Anul IX. \A ! IU J VJO'VL, No. 24. 12 Martie 1906. REVISTA POPULARA COMITETl’L DE REDACŢIE ION KALINDERU Gârboviceanu A P. Dulfu Cosbno N. Nicolaeocu Gr. Teodossiu G. Adamescu vC. C. Pop.-Taşoă I. Otescu Redacţia sl Administraţia Strada Mântuleasa No. 9. — Bucureşti. www.dacoromamca.ro ţ_A_^i AiA A A ^ii A A» A iitr ir“- -A- ^ A ^ **• -+■ fti d „STEflU fl“ Societatea *Steaua* are de scop a Iucrâ pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spini O. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sa va Şomăiiescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Sp’irn C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, t'onst. lianu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gârboviceann, fost Administrator al Casei Sf Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Centrul şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimltrescn Procople, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn, administrator al-Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Con st. AlimAiieşfeann, inginer de mine; Preotul econom ConsU Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Niţă Prejbeanu (Cernavodă), 1 leu; P. Stanciof (Cernavodă), l leu; K. G. Kasapian (Cernavodă), 1 leu; I. Mihnea (Cernavodă), 1 leu; Căp. Gr. Pester (Cernavodă), 1 leu ; Fr. Leiboviciu (Cernavodă), 1 leu; Teodora Gr. Pester (Cernavodă), 1 leu ; Locot. Marosin (Cernavodă), 1 leu; Locot. Popoviciu I. (Cernavodă), 1 leu; Dr.'Baronzi (Cernavodă), 1 leu; Sublocot. Constantine'Scu (Cernavodă), 1 leu; V. Ciobotaru (Cernavodă), 2 lei; V. Lazăr (Cernavodă), 1 leu ; Gh. Ionescu (Cernavodă), 1 leu ; Gh. Impăratu (Cernavodă), 1 leu ; Gh. Câmpianu (Cernavodă), 1 leu; Elena Manole (Cernavoda), 1 leu; Const. St. Vlaţiu (Cernavodă), 1 leu; Gh. Semedrea (Cernavodă), 1 leu; Marcu Steinberg (Cernavodă), 1 leu ; I. Stern (Cernavodă), 2 lei; Max Sor (Cernavodă), 1 leu; Hristu I. Far-machi (Cernavodă), 1 leu; N. Eschinasy (Cernavodă), 1 leu; Hristu Duca (Cernavodă), 1 leu ; B. Baron (Cernavodă), 1 leu ; I. N. Coleş (Cernavodă), 1 leu; N. Călimară (Cernavodă), 1 leu; S. L. Coiciu (Cernavodă), 1 leu ; Hafis Aii Ilasan (Cernavodă), 5 lei : Constantin Nistor (Cernavodă), 1 leu ; P. S. S. Archimandritu Meletie Gibescu (Curtea de Argeş), 2 lei; M. Ivăceanu (Curtea de Argeş), 2 lei ; Pr. M. Petculescu (Cacaleţii de jos-Argeş), 1 leu; Pr. 1. Ianovici (Dobrotineţ-Argeş), 1 leu ; Diaconul Sendreanu D. C. (Curtea de Argeş), 2 lei; Pr. N. Cionceanu (Curtea de Argeş), 2 lei ; Pr. Gh. D. Popescu (Curtea de Argeş), 2 lei; General N. Balaban (Bucureşti), 20 lei ; Pr. I. Constanlinescu-Lucaciu (Bucureşti), 2 lei; Diaconul Paraschiv Popescu (Bucureşti), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 19CG şi până în prezent este de 290; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 1.370 lei. (Va urmă. în namîlral viitor). * -r -r ^ r vf ? v y v v y y vy v* ▼ w q www.dacaramamca.ro Anul IX. No. 24. 12 Martie'1906. Albina Revistă Snci^^^kă populară , «;■ Y‘‘ Abonamentul in atr&ln. pe an lei e Abonamentul în ţară pe aţi LÎel » > » 6 luiil j 3 ] Un număr................15 bani Pentru anunolurl 1 leu t^îa. Mloa puhlloltate, 5 bani cuvântul. ManuserlptfBte ne^UbUoate se ard. SUMAI? ULi: O. Coşlme, Mama vitregă (poesie). — 31. Sudoveanu, Scrisori trimise de un prieten pribeag (Părintele Antonie).—Solia Nădejde, Zahăr ori miere. —Moş-Neagu, Civilizaţia vechiului Egipt.—V. 3luiiteunu. Meseriile. — Irlmiu Popescu, Hrana şi îngrijirile de urmat la hră-nirea calului.—V. S. 31ogn, Cronica agricolă, economică şi comercială. — Radu, Lupta împo-triva absintului.—De pe Domeniile Coroanei.—Dări do seamă. —Dcla sato. — Cronica săptămânii.—Legenda norocului. — Informaţiunh—Bibliografii.—Mulţumiri.—Scrisori către redacţie.—Poşta administraţiei.— Licitaţiuni. Sfaturi : Păstrarea merelor.—Curăţirea pivniţelor umede şi cu miros greu de mucegniu. Ilustraţi mii: Piramida cea mare din Egipt. — Şirnri de coloane dintr'o veche clădire egipteană.—Chip omenesc săpat pe an monument egiptean.—Un cal bine hrănit.—Băutor de absint.—Babele, stânci pe muntele Caraiman. Marna Vitregă. e-am zis eu? «Mie drag copilul, Drag, de par’ c’ar fi al meu!» Ah, am zis, dar mai nainte De-a fi mama însă-mi eu. Pân’a nu avea pe braţe îngerelul care-1 am — Da,-atunci! Zi şi noapte-1 desmerdam: începu să-mi zică mamă Şi muriam de dragul lui De mi-ai da tot bunul lumii Nici odată n’am să-i spuiu. www.dacaromamca.ro 634 ALBINA Că-i orfan, şi nici odată N’o să ştie că i -străin, Că e moartă mă-sa biată, Şi că eu de milă-1 ţiu. Da, am zis, dar mai nainte! Astăzi când sunt mamă eu, îmi iubesc pe-al meu, drăguţul, Mult mai tare, că-i al meu. Eu acum ştiu ce-i iubirea, Şi credeam c’o ştiu de-atunci! Doamne, ce de fericire Poţi tu ’n suflet să ne arunci Vai de ea, sărmana-i mamă, Milă-’mi-e de ea acu — Căci aşâ de scurtă vreme Parte de copil avu ! Nu! Mi-e drag şi-acum ca ochii Tot de-al meu eu mi-1 socot — Să se facă numai mare, Am să-i spuiu de mă-sa tot! Ei, sărmanei mame moarte I-ar fi cerul prea pustiu Daca i-aş fură iubirea Bietului ei singur fiu. Când o va chemă pe nume Voiu gândi la jalea ei, Şi-o să-mi fie drag ca ochii Fiul alteia femei! G. Coşbuc. :----< ——---- www.dacoromanica.ro ALBINA 635 SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG —'1 Părintele Antonie. In noaptea de Sâmbătă spre Duminica Floriilor, am mas la Schitul-Bourului. Seara, după cina călugărească, cucer-nicia-sa părintele Antonie, singur călugăr, singur stareţ în singurătatea aceea a codrilor moldoveneşti, la poalele munţilor, — şi-a adus aminte despre o întâmplare din iarna ce-a trecut şi mi-a povestit o, — încet, ca pe-o istorie de mult, de mult uitată. Cui să spui aşâ întâmplare ? Cine te înţelege ? Rari suflete se arată în acele plaiuri, cât buciumă viforurile iernii şi cât curg şuvoaiele umflate ale primăverii. In singurătatea ta stai şi te gândeşti, şi-ţi adorm simţirile în clipele ce se duc domol ca picurări în mări necunoscute şi nesfârşite. Şi de odată, după albul neprihănit, după somnul adânc al pământului şi al codrilor, iată că se arată iar colţ de verdeaţă, curgeri de ape spumoase prin râpi negre, şiruri de pasări în soarele fierbinte, în aburii văzduhului, iată izbucnind iar vieaţa cea mare a lumei care împresură lăcaşul acela al Domnului, — ş’atunci, într’o seara ca asta, într’o chilioară în care pluteşte uşor miros de toporaşi, vine, ia fiinţă întâmplarea mută din viforul, din întunerecul iernii care nu mai este. Cuvioşia-sa părintele Antonie e un om care a îndurat multe necazuri Gârbov la patruzeci de ani, cu ochii trişti, albaştri, duce de de mulţi ani vieaţă fără bucurii, — după ce în tinereţe a îndurat multe necazuri, da, şi cumplite amaruri. — In tinereţe a avut şi ol o dragoste c’o fată, în satul nostru în Viişoara ; singur eră pe lume, fără părinţi, cu rude duşmane; numai dragostea aceasta o aveâ ; şi din-tr’odată totul s’a dărâmat, tot visul lui cel mai frumos, tot ce-a avut în suflet. S’a găsit (prea obişnuita poveste tristă), un boer, boerul din partea locului, care n’a ştiut, care n’a vrut să ştie nimic, şi ca’ntr’un cleşte de fier înroşit s’a strâns atunci inima lui Gheorghe Morarii, când fata cu care trăiâ el bine 1 a lăsat şi s’a dus, când fata aceea a fost aruncată apoi ruşinată, pe drumuri, când el, ridicând atunci braţ de răzbunare, a fost frânt, batjocorit, călcat în picioare ca un animal necuvântător. Şi ani după ani s’a încovoiat părintele Antonie supt această durere surdă şi veche, an cu an s’a învechit veninul, — căci nu, niciodată nu se pot uită marile dureri ale tinereţii; şi an după an a trăit o vieaţă de osândă, ca un schivnic, acolo la Schitul-Bourului, în singurătatea codrilor de fag. www.dacoromamca.ro 636 ALBINA «Şi astă iarnă, zicea domol părintele Antonie, a început viscol chiar în ajunul Crăciunului, şi eu stăm singur aici, numai cu sluga, un biet om slab de minte şi tare de virtute, — stăm şi ascultam învolburarea şi plângei’ile furtunii în codru. Singur — singur!... Pe drumul spre sat de mult nu mai trecea fiinţă de om la aşa vreme, — şi eu mă încinsesem aici în chilie, cu Vieţile Sfiinţilor, citiam aşâ, ca în multe alte dăţi, şi mă gândeam la timpurile cele străvechi... Eu sânt un biet om, care am învăţat din ale bisericii ce-am putut, — numai la cărţile acestea puteam să aflu mângâiere în singurătatea aceea grozavă, când nu vedeam pe nimeni cât îmi cuprindeau ochii, când n’auzeam pas, n’auzeam glas de om îp jurul meu... Asta nu ţi s’a întâmplat niciodată ; nu ştii ce-i singurătatea... singurătate nemărginită ... singurătate nesfârşită ca o moarte a sufletului...» Şi-mi povestea domol părintele Antonie privindu-mă cu bunii lui ochi albaştri, plini de suferinţă. îmi povestea cum viforniţa aducea potop de pulbere albă, cum cernerea'ei pusese un văl alb rotund în jurul schitului, după care nu se mai vedeau nici împrejmuirile nici codri. Şi înserarea căzu repede—şi cântările de spaimă ale vijeliei par’că crescură. Atunci eşi părintele Antonie singur afară, prin noaptea tot mai deasă; viscolul îl învălui; trecu la chilioara argatului Costandin, îi bătu în uşe, îl scoase afară, speriat şi cu părul vâlvoiu. «Ce-i, părinte? Ce este? — Nu-i nimic, Costandine; să tragem clopotele. Poate um- blă prin împrejurimi un creştin rătăcit; să aibă şi el la noi un loc de adăpost____ încovoiaţi, trecură prin întunecime, suiră în clopotniţă, şi îndată înfiorările furtunii purtară, sfâşiară în plângeri glasul adânc al clopotului. Apoi cea din urmă bătaie se stinse; noaptea căzuse deplină; iar viforul par’că slăbea, şi zăpada cădea mai deasă. Şi în chilie, curând, prin furtuna slăbită, pătrunseră oftările codrilor din apropiere. Iar într’un târziu părintele simţi în singurătatea lui ceva, aşâ, ca o chemare a necunoscutului, a nopţii şi eşi din nou afară. In nemărginirea neagră, liniştită acum, cânta tristă păduricea de-a-proape, lunca de mesteacăni cu ramurile subţiri. Şi cum stă ascultând prin roirile fulgilor, — deodată fu izbit de glas jalnic omenesc Tresări, stătu mult ascultând. Glasul chema cu disperare, când stins, când crescând în noapte, — şi părintele Antonie se gândi numai decât la o vieaţă de om pierdută. Trecu repede spre odăiţa argatului. «Costandine, Costandine... — Ce-i, părinte? Ce este? — Ia fanarul cel mare, Costandine, şi eşi afară ; s’a rătăcit cineva prin împrejurimi...» www.dacoromanica.ro ALBINA 637 Costandin iar eşi zbârlit şi nemulţumit. Apoi intră înna-poi, se îmbrăcă cu cojocul, se încinse bine cu cureaua pe deasupra, îşi îndesă în cap căciula-i cât o oboroacâ şi îşi aprinse felinarul. Se arătă iar, c’un ciomag mare în mână. «Ha ! unde-i, părinte ? ...» Părintele întinse urechea şi ridică o mână: «Ia! chiamă ajutor... Auzi? — Eu n’aud ... — Ia-ţi, omule, căciula din cap... Acu auzi? —• Aha-aha! aud... Da-i departe cumplit... — Cum departe, dacă i^s’aude glasul? Te-a bate Dumnezeu, Costandine, dacă-i laşa creştin în prada nopţii şi-a lupilor... Poate ţi-i frică să nu te rătăceşti şi tu? — Ei? — N’ai nici o grijă, tu du-te, că eu trag singur clopotul în turn, şi o să ştiţi încotro să vă întoarceţi...» Argatul plecă, şi îndată părintele Antonie sui în clopotniţă. De-acolo auzia lămurit răcnetele sălbatice ale lui Costandin şi vaetele tremurate ale pierdutului undeva, în împrejurimi. Clopotul prinse a vul prin noapte. Din când în când contenea; freamătul arămii umplea turnul câteva clipe; apoi călugărul îşi plecă urechia pe o fereastră. Tot mai departe se auziau răcnetele fioroase ale slugei, — şi lumina slabă a felinarului deodată răsări undeva, înainte, ca o stea tremurătoare. «Pe urmă, s’au potolit strigătele, grăia încet părintele Antonie; şi numai eu, gâfâind, purtam clopotul. Mi se părea mult, mult, decând plecase Costandin, — şi mă înfricoşam singur acolo, în fluerul aspru al vântului... Mi s’a încălzit inima în piept, când am auzit răcnetul argatului ş’am vă-v zut lumina felinarului deodată la porţi. «Huuu ! l-am găsit, părinte Antonie!...» Ş’atuncea m’am coborît repede, c’o bucurie nesfârşită că am putut scăpa dela moarte un suflet de creştin...» Da, prietene, c’o bucurie nesfârşită s’a pogorît bietul călugăr. Omul, viscolit tot, gemea răguşit, de-abia putu spune, întrerupt, că şi-a pierdut sania, caii, vizitiul în furtună, şi când l-au dus în chilia caldă, câird l-au uşurat de blana grea, de straelo groase, după ce l-au frecat cu omăt, când i-au luminat faţa, — atuncea, deodată, singur cu străinul, părintele Antonie a cunoscut, în patul lui, în patul lui călugăresc de suferinţi, — a cunoscut, prietene, pe boierul care-i ruşinase logodnica în tinereţe şi care-1 zdrobise şi-l ucisese odată, cu răutate de fiară. «Asta-i toată istoria, — şopti privindu-mă cu ochii umezi părintele Antonie. L-am cunoscut îndată pe euconu Angliei. Cum să nu-1 cunosc? Ah! Dumnezeule! cum puteam să nu-1 cunosc? Acelaşi eră, doar că îmbătrânise, — totuşi mai bă- www.dacoromaiiica.ro 638 ALBINA trân decât mine nu era... Era speriat, era în spaimele morţii şi-i clănţăneau dinţii în gură... Sta cu faţa în sus, cu ochii holbaţi se uită în bagdadie,cu barba umedă şi zbârlită ... Ştii cum se temea de moarte ?... Straşnic se temea de moarte!... Ş’atuncea in’am gândit eu la ce a fost odată, — dar mi se părea că de puţină, de puţină vreme se petrecuse totul... Şi am văzut iar ce-a fost, — şi iar m’a umplut amărăciunea grea, amărăciunea ucigaşă... Şi mă uitam cu sufletul otrăvit la omul acela... — Şi el te-a cunoscut ? — Nu, nu m’a cunoscut!».. murmură călugărul şi oftă. Trei zile cât a stat în chilia mea, cât s’a odihnit în patul meu, cât a mâncat la masa mea, nu m’a cunoscut. Dar eu l-am cunoscut dintr’odată şi mă uitam la el, nu-1 slăbiam din ochi, - iar colea, în piept... Ah ! frate, l-am cunoscut şi m’am uitat multă vreme la el, toată vremea____ Şi pe urmă s’a dus...» Călugărul oftă iar adânc şi tăcu. încet trecu spre cărţile lui legate cu scoarţe tari, domol se îndreptă spre candelă şi spre icoanele din răsărit, îşi făcu cruce şi se închină, — apoi într’un târziu se întoarse spre mine cu ochii umezi, zâmbind trist. Nu l-am mai întrebat nimic, am rămas gândindu-mâ toată noaptea la prăpastia sufletului lui, — ş’a doua zi, după ce m’a petrecut trist până la poarta schitului, ne-am despărţit, ş’am apucat-o singur pe drurauşorul îngust, prin strălucita lumină a Floriilor. Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaş, tremurător în lumina veselă. Albe ca nişte stâlpi subţiri de zăpadă se ridicau drepte trunchiurile. Trecui pe dedesupt, printr’o linişte tainică, nesfâşiată de nici un zgomot. Un pâlc întins de viorele îmi trimese pe aripioara unei adieri mi-reazma lor gingaşă, — şi îndată îmi veni în minte singurateca chilioară a bietului părinte Antonie. Intrai apoi în asprul miros al codrului înfrunzit, printre străvechii fagi, peste cari trecuseră mâniile a o sută de ierni, printr’o dulce ploaie de raze, cari cădeau printre ramuri.. Pe covorul galben de frunze moarte, de dedesupt, se arăta albă, din când în când, floarea Paştelui: o cruciuliţă albă de zăpadă. Intr’un târziu, auzii adâncul murmur melodios al clopotului dela schit, de departe, din urmă, din schivnicia unde ertase cu sufletul înfrânt şi unde rămăsese singur, iar cu durerea, părintele Antonie, cu ochii albaştri de suferinţă şi cu fruntea lucie. Mihnil Sadoveamu www.daconxnnanica.ro AI, Bl'TA 639 Zahăr ori miere. m arătat în alt număr de ce mare folos ar fi ceaiul. Folosul ar fi îndoit şi prin faptul că s’ar deprinde sătenii a întrebuinţa zahărul. Vom arătă mai departe cât e de trebuitor ca hrană, şi că hu-i o fudulie ori o lăcomie zădar-nică. Părinţii să nu ţie de rău pe copilul care având cinci parale, cumpără zaharicale. El simte o lipsă în trup şi zahărul i-o îndepărtează. S’a dovedit că e folositor copiilor; căci ei cresc, fac mişcare multă şi de aceea au nevoie de hrană multă, atâta cât poate n’ar putea mistui; dar zahărul trece repede în sânge, hrăneşte şi încălzeşte. In ţări ca Anglia, Franţa, Germania, se dă zahăr cailor când au de făcut alergături ori munci grele, şi s’a văzut că muncesc şi aleargă mai bine. De asemenea ca să se îngraşe vacile, boii, porcii, li se dă zahăr sau melasă dela fabricile de zahăr. S’a dovedit că dacă se dă soldaţilor zahăr, când au de făcut marşuri grele, le fac mai lesne şi fără mare oboseală. In Franţa zahărul intră în porţia soldatului. La noi, din pricina scumpetei zahărului, ţăranii nu-1 întrebuinţează mai de loc. Lucru foarte rău, de vreme 'ce mai de mult aveam mierea, care ţinea locul zahărului, ba eră chiar mai sănătoasă, pe când azi nu au nici una nici alta. Norodul care mănâncă mai mult zahărul e cel englez — anume câte patruzeci de kilograme pe an de cap de om, aşa luând unul cu altul, mic şi mare, bogat şi sărac. Şi ce e drept, ei sunt cel mai muncitor, mai bogat şi mai sănătos popor. Francezii, din pricina dărilor mari pe zahăr, trec numai treisprezece chilo pe an de cap de om. Ce să zicem de noi, unde de bună seamă ţăranul nu mănâncă nici o litră de zahăr, pe an ! Folosul zahărului şi al mierei e cu atât mai preţios cu cât pe lângă că hrăneşte, apoi poate înlocui spirtul, fiindcă dă trupului o simţire de saţ şi de bună stare. Se ştie că mulţi oameni beau numai pentru a nu simţi un leşin şi o slăbiciune în tot trupul. Când fac munci grele, simt această sfârşeală, de aceea aleargă la spirtoase, cari nu hrănesc trupul ca mâncarea şi zahărul, dar ţin pe loc viaţa, amorţesc, şi omului i se pare că e mai sătul. Nenorocirea e că băuturile, pe lângă această simţire mincinoasă de saţ, otrăvesc sângele şi organele, pe când zahărul mâncat potrivit aduce numai foloase. Putem zice că pentru copii e tot atât de trebuitor ca şi pâinea. In vremea muncilor grele de vară, câteva bucăţele de zahăr cu ceaiu slab,rece, ar întări şi apără de nenumărate boale ce se capătă bând apa dubită şi plină de molimi, din puţuri. Cele ce le spunem nu trebue să pară lucruri de prisos, pe câtă vreme se ştie că hrana săteanului lasă mult de dorit, că el sufere de boli, iar copii mai ales mor pe-un cap. Dacă în alte ţări se dă zahăr şi animalelor, nu e lux să căutăm a deprinde pe sătean cu această hrană, arătându-i că, fiind .mai cu putere, va puteâ munci mai cu spor şi va scăpă de nevoi. Bogăţia unui popor stă în puterea lui de-a munci, dovadă En- www.dacaramanica.ro 640 ALBINA glejii, cari, pe lângă altă hrană, mănâncă şi câte patruzeci de ehilograme de zahăr de cap pe an, în mijlociu. Să nu se spue că ţăranii nu-s deprinşi cu zahărul şi deci să nu le mai adăogăm nevoi şi gusturi noui. Am înţelege, dacă zahărul ar li un aţâţător ca tutunul, spirtul ori opiul; dar când s’a dovedit că e hrană trebuitoare, nu mai e vorbă de gust, ci de sănătate. Cu atâta mai mult cu cât omul e deprins cu dulcele din vremile cele mai depărtate. Nu e pentru asta dovadă'cât s’a căznit omenirea să aibă albine ? Din sălbatece le-a îmblânzit, le-a căutat, le-a făcut priseci cu zeci şi sute de stupi. Mai de mult fiecare gospodar avea prisacă, şi deci miere pentru el şi copii. Ţara românească era vestită pentru miere şi vindea Turcilor, nu’ de voe, căci fiecare ar fi ţinut să aibă belşug, vorba-i că Turcul da cu sila bani pe miere.’ Era tot una cu bătae şi chiar moarte, de n’ar fi dat mierea arvunită. Fără îndoială că mierea e şi mai folositoare decât zahărul, fiind că are în ea un fel de acreală care e în potriva multor molime de gât şi de gură. Pe urmă e mai potrivită şi se mistue mai lesne decât zahărul. Nenorocirea e că mierea a ajuns azi mai scumpă decât zahărul, din pricină că oamenii s’au desvăţat de crescut albine. Ar trebui învăţaţi sătenii creşterea albinelor, îndemnându-i să-şi dea silinţa să le prăsească iar, devreme ce mierea e de aşa mare trebuinţa. Doar ele n’au nevoie de păşune, când câmpul şi pădurile sunt înflorite, culeg de-acolo hrana; când nu ori când sunt prea departe, atunci se pot semăna flori cari le plac, în răstimpuri, ca să aibă toată vremea cât lucrează. Albinele nu cer nici muncă mare nici vreme multă, ci puţină grijă şi în câtva timp ţara ar fi îmbelşugată de miere, iar copii fiecărui sătean n’ar duce dorul şi lipsa unei hrăni atât de folositoare. Copiii, cum am spus, nu din lăcomie, se bat după dulce, ci din pricină că simt o nevoie neapărată de el. Inmulţindu-se mierea, fabricanţii ar fi siliţi să coboare şi preţul zahărului, de vreme ce se ştie că chilogramul de zahăr făcut din sfecle, nu costă mai mult de zece-douăzeci de bani. In alte ţări este zahăr nerafinat foarte eftin anume pentru vite. Până ce însă vom avea asemenea vremi fericite, tot e mai eftin să se întrebuinţeze zahărul în locul băuturilor. E şi mai sănătos şi mai eftin. Un chilo de zahăr ţine tot atâţia bani cât şi unul de ţuică ori rachiu, pe care îl bea într’o zi, pe când zahărul poate ajunge la o casă întreagă trei patru zile la ceaiu şi de dat copiilor câte o bucăţică două. Cu asemenea mijloace se poate mai cu folos luptă în potriva băuturilor spirtoase. Zadarnic vom strigă pe toate cărările: «Nu beţi oameni buni că vă otrăviţi». Ei tot vor bea, fiind că aşă cere organismul lor slab şi prost hrănit. Trebue să vedem din ce pricină beau şi să căutăm a înlătură acele pricini. Când omul se simte slab, sfârşit, sleit de puteri, fie din pricina muncei, fie din pricina unei hrăni neîndestulătoare, va face orice, numai să scape de această simţire de sfârşeală şi slăbiciune, soră cu moartea. E întocmai ca bolnavul, care ia cele mai amare băuturi, numai să-şi capete sănătatea. Băuturile spirtoase îl înşală un minut, o clipă. Numai a înghiţit-o şi i se pare că a şi căpătat puterri şi s’a întrămat. Putem spune orice: cu aceste momeli e greu de luptat. De aceea trebue luate lucrurile mai dela început, şi căutat ca oamenii să nu fie www.dacoromanica.ro ALBINA 641 sleiţi de puteri şi deci să nu ajungă la momeala spirtoaselor. Trebue din vreme să vedem cum s’ar putea mai bine drege pierderile ce le are omul cu munca grea, de a căută încă din copilărie să-i iie trupul plin de sănătate şi de vlagă şi atunci nu ne vom teme că se va apuca de băut. Va înţelege lesne că băuturile sunt otrăvitoare, când slăbiciunea trupească nu-1 va momi. Omul adesea nu bea de sănătate, ci de boala slăbjciunei căpătată încă din copilărie, din pricina hrănei neîndestulătoare sau nepotrivite. Deci îndemnând poporul să întrebuinţeze zahăr şi să crească albine, căpătăm două bunuri: se va hrăni mai bine şi se va desbăra de beţie. Sofia Nădejde, Din poveştile lui Moş-J'Jea.gu. Civilizaţia vechiului Egipt, Vă spuneam rândul trecut., dragii Moşului, că cele ce se găsesc scrise în săpăturile de pe monumentele rămase dela vechii Egipteni, ne arată că ei au un stat foarte puternic şi cu o însemnată civilizaţie. Această civilizaţie se vădeşte din lucrările cari trăese şi astăzi, cruţate de dintele timpului. Aţi auzit de piramidele Egiptului, cari se consideră între minunile lumii vechi. Ce sunt ele? Precum vă arată chipul aci alăturat, o piramidă este o clădire uriaşe în formă tocmai de... piramidă. De departe crezi că e un munte; de aproape vezi că este urzeală de mână omenească. Aşezate mai multe în şir, departe de centrele de populaţie, oarecum în mijlocul pustiei, ele apar ca nişte taine ale unui trecut îndepărtat, menite a fi de straje la hotarul unde începe groaznicul deşert fără hotar şi să stea ca dovezi neclintite de puterea iscusinţei omeneşti. Piramida cea mai mare — cunoscută sub numele de piramida lui Keops, după numele regelui care a clădit-o —are o bază lungă de 261 de metri şi o înălţime de 135 de metri, Pătrunzând în lăuntrul ei, dai peste mai multe galerii, din cari una te conduce într’o sală mare, unde se află mormântul regelui. înmormântarea erâ, pentru Egiptenii cei vechi, un lucru de mare însemnătate, pentrucă ei credeau că omul trăeşte o vieaţă viitoare, însă cu trup cu tot; de aceea trupul trebuia bine păstrat. Spre acest sfârşit îmbălsămau cadavrele cu cea mai mare băgare de seamă: arta îmbălsămării n’a ajuns la nici un popor la un aşâ grad de perfecţiune ca la Egipteni. Noi zicem acestor cadavre momii sau mumii. www.dacoramamca.ro 642 ALBINA Cadavrul astfel îmbălsămat se înfăşură cu pânză tăiată în fâşii lungi şi apoi se aşeză într’un coşciug de lemn sau de alt material. Pe acest coşciug erau săpate rugăciuni căire zeii lor ca să păzească pe cel mort. Zisei zeii lor...» Egiptenii credeau că lumea este stăpânită de mai mulţi şi feluriţi Dumnezei. Numărul şi felul acestora s’a schimbat deseori în cursul veacurilor; uneori au fost momente când s’au închinat soarelui ca unui singur Cine se poate duce la muzeul de antichităţi din Bucureşti, va vedea o asemenea momie. Pielea şi carnea sunt cu desăvârşire înnegrite şi aşâ de uscate pe os,^încât ţi se par& că ar fi lemne arse. www.dacoromanica.ro ALBINA 643 Dumnezeu; dar alte dăţi s’au închinat la animale vii sau îmbălsămate ori la chipuri de piatră ale unor boi, păsări, crocodili, ş. a. Pentru aceşti zei, ei clădeau temple măreţe, ale căror ruine se păstrează până azi. Păreţii lor erau acoperiţi cu inscripţii cari povesteau faptele zeilor ori ale regilor cari le-au clădit. Asemenea inscripţii se văd şi pe morminte. Şiruri de coloane dintr'o veche clădire egipteană. Ele ne arată că ceeace numin noi faptă bună şi cinstită tot aşâ era socotită şi acum câteva mii de ani. Astfel pe un mormânt se citeşte : ■ Am dat pâine celui flămând, am dat apă celui însetat, am îmbrăcat pe cel gol». Nu ştim dacă aceia ale căror trupuri zăceau în lăuntru, fusese în adevăr în vieaţă aşâ cum îi laudă urmaşii lor, dar vorbele acestea arată că facerea de bine a fost totdeauna preţuită ca o virtute. Dar, înainte de a sfârşi, să mai copiem câteva din epitafele egiptene. Altul ne spune iarăşi că răposatul a fost bun la inimă: a Am fost cârja bătrânului, doica copilului aruncat, apărătorul celui sărac, am încălzit pe cel îngheţat şi am adăpostit pe cel gonit». Aci se laudă spiritul de dreptate: -AVani pus pe nimeni să lucreze mai mult decât am lucrat eu însumi». Dincolo vitejia: Am fost mândru cu cei mândri, am lovit braţul celui rău, am apărat pe cel slab». Dincoace, iubirea de adevăr: «ĂTom vorbit de rău pe rob către stăpânul lui şi minciună despre nimeni n’am spus». Fiindcă am pomenit despre asemenea idei, cari formau o parte din morala poporului egiptean, aş vrea să sfârşesc cu www.dacaromamca.ro 644 ALBINA o observaţie. Nu este vrednic de mirare a vedeâ cum la te* melia vieţii morale a unui neam care a trăit cu mii de ani înainte de a se răspândi pe pământ duhul adevărului, se Chip omenesc săpat pe un monument egiptean. găsesc aceleaşi idei ca şi astăzi? Dacă ei înţelegeau tot aşâ ce este bine şi drept, nu se cade să ne străduim noi mai mult încă pentru a avea dreptul şi binele drept călăuză a faptelor noastre ? Moş-Neagu. ---—«o-S&S-'’-®"'- /Meseriile. tste în deobşte ştiut că cea mai bănoasă şi cea mai sănătoasă dintre toate meseriile este plugăria, bine şi cu chibzuinţă făcută. Insă nu e mai puţin adevărat că nu toată lumea poate să fie plugar. Ca cineva să se poată apucă de plugărie, îi tre-bue multe şi de toate. El trebue, mai nainte de toate, să aibă pământ îndestulător, vite bune, cu care să-l poată munci, un capital oarecare, şi mai presus de toate priceperea, adică cunoştinţele unui adevărat plugar. Afară de însuşirele de mai sus trebue să fie şi chibzuit în cheltueli, fără de care, de-ar fi cel mai desăvârşit în meseria sa, totul se pierde. Cine a avut prilejul să trăiască la ţară şi a băgat de seamă, s’a putut încredinţa că cei mai mulţi săteni nu fac plugărie fiindcă ri’au mijloace. Unii n’au pământ, alţii n’au vite, alţii n’au capital şi aproape toţi n’au cunoştinţa adevăratei piu-gării. Ar fi deci mai nemerit ca acei despre cari vorbim, decât www.dacaromamca.ro ALBINA 645 să facă 'O plugărie ca vai de lume, mai bine să ia pildă dela zecile de mii de străini cari vin din depărtări mari aici în România, unde muncesc şi fac stare. Ar fi timpul odată ca părinţii copiilor cari au puţin pământ, sau de loc, să se gândească din timp la fericirea urmaşilor lor, dându-i pe la diferite meşteşuguri cari sunt a-proape numai în mânile străinilor. Nimic nu va ajută mai mult la desrobirea economică a scumpei nostre Românii, decât îndrumarea celor fără de pământ la diferite meserii, ca şi aceste izvoare de venit să vie în mâinile Românilor. Luminătorii săteanului, asupra cărora îşi aţinteşte ţara privirea şi îşi pune încrederea, ar trebui să încredinţeze odată pe ţăran, că decât un plugar prăpădit şi aproape fără nici un venit, mai bine un meseriaş sau un muncitor agricol harnic şi păstrător. Ţăranul nostru prea e legat de localitatea sa. El îndură mai bine foamea şi traiul rău, decât să plece după muncă. Lui i-e ruşine să muncească cu ziua, cum fac muncitorii străini veniţi din alte ţări, cari toamna se aleg cu parale frumoase. La stăpân n’ar intră pentru toată lumea, că doar e gospodar! Şi dacă te uiţi la gospodăria lui, te cuprinde jalea în ce hal se găseşte. Sunt la ţară o mulţime de familii, compuse din câte 7—8 suflete, cari din luna lui Noemvrie până în Maiu, când începe praşila, mănâncă fără a produce ceva; iar oraşele noastre folfăie de servitori străini cari iau lefuri bune şi trăesc boereşte. Sărăcimea noastră dela ţară, după cum am zis, vrea mai bine să moară de foame decât să intre la stăpân. Nu se poate un cusur mai mare! Pentru el ar fi o ruşine mare să intre ca pândar la ţarină, văcar sau boar la sat, lăsând şi aceste slujbe bine plătite, tot pe mânile celor veniţi din alte ţări. După cum am spus, unii săteni fac plugărie cu două mortăciuni de cai în brazdă străină; iar toamna, după o muncă încordată de o vară întreagă, cu familia, nu se alege nici cu venitul unui văcar. Acestea sunt relele cari fac pe ţăranul nostru de a face un pas înainte, iar doi îndărăt. Rana e adâncă, însă are leac. Cu stăruinţă mare şi răbdare, totul se poate face. «Voeşte şi vei puteă» aşa zice proverbul. Piedici se vor întâmpină destule, mai ales că săteanul e greu de scos din ce-a apucat. Nu trebuie însă să desnădăjduim, ci să urmăm cu încredere înainte să luăm terenul pas cu pas şi palmă cu palmă, până ce vom ajunge stăpâni pe boala care roade poporul. Pentru a ajunge această măreaţă ţintă, trebue să lucreze, nu numai preoţii şi învăţătorii, ci toată suflarea românească, cu tragere de inimă către ţară şi neamul său, fără deose- www.dacaromamca.ro 646 ALBINA bire de starea socială, mergând mână în mână în cea mai desăvârşită şi bună înţelegere cu cei dintâiu, servind în a-celaş timp şi de model săteanului. Tot Românul, în care mai e încă aprinsă schinteia conştiinţei naţionale, trebue să lucreze la propăşirea neamului, ca, la părăsirea acestei lumi deşarte, cu toată liniştea, să poată zice ca Simion bătrânul: *Ajum slobozeşte Doamne pe robul tău —> V. Munteanu. Administratorul moliei Peştera. Hrana şi Îngrijirile sie urmai la hrănirea ralului. învăţătorul. — Animalele ca ori ce fiinţă, pentru ca să poată trăi, au nevoie de hrană. Alimentele principale cu care se hrăneşte calul, după cum ştiţi, sunt : iarba, fânul, otava, ovăzul, orzul, porumbul, ţărîţele şi paele. Să ne oprim dar câte puţin asupra fiecărui din aceste alimente. Iarba. — Iarba o, mănâncă caiul păscând, sau la grătar sub lormâ de maldăr. Livezile dela poalele munţilor, după coline îmbrăcate cu iarbă deasă şi fragedă, sunt cele mai nemerite pentru el Vom alege însă după împrejurări şi felul pământului unde ne găsim, păşunea la care trebue se se dea calul, îngri-jindu-ne ca ea să fie pe cât se poate ne băltoasă ne mlăştinoasă. Fânul. — Fânul cel mai potrivit pentru cal este acela strâns după livezile arătate mai sus. Un fân bun, trebue să aibă o coloare verzue, un miros de fân nu prea tare însă, să fie toios şi să aibă floare. Fânul spălăcit, adică acela care s’a cosit prea târziu, fâneţele cu ghimpi, cu mărăcini, cu osul epurelui, cu măselariţă, cu cucută, cu laur, sau acela după mlaştine, păpuros, cu coada calu-lului, cu rogoz, sau acela băţos sau cu buruene, sau acela bru-sturos cu găteje şi beţe prin el, ca fânul de pădure ; sau încă lânurile încărcate cu praf, cu nisip, cu ţărână, etc., sunt fânuri de soiu rău, adesea mai mult vătămătoare decât de folos animalului. Acelaş lucru se poate spune despre fânurile prea învechite, adică care a trecut peste un an şi jumătate, sau cele care au un miros urît sau sunt mucede. Ion al Floarei. — Adevărat, că trebue să vatăme sănătatea calului, fânurile rele. Acum doi ani, din pricină că în timpul cositului a fost o vreme cam ploioasă, nu am putut usca şi strânge fânul aşâ cum se cade, mai ales acela după livezile din Valea Tărsei, din care cauză o copită se cam încinsese. Am dat din ea la cai, unul din ei, Breazul, nu trecu decât trei zile şi se îmbolnăvi. Să trânteâ pe jos, se tăvălea, întorceâ capul si se 1 (1) A se vedea numărul 27 din 3 Aprilie 1905. www.dacoromamca.ro ALBINA 647 uita la pântece, par’eă ar fi vrut să arate unde’l doare. Am chemat atunci pe Ion Sonoiiică, Dumnezeu să-l erte, care după cum ştiţi să cam pricepea într’ale cailor. El spunea că are mă-trice, s a luptat bietul om ou el o zi întreagă, i-a dat ceaiu, l a frecat cu spirturi şi nu mai ştiu ce i-a mai făcut, că abia pe seară l-a făcut bine. A doua zi calul eşea ca ameţit. De atunci nu am mai dat fân muced la cai, copita aceea am pus-o la băligar. învăţătorul. - Te-a învăţat minte întâmplarea aceea, bine că a scăpat bietul animal, căci putea foarte bine să moară. Fânul mucegăit este întocmai pentru animale ca şi o mâncare stricată pentru om, încliipuiţi-vă un ou învechit, un lapte prea acrit, o bucată de carne veche care începe a mirosi, când am mânca asemenea alimente nu ne-arn îmbolnăvi oare? Moş-Gheorghe. — Ei, domnule Învăţător, aşâ este cum grăiţi Un cal bine hrănit. dumneavoastră, dar se întâmplă uneori mari nenorociri, pedepse dela Cel de sus, secete mari, încât nu se face nutreţ; aşâ ’mi aduc aminte, că de mult, eram flăcău, într’un an erea atâta lipsă de nutreţ încât în timpul iernei, erau ameninţate bietele dobitoace a pieri de foame, atunci le dădeâm să mănânce ce aveam, ce puteam, nu mai alegeam, pentru a nu muri, a le scoate în primăvară cu pielea pe ele. învăţătorul. — Ai dreptate, dar uite ce, când sunteţi aşâ de strîmtoraţi şi nevoiţi a da vitelor un fân nu tocmai bun, să nu’l V www.dacaromamca.ro 648 ALBINA daţi până nu’l mai uscaţi, îl mai luaţi în turcă, având grijă de a l stropi cu saramură când îl punem în esle. Şi apoi dacă ne-am îngriji mai cu pricepere pământul nostru l-am îngrăşâ, l-am uda prin irigare cum fac alte naţii cu pământul lor, nu am avea a ne tângui atât de secete. Sătenii. — Aşa o fi ? învăţătorul. — Nu aşa o fi, ci aşa este; ele cultivă pământul cu mai multă râvnă şi isteţime, seamănă livezi cu plante ce pot lupta în contra sesetei, au livezi numite artificiale, ce produc fânul zis artificial ca fânul de trifoi, lucernă, esparceta, meiu păsăresc, etc., despre care vom vorbi cu alt prilej. Otava. — Otava este formată din iarba crescută după cosit. Fânul de otavă este mărunt. Ovăzul. — Ovăzul bun trebue să aibă un miros plăcut, un gust făinos, să fie greu în mână, cu boabele netede, scăpând uşor printre degete. Orzul. — Orzul de bună calitate, va înfăţişă următoarele însuşiri: să fie alb gălbui, cu un miros plăcut, cu un gust făinos, cu bobul mare umflat la mijloc şi acoperit de o scoarţă netedă şi subţire. Porumbul.— Porumbul care este bun îl cunoaşteţi cu toţii. Tărîfele.— Dintre tărîţe, singurele care se întrebuinţează la hrana calului sunt cele de grâu. Ele trebue să fie curate, fără miros, cu un gust dulceag, albind întru câtva ori ce obiect negricios vârît în ele; puse în apă o va albi dându-i înfăţişarea laptelui. Paele. — Paele de grâu, de ovăz şi de orz slujesc calului atât ca hrană cât -şi ca aşternut. După ce am văzut acum care sunt alimentele cu care se nutreşte calul, să vorbim despre chipul cum trebue ele date, adică cum este bine să hrănim calul. Dar aceasta pentru Duminica viitoare. Iriinia Popescu. Medie-Veterinur. — ••«enta-—------- Păstrarea merelor. Un mod uşor de păstrarea merelor constă în aceea, că merele sănătoase şi nevătămate, după cules le vom lăsă întâiu să stea la un loc uscat şi liber, apoi le vom pune într’o ladă în straturi despărţite de muşchi. Stratul mai de deasupra îl vom acoperi cu muşchi Ia o grosime de 10 centimetri şi apoi închidem lada bine. Lada astlel umplută o aşezăm apoi într’o groapă la loc uscat şi o acoperim cu un strat de pământ de 10 centimetri grosime. Tot bine se pot păstră merele şi în nisip bine uscat şi atunci nu trebue îngropate în pământ, ci pot să stea la un loc uscat, spre pildă în podul casei. Merele îşi păstrează apoi gustul lor bun şi faţa frumoasă. www.dacaromamca.ro ALBINA 649 --3E =»-^tt-t-H==-^---:ll—=====1 Cronica Anricolă, Economică si Comercială L—-----31— " ----II--—IF." —1 ' Se ştie ca actualul guvern a votat o lege economică pentru potgoreni, această lege se poate compară cu banca agricolă şi creditul rural. Prin această lege economică şi de mult interes pentru toţi cultivatorii de viţe americane altoite, şi mai cu seamă pentru micul potgorean care nu dispune de un capital destul do mare spre a-şi răsădi viea pierdută de filoxeră, prin viţe americane altoite. Daca această lege economică s’ar fi votat, şi aplicat cu multă economie cel puţin de «zece ani», daca nu chiar dela început de când s’a descoperit filoxera în potgoriile din judeţul Prahova, mulţi din micii cultivatori nu şi-ar fi vândut locurile lor, din care îşi câştigă pâinea zilnică până la ivirea filoxerei, aproape pe un preţ atât de mic. în cât să nu îşi poată cumpără nici o pereche de boi sau două vaci cu lapte. Această lege economică numită «Creditul viticol», la articolul 3 ne spune: Statul dotează cassa de Credit viticol, cu un capital de 2 milioane lei, cari se vor reţineâ câte 5 sute de mii pe an din primele beneficii ce creditul agricol va avea de răspuns tezaurului din operaţiunile sale. Acest capital rămâne proprietatea cassei de credit viticol, până la desfiinţarea sau lichidarea ei, când se va întoarce statului. Deci, pentru înfiinţarea unei case de credit viticol, statul depune la dispoziţia potgorenilor pe fiecare an câte 5 sute de mii hei. Prin această lege potgoreanul nu a scăpat din .mâna cămătarilor, sau de a-şi vinde pe un preţ mic pământul său cultivat cu vie, din -ale cărei roade îşi întreţine viaţa familiei sale. Un lucru le mai rămâne potgorenilor spre a se găsi îndreptăţiţi ca şi marii agricultori, şi anume: ca şi viile lor să fie asigurate în contra grindinei. Daca celelalte societăţi de asigurare cartelate între ele au refuzat de a asigură viile podgorenilor în contra grindinei, o altă societate, formată de curând, numită «Fonciera», voeşte a pre-vedeâ în statutele ei, ca pe lângă holdele de grâu, etc., asigurate în contra grindinei să asigure şi viile acelor potgoreni, cari ar dori să îşi asignre viile la anumita societate în contra grindinei. Astfel de acum înainte potgoreanul, ca şi orice agricultor, care se ocupă cu cultura p.ământului în ramura lui agricolă, va beneficia de intervenirea statului, ca şi a societăţilor de asigurare, de aceiaşi favoare, de caro până în acest an au fost refuzaţi fără nici un drept, ca cetăţeni pe pământul acestei ţări. Prin înfiinţarea creditului viticol, statul s’a grăbit ca favoarea să fie deopotrivă pentru toţi cultivatorii de pământ. Fio acest pământ semănat cu cereale, fie sădit cu viţe de vie, şi ca această din urmă ramură economică să poată reuşi în. ţară, atât pentru particulari cât şi pentru stat. Astfel cu votarea creditului viticol, şi cu punerea lui în aplicare, se îmbunătăţeşte o ramură agricolă mai mult pentru toată ţara, aşâ in cât vom putea scăpă cu o oră mai curând de vinurile falşificate din stafide, care înmulţeşte bogăţia falşificatorilor, şi ruinează sănătatea consumatorului. Pe lângă stafide, câte alte materii vătămătoare sănătăţei nu se mai pun în astfel de vinuri falşificate. Şi & www.dacoromamca.ro ALBINA 650 câţi străini cari se ocupă cu astfel de fabricaţiuni de vinuri nu s’au înbogăţit şi se înbogăţesc în Bucureşti, ca şi în alte oraş& din ţară. De oarece controlul statului în această privinţă lasă mult de dorit. Dar vorba românească, mai bine mai târziu decât niciodată. Aceste vorbe româneşti se pot aplică la «Creditul viticob», cu mult folos pentru ţară. A doua lege economică este Cassa de asigurări ţărăneşti. » Prin această lege se prevede ca toţi ţăranii să fie ajutaţi cu porumb în anii secetoşi, când porumbul nu poate să se facă din cauza secetei prea îndelungate. Capitalul ce trebue să aibă este luat din : 1) Datoriile ţăranilor ce au împrumutat porumb dela guvern în timpul secetei din 1904, din care guvernul va da o subvenţie de 4 milioane; 2) Din daruri sau legate alo oamenilor de bine ; 3) Din o subvenţie de 5 lei de fiecare sătean cap de familie, şi care munceşte cel mai puţin 10 hectare. Muncitorii în serviciul propritarilor şi arendaşilor, învăţătorii, preoţii, precum şi sătenii din partea locului unde nu se face porumb, sunt scutiţi de această dare. Suntem în plină primăvară, când agricultorul omorţit de timpul iernii îndelungate, începe să respire aerul câmpului mai rece şi mai sănătos, când ciripitul vrăbiilor îi amintesc că colţul ierburilor au început să den, şi sămănatul câmpului nn trebue amânat de pe o zi pe alta. Bubuitul norilor, ca şi lumina electrică descărcată de ei în ziua de 4 Martie st. v., d’asupra Bucureştilor şi a altor comune rurale, ne amintesc sosirea primăverei cu toate schimbările ei atmosferice, folositoare semănăturilor de toamnă ca şi a celor de primăvară, care trebue făcute cât se poate mai de grabă, iar nu amânate de azi pe mâne. In ziua de 4 Martie, în urma tunetului ce s’a auzit în atmosferă, din cauza scântei electrice într’o parte a capitalei Bucureşti, au început să cază puţină ploaie, însoţită şi de multă grindină de mărimea unei alune. Această grindina n’a putut să aducă nici un rău pomilor roditori de prin grădini, de oarece mugurii pomilor roditori, - de-abia se găsesc în faşia lor de creştere. Dar, iată atâtea schimbări în natură ce ne reamintesc că primăvara a sosit, şi fiecare muncitor de aici nainte îşi poate agonisi pânea zilnică, cu mai multă uşurinţă. Zilele călduroase de pe la sfârşitul lunei Fvruarie, care a iuţit întru câtva creşterea mugurilor la pomii roditori, i-au oprit repede din această creştere, timpul mai friguros, ce am avut în primele zile ale acestei luni, sau cum se mai obişnueşto in popor, «zilele babelor , cele româneşti au fost mai răutăcioase decât cele nemţeşti (Martie st. n.). In rezumat starea recoltelor din toamna anului trecut atât la noi cât şi in celelalte părţi din Europa, caşi cele din America până la aceste date se găsesc în cea mai. bună stare de vegeta-ţiune ; iar semănăturile de primăvară se pot face în bună stare. Oaia, caşi alte vite co nu se pot întrebuinţa la munca câmpului, îşi pot’ găsi afară la câmp hrana zilnică şi mai cu seamă oaia. In potgorii trebue cultivatorul să grăbească tăiatul viţelor, dela care lucrare depinde în mare parte şi producţiunea strugurilor, trebue grăbit cu altoitul viţelor americane şi cu pregăti- www.dacoromanica.ro ALBINA 651 rea locului pentru săditul lor, dacă această lucrare nu se poate face din toamna trecută. Târgurile noastre. — Afacerile cu cereale caşi preţurile până la aceste date, n’au aproape nici o însemnătate, încât privesc cererile şi ofertele. De oarece jje găsim la începutul epocei când începe exportul porumbului. Târgurile străine. In unele din aceste târguri preţurile au început a se mai micşora, iar în altele preţurile au rămas ne schimbate chiar dela începutul anului. Acest lucru se datoreşte, atât recoltelor abundente din anul trecut, cât şi stărei semănăturilor de toamnă, care până la aceste date se găsesc în bună La târgul din Paris grânele indigene se vând cu 22—24 lei; grânele străine cu 17—18 lei; orzurile cu 17—18 lei; ovăzul cu 18—21 lei; făina de grâu cu 32—34 lei; de secară cu 18—24 lei şi porumbul cu 16—17 lei. In Belgia grânele se vând cu 17—18 lei ; secara cu 16 lei-; orzul cu 15 lei şi ovăzul cu 19 lei. In târgul din Germania, grânele se vând cu 23—24 lei; secara şi ovăzul cu 20—21 lei; orzul cri 21—22 lei. In Englitera, grânele se vând cu 17—18 lei; secara şi orzul cu 12—43 lei şi ovăzul cu 16, lei. La Buda-Pesta, grâul se vinde cu 16—17 lei; secara cu 13—14 lei; ovăzul cu 14—15 lei. La Viena grâul se vinde cu 20 lei, secara, orzul şi ovăzul cu 16 lei şi 50 ct. Târgurile din New-York (America). — Grâul se vinde cu 16 lei şi 50 ct. şi la Chicago cu 15 lei. In aceste târguri în decursul unei săptămâni preţul la grâu s’a micşorat cu un leu. In târgurile din Algeria şi Tunis grânele se vând cu 24—28 lei; orzul şi ovăzul cu 17—19 lei. , Biroul din Washington a publicat situaţia sa asupra recoltelor din anul 19#5. După raportul oficial, producţiunea grâului se ridică la 693 milioane busheli contra 552.400.000 în anul 1904; recolta de porumb a produs 2.708 milioane de busheli contra 2.467.482 din anul 1904; secara a dat 27.616.000 contra 27.235.000; orzul 136.654.000 busheli contra 139.649.000 şi cartofii 260.741.000 busheli contra 332.830.000 din anul 1904. In.toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de chilograme. S. Moga. Carnea de cal. — Poporul nostru şi la sate şi la oraşe nu au încă obiceiul de a mânca şi carne de cal. In oraşe mari, ca Londra, Parisul şi altele, sunt măcelării tari nu vând decât carne de cal. Şi se deslace multă. In Paris se taie pe an cel puţin cinci mii de cai. De câţiva ani încoace în marile măcelării din Pesta, a început să se taie şi carne de cal. Şi pe an ce trece se caută tot mai multă, căci este destul de el'tină. Cea mai bună şi gustoasă e carnea de cai slabi mai bătrâni decât cea de cai tineri. Scumpirea traiului sileşte lumea a mânca şi carne de cal, până. acum lepădată. www.dacaromanica.ro Lupta împotriva Absintului. ititorii noştri şi-aduc aminte că în anul trecut am vorbit despre băutura nufhită absint, făcută din diferite erburi, care are o putere de otrăvire mai groaznică decât alte băuturi. Tot atunci am spus că în Camera Belgiei se votase o lege prin care se interzicea fabricarea şi vinderea absintului în acea ţară. Acum avem o însemnată noutate de împărtăşit cititorilor noştri. Legea aşâ cum fusese votată de Cameră, a trecut la Senat, care a modificat’o puţin; apoi s’a întors din nou la Cameră. Aci s’a dat un nou vot, care acum este definitiv. Iată legea votată la 10 Fevruarie şi care se va aplica în Belgia: Art. 1.—Fabricarea, transportul, vânzarea sau păstrarea în de" pozit a absintului sunt oprite sub pedeapsă. Pedepsele vor fi amenda dela 20 la 500 de franci şi închisoarea dela 8 zile până la 6 luni. Toate produsele oprite de această lege se vor confiscă. Art. 2.—Importul absintului este oprit. Art. 3. — Legea de faţă se va execută de îndată în ce priveşte fabricarea şi importul; peste 10 luni in ce priveşte vânzarea. încă de când s’a votat întâia oară interzicerea absintului de către Camera Belgiană, exemplul acesta n’a rămas fără imitatori. In Elveţia şi în Franţa se fac acum încercări pentru a se ajunge la acelaş resultat. In Franţa, diferitele societăţi de temperanţă adună semnături pentru a putea să adreseze parlamentului o petiţie cerând să facă o lege contra absintului. Liga anlialcoolică din Paris a adunat până acum — precum mi-a spus secretarul acestei societăţi — aproape 10.000 de semnături. Dar în Elveţia mişcarea este mult mai serioasă. Ştiţi că Elveţia este alcătuită din mici cantoane, cari alcătuesc state independente între ele şi legile votate într’un canton nu se aplică decât în cantonul acela. Anul trecut, când s’a început propaganda contra absintului, ea se mărginise în câteva . cantoane; acum însă văz că ideea s’a schimbat. Câteva ştiri de-acolo arată că propagatorii vor s’o transforme într’o chestiune federală. Se ştie că în Elveţia există şi un guvern central, care are un parlament compus din reprezentanţi ai tuturor cantoanelor. Legile votate de acest parlament se aplică întregei ţări; de aceea el se ocupă- numai de unele chestiuni generale. Dacă un număr de 50 000 cetăţeni cer să se discute şi chestiuni pe cari nu le prevede constituţia, atunci se discută şi acelea. Scopul mişcării antialcoolice din www.dacoromanica.ro ALBINA 653 Elveţia este deci să ducă afacerea înaintea Camerelor federale si astfel măsura care s’ar luă să se impună tuturor cantoanelor. Băutor de absint. Am ţinut să aducem acestea la cunoştinţa cititorilor noştri, ca să arătăm că în ţările civilizate oamenii luptă mereu contra acestui duşman care este: băutura alcoolică. Radu. Cine a minţit odată, acela nu se mai crede nici odată. Cine suflă în foc, îi zboară schântei în ochi. Cine se întinde mai mult decât îi este plapoma, rămâne cu picioarele goale. www.dacoramamca.ro <654 ALBIN A r^‘ *De ţ>e domeniile Coroanei —ii - ■ ' i - - — ■== *1 Din iniţiativa fruntaşilor şi agenţilor Domeniului Coroanei Bicaz, s’a strâns printr’o listă de subscripţie 220 lei cu cari s’au cumpărat haine, încălţăminte, broboade, cărţi şi alte lucruri folositoare, pentru copii dela şcoalele din comună. S’a făcut cu acest prilej un frumos pom de Crăciun, în sala teatrului societăţei culturale «Ioan Kalinderu» care a fost împodobit cu flori, bomboane, fructe şi alte lucrur frumoase, iar la tulpina pomului, erau aşezate toate obiectele cumpărate pentru elevi. In ziua de 26 Decemvrie 1905, s’au adunat sătenii şi lumea aleasă din localitate în localul sus zisei societăţi spre a fi de faţă ia serbarea pomului de Crăciun. La orele 2 p. m. s’a început serbarea cu «Imnul Regal», cântat de Corul şcoalei din Bicaz. - D-l C. ArmăşeSeu şeful regiei Domeniului Bicaz, într’o caldă cuvântare, a arătat însemnătatea sărbătorii. D-l Teofânescu Gri-bincea, institutorul şcoalei din Bicaz, a mulţumit tuturor acelor ■cari au venit în ajutorul copiilor sărăcişi dornici de învăţătură. Tot în acest chip a vorbit şi d-l Th. Ionescu, învăţătorul şcoalei din Taşca. După cuvântări, elevii şcoalei din Bicaz, au cântat. «Bună dimineaţa la moş ajun» şi «O brad frumos»; în urmă s’a făcut împărţirea hainelor. Pe feţele tuturor elevilor se citea o veselie ne mai pomenită. După aceasta a urmat reprezentaţia teatrală. S’a jucat între altele piesa «Meseriaşii», de elevii şcoalei din Cârnu şi piesa «De necaz» de adulţii şcoalei din Bicaz; s’au cântat mai multe cântece naţionale de către normalistul Teofânescu Emil. Cu acest prilej s’a făcut încercare de teatru sătesc cu adulţii şi s’a văzut cu multă satisfacţiune superioritatea acestora în ale teatrului faţă de micii şcolari. La orele 5 p. m. lumea s’a împrăştiat mulţumită că luase parte la o serbare frumoasă şi folositore. Un părtaş. —:--------------------------- Dări de seamă. Răsunet la inaugurarea muzăului, de losif Sterca Şuluţ de Cărpiniş.— Sibiu i90G. Intr’o broşură de 24 pagini, în format mare, autorul ţine să întregească naţionalistele sale cuvântări, rostite ca prezideat al «Asociaţiei pentru literatură» de peste munţi, cu prilejul inaugurării muzăului românesc dela Sibiu. www.dacoramamca.ro ALBINA 655- In partea introductivă se face o dare de seamă asupra unora din ziarele şi revistele noastre, cari s’au ocupat anul trecut de serbările dela Sibiu, şi cari prin urmare au scris despre cuvântările d-lui Iosif S. Şuluţ, se citează, «Universul,» «Conservatorul,» «România Ilustrată,» «Albina,» «Făt Frumos,» etc, precum şi «Bu-dapest Hirlap» în care se pot citi şi vorbele: «După legea firii toate naţiunile sunt nemuritoare, cari vreau să trăiască, şi nici o naţiune nu se poate nimici care nu capitulează de bunăvoie». Autorul reproduce mai departe din «Memoriile» sale publicate la Sibiu unele scene trăite, câteva descrieri depre Carpaţi, o furtună în munţi, Vânătorul român, amintirea evenimentelor dela 1848 şi mai ales a revoluţionarilor români, şi unguri, eu cari a stat în legătură. Pe scurt dă şi notiţile biografice despre Vas-vari Pâl, Gajzago Salomon, Alex. Golescu, Nicolae Bălcescu, tatăL şi fratele autorului, etc. Broşura se încheie cu o privire retrospectivă asupra unor scene din revoluţia dela 1848. «Un Răsunet la inaugurarea Muzăului» este un omagiu adus de d l Suluţu tuturor celor cari au vizitat expoziţia dela Sibiu, . în 1905, sau celor cari prin graiu şi prin scris au felicitat pe autor pentru discursurile sale. Această delicată a sa atenţiune merită să fie cu deosebire relevată. Apele minerale termale din România, de Dr. Al Şaabner Tuduri. In această broşură, autorul face cunoscute apele minerale din ţară, cari ies la faţa pământului şi au o temperatură între-20—35 grade de căldură. Intre acestea sunt apele minerale dela Mangalia, bune pentru reumatisme şi boale de piele; cele dela Siriu (Buzău), bune pentru boale de stomac, lipsă de sânge, reumatisme, boale de piele; cele dela Ţintea (Prahovei), bune pentru boale de plămâni, răni şi reumatisme; cele dela Star Kiojd (Prahova) bune de băut; cele dela Bivolari (Vâlcea) cu 5 izvoare, (acum astupate), bune pentru boale ale băşicei, rinichi, reumatisme, scrofule şi sifilis. Micul Studiu din Broşura de faţă a tost citit la congresul asociaţiei "române pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, în 1905. Luminarea săteanului şi starea învăţătorilor lui, de Mihai Timuş este o cărticică de 44 pagini care cuprinde o cuvântare rostită în congresul învăţătorilor ţinut la Galaţ i în 1905. întreaga cuvântare se învârteşte mai cu seamă în jurul îmbunătăţirii Stării materiale a dăscălime! rurale. Preţul broşurei 1 leu. ——----------------- ţ—=_-^^=l|=^lf—Ţ- ' -^==1 OELd SăTE In ziua de 12 Fevruarie a. c., în comuna Pătulele, Mehedinţi, a avut loc o mare şi frumoasă sărbătoare, fiind celebrarea cu nuniilor civilă şi religioasă a tânărului Doctor V. Antonescu cu d-şoara Margareta Alexandrescu din Severin. D-nul Gh. Balş,. www.dacaramamca.ro ALBINA 656 unul din succesorii principelui A. B. Stirbey, care pe lângă nenumărate bunătăţi ce a făcut, a adus şi pe d-1 Antonescu ca doctor, plătindu-1 din cassa succesiunii, Domnia-sa a fost mare nun, pentru care lucru a venit anume din Bucureşti în mijlocul nos-stru, fiind primit cu multă căldură de întreaga obşte. Seara, dându-se o bogată masă la conacul proprietăţii din iniţiativa d-lui I. Făreanu, directorul moşiilor succesiunii, care iubeşte foarte mult pe săraci, neputincioşi şi şcoala română, d-sa a emis părerea de a se formă o listă de subscripţie pentru ajutorul copiilor săraci dela şcoalele comunelor Pătulele, Gruia şi Dănceu şi a fost primul care a subscris şi depus suma de 150 lei, fiind urmat de d-nii Gh. Gh. Cristescu, administratorul moşiilor Pătulele, Gruia si Dănceu, 10 lei; Ioan Pleniceanu, primar " local, 5 lei; August £atay, 5 lei; August A. Patay, co'ntabil, 5 * lei; A. Anastasiu, 5 lei; I. Marbe, 5 lei; I. S. Andriany, 6 lei; Adolf Petay, 2 lei; Dr. Antonescu, (5 lei; Traian Petrescu, 2 lei; C. Solomon, 3 lei; D-1 dr. Hârsu, 5 lei; V. Marcali, 2 lei. In numele şcoalei şi al micilor elevi cari vor gustă din fagu-rul de'iniere lucrat de aceste harnice albine, ce puţine se găsesc în ogorul României, ţiu să mulţumesc d-lui I. Făreanu, promotorul acestei salutare idei şi tuturor d-lor ce au secundat, iar tinerii perechi îi doresc ca viaţa să le fie un lanţ lung de fericire. Porfir Popescu. Dir. şcoalei din com. Pătulele Mehedinţi. * ; * * D-1 Filon, dirigintele şcoalei din Răducăneni, jud. Fălciu, cu ocasiunea şezătorilor ce se ţin la această şcoală, unde femeile şi fetele de ţară, sunt învăţate în tot ce priveşte gospodăria casnică, a dat Vineri, 24 Fevruarie a. c., o producţie cu elevii şi elevele şcoalei, în faţa unui mare număr de ţărani şi ţărance. S’au jucat de elevi piese moralisatoare, in cai*e se îndeamnă ţăranii a-şi da copiii la şcoală, să se lase de băutură, etc. Sub conducerea d-nei Filon şi d-rei Buzincu, învăţătoare, s’au cântat cântece naţionale. Se citea pe jfâţa fiecăruia’ foloasele căpătate dela aceste şezători, atât de frumoase şi instructive. Gronica Săptămânii- CP Instrucţia primară în scoale. La Ministerul Instrucţiunii publice s’a întocmit regulamentul pentru organizarea militărească a şcolilor. Prin acest regulament se institue un stat major care va avea supravegherea mersului instrucţiunii. Acest stat major se va compune dintr’un maior, un căpitan, un dliţer contabil, un ofiţer casier un reprezentant al ministerului şi un revizor şcolar. Pentru fiecare judeţ se numeşte câte un căpitan ca revizor şcolar militar. Judeţele Ilfov, Dolj, Gorj, Argeş şi Bacău vor avea câte doi revizori militari. Pe lângă fiecare corp de armată se va numi www.dacoromamca.ro ALBINA 657 câte un căpitan inspeetor, însărcinat cu inspectarea şcolilor şi mersul instrucţiunei. In inspecţiunile lor, căpitanii revizori vor fi secundaţi de subofiţerii plutonieri reangajaţi şi nu vor avea sub supravegherea lor mai mult de 20—30 şcoli. Fiecare comună va avea câte un instructor ales din oamenii cu trupa cu schimbul. Aceşti instructori vor fi concentraţi la începutul anului şcolar la Bucureşti, timp de 40 de zile, spre a fi pregătiţi mai bine. Ei' nu vor fi plătiţi. La şcoalele secundare şi profesionale instrucţia se va predă de ofiţerii de grade inferioare. Regulamentul va intră în aplicare dela 1 Septemvrie a. c. D-l căpitan' Chiriţescu a fost detaşat pe ziua de 1 Aprilie la Ministerul Instrucţiunei publice, cu însărcinarea de a organiză şi conduce instrucţia militară în şcoale. închiderea Corpurilor legiuitoare. Marţi, 7 Martie, corpurile legiuitoare s’au închis printr’un mesagiu regal, care s’a citit de către d-l preşedinte al consiliului de miniştri în faţa deputaţilor şi a senatorilor. Bugetul de cheltueli al Statului pe 1906—1907. Prin budgetul statului pe 1906—1907, votat de curând, cheltu-elile sunt în total de aproape 238 milioane de lei, dintre cari: datoria publică 83.350.000 lei, dotaţiunile (lista civilă a M. S. Regelui, cassa pensiilor) 9.780.000 lei, Ministerul de răsboiu 44.550.000 lei, finanţe 28.440.000 lei, cel de instrucţie 27.808.500 lei, interne 22.272.000 lei, de lucrări publice 7.210.000 lei, justiţie 6.321.000 lei, domenii 4.976.600 lei, cel de externe de 1.922.400 lei, consiliul de miniştri 56.750, fond pentru deschidere de credite suplimentare 1.051.868 lei. Acest buget se înfăţişează cu un spor do cheltueli de 5.118.300 lei, faţă de bugetul anului trecut. Groaznica nenorocire din minele Courrieres (Franţa). In partea de Nord-Vest a Franţei se află orăşelul Courrieres, unde sunt câteva fabrici de zahăr, destilării şi mine mari de cărbuni. Intr’unele din aceste mine de cărbuni, mai zilele trecute s’a întâmplat o grozavă nenorocire. Deabiâ intraseră în adâncimea pământului cei aproape 2.000 lucrători de zi, cari schimbaseră pe cei de noapte, când gazurile din mină s’au aprins, producând o detunătură spăimântătoare. S’au dărâmat galeriile minei, s’au aruncat de păreţi lucrătorii s’au astupat din ieşiri, s’au înăbuşit ori s’au înmormântat de vii peste 1.000 din nenorociţii oameni. Lucrările pentru scoaterea lucrătorilor din mină s’au făcut cu multă greutate, din pricina ruperii ascenzoriilor, a gazurilor înăbuşitoare şi a surpării pământului înăuntrul minei. La scăparea unei părţi din lucrători a dat ajutor şi un număr de 25 lucrători germani din Vestfalia, cari au înfruntat cu mult curaj pericolul morţii. Camera franceză a votat 500:000 lei pentru familiile nenorociţilor mineri, cari au lăsat vre-o 6.000 de copii orfani. www.dacaromamca.ro 858 ALBINA întrunirea de protestare în potriva Grecilor. Duminică, 26 Fevruarie, s’a ţinut la Titu, o întrunire de protestare împotriva cruzimilor Grecilor din Macedonia. S’a votat o moţiune în care Românii sunt îndemnaţi să nu mai târguească dela comercianţii Greci, iar guvernul este invitat să nu mai arendeze Grecilor moşiile statului. S’a trimis şi o telegramă M. S. Regelui. ------------------------- Legenda norocului. — Norocul este un unchiaş bătrân-bătrân cu un singur ochiu în creştetul capului. Moş-Noroc, avea şi el, biet, un copil voinic şi frumos ca un bujor. Odată, nu ştiu cum, s’a întâmplat, şi a pierdut băiatul. De-atunci unchiaşul aleargă fără preget prin lume, căutându-şi pretutindeni odorul: prin sate şi oraşe, prin apeşi codri. In goana lui neîntreruptă pune mâna pe câte un om, aşâ pe dibuite, şi crezând că e fiul său, începe al ridică încet-încet, îl ridică tot mai sus, îl ridică mereu, până îl aduce în dreptul singurului său ochiu din creştet. Când vede, că nu e fiul său, asvârle de acolo de sus cu atâta furie pe cel ridi cat, că nu se mai alege nici pulberea de el. Moş-Noroc porneşte apoi mai departe să caute pe., copilul pierdut. Curăţirea pivniţilor umede şi cu miros greu de mucegaiu, se poate tace uşor şi ieftin astfel: Se înoliide mai îutâiu toate ferestrile şi uşile, se astupă bine butoaile ori alte vase ce sunt în pivniţă, apoi se pune în mijlocul oi o strachină ori o oală de pământ cu 1—2 kilograme, (după mărimea pivniţii) sare de bucătărie peste care se toarnă l/2—1 litră de acid sulfuric ordinar, adecă vitriol. Omul care face lucrul ăsta, îndată ce a turnat vitriolul, iese din pivniţă şl închide bine uşa; dacă ar rămânea prea multă vreme acolo, s’ar înnecâ de gazul ce se răspândeşte din sare şi vitriol. După două ceasuri, vreme ceitrebue gazului ca să nimiceacă mucegaiul, se deschid toate găurile, ferestrele şi uşile, ca să iasă gazul, apoi se mătură bine păreţii şi pe jos, şi pivniţa e curată. Mijlocul ăsta se potriveşte şi pentru casele cari au stat mai multă vreme închise, au miros greu şi sunt umede. www.dacoromanica.ro ALBINA 659 * Se aduce la cunoştinţa persoanelor cari primesc ajutoare trimestriale din fondul milelor Eforiei Spitalelor Civile, câ pentru a putea fi reinscrise in tabloul pe anul 1906—1007, urmează să se prezinte la Eforie (Serviciul Comptabilitâţei) spre a li se da formularul de certificat, pe care trebue sâ-1 coroplecteze şi depună la Eforie cu petiţie timbrată cel mai târziu până la 10 Aprilie 1906, căci după această dată nu se vor mai lua în considerare. * In luna Martie 1906, urmând a se dezveli la Iaşi, statuia lui «Vasile Alexandri», însemnătatea acestei sărbătoriri va mişcă adânc suflarea românească; de-aceea revista «Mihail Eminescu» din Botoşani, pentru a putea aduce şi ea omagii întru amintirea bardului dela Mirceşti consacră un număr în întregime şi roagă atât pe colaboratorii ei, cât şi pe toate persoanele — de ori unde cari voesc a’şi arătă recunoştinţa sau simpatia către marele poet, de a trimete din timp, Direcţiunei acelei reviste orice gândiri sau alte comunicări importante ale Domniilor lor. * Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti aduce la cunoştinţa publică că a scos din licitaţie moşia Siănicu Vărbilâu din jud. Prahova publicată în «Monitorul Oficial» No. 252/906. 2: Pe ziua de 10 Ianuarie a. c., din iniţiativa învăţătorului local, s’au pus bazele Băncei populare «Credinţa» din satul Traian, jud. Ialomiţa. ----—=>g>$>®<8<3<=------ y==lt====lt=—.. II --------- =»=~l=~ I---------=11----L|r= ri Stirqaţi Cititori, Răspândiţi revista „Albina“ in cercul cunoştinţelor D-voastră. » =11=1=1 "• -■ i'-" --ir=-—ir^: ■ ir------ n==ir=lî Babele, stânei pe muntele Caraiman. www.dacofomamca.ro 660 ALBINA ___B IBLIOQR/IFII Au apărut : Chestiuni pedagogice de Tonta Dicesca, directorul liceului din Buzău. Această carte coprinde diverse conferinţe şi cuvântări pe cari autorul le-a ţinut în diferite oeasiuni, asemenea coprinde studii asupra Bosniei şi Herţegovinei; Azilurile de copii din Munchen, etc. Este o carte pe care ori cine o va citi are de câştigat şi nimic de pierdut. Preţul lei 1,50. De vânzare la librării. * * * - In editura cunoscutei librării H. STEINBERG, str. Gabroveni No. 10, Bucureşti, au apărut în TREI VOLUME lecţiuni practice, întocmite după programa şcoalelor primare urbane şi rurale de Gh. X. Costescu directorul şcoalei dc băeţi «Enăcbiţă-Văeărescu», din Bucureşti. Această importantă lucrare coprinde 3 volume şi anume: Volumul l-iu Metodica iimbei Romănej coprinde aproape toate lecţiile de limba Română dela 11. I— IV-a aţă cum trebuesc făcute cu copiii. Costă 5 lei. Volumul II-lea: Metodica Matematicei, coprinde lecţiile de aritmetică şi geometrie după program, dela cl. I—IV-a. Costă 5 lei. Volumul III-lea : Metodica Istoriei şi Geografiei coprinde toate lecţiile de istorie şi geografie după program dela cl. II—IV-a. Costă 7 lei. Fiecare volum coprinde două părţi: teoria şi practica. Credem că d-1 Gli N. Costescu a adus un real serviciu şcoalei şi în particular institutorilor şi învăţătorilor, cari pot avea o călăuză bună şi sigură, având aceste trei volume. Le recomandăm în deosebi cititorilor noştri cari le pot avea dela -editor^ strada Gabroveni No. 10 Bucureşti, cu preţurile arătate mai sus. A Vechile întocmiri ale Corporaţiunilor, conferinţă ţinuţă de d-1 Gh Ionescu, şeful atelierelor Institutului de Arte Grafice «Carol Gdbl» S-sor J. St. Rasidescu, în ziua de 27 Fevruarie 1 GOG la Bursa Muncei din Bucureşti. Este o lucrare caro coprinde interesante date asupra chestiunii tratate de conferenţiar din timpurile cele mai vechi până în zilele noastre. >. *De!a Corod. MULŢUMIRI Se aduc vii mulfuiniri de recunoştinţă d-lui C. C. Câlciu,^ arendaşul moşiei Ghihârteni corn. Bolinteşti Covurlui pentru interesul şi devotamentul ce d-sa pune causei ţărăneşti din localitate. A luat parte şi a făcut îndemnurile cuvenite la întrunirea sătenilor din 22 Ianuarie a. c. în localul şcoalei când s’a organizat comitetul de iniţiativă pentru clădirea unui sfânt locaş de biserică aici în sat promiţând sprijinul său moral şi material. Asemenea a dat multă încurajare, îndemnuri călduroase şi patriotice sătenilor, Duminecă 19 Fevruarie când am avut în localul primăriei întrunirea adunării generale ordinare a societarilor bâncei populare «Isvorul Chinejei», ţinând o frumoasă cuvântare. * * * Epitropia bisericei din corn. Isvoarele jud. Prahova, aduce mulţumiiri publice d-lui Ion N. Gaftorescu proprietar şi epitrop al bisericii, pentru donaţiunea ce a făcut numitei biserici şi care constă din un poli-candru cu 18 lumini şi o pereche sfeşnice împărăteşti de bronz, toate în valoare de 1.200 lei. - *— www.dacoromanica.ro NICOLAE LUPAN ' 24, Calea Victoriei, Bucureşti. 0 PĂLĂRII, PĂLĂRII, PĂLĂRII 0 fj] 0 GHETE, GHETE, GHETE 0 moi şi tari, culori şi negre primesc zilnic Noutăti diferite. pentru Dame, Bărbaţi şi Copii Fabricaţiune proprie Atelier special pentru comenzi Primesc blănării în păstrare. Ut# Scrisori către redacţie. Domnule Redactor, „ Vă anunţ eâ V’axn trimes micul costal revistei pe anul acesta al IV-lea. Urez revistei D voastră ani mulţi, ca să strângă şf'mai departe ca o adevărată albină, tot ce este mai dulce şi mai plăcut 1.075.842 60 Total în aur Leţ 7.052.531.36 Daune plătite . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Grilntvald. „NfiŢiopAna“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate-combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire,zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii dim str. Doamnei. No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşeie din ţară. Veste gospodarilor noştri dela sate. înainte de Sf. Nicolae, a eşit dela tipar un Calendar pe anul nou 1906, scris anume pentru săteni cu vorbe ce le pricepe oricare. Intr’ânsul găseşti de citit bucăţile acestea: 1) Urare de noroc pe anul acesta nou; 2) Întâmplările cele mai însemnate decând îi lumea; 3) Sărbătorile când îs deschise dugheaile şi când nu se ţine şcoală ; 4) Sărbătorile anului întreg ; o) Rugăciune de secetă ; Ok Iubirea şi cinstirea părinţilor ; 7) Sărbătorile ce trebue ţinute; 8) Ce zice Sf. Scriptură de beţivi ; 9) Râs-boiul Rusuiui cu Japonul; 10) De vorbă cu moş-Gheorghe (tot despre răsboiul:yy’,ş4a); 11) Regele nostru împlineşte 40 ani de domnie ; 12). Oamea^^ hjjuN^lJ) Sfaturi pentru lehuze; 14) Vorbe de înţelepciune;. 15) punem copiii ia cale : 16 Copiii la meşteşug; 17) NuwS^nrftffeţi ţWfceţ dela gură ; 18) Cântecul ţăranului; 19) De ale gospodăriei; » Părapi tl ori bani?; 21) «Ţesătoarea>; 22) Moşii de ale sta-tuTurărfmKp la lateni; 23) Luţerinăria statului; 24) Sfaturi gospodăreşti^}) Vw.be Abuz şi multe alte lucruri bune se găsesc în acest. calAupă^r cuţBH'a^Syeii găsi în altă carte de prieten care te sfâtue şi-ţi ţine de urât. Pe asemene să dai cât de mult; însă cl nu-i decât 40 bani şi are încîP*Wtîpurile mândre ale M. S. Regelui şi Reginei la 40 ani de domnie, care se pot pune pe perete. Cereţi-1 la adresa: Redacţia calendarului gospodarilor săteni> Baea- Suceava, trimeţând banii cu mandat ori în mărci poştale. Cine trimite bani pentru zece calendare, capătă două pe deasupra. O DESLUŞIRE ABONAŢILOR NOŞTRI » 5 î Expediind avize pentru plata abonamentului, mai mulţi d-ni abonaţi le-au înţeles rău. Le dăm următoarea explicaţiune Când în aviz se zice: „Abonamentul D-voastră fiind expirat încă dela 30 Septemvrie 1905...“ însemnează că până la 30 Septemvrie 1905 abonamentul este plătit, şi că au de plată dela „1 Octomvrie 1905“ încoace, adecă pe anul curent al IX-lea. Acelaş lucru pentru celelalte date. r .yp’v vr¥tMPvyi» ?try? ty yy w * Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—-15.499) www.dacaromamca.ro