescu Redacţia sl No 9- — Bucureşti, „STEflU K“ Societatea *Steaua» are de scop a lucrâ pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui .Spirit C. Ilaret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Knllndcru, Preşedintele Academiei ko-mâne.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Ilaret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Iianu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii-. Petre (JArboviceanii, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Sc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Diiuitrcscu Procopie, fostsenat.or, fost Primar al Capitalei; H. Tlâtlescn, Ministru, profesor universitar; Oristu S. Neşroescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteunu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescn, profesor secundar; Const. Alexuudresca, institutor. Membri înscrişi şl cotizaţiuni plătite (urmare). D-na Eufrosina Ilomoriceanu-Stoicescu (Plocşti), 2 lei; D-na Ecate-rina- Al. Stoicescu (Ploeşti), 2 lei; Mândricel Demelru (Merenii de jos-Vlaşca), 2 lei; Dr. A. Obreja (Cleinenţei-Bucureşti), 20 lei; Dr. A. Oulian (Modei-Bucureşti), 2 lei; Dr. A. Kaminschi (Buiev. Pache-Bueureşti), 2 lei; N. T. Ionescu (Fetiţelor-Bucureşti), 2 lei; Gr M. Boţea (Spiridon-Bucureşti), 2 lei; Dr. A. Poltzer (Bucureşti), 2 lei; I. Micliailescu (Bucureşti), 2 lei; G. D. Vântu (Bucureşti), 2 lei; T. Loiss (Bucureşti) 2 lei; N. N. Gregoriadi (Bârlad), 2 lei; Dr. Michail (Bucureşti), 2 lei; Dr. V. Roşculeţ (iaşi), 2 lei; Dr. i. M. Valentineanu (Bucureşti), 2 lei; S. St. Snotuna (Bucureşti), 2 lei; C. G. Stareovici (Bucureşti), 2 lei; Cernăianu (Iaşi), 2 lei; P. Riegler (Bucureşti), 2 lei; D. Popescu (Bucureşti), 2 lei; I. Deinetrian (Bucureşti), 2 lei ; C. Motăş (Bucureşti), 2 lei; Gr. A. Obreja (Iaşi), 2 lei; D-na Calliady (Costeşti din deal-Dâmbuviţa), 10 lei; D-na Movilian V. V. (poşta Călăraşi-Basarabia), 2 lei; Dnăutel C. (Babadag), 2 lei; Pleşanu V. (Babadag); 2 lei; Corean I. (Babadag), 2 lei; Gane (Babadag), 1 leu; Sfetea George, librar (Tg.-Jiu), 24 lei; 1. Ilusuioe (Pie-troşani-Vlaşca), 2 lei; Pr. Econom C Nazarie (Bucureşti), 4 lei; D-lui I. Popescu Pasăre, profesor (Bucureşti), 2 lei; Ioonom Dr. C. Popescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; A. Vântu, profesor (Bucureşti), 2 lei; D Teo-dorescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; Iconom I. Iordăchescu, profesor (Bucureşti), 2 lei; Angeleseu P. Maria (Bucureşti), 2 lei; Rosetti M. Bă-lănescu (Bucureşti), 2 lei; D. M. Şerbănescu (Bucureşti), 2 lei; Colonel N. T. Petrovici (Galaţi), 2 lei: Căpitan C. Mărculescu (Bucureşti), 2 lei; Alex. G. Spireseu (Bucureşti), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1900 şi până în prezent este de 430; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.620 lei. (va urma in numărul viitor). «y 'T T T ▼ T 'W W W V www.dacoromanica.io Anul IX No. 27. 2 Aprilie 1906. Albina Revistă Hbonamcntul în ţar* pe > > » 6 Pentru anunalurl 1 Populară în strfrln. p« an lei 8 5 bani 5 bani cuvântul, ae ard. Diaconul I. V. IlaiculcMcii, Cuvânt la ziua învierii. — Solia Nădejde. însemnătatea Evangheliei.—N. Nicolaescu şl G. Stocnescu, Materialul din cari se fac uleele. — M. Popescu-Ludii, Paştele (poesie).— €ir. Tcodossiu. Societăţi de cântări. -Radu. Povestea lui Iuda. - Irlmla Popeseu. Sarea în hrana animalelor. - Dola comisariatul gen. al Expoziţiei naţionale. — De pe Domeniile Cdroanei. — Conferinţele gen. ale institutorilor şi învăţătorilor. — Cronica săptămânii.—O serbare şcolară.—Loteria Societăţii agrare.—Dela Academia Română. Tezele conferinţelor pastoralo ale Eparhiei Dunări de jos.— Informaţiuni.— Bibliografii.— Mulţumiri.—Licitaţluni.—Poşta redacţiei. Staturi: Unsoare pentru uns rănile şi crăpăturile pomilor.—Contra păduchilor pomilor. lluNtruţluni: Judecata lui Iisus.—Rcstignirea lui Iisus. —Coborîrea de pe cruce. înmormântarea Domnului.—Masă de împletit paiele.—învierea lui Iisus. 3c5¥2:e Cu prilejul Sfintelor Sărbători ale învierii Domnului nostru Iisus Cristos, Comitetul de redacţie al revistei, urează iubiţilor săi eititori să le petreacă sănătoşi şi fericiţi, şi le zice cu drag: Cristos a înviat! cyţpE www.dacaromamca.ro 718 ALBINA Cuvânt la ziua Învierii. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într’însa. Fraţi creştini, Slujba bisericească aşa de frumoasă; ţinuta noastră de sărbătoare; numărul nostru mult mai mare, ca de obiceiu, în faţa altarului; veselia zugrăvită pe feţele tuturor; mişcarea ce vedem în mijlocul creştinilor, ne arată lămurit că în zilele acestea sărbătorim ceva măreţ. Toate acestea ne spun că ne găsim în una din sărbătorile cele mai strălucite ale creştinătăţii. Şi într’adevăr, împreună cu toată lumea creştină ortodoxă, serbăm ziua sfintei învieri a Domnului nostru Iisus Cristos, ziua cea mai strălucită a anului, ziua când toată suflarea creştină, dela cea mai umilită colibă şi până la cel mai bogat palat, sărbătoreşte triumful sau biruinţa Mântuitorului asupra morţii şi trecerea noastră din întuneric la lumină, şi din moarte la vieaţă. Sunt 40 de zile, de când sfânta noastră biserică ne pregăteşte pentru această mare sărbătoare; iar privigherile de seara, ce se fac de şease zile în-coaci, prin podoaba şi măreţia serviciului lor, ne-au îndemnat cum trebue să ne prezintăin cu sufletul curat la învierea Domnului şi ne-au amintit şi mai bine acele locuri, unde, acum 20 de veacuri, Mântuitorul a îndurat cele mai grele suferinţe pentru mântuirea neamului omenesc. Ziua patimilor lui Iisus Oristos a fost ziua biruinţei Sale; a fost modelul cel mai frumos de răbdare, pe care l’a dat lumii pentru a birui necazurile şi nevoile în drumul către fericire şi perfecţiune creştinească; iar ziua morţii Lui a fost ziua triumfului asupra patimilor omeneşti, asupra răutăţilor şi rătăcirilor minţii întunecate de învăţăturile păgâneşti. Toate instrumentele, de cari s’au servit ebreii la patimile Sale, au devenit semne sfinte www.dacoromamca.ro ALBINA 719 şi respectate în lumea creştină. Trestia batjocuri-toare s’a schimbat în toeag împărătesc; hlamida roşie a devenit haină preoţească; coroana de spini, coroană de fapte şi credinţă, cu care s’au împodobit capetele sfinţilor şi martirilor; iar crucea de restignire a devenit armă puternică contra tutulor vrăjmaşilor noştri trupeşti şi sufleteşti. Toate pâ-rile şi defăimările trecutului s’au prefăcut în laude: a fost pârît ca hulitor de Dumnezeu, iar timpurile Judecata lui Iisus. viitoare au arătat că El a adus în lume cea mai curată cunoştinţă de Dumnezeu, la care a chemat toate naţiunile pământului; a fost pârît ca înşelător, deşi El a predicat numai dreptatea, cinstea şi adevărul, în faţa cărora se pleacă frunţile cele mai distinse ale înţelepciunii omeneşti; a fost pârît ca făcător de rele, iar astăzi judecătorii pământului dau dreptatea şi martorii depun jurământ în faţa crucii Sale de restignire; a fost pârît ca revoltător contra statului şi a autorităţilor, iar astăzi regii, împăraţii şi toţi puternicii conduc popoarele după sfintele Sale învăţături şi se dau jos din tro- www.dacoromanica.ro 720 ALBINA nurile lor pentru a-I sărută chipul de pe icoană'; a fost defăimat, scuipat, pălmuit, blestemat şi re-stignit ca un tâlhar, iar lumea în urmă l’a binecuvântat, l’a lăudat şi Ta preamărit ca pe răscumpărătorul şi mântuitorul ei din robia păcatului şi a morţii; Ebreii au tăgăduit învierea Sa din morţi, răspândind vestea că l-au furat apostolii din mormânt, iar popoarele au considerat aceasta ca cea mai mare minune, fără care nu s’ar fi putut întinde şi predică învăţăturile creştine pe pământ. Prin învierea Mântuitorului Cristos ni s’a întărit şi mai mult credinţa că dincolo de mormânt se află o altă lume unde continuăm a trăi şi că scopul acestei vieţi este câştigarea fericirii nesfârşite în lumea cealaltă. FXlt * Răstignirea Iui Iisus. Ziua învierii Domnului este ziua progresului şi a luminării popoarelor, căci după înviere apostolii împinşi de cel mai mare respect şi devotament către învăţătorul lor, pe care-1 văzuseră învieat din morţi, străbat toate potecile lumii, vestind pe Dum- 9 www.dacoramamca.ro ALBINA 721 nezeul adevărului. Aşa că, nu rămâne colţ de pământ unde să nu se propovăduiască învăţătura dumnezeească şi unde să nu pătrunză schinteea adevărului şi a dreptăţii. Ziua învierii Domnului este cea din urmă oră de vieaţă pentru păgânizm, căci dela această dată el începe să se clătene, până când ne mai putând suferi lumina creştină, trebui să apună pentru totdeauna. Ziua învierii Domnului este ziua când, fariseii şi tot poporul ebreu se încredinţară că Acela pe care-1 restigniseră este adevăratul Mesia prezis ou atâtea veacuri prin gurile profeţilor. In fine, ziua învierii Domnului este ziua de biruinţă asupra întunericului şi asupra relelor ce domneau în lume; căci credinţa în învierea Mântuitorului a întărit credinţa în învierea corpurilor, făcând pe atâtea sute şi mii de martiri să îndure suferinţele cele mai amare şi moartea cea mai groaznică, numai să nu tăgăduiască pe Cristos cel în-vieat din morţi. Credinţa în învierea Domnului a împodobit şi sufletele strămoşilor noştri. Această credinţă i-a întărit în luptele cu cei de alt neam pentru apărarea moşiei şi a religiei; numai împinşi de această credinţă ei ne-au umplut munţii şi plaiurile ţării cu atâtea locaşuri sfinte şi instituţiuni de binefacere. care fac fală şi credinţii şi naţiunii noastre. In această credinţă ei adormiră bucuroşi în Domnul, iar noi no mângâiem cu speranţa de a-i revedea în lumea viitoare. Strălucirea şi însemnătatea învierii Mântuitorului e prea cunoscută de suflarea creştină. Dovadă despre aceasta este numărul, cel mare al credincioşilor, cari s’au grăbit a lua parte la sfântul serviciu al învierii de astăzi. Dovadă este dorinţa vie a părinţilor de a veni cu toţi ai familiei la biserică în aceste zile mari, sădind în sufletele fragede ale copiilor religiozitatea şi iubirea către Dumnezeu. Fapta aceasta este mai presus de orice laudă, căci se dă copiilor de mici drumul neted şi uşor al vieţi www.dacoromamca.ro 722 ALBINA şi li se plantează în suflete dragostea către credinţa noastră strămoşească, sprijinul şi arma cea puternică contra valurilor acestei vieţi pline de nevoi şi strâmtorări. Coborirea de pe cruce. Bucuratu-s’au apostolii văzând pe Domnul în-vieat; bucuraţi-vă şi voi popoare creştine, cari v’aţi împărtăşit de lumina prea strălucitei învieri! Bucură-te biserică creştină şi sărută cu evlavie pe Dumnezeescul tău mire, care a eşit din mormânt ca dintr’o cămară ! Să ne bucurăm şi noi, fraţi creştini, pentrucă ne-a dăruit Dumnezeu o zi aşa de măreaţă şi plină de roadele mântuirii. Şi pentru a fi vrednici de sfinţenia acestei sărbători, să umblăm întru înoirea vieţii şi să luăm www.dacoromamca.ro ALBINA 723 pildă dela natura din afară, căci aci toate cele vechi s’au schimbat, toate au întinerit; arborii şi pomii s’au îmbrăcat cu frunze şi flori noi, iar pământul s’a împodobit cu iearbă verde. Deci, şi noi să ne schimbăm vieaţa de până acum, prin curăţenia sufletului, prin dragostea către Dumnezeu, care ne-a învrednicit de a vedea ziua sfintei învieri, prin iubirea către aproapele nostru, îmbrăţişindu-ne frăţeşte unii pe alţii, iubind pe ceice ne urăsc şi er-tând celorce ne greşesc. Şi dacă învierea Mântuitorului a adus bucurie la toată lumea, să aducem şi noi bucurie în casele celor săraci, celor orfani şi celor lipsiţi de hrană şi îmbrăcăminte. înmormântarea Domnului, Iubirea pe care a avut-o Iisus Cristos către neamul omenesc, jertfindu-şi corpul pentru mântuirea lui din moarte, s’o arătăm şi noi creştinii către cei nenorociţi. Atunci vom serba învierea cu adevărat sufleteşte, spre lauda lui Dumnezeu şi spre luminarea sufletului nostru. Să ne aducem aminte că vom învieâ şi noi din morţi la judecata viitoart, www.dacoromanica.ro 724 A LB1NA pentru a ne prezenta cu corpul şi cu sufletul înaintea dreptului judecător, deci în vieaţa pământească să despreţuim răul şi să iubim binele, dreptatea şi a-devărul. Aşa făcând, vom fi vrednici de a sărbători aceste măreţe zile cu adevărat creştineşte şi vom face ca învierea Domnului să ne înveselească şi trupeşte şi sufleteşte, strigând împreună cu biserica: Aceasta este ziua x>c care a făcut-o Domnul să ne bucurăm .şi să ne veselim intr'însa. Diaconul 1. V. Haieulescu. Sereriii. însemnătatea Evangheliei. uiţi cred câ, sărbătorind Paştele, serbează numai îir vierea lui Iisus Cristos, care a fost restignit de fari* sei şi cărturari. Trebue să se ştie însă că în acest fapt e cuprinsă şi ideea biruinţei binelui desăvârşit asupra răutăţei omeneşti. Dacă azi, după două mii de ani, ne adâncim în învăţăturile lui Iisus, rămânem uimiţi de poveţele înnalte de dreptate şi dragoste către omenirea căzută şi obijduită. Iisus, cuprins de milă pentru atâtea su-ferinţi, a înţeles că omenirea lacomă şi plină de păcate poate fi scoasă din relele în cari se zbuciumă de veacuri, numai prin schimbarea adâncă a sufletului şi-a inimei. El a înţeles ceeace n’am înţeles noi nici peste două mii de ani, că zadarnice sunt legile, armatele, închisorile şi caznele, câtă vreme nu izbutim a schimbă inima omului. Această schimbare a încercat Iisus a o săvârşi prin dragoste, blândeţe ertare şi cercetarea faptelor noastre înşi-ne. Trebue săr mărturisim puterea dumnezeească a învăţăturei lui Iisus, de vreme .ce a putut să unească atâtea neamuri deosebite într’o singură credinţă, neamuri, cari să primească, măcar cât de slab, puternicia binelui şi a iubirei de adevăr. Paştile creştine au înţeles şi înrâurire morală pentru toţi oamenii; căci nu sunt o serbare numai naţională ca ale Evreilor. ci serbarea înnălţărei sufletului mai presus de patimi şi rele, de aceea înrâurirea morală a Paştilor asupra minţei şi inimei popoarelor a fost atât de covârşitoare. Omul, plin de credinţă desăvârşită, adâncindu-se în citirea vieţei lui Iisus, dela naştere până la moarte şi înviere, îşi ridică mintea până la ideile cele mai înnalte ale Mântuitorului lumei şi în inima lui, rând pe rând se naşte iubire pentru aproapele său, jale nespusă faţă de răutatea oamenilor, de oarece nici Iisus, cu bunătatea lui dumnezeească, n’a putut învinge lăcomia lui www.dacaromanica.ro ALBINA 725 Iuda, nici ura cărturarilor şi fariseilor. învăţăturile şi viaţa lui Iisus mai arată că datoria omului e de a se înarma cu răbdare şi bunătate, de aceea a strigat, chiar fiind restignit pe cruce: «Doamne iartă-i că nu ştiu ce fac!» Iisus văzuse din purtarea apostolilor, cari, cu toate învăţăturile lui, ajunseră, într’o clipă de slăbiciune omenească, să se lepede de el, că vorbele fără fapte şi pilde mari sunt o moarte. Nu s’a înplinit proorocia lui: Adevăr, adevăr, grăesc vouă, unul din voi o să mă vânză! ori «Petre, înnainte de cântatul cocoşului, de trei ori, te vei lepădă de mine?» Dar Iisus nu s’a înşelat în privinţa puterei ce aveau să aibă faptele lui şi jertfirea de sine. Apostolii au găsit în urmă puterea morală spre a propovădui noroadelor învăţătura lui. După pilda Mântuitorului au suferit prigoniri şi hulă, au fost bătuţi şi chiar omorîţi pentru învăţătura creştină. Dovadă de atot puterniciea învăţăturei lui Iisus e că apostolii, oameni neînvăţaţi, dar pătrunşi de ideea binelui şi drep-tăţei, au putut aruncă sămânţa credinţei creştine, care a dat roade mai târziu. Creştinul adâncindu-se în cetirea evangheliei, ajunge la credinţa nestrămutată că adevărul, dreptatea şi iubirea de oameni sunt mai puternice decât oştile împăraţilor. Că adevărul, dreptatea şi dragostea sunt singurile menite a face fericirea. Şi după cum istoria creştină spune că Iisus, fiind chinuit, restignit pe cruce şi îngropat, învie a treia zi, tot aşâ adevărul şi dreptatea pot fi înnăbuşite un răstimp, dar la urmă, tot vor eşi biruitoare. După cum Filat şi mai marii Iudeilor au crezut că, omorînd pe Iisus, va zdrobi legea cea nouă, tot astfel puternicii vremilor, în îngâmfarea lor nemărginită, credeau că vor ucide ideea omorînd pe omul-idee, dar învăţăturile lui Iisus, în câţiva ani, au cucerit lume:}, făcând să i se închine vulturii trufaşi ai Romei şi împăraţii, înnain-tea cărora tremură lumea întreagă. Creştinismul e o dovadă măreaţă de izbânda puterei min-ţei şi sufletului asupra celei trupeşti. Apostolii şi urmaşii lor mucenicii, cu mânile goale, nevoind a se apără de urgia celor ce aveau puterea, s’au dovedit mai puternici, în slăbiciunea lor. Ei au îngenunchiat înaintea crucei pe cei mai trufaşi duşmani şi prigonitori ai ei. Iar mai târziu, crucea, uneltă de caznă pentru o moarte ruşinoasă, de oarece pe ea ucideau pe hoţi şi pe tâlhari, ajunge semn de izbândă şi străluceşte pe steagul împăraţilor romani ! Crucea a făcut să se plece genunchii şi să se înco-voaie grumajii cerbicoşi ai barbarilor, cari zdrobiseră puterea romană. In evanghelie au găsit mângâere, înduioşare şi înnălţare Romanii şi Barbarii. Acestei cărţi datoreşte lumea mai multă www.dacoromamca.ro 726 ALBINA înnălţare şi curăţire a inimei decât întregei literaturi a Grecilor şi Romanilor. Serbarea Paştelor, pentru creştinii vechi şi adevăraţi, nu eră prilej de îmbuibare, ci de adunare la un loc, ca să des-bată şi înţeleagă mai adânc învăţăturile lui Iisus. Şi dacă azi mulţi sunt numai cu numele creştini, fiind luaţi de vârtejul vieţei, ar fi de dorit ca măcar în aceste zile să gândească la învăţăturile lui Iisus, cari, după două mii de ani, au rămas singurele a tot puternice pentru înnălţarea sufletului. Patimile şi lupta zilnică înnăspreşte şi înrăeşte tot ce înalţă pe om, şi, dacă nici în zilele când sărbătorim biruinţa Binelui asupra Răului, nu ne vom pătrunde de însemnătatea zilei şi de învăţăturile lui Iisus, atunci cât de jos va cădeâ cu vremea sufletul nostru ? De aceoa Paştele trebue să slujească mai întâiu de toate pentru înălţarea sufletului şi numai după ce ne vom fi simţit că suntem mai buni, mai blânzi şi mai drepţi, să ne gândim şi la mulţumirea trecătoare ce-o dă mâncarea şi petrecerea cu ai noştri. Să nu uităm zisa lui Iisus: «Nu trăeşte omul numai cu pâine, ci şi cu cuvântului Dumnezeu » Aceasta înseamnă să nu se gândească omul numai la îmbuibare ci şi la hrana sufletului. ---- Sofia Nădejde-. imaterialul din care se /ac uleiele. aterialul din care se fac uleiele trebue să ferească roiul de căldurile verii şi de gerurile iernii, de schimbările repezi ale vremii, şi de urmările răufăcătoare ale umezelii. Năuntrul uleiului trebue să rămână iarna, uscat, şi vara ferit de călduri nă-buşitoare. Nimeni nu poate tăgădui că materialul din care se pot face uleiele cele mai bune pentru albine, sunt paiele. Ele S9 încălzesc uşor şi nu lasă căldura din năuntru să se piarză; îngădue aerului să pătrundă încetişor prin ele, dar împiedică formarea de curenţi reci în stup ; înlesnesc svântarea umezelii din năutru; iar pe gerurile mari nu lasă apa, care se face din sudoarea albinelor, să îngheţe şi să se pună ca o brumă, pe păreţii uleiului. Pentru stupii de sistem vechiu, paele singure sunt îndestulătoare, ca să facem din ele uleie în chip de clopot. Dar pentru uleiele sistematice, care se fac ca o ladă, ele n’ar da păreţi drepţi, s’ar lăsă sul) greutatea fagurilor şi ar îngreuna mânuirea ramelor. De aceea la asemenea uleie, paiele se pot întrebuinţa numai ca să îmbrace păreţii făcuţi din scânduri www.dacaromamca.ro ALBINA 727 subţiri, în grosime de un centimentru (grosimea degetului mic), iar din paie să se facă o împletitură de patru centimetri (cam două degete) grosime. Asemenea uleie se pot întrebuinţa cu deosebire de sătenii stupari, fiindcă se pot clădi lesne, iar preţul lor e aproape de nimic. Spre a face împletitura, se tae paiele în lungimea de care avem trebuinţă, încrucişând vârfurile unora cu partea cea groasă a altora, pentru ca grosimea împletiturii să iasă deopotrivă la amândouă marginile. împletitura trebue să aibă grosime de patru centimetri. Paiele se fac mănunchiuri cari se leagă strâns unul de altul, cu două sau trei rânduri de sfori. Sfoara se moaie mai nainte în uleiu fiert, ca să capete prin aceasta mai multă trăinicie. Altfel legătura ar putrezi înaintea paielor. Ca să prindem mănunchiu de mănunchiu, ne slujim de o masă fără picioare, rezemată cu un capăt pe altă masă şi cu celălalt capăt pe un părete, aşâ ca să stea în sus şi puţin înclinat. Pe marginea din'dreapta, acea masă are o stinghie ieşită afară după care se potrivesc căpătâiele paielor ca să iasă marginea dreaptă. De altfel din figură se înţelege mai lămurit, cum se lucrează împletitura de paie. Ca să facem paiele să fie mai trainice, le ţinem 2 zile muiate în piatră vânătă, 5 kilograme la 100 litri apă. Prin mijlocul acesta, stuparii cari se folosesc de ele la facerea uleielor ne încredinţează, că împletitura poate dură 20 — 25 de ani, fără a putrezi. împletitura îmbracă păreţii de scânduri subţiri ai uleiului, cu paiele aşezate în picioare, pentru ca apa de ploaie să se scurgă cu înlesnire. Ea se prinde strâns de păreţi, cu sârmă sau cu 2 stinghii, sus şi jos; iar marginea de sus se aco- Masă de împletit paiele. www.dacaromamca.ro 728 ALBINA peră cu o straşină de scândură sau de tablă de fier, care să împiedice pătrunderea apei în paie. Insă cei mai mulţi crescători de albine, fac uleie mai mult din scânduri, cari sunt mai trainice decât paiele. Lemnul cel mai întrebuinţat e bradul. Cel roşu e mai trainic; iar cel alb se lucrează mai uşor. Stuparii cu oare care îndemânare pot să-şi facă singure uleiele, în timpul când n’au alte trebi. Câteva unelte, pe care vor învăţă repede să le mânuiască le sunt deajuns. Scândurile trebue să aibă o anumită grosime, ca să poată apăra bine albinele de schimbările vremii. Grosimea cea mai potrivită e de 25—27 de milimetri (cam un deget şi jumătate). Pentru începători, socotim că nu vor fi de prisos câteva sfaturi. Când întrebuinţăm scânduri late, lemnul se îndoeşte în totdeauna. Muchiile lungi ale scândurii se răsfrâng dinspre inima lemnului în afară şi păreţii se descheie. De aceea vom aşeză în totdeauna scândurile cu faţa dinspre inima lemnului în afară. Dacă facem păreţii din mai multe scânduri ulucite (ca cele de duşumeâ), se aşează scândura cu muchia ulucită în jos, pentru ca apa de ploaie să nu intre în uluc şi să-l putrezească. Apoi, dacă la păreţii lungi se pun scândurile culcate, tot aşâ trebue să le aşezăm şi la capete. In chipul acesta, scăderea scândurilor prin uscare se face în jos la câte patru păreţii deopotrivă. Dacă scân-cdurile din capete se pun în picioare, iar ale păreţilor lungi, ulcate, cum ne povăţuesc unii stupari, atunci păreţii lungi scad în jos, micşorând adâncimea, iar cei din capete scad din laturi, micşorând lărgimea uleiului: Uleiul se micşorează şi în înălţime şi în lărgime; iar păreţii din capete, rămân mai înalţi decât cei din nainte şi din dărăt. Ca să mărim trăinicia uleielor, trebue să le vopsim; dar nu orice faţă, fără alegere, e priitoare. Feţele închise se încing tare la soare, sporind căldura din năuntru a stupului. Coloarea cenuşie şi cea galbenă deschisă sunt cele mai bune din acest punct de vedere şi par a fi cele mai plăcute albinelor. E bine să se dea trei rânduri de vopsea, ca să intre uleiul în lemn şi să-l păstreze mai mult. Scândurile de sburat, din naintea urdinişului, se vopsesc aşâ ca să nu fie la doi stupi alăturaţi la fel. In chipul acesta venim în ajutorul albinelor şi mai ales al măteii, înlesnindu-le cunoaşterea stupilor lor, mai ales când sunt prea apropiaţi unul de altul. De curând s’a dat la iveală un lac numit carbolineum sau carbonil, care intră bine în lemn şi-l păstrează vreme îndelungată. Acest lac închide puţin faţa lemnului, e ieftin (în Bucureşti costă 1,20 lei kgr.) şi e subţire, aşâ că se poate vopsi cu puţin, o întindere mare. Ca să-i zorim uscarea, picăm în el puţină esenţă de terebentină. Dar carbonilul are un miros tare, cu care nu se pot împăcâ albinele. Cu el nu ✓ www.dacoramamca.ro ALBINA 729 putem vopsi uleiele cu albine în ele, căci le-ar părăsi, fugind de miros. Vopsirea uleielor goale trebue făcută cu cel puţin trei săptămâni înainte de a le populă cu albine, ca să lăsăm vreme să piară mirosul de carbonil. Uleiele eu un singur rând de păreţi nu sunt bune pentru iernat afară, fiindcă grosimea scândurii nu e îndestulătoare spre a apără albinele de asprimea ierbii. Roiul trebue să iasă din iarnă sănătos şi fără pierderi mari de albine şi de miere. Intr’un uleiu rece şi rău adăpostit, albinele vor cheltui de două ori mai multă miere, şi vor pieri mai multe, decât în altul bine apărat de frig. Stupii destinaţi să rămână iarna afară, trebuie să aibe două rânduri de' păreţi de scândură. Lumina din năuntru se faice ca şi la cei cu un rând de păreţi; dar împrejurul acestora se mai adaogă un rând de păreţi, aşa ca să se lase între ei şi cei din năuntru un loc gol de 5 — 6 centimetri (cam 3 degete), cari se umplu cu paie de grâu sau de ovăz, ori cu frunze uscate, talaşi, tărâţe de lemn, hârtie, ori chiar cu lână sau bumbac, care împiedecă pătrunderea frigului în stup. La aceste uleie, amândouă rândurile de păreţi se fac din scânduri subţiri, de un centimetru grosime. Pe marginea de sus se pune o streaşină, ca să oprească ploaia de a pătrunde între păreţi. Uleiele puse în vânzare azi de fabricanţi au câte 2 rânduri de păreţi numai în faţă şi înnainte, fiindcă pe timpul iernii, dacă toţi fagurii sunt clădiţi în întregime, frigul nu poate străbate la grămada de albine. Pătrunderea lui prin lături este oprită de fagurii lăturaşi, cari sunt răi conducători de căldură. Prin faţă şi prin spate însă. frigul nu întâlneşte altă piedică decât scândura; de aceea pereţii aceştia se fac cu 2 rânduri. Stupii cu două rânduri de păreţi sunt cei mai sănătoşi, pentru albine, dar au un cusur mare: nu sunt pentru orice pungă. In urma unor cercetări îndelungate, făcute de stu-pari învăţaţi, cărora le-a stat la inimă ieftinirea uleielor sistematice şi răspândirea lor printre săteni, s’a dovedit că o îmbrăcăminte cu împletitură de paie a păreţilor de scânduri nu e întru nimic mai pre jos pentru iernat, decât 2 rânduri de păreţi. N. Nicolaescu şl G. Stoinescu. Reţetă pentru prepararea unsoarei pentru uns rănile şi crăpăturile pomilor: 1 kg. răşină de brad, topită încet pe maşină, nh la flacără deschisă, plus o lingură de uleiu de in şi 50 gr. ceară, bine amestecate până s’au topit bine ; iar după aceea se mai toarnă 140 gr. spirt rafinat. Unsoarea aceasta se poate păstră mai bine într’o cutie de tinichea şi la uns întrebuinţăm o pensulă. www.dacaromamca.ro 730 ALBINA PRŞTELE ' S'aude-al clopotelor cânt Prin firea care se renaşte — Şi falnic iese din mormânt Cu biruinţă Domnul sfânt. Şi azi e Paşte. Şi după slujbă ies la rând Bătrâni, cu spatele-aplecat, Bărbaţi cu chipul luminat, Şi'n urmă ies copii cântând: „Christos a 'nviat“ 8' aşează-ap oi cu toţi la masă, Şi toţi sunt astăzi bucuroşi. Şi obiceiul din strămoşi S'arată'n fiecare casă, Cu ouă roşi. Ş'apoi în urmă, dup'amiazi, Se strâng: flăcăii, plini de foc, Femei şi fete la un loc; ' Şi toţi cei tineri se prind azi In vesel joc.. In jur, pe margini, stau cei mari, Privind la falnicii feciori, Din mândrul şir al mândrei hori; Şi'n mijloc cântă lăutari Din cobze şi viori. Sunt veseli toţi şi bucuroşi, Şi toţi au sufletu'nălţat; Ori unde se'ntâlnesc, prin sat, îşi zic cum zis-au moşi strămoşi: „Christos a înviat!“ Mihail Popescu-Ludu. www.dacaromamca.ro învierea Iui Iisus. www.dacoromanica.ro ALBINA 732 Societăţi de cântări. cântecele poporului românesc găsim o trăsătură na-jjayY ţională puternică. .Cu alte cuvinte, după aceste pro-~3uc' ducţiuni artistice putem oarecum deosebi poporul nos- tru de altele. In cântecele lui ies la iveală simţimin-tele, simplicitatea şi gingăşia sufletului său, nevoile lui felurite, în sfârşit dorurile şi năzuinţele sale. In viers, poporul dă pe faţă aceea ce el are mai de seamă în sufletul său. De câtăvâ vreme se petrece cu cântecele populare ce-eace s’a petrecut şi cu poezia populară. Oameni mai pricepuţi sau mai puţin pricepuţi într’ale muzicii culeg pe hârtie tot ce cântă popoţul. Şi din an în an, numărul bucăţilor culese tot creşte, iar literatura muzicală se îmbogăţeşte cu asemenea producţiuni, ce încep să fie tot mai cerute şi gustate chiar de lumea cu multă învăţătură dela oraşe. Culegerea melodiilor populare şi cu deosebire aşezarea lor spre a puteâ fi cântate pe mai multe voci de odată, adică armonizate, se face astăzi mai cu seamă în vederea cântării lor de către societăţile de cântări. Se ştie că la noi în ţară sunt câtevâ societăţi de acest fel în: Bucureşti, Bârlad, T. Severin, etc. şi unele prin câteva sate. In asemenea adunări de oameni iubitori de muzică se dă un loc de frunte cântecului popular. Doine, hore, colinde, cântece de vitejie se cântă aci cu plăcere- şi din când în când, publicul vine să asculte aceste făptuiri frumoase, scoase din comoara de simţire a poporului. Pentru mine, cântecul popular bine armonizat pentru cor are un farmec negrăit, găci fiind ieşit din inima fraţilor noştri, de acelaş sânge cu noi, merge drept la inimă. Mi-e drag cântecul popular, fiindcă prin el şi-a cântat şi îşi cântă neamul întreg bucuriile sale, dorurile, jalea, credinţele sale. Când îl aud, mă întorc cu gândul înapoi cu sute de ani la acei strămoşi viteji, cari de sigur că îl vor fi cântat şi ei, şi între mine şi vremea trecută, între mine — cel de azi — şi între ei — cei ce-au fost — se stabileşte o legătură puternică. Prin cântec simt că sunt membru al aceluiaş popor, care mi-este scump cu toate producţiunile lui artistice şi www.dacoromanica.ro ALBINA 733 naţionale, simt in vinele mele fiorii iubirii de neam şi mă simt gata să lucrez din suflet pentru el — neamul meu. Cât de frumos mai sună evlavioasele cântări vechi bisericeşti, precum şi duioasele doine, săltăreţele hore şi simplele colinde ale poporului nostru puse pe cor! Atât de frumoase sunt aceste creaţiuni populare, că însăşi M. S. Regina Elisabeta a chemat la Palatul din Bucureşti, de câteva ori, societatea de cântări „Carmen“, ca să execute doine româneşti, în sala cea mare a Tronului. A-ceasta este cinstea cea mai mare de care s’a putut bucură vre-o dată cântecul poporului românesc. Se cuvine însă ca acestui cântec să i se dea mai mare atenţie nu numai in şcoalele noastre de ori şi ce treaptă, dar mai ales de poporul dela sate. Este o adevărată ruşine pentru săteni ca să lase uitării an cu an aceste minunate scule şi să le schimbe pe cântece de oraş, din car cele mai multe nu plătesc nici o ceapă degerată. Ar fii mare păcat ca ei să-şi părăsească cântecele lor, tot atât de mare ca şi acela când şi-ar schimbă limba pe o alta străină! Cultivarea cântecului popular s’ar face de minune prin înfiinţarea la oraşe şi mai ales la sate de societăţi corale. In privinţa unor asemenea societăţi, noi Românii din România liberă stăm destul de rău până astăzi. Se poate vorhi numai de unele începuturi de societăţi or de reuniri de scurtă durată, făcute în vederea vre-unei serbări şcolare, cu tinerii sau cu adulţii satului. Ne-ar plăceâ să stăm însă tot atât dfe bine ca şi fraţii noştri din Ardeal şi din Banat, cari ne dau multe înainte. Şi fiindcă a venit vorba de ei, voiu aminti că, în afară de reuniunile mai mari de cântări din oraşe, s’au format reuniuni de săteni, plugari şi meseriaşi mai prin toate satele. In fruntea acestor societăţi se găsesc învăţătorii şi preoţii români, cari cultivă cu dragoste cântecul popular şi muzica bisericească. Ei au înţeles destul de bine că prin cântec se poate menţinefirea Românului cu simţimintele şi cu credinţele sale, şi prin urmare naţionalitatea, şi de-aceea au dat făptuirilor muzicale ţărăneşti un loc de frunte. Prin înfiinţarea de societăţi de cântări în toate unghiurile ţării se vor realiză mai multe scopuri : Se va cultivă cu mai multă grijă cântecul popular; Se va înmulţi numărul acestor producţiuni muzicale, căci www.flacoromanica.ro 734 ALBINA şi muzicanţii şi sătenii s’ar întrece să tăurescă altele noi ; Se vor stabili legături de cea mai strânsă prietenie între societăţile corale din toate părţile locuite de Români ; La sate se va putea face o adevărată ligă pentru isgo-nirea cântecelor cu cuprins murdar, cântece cari strică gustuL şi corup moravurile; Se va ajunge cu siguranţă a se înfiinţa aşâ numita «Casă a Satului», local făcut anume pentru propăşirea culturală şi pentru petrecerea ţăranilor. Aceste case, cu bibliotecă, sală de teatru, camere pentru călători, etc , fac astăzi fala multora din satele de peste munţi. Dar cel mai de frunte scop pe care îl vor realiză aceste societăţi va fi că ele vor deveni într’o scurtă vreme adevărate cuiburi de patriotism, adevărate aşezăminte culturale, din cari vor răsări ca din senin tot felul de instituţii folositoare pentru propăşirea satelor. Se găsesc între învăţătorii şi preoţii noştri destule elemente pricepute, iubitoare de muzică, ca să înceapă lupta în această direcţiune a întemeerii de societăţi corale. Se poate spune că aci, mai mult decât ori unde, cu puţină bunăvoinţă şi bătaie de cap se vor face lucruri mari, căci poporul nostru este destul de deştept, destul de inimos şi destul de săritor, când este bine îndrumat de apostolii săi. Grig. Teodossiu. Povestea lui Iuda, Ţineâ în mână punga în care pusese cei treizeci de arginţi şi fugiâ. . . Nu eră ca hoţul care se bucură că s’a făcut stăpân pe banii altuia. . . Eră zăpăcit: nu înţelegea singur ce face şi unde se duce. Cei cari îl cumpărase nu se mai uitau la el acum; singur, părăsit, trebuia să fugă; copii şi femei îl urmărise şi aruncase in el cu pietre. In zadar aşteptase ca guvernatorul roman să dea poruncă de a-1 apără, socotindu-1 amic al Romei. Se înoptase... Se temea să -intre în oraş şi nu ştia unde se duce. Un tremurat îi cuprinse toate încheeturile şi o greutate din ce în ce mai mare îi trăgea mâna în jos. www.dacoramamca.ro ALBINA 735 Pietre de moară i se părea că duce după el. Sudori îngheţate îi curgeau şiroaie pe frunte şi pe obraz. Intune-recul se făcea din ce în ce mai negru; alergă înainte, se împiedecă de câte un bolovan, se sculă şi alergă iar. . . Unde? După ce căzu şi se sculă de câteva ori, oboseala îl doborî într’atât în cât nu mai avu putere să se ridice. .. Rămase ca amorţit, ca mort. Când îşi veni puţin în simţire, deschise ochii şi dete un ţipat de groază: în faţa lui se înălţă crucea... II văzu bine Iuda. . . Chipul îi eră palid, coroana de spini îi eră pe cap, mâinile şi picioarele sângerau în jurul cuielor... Ar fi vrut să întinzâ braţele către «învăţător», ar fi vrut să-i vorbească, să-i ceară ertare; dar simţiâ că nu poate face nici o mişcare şi că vorbele i se înecau în gât. Cercă atunci să se scoale şi să fugă; degeaba. . . Intr’o sforţare supraomenească isbuti să se târască ceva mai departe. Fără să ştie că se află pe marginea unui şanţ, se pomeni că se rostogoleşte deodată în gol. Unde? . . . O grădină minunată în jurul lui... tot soiul de flori, care de care mai frumoase... Pomii încărcaţi de frunze primă-văratice lăsau să străbată razele lunei... O pace deplină domnia peste tot. Noaptea răsuflă încetişor ca un copil care doarme. Iuda se simţi mai liniştit. Tihna şi indiferenţa naturii păreau complici cu crima lui. Ridică capul şi privi cerul. Nici un nor nu-i turbură seninul. Stelele străluciau... Priveliştea aceasta îi dete putere; se sculă şi o porni printr’o alee mărginită de trandafiri albi. Ajungând la capătul aleei, dete peste statui de-ale zeilor. Jupiter ameninţă lumea cu fulgerul, Junona mângâia păunul, Minerva se sprijiniâ pe suliţă, iar Venus, cu părul despletit, păreâ că pluteşte pe valurile mării. De departe, zâmbi acestor divinităţi; dar când se apropiă, văzu pe obrazul lor de piatră câteva lacrimi... îngrozit, închise ochii. Simţi însă că o lumină mare se face împrejur. Deschi-zându i văzu înainte-i pe Iisus. Nu mai eră cel de adineauri, zdrobit, sângerat, în agonie. învăţătorul eră ca în vremile cele bune: seriozitatea şi nemărginita-i bunătate se citeau pe chipul lui Dumnezeesc. www.dacaromamca.FO ALBINA 73 l> Cu glas blând şi desluşit strigă pe Iuda. Acesta murmură: «Ce vrei cu mine?» Isus zise: «Iuda, fratele meu, am venit la tine...» Acesta căzuse în genuchi şi se tânguiâ zicând: «Iartă-mă, Doamne!» —- «Scoală te, îi zise învăţătorul; eu ştiu de ce m’ai vândut. . . De ce oare adevărul nu poate singur prin puterea lui să strălucească în lume? De ce oamenii fug de lumina cea adevărată şi se închid în întunerecul trecutului? A trebuit să vază durerile, chinurile, moartea prin crimă pentru ca să-şi deschiză minţile şi inimile! De ce? De ce?...» — Vai ! zise Iuda, eu am fost ales ca să împlinesc scriptura. . . Tu vei fi primăvara; eu voiu fi iarna cea îngheţată. . . Generaţii după generaţii mă vor înjură şi numele meu va fi blestem în cursul veacurilor!... Invaţă-mă, Mântuitorule, ce să fac? Dela cine să-mi primesc pedeapsa? Sunt singur în pustiu. . . Nu e aşâ că numai eu mă pot pedepsi ?» Isus nu răspunse. A doua zi, departe de poarta cetăţii, l’au găsit pe Iuda spânzurat de creanga unui copac. Cei treizeci de arginţi căzură din pungă şi ridicându-se la cer, se făcură treizeci de stele. (Traducere). “Radu Sarea în hrana animalelor. Invă/ătornl. — Să nu vă miraţi dacă vă spun, că oamenilor le este demult folos sarea, am putea zice că este aproape ca şi apa de trebuincioasă. In toate părţile trupului se găseşte de altfel sare: in sânge, în carne, în scuipat, în lacrimi, etc. Moş Gkeorghe.— Cum se face atunci, domnule învăţător, că în toată vremea păscutului, când vitele sunt învoite la ierbărit, de şi nu li se dâ mai de loc sare, totuşi se întorc către toarnă frumoase şi sănătoase. învăţătorul:— Aşâ este, dar să băgaţi de seamă că la a-ducerea' lor acasă, ele caută cu lăcomie sarea, încât de multe ori ling păreţii, zidurile, udul lor chiar, dacă nu li se dă sare. Şi apoi trebue să ştiţi că deşi nu li se dă sare la păscut, ele încă nu sunt din această pricină lipsite cu totul de sare, căci o găsesc în iarba pe care o mănâncă. www.dacoromanica.ro ALBINA 737 Nicolae Gheorghe. — Cum iarba este sărată ! învăţătorul. — Nu este atât de sărată ca s’o simţi la gust, are însă şi sare în ea. Sarea se găseşte în apă şi in pământ. Ierburile, copacii şi toate plantele iau prin rădăcinile lor, odată cu umezeala pe care o sug din pământ, şi sare. Livezele după marginea şi din apropierea mărilor sunt mai sărate decât cele depărtate, pentru că apa mărilor este foarte sărată. Din această cauză, animalele cari pas»pe acolo nu duc aproape de loc lipsă de sare. Sarea este necesară pentru creşterea şi sănătatea calului, şi încă ea-i este folositoare şi pentru faptul că-i măreşte pofta de mâncare. Fânul, paiele şi chiar grăunţele stropite cu saramură sunt mâncate mai cu plăcere. Saramura este nemerită mai ales a se stropi cu ea nutreţul nu tocmai de lăudat, atunci când nu putem să-l înlocuim cu alt nutreţ mai bun. Când stropim nutreţul cu saramură, nu mai este nevoie să mai dăm cailor sare. Sarea se dă de obiceiu în bulgăr, punându-se în ieslea cailor de două sau de trei ori pe săptămână. Caii cărora li se dă sare au părul lucitor şi sunt mai vioi. Nicolae Gheorqhe. -• Acum ştim şi noi cum trebue să creştem caii. Ne-aţi spus despre ţesălat, hrană, despre apă şi multe alte lucruri. învăţătorul. — A, nu, nu v’am vorbit despre tot ce priveşte îngrijirea cailor. Aşa de pildă nu am tăinuit despre potcovit. Moş-Gheorghe. — Aşa este! Aveţi bunătate să ne vorbiţi şi despre potcovit. învăţătorul. — Ion Urs este aici. Ion Urs. — Da. învăţătorul. — Foarte bine; să asculţi cu băgare de seamă că de, potcovitul este meşteşugul tău. Ion Urs. — Par’că nu ştiu eu să potcovesc caii, ce Dumnezeu, că doar cu ciocanul şi cleştele în mână m’am pomenit. Cu ele îmi câştig traiul. învăţătorul. — E adevărat că ştii să potcoveşti; dar o să ştii mai bine după ce vei ascultă cele ce vom sfătui împreună. (Va urma) Irimia PopeSCU. Medic-Veterinar. ♦- ^ -O- 4^ -♦ Unde se duc rândunelele îlntr’un sat de lângă Fraga, Austria, se află un proprietar, care şi-a pus de gând să afle dacă rândunelele se reîntorc în fiecare an la cuiburile lor. Sub streşina casei sale este un cuib de rândunele. El a prins bărbătuşul şi i-aiegat de gât o lăşie albă şi uşoară, pe care eră scris: «Bohemian şi apoi ’i-a dat drumul. In primăvara următoare el a băgat de seamă, că rândunica s’a întors la vechiul său cuib, dar la gât avea şi o altă fâşie gal-bină, pe care eră scris Ispania www.dacoromanica.io 738 ALBINA GF Ck "De pe 'Domeniile Coroanei 3 1 s In luna trecută s’a ţinut adunarea generală a băncii populare < Oh. Lazăr» din Buşteni, Prahova. Această societate întemeiată numai de doui ani, în locul societăţii culturale economice cu acelaş nume, numără la 31 Decemvrie- trecut, 136 membrii şi avea un capital de 36.808 lei 41 bani, din cari 33.780 lei 45 bani vărsaţi de societari. Profitul pe 1905 a fost de 2.251 lei 16 bani rezultat din dobânzi la împrumuturile acordate pentru cumpărare de nutreţ, de vite, pentru construcţiuni şi reparaţiuni de case şi altele. Din câştig s’au dat 290 lei 56 bani fondului de rezervă, 225 lei 10 bani fondului cultural şi filantropic, iar restul societarilor drept 7% dividendă. Pe lângă operaţiunile de împrumut societatea a mai ajutat şi alte bănci populare vecine, dându-le girul pentru a putea luă dela Cassa Centrală a băncilor populare banii de cari aveau trebuinţă la procurarea porumbului pentru săteni. Din fondul filantropic a contribuit la înmormântarea a 2 societari, a dat ajutoare la sărmani şi a cumpărat premii pentru elevii şcoalei din Buşteni. Din darea de seamă citită în adunarea generală, se mai vede că banca e pusă sub patronagiul d lui Ion Kalinderu, care se interesează de mersul ei, iar Administraţia Domeniului Coroanei i-a pus gratuit la dispoziţie localul împreună cu încălzitul şi luminatul necesar. Asemenea i-a dăruit o parte din mobilier şi mai multe cărţi şi reviste, de oarece scopul ei nu trebue să fie numai ajutarea materiale, ci şi cea morală. Astfel condusă, sătenii se pot întâlni mai des la un loc, se pot povăţui şi mai pe sus de toate se pot lumină prin citire şi prelegeri. In această privinţă consiliul de administraţie al băncii în frunte cu d-J A. M. Mihâilescu, preşedinte, nu scapă nici un prilej pentru a sfătui pe săteni în tot ce le e de folos. Conferinţele generale ale institutorilor şi învăţătorilor. Ziua I, Joi, 6 Aprilie. — Orele 9—12 a. na., Te-Deum la biserica ea-tedrală, la care vor fi faţă toţi membrii conferinţelor, împreună cu revizorul şcolar. Cuvântare de deschidere, repartizarea membrilor în secţiuni. La Te-Deum şi la deschiderea conferinţelor, revizorii vor invită autorităţile din localitate. Orele 2—4 p. m., învăţământul aritmeticei şi geomotriei, metodica lor, importanţa şi scopul. O lecţiune practică de o jumătate oră cu clasa sau div. I; tratarea ţifrei 0 şi numărul 10. Critica lecţiunei. Orele 5—6 Coruri religioase şi imnul regal. Ziua II, Vineri, 7 Aprilie. — Orele 8—11 a. m. Două lecţiuni practice de aritmetică de o jumătate oră cu div. I şi a Il-a. Tratarea unei probleme compuse, cu numerele 1—20 cu divizia I; cu div. II ocupaţie indirectă (o problemă de adunare!. Tratarea unei probleme de adunare www.dacocomamca.io ALBINA 739 şi scădere cu div. II cu numere de 4, 5 şi 6 ţifre. Divizia I citeşte în gând. Critica lecţiunilor. Orele 2—4 d. a. Două lecţiuni practice de câte o jumătate de oră, de aritmetică cu clasa III şi IV. Tratarea unei probleme cu aplicaţie de cl. III. Noţiunea de fracţiuni zecimale. Tratarea unei probleme compuse cu cl. IV in care să se cuprindă înmulţirea şi împărţirea cu numere zecimale. Critica lecţiilor. Orele 4—5 coruri religioase. Ziua III, Sâmbătă, 8 Aprilie. — Orele 8—11 a. ni. Două lecţii practice de matematică de câte o jum. oră, cu div. II şi III. a)-Div. III jum. oră. Predarea lecţiunei de geometrie: poligoanele neregulate. Div. Il-a lucrează o problemă dată asupra lecţiunei zilei, b) Div. III. Tratarea unei probleme compuse, în care să se cuprindă măsurile de suprafaţă. Div. II scrie pe un caet curat. Critica lecţiunilor. Ora 2- 4 d. a. Două lecţiuni practice de matematică cu cl. III şi V. Cu c'. III predarea lecţiunei «suprafaţa cercului». Cu cl. IV-a «volumul prismei», probleme. Orele 4—5 cor. Liturghia pe 2 şi 3 voci pentru copii. Ziua IV, Duminecă, 9 Aprilie, -r- Orele 8—11 a. m. învăţământul religiunei, metodica ei, importanţa şi scopul. Mijloacele pentru a insuflă copiilor sentimentul religios. O lecţie practică cu cl. I «învierea Domnului» orele 2-4 d. a. Două lecţii practice de religie cu elevii cl. III şi IV: a) In clasa III, predarea lecţiei «Parabola semănătorului»; b) Cu cl. IV, «Datoriile către patrie- (dintr’o bucată de istorie). Orele 4 — 5, coruri, repetirea celor de mai nainte. Ziua V, Luni, 10 Aprilie. — Orele 8—11 a. m. învăţământul istoriei,, metodica, importanţa şi scopul. Lecţie practică: «Mişcarea naţională a lui Tudor Vladimirescu. Orele-2—4 desemnul, importanţa şi scopul. Lecţia practică în ultima clasă. Orele 4 — 5, coruri. Repetirea celor de mai nainte, «Hora Unirei. Critica lecţiunilor. Ziua VI, Marţi, 11 Aprilie. — Orele 8—11 a. m. Discutarea Gestiunilor: Dacă carnetele elevilor din şcoalele primare sunt necesare; întru cât ele şi-au ajuns scopul de a stabili un raport mai intim între şcoală şi familie şi cari ar fi mijloacele cele mai nemerite pentru ajungerea acestui scop şi cum s’ar putea ajunge de a obicinuî pe săteni să întrebuinţeze ca hrană, în locul mămăligei, pâinea, pregătind-o singuri. Orele 2—4 p. m.: Rolul învăţătorului în educaţia fizica, morală şi naţională. Orele 4 — 5 p. m. Coruri. Ziua VII, Miercuri 12 Aprilie. — Această zi se va consacră escur-siunilor ca membrii conferinţelor pe la grădini, ferme, etc. din apropierea oraşelor. O deciziune a ministerului de răsboiu. Ministerul de răsboiu a luat hotărîrea, cu prilejul sărbătorilor Paştelui, ca toate pedepsele date ofiţerilor şi oamenilor din trupe,, fără sentinţă judecătorească, să fie ridicate. Un parastas. Sâmbătă 25 Martie, s’a oficiat in biserica Sf. Ecaterina din Capitală, un parastas pentru odihna sufletelor răposaţilor donatori ai «Societăţii pentru învăţătura poporului român». La serviciul divin au luat parte pe lângă elevii şi profesorii şcoalelor societăţii şi un mare număr de membri. După serviciul divin, membrii s’au întrunit şi au votat bugetul pe 1906—1907. www.dacoromamca.ro 740 ALBINA Vizita inginerilor români în Bulgaria. Inginerii noştri din Capitală, în număr de 102, au făcut, o vizită în Bulgaria, la 25 Martie trecut. Ei s’au îmbarcat pe iahtul Domniţa Florica», şi pe vaporul «T.-Măgurele» şi-au trecut Dunărea la Rusciuc. Au fost primiţi de cetăţenii acestui oraş cu u-rale, flori şi steaguri. Muzica bulgară a intonat imnul naţional român. Inginerul judeţului Rusciuk, d-1 Ceavof, a rostit o cuvântare do bună venire a Românilor pe pământul Bulgariei, u-dat cu sânge de eroi români, vărsat pentru liberarea Bulgariei. D-1 inspector Costescu a mulţumit pentru călduroasa primire, arătând că Românii vin ca prieteni şi camarazi în mijlocul poporului bnlgar. Inginerii au plecat la Poradim, sătuleţul unde a fost cartierul M. S. Regelui în timpul răsboiului pentru neatârnare. Au vizitat muzeele istorice, înfiinţate în casele unde au locuit M. Sa şi Ţarul Rusiei la 1877. Inginerul Radonof a vorbit în româneşte, a-rătând că Bulgarii sunt recunoscători armatei române şi Regelui Carol. A răspuns d-1 profesor Pangrati. Dela Poradim s’a trimes o telegramă M. S. Regelui la Lugano arătând sentimentele de devotament, admiraţie şi respectoasă iubire, ale inginerilor. Seara inginerii au sosit ia Solia, capitala Bulgariei, unde au fost primiţi de inginerii şi arhitecţii bulgari adunaţi în congres, precum şi de un numeros public. Seara li s’au dat inginerilor o masă bogată, la care s'au rostit toasturi însufleţitoare. A doua »i, au vizitat şcoalele româneşti şi bulgăreşti, grădina zoologică şi botanică, unde au fost primiţi de însuşi A. S. Principele Fer-dinand al Bulgariei. A. Sa a lăudat inginerii români şi mai ales pe inginerul Sa-ligny, constructorul podului dela Cernavodă. Apoi au luat parte la o reprezentaţie de gală dată în cinstea inginerilor noştri, jucându-se piesa «O Căsnicie», tradusă din româneşte în bulgăreşte. Noul guvern ungureso. Guvernul unguresc de sub prezidenţia generalului Fejervary demisionând, M. S. împăratul a primit să se formeze un nou guvern în care să intre cei mai de seamă membri ai partidelor coalizate (unite) între ele. Ca prim ministru s’a numit d-1 Alex. Welcerle, fost preşedinte al înaltei curţi administrative şi prim ministru în 1892. Din guvern mai fac parte Kossut, Apony şi alţii. Noii miniştri au fost primiţi cu multă bucurie în Buda-Pesta. Primul ministru va face cunoscut programul guvernului într’o întrunire apropiată. Isbucnirea vulcanului Vezuviu. Vulcanul Vezuviu, cunoscut din vechime, a isbucnit din nou. Din crăpături noui se coboară la vale torente uriaşe de lavă, cari împrăştie nori de fum cu un miros foarte înăbuşitor şi nimiceşte totul în cale. Vulcanul a înmormântat satul Bascotrecase. Locuitorii au isbutit să fugă. Ţarinele şi satele din jurul oraşului Neapole sunt în mare primejdie. Observatorul vezu%rian a fost ruinat. Lava începe să năvălească în localitatea Tore-Anunziata, de unde populaţia fuge înspăimântată. Ploaia de cenuşe ajunge până la câteva sute de chilometri depărtare de Vezuviu. Se simt cutremure dese de pământ. La Oftaiano s’au nimicit moşiile din întreaga regiune. Sunt 209 de victime. www.dacaramanica.ro ALBINA 741 Bisericile din Neapole şi din împrejurimi sunt pline de credincioşi care roagă pe Dumnezeu să aibă îndurare de ei şi să facă a încetă erupţiile vulcanului. La Neapole sunt peste 40.000 fugari. Suveranii Italiei şi Ducele D’Aosta au outreerat ţinuturile în automobil încurajând populaţia şi împărţind ajutoare. Ministerul de finanţe a hotărît să se suspende plata impozitului în comunele cari au suferit pagube. Societatea „Frăţia bunilor Români“. La Iaşi, s’a pus bazele unei societăţi naţionale «Frăţia bunilor Români», care are de scop ridicarea morală şi materială a ţăranului român şi scoaterea oraşelor de sub înrâurirea străinilor. Mitropolit grec oprit de a se întoarce la post. Marele vizir a oprit din nou pe Mitropolitul din Grebena, compromis în afacerea bandelor greceşti din Macedonia, să se îna-poeze la postul său. -- ------------------- O serbare şcolară. In ziua de 1!) Martie s’a serbat în Galaţi cu o deosebită solemnitate 40 de ani dela întemeerea şeoalel primare de băeţi No. 4. Cuvântarea ocazională a ţinut-o d-1 P. Eug. Stoica, directorul şcoalei. Lotăria societăţii „Agrare“. La 14 Martie, ora II d. a., s’a făcut la primăria Capitalei a doua şi ultima tragere a lotăriei soc. «Agrare». Au câştigat: ‘20.000 lei No. 0114. 5.000 lei No. 27.733. 3.000 lei No. 2.508. Câte 1.000 lei No. 7.052 si 39.810. Câte 500 lei No. 12.914, 15.091, 37.808, 15.747, 7.965, 4.901,38.100, şi 20.050. Câte 100 lei No. 22.050, 2.289, 12.018/37.665, 28.571, 3^.580, 21.107, 25.755, 33.900,30.043, 34.579, 0.381, 22.884, 14.812, 12.464, 5.464,22.079, 1.553, 24.407, şi 15.005. Câte 50 lei au câştigat numerele: 34.844, 6.992, 16.141, 12.972, 7.016, 6.990, 12.193, 7.035, 22.601, 30.036, 24.990, 9.924, 37.574, 908, 23.542, 34.924, 37.031, 11.005, 21.706, 8.327, 24.983, 39.268, 29.660, 17.423, 16.772, 21.713, 2.843, 28.994, 26.126, 16.842, 15.265, 17.089, 18.268, 27.514, 18.648, 3.047, 8.272, 1.744, 36.470, 36.377, 17.364, 24.003, 22.029, 18.406, 13.669, 23.819, 30.570, 23.025, 29.261, 13.766, 20.790 31.905,15.474,33.874, 10.931, 22.229, 3.129, 3.133, 1.025, 39.134, 9.777 20.284,33.728. 35.732, 29.536, 078, 14.603, 24.116, 39.942, 903, 25.754 22.549, 16.659,10.018, 28.246,5.198,23.085, 23.774,35.705,2.070 şi 35.905’. ---------------------- — Onorează bătrâneţea şi păzeşte tinereţea. — Puterea dă curaj şi curajul dă 1 iruinţă. -------Ar ^------- www.dacoroinamca.ro 742 ALBINA Dela Academia Română. • Marţi 28 Martie a. c., orele 1 p. m., a avut loc ultima şedinţă a sesi-unei generale a acestei înalte instituţiuni. Cu acest prilej d-1 I. Kalin-deru a fost din nou ales în unanimitate ca preşedinte şi pentru anul viitor, iar d-nii Sp. Haret, I. Negrutzi şi C. Erbiceanu, ca vice-preşedinţi. După ce d-1 Kalinderu mulţumeşte pentru realegere, d-1 D. Sturdza, secretarul general al Academiei, citeşte raportul despre lucrările săvârşite în această sesiune. D-sa reaminteşte cuvântarea d-Iui I. Kalinderu dela 28 Fevruarie a. c. cu prilejul deschiderii sesiunei generale şi îi aduce laude pentru darul de 4 000 lei cu care a contribuit spre a se delega un cunoscător care să studieze la faţa locului starea actuală a chestiunei Românilor din peninsula Balcanică, aşa că opera ce se va alcătui va fi o călăuză pentru istoricii şi bărbaţii politici ca şi pentru economişti şi etnografi. Tot cu această ocazie Academia a luat cunoştinţă cu plăcere despre un moment însemnat din vieaţa d-lui Kalinderu: împlinirea a 40 ani de activitate publică, şi îi urează să sărbătorească o asemenea aniversare şi în serviciul Academiei. Enumără şedinţele ţinute în număr de 6, din cari 2 solemne şi 4 publice, ca şi subiectele tratate. Aminteşte că în şedinţa dela 27 Martie, plenul Academiei a hotârît, ca în arendarea moşiilor sale, să se fixeze de către delegaţiunea Academiei învoielele dintre arendaşi şi locuitori, atât în ce priveşte sub-arendarea terenurilor cât şi în ce priveşte plata muncei. Tot în acea şedinţă s’a hotărît să nu se aprobe preţul enorm ce oferise un arendaş pentru o moşie a Academici din Moldova, până ce nu se vor stabili mai intâiu învoielile cu locuitorii. S’a luat cunoştinţă de următoarele subiecte de premii fixate de secţiuni: a) pentru premiul Năsturel, seria A, din 1910: Genealogia Basarabilor; b) pentru premiul Adamachi din 1911 : Desvoltarea boerii în principatele române ; c) pentru premiul Al. I. Cuza din 1911 : Istoria şcoalelor la Românii de pretutindeni până la 1800 ; d) pentru premiul Fătu din 1911: Harta geologică amănunţită a unuia din judeţele: Suceava, Tulcea sau Mehedinţi; e) pentru premiul Năsturel din 1911: Studiul culcuşurilor de petrol din Moldova ; f) pentru premiul Lazăr din 1911: Animalele domestice din România. S’au ales ca membrii onorari ai Academiei d-nii: 1) Karl Krumbaober. profesor de filologie greacă medievală şi modernă la Universitatea din Miinchen; 2) Wilhelm Meyer-Liibke. profesor de filologie romanică la Universitatea din Viena; 3) Gustav Leon Schlumberger, membru Institutului Franţei şi primu care se ocupă de ist. Bizantină; 4) A. Be-champ, membru ai Institutului Franţei, se ocupă de istoria ştiinţei; 5) I. Berthelot, membru al Institutului Franţei; C) Aug. Bernaert, fost prim-ministru al Belgiei, actual ministru de stat, jurisconsult renumit şi amic al României. ■-------------------— Tezele cari urinează a li lucrate şi desvoltate $>S>i#!