Amil IX.

No. 25.
19 Martie 1906.
ISTA POPULARA
COMITETUL DE REDACŢIE
A P. Dulfu
Gârboviceanu
Cosbuo
G-ral P. V. Nastuiel
N. Nicolaescu
Gr. Teodossiu
G. Adamescu
V C. C. Pop.-Taşcă,
I. Ctescu
ica.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să faoă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei ho-mâne.— Vicepreşedinte, Sava Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Coust. Hauu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre (xârboviceaiin, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlâdescu, Ministru, profesor universitar; (Mgtu S. Ncgoescu, administrator al Casei Şcoaielor, profesor secundar; Dim. Ceeropid, institutor.— Cenzori. Const. Alimăneţftennu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri înscrişi şi ootizaţiuni plătite (urmare).
Fundeneanu M Paraschiv (Bucureşti), 1,50 lei; Kiriaoescu A. (Bucu reşti), 2 lei; Ana Manoil (Bucureşti), 2 lei; Kirieeanu Maria (Bucureşti)
2	lei; I. N. Ciocan (Roman), 2 lei ; Aurelia I. Canlemir (Roman), 2 lei N. Popovici (Roman), 2 lei; Gh. A. Popovici (Roman), 2 lei; I. Manoi (Roman), 2 lei ; C. Grâdineseu (Roman), 2 lei; Gh. Braşovescu (Bârsa Oţeleni-Roman), 1 leu ; Elena Eug. Dhnitriu (Doljeşti-Roman), 1 , leu Ioan Bordianu (Strunga-Roman), 1 leu; Ioan Th. Mihâilescu (Cârligu-Roman), 1 leu; Gh. Enăchescu (Cârligu-Roman), 1 leu; Ioan Ionescu (Elisabeta-Doamna-Roman), 1 leu ; Gh. I. Adam (Mogoşeşti-Muscel), 1 leu; Maria Parteniu (Bucureşti), 2 lei; Lucia Parteniu (Bucureşti). 2 leij E-liza Bunescu (Ploeşti), 2 lei ; Negru Constantin (Bucureşti), 2 lei; Dem. Popovici (Bucureşti), 2 lei; Pr. I. Grigoriu (Vaslui), 2 lei ; Eufr. Miloş (Vaslui), 2 lei; Clemenţa Balassan (Vaslui), 2 lei; Anastasia Mihalovici (Vaslui), 2 lei; Aglaia Bălânescu (Vaslui), 2 lei; Ioan Binig (Vaslui) 2 lei; M. 1. Demetrian (Caracal), 3 lei ; I. Gh. Demetrian (Caracal), 2 lei; N. G. Demetrian (Caracăl), 3 lei; I. D. Marţian (Caracăl), 2 lei; Gh. Niculescu (Caracal), 2 lei; Chiriac Mihâilescu (Caracăl), 2 lei ; Al. Constantinescu (Caracăl), 2 lei; Petre Rădulescu (Caracăl), 2 lei; I. C. Ionescu (Cârja-Tutova), 1 leu ; Gh. Mocanu (Cârja-Tutova), 1 leu ; Ştefan Caşu (Cârja-Tutuva), 1 leu; I. A. Stratulat (Cârja-Tutova), 1 leu ; Aureliu Sana (Mur-geni-Tntova), 1 leu; Maria Gheorghiu (Murgeni-Tutova), 1 leu ; Aglaea Antonescu (Murgeni-Tutova), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 190G şi până în prezent este de 342; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.485 lei.
(Va armă. în numărul viitor).
rrtvy'TfyT y t TTTTyrvyTyTVV*
www.dacaromamca.ro
Anul IX.
No. 25.	19 Martie 1906.
itlbina
Revistă Enciclopedică populară
Abenamantul în ţar& pe «n-bei B I Abonamentul în «tr&ln. pe «n lei •
»	»	»	6 luni »	8 | Un numâr........15 bani
Pentru anunaluri 1 leu l{nia. Miţa publleitate, 5 bani cuvântul.
IS/lanu8orlptoie nepublicate se ard.
S UMĂRUL:
14 Martie 1881.—Sofia Nădejde, Şcoala sătească.—Ci. Coşbnc, Tratamentul turbării (după procedeurile poporului.—Cîr. Teodossiu, Hrana sătenilor.—N. Nleolaescu şi G. Stoenescu, Cum se cere să fie un uleiu bun. -r Radu, Liga antialcoolică în Franţa. — Irimla Popescu, Cum trebue să hrănim calul.—S. Tcodorcseu-Kirileanu, Patriotismul unui cioban. — Statute pentru întocmirea unei Soc. de laptărie.—Din activitatea cercurilor culturale. — Cronica săptămânii.—Get., Dări de seamă.—O serbare şcolară. — Licitaţiuni. --Poşta redacţiei. — Bibliografii.
Moluri : Nu rupeţi firele de aţă cu dinţii.
lliistraţlimî: Mircea cel Mare, Domnul Ţării Româneşti, înaintea Sultanului Turciei Baîazid I Ilderim, la Andrianopole." — Primul Minister din timpul M. S. Regelui Carol I numit la 11 Maiu 18G6. — La păşune.
14 MARTIE.
In această zi se împlineşte un sfert de veac, de când Adunările Legiuitoare au votat înălţarea principatului României la rangul de regat. Dela 14 Martie 1881 se începe pentru noi, Românii, o nouă pagină în cartea în care stă scrisă vieaţa poporului nostru.
Prin marele fapt al proclamării regatului n’am consfinţit în chip sig r numai neatârnarea ţării, cucerită cu patru ani înainte prin vitejia armatei şi prin înţelepciunea gloriosului nostru Suveran; ci prin el am mai arătat că România, faţă cu întinderea, cu însemnătatea sa aci în Răsărit, ca şi cu puterile dobândite, merită să poarte frumosul titlu.
Noi, cei de astăzi, am avut adânca mulţumire să vedem cu ochii noştri îndeplinindu-se în acest sfert de veac atâtea întâmplări mari, sub înţeleaptă şi rodnica domnie a M. S. Regelui Carol, pentru întărirea ţării.
însufleţiţi de dragostea de moşie şi de Tron, să înconjurăm ca iubire, respect şi devotament pe bunii noştri Suverani, urându-le sănătate şi vieaţă îndelungată.' In aceeaş vreme, să ne gândim cu recunoştinţă la toţi bărbaţii de seamă ai noştri cari prin munca' şi prin’lumi-nile lor au contribuit la ridicarea şi întărirea iubitei noastre Românii.
•-----------------
www.dacaromamca.ro
662
ALBINA
Şcoala sătească.
o
§n şcoala primară sătească se dau cele dintâiu îndru-1 mări minţii copiilor. Dar nu numai atâta, ea ţine loc de orice altă învăţătură ; căci trebue să dea un 'J? om desăvârşit, folositor, nu ca învăţat între învăţaţi, dar ca om care are menire potrivită, ca patriot bun, părinte bun şi tovarăş bun cu semenii lui. Deci şcoala primară sătească are menire hotărîtâ. De aci însemnătatea întrebării: cum va puteâ ea ajunge la îndrumarea minţii pe calea cea bună?
Un lucru, la care poate mulţi nu se aşteaptă, e faptul că îndrumarea adevărată a minţii copiilor, se poate face mult mai cu folos, şi mai întocmai cum s’a desvelit mintea omenirei, la sate decât la oraşe.
Astfel nu vor mai aveâ prilej învăţătorii să strige că n’au material didactic. II au din belşug, dat de natura darnică în care a crescut şi a propăşit mintea părinţilor noştri. Tot aci trebue să înveţe şi copiii. Ţinta cea mare, care se cere să o aibă orice profesor, nu e cetitul nici scrisul, nici cunoştinţe fără număr, ci cum să se formeze mintea şi judecata copilului, ca să fie cât mai iscusit a pricepe şi înţelege orice lucruri noi ce ar întâlni.
Nu e de mare folos a şti să spui ce-ai auzit şi ce-ai învăţat pe de rost, ci a descoperi singur lucruri noi ; căci în vieaţă poate niciodată să n’ai nevoie de ceea ce-ai învăţat pe din afară, dar ţi se întâmplă ceva nou şi, dacă mintea nu poate cugetă şi deslegâ, atunci nu ştii să ieşi din încurcătură şi la nimic nu-ţi vor sluji cunoştinţele apelor şi munţilor din America.
Asta-i cu atâta mai adevărat cu cât omul nu poate pre-vedeâ ce are să i se întâmple de azi pe mâine. Dacă însă are judecată deprinsă să probăluească şi să deslege întrebările cele mai neaşteptate, atunci iese izbânditor din multe nenorociri, ajunge cu mintea lui pe năzdrăvanul din poveste.
De aceea datoria profesorului nu-i de-a tot spune nici de-a îmbâcsi cu cunoştinţe nenumărate mintea copiilor, ci de a-i duce pe nesimţite ca ei singuri să afle, să judece şi să scoaţă încheeri. Omenirea şi a căpătat mintea şi iscusinţa nu învăţând pe de rost, ci lucrând şi cercetând sin-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
663
gură, lovindu se de puterea lucrurilor şi-a naturii înconjurătoare.
Dacă deprindem copiii a lua de pe carte cunoştinţe reci ori a le ascultă din spusele profesorului, mintea lor pierde obicinuinţa de a lucră singură şi amorţeşte pe încetul. De aceea profesorul să fie călăuzul minţei copilului. Cu atât mai mult trebue izgonite din şcoală rostimile de prisos.
La început copiii se dau greu la rostimi, de oarece e în potriva felului de a fi al minţii omeneşti. Le-ar plăceâ mai mult agonisirea cunoştinţelor din lumea de afară. Dar dela o vreme, silită azi şi mâine, ani de zile, mintea li se deprinde şi trăncănesc ca papagalii, se desvaţă de a gândi singuri, judecata li se leneveşte şi şcolarii pierd obicinuinţa cugetării. E mai lesne ce zici după altul, decât să gândeşti singur. Aici ne amintim vorba unui Englez care zice, vorbind de felul vechiu de-a învăţă : «E lucru grozav de prost să gândeşti dela tine».
Iată ce zice profesorul universitar Frideric Paulsen vorbind despre şcoala sătească :
«Se spune că trebue ca copiii să treacă prin aceleaş trepte de învăţătură pe cari a trecut omenirea, bine înţeles pres-curtându-le. De aceea cursul primar ar trebui să se facă la ţară, nu în oraş. Şcolarii să trăească între plugari şi crescători de vite, între ciobani şi pescari. Aci vor avea prilej să cunoască natura şi pe om în luptă cu dânsa. La săpat, la arat, la semănat şi secerat, la lucrat dulgherie şi feră-rie, la ţesut şi la vânat, precum şi la îngrijirea animalelor.
«Copiii la sate duc vieaţa în natură şi cu natura vara şi iarna, ziua şi noaptea; între cer şi pământ, eleşteu şi maidan, pajişte şi livede, ogor şi luncă, nisipuri şi prundiş, cu tot ce creşte şi se mişcă pe ele ; plante şi animale domestice şi sălbatice. E o vieaţă de toate zilele, plină de simţiri, e vieaţă trăită. Ce este pe lângă asta cartea cu icoane a copilului din oraş? Grădina zoologică, scheletele de animale, toate sunt mai mult umbră decât lucruri aevea».
Mai poate fi oare vorba la sate de lipsa materialului didactic ? Au cel mai preţios material, de vreme ce e cel care a format mintea omului cu toate minunile ei. Acela la care s’a iscusit şi şi-a deprins judecata să nu dea greş. Nu cartea a format mintea, ci aceasta cartea. O dovadă de puterea minunată a naturii întregi asupra desvălirii minţii e
www.dacoromanica.ro
G64
ALBINA
că un sătean cuminte, care n’a învăţat carte neam de neamul lui, poate să înveţe şi să ajungă om învăţat. Asemenea un om cuminte, chiar fără carte, poate fi mai priceput decât unul cu carte, dar mai slab de minte. Lucrul nu e de minune; căci mintea sătenilor se desvălue în mijlocul naturii, nu între patru ziduri:
«Copiilor la ţară, zice Paulsen, lumea întreagă le stă deschisă. Văd în amintirile mele din trecut, cum în zilele aspre de Aprilie, cu obrajii roşiţi de vântul cel tăietor dela răsărit, umblam peste mirişti umede şi cenuşii, căutând ouăle cele pestriţe, cenuşiu-castanii, puse pe pământul gol şi cum pasărea le apără mai mai izbindu-ne în faţă. Ori cum, în Duminecele fierbinţi căutam prin lunci măceşe ori agrişe. Altă dată, cum dam peste stupurile cu miere ale albinelor sălbatece. Uneori prin arşiţa zădufului de amiază ne furişam la marginea gropilor pline de apă şi prindeam cu laţul de păr de cal, ştiucile ce dormeau la soare. Îmi amintesc cum făceam zăgazuri pe pâraie şi sileam apa să -ne poarte morile. Cât eram de iscusit în alegerea nuielelor de răchită, din cari făceam arcuri! Toamna scăpăram din cremene, făceam foc şi coceam cartofi. Şi ce mai cetăţi clădeam iarna din zăpadă!»
Acuma închipuiţi-vă toată această bogăţie de întâmplări şi lucruri bine cârmuite de un profesor. Câtă iscusinţă de judecată nu va căpătă mintea şcolarilor ! Dai' câte dibăcii nu se cer la cosit, ori când omul are de luptat cu vijelii şi vărsări de apă. La fiecare pas, copilul ori tânărul e în atingere cu lumea lucrurilor şi-a faptelor, cu întâmplările firii. I se cere ca mintea să judece mereu altfel, după împrejurări, nu cum a învăţat pe de rost. Trebue să deslege şi să se apere. In această şcoală nemărginită se cere minte ageră şi puteri trupeşti, cârmuite bine de judecată, altfel plăteşti scump!
Lumea cu bogăţiile ei lucrează prin toate simţurile asupra minţii şi-o ascute. Asta poate face cartea foarte slab, chiar asupra imaginaţiilor bogate.
Astfel stând lucrul, vedem că şcoala sătească poate aduce foloase pe cari nu le are cea dela oraş, învăţătorii să fie bine încredinţaţi că ş coala nu are menirea a înstrăina pe copii de vieaţa lumii din afară, ci să-i facă s’o înţeleagă şi s’o' cunoască mai adânc şi deci să o stăpânească.
---—=sg>î>®<8<3<=“----	Solia Nădejde.
www.dacoromanica.ro
Mircea cel Mare, Domnul Ţării Româneşti, înaintea snltanulni Turciei, Baiazid I Ilderim, la Adrianopole,
666
ALBINA
Tratamentul turbării
(După procedeurilc poporului).
ISântul face şi bune şi rele, ca toate în lume, dar una i se încarcă prea pe nedreptate în spinare. Anume-că ar fi pricina turbării lupilor şi-a câiniloi’. Zic ţăranii că pe une-locuri şi într’anumită vreme ar fi umblând vânt-turbat, şi dacă ajung cânii ori lupii pe-acolo, turbează. Alţii spun altfel, că vântul turbat ar fi umblând pe sus prin văzduh, şi că ciocârlia dacă se ridică după obiceiul ei până dă de vânt turbat, cade jos şi moare. Iar dac’o mănâncă vr’un câne, acesta iea boala dela ciocârlie.	*
Ţăranii ştiu bine că şi omul turbează, ca şi celelalte animale de pe lângă casă, şi anume: ori că au fost muşcate de câ^ie turbat, ori au umblat prin vânt' turbat. Am auzit că o seamă cred că omul turbează şi când mănâncă vr,’o mâncare dată pe fereastă. Dar asta nu-mi vine s’o cred. E numai aşa o poveste.
Acum, cu ciocârlia nu e nimic adevărat. S’o fi suind ea sus până ce-ameţeşte, şi cade ori ameţită ori moartă, dar de turbare nu. e nici vorbă. Intâiu, că vântul, oricum ar fi el, nu poate să bage turbarea nici în ciocârlii, nici în câni, nici în om şi nici într’un fel de animal. Pot să fie vânturi rele, care să te ameţească cu cine ştie-ce aer stricat, pe care îl aduc cu ele, dar nu pot să nască turbare. Asta e o credinţă deşartă. Al doilea, nici ciocârliile, nici oamenii şi nici un fel de animal nu poate să turbeze de sine-şi, afară de neamul câinesc, adecă lup, vulpe şi câne. Turbarea este o boală a câinilor, cum e gălbeaza a oilor şi brânca a porcilor. Alt soiu de animal nu poate turbă decât dacă-1 muşcă vr’un câne turbat ori alt animal care a turbat tot prin muşcătură de câne bolnav de turbare. Aşa dară singura pricină a turbării este numai muşcătura altui turbat, dâr nu vântul.
Pricina turbării cânelui este stricarea sângelui, iar otrava turbării stă în balele lui, care sunt otrăvitoare numai a-tunci când intră în rană, şi de-aci în sânge. Când te-a muşcat cânel6 turbaţ, fără să te fi rănit, nu e nici o primejdie, căci balele au rămas în haină. Dar da'că rana e cât de mică, fie şi numai sdrelitura cruntă, otrava intră în cel muşcat şi ajunge în sânge. Acum, eu nu ştiu de ce să mă mir mai mult, de grozăvia boalei acesteia, caro se isprăveşte totdeauna cu moarte cumplită, dacă nu te cauţi, ori de mintea slabă a ţăranilor care la o primejdie ca asta se încred în descântece şi în leacuri băbeşti. Despre descântece nu-ţi mai scriu, că ţi-am scris destule mai nainte, iar despre leacurile turbării iată ce-am auzit. Sunt anumiţi meşteri prin
www.dacoromamca.ro
ALBINA
067
sate, cari îţi ştiu tăia de sub limbă căţeii turbării. Ce sunt •căţeii aceştia nu prea ştiu ţăranii să-ţi spue anumit. Unii zic că sunt nişte beşicuţe pe vinele de sub limbă, alţii că sunt noduri de sânge în vinele acelea. Fie una, fie alta, noduri ori băşici, sunt o urmare a turbării, iar nu o pricină a ei. Meşterul deci, cu un briciu taie căţeii, ori îi arde cu o undreâ, până pier şi nu mai ies alţii. Unii meşteri spun, că tocmai aceşti căţei sunt pricina turbării, alţii, dimpotrivă, că turbarea e întâiu şi apoi căţeii — aceştia negreşit ştiu mai bine — dar toţi spun la fel, că şireţii de căţei se urcă în cap, dacă nu-i tai, şi atunci moare omul. Ba chiar dacă-i tai, şi cine ştie cum scapi pe vr’unul, acesta se urcă în cap singur şi face răutate cât toţi. Şi iarăşi, dacă cel ce are căţei nu face toate după rândueala meşterului, de geaba îşi taie căţeii, că ei au tipicul lor şi tot se urcă în cap. Vezi, mie mi se pare că sunt mai şireţi meşterii decât căţeii, pen-trucă cunosc tipicul căţeilor şi slaba minte a bolnavului.
Iar tipicul are rândueli multe, şi lesne poţi să le greşeşti, şi atunci toată tăierea căţeilor este de geaba. Adecă, tot portiţe prin care meşterul poate să fugă de răspundere, şi să zică: leacul meu e fără greş, dacă nu voiu face eu cumva greş să scap vr’un căţel ori daca nu va face greş bolnavul întru cele ce sunt rânduite. Iar eu o spun, asta însă fără nici un greş, că bietul bolnav totdeauna greşeşte şi, deci, căţeii negreşit i se urcă în cap. Că el trebue să poarte la gât,40 de zile tot atâtea rotiţe de lemn, cioplite de un om care să fie singur cu acelaş nume în sat, ceeacenu se poate decât cu un nume neobicinuit. Şi aşa, după tăierea căţeilor, bolnavul aruncă în fiecare zi câte o rotiţă, din cele patruzeci ce le poartă la gât înşirate pe o aţă, până le aruncă pe toate. Iar la a patruzecea zi se face sănătos? Aş, în ziua asta are nu numai dreptul, dar şi datoria să moară. Dreptul e din partea lui, datoria dintr’a căţeilor, cari totuşi s’au urcat în cap. Şi abia atunci dă de veste meşterul şi văd şi ai casei, că nu s’au împlinit rânduelile tipicului; că omul cu numele Onofreiu bunăoară, care a cioplit rotiţele, îşi zice numai Onofreiu dar din botez îl chiamă Ion, lucru de care şi-a adus aminte numai acum în urmă; că bietul mort, după cum îşi aduce aminte tot acum în urmă vr’unul din casă, a uitat într'o zi s’arunce o rotiţă şi a doua zi a aruncat două, ceeace nu e scris în tipicul căţeilor. O, dar Onofreiu, chiar dacă-1 chemă aşâ şi e singurul Onofreiu în sat, tot acum în urmă îşi aduce aminte, că a tăiat rotiţele într’o Duminecă, după tipic, dar nu le-a lăsat peste noapte înşirate pe prag, pen-trucă meşterul nu i-a spus să facă aşâ, cu toate că meşterul jură că i-a spus.
Şi aşâ altele şi altele. Tot după moarte să găsesc lipsurile de rândueli în tipic. Cele mai multe le găseşte meşterul, căci tot el îşi aduce aminte de cele ce nu s’au făcut, deşi
www.dacoramamca.ro
668
ALBINA
nimeni nu-şi prea aduce aminte să-l fi auzit vorbind despre ele, înainte de a muri bolnavul. Dar meşterul e meşter, tre-bue să-l crezi, iar el a doua zi merge să se tocmească din plată cu alt bolnav, căruia are să-i taie căţeii cei aşâ de şireţi.
Unii meşteri mai încearcă şi cu căţei de frasin. Căţei sunt ăştia, căţei aceia de sub limbă. Şi după cum ţi-am mai spus, poporul crede grozav în zicâtoarea lui: «cuiu cu cuiu se scoate . Adecă aici, căţel cu căţel. Ceva dreptate au aici ţăranii ; să vedem aşâ dară câtă.
(Va urma)	G. Coşbuc.
Hrana sătenilor.
oporul dela sate este cu drept cuvânt temelia ţării Zic aceasta, pentrucâ sătenii sunt cei mai numeroşi, munca lor este de cel mai mare folos pentru toţi, iar dintre ei se prenoeşte pătura mai cuminte din oraş Dela tăria sătenilor, dela vrednicia lor în orice privinţă, atârnă fiinţarea ţărei româneşti în zilele noastre, ca şî în viitor. Un traiu bun, o stare înfloritoare şi mai ales înmulţirea sătenilor sunt de dorit. Despre asta nu mai încape multă vorbă. Voitorii de bine ai sătenilor au început să cugete ce s’ar întâmplă, dacă poporul dela sate ar ajunge din ce în ce mai rău ? Ce ar fi pentru scumpa noastră ţară, dacă satele n’ar mai spori în fii şi fiice de ţărani; dacă sătenii ar ajunge cu toţii oameni fără putere de muncă, fără putere de vieaţă, muşterei nelipsiţi ai cârciumelor şi... ai spitalelor; dacă nu s’ar mai putea recruta tineri destoinici pentru oştire...
Eu cred că nu este şi nu poate fi o chestiune mai îngrijitoare decât aceasta. Când vezi că în fiecare an pelagra face din ce în ce mai multă pradă, când întâlneşti pretutindeni aproape săteni tineri slăbănogi, piperniciţi din traiu rău şi ruinaţi de băuturi spirtoase, când munca ce o fac ei este mică şi cu rezultate puţin îmbucurătoare, nu poţi rămâne nepăsător. Atunci vezi că este în joc însăşi vieaţa poporului din care tu faci parte, este în joc neamul tău. La oraşe străinii se aciolează tot mai mulţi şi au în mâinile lor mare parte din bogăţiile ţării, la sate — în multe părţi — au pus stăpânire pe venitul pământului, dacă legile ţării îi opresc de a pune mâna şi pe pământ. Nu este destul de mare primejdia slăbirii poporului dela sate? O soartă tristă aşteaptă pe neamurile cari nu-şi îmbunătăţesc traiul, pe neamurile cari nu se pricep să-şi înmulţească puterea de vieaţă, precum şi pe acelea cari nu-şi fac o stare mai bună. In ţara unde se împuţinează oamenii trainici, voinici şi sănătoşi se aşează
www.dacaromamca.ro
ALBINA
G69
•ou vremea alt neam mai puternic şi vechiul popor este supus pieirii. Asta este o lege de care nu poate scăpă nici o ţară slabă şi cu locuitori puţini şi fără de vlagă.
O astfel de ţară seamănă cu copacii ce stau să se usuce. Pe ei vin atunci tot felul de gângănii cari le grăbesc nimicirea, stricându-le lemnul şi găurindu-1 în toate părţile.
Cu suflet amărît scriu rândurile astea, când mă gândesc că sătenii noştri, pe zi ce trece, se fac tot mai nevoiaşi, din pricina atâtor rele cari îi bântuie. Cum aş dori să fie de fapt versul poetului: «Român verde ca stejarul !> Dar cei mai mulţi dintre sătenii noştri duc o vieaţă de azi pe mâine, şi ei, şi- mai ales copii lor.
E trist, foarte trist să afli sate unde nu poţi găsi nici atâta lapte, cât poţi să dai la doi trei copii bolnavi.
E trist să afli că copiii se duc dimineaţa la şcoală pe stomacul gol şi stau aşâ până la amiazi. Şi atunci ce le dau părinţii de mâncare? Mai nimic sau lucruri de acelea cari le ţin numai de foame, dar folos nu le aduc decât prea puţin.
Nu poate să fie pentru nimeni o taină, că la sate se pot numără pe degete oamenii cari ştiu să trâească mulţumitor. E adevărat că omul nu trăeşte ca să mănânce, ci mănâncă -ca să trăească. Dar tocmai asta n’o pricep bieţii noştri Români. Ei cred că este de aju^is ca să-şi amăgească stomacul cu câte ceva de-ale mâncării, ca să fie sănătoşi, să aibă putere şi spor la muncă şi ca să fie mai bine apăraţi de boale.
Să ne uităm însă mai de aproape la masa zilnică a săteanului, fie chiar în zilele când lucrează în ţarină, ce vom vedeâ?
Pe cele mai multe mese vom găsi de sigur o mămăligă sau un codru de mălaiu sau de turtă. Adesea ori mămăliga este nefiartă bine sau făcută dintr’un mălaiu mucigăit. Gustând din ea, o găseşti amară şi rea. Iată începutul pelagrei în acest codru de mămăligă! Ştirul, loboda, urzicile, ceapa, usturoiul, ştevia şi alte verdeţuri de nimic întregesc mâncarea muncitorilor de pământ. Din când în când iau loc şi varza acră sau dulce, fasolea, sfecla, castraveţii, pepenii, ciupercile şi poamele. Mâncarea obicinuită a sătenilor este mai ales fasolea şi mămăliga.
Carnea se mănâncă din an în Paşte, vorba ceea. In părţile de câmp se foloseşte ca pastramă şi cârnaţi. La munte se mănâncă, e adevărat, cevâ mai multă carne : de oaie, de miel şi de capră.
Se mai mănâncă şi puţină carne de pasăre şi ouă, însă locuitorii de prin apropierea oraşelor s’au învăţat să le vândă, aşâ că nu se prea lipesc de ele nici ei nici copiii.
Peştele se mănâncă mai ales de locuitorii de prin apropierea râurilor, a lacurilor şi a Dunării. Mulţi însă le duc dorul. Dacă s’a întâmplat să se ducă la oraş sau să treacă prin sat vre-o căruţă cu peşte, apoi se mulţumesc să cum-
www.dacoromamca.ro
670
ALBINA
pere câte un cosac, pe care-1 frig şi-l pun saramură sau în oţet, şi întingând toată familia în zeama acrită şi sărată au părerea că se satură de peşte.
Nici lapte nu prea beau sătenii, dar nici copilaşilor nu le dau îndestul. Tocmai acestora cari au atâta nevoie de lapte!
Ţăranilor le place cu deosebire ardeiul, ceapa, usturoiul şi sarea în mare cătăţime, adică tocmai acele lucruri cari ar trebui prea puţin întrebuinţate, spre a nu derăpănâ prin iuţimea şi arsura lor stomacul şi alte organe ale trupului.
Săteanul împlineşte lipsa mâncării cu apă multă. Te sperii câtă apă beau ei, şi mai cu seamă la muncă !
Ei mai înlocuesc apa prin ţuică sau prin rachiu, crezân-du-se îndestulaţi cu aceste băuturi. Ba ei zic, glumind astfel pe socoteala sănătăţii lor: «Mâncarea e o fudulie, băutură să fie !» Rachiul sau ţuica taie foamea, momind bietul stomac şi înşelând astfel nenorocitul corp omenesc. Dar nu e nici o înşelare mai primejdioasă decât asta, căci pe de o-parte spirtul ruinează organele, iar pe de alta corpul nu se hrăneşte din el. Şi băuturile spirtoase sunt cu atât mai rele cu cât au fost mai rău pregătite sau au fost supuse la falsificări, cum se întâmplă foarte des.
Puţină grijă au de hrana ţăranilor şi unii proprietari sau arendaşi, mai ales din cei străini, cari îi întrebuinţează la lucim pe moşiile lor. In loc de-^-şi face mai bine socoteala, că muncitorii hrăniţi cum se cade lucrează cu mai mult spor,, se gândesc că sunt mai câştigaţi să le rămână în pungă o sumă bunişoară, pe care trebuiâ s’o dea pe mâncarea muncitorilor. In loc ca sătenii să găsească pe unele moşii un îndemn sănătos pentru o hrană mai omenească şi mai reparatoare a pierderilor suferite de corp prin muncă, ei află acelaş cosac sărat, aceeaş brânză stricată, aceeaş ceapă, ace-laş basamac, pe care cu o zi înainte le avusese pe masă la ei acasă.
(Sfârşitul în No. viitor).	(ir. TeOtlOSSÎU.
Cum se cere să fie un uleiu bun.
3.	întocmirea dinăuntru a uleiului. — întocmirea dinăuntru a uleiului trebue să îngăduie albinelor, să şi aşeze clădirile de faguri şi să se organizeze ca şi în starea firească de vieţuire. O bună întocmire a uleiului înăuntru înrâureşte asupra ouatu-lui mătcii, şi are de urmare înmulţirea ia vreme a albinelor;, dă putinţă culegătoarelor să strângă cât mai multă miere, şi a-sigură iernatul în condiţiunile cele mai priincioase.
S'a arătat mai înainte, că în orice uleiu deosebim două părţi: cuibul, unde se creşte puetul şi magazia, unde lucrătoarele îşi pun strânsura. Magazia de miere nu poate aveâ alt loc, decât
www.dacoromanica.ro
ALBINA
671
alături de cuib, într’o parte ori în amândouă părţile, sau dea supra cuibului. Uleiele cu magazia de strânsură alături de Cuib •se zic uleie lungi sau orizontale ; iar celelalte, uleie înalte sau verticale, sau cu caturi.
Uleiu cu caturi sau vertical.
Uleiele înalte au o parte de eăpetenie, numită trupul uleiir lui, în chipul unei lăzi, a cărei încăpere cuprinde numai cuibul; iar la vremea culesului celui mare li se înnădeşte deasupra
Uleiu orizontal sau lung.
In uleiele lungi^ toţi fagurii se găsesc unul lângă altul, într’un singur rând; iar mierea se strânge de o parte şi de alta a cuibului şi în căsuţele de deasupra puetului, ca o continuare a acestuia. încăperea acestor uleie e asttel socotită, ca hnatca să •aibă loc îndestulător pentru ouat; iar lucrătoarele de asemenea, .să nu ducă lipsă de loc pentru mierea care o aduc..
www.dacoromamca.ro
672
ALBINA
una sau mai multe cutii, care să se potrivească în gură cu trupul. In aceste cutii, albinele clădesc fagurii în cari strâng mierea de recoltat. In uleiele înalte, strânsura e grămădită deasupra cuibului, în fbguri despărţiţi totdeauna de cei de jos, printr’o mică depărtare, ca de un deget.
Ca să ne putem da mai bine seama, care din aceste două feluri de uleie se potriveşte mai bine cu traiul firesc al albinelor, să cercetăm ce se petrece, când albinele lucrează în deplină voie, într’o încăpere mare. Cercetând fagurii de albine care tră-esc în stare de sălbătecie, dovedim că totdeauna ei sunt mai înalţi, decât laţi. Uneori ajung de sus în jos, la lungimi uimitoare. Dacă încăperea se întinde atât în lărgime cât şi în înălţime, albinele clădesc fagurii tot în jos mai mult, şi niciodată în lăţime. Puetul se găseşte în părţile din mijioc şi de jos, iar mierea numai decât deasupra lui, fără nici un loc despărţitor între ele.
Astfel în stare firească, albinele clădesc totdeauna faguri mai lungi în jos. decât în lături. Aceasta, pare că au cuvânt să o facă. Mierea se încheagă uşor la frig, făcându-se nisipoasă, la înfăţişare. Albinele n’o pot mâncâ aşa, ci trebue s’o subţieze cu apă. Dar iarna nu pot să şi-o aducă. De aceea, ele îşi aşează totdeauna hrana în partea de sus a fagurilor, unde se grămădeşte căldura stupului. Mierea care stă în căldură nu se încheagă; iar albinele grămădite între faguri o au la îndemână, chiar deasupra lor. In chipul acesta ele nu se văd silite să se tragă după hrană pe fagurii lăturaşi, ca să-şi strice rândueala din grămadă. Cu mierea deasupra, le e destul să se ridice pe nesimţite în sus, în partea stupului unde o căldura mai mare, pe măsură ce isprăvesc mâncarea de jos.
Uleiele orizontale, cu ramele mai înalte decât largi, ţin seamă de cerinţele fireşti ale albinelor. In uleiele cu caturi, având ramele mai largi decât înalte lucrurile se petrec altfel. In ele, matca îşi întinde ouatul din speteaza de sus, până în cea de jos a ramei. Proviziile de iarnă nu se pot grămădi în partea de sus a fagurelui deasupra puetului, ci spre laturile lui şi pe fagurii lăturaşi. La începutul iernii, roiul se grămădeşte pe fagurii din dreptul urdinişului. După ce isprăvesc mierea din acel loc, albinele sunt nevoite să-şi strice grămada, să-şi schimbe locul ca să treacă pe alţi faguri din lături, şi să-l încălzească. Pentru aceasta trebue să cheltuească multă miere. Dacă un frig puternic le amorţeşte şi le ţine mai mult timp în neputinţă de a se mişcă, mai înainte de a fi putut să ajungă la fagurii cu miere, sau dacă mai găsesc şi mierea închegată şi n’o pot folosi, roiul moare de foame, cu toate că are hrană îndestulătoare.
Uleiele cu caturi nu îngădue rame înalte, şi din acest punct de vedere ele au cusur, căci dacă ramele sunt înalte, strânsura din caturi e mică. Pricina acestui fapt e lesne de înţeles. In ramele înalte, deasupra puetului rămân căsuţe pe cari albinele le umplu cu strânsură. Ele nu urcă miere în cat, până ce mai întâiu nu isprăvesc de umplut căsuţele goale din cuib. Dar până
www.dacaromanica.ro
ALBINA
073
atunci, culesul a trecut. Dând ramelor din cuib o lormă măruntă şi largă, tocmai cât trebue pentru ouat, silim culegătoarele să-şi care dela început strânsura în cat. De asemenea şi numărul ramelor din cuibul puetului trebue să fie mărginit la atâta, cât e de trebuinţă.
Altă pricină care vine in sprijinul ramelor mărunte la uleiele înalte, e ca uleiul însuşi să aibă o înălţime cât mai mică, pentru ca drumu1 albinelor care urcă încărcate, străbătând cuibul în sus până la cat, să fie cât mai scurt şi ele să ajungă cât mai lesne la el. Cu cât trupul uleiului e mai mărunt, cu atât drumul prin el e mai scurt. înălţimea ramelor la uleiele cu caturi ajunge cel mult până la 27 ori 33 de centimetri, adică atâta cât lărgimea cea mai mare a cercului cu puet. Dar ca să aibă asemenea ramă numărul trebuincios de 10.000 căsuţe, trebue să i se dea lărgime mare, ajungând până la 42 cm., ceeace e prea mult. Grămada de albine, în timpul iernatului, neputând umple toată lărgimea aceasta, rămâne înconjurată de un loc gol, care trebue încălzit.
Faţă de urdiniş, ramele pot fi aşezate în uleiu în două chipuri : ori se sprijinosc cu un capăt pe peretele dinainte şi cu celălalt pe peretele dindărăt şi stau deacurmezişul pe urdiniş ; ori se sprijinesc pe păreţii din laturi şi atunci stau paralel cu urdinişul. In cazul dintâiu se zice că uleiul are pat rece, iar în cazul celălalt, pat cald.
încercările făcute până acum şi dreapta judecată dovedesc, că aşezarea fagurilor în pat cald are cusururi însemnate şi că patul rece trebue să aibă precădere. In patul cald, rama dintâiu pusă în dreptul urdinişului, împiedică premenirea aerului, care se tace prin urdiniş. Apoi iernatul nu se poate face în condi-ţiuni bune. La începutul iernii, albinele se grămădesc întotdeauna pe fagurii cei mai apropiaţi de urdiniş, fie stupul cu pat cald, fie cu pat rece. Când isprăvesc mierea din acei faguri, în uleiele cu pat cald, cu greutate pot trece pe fagurii din fund. Mulţi stupari de seamă mărturisesc că au pierdut de multe ori iarna, albinele din stupii cu pat cald. Ele pier de foame, cu toate că au hrană din belşug în ramele dindărăt. Când frigul ţine lără contenire mai multă vreme, ele nu pot în caz de trebuinţă să se strămute pe fagurii cu miere; iar primăvara se găsesc albinele moarte pe tagurii din faţă, fără picătură de miere în ei, pe când cei din fund sunt plini cu miere căpăcită. La stupii cu pât cald se pierde în fiecare iarnă, din zece unul.
Se mai dovedeşte apoi că în uleiele cu pat cald, puetul nu se poate prăsi tot atât de mult ca în cele cu pat rece, şi e numai pe fagurii din faţă. De aceea nici albinele nu se pot înmulţi mult. Strânsura de miere e mai mică decât în celelalte şi faptul se explică prin împrejurarea, că albinele întâmpină greutate mare, ca să ajungă la fagurii din fund. întrebuinţarea stupilor cu pat cald scade din zi în zi.
N. Nicolaescu şi G. Stoinescu.
www.dacaramanica.ro
G76
Liga antialcu^.
Şi în ţara franţuzească se bea mult. ^ chiar păcatul beţiei a mers crescând de câţiva ^ încoace. După socoteala făcută de un autor care s’a ocupat cu chestiunea aceasta, în anul 1830 se bea în Franţa atâtea băuturi spirtoase în cât veniâ d-e cap 1,12 litri. (Par’că mi-ar veni să zic că pe atunci statistica nu o fi fost prea bine făcută şi poate că se bea mai mult). Peste treizeci de ani, în 1860, se socoteşte de cap de om 2,27 litri de alcool. Creşterea e mare; dar ea se face şi mai mare, căci în 20 de ani ajunge la 3,64 litri; iar peste 10 ani adică în 1890 se urcă la 4,35; în fine în 1898 atinge punctul cel mai urcat, adică 5,08 litri de alcool de cap.
Eră deci motiv serios pentru ca oamenii de bine să intre la grijă. Cam de-atunci începe mişcarea în contra alcoolismului. Negreşit, în primele timpuri, mişcarea este timidă; însă încet încet, ea prinde puteri.
In 1896 se întemeiază «Uniunea franceză antial-coolică»; mai târziu, în 1903, se formează o altă societate zisă «Societatea franceză de temperanţă. »
Amândouă acestea s’au întrunit sub numele de Liga naţională contra alcoolismului.»
Centrul acestei nouă societăţi este în Paris; iar în restul ţării are numeroase secţiuni. După ultimul raport, ea numără 65.000 de membri.
Când se gândeşte cineva să formeze o societate de acest fel, primul lucru la care trebue să cugete este următorul: «Cui să se adreseze? de unde să înceapă?
La această întrebare, două răspunsuri sunt cu putinţă: 1) Să te adresezi la cei cari beau şi să-i faci să se lase de băutură; 2) Să te adresezi la cei cari nu beau încă, pentru a-i convinge că trebue să nu bea niciodată.
Pot există deci două tipuri de societăţi antial-coolice: unele cari au de scop a îndreptă pe beţivi, altele cari au de scop a face pe copii să urască bău-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
067
-fcurp- 'Fireşte că pot fi unele cari să se ocupe cu pambele scopuri.
Liga franceză şi-a zis că ar fi prea mare pierdere de vreme şi de silinţe, ca să se ocupe de beţivi. In adevăr s’au văzut alte societăţi cari au reuşit să smulgă din ghiarele acestui viţiu un număr de nenorociţi; dar câţi alţii, la cari s’au adresat ele, n’au rămas cu vechile lor deprinderi! Beţivii ăştia sunt foarte şireţi. Mulţi din ei au păcălit societăţile de temperanţă cu bani. Se duceau la câteva şedinţe şi declarau că n’au să mai bea, se înscriau în societate, luau un mic certificat şi cu acela se adresau la diferite persoane bogate, cari patronau societatea, şi cereau ajutor, ca să-şi plătească datoriile din timpul când beau, ş. a. Şi cu banii aceia trăgeau un chef de se ducea pomina!
De aceea societatea franceză renunţă la beţivi, îi consideră pierduţi şi nu se ocupă direct de ei. Ea are în primul rând în vedere «educaţia antial-coolică»; pentru aceasta începe cu «şcoala primară» pentru a continuă pe de o parte în «atelier», pe de alta în «licee" şi în «armată »
Mijloacele de acţiune sunt multe şi variate.
Mai întâiu, liga aceasta a fost recunoscută de guvern ca o «instituţie de utilitate publică», ceeace i-a dat mare autoritate faţă de public.
Prin stăruinţele ei s’au introdus în programa şcoalelor primare oarecari noţiuni de «învăţământ antialcoolic.» Ea urmăreşte executarea acestei părţi din program şi o înlesneşte tipărind cărţi, tablouri, lăudând şi încurajând pe institutorii cari se ocupa mai stăruitor cu chestia.
Se formează apoi mici societăţi de şcolari prin diferite licee, având de scop a pregăti la lupta de mâine pe viitorii cetăţeni. In Fevruarie 1904 s’a ţinut o adunare a acestor societăţi din Paris, sub preşedinţa vicerectorului Academiei din Paris, la care au luat parte 3.000 de tineri şcolari.
In armată se răspândesc broşuri antialcoolice, se ţin conferinţe; ba în unele corpuri nu se vinde la cantină nici un fel.de băutură alcoolică.
www.dacoramanica.ro
678
ALBINA
După ce a pregătit astfel tineretul, liga se gândeşte la vremea când acei tineri vor deveni oameni şi înfiinţează birturi şi cafenele antialcoolice.
Tot asemenea prin unele ateliere, pe unde pot găsi stăpâni binevoitori, înfiinţează cârciumi fără băuturi spirtoase.
La acestea vom adăogâ conferinţele ţinute în diferite mahalale şi întemeiarea de biblioteci de lectură prin centrele de lucrători. Este ştiut că omul se duce la cârciumă adesea fără gând de a se îmbăta, ci numai pentru ca să întâlnească un prieten şi pentru a-şi petrece un ceas. Bibliotecile acestea, aşezate în săli spaţioase, pun la îndemâna lucrătorilor reviste, jurnale, cărţi; ei pot veni aci să citească, seara trece şi-au scăpat de cârciumă. Par’că aud că o să ziceţi: «Dar vin mulţi cititori?» Negreşit că nu; însă nici nu s’au făcut acestea pentru oamenii în vârstă, ci pentru a fi gata în vederea acelora cari ies treptat din şcoale. Acelora li s’a vorbit de relele băuturilor. Ei însă vor simţi nevoie să petreacă undeva un ceas liber. Unde să meargă? Pentru dânşii deci se întemeiază aceste biblioteci, la cari —precum se spune — vin şi câţiva din fiei bătrâni.
Iată un şir de mijloace de luptă contra alcoolismului.
Le-am adus la cunoştinţa cititorilor, fiindcă dela întemeierea ei, revista «Albina» s’a ocupat cu chestiunea aceasta. In special atragem atenţiunea harnicilor învăţători, cari şi în aceasta ca în multe altele sunt amicii şi sprijinitorii noştri, ca să vază că în toate ţările tot pe ei se întemeiază aceia cari luptă pentru îndreptarea relelor şi ridicarea poporului.
Cine nu voeşte să vază un lucru, acela să nu se folosească nici de ochi, nici de ochelari.
Nu toţi oamenii cari închid ochii dorm.
Umilinţa piere de unde se iveşte norocul.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
679
Cum trebue $ă hrănim calul.
învăţătorul. — Mânjilor după înţărcat şi chiar în timpul sugerii, le prieşte bine iarba. Asemenea se poate hrăni la păşune cai tineri, iepele borţoase sau cu mânz după ele.
Cailor ce muncesc, când îi nutrim cu iarbă, este bine să li se mai dea zilnic şi grăunţe.
Păscutul începe cam pela sfârşitul lui Prier sau la începutul lui Florar. Se va căută pe cât cu putinţă de a nu se trimete pe aceeaş livede să pască la un loc caii şi cu alte animale. Armăsarii se vor paşte deosebit de iepe.
Caii cari au făcut serviciu şi sunt potcoviţi, la darea lor la păşune pentru mai mult timp, se vor despotcovî, mai ales la picioarele de dindărăt.
Trecerea dela hrana uscată la iarbă nu trebue a se face de odată, ci încetul cu încetul, dându-se animalelor cel puţin, în cele dintâiu 10—15 zile, pe lângă iarba pe care o pasc, şi ceva furaj uscat, fân şi grăunţe.
Gheorghe Ion. — Nu este bine dar, domnule învăţător, ca să pască la olaltă calul cu boul. cu vaca, cu oaia, capra sau chiar cu porcul pe acelaş loc, cum se face pe izlazul satului nostru.
învăţătorul. — De sigur că nu. Calul are obiceiurile lui. Boul nu poate paşte bine pe urma calului sau a oii, şi se mai pot întâmplă fel de fel de cazuri, ca boul să spargă cu coarnele un mânz sau cal, acesta să isbească cu picioarele o vacă borţoasă, să muşte vitele şi câte altele.
Sătenii. — Aşâ este.
învăţătorul. — Am văzut cum se urmează cu păscutul, să ne ocupăm acum de celelalte alimente.
Pentru ca munca, pe care-o face un cal să fie cât se poate mai însemnată şi mai folositoare, e3te nevoie de a i se da pe lângă fân, paie şi grăunţe. El trebue a primi ca mâncare, pentru o zi şi o noapte, cam câte un kg. de fân şi unul de paie, pentru fiecare sută de kg. din greutatea lui vie, ceeace ar veni pentru caii româneşti, cari nu sunt mari, 4—5 kg. de fân şi aceeaş porţie de paie, pentru 24 de ceasuri.
Fânurile artificiale sunt şi ele bune pentru cal, însă este mai bine de a se amestecă cu fânul obicinuit, şi a nu i se da încontinuu prea mult timp.
Calul care munceşte are neapărat necesitate de grăunţe. Aceluia care face servicii iuţi, la trap întins, fie călărit, fie înhămat, i se va da ovăz.
Ovăzul este alimentul cel mai ales al calului ; acesta îl mănâncă cu poftă, îl face vioiu şi cu mişcări repezi. Englejii au zicătoarea: «calul este în traista cu ovăz». Ei au dreptate, când spun astfel. Grăunţele de ovăz, date mânjilor, le ajută foarte mult la creştere, făcându-i vioi şi sdraveni.
www.dacaromamca.ro
680
ALBINA
Cantitatea de ovăz ce trebue dată unui cal atârnă de munca ce face şi de mărimea lui. Pentru caii noştri, 4—5 kg. pentru o zi şi o noapte, le-ar fi destul.
" Orzul şi porumbul ca şi tărîţele se pot da cu folos cailor; ele sunt neinerite pentru aceia cari trebue să lucreze mai încet, mai mult la pas.
Stan Popescu. — Toate sunt bune; dar uite, calul meu are parte în fiecare dimineaţă de un mertic de grăunţe ;
fipc
g
CD
www.dacaromamca.ro
ALBTNA
681
pare el, ce este drept, mai isteţ decât alţii, dar nu tocmai aşa cum s’ar crede că ar trebui să fie.
• învăţătorul. — Nu numai dând grăunţe calului, trebue să se arate voinic şi frumos, ci încă să ştim cum să i le dăm, să i le dăm cu rost. Cu alte cuvinte, după ce am văzut că fânul, paiele şi grăunţele sunt nutrimentul de căpetenie al calului, să trecem a ne ocupă de felul cum trebue să i se dea acel nutriment, sau mai bine să vorbim de mâncarea urnii cal dintr'o zi şi-o noapte, în câte tainuri trebue împărţită şi cum să se dea acele tainuri.
mână intră, trezindu-se numai lăcrămând şi cu jalea în suflet; iar flăcăii intrau pe poartă sfioşi cete, cete, îndreptându-i alţii la depozitul de recrutarte.
Locul din faţa depozitului genieâ de mulţimea tineretului; printre ei mai eră câte un târgoveţ bătrân, căruia nu i eră groază de regiment, ca bieţilor săteni, neştiutori. Flăcăii se strângeau cioatcă împrejurul celor gureşi, şi din când în când, câte un hohot de râs îi mai răcoriau (împrăştieau) şi iar se buluciau, iar dădeau vânt prăjuturilor, care i făceau să uite grijile ce i aşteptau. Doar când mai zâriau câte un militar, rămâneau zăpăciţi şi gânditori... .
Cum erau stăpâniţi delimbuţia unora şi de isteţimea altora, iacă văd venind în pasul ciobănesc chiar un cioban.
—	Noroc bun! dădu bărbătos şi cu inimă ciobanul.
—	Se dea Dumnezeu.
—	A sosit şi Ignatu nostru.
—	Cam aşâ....
Se făcu linişte. Toţi se uitau şi-l măsurau pe noul sosit, din cap pânâ’n tălpi.
Unul rupe tăcerea şi se dă la taifas cu ciobanul.
—	De unde eşti, camarade?
—	Tot de pe-aici s şi eu; din sus.
Eră de prin ţinutul Fâlciului.
—	Şi ce meşteşug ai?
—	Is cioban.
—	De multă vreme?
(Va urma)
Irimia Popeseu.
Aledic-Veterinar.
Patriotismul unui cioban.
(Întâmplare adevărată).
e la începutul lunei Noemvrie, recruţii sosiau la regimentele în cari căzuse sorţii.
Flăcăii veniau până la poarta regimentului cu unul din părinţi ori cu neamuri de-ale lor, aici rămâneau înto-vărâşitorii, îngânduraţi de ceea-ce îi aşteaptă şi pe-a cui
www.dacaromamca.ro
682
ALBINA
—	E hei... de când eram de 5 ani.
—	Dacă-i aşa, îi fi având oi multe: oile tale.
—	Am avut, da cu armata asta le-am vândut.
—	Le-ai dat? Trebue să fi luat mult bănet?
—	Cincisprezece sute.
—	Cincisprezece sute!? se miră mai mulţi şi se’ndeasă roata în jurul lui.
—	Bravo ţie! îl lăudară intr’un glas mai mulţi inşi.
—	Vezi că nu-i degeaba vorba ceea: «Oaea te'mbogăţbşle» îi dă unul din grămadă.
—	Ce-ai făcut cu banii? îl întreabă vro 2—3 de odată.
—	I-am pus la casierie, în târg.
—	Cine tea povăţuit?
—	Primaru.
—	Bine te-a sfătuit.
—	Bine, D-zeu să-i facă parte şi lui de bine.
Pe toţi îi prinsese mirarea, că un cioban ca acela să aibă atâta avere şi după câte ie mai povestise că’ndurase lipsa de părinţi, tirania altor ciobani şi greutăţile toate până ce-a ajuns şi el stăpân; din toate câte spusese se vedea că-i om aşezat la mintea lui şi cu temeiu la vorbă.
In înghesueala ceea eră vârît ş’un jidan, care holbase nişte ochi mirători, ca un cioban să fie atât de cumpănit şi de economicos, cum cam rar se găsesc printre Români. Şi prinse a-1 iscodi jidanul: •
—	Cum, te-a luat pe d-ta în armată?
•— Vezi singur, că la armată am venit.
—	De ce nu te-ai căutat, c’ai fi putut scăpa din pricina buzei.
Ciobanul avea buza de sus despicată drept în două, până sub
puntea nasului, vâzându-se toţi dinţii din faţă.
—	N’am voit de-anume să scap, că mi-i drag să păzesc ţara, cum am păzit şi oile; dar unii şi alţii au vrut. Şi m’au purtat pe la laşi, acolo m’au adormit, s’au uitat la buză cu ochianu, fel şi formă; pe urmă au spus că de-ar mai fi mulţi ca mine voinici şi sănătoşi.
—	Cum ai spus? Te-a adormit? întreabă cu spaimă jidanul.
—	Aşa-i cum îţi spun.
—	Dacă-i aşa, ţi s’a scurtat vieaţa cu 10 ani.
—	Ş'apoi. Trei zile de-oi trăi, da să fiu Român! grăi ciobanul cu mândrie, fără a fi ludul, îndesându-şi căciula pe ceafă.
Jidanul holbă nişte ochi şi mai mari, uimit de-atâta inimă de Român în ciobanul îmbrăcat c’un cojoc miţos, berneveci largi şi creţi, cu cămaşa de-un negru strălucitor. Se mai uită jidanul în jurul lui cu o mutră, care păreâ că spune: «Nici nu ştiu ce-o mai fi în omul acela».
A fost dus la Iaşi, într’un regiment de călăraşi.
*
* *
Cu ciobani şi flăcăi de potriva acestuia şi au apărat Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Petru Rareş, Ion Vodă cel
www.dacoromamca.ro
ALBINA
683
Cumplit ţara mândră a Moldovei, ducându-se pomina peste mări şi ţări.
Cine ştie, dacă acest cioban se va fi întors la cârdul din nou întemeiat, tot cu acea inimă caldă de Român voinic şi mândru de neamul său !...
,	S. Tcodorescu-Kirileanu.
STATUTELE
Societăţii,,..“ pentru întocmirea unei lăptarii în comuna (1)*
Art. 1. Se institue în comuna...............(sau comunele) o
societate care va purtă numele de..............Sediul societăţii
va fi în comuna......................
Art. 2. Scopul societăţii este de a transformă laptele dela vitele vitelor tuturor membrilor săi în brânză, unt, smântână, etc. după metodele cele mai moderne şi potrivite cu cerinţele vieţii.
Ari. 3. Fac parte din această societate toţi locuitorii comunei (sau comunelor) cari au vite de lapte şi cari se vor supune obligaţiunilor prevăzute în aceste statute.
Minorii nu pot face parte din societate.
Femeile văduve şi nrţajore pot fi primite în societate.
Art. 4. Pentru a putea li societar se cere etatea de 21 ani, pentru femei şi 25 ani pentru bărbaţi, să se bucure de bună re- • putaţiune şi să aibă una sau mai multe vaci cu lapte.
Art. 5. Societarii vor fi obligaţi a-şi hrăni vacile bine, a-le adăposti contra timpului râu şi a le ţine în perfectă curăţănie, spre a nu căpătă vre-o boală ce ar puteâ să se transmită şi omului.
Fiecare societar este îndatorat să aibă pe proprietatea sa un petec de pământ semănat cu plante de nutreţ ca: lucerna, trifoiul, borceagul, sfecla, cartofii, etc. (după localităţi).
Art. 6. Pentru a garantă sănătatea^ consumatorilor, societatea se obligă a supune toate vitele, al căror lapte va servi fabrica' ţiunii, la inspecţia medicului veterinar al judeţului cel puţin de două ori pe an. Starea de sănătate a vitelor se va certifică de acest medic. Copie după certificate vor însoţi produsele puse în consumaţiune.
Art. 7. Laptele vitelor (ce s’ar constată la aceste inspecţiuni) atinse de boale contagioase, se va înlătură din tabricaţiune şi proprietarii unor asemenea vite vor fi avizaţi să se desfacă de ele. Cei cari nu se vor supune acestei dispoziţiuni, vor fi eliminaţi din societate pe un timp hotărît, sau chiar fără a mai puteâ fi reprimiţi.	r 1
(1) Câţiva cititori ai revistei ne cer să publicăm uu proeet de statute pentru înfiinţarea unei societăţi de lăptărie. Răspundem cu plăcere la rugămintea acestor cititori, cu credinţa că facem bine, revista noastră fiind purtătoarea tuturor ideilor folositoare pentru propăşirea pb porului românesc.
www.dacoromanica.ro
684
ALBINA
Art. 8. Fiecare societar este dator a transportă la locul de fabricare, la ora hotărîtă, laptele produs de vacile sale, proaspăt, în vase curate şi ferit de orice amestec care ar compromite fa-bricaţiunea şi'ar pierde creditul societăţii.
Art. 9. Acei cari din neglijenţă sau rea voinţă se vor dovedi că au adus spre fabricare lapte stricat, sau amestecat cu apă şi alte substanţe pentru înmulţire, vor fi înlăturaţi din societate în mod definitiv, lără a mai fi reprimiţi. Pe lângă escludere, vor pierde şi orice drept ar mai avea în societate.
Art. 10. Pentru a constată orice falşifioare, societatea va fi prevăzută cu toate instrumentele necesare înti*u aceasta, după po-vaţa maestrului lăptar.
Art. 11. Laptele depus de societari nu se va plăti decât după desfacerea produselor şi în proporţie cu cantitatea depusă de fiecare, scăzând cheltuelile de fabricare, precum şi plata maestrului şi a tuturor argaţilor necesari în fabrică.
Art. 12 Fiecare societar va purtă un libret individual cu numele societăţii şi numărul la care se află înscris în registrul de partizi. In acest libret, contabilul va notă în fiecare zi cantitatea de lapte ce s’a depus.
Art. 13. Pentru a preîntâmpină cheltuelile de instalaţie şi procurarea de instrumente, fiecare societar va contribui la început cu o sumă proporţională cu numărul vitelor, al căror lapte-1 depune spre labricare.
întreaga instalaţie şi toate instrumentelele devin proprietatea comună a societăţii.
Din beneficiul realizat la finele anului se vă reţine... °/0 pentru fondul de rezervă, din care se vor acoperi pierderile ce le aveâ în viitor societatea.
Art. li. Membrii societăţii se întrunesc odată pe an, la finele anului social, spre a ascultă darea de seamă despre mersul societăţii, a desbate propunerile consiliului de administraţie, a luă orice hotârîri vor fi necesare pentru prosperitatea întreprinderii a se pronunţă dacă membrii escluşi de consiliul de administraţie contorm art. 7 şi 9, au meritat sau nu această pedeapsă, cum şi a alege pe membrii consiliului de administraţie, după ce expiră mandatul celor vechi.
Art. 15. Orice hotărîre a acestei adunări, spre a fi valabilă, trebue luată cu majoritatea voturilor membrilor înscrişi. In caz când la prima convocare nu s’ar întruni această majoritate, la a doua convocare, hotărîrile se pot luă cu majoritatea membrilor prezenţi.	(Sfârşitul în numărul viitor)
Din activitatea Cercurilor Culturale.
In ziua de 26 Fevruarie, a. c., învăţătorii şi preoţii din cercul cultural «Cristeşti» (Botoşani), au ţinut şedinţă în localul şcoalei din Cristeşti, după ce mai întâiu asistaseră la serviciul divin, oficiat la biserica din localitate, unde corul religios a fost condus de d-1 institutor C. Iordăehescu.
www.dacoroinaiiica.ro
ALBINA
685
In şedinţă intimă, d-1 învăţător Eug. Dimitriu a ţinut o lecţie de citire foarte bine reuşită. Apoi s’a întocmit programul chestiunilor ce se vor desvoltâ în şedinţele publice viitoare, luându-se şi hotărîrea de a se cumpăra un «cinematograf», care să fie proprietatea cercului. La orele 2 p. m. s’a început şedinţa publică, fiind de faţă peste 150 săteni.
Cel dintâiu a vorbit d-1 I. Iordăchescu, învăţător diriginte în Cristeşti, despre « Foloasele băncilor populare». D-sa a îndemnat pe oameni a economisi bani, ca să poată luă în arendă moşiile azi arendate străinilor. Conferinţa a fost ascultată cu cel mai viu interes. A luat apoi cuvântul d l C. Iordăchescu, institutor, dând sfaturi asupra mâncării şi băuturii. Şi această conferinţă a fost bine întocmită, mulţumind pe cei de faţă.
Plecarea M. L. Regele şi Regina în străinătate.
Duminecă, 12 Martie, orele 2 p. m., M. L. Regele şi Regina au plecat din Bucureşti în străinătate. Majestăţile Lor vor sta vre-o lună de zile- în localitatea Lugano din Elveţia.
La plecare, Suveranii noştri au fost salutaţi pe tot drumul până la gara de Nord de un numeros public; iar la gară au fost petrecuţi de d-nii miniştri şi de funcţionarii înalţi ai ţării, cari le-au urat călătorie bună şi sănătate.
Dea Domnulca iubiţii noştri Suverani să revină în ţară cu bine!
Te-Beum la mitropolia din Bucureşti.
La 14 Martie, cu prilejul aniversării proclamării Regatului, s’a oficiat uu «Te-Deum» la Mitropolie. A oficiat I. P. S. S. Mitropolitul primat, înconjurat de un numeros cler.
Au azistat: AA. LL. Regale Principele Ferdinand şi Principele Carol, d-nii miniştri, afară de d-1 Ion Lahovari, d-nii generali :,War-tiade, Robescu, (îroza, Brătianu, Tătărăscu, Coandă, Năsturel, Hiotu, Boteanu; colonelii: Gheorghiu, Coandă, Saegiu, etc.
Onorurile militare au fost date de o companie din reg. 6 Mi-haiu-Viteazul cu drapel şi muzică. După serviciul divin, Alteţele Lor Regale au trecut în revistă trupa, apoi au primit defilarea.
Darul făcut României de Consiliul comunal al Romei.
Consiliul comunal al Romei a hotărît să dea României, cu o-cazia serbărilor de 40 de ani de domnie ai Regelui Carol şi a împlinirii a 1800 de ani dela colonizarea Daciei de către Traian, o reproducţiune în bronz după antica lupoaică romană, simbol al Romei, care se află în localul primăriei Capitalei iteliane.
Manifestaţie pentru limba românească.
In seara zilei de 13 Martie, urmă să se joace la Teatrul Naţional din Capitală câteva piese în limba franceză, de domni şi doamne din societatea bucureşteană, pentru soc. «Obolul».
Studenţii universitari din Capitală, în număr destul de însemnat, au ţinut întruniri de protestare, cerând ca direcţia teatru-
www.dacaromamca.ro
686
ALBINA
lui să nu îngădue ca pe scena teatrului nostru să se joace de către Români în franţuzeşte, despreţuindu-se astfel dulcea noastră limbă.
In seara reprezentaţiei, studenţii au ţinut cuvântări înaintea Teatrului Naţional, luând parte la întrunire şi un numeros public. Sergenţii de stradă, jandarmii pedeştrii, jandarmii călări, au fost trimişi să risipească pe studenţi şi să ocupe piaţa teatrului. O învălmăşeală groaznică a avut loc din această pricină. Soldaţii loviau în dreapta şi în stânga cu puştile şi cu săbiile, spărgând capetele oamenilor, călcându-i cu caii, spărgând geamurile şi lucrurile de prin prăvăliile apropiate, etc.; manifestanţii s’au opus, lovind pe soldaţi cu ce nemereau în cale.
Teatrul naţional se prefăcuse ’in sală de spital, atât de mulţi erau oamenii răniţi, duşi acolo. Au fost aproape două sute de răniţi din amândouă părţile, între cari câţiva aşâ de greu loviţi, că nu se ştie dacă vor scăpă cu vieaţă. Se înţelege că reprezentaţia în limba franţuzească nu s’a mai putut da. Studenţii au sfârşit întrunirea lor, ţinând cuvântări la Statuia lui Mihaiu Viteazul, unde au arborat şi steagul lor, sfâşiat de soldaţi. Dintre persoanele arestate de poliţie au fost date în judecată.
Studenţimea din Iaşi, mâhnită de faptele petrecute la Bucureşti, a ţinut o întrunire de protestare, la care au luat parte profesori universitari şi cetăţeni.
Foamete mare în Japonia.
Războiul şi-a adus roade. In Japonia e foamete mare. Mizeria a crescut treptat prin foametea provenită în urma recoltelor rele. Ca la trei milioane de locuitori stau gata să moară de foame. Mulţime de familii, cari înainte de războiu aveau stare bună, acum se luptă cu foamea. Copiii, săptămâni de-a rândul se nutresc cu făină măcinată din paie şi amestecată cu orez. Femeile n’au putere să nască, ci se prăpădesc!
Pe lângă foamete mai e şi un frig cumplit. Emigrările sunt zilnice. Oamenii îşi părăsesc familiile, mamele copiii, şi-şi iau lumea în cap. Bărbaţii rămaşi la vatră aleargă desculţi şi sdrenţuroşi pe la păduri după lemne să-şi încălzească copiii. Mamele plâng cu mititeii în braţe. Pe faţa copiilor se vede că de abia mănâncă odată pe zi. Iată o parte din câştigul bieţilor Japonezi, din războiul cu Ruşii.
DĂRI DE SEAMA.
REVIZORUL, comedie în 5 acte, de Nicolae V. Gogol, tradusă din ruseşte de preotul Simeon N. Morozov.
Pentru 30 bani, cititorul are un volum de 95 pagine în formatul cărţilor de şcoală, şi poate petrece câteva ceasuri în tovărăşia unuia din cei mai populari autori.
Subiectul e foarte simplu, însă e desvoltat cu multă îndemânare. Funcţionarii comunali din cutare oraş rusesc sunt cu frica în sân, căci au auzit că Ie-a sosit revizorul statului în inspecţie. Cum fiecare din ei nu-şi vedea de datorie şi mai trăiâ, pe lângă leafă, şi din banii altora, fie făcând datorii, fie jefuindj se aşteptau dintr’un moment în altul să fie traşi la răspundere
www.dacaromanica.ro
ALBINA
687
de şeful lor. Acesta se iveşte sub figura unui tânăr risipitor şi deşuchiat, care îşi petrecea vremea jucând cărţi, şi înşelând lumea. Pe acesta îl iau toţi drept revizor şi-i fac cele mai mari onoruri. II ospătează epitropul instituţiei de caritate, apoi primarul, doarme la acesta din urmă, se face că-i cere pe fiica acestuia în căsătorie şi pungăşeşte sub chip de împrumut pe toţi slujbaşii comunali. Ei îi dau cu plăcere sute de ruble, spre a scăpă de pedeapsă pentru faptele lor ilegale. Falşul revizor primeşte mai multe reclamaţii în potriva primarului, a revizorului şcolar, a judecătorului, etc., dar nu le dă de loc atenţie. Oamenii vorbesc de nevoile lor şi el îi întreabă de numărul copiilor, de numele lor, etc. In cele din urmă se vede nevoit să fugă cu buzunarele pline, spre a nu se descoperi că nu este el revizorul.
înşelăciunea lui este însă dată de gol de directorul poştei. Acesta prinsese o scrisoare a falşului revizor şi în loc de a o trimite la locul în drept, a deschis-o el. Din ea a aflat cu mirare că acel tânăr nu eră revizorul statului, şi că slujbaşii comunali care îi împrumutase bani erau oameni netrebnici.
Pe când directorul poştei le citeşte acestora scrisoarea, în care se mai dă fiecăruia şi câte o poreclă, jandarmul vesteşte sosirea adevăratului revizor. Toată adunarea rămâne ca împietrită.
Această comedie poate fi citită cu folos de oricine. Din ea ies la iveală moravurile ticăloase ale unei administraţii şubrede şi rele, biciuită fără cruţare de scriitor.
Traducătorul şi-a dat osteneala s’o scrie într’o limbă cât mai românească şi în general a isbutit, pe cât i-a fost cu putinţă.
Cartea este editată de tipografia Gheorghiu din Piatra Neamţu, unde se tipăreşte de o bucată de vreme o bibliotecă a autorilor de seamă.
*	Şcoala, revistă pedagogică din Cernăuţi, publică în numărul dela 1 Martie : Mama şi şcoala, de d-na «Constanţa Dunca Şchiau». Se atrage mamelor atenţia asupra răspunderii ce o au faţă de copiii lor şi cum ele sunt datoare să-i crească româneşte şi creştineşte, devotându-li-se lor. In această direcţiune trebue să lupte şcoalele de fete, căci numai astfel îşi vor îndeplini menirea. Ernan-cipaţiunea femeii moderne, de «Mitric Bruja», se ocupă de starea ticăloasă în care ajunge femeia, din pricina îmbrăţişării vieţii de fabrică şi de atelier, în locul vieţei de familie. Importanţa limbă moderne, de Gh. V. Buliga, etc.
*	In numărul din Fevruarie al revistei Câmpul, D-l C. Sachela-ride publică un articol amănunţit despre agronomii-fermieri. După ce se arată nevoia arendării fără licitaţie pe termen de 25 de ani a unor loturi de 20-—60 hect. din moşiile statului, şi pe un preţ potrivit, absolvenţilor şcoalelor de agricultură şi micilor cultivatori fruntaşi, se enumără obligaţiile ce aceştia le vor avea apoi ca fermieri, pentru propăşirea agriculturii şi a traiului ţăranilor. Sd~mai publică articole folositoare ca: înmulţirea pomilor roditori, sfecla de nutreţ şi cultura sa, floarea soarelui, etc.
O serbare şcolară.
In ziua de 8 Ianuarie a. c. s’an ţinut conferinţele Cercului cultural Zătreni din Vâlcea în comuna «Săseioara». Seara s’a dat o frumoasă serbare în localul şcoalei din Săseioara în folosul şcolarilor săraci.
www.dacoromanica.ro
688
ALBINA
D-l I. Roibu, învăţătorul local, aduce mulţumiri tutulor, cari au contribuit la reuşita morală şi materială a serbării.
Nu rupeţi firele de aţă cu dinţii. Unele femei, cari cos mult, se plâng că le sunt bolnave gura şi buzele. Ele nu-şi dau seama că pricina este adesea ori obiceiul ce-1 au de a rupe aţa cu dinţii, în loc de a lolosi foarfecele.
Mai primejdios este însă de a rupe firele d9 mătase, căci fabricanţii au obiceiul de a le muia într’un amestec de plumb, ca să le dea o strălucire mai mare. Femeile tot muşcând aceste fire se otrăvesc, ţâră să-şi închipue că boala a venit din obiceiul ruperii firelor de mătase cu dinţii.
In ziua de 27 Martie 1906, orele lO’/a a. m , se va ţine licitaţie publică cu oferte închise la corn. Comarnic, pentru arendarea următoarelor trupuri din jud. Prahova, pe termen de 5 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906 şi anume: 1) Munţii Negraşu, Fundurile, Ziliştea şi Treisteni, din-preună cu moara de pe apa Negraşu şi cârciuma din cătunul Treisteni. Garanţie provizorie lei 2.000, iar cea definitivă jumătate din arenda ieşită la licitaţie. 2) Munţii Podul Cioarei. Garanţie-provizorie lei 200, iar cea definitivă jumătate din arenda ieşită la licitaţie. 3) Munţii Podurile Saşilor. Garanţie provizorie lei 450, iar cea definitivă jumătate din a-renda ieşită la licitaţie.
Idem la Eforie, bul. Elisabeta, pentru închirierea următoarelor imobile şi anume : «Din Bucureşti» 1) Pivniţa de sub prăvălia No. 4, din palatul băilor Eforiei, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 75. 2) Prăvălia No. 7 din palatul băilor Eforiei, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 800. 3) Apartamentul din fund din imobilul Eforiei din str. Labirint 76, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 75. 4) Apartamentul No. 1, etaj, din imo bilul din str. Sf. Vineri No. 2, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 400. «Din Sinaia» 5) Magazinul No. 2 din pavilionul de mărunţişuri din parcul Sinaia, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 60. 6) Magazinul No. 5 din pavilionul de mărunţişuri
din parcul Sinaia cu începere dela 1 Iunie 1906. Garanţie provizorie 60.
*
* ♦
Idem pentru arendarea în bloc a Munţilor Negraşu, Fundurile, Ziliştea, Treisteni, Podul Saşilor, Podul Cioarei din jud. Prahova, pe termen de 5 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 3-000. Oferte condiţionale şi supraoferte nu se primesc.' Condiţiunile speciale, precum şi orice alte informaţiuni se pot lua la serv. Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru. Licitaţia se va ţine conform artic. 72—83 din legea comptabilităţei publice.
Părintelui «Vasilache•>, comuna Ştobăreni, Vaslui.—Legea Clerului modificată se va publică în revista «Biserica Ortodoxă» şi în alte reviste bisericeşti.
ţ?'


www.dacaromamca.ro
flICOLRE LUPAN
24, Calea Victoriei, Bueureşti.
0 PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII «a |j|
moi şi tari, culori şi negre
primesc zilnic
Noutăti diferite.
b GHETE, GHETE, GHETE a
pentru Dame, Bărbaţi şi Copii
Fabricaţiune proprie
Atelier special pentru comenzi
Primesc blănării In păstrare.


B I 5 L lOU/lFil ^
A apărut 'Unirea. Plevna, Dacia» (trei hori), piesă în trei acte de Serafim Xonescu, institutor în Fălticeni, fost revizor şcolar. Piesa aceasta e întocmită pentru teatrul şcolăresc şi de familie. Preţul 60 bani. O recomandăm domnilor învăţători.
* * *
In editura cunoscutei librării H. STEINBERG, str. Gabroveni No. 10, Bucureşti, au apărut în TREI VOLUME lecţiuni practice, întocmite după programa şcoalelor primare urbane şi rurale de Gh. N. Coslescu directorul şconlei de băeţi «Enăchiţă-Văcărescu», din Bucureşti. Această importantă lucrare cuprinde 3 volume şi anume : Volumul I-iu Metodica liinbei Române, coprinde aproape toate lecţiile de Limba Română dela cl I—IV-a asâ cum trebuesc făcute cu copiii. Costă 5 lei. Volumul Il-lea: Metodica Matematicei, cuprinde lecţiile de aritmetică şi geometrie după program, dela cl. I—IV-a. Costă 5 lei. Volumul IlI-lea: Metodica Istoriei şi Geografiei cuprinde toate lecţiile de istorie şi geografie după program dela el. II—IV-a. Costă 7 lei.
Fiecare volum cuprinde două părţi: teoria şi practica.
Credem că d-1 Gh N. Costescu a adus un real serviciu şcoalei şi în particular institutorilor şi învăţătorilor, cari pot avea o călăuză bună şi Bigură, având aceste trei volume. Le recomandăm în deosebi cititorilor noştri cari le pot avea dela «editor» strada Gabroveni No. 10 Bucureşti, cu preţurile arătate mai sus.
-——-----------------
www.dacoromanica.io

THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londrn. Sucursala Bu-
cureşti.- . Comitatul central: la	Londra
Lachlan Macliintosh Rate,	
G. I. Goschen ......	
Vicontele Dnncannon . . .	
E. W. 11. Barry		r
Robert llamilton hang . .	n Viena
Deinctre de Frank ....	
P. Narii le		Paris
Ad. Vernes		n
Directori:
f C. A. Stolz | E. E. Goodtvin. Ceusori: Ioan Kalinderu, Demetru Ioau Gliika şi Arthur Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street.
Sucursala: Bucureşti, Biata sf. Glieor-
ghe.
„NflŢIONdLd"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI
Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.................Lei .2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime şi daune	3.955 688.70
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842 60
Total în aur Le| 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu.
Dir. general E. Griinwald.
„N aţiois au a“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
Veste gospodarilor noştri dela sale.
înainte de Sf. Nicolae, a eşit dela tipar un Calendar pe anul nou 1906, scris anume pentru săteni cu vorbe ce le pricepe oricare. Intr’ânsul găseşti de citit bucăţile acestea: 1) Urare de noroc pe anul acesta nou; 2) Întâmplările cele mai însemnate decând îi lumea; 3) Sărbătorile când îs deschise dughenile şi când nu se ţine şcoală; 4) Sărbătorile anului întreg ; 5) Rugăciune de secetă; 6) Iubirea şi cinstirea părinţilor ; 7) Sărbătorile cd trebue ţinute; 8) Ce zice Sf. Scriptură de beţivi; 9| Răs-boiul Rusuiui cu Japonul; 10) De vorbă cu moş-Gheorghe (tot despre • răsboiul acesta); 11) Regele nostru împlineşte 40 ani de domnie ; 12) Oameni de bine ; 13) Sfaturi pentru lelmze; 14) Vorbe de înţelepciune; 15) Cum trebue să ne punem copiii la cale ; 16 Copiii la meşteşug; 17) Nu vă vindeţi pâinea dela gură ; 18) Cântecul ţăranului; 19) De ale gospodăriei; 20) Pământ ori bani?; 21) «Ţesătoarea»; 22) Moşii de ale statului arendate la săteni; 23) Luţerinăria statului; 24) Sfaturi gospodăreşti; 25) Vorbe de haz şi multe alte lucruri bune se găsesc în acest calendar cum rar veţi găsi în altă carte.
Un an întreg îl ai de prieten care te sfătue şi-ţi ţine de urît. Pe asemenea odor nu-i păcat să dai cât de mult; însă el nu-i decât 40 hani şi are încă chipurile mândre ale M. S. Regelui şi Reginei ia 40 ani de domnie, care se pot pune pe perete.
Cereţi-1 la adresa: «Redacţia calendarului gospodarilor săteni» Baea-Snceava, triineţând banii cu mandat ori în mărci poştale.
Cine trimite bani pentru zece calendare, capătă două pe deasupra-
O DESLUŞIRE ABONAŢILOR NOŞTRI
*	J	j
Expediind avize pentru plata abonamentului, mai mulţi d-ni abonaţi le-au înţeles rău. Le dăm următoarea explicaţiune
Când în aviz se zice: „Abonamentul D-voastră fiind expirat încă dela 30 Septemvrie 1905...“ însemnează că până la 30 Septemvrie 1905 abonamentul este plătit, si că au de plată dela „1 Octomvrie 1905" încoace, adecă pe anul curent al IX-lea. Acelaş lucru pentru celelalte date.
Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—15.563.
www.dacoFomanica.io