Ă POPULARĂ Apare în fiecare buminecă COMITETUL DE REDACŢIE: ION KALINDERU P. Gârboviceanu A P. Dulfu 6. Coşbuo G-ral P. V. Nâstuiel G. Adamescu I. Otesco V. S. Moga -N. Nicolaescu Gr. Teodoasiu V C. C. Pop.-Taşcă. 20 Martie 1906. Redacţia si Administraţia Strada Mântuleasa No. 9. — Bucureşti. www.dacoromanica.ro „STERU fl“ Societatea «Steaua* are de scop a lacră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic; şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Ilarei, stpada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Kalindcrn, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomanescn, mare proprietar, font senator — Administrator şi casier Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar.— Secretar, Const. Dami, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: I’ctre OiU'boviceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director a! Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Bimitrescu Procopie, fost senator, fost. Primar al Capitalei; 35. Vlâdescn, Ministru, profesor universitar; Bristu S. Negoescu, administrator al Casei Ş coaielor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteanii, inginer"de mine; Preotul econom Consta ionescu, profesor secundar; Const. Alextindreacu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). D. F. Sârbu (Schineni-Tutova), 1 leuv, George Neştianu (Blăgeşti-Tu-tova), 1 leu ; I. V. Balmuş (Blăgeşti-Tutova), 1 leu ; Casandra A. Sona (Blăgeşti-Tutovaj, 1 leu; I. I. Donca (Rânzeşti-Tutova), 1 leu : D. D. Du-initrescu (Oârja-Tutova), 1 leu; Vasile Marta (Drâguşeşti-Tutova), 1 leu: Th. Ciolianu (Grăjdeni-Tutova), 1 leu ; Atanasie Modica (Mâluşteni-Co-vurlui), 1 leu ; Ştef. D Sava (Oârja-Tutova), 1 leu ; Pr. G. Vasile (Cârja-Tutovaj, 1 leu ; Lazăr Donca (Oârja-Tutova), 2 lei; Oprişan Ghicon (Blăgeşti-Tutova), 1 leu ; Gli. I. Calm (Schineni-Tutova), 1 leu; D. D. Soba-riu (Tg. Neamţu), 1 leu; loan N. Savin (Tg. Neamţu), 1 leu; Nicolae Pe-trescu (Tg. Neamţu), 1 leu ; Dimitrie D. Paşa (Tg. Neamţu), 1 leu : Ioniţâ Bobescu (Tg. Neamţu), 1 leu ; loan Dimitriu (Tg. Neamţu), 1 leu ; loan Duţu (Tg. Neamţu), 1 leu ; Vasile Sorea (Tg. Neamţu), 1 leu ; loan Anton (Tg. Neamţu), 1 leu; Iftimie V. A, Tomulescu iTg. Neamţu), 1 leu; At. Popescu (Brăila), 6 lei; Petru Şerbănescu (Brăila), 2 lei : D. I. Dogaru (Brăila), 3 lei; I. R. Simionescu (Brăila), 2 lei ; I. Anuşca (Brăila), 2 lei: N. Demetrescu (Brăila), 2 lei ; R. S. Corbu (Brăila), 2 lei; C. Guşeilă (Brăila), 2 lei; D. Ionescu (Brăila), 2 lei; Grigore Arghir (Brăila), 2 Iei: L. Ursulescu (Brăila), 2 lei; G. Tomaide (Brăila). 2 lei; G. Petrescu (Brăila), 2 lei; Pr. Titii Ciocârlan (Brăila), 2 lei ; A. Ionescu (Brăila), 2 lei; P. Maiorescu (Brăila), 2 lei; Volănescu Panait iBrăila), 2 lei; V. Ionescu (Tg. Neamţu), 10 lei; Ciorânescu loan (Morovei-Dâmboviţa), 12 lei; Vi-talian I. Bratu (Morovei-Dâmboviţa), 1 leu. Numărul membrilor.înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 390; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.540 lei. (Va urmă în num&rul viitor). w v yr v ^ y v1 w uv ^ y v» •+ ^ w t w www.dacarotnamca.ro Anul IX No. 26. 26 Martie 1906.' itlbina Stevistă £nci Abonamontul în ţară pe > • » 61 Ponbru snuneiurl l leu (VI a n u s o r i ă populară tul in «trâln. pe an lei 5 • . . . 15 boni te, 5 bani cuvântul, ao ard. iT’JîVIRRUia : Hr. I. Simioncscu. Cât poate munca omului.—X. Xlcolaescu şi G. Stocucsrn, Cerinţele cnri înlesnea»: mânuirea uleielor. — General I*. V. Xusturoi. Trei inscripţii vechi. — Gr. Temlossiu. Hrana sătenilor. — Lăcuste în Argentina. — I. Comun. Gradinele şcolare. — Irimia Popescu. Mâncarea şi tainurile unui cal pentru o zi şi o noapte.—Pr. Al. Micul eseu. Mixandra. V. s. Mo «a. Lucrările agricole în luna Aprilie. Statute pentru întocmirea unei Soc. do lăp-târie.—Cronica săptămânii. — Dări de seamă. — Licitaţiuni. Sfaturi: Contra petelor cafenii şi albe de po frunzele şi fructele merelor şi perelor.— Contra petelor de pe frunzele cireşilor. Uustraţliini: Garduri pentru domolirea torenţilor. -Pisania de deasupra uşii bisericii «lin Târgovişie. — Pisania de pe mormântul boerilor Ivaşco şi Albul, aflată la Mănăstirea Vieroş. Mixandră invoaltă şi dosvoaltă. Vederea Dunării la Vârciorova. Cât poate munca omului. (Torcnţii sau puhoaiele). fe urci pe valea Bistriţei în sus, plecând dela Piatra, strânsă grămăjoară între Cozla şi Cer-Negura pururea mohorîtă. Şoseaua ce ţine tovărăşie apei repezi, când se îndepărtează de ea, când se apropie, de ţi-e frică să dai drumul cailor. Laşi în urmă Bistriţa, lăcaşul de vecinicâ odihnă al lui Alexandru-cel-Bun. treci pe lângă Biseri-cani, cu mănăstirea ascunsă într’o pădure de fagi, abia zăreşti castelul dela Pângăraţi. Drumul se îngustează ; Bistriţa se înfurie, strâmtorată şi de bolovanii mari ce i se pun în cale, şi umflată de apele Tarcăului. Mai departe, şoseaua coteşte mereu : aci suindu-se pe coasta dealurilor, răcorită de limpezi isvoare ce ţâşnesc din măruntaiele de piatră, aci se întinde ca o sfoară, în mijlocul veselelor pajişti dintre Secul şi Buhalniţa. Când să intri în Hangu, şoseaua e ruptă în două. Un morman de bolovani se pune în cale ; pare că anume i a adunat cineva, pentru ea să oprească pe călători în loc. Abia ai trecut printre cele ouă rânduri de case, ce se ţin lanţ pânâ’n Răpciuni, şi dacă, lăsând la stânga drumul ce duce la Ceahlău, apuci spre Călugăreni, alte îngrămădiri de bolovani ţi se pun în cale, de data aceasta ameninţând mai rău, căci cotindu-le eşti în primejdie de a cădea în Bistriţa. De unde www.dacaromamca.ro 690 ALBINA vin aceşti bolovani? Cine a năruit muntele şi a închis drumul, stricând munca de ani a omului ?. întâmplarea îţi poate da răspunsul. Iată-1 : Nori groşi se ridică dinspre Prisăcani ; alţii învăluo turnurile Ceahlăului; uniţi se lasă în spre Călugăreni. O ploaie deasă, repede, îndesată, cu boabele pline şi grele, ţese o pânză întunecată deasupra dealurilor goale. Vreme de zăbovit nu ai. «Vine valea!» se aude ca un ţipăt de desnădejde. Pe unde mai înainte nu auziai nici o şoaptă de apă, pietrele îngrămădite unele peste altele erau in nemişcare, acum se rostogolesc valuri murdare, mâlite. «valea» se mişcă, bolovanii se bat unii cu alţii, mânaţi de puterea apei care curge. Ajungând la şosea, ea se resfiră, îşi pierde puterea; «bolovanii rămân, apa curge» mai departe, fără de ei. Norii se împrăştie. Soarela» arde mai cu putere, iar din pământ se ridică aburii în pânze subţiri ca de păianjen ; ei se a-dună din nou spre a da alţi nori. Sălbatecul puhoiu din zgomotos se face tot mai mic, până când abia şopteşte printre bolovanii aduşi de el. In scurtă vreme amuţeşte de tot. In scurta-i vieaţă de câteva ceasuri, el a distrus o bună parte din munca omului. Ca orice rău nu se arată de odată. Pe coasta repede a dealului, neîntâlnind nici o piedică, cele dintâiu şuviţe de apă curg cum ar curge pe acoperişul unei case acoperite cu tablă. Adunându-se mai multe la un Ioc, îşi rod un mic şghiab. Atât e de ajuns. Şghiabul îngust tăiat azi, mâne se adânceşte, de par’că un plug ar fi tras brasdă din vârt şi până la poalele dealului. Şanţul se lărgeşte tot mai tare, până când se schimbă într’o râpă cu fundul plin de pietriş. In scurt timp, dealul ori muntele, acoperit mai înainte de păşuni, e ca o piele sgâriată. Locurile se sălbăticesc, turmele nu mai au ce paşte, până în cele din urmă şi oamenii, ne mai având cu ce trăi, îşi iau trai-sta’n băţ şi vitele după ei, căutându-şi prin locuri străine un nou adăpost. Astfel în unele ţinuturi muntoase din ţara franţuzească, în 10 ani numai, s’a sălbăticit un stert din pământul ce-1 mai puteau întrebuinţa ; în 50 de ani, din 1 000 de capi de familie, ce şi duceau vieaţa prin acele locuri, peste 150 au trebuit să-şi iea lumea în cap. A cui e vina? S’a dovedit că tot a oamenilor. Din lăcomia de câştig, ei au început să taie pădurile cu nemiluita. Lemnul aduce bani, pământurile se fac bune pentru păşunat sau pentru semănat, au gândit ei ; câştig peste câştig. Numai că e o vorbă nemeritâ: socoteala de acasă şi cu cea din târg nu se potrivesc în totdeauna. Cu vremea, apele ne mai având nici o opreală, se fac stăpâne pe acele locuri, le rup, le mănâncă şi calicia iea locui belşugului. Lăcomia e pedepsită amar. Cum însă nu e drept ca păcatele părinţilor să fie ispăşite de cei ce vin după ei, sau luat măsuri de îndreptare contra răului. Aici se vede cât poate săvârşi mun^a omului cu voinţă. După cum a putut îmblânzi animalele sălbatece, schimbându-le în fiinţe ascultătoare, tot aşâ, când cuţitul a ajuns la os, s’a pus www.dacaromamca.ro ALBINA 691 la luptă cu apele iurioase, din calea cărora părinţii au trebuit au trebuit să lugă. Şi la urma urmei le-a îmblânzit, scăpând astfel ţinuturi întinse de pustiire. Leacul este uşor. Oamenii s’au apucat şi au împădurit vârfurile goale ale dealurilor, tăind astfel răul chiar dela rădăcină. Ploaia căzută pe pământ, dând de trunchiurile arborilor, nu se mai poate strânge în şuvoaie, ci se resfiră în şuviţe mici, fără vlagă. Tot oprindu-se la fiecare pas în loc, o parte din apa ce trebuia să se scurgă la faţa pământului, se vâră în el. Duşmanul se schimbă astfel în prieten, Garduri pentru domolirea torenţilor. căci apa vârîtă în pământ dă suc arborilor, hrănindu-i. Căutând să taie pe dea’ntregul puterea şuvoaielor Iurioase, omul s’a gândit că e bine să le ostenească în scurgerea ior sălbatecă, do-molindu-le. Ei au împletit garduri în calea apelor deacurmezi-şul râpelor, aşa fel în cât apa, trebuind să sară din gard în gard, www.dacoromanica.ro 692 AL Bl.VA îşi pierde puterea şi nu mai poate nici scormoni bolovanii, nici să-i mai rostogolească. Şi în acest lei legată, frică de ea nu mai are. Din păţaniile altora putem şi noi trage învăţători. Puhoaiele nu mănâncă numai munţii; ele îşi fac drum ori unde pot. Mai toate dealurile din Moldova între Şiret şi Prut, mai ales prin locurile pe unde curg Jijia, Bârladul, sunt sălbăticite de apele vremelnice. Ţi-e mai mare mila să vezi pământuri cari ar putea aduce folos, lăsate pradă pustiirii. Am văzut sate bogate, prin mijlocul cărora curgând un pârâu, sunt ameninţate cu surparea malurilor. A le lăsă în seama apei e păcat, mai ales când prin mijloace aşâ de uşoare se poate înlătură răul. Pomul care dă umbră, care dă roade, poate opri apa’n loc, poate da mană câmpurilor părăginite. A-i tăia de unde sunt, este a chemă de bună voie calicia în vatra satelor noastre. Din cele povestite se poate trage şi o mare şi frumoasă învăţătură. Omul nu trebue să aibă desnădejde în faţa oricărui rău. El are putere şi, dacă mai are şi ceva voinţă şi-şi dă seama pentru ce trebue să facă un lucru, e stăpân pe orice vrea. Iaat . l)r. I. Siuiionescu. Cerinţele cari înlesnesc mânuirea uleielor. II. Uleiele trebue să fie oricând lesnicioase la mânuit, fără anevoinţă pentru stupar şi fără a pricinul neajunsuri albinelor. Astfel un uleiu trebue să îngădue stuparului să scoată şi să pună la loc fagurii, fără să-i strice, fără să curgă vre-o picătură de miere şi fără să întărâte albinele; să-l lase să facă toate lucrările, fără să vatăme sau să o-moare albinele ; nici o parte dinăuntrul uleiului nu trebue să fie mai jos decât urdinişul. Albinele, având de cărat a-fară fşrâmile de ceară, moartele,, hoaţele şi necurăţeniile, să nu fie silite să le urce in sus până la urdiniş, căci le răpeşte timp şi le sleieşte puterile. In această privinţă, stupii cu pat rece dau mai multă înlesnire albinelor la păstrarea curăţeniei. Uleiele trebue să ne îngăduie a hrăni albinele pe vreme friguroasă ca şi pe cea călduroasă ; să putem lărgi, strâmtorâ ori chiar închide urdinişul, spre a împiedică furtişagul, şi aceste schimbări să nu nevoească albinele a pierde vreme mult în cercetări pentru găsirea urdinişului ; să lase cu înlesnire a pătrunde înăuntru un. curent larg de aer, pentru ca albinele să fie stârnite a ieşi în zi- www.dacaramanica.ro AI.BINA 6fl:î lele călduroase de iarnă şi la începutul primăverei, ca să-ş. deşerte pântecele de necurăţeniile păstrate in el. Când ele nu pot să se folosească de asemenea prilejuri spre a se deşertă, sufer şi pot muri de o închidere prelungită; toate părţile dela toate uleiele ce le avem trebuesc făcute după aceeaş măsură, pentru ca la nevoie să se poată schimbă dela un stup la altul. Prin acest mijloc, se pot tace la stupi schimbări de iaguri, de puet, de miere, sau de păstură. după cum cer împrejurările. Uleiul trebue să înlesnească facerea roirii artificiale, sau să împiedice pe cea firească; prin aceasta ni se dă putinţa de a înmulţi roii cu repeziciune şi siguranţă; să îngădue găsirea mătcii, sau înlocuirea ei printr’o alta mai rodnică, mai tânără sau de un neam mai bun ; mai trebue ca uleiul să poată fi apărat iarna de stricăciunile şoarecilor. i Faţă de aceste cerinţe, nici pe departe uleiele vechi cu fagurii nemişcători nu se pot asemui cu cele cu rame. La acestea, cercetările sunt lesnicioase. Prin ridicarea învelişului se pot scoate fagurii unul câte unul, spre a ne încre-dinţâde starea puetului, cantitatea mierei ori rodnicia mătcii; putem să cunoaştem cu un cuvânt de cât preţ e stupul, lucru ce nu se poate face la uleiele vechi. La recoltă, în loc de a reteză fagurii la întâmplare cu primejdia de a strica puetul, ridicăm fagurii clădiţi cu rânduealâ în rame, şi-i scurgem de miere, în cămară anume. Dar nici toate telurile de uleie cu faguri mişcători nu sunt de o potrivă de lesnicioase la mânuire. Astfel în uleiele cu caturi e mai greu de umblat, pentrucă voind a vedea puetul în timpul culesului, trebue să ridicăm caturile de sus, lucrare grea de săvârşit, când acestea sunt pline cu miere. La uleiele orizontale, numai prin ridicarea acoperişului, toţi fagurii se înfăţişează privirii stuparului, care poate scoate şi cercetă pe oricare din ei, fără a mişcă pe ceilalţi. Dar chiar între uleiele verticale, acelea, în care caturile fac un singur trup cu cuibul, iar ramele se scot pe o uscioarâ dindărăt sau dintr’o lăture, sunt mai grele de mânuit. Mai întâiu, numărul caturilor nu se poate mări, prin adăogare de alte caturi deasupra. Apoi cel mai neplăcut lucru e că, dacă vrei să cercetezi fagurul din faţă, trebue să scoţi toate www.dacoromamca.ro 694 ALBINA ramele dinaintea lui şi să le ţii afară, până ce ai isprăvit cu el. Albinele sunt stânjenite în lucrările lor şi se stârneşte furtişagul. Băgarea mânii înăuntru, spre a prinde ramele, întărâtă albinele, cari se reped cu grămada să înţepe; spre a le domoli, ai trebuinţă neapărată de fum. Spre a cercetă cu deamănuntul un asemenea stup, îţi trebue un timp de trei ori mai mare decât pentru un altul, la care ramele se scot pe deasupra. La aceştia, se scoate deadreptul fagurele de cercetat, şi se aşează la loc fără a mişcă pe ceilalţi. Lucrând încetişor, albinele nici nu prind de veste, că li se umblă in stup. Noi facem de cele mai multe ori cercetările la asemenea stupi fără fum. De aceea o cerinţă de mânuire lesnicioasă la uleiele verticale e aceea ca ramele să se scoată pe sus, iar caturile să nu facă un singur trup cu cuibul, ci să se adaoge deasupra în numărul trebuincios, la vremea culesului celui mare. De asemenea, uleiele care au înăuntru prinsă in păreţi o şipculiţă, pe care să se sprijine ramele, sunt greu de cercetat. Ramele sunt încleiate de şipcă şi nu se pot desprinde decât cu un cleşte anume şi cu oarecare smuncitură care întărâtă albinele. Apoi la scoaterea ramelor, picioarele lor prind de multe ori între ele şi marginea şipculiţei, albine pe cari le strivesc, pricinuind moartea unora şi întă-râtarea roiului. La uleiele în care ramele se sprijină pe o lambă scobită în marginea de sus a pereţilor şi pe muchia unei şine de cerc de fier, sau pe a unei fâşii de zinc, cum vom arătă mai târziu, ramele nu sunt încleiate, iar scoaterea lor se face fără cleşte, fără sguduire şi fără a ucide albine Tot pentru uşurinţa mânuirei, se cere ca fundul pe care stă uleiul să nu fie prins de pereţii acestuia. Dela un tund slobod avem multe înlesniri : 1) Pentru curăţirea de primăvară e destul a ridica puţin uleiul de pe tund, în partea dinainte şi cu o măturică a curăţi repede albinele moarte şi fârămile de ceară ce s’ar găsi pe el. 2) Dacă găsim fundul prea umed, îl schimbăm punând altul în locu i. 3) Dacă s’a topit un fagure din pricina căldurii, sau s’a stricat din neîndemânarea stuparului şi mierea curge pe fund, atrăgând furtişagul, şi dacă fundul e slobod, se iea şi se pune altul. 4) Vara pe căldurile mari, dacă albinele nu pot răcori îndestulător pe urdiniş, înăuntru, încetinesc lucrul şi. www.dacoromanica.ro ALBINA 095 se grămădesc afară la urdiniş. Când fundul se poate mişcă, se ridică puţin uleiul de pe el, în partea dinainte, şi se lărgeşte intrarea aerului în stup. III. — Uleiul trebue să dea putinţă stuparului de a recoltă mierea, sub forma cea mai frumoasă, mai curată şi mai căutată de cumpărător şi la timpul cel mai priincios desfacerii. In această privinţă, mai toţi stuparii sunt de o părere şi anume că uleiele înalte îndeplinesc această cerinţă mult mai bine decât cele orizontale. Acestea sunt cerinţele mai de căpetenie pe care trebue să le îndeplinească un uleiu bun. Dar ca să tragem folosul cel mai mare dela albine, pe lângă cerinţele de mai nainte, trebue să mai amintim câtevâ, pe care nu le putem yăsi nici la uleiul cel mai desăvârşit. Uleiul cel mai desă- n * » vârşit nu poate da rezultate bune celor neştiutori sau nepăsători. La albinărit, ca la orişicare altă meserie, trebue să-ţi cunoşti mai întâiu bine meşteşugul, şi tţpoi să îndeplineşti zicătoarea: «munca îmbogăţeşte». Mai scurt, ca să isbutim în albinărit, trebue să ştim ce trebue să facem, şi să facem la vreme. Apoi cel mai bun uleiu nu poate să facă bun un ţinut nepriitor creşterii albinelor, nici nu poate să dea miere multă în anii de lipsă, după cum nici un soiu de grâu nu poate da recolte bogate în orice pământ şi în toţi anii. Un uleiu, fie cât de bun, nu va da niciodată stuparului putinţa să-şi înmulţească repede stupii prin roit şi totdeodată să-i dea o recoltă mare de miere. Aceasta e întocmai ca şi cum un crescător de păsări ar pretinde găinilor, să-i clocească cât mai mulţi pui şi să-i dea în acelaş timp cel mai mare număr de ouă ce pot ele să facă. N. Nicolaescu si G. Stoinescu. Contra petelor cafenii şi albe de pe frunzele merilor şi perilor, precum şi contra petelor de pe mere şi pere este bună stropirea cu următoarea amestecătură : 2 kg. piatră vânătă, cu 3 kg. var şi cu 100 litri apă. Pomii trebuesc stropiţi prima dată primăvara, îndată după ce au înflorit ; iar a doua oară în prima jumătate a lunei Iunie. Frunzele şi poamele căzute trebuesc adunate şi arse. www.dacaramanica.ro TREI INSGR1PŢ1UNI VECHI. I. Mănăstirea Mihai Vodă din Bucureşti. Acest sfânt locaş, azi biserică de mir în curtea Palatului Arhivelor Statului, se numiâ mai din vechime, în secuiul al XVI-lea, Mănăstirea jupânesei Caplr Postelniceasa, soţia postelnicului Ghiorma, ucis sub Mihai Vodă ca Ban. In tinda acestei biserici, lângă uşe, în dreapta cum intri, se află următoarea piatră tombală scrisă cam în versuri, încăpute în 15 rânduri. Inscripţiunea se va şterge, cu siguranţă, peste câţiva ani în cât, deja acum, deşi se văd încă cu preciziune slovele totuşi, dacă nu' se citeşte cu luare a-minte, cititorul poate fi indus în eroare (1). Cred că n’ar ti bine să se priveze posteritatea de conţinutul pietrei, de altfel destul de poetic: sopKeijie urnim num AU'ATe ag u gu.v- H6: GJfKT AYIH6 fI4l BilMC 0 AYflA’l. IUI llflMG B0PK6LII6 AU'AT IUI mifiTPfi irfiHA GOfinu H BlflU'h TI146 Mfipm uph^aimgki {iriifiNorA£ ah isos. ay An 1839 nilPIAIG 28. Vorbeşte piatra. N’am multe de-a spune: subt mine aci zace o mult rară femee ce ’n Domnul vieţuind şi-a fericit părinţii cinstindu-i şi iubind şi soţului în casă i-a fost fală şi pace vorbeşte mult şi piatra când soaţa ’n viaţă tace. Maria Arcudinski Aghiianoglu (năs.) 1 a 1808, m(oar.)> la 1839 Aprilie 28. II. Biserica Stelea din Târgovişte este remarcabilă prin faptul că a fost rezidită, în Jocul alteia, de către Vasile Vodă Lupul, Domnul Moldovei. Pisania foarte bine păstrată, fiind zidită d’asupra uşii bisericei, are în mijlocul ei Stema Moldovei: «Bourul . Iată pisania în faximil. Pe ea se citeşte (2). 1 (1) Compară «Inscripţii din Bisericile Ilomăniei», de N. Iorga, pagina 256. Piatra No. 586. (2) Pentru citire nu e tocmai greu, dar pentru traducere ne referim la aceea pe care ne-a dat-o distinsul «translator al Arhivelor Statului», d l Niculaescu Stoica. www.dacoromamca.ro / 698 ALBINA f HsBOAfni'f wifa h ca nocirkuifim ciîa ii cxBxpuiEHi'f cfro r\,)f‘b Cf Â3 pAKk II IIOKAOHUKk CT'kll ;KIIKWTBOp’kl|lfll II HfpdSA'kaH Avkîl Tpoinik, Iu» liaciiaif BotRo^d, Ratific (UăctVho rcriAPk seaiaii A\oa-Aakckoii, ckii cfki \*pa.uk RkCKpcHit râ k.î ii clica iiauifro îc \*ca, iip'kîK.v» exTKopi’A» cTia'k KSnnţk, i\A,f îk aokiit ii T'kao noRoiiHaro u»u,a avotro NfKoaat iua ârx, â tîirk ian o ,\,apona ani i'k k'x rcncTR© 3fA\AII A\WAAAKCKOH, pA3i>pil\- TOA llp'klRII'kij CTA<\ IţpKCBX \iVAlf A© wchcbahîa ii no Ratfic Ha’iiiiioy orpa,v,A«Tii rx ,\,uh Rpa-TH na'ujfro fw AVaTew RxcapaKx Rcfite/ya, R;kic auctîio nîpk 3fA\au Olj'rpCiRAa\'IIICKOH, H CKRpXIll11 CAt ROAflO R>KhJ, AlCgA CfIlTf.W. f. II R. A~T. 3pH,V MUC. AII «>)ct(o)AO\*: adică, t .Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi săvârşirea sfântului Duh, iată eu robul şi închinătorul sfintei de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treime, 7w Vasilie voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei; acest sfânt hram învierea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Christos, (a fost) făcut mai nainte de cupeţul Steleci şi unde zace şi trupul răposatului părinte al meu Nicolae Marele Agă; iar acuma, când îmi dărui Domnul Dumnezeu domnia ţării Moldovei, am dărâmat această sfântă biserică de mai nainte până în temelie şi cu ajutorul lui Dumnezeu am început a o rezidi în zilele fratelui nostru Ic» Mateia Basa-rab voevod, cu mila lui Dumnezeu domn al ţării Ungro-vlahiei. Şi s’a sfârşit cu voia lui Dumnezeu în luna lui Septemvrie în 10 şi în anul 7154= 16-45. A scris Apostol (1). III. Mănăstirea , pag. 112—113, documentul 229. (2) Să se vadă Albina, Octomvrie şi Noemvrie. www.dacoromanica.ro Inscripţiunea, foarte bine păstrată, începe astfel: www.dacoromanica.ro 700 ALBINA adică, ţ Supt acesfă piiatră se odihnesc oasele fericiţilor ctitori acestui sfănt lăcaş Ivaşco Vel Lo(ro)gofăt şi Albul Vel Clucer Leurdenii, cărei la let 7081 au făcuto mănăstire şi au zidit biserica ce veche care de mulţime anilor dărăpănăn-du-să s’au ridicat acesta precum să vede de Samuil Tăr-tăşăscul arhimandrit mitropolie şi năstavnicul aceştei mănăstire la let 1834 în zilile pre înnălţatului D(o)mnu Alexandru Dimitrie (sic) Chica Voevod spre veşnica pomenire a a- . celoraş ctitori şi a nemului lor (1). General P. V. Năsturel. -------------------------- Hrana sătenilor O1 2). ată convorbirea ce am avut-o cu un sătean chiabur, proprietarul a două moşii, cu privire la hrana plugarilor. Săteanul cel chiabur se plângea că preotul din sat s’a apucat să spună oamenilor, că pe vremea muncii şi mai tot timpul anului tre-bue să se hrănească .bine. Muncitorii trebue să pună condiţie proprietarilor, ca să le dea mâncare cât mai potrivită pentru corp, iar nu numai un codru de mămăligă din mălaiu mucigăit, o oală de urzici, borhot de prune or numai fasole. Să le ceară carne, grăsimi, pâine, ouă, lăpturi. — Şi n’aveâ dreptate preotul? Nu eră el adevărat păstor sufletesc, dacă da oamenilor sfaturi bune? • — Cum, şi d-ta îl susţii pe preot? Ce, dă dela el? Nu este destul că eu le dau plugarilor plată în bani, să le mai dau şi o mâncare bună? Să mă ierte părintele şi să mă ierţi şi d-ta. N’am poftă ca să sărăcesc. Dacă sătenii voesc să se hrănească mai bine, s’o facă acasă la ei. De asta nu zic nimic. E bine, este folositor ca să aibă o hrană mai bună, şi ei, şi copiii lor, dar nu pe spinarea mea. — Te văd supărat, am răspuns eu săteanului chiabur; dar chiar dacă te vei supără şi mai râu, tot nu mă rabdă inima să nu-ţi spun adevărul. Preotul a fost de ispravă, când a povăţuit pe săteni să pretindă proprietarului să i hrănească bine, când muncesc la el. Pentru cine muncesc ei atunci, dacă nu pentru binele lui ? — Asta este adevărat. Dar ori câtă mâncare de dulce le vei da, tot îşi vor bate joc de lucrul ce-ţi fac! — Să mă ierţi şi d-ta pe mine, însă eu cred altmintrelea (1) Compară «Inscripţii, rfc.v, pag. 141, documentul 238. (2) Vezi numărul precedent. www.dacaromaiiica.ro ALBINA 701 Când săteanul să hrăneşte rău la el acasă şi la proprietar, munca lui este puţină şi făcută în dorul lelii, fiindcă el n’are destulă vlagă. După cum omul, când este bolnav de friguri ori de lingoare, stă şi boleşte toată ziulica şi nu este bun de nimic, tot aşâ şi săteanul nehrănit bine nu poate munci omeneşte. — Şi ce vrei d-ta, dacă el nu ştie să se hrănească cum trebue, o să câştige mare lucru, dacă proprietarul îl va hrăni mai bine? Tot dracul ăla este, fiindcă săteanul stă mai mult acasă la el şi prea puţin la lucru, la proprietar. — O să câştige mult, foarte, mult, căci ţi se pai'e numai că săteanul stă puţin la muncă la altul. Cu cine-şi fac arendaşul şi proprietarul toate muncile, dacă nu cu sătenii? După cum, când ai o slugă bună, ca să te slujească bine şi cu credinţă, îi dai o simbrie mai ridicată şi o mâncare îndestulătoare, tot aşâ şi pe sătean nu-1 poţi lăsă să moară de foame, ca să-ţi muncească. — Par’că noi îi lăsăm să moară de foame! Nu zic asta în înţelesul că nu le daţi hrană, dar că hrana asta este săracă în materii hrănitoare. S’a dovedit că o hrană numai cu ierburi, cu rădăcini şi cu băuturi spirtoase este neîndestulătoare pentru corp, ba chiar şi dăunătoare sănătăţii omului care are de făcut munci grele. In alte ţări, munca cea mai grea şi cea mai cu spor o fac aceea cari se hrănesc şi cu carne, pe lângă alimentele vegetale. De pildă un muncitor englez, care mănâncă multă carne, întrece la lucru pe oricai’e altul care se mulţumeşte numai cu făinoase. Ba chiar sunt antreprenori de lucrări publice, cari iau mai bine la muncă pe Englezi decât pe lucrătorii do altă naţiune, tocmai din această pricină. Pentru proprietar nu e numai un câştig al lui, ca să hrănească cu carne pe lucrători, ci este chiar o datorie. — Datorie? De unde şi până unde, zise săteanul cel chiabur, foarte mirat. Eră aşâ de mirat, că par’că îi ceream cine ştie ce cu acest cuvânt. — Datorie de cetăţean, nu altfel. Sătenii ăştia sunt mâna dreaptă a domniei în vreme de răsboiu. Este interesul tuturor ca ei să aibă putere de vieaţă într’înşii, să poată birui toate nevoile. Proprietarul trebue să fie cu adevărat patriot şi un chip de a-şi arătă acest patriotism este să hrănească bine muncitorii. — Ei, trăii s’o mai aud şi pe asta, domnule. — Ai trăit ca să mai auzi şi altele încă. Poate numai când vei fi vre-o liftă de străin, ticălos şi lacom, care se gândeşte numai să-şi umple punga, să nu mai ştii ce se petrece în jurul tău, şi să nu-ţi mai pese decât de tine şi de ai tăi. Atunci vei hrăni de sigur pe bieţii lucrători cu brânză stricată, cu mălaiu mucegăit şi stricat, cu cevâ peşte sărat de-acum 10 ani, şi cu basamac, făcut din cereale ori din car- www.dacoroinamca.ro 702 ALBINA tofi, făcând astfel să scadă tot mai mult puterea bietului popor şi ducându-1 din râu în mai rău. Pentru d-ta, cum eşti destul de chiabur, cum eşti Român adevărat, cum ţi ai strâns destui bani albi pentru zile negre, nu va fi mare lucru dacă îţi vei hrăni consătenii mai bine. E târgul aproape: câtevâ kilograme de carne, atâtea pâini câţi lucrători ai, deşi mi-ar părea bine să ai cuptorul d-tale -de pâine, câteva grame de grăsime pentru fiecare, ceva legume şi iată prânzul gata. Dacă stai departe de târg, ai trăsură şi poţi trimite regulat; or dă o raită prin vitele cele bătrâne şi taie din când în când câte una. Vei fi un adevărat binefăcător al satului, căci prin acest mijloc se vor obişnui şi sătenii să mănânce carne, iţi prisoseşte, desfă-o în piaţa satului şi nu te vei căi că ai tăiat vita. Săteanul cel chiabur nu mai zise nimic. Râmase puţin pe gânduri şi apoi se despărţi de mine. Nu ştiu dacă în mintea lui cugetă cât de folositori ar fi proprietarii şi arendaşii pentru a hotărî pe săteni să se hrănească mai omeneşte Nu ştiu încă dacă el cugetă că n’avusese până atunci dreptul la recunoştinţa satului său. Nu ştiu în fine dacă se hotărîse să schimbe cel puţin pe viitor obiceiul de a hrăni pe muncitorii de pământ cu ce bruma se găsiâ. In tot cazul, săteanul nu mai poate să se mulţumească cu hrana ticăloasă de până azi. Fie la el acasă, fie pe drum, fie ca muncitor de pământ la alţii, trebue să se hrănească cât mai bine. făcând ca în hrana lui să intre cu deosebire carnea, ouăle, grăsimile,'zahărul, pâinea, alături de legume, de poame şi de verdeţuri. Numai aşă poporul românesc va ajunge să înflorească şi să fie puternic. (frig. Teodossiu. Lăcuste în Argentina. Unele părţi ale Argentinei (America sudică) au fost năpădite de uriaşe roiuri de lăcuste. In orăşelul Ent.re Rios, se văd nori întregi de lăcuste de coloare roşie-gălbuie. Ele eu năpădit uliţele şi casele localităţilor, apoi câmpiile şi grădinile pustiind totul; iarbă, bucate, fiori, poame, etc., lăsând locurile pustii. Pagubele nu se pot socoti. Bieţii locuitori au săpat şanţuri adânci, îngropând cu milioanele din aceste insecte primejdioase, apoi au făcut locuri mari, dar numărul lor abia a scăzut cu ceva. In urma lăcustelor, foametea va fi neîn-eonjurabilă. www.dacoromanica.ro , ALBINA 703 Grădiniie şcolare. Binecuvântat este pământul ţării noastre, căci are multe şi numeroase izvoare de avuţii, atât la suprafaţă cât şi în subsol, pe cari cu toţii le cunoaştem. Aşâ bunăoară, la suprafaţă, n’a rămas aproape nici-o ‘plantă, care să nu fie pusă în serviciul omenirei, dela firul de iarbă cel mai fraged şi subţire până la copacul cel mai secular, fie ca plantă ierboasă pentru nutreţ, ca legume, ca cereale, ca flori, ca plante medicinale, aromatice, etc. De asemenea subsolul n’a rămas nerăscolit, căutând şi întrebuinţând : sarea, fierul, arama, aurul, argintul, petroleul, apele minerale, pietrele preţioase, pucioasa, etc., etc. Toate, dar aproape toate, le-a holărît creatorul pentru nevoile omenirei ; aşâ că din punctul de vedere al frumosului, am putea considera, chiar întreg globul pământesc, ca o grădină, şi în adevăr este o grădină în felul său, căci grădină este orice continent, orice ţară, orice judeţ, etc., şi chiar o singură floare, într’un ghiveciu, este o grădină. Atât de dulce, de atrăgător, de drăgălaş este numeie de grădină, în cât i s’a creat şi o legendă: aşâ de pildă, se zice de câte un om, cu care te-ai întâlnit, l-ai văzut cuviincios, modest, spui că ai făcut cunoştinţă cu cutare persoană, dar mi s’a părut ca o grădină, dar este o grădina nu altceva; şi când ne gândim că mai toate ramurile şi speciile de grădini nu sunt decât în mâinile străinilor, ar trebui să ne apuce o groază, un fior de părere de râu. Cum Românul să lase în mâinile străinilor atâtea ramuri de avuţie? Cum noi Românii nu suntem în stare să facem ceva? Oare nu suntem vrednici de nimic? Cum putem noi sta cu mâinile încrucişate, privind pe străini cum ne sug roditorul nostru pământ, vânzându ne tot nouă produsele, căci în realitate avem trebuinţă de ele, cum străinii ne speculează în ţara noastră, luându-ne pământul din mână, îl muncesc, ne smulg banii din pungă, trec milioanele peste graniţă, iar noi rămânem nepăsători, desculţi şi desbrăcaţi într'o ţară aşâ de roditoare? — O ! este dureros! Dar oare cine-i aduce pe străini în ţara noastră? Aici să ne mărturisim păcatul, nu sunt vinovaţi ei, ci noi, lenea şi nepăsarea noastră îi aduc ; prin urmare să ne dăm singuri sentinţa, suntem de condamnat ! Toţi străinii, de orice naţionalitate, găsesc la noi mijlocul de a trăi şi a se îmbogăţi şi noi, nu numai că nu trecem graniţa, dar nu ne îndurăm ca să ne procurăm prin noi înşine alimentele de cari avem nevoie. Deci suntem birnicii străinilor. In cazul acesta ce e de tăcut9 Leacul este acesta: să ne punem pe lucru. Fericită a iost ideea iniţiatorului grădinelor şcolare ; dacă d nii învăţători, apos- www.dacQtQmanica.ro 0 4 ALBINA tolii poporului, ar fi la înălţimea lor — şi vor ii dacă li se vor da mijloace — am speranţa că curând sau mai târziu, dela grădinele şcolare vor lua exemplu şi sătenii, cultivându-şi pământul din jurul casei, în mod raţional, şi odată ce săteanul va avea trebuinciosul de leguminoase, pentru gospodăria lui, văzând că produsele de leguminoase sunt căutate şi la oraşe, unde cetăţenii orăşeni nu se pot îndeletnici cu grădini de zarzavaturi, atunci zic, străinii vor plecă singuri, de bună voie, din ţara noastră, atunci ne vom emancipa economiceşte, şi milioanele, de cari am vorbit, nu vor mai trece graniţa, ci vor răibâ-neâ în pungile noastre In scurtul timp de doi ani, ca învăţător ambulant, m’am încredinţat pe deplin de acest adevăr. Deja grădinele şcolare au început să-şi dea roadele dorite şi cred că prin stăruinţă, abnegaţie, sacrificiu şi iubire de tot ce este în interesul neamului nostru, vom reuşi să ajungem la rezultatul dorit, la un ideal, pe care statele mai bătrâne l-au urmărit mai din vreme. încă odată deci, sus inimile, iubiţi colegi ! Desbracaţi vă de orice interes material, munciţi serios şi cu dragoste pentru viitorul iubitei noastre ţări, căci numai prin noi. vom putea să emancipăm pe iubiţii noştrii săteni, în mijlocul cărora trăim, prin aceasta vom deveni nişte adevăraţi apostoli şi binefăcători ai neamului şi vom binemerită dela patrie. I. Coman. învăţător ambulant. -e-s>a:-♦ j ©<>*«- “ Mâncarea şi tainurile unui cal pentru o zi şi o noapte. învăţătorul.— Să presupunem că unui cal i se dă ca mâncare pentru 24 de ceasuri: 5 kilograme fân, o kilograme paie şi 4 kilograme grăunţe. Ei bine, cu cât această mâncare va fi împărţită mai cu chibzueală, în mai multe tainuri, cu atât calul ya folosi mai mult din ea; dată deodată, el mai mult o va risipi, îi va folosi puţin. Tainurile vor fi în număr de 5, 4 sau cel puţin de trei. Când mâncarea se va împărţi în trei tainuri, ele se vor da calului astfel: unul dimineaţa, unul la prânz şi celălalt seara, cam în chipul următor.: despre ziuă a treia parte din fân, a treia parte din grăunţe şi ceva din paie, la amiazi o altă a treia parte din fân, a altă a treia parte din grăunţe şi ceva din paie; seara se va da fânul şi grăunţele rămase, iar spre înoptat i se va pune toate paiele în grătar. In fine, când calul trebue să facă un drum mai lung, o muncă grea. neobişnuită, este bine ca cu câteva zile mai nainte de a începe acea muncă, să i se mărească cu un mic adaus cantitatea de grăunţe. www.dacoromanica.ro ALBINA 705 Sunt unii de părere ca grăunţele să fie împărţite • în aşâ fel, în cât cele mai multe să rămâie pentru tainul de seara, căci zic ei: ovăzul de seara se duce în picioare, iar cel de dimineaţa în baligă», adică că cel de seara ar da putere, iar cel de dimineaţă s’ar pierde degeaba, s’ar da afară în mare parte nemistuit, cu baliga. Lucrurile însă nu stau tocmai astfel, şi puteţi urmă cu bine darea tainurilor aşâ după cum am spus. Se va avea grijă ca tainurile să se dea regulat, la timpul obişnuit, căci altfel animalul ca şi omul sufere de foame, dacă la conac, când el aşteaptă porţia lui, nu i se dă acea porţie, sau i se dă prea târziu. Este cuminte ca după mâncarea tainului, pe cât este cu putinţă, calul să nu se pună de îndată la serviciu, ci să se lase puţin timp. De asemenea este bine de a nu i se da calului numai decât tainul, şi mai ales grăunţele, când el este înfierbântat. Nicolne Gheorghe.— Ştiam că apa să nu i se dea, când este înfierbântat, dar nu grăunţele. învăţătorul. — Da, aşâ este, decât e cu cale, pentru sănătatea animalului, de a se urma astfel şi cu hrana. Moş Gheorghe. — Pentrucă se aduse vorba despre apă, vă rugăm a ne povesti cevâ şi despre ea, căci în tinereţe mi s’a întâmplat să mi se înbolnăvească şi să moară un cal .îndată după adăpat, deci să cunoaştem cum să aclă-păm calul mai cu rost, ca să nu mai dăm de nenorociri. Adăpatul calului. învăţătorul. — Vă spun cu drag: Apa este necesară pentru orice vieţuitoare, pentru orice fiinţă. Pom, verdeaţă,-vierme, peşte, animal, om, până şi vietăţile acelea neînchipuit de mici, ce produc bolile lipicioase, adică sămânţa acelor boale, despre care veţi fi auzit că doctorii le numesc microbi, pentru casă trăeaşcă au trebuinţă de apă, de umezeală. ştiindu-se aceasta, pricepem cât de necesară este apa pentru animal, pentru cal. Neadăparea la timp a oricărui animal, îl face a slăbi, a nu se folosi de hrană, «a se frige de sete», după cum zice o zieătoare, ce-şi are obârşia în chinul neasemănat al omului însetat. Dar dacă apa este folositoare corpului animalului, apoi luaţi aminte că unele ape îi pot fi vătămătoare. Trebue să ştiţi deci că şi pentru animal, ca şi pentru om, apa ca să fie bună de băut urmează să însuşească oarecari calităţi. Acestea sunt pe scurt: apa să fie limpede şi recişoară, plăcută la gust, să nu se turbure când se fierbe, să fiarbă legumele uscate ca bunioară fasolea, precum şi carnea, fără să le întărească, şi să facă clăbuci, când ne spălăm cu săpun sau spălăm ceva cu ea. www.dacoramaiiica.ro 706 ALBINA Apele din unele puţuri, de izvoare, de lacuri întinse şi curgătoare, şi mai ales de râuri, întrunesc mai totdeauna însuşirile pomenite. Apele stătătoare, zăcute, din mlaştini, apele în cari s’au topit inul şi cânepa, sunt ape periculoase pentru vita care le bea. Moş Gheorghe. — D’aia ziseiu eu să ne vorbeşti desprp apă, căci de, vorba aceea, sunt Stan Păţitul. Acum vre-o 10 ani, într’o zi, eră prin luna lui Cuptor, am plecat din sat de dimineaţă. Se îngână ziua cu noaptea. Căruţa eră încărcată cu doniţe făcute de mine, căci ştiţi că mă îndeletnicesc cu astfel de lucruri. Cum vă spusei, plecasem la Ploeşti ca să le vând. Am mers bine, am ajuns la ale două cârciumi cam pe la mijlocul zilei; aci am poposit puţin, am dat ceva mâncare la căişori, le-am dat apă şi apoi mi-am făcut cruce şi mi-am văzut de drum înainte. Eră o căldură de ţi se părea că se aprind pietrele. Tn apropiere de Movila Vulpei, trosc, se rupse osia unei roate din napoi. Ce să fac, scot caii dela căruţă şi-i leg alături de drum, de un ţăruşel, iau toporul din scoarţa căruţei şi mă duc intr’un erânguleţ din apropiere, ca să caut un părugean din care să fac un chip de osie, care să ţie până voiu ajunge în târg. Până să găsesc lemn şi să mă întorc, unul din cai, cel mai iute, scapă, şl se duce să bea apă dintr’un băltoc, din marginea drumului. Am crezut că nu o să-i fie nimic; seara însă la intrarea în oraş, calul începe a se codi la tras, a merge cu capul în jos, cu urechile cam lăsate, trist. Ajung în oraş, mă uit eu la el, se arată fără curaj, fără inimă,cu urechile reci. Chem îndată pe un potcovar, care-i lasă sânge ere-stându-i o urechie, îl freacă cu spirt, şi-i mai dă şi un leac pe nas, dintr’o sticlă. Nimic nu i-au folosit toate astea, căci calul a doua zi a murit. învăţătorul.—Neapărat că apa aceea i-a făcut rău, l-a otrăvit pe bietul dobitoc; dar rău ai făcut şi d-ta de nu ai chemat un doctor veterinar, căci poate-1 scăpă: nu-i dădea ea 'potcovarul medicamente pe nas, ceeace este un obiceiu urît căci şi calul ca şi omul cu gura mănâncă, şi trebue tot cu ea să iea şi doctoriile. Să îngrijim a da cailor apă bună de băut, ferindu-i de a se adăpâ din cele vătămătoare. Omul mai iea şi alte bău turi ca: ceaiu, bere, vin, animalele însă nu au altă băutură decât apa; se cuvine dar ca ea să fie cât se poate de curată şi de sănătoasă, când li se dă să bea. Cantitatea de apă, pe care un cal poate s’o bea pe zi, este cam de 12 — 20 de litri. Pe vreme de iarnă, când adăpatul îl facem din râu, din eleşteu sau din lacuri curgătoare, se va luă ceva mainainte apa într’o găleată sau hârdău, care se va ţinea în grajd până la www.dacaromanica.ro ALBINA 707 timpul adăpatului. Această măsură este cu cale a se face, pentru ca apa să nu fie prea rece când o bea calul. Adăpatul calului se va face vara de trei ori pe zi, adică dimineaţa, la amiazi şi seara; iarna se poate adăpâ numai în două rânduri: dimineaţa şi seara. Se va îngriji în totdeauna de a nu se adăpâ calul, când este prea înfierbântat sau pe nemâncate. La luarea tainului, apa se va da după ce calul a mâncat fânul, iar nu după grăunţe. Cu alte cuvinte, grăunţele să le mănânce după adăpare. Calul care paşte bea mai puţină apă decât acela care se hrăneşte cu nutreţ uscat. Sarea, şi la animale ca şi la om, măreşte pofta de băutură. Nicolae Ton. Aşa este, ştim şi noi asta. Tăinueşte ne cevâ şi despre sare, Domnule învăţător. învăţătorul. — Să vă împlinesc dorinţa, dar Dumineca viitoare. (Va urma). Irimia Popescu Medic-Veterlnar. M I X A N D R A ixandra este plantă anuală şi bisanuală, apar-l ţinând familiei cruciferelor, adică plantelor a căror floare are o corolă formată din patru petale în cruce. Prin cultură însă, corola mixandrei s’a îmbogăţit foarte mult, căpătând astfel mixandra învoaltâ. Ca formă.avem dar două feluri de mixandre: desvoalte şi învoalte.» Ca co- lori, tot prin cultură, s’au dobândit multe feluri ca : albe, albastre, roşii, cenuşii, galbene şi alte multe feluri. Mixandra are un miros foarte plăcut. Creşte înaltă până la 50 cm. şi chiar mai mult. Trunchiul îi este băţos şi cu multe crăci. Cultura. Mixandra se cultivă de-a dreptul în grădină şi în ghiveciu, în orice pământ, nefiind mult pretenţioasă. Semănătura se poate face ori în răsadniţă ori de a dreptul pe loc prin Fevruarie şi Martie. Seminţele se acoper cu un strat uşor de ţărână, nu de bălegar. Când plantele s’au făcut în patru foi, se pot răsădi la locul destinat, câte două fire la un loc şi la 10 —15 cm. depărtare. Ca orice floare, mixandra cere udătură multă. www.dacaromanica.ro 708 ALBINA Toamna se poate transplanta în ghiveciuri şi păstră în timpul iernei în camere nu tocmai călduroase’ {-J- 3, — 8" Reamur), înflorind astfel în al doilea an mult mai îmbelşugat. Pentru a avea mixandre înflorite în timpul iernei, trebuesc semănate dela loMain până la 15 Iunie. Pentru sămânţă e nevoie de înperecherea unei mixandre învoalte cu una desvoaltă de aceeaş coloare, strângându-le alături în timpul înflorirei şi acoperindu-le cu un tulpan sau pânză subţire şi uşoară. De aceea am spus să se planteze câte două fire la un loc, căci împerecherea se face în mai bune condiţiuni, dând mai multă sămânţă de flori învoalte. Câteva fire desvoalte sunt de ajuns pentru sămânţă, iar restul este bine să se arunce, ca să nu împiedice în creştere pe cele învoalte. De asemenea este de recomandat să nu se semene sau planteze colori amestecate, căci se corcesc foarte lesne, pierzând colorile alese. WVNAWWVvWVAAAA/VVVAWvAAWvVVWv/ Leneşul caută un stăpân care să-i dea în săptămână şapte zile sărbătoare. Unde este lac, se strâng broaşte. Mixnndră învoaltă. Mixandră desvoaltă. I'r. Al. Miculescu. www.dacoroxnamca.ro ALBINA 709 Lucrările agricole în luna Aprilie. Semănăturile de cereale cari nu s’au putut isprăvi în luna Martie, trebue continuate cu multă iuţeală în această lună. ca să nu fie făcute prea târziu, şi astfel ca recolta lor să fie prea slabă, în raport cu munca depusă pentru semănatul lor. Dintre cerealele cari se pot semăna până pela începutul acestei luni, este şi orzul, care este o cereală tot atât de veche caşl grânele de toamnă. Orzul trebue semănat într’un pământ roditor, uşor si bine svântat de umezeala înmagazinată în el din timpul iernei. Orzul semănat intr’un pământ prea tare nu poate da bune rezultate. El trebue semănat într’un pământ în care a fost semănată mai întâiu o plantă prăşitoare ca porumbul, fasolea sau o altă plantă. Dacă orzul se seamănă după porumb, locul se ară până ce n’a dat îngheţul, primăvara se face o a doua arătură şi după aceea • se seamănă orzul, prin împrâştiere sau în rânduri, punându-se la hectar 125—160 litri, iar prin împrăştiere 200—250 de litri de hectar. Ca neamuri de orz se seamănă orzul de Hanna, gavoler şi orzoaica. Aceste neamuri de orz se caută mai mult pentru fabricarea berei şi a pânei. O altă plantă după grâu, de care se ocupă mai mult agricultorii noştri, este porumbul, fiindcă populaţiunea satelor se hrăneşte mai mult cu mămăligă. In ţara noastră, când vara este mai umedă şi caldă, porumbul dă rod mult, în acest caz, liniştea şi traiul populaţiei satelor sunt asigurate. Porumbul ca să facă rod mai mult, trebue ca până la 23 Aprilie, cel mai târziu, să fie semănat. De aceea săteanul trebue îndemnat şi chiar silit de autorităţile în drept, ca să îşi facă semănăturile de porumb chiar de pela 10 Aprilie, dacă se poate. Se vor împiedică acei cari seamănă porumb, după ce au recoltat rapiţă ; acest lucru se poate vedea in multe comune de prin judeţele Vlaşca şi Teleorman. Sătenii au căpătat acest rău obiceiu dela marii proprietari, cari fac acelaş lucru, seamănă după rapiţă îndată porumb, deşi marii proprietari nu pun nici un preţ pe această semănătură, după cum pun sătenii agricultori. Acest rău ar ‘trebui stârpit din agricultura noastră în orice chip, căci altfel se întinde din ce în ce mai mult, în dauna agricultorilor şi a slăbirii rodirii pământului. Ca varietăţi sau neamuri de porumb ce se pot semăna la noi sunt: porumbul comun, scorumnic, colţat sau dinte de cal, cincantîn, roş-portocaliu. Porumbul creşte şi poate să dea mult rod în orice pământ, dacă este bine îngrăşat şi bine lucrat, pe lângă o vară mai umedă şi caldă, şi o toamnă mai mult caldă şi uscată decât prea umedă. După orice plantă s’ar semăna porumbul, este bine ca prima arătură să se facă de toamna, şi a doua arătură înainte de a semăna porumbul. Semănatul se face prin aruncare sau în rânduri după plug, ori cu maşina, şi în cuiburi cu sapa, acest din urmă mijloc fiind mai economic. De obiceiu semănatul porumbului prin aruncare sau împrăştiere se face mai cu seamă în Moldova. La hectar se seamănă 50—60 litri^; iar semănatul în rânduri dela 15—20 litri. După ce www.dacoromamca.ro 710 ALBINA porumbul s’a semănat se grăpează. Unii agricultori mai seamănă prin porumb fasole, cartofi, dovleci şi cliiar cânepă, pentru sămânţă. Acest lucru se poate vedea mai cu seamă în Moldova, în Transilvania şi chiar în alte ţări. Dovleacul. La noi în ţară, se seamănă dovleacul turcesc şi românesc numit şi bostan, care se cultivă pentru hrana porcilor mai cu seamă, pe când cel turcesc se cultivă pe suprafeţe întinse mai mult pentru hrana omului decât a animalelor. In oraşele ţării şi mai cu seamă în Bucureşti se face un comerţ însemnat cu acest dovleac. Dovleacul se seamănă în cuiburi depărtate dela 4—6 metri,. punându se în cuib câte 3—4 seminţe. Dovleacul dă roade mai bune în pământurile uşoare şi bogate decât în cele tari şi sărace. Castraveţii şi pepenii dau roade multe şi bune în pământurile bine lucrate şi îngrăşate, sau roditoare de lirea lor, precum şi în locurile ţelinoase. Locul se ară odată toamna şi primăvara se face arătura de semănat. Castraveţii şi pepenii se seamănă în cuiburi depărtate de 2 metri, punând în liecare cuib câte 4 seminţe cu vârful în jos. Sunt şi unii cultivatori cari fac semănătura prin aruncare. In acest caz, locul semănat se grăpează cu o grapă de mărăcini, sau cu grapă de fier întoarsă. E bine ca locul să se şi tăvălugească. Când castraveţii au răsărit, sau când se sapă, se răresc cu mâna. Sfecla şi cartofii, Dacă aceste plante nu s’au semănat în Martie, se seamănă în această lună. Cartofii se seamănă după plug, punând tot la a treia brazdă, se mai pune şi în cuiburi cu sapa. Depărtarea între cuiburi caşi între rânduri trebue să fie dela 50—60 cm. Tuberculele de mărimea mijlocie sunt cele mai bune de semănat. In fiecare cuib se pun câte 3—4 tubercule la adâncime de 10—13 cm. Când cartofii se seamănă, nu trebue să fie încolţiţi, dacă le-au dat colţi, aceştia trebue rupţi şi după aceea să se semene cartofii. Câtăţimea de cartofi ce se seamănă la hectar este dela 20- 24 hectolitri. Hameiul la noi în ţară creşte în stare sălbăticită. Aceasta dovedeşte că cultura lui se poate face cu folos în ţara noastră, şi rodul hameiului întrebuinţat la fabricarea berei dă o bere mai bună. Hameiul creşte bine în pământurile lucrate bine şi îngrăşate cu băligar. Hameiul se înmulţeşte prin butaşi, cari se pun la o depărtare de 1,25 m.—1 m. 50 cm. In fiecare cuib se pun 3—5 butaşi, lungi de 8 cm. şi de grosimea unui deget. In anul al 2-lea i se pun prăjini lungi de 10—12 m. pe cari să se poată urcă. Locul sădit cu hameiu trebue săpat peste vară cel puţin de 2 ori. Hameiul se poate semăna din Martie şi până la 15 Aprilie. Cânepa se cultivă pentru fuior, din care se face pânză bună şi trainică, ca şi pentru facerea de frânghii. Cânepa răuşeşte bine într’un pământ arat de 2 ori, şi bine îngrăşat. Cânepa se poate semăna dela 15 Martie şi până la sfârşitul lunei lui Maiu. Când cânepa se seamănă numai pentru fuior se seamănă la hectar 300 litri sămânţă, iar când se seamănă pentru fuior şi sămânţă se seamănă 200 litri. După semănat, locul se grăpează bine şi se poate acoperi pe deasupra cu pleavă sau cu bălegar mai păios. Nefâcând acest lucru, semănătura trebue păzită până ce cânepa a răsărit, căci altcum aduc mare rău vrăbiile şi porumbeii. In cultura mare se seamănă fasolea caşi mazărea, în rânduri ori www.dacaromamca.ro ALBINA 711 în cuiburi. Fasolea se seamănă la hectar 120—125 litri, iar mazărea 200—250 litri. In grădina de pomi se caută ca pomii să nu aibă omizi; de pe tulpină se curăţă lăstarii cari au început să crească, ca şi cei daţi din rădăcină ; în şcoala de altoit se continuă cu altoirea pomilor. Crăcuţele cele tinere cari au crescut de 10 cm. se ciupesc la vârf, ca mugurii dintre foi să se poată preface în muguri de flori. In grădina de legume se seamănă soiurile de fasole, castraveţi, pepeni, dovlecei, caşi alte zarzavaturi ce nu se pot semăna în luna Martie. In polgorii se continuă la lucratul viei. Stupina. Intre 1—15 Aprilie, stupii se vizitează pentru a doua oară, această lucrare se face între 10—4 după amiazi, la cei slabi li se dă de mâncare caşi în luna Martie. Vitele de muncă. In această lună, vitele trebue bine hrănite cu fân, grăunţe, uruială şi cu tăriţe amestecate cu apă. Mânzatul iepelor. Diii această lună şi până în Iulie se dau ie-pele la armăsar, ca să fete primăvara când dă colţul ierbei. Când se aleg iepele şi armăsarii de prăsilă, trebue să li se cunoască şi neamul din care se trag. Caprele în această lună fată câte doi iezi, cari se lasă să sugfi 2 săptămâni dacă sunt destinaţi pentru prăsilă, altminteri numai 0 săptămâni; după 2 săptămâni le dăm iezilor demâncare fân sau frunze mai crude. Oilor li se dă aceeaş îngrijire ca în luna Martie. S. Moga. Vederea Dunărei la Vârciorova. www.dacoromamca.ro ALBIXA 712 STATUTELE Societăţii.........“ pentru întocmirea unei lăptarii în comuna Administrarea societăţii. Art. 1(1 Societatea va fi condusă de un consiliu de administraţie compus din 5 (sau 7) membri aleşi de adunarea generală, Durata acestui consiliu este de ... . ani. Membrii ieşiţi pot fi realeşi, dacă se bucură de încrederea societarilor. Art. 17. Consiliul de administraţie execută toate hotărîrile luate de adunarea generală, înlătură pe membrii cari în cursul anului s’ar face vinovaţi de greşelele prevăzute Ia art. 7 şi 9. Comitetul va fixă preţurile minimale cu cari se vor vinde produsele, având în vedere şi urcările şi scăderile lor în piaţă. Latinele fiecărui an face o dare de seamă către adunarea generală despre mersul iabri-caţiunii, arătând cantitatea de lapte depusă, cantitatea de brânză, smântână şi unt produse în cursul anului, sumele încasate şi partea sau beneficiul cuvenit fiecărui societar în proporţie cu laptele depus. Un bilanţ general de fine de an va rezumă venitul şi chel-tuelile societăţii şi beneficiul realizat. Art. 1, din Bucureşti. Această importantă lucrare cuprinde 3 volume şi anume: Volumul l-iu Metodic» ■limbei Române, coprinde aproape toate lecţiile de Limba Română dela cl. I—IV-a aşă cum trebuesc făcute cu copiii. Costă 5 lei. Volumul Il-lea: Metodica Matematicei, cuprinde lecţiile de aritmetică şi geometrie după program, dela cl. I—IV-a. Costă 5 lei. Volumul IlI-lea : Metodica Istoriei -şi Geografiei cuprinde toate lecţiile de istorie şi geografie după pr.o. gram dela cl. II —IV-a. Costă 7 lei. Fiecare volum cuprinde două părţi : teoria şi practica. Credem că d-1 Gh N. Co3tescu a adus un real serviciu şcoalei şi în particular institutorilor şi învăţătorilor, cari pot avea o călăuză bună şi sigură, având aceste trei volume. Le recomandăm în deosebi cititorilor noştri cari le pot avea dela -editor strada Gabroveni No. 10 Bucureşti, cu preţurile arătate mai sus. 52-3. www.dacoramamca.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire stei line 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lacliliiu Muciiintosii linte, 6. I. Goschen . . Vicontele Ditncannoii . . E. W. II. llarry . . . Robert llamiltim hang. Demetre de Rrank . . . P. Naville............ Ad. Vernes............ n r> n r> Viena Paris Directori: f p 4,’ ptoliî, . | E. E. Goodwin. Censori: loan Kalimleru, Demetrn Ioan Gliika şi Artlinr Green. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „NAŢIONALA SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTi Capital în acţiuni întreg vărsat în aur.............Lei 2.000 000 Fonduri de reservă compuse din pririie şi daune » 3.955 688.70 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Le; 7 052.531.36 Daune plătite . . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. liuicuianu Dir. general E. Griiinvnld. „NAŢionAUfl" asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor Asigurările pentru viaţă sunt primite in toate combinaţiuuile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire,zestreşi rentă» Sediul social în palatul Societăţii din sţr. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, ; str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Veste gospodarilor noştri dela sate. înainte de Sf. Nicolae, a eşit dela tipar un Calendar pe anul nou 1906, scris anume pentru săteni cu vorbe ce Ie pricepe oricare. Intr’ânsul găseşti de citit bucăţile acestea : 1) Urare de noroc pe anul acesta nou 2) Întâmplările cele mai însemnate decând îi lumea; 3) Sărbătorile când îs deschise dughenile şi când nu se ţine şcoală : 4) Sărbătorile anului întreg; 5) Rugăciune de secetă; 6) Iubirea şi cinstirea părinţilor: 7) Sărbătorile ce trebue ţinute ; 8) Ce zice Sf. Scriptură de beţivi ; 9] Răs-boiul Rusuiui cu Japonul; 10) De vorbă cu moş-Gheorghe (tot despre răsboiul acesta); 11) Regele nostru împlineşte 40 ani de domnie ; 12) Oameni de bine ; 13) Sfaturi pentru lelnize; 14) Vorbe de înţelepciune; 15) Cum trebue să ne punem copiii la cale : 16 Copiii la meşteşug; 17) Nu vă vindeţi pâinea dela gură ; 18) Cântecul ţăranului : 19) De ale gospodăriei; 20) Pământ ori bani?; 21i «Ţesătoarea»; 22) Moşii de ale statului arendate la săteni; 23) Luţerinăria statului; 24) Sfaturi gospodăreşti; 25) Vorbe de haz şi multe alte lucruri bune se găsesc în acest calendar cum rar veţi găsi în altă carte. Un an întreg îl ai de prieten care te sfătue şi-ţi ţine de urît. Pe asemenea odor nu-i păcat să dai cât de mult; însă el nu-i decât 40 bani şi are încă chipurile mândre ale M. S. Regelui şi Reginei la 40 ani de domnie, care se pot pune pe perete. Cereţi-1 la adresa: «Redacţia calendarului gospodarilor săteni» Baea-Suceava, trimeţând banii cu mandat ori în mărci poştale. Cine trimite bani pentru zece calendare, capătă două pe deasupra. O DESLUŞIRE ABONAŢILOR NOŞTRI » ’ î Expediind avize pentru plata abonamentului, mai mulţi d-ni abonaţi le-au înţeles rău. Le dăm următoarea explicaţiune: Când în aviz se zice: „Abonamentul D-voastră fiind expirat încă dela 30 Septemvrie 1905...“ însemnează că până la 30 Septemvrie 1905 abonamentul este plătit, şi că au de plată dela „1 Octomvrie 1905'*' încoace, adecă pe anul curent al IX-lea. Acelaş lucru pentru celelalte date. fnst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor Rasidesou, Str. Doamnei 16.—15.595 1 • -------www.dacoramanica.ro