Anul 1

No. 20.
12 Fevruarie 1906
TA POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU
, Gârboviceanu A P. Dulfu
, Coşbno
■ral P. V. Năsturel . Adamescu Otescn
V. S. Moga N. Nicolaescu Gr. Teodossiu V O. C. Pop.-Taşcă.
Redacţia si Administraţia Strada Kantuleasa No. 9. — Bucureşti.
www.dacoramamca.ro

LA36W0RIUL fA'RMAGIEI LA
G. D. VASILIU
FURNlSORULi CURŢII REGAliE
78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiuiul Român)
BUCUREŞTI
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc.
Cold-Creme „Central", cel mai veohiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor «le pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,26, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăeinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol d la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăeinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „Bototf* un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,60
Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,60
Apă de Colonia flacon de 1 litru,...........................4 lei
»	»	‘/a	’	..................2
»	» mic »	..................lleu
» parfumată flacon de 1 litru.............6 lei
7,
mic
2,50
1,25
Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,60.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgăreascâ; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă de toaletă, flaconul 1,50,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, îp orice parte a ţârei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici
o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator ae execută analize de urină.
23-26
www.dacaromamca.ro
\
Anul IX.	No. 20.	12 Fevruarie 1906
/
Albina
Revistă Enciclopedică populară
r
Abonamantul în ţară pe an liel 5
Pentru anunelurl
6 iun 1 leu
Abonamentul în etr&ln. pe an lei 8
Un num&r...............15 bani
Inia. JVItea publicitate, 5 bani cuvântul.
Manuaerip
ate ae ard.
SUMARUL.:
G. Coşbut-, Pe Missislpi (Dela St. Louis până la Ocean). — N. Mrolncscn şi G. Stoincşni. înmulţirea stupilor. — Sofia Nădejde. In cartea lumei. — Moş-Xcue», Cuin se pescnesc peştii cei mari—I. laice, Unirea principatelor. — !)■ P-i Obiceiuri la lăsatul secului <le brânză. -V. S. .Moaa Cronica agricolă, economică şi comercială. — Cronica Săptămânii — Informn-ţiuni.- -Dela sato.—Mulţumiri. —Licitaţiuni.
Ilustrnţluiil: Indieni.— Chineji.—Un port.—Doi stupi.—Pescarul în luptă cu peştele.— Cum se vânează peştele cu sabie. — Principele Ioan Alexandru I Cuza.
Pe Mi55i5iPi
Dela 5t. Louis până îi Ocean (1).
' Apa din Misouri, mai ales primăvara, e aşâ de groasă încât abia poţi înnotâ prin ea. Pe lângă nămol, Misouri a-duce primăvara păduri întregi de copaci desrădăcinaţi. Aceştia sunt o vecinică primejdie pe Missisipi, căci ei se înfig în nămol, se îngrămădesc apoi unul peste altul şi fac baricade şi se împleticesc în toate chipurile, puterea apei îi ridică apoi în sus încât închid albia râului. Când dă vaporul printt-e ei, sau când ei se ridică şi ajung corabia sau când în învălmăşagul lor o izbesc din coastă, atunci ea negreşit se răstoarnă, să sparge şi se scufunda. Inginerii americani au construit anumite maşini ca să ridice şi să spargă baricadele, dar în fiecare an ele se formează din nou, şi nici nu poţi cunoaşte locul undo sunt, aşâ că numai după ce s’a întâmplat nenorocirea văd oamenii că în locul acela au fost baricade.
Vapoarele de călători sunt într’adevăr palate uriaşe, destul de largi să coprindâ câte o mie de oameni. Ele sunt con-strucţiuni curioase, oraşe în miniatură. Au patru caturi ; în cel de jos lucrează uriaşele maşini, iar în jurul lor stau grămadă mii de baloturi de bumbac. Intr’al doilea cat e sa-
pi Vezi. No. 1G, IA.'
n
www.dacoramamca.ro
522
ALBINA
Ionul, lung cât ţine vaporul, de câte 100 de metri şi mai bine, luxos, cu biblotecă, piane, biliarduri, în dreapta şi’n stânga lui largile cabine ale călătorilor cari au toate uşi spre râu, căci în jurul întregului cat se întinde o verandă largă şi deschisă. In catul al treilea sunt restaurantele, cafenelele, tipografia — multe vapoare au ziarul lor propriu, care se redactează şi se tipăreşte pe vapor — apoi locuinţele matrozilor şi ale căpitanului. Iar în catul deasupra sunt iarăşi mărfuri peste mărfuri şi dintre ele răsare ca un turn căşcioara de sticlă a cârmaciului.
Pe vapor e lume adunată din toate vânturile cerului. Adevăraţi Yankei din statele ostice, creoli sprinteni de pe lângă golful mexican, mulatri de prin America sudică, Engleji tăcuţi de prin Canada şi Ovrei vorbăreţi de prin ţările Europei, Cliineji veniţi cu trenul dela San-Francisco, Indieni
Indieni.
mai civilisaţi de prin munţii Dacotei şi de pe lacurile superioare, Negri cu cămaşa albă curată şi cu butoni de aur dar numai în ismene şi desculţi, bogaţi proprietari, milionari şi lucrători în zdrenţe. Toate ca în America.
Vaporul îşi face drum cu greu printre mulţimea de vase din port; cu o dibăcie de mirat îl cârmeşte pilotul şi-l strecoară ca un şarpe printre ele, şi-apoi ia drumul spre Sud, spre minunata ţară a bumbacului şi a trestiei de zahăr. Oraşul St. Louis cu turnurile lui rămâne în urmă,- tot mai multă tăcere se face, tot mai rar întâlneşti vapoare ; acum râul ia dramul prin sălbatecii codri ai căror copaci formează ziduri întunecate pe malurile pustii. Majestatea uriaşului râu şi tăinuita linişte a pădurilor necălcate de om au un farmec ce nu se poate povesti.
Insă şi primejdiile sunt multe. Afară de baricadele de copaci aduse de Misouri, râul are foarte multe cotituri cu vâr-
www.dacoromanica.io
ALBINA
523
tejuri şi nesfârşite bănci de nisip. Puterea apei rupe bucăţi de pământ, de multe ori decâte 5 şi 6 chilometri patraţi, şi le( aruncă în mijlocul apei. Drumul de ieri până azi nu e acelaş: unde-a fost ieri vâltoare azi e bancă de nisip, unde e astăzi cotitură mâne va fi cataractă. Astfel râul strică foarte mult nu numai navigaţiunei ci şi agricultorilor de pe maluri. Altă primejdie e apoi nebunia Americanei de a-şi lua vapoarele la întrecere ; aceste alergări între corăbiile ce se concurează costă viaţa multor sute de oameni pe an, căci vasele în fuga lor oarbă n’au destulă băgare de seamă să ocolească primejdiile.
Intre St. Louis şi New-Orleans, pe o întindere de vre-o mie şi opt sute de miluri, nu s’a putut desvoltâ nici un oraş. Nici Cairo dela gura râului Ohio, care e piaţa principală după Cincinati a vre-o patru provincii, nici Memphis n’au o însemnătate comercială, deşi sunt oraşe mari şi învârtesc multe mărfuri
Dela St. Louis vapoarele îşi urmează drumul înainte pe lângă aceste oraşe, o zi, două, trei, până ce malurile râului încep să fie tot mai locuite, până ce râul începe să curgă tot mai lin şi tot mai lat. Acum suntem în valea de jos a râului, pe şes în grozavul ţinut al frigurilor galbene. Aceste friguri, înspăimântătoare, ucid ani de zile de-arândul mii de oameni, apoi câţiva ani încetează, par’c’ar sta pe loc obosite, iar după aceea izbucnesc cu o îndoită furie şi cu putere odihnită. înecurile cele mari, în fiecare an, ale râului, precum şi căldura tropică de-aici care cloceşte nămolurile putrezite, acestea sunt causa frigurilor galbene. Toată America nordică îşi dă silinţa să reguleze matca râului şi să scurgă bălţile, însă dimensiunile uriaşe ale râului aduc atâtea greutăţi încât de ele să sperie şi Americanii cei a-tot-întreprinzători. Zăgazurile făcute până acum, cu cheltueli de sute de milioane, n’au ajutat nimic, căci, dacă ele opresc răvărsarea râului când sunt apele mici, n’o opresc când se umflă râul, pentru că ele strâmtează matca, şi apele neavând loc în matcă trec peste diguri. Proectele ce şi le fac acum Americanii ar fi să sape o uriaşă albie din Missisipi până în Ocean, aşa ca să împartă râul în două ; sau să abată calea râului Red-River ca să nu mai curgă în Missisipi, ci de-a dreptul în mare.-Asta ar fi cam aşa, cum ar fi proec-tul de-a abate, la noi, Şiretul în Prut, iar Prutul să-l ducem peste Basarabia, ca să nu curgă direct în mare. Bine înţeles Red River este de 5 ori mai mare decât Prutul, şi distanţa pe care ar trebui abătut e tot atât de mare cât e însăşi lungimea Prutului întreg. Proecte mari, dar executarea lor ar cere miliarde.
Acum intrăm în fericitul ţinut al bumbacului, în provincia Lusiana, cam pe aceeaşi latitudine cu Marocul, cu Algeria şi cu Egipetul de jos. Râul curge .liniştit printre păduri de
www.dacaromamca.ro
524
ALBINA
chiparoşi, supt care se zăresc în grupuri micile colibi ale muncitorilor negri. Dincolo de păduri sunt întinsele câmpii pe cari se cultivă copăcelul bumbacului. Frumuseţea unui întins câmp de răpită înflorită îţi poate da idee despre câmpiile cu bumbac. Dar alte întinderi, alt soare, alt cer cu totul albastru ! Mii şi mii de oameni — pe an cam opt milioane — adună cu mâna ghemurile de bumbac din florile coapte, şi le îngrămădesc în saci. Fabrici apoi, fabrici cât vezi cu ochii: într’unele se curăţă ghemul de bumbac de seminţe, într’al-tele se spală şi se presează — cu atâta putere, încât 20 de chilograme intră într’o cutie de un centimetru cubic — iar într’altele se stoarce uleiu, se face unt artificial, săpun, scamă (vată), celuloidă şi chiar bombe. Căci planta care dă bumbacul e binecuvântată de Dumnezeu. Din seminţele ei se stoarce un uleiu, tot aşâ de bun ca şi cel de rapiţă, pentru luminat sau pentru mâncare, şi se întrebuinţează şi la pregătirea untului artificial, a unturii de gătit şi a feluritelor săpunuri de calităţi superioare. Pleava ce rămâne după stoarcerea uleiului e o hrană de preţ pentru vite. Din fibrele cotorului se fac saci, coşuri şi rogojini, tot din ele se scoate vata, colodiu şi celuloidă.
Multe fabrici torc, acolo pe loc, bumbacul în felurite chipuri supt care se cunoaşte în comereiu; altele îl ţes, scoţând cătunul, barchetul, satinul, batistul, gazul, muselinul şi celelalte feluri de pânze cum se numesc. In 1900 erau în Lu-şiana un milion şi jumătate de maşini de tors şi peste 800.000 de răsboaie mecanice.
De aici drumul pe Missisipi e cu mult mai vioiu. Porturile sunt dese; plute enorme, încărcate cu pachete de bumbac, trec şi în sus şi în jos, vapoare cu dealuri întregi de bumbac taie apele râului. Cu cât te apropii de New-Orleans, căldura tropică e tot mai mare. Acum începe ţinutul trestiei de zahăr. Pretutindeni pe maluri vezi numai nefericiţi de Negri, cari muncesc să stoarcă zahărul.
lată şi oraşul. El se întinde în semicerc pe malul râului, şi cu sutele lui de vapoare, cu uriaşele clădiri şi palate, cu străzile lui drepte, cu mişcarea cea multă şi cu învălmăşa-gul lui. El n’are importanţă culturală ca St. Louis, însă ca oraş comercial îl întrece. Până acum este, şi mereu va deveni tot mai mult, cel mai important puct comercial al lumii. Are la spate uriaşul , teritoriu al Americii Nordice, ţări aşâ de bogate cu o reţea de râuri navigabile, iar în faţă Oceanul deschis spre Europa şi India. Mai toată bogăţia Americii nordice vine în Europa numai prin New-Orleans.
Oraşul e adesea bântuit de friguri galbene, cari fac multă moarte. Causa lor ar fi şi aici pământul mocirlos pe care e aşezat oraşul, aşâ de mocirlos, în cât- morţii nu-i pot îngropa, ci de nevoie îi pun în tainiţe zidite în pământ.
Altă nenorocire a oraşului sunt desele înecuri ale râului.
/
www.dacaromamca.ro
/
www.dacoromanica.ro
’l-iod ufl'
52G
ALBINA
Un dig puternic apără oraşul, ce e dreptul, de înecuri, însă râul îşi bate joc de el, şi de nenumărate ori Fa spart. La 1858 întreg oraşul a fost sub apă.
Din jos de New-Orleans începe delta marelui râu. De-aici mai sunt 150 de chilometri până la Ocean, un tinut întreg format din nisipurile şi nămolurile aduse de râu. De-aici râul se împarte în trei braţe, cari nu duc decât o parte de apă în Ocean, cealaltă rămâne de se pierde prin mlaştini. Ţinutul acesta, format în cursul vremii, e o lungă limbă de pământ, e cel mai productiv pământ din toată America, pentru grăsimea nămolurilor, dar şi cel mai nesănătos. Aici sunt cele mai frumoase plantaţiuni de trestii de zahăr şi de orez, aici sunt şi acele nenumărate braţe mici ale râului ce împreună bălţi cu bălţi, cu acea bogăţie aşâ de neînchipuit de mare a plantelor, pe care toţi călătorii ne-o descriu ca pe-o minune a minunilor. Codri deşi de palmieri şi de dafini, formează locuri nepătrunse prin mulţimea de liane ce se împletesc printre copaci; pe lângă braţele râului se întind câmpii întregi de crini, de nuferi şi de negrăit de frumoase flori de apă, printre ele stoluri de fasani şi de turturele, de pasări ce numai pe-acolo trâesc şi a căror frumuseţe de pene străluceşte prin aer ca sute de curcubee; şi stoluri de insecte, de sute de neamuri, în colori nesfârşit de variate ; şi cete de uriaşe broaşte ţestoase şi din când în când câte un aligator cu gura deschisă şi uriaş de largă. Călătoi’ul de pe vapor le vede trecând pe unul dintre acele braţe ale râului care are diguri până în apele adânci ale Oceanului, le vede şi le admiră, şi scoboară încet-încet pe tulburele ape până ce toate pier în urma lui ca un vis.fru-mos şi până ce corabia scoţând un şuer lung, pare ca o pasăre ce-şi scutură aripele ca să înceapă un drum nou. Până adânc în Ocean se cunosc apele aduse de tata-râurilor ; pe încetul, apa lui se pierde, se pierde, şi nemărginirea Ocea nului ia în primire vaporul să-l ducă departe prin lume.
GL Coşlmc.
--------------------------
Pentru Cucernicii preoţi din Capitală.
Ca vechiu fotograf Român, mi-am luat sarcina a fotografia Bisericele din Capitală pentru Expoziţie: două fotografii din interior dela tâmplă, şi două Biserică lucită de afară pe clişeuri 21—27, şi lucrate în Plcitinotipie cu preţ eftin. Doritorii d'a fotografia Biserici sunt rugaţi a se adresă la mine ca fotograf creştin ortodox.
Cu stimă,
.	Fotograf I. Niculescu.
Şoseaua Jianu No. l-l, Bucureşti.
\
www.dacoromanica.ro
ALBINA
527
înmulţirea Stupilor.,
dată stupii cumpăraţi şi aduşi acasă, ne rămâne acum ,j să mutăm albinele dintr’înşii în alţii sistematici, cu
rame mobile. Această mutare a albinelor se numeşte transvasare. Transvasarea se poate face în mai multe feluri; noi vom descrie însă numai felurile mai obişnuite şi care duc mai sigur la bun rezultat.
1) Transvasarea prut suprapunere. Iată cum se face a-cest fel de transvasare, care este cea mai lesnicioasă. După ce dăm stupului puţin fum prin urdiniş, îl luăm dela locul lui, cu scândura pe care stă şi cu scăunelul lui cu tot, şi îl ducem la câţiva paşi mai înapoi. In locul unde se află, săpăm repede o groapă, în care să poată intră stupul cel puţin pe jumătate După ce-i dăm din nou fum, dar de rândul acesta mai mult, luăm stupul şi-l punem în groapa săpată, aşezându-1 acum cu gura în sns. Peste gura lui, punem o scândură lată sau un fund mare de lemn, care are făcută la mijloc o gaură în formă pătrată, ceva mai mică decât gura stupului. Luăm acum stupul sistematic, în
care voim să trecem albinele, îi scoatem fundul şi aşezăm înăuntrul lui vre-o 8—10 rame, în care am pus faguri goi sau faguri artificiali. După ce l-am pregătit astfel, îl punem sus, pe scândura de pe gura stupului, aşezându-1 aşa ca să stea cât mai drept şi căutând ca ramele lui cu faguri să
www.dacaromamca.ro
528
ALBTNA
vină tocmai în dreptul găurii scândurii. Locurile goale, ce ar rămâne între gura stupului primitiv şi scândura de deasupra lui, le astupăm bine cu cârpe sau chiar le lipim cu lut. Astupăm apoi urdinişul stupului primitiv şi lăsăm deschis numai pe acela al stupului sistematic. Cu chipul acesta albinele sunt nevoite să treacă numai prin urdinişul stupului sistematic.
Dacă stupul primitiv este destul de bogat în muscă, are o matcă tânără şi harnică şi dacă timpul este destul de bun şi florile au nectar din belşug, atunci, până în toamnă, albinele trec de jos, în noua lor locuinţă şi se stabilesc pe deplin acolo, făcându-şi faguri şi adunându-şi proviziile trebuitoare.
După ce trecerea albinelor s’a făcut în chip complect, lucru despre care ne încredinţăm când găsim celulele cu căţei în fagurii stupului sistematic, atunci, pentru a termină lucrarea noastră, după ce dăm puţin fum stupului sistematic, îl luăm, îl aşezăm mai de o parte pe un fund nou şi scoatem stupul primitiv din groapă. După ce astupăm groapa cu pământ, ducem stupul sistematic cu fund cu tot şi-l punem pe un scăunel aşezat tocmai pe locul unde fusese groapa. Dacă însă lucrarea nu ne-a reuşit, adică dacă din cauza timpului nepriincios, ori a slăbiciunii coloniei din stupul primitiv, albinele nu s’au ridicat până’n toamnă în stupul sistematic, atunci pe acesta trebue să-l ridicăm, să întoarcem stupul primitiv înapoi cu gura in jos şi să-l pregătim pentru vremea iernii.
Acest fel de transvasare se face cu câteva zile (10—15) mai înainte de vremea marelui cules, adică cu câteva zile înainte de sfârşitul lunei Aprilie. Dacă ne prea grăbim, a-tunci se poate întâmplă ca vremea să se răcească dintr’o-dată, cum se întâmplă adesea primăvara, şi să pricinuiască albinelor foarte mult rău. Dacă dimpotrivă facem transva-sarea prea târziu, atunci se poate întâmplă ca albinele să roiască şi să ne strice prin aceasta toată socoteala.
2) Trcinsvasarea prin superpiinere. Acest fel de transvasare se întrebuinţează mai ales atunci, când stupii primitivi sunt mici şi sunt până jos plini cu faguri. Ea se face la începutul primăverii, tot cu câteva zile înainte de vremea marelui cules, şi se urmează în chipul următor. După ce dăm puţin fum stupului primitiv, pe care voim să-l trans-
www.dacaromamca.io
ALBINA
529
vasăm, îl luăm şi-l dăm cu vre-o câţiva paşi mai înapoi, iar în locul lui aşezăm fără capac, stupul sistematic, în care voim să trecem albinile, după ce mai întâiu i-am pus 8—10 rame pline cu faguri goi, ori cu faguri artificiali. Luăm acum stupul primitiv, îi dăm fum mult şi apoi îi retezăm toţi fagurii, până în dreptul cuibului şi-i tăiem şi doagele sau pereţii cu ferăstrăul, până în dreptul capetelor de jos ale fagurilor. După ce l-am micşorat în chipul acesta, îl punem deasupra stupului sistematic, deadreptul pe ramele lui. Locurile goale, ce mai rămân între pereţii sau doagele stupului primitiv şi între pereţii celui sistematic, le astupăm bine cu scânduri sau cu cârpe, aşâ ca albinele să fie silite a ieşi şi a se duce în stupul lor numai prin urdinişul stupului sistematic. Deasupra stupului primitiv, punem o glugă făcută din paie şi destul de mare ca să acopere amândoi stupii.
Timpul fiind priincios şi albinele, nemai având destul loc în stupul lor, îşi clădesc locuinţe în stupul sistematic şi trec cu totul acolo.
Dacă lucrarea ne-a reuşit, atunci ridicăm binişor stupul primitiv, după ce i-am dat puţin fum, îl aşezăm la o parte şi punem capacul stupului sistematic. Dacă însă albinele nu au trecut până in toamnă jos, atunci lăsăm peste iarnă stupii aşâ cum se găsesc şi aşteptăm ca trecerea să se termine în anul următor.
3) Transvasarea directă. Aceste două feluri de trans-vasare pe cari le-am descris mai sus, sunt foarte lesne de făcut dar pentru terminarea lor ne trebue un timp prea
www.dacaromamca.ro
530
ALBINA
îndelungat. O transvasare mai repede se face prin roire artificială, adică scoţând din stupul primitiv un roiu artificial aşa după cum am arătat mai înainte (1) şi punându-1 ntr’un stup sistematic, pe care l-am pregătit din vreme cu rame cu faguri goi sau, în lipsa acestora, cu faguri artificiali. In scurtă vreme, albinele îşi vor complectă noua locuinţă cu tot ce i mai trebue şi-şi vor adună destule provizii pentru iarnă. Cu stupul primitiv, din care am scos roiul putem urmă în două moduri: a) 11 punem la doi paşi în-napoia stupului sistematic, în care am turnat roiul, şi îl aşezăm cu urdinişul întors în unghiu drept, faţă de direcţiunea pe care o avusese mai înainte şi pe care o are acum urdinişul stupului sistematic. Intr’ânsul au mai rămas cam a treia parte din vechea lui populaţie, fagurii şi tot cuibul. După trecere de 21 de zile, când tot acel cuib va fi ieşit din celule, afară de un mic număr de trântori, cari nu au nici o valoare, întoarcem stupul cu gura în sus şi prin fum şi ciocănituri pe doagă, scoatem toate albinele din el,- într’o cutie de lemn sau într’un uleiu mic, întocmai ca şi cum am face un roiu artificial. Aşezăm apoi la urdinişul stupului sistematic, în care avem pus roiul scos mai înainte, o bucată de zinc găurit, din acelea care se pun de obiceiu în stupi spre a opri trântorii şi matca ca să treacă în catul cu miere, şi afumăm puternic atât micul roiu ce am scos, cât şi colonia din stupul sistematic ; scuturăm apoi albinele din noul roiu dinaintea urdinişului stupului sistematic. Toate albinele din roiu vor intră în stupul acesta din urmă şi-l vor întări, afară de matca ce-şi va fi făcut în timpul celor 21 de zile, căci ea nu va puteâ trece prin găurelele bucăţii de zinc, pusă la urdiniş. Dacă această matcă este bine desvoltată, o vom puteâ pune într’un stup besmetic ori într’unul a cărui matcă este defectuoasă.
Transvasarea este acum complect terminată. In stupul primitiv nu ne-au mai rămas decât faguri vechi, cu câteva celule cu căţei de trântori şi poate o mică cantitate de miere. Aceşti faguri îi scoatem şi, după ce le scoatem mierea ce o conţin, alegem pe cei buni, spre a-i pune ca începuturi la rame, iar pe ceilalţi îi topim.
Această metodă de transvasare este cea mai sigură şi 1
(1) Albina No; a din 1905.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
531
ea este foarte mult recomandată de cei mai cu faimă stupari.
b)	Când voim să păstrăm stupul primitiv şi în el să formăm o nouă colonie, atunci, în loc de a face aşa cum am arătat mai sus, după ce am scos primul roiu artificial, îl punem în locul unui alt stup cu o colonie puternică, pe care îl mutăm ainrea, în altă parte liberă a stupinei. După scoaterea roiului, în stupul primitiv ne-au rămas o mică parte de albine şi faguri cu cuib de toate vrâstele. Acest cuib va fi îngrijit de albinele rămase precum şi de o foarte mare parte din acelea ale stupului în locul căruia l-am pus, căci acestea, întorcându-se dela câmp, vor veni acolo unde ştiau că se află locuinţa lor. Ele îşi vor formă o matcă nouă şi vor torma prin urmare o nouă colonie.
Felul cel dintâi e cel mai bun, căci deşi vom aveâ ce-i dreptul numai o singură colonie, ea însă va fi puternică, pe când prin felul al doilea vom aveâ două colonii, dar amândouă vor fi slabe, şi se ştie că lucrul de căpetenie este să avem colonii puternice.
N. Nicolaescu şi G. Stoinescu.
In cartea lumei.
zice că în lume totul e supus schimbărei. Lucrul e prea adevărat, numai că unele obiceiuri se schimbă prea încet şi de acolo o mulţime de neajunsuri. Aşâ e bunăoară cu învăţătura cărţei în şcoală. In vremile de demult, cartea şi cărturarii aveau alte meniri şi altele azi, cu toate astea felul învăţăturei a rămas aproape acelaşi. Să fii dobă de carte, să ştii lucruri pe de rost, să înveţi câte’n Lună şi’n Soare. De ce folos îţi vor fi, cum le primeşte mintea copilului, dacă poate i-o îngreue ori scrân-teşte ? De asta nu se întreabă mai nimeni.
In vremile vechi, cărţile slujeau pentru a se păstră în ele toate tainele şi dogmele religioase, precum şi multe alte cu-noştinţi folositoare ori nefolositoare, menite a fi cunoscute de cărturari, caii erau mai cu seamă preoţii.
învăţăturile trebuitoare vieţei se căpătau din copilărie, din tată în fiu, învăţând fiecare meşteşugul lui pe cât îl ajută mintea. Cu tainele din cărţi puţini îşi băteau capul. Azi, lucrurile s’au schimbat; toată lumea vede că e folositor să ştii carte. Despre cel ce-o ştie se zice că are patru ochi. Vorba e însă ce fel şi cum să înveţi carte, ca în adevăr să-ţi' fie de folos.
www.dacoromamca.ro
532
ALBINA
Copilului, când vine în şcoală, i se pun în mână cărţi, tăbliţe, caete şi condee. Se crede că astea sunt talismanul înţelepciunei, în care se coprinde ştiinţa lumei. Acestea nu le socot ca mijloace neînsemnate pentru învăţătură. Mult se vor mira urmaşii noştri de felul de azi de a învăţă pe copii vrute şi nevrute, toate mai numai de pe carte. In loc să le fie cartea un caet, în care să ia note de lucrurile aflate şi învăţate din lumea din afară, noi căutăm să-i facem pe copii să înveţe de pe carte cuvinte moarte, cu icoane, cari n’au nici puterea umbrei lucrurilor aevea. S’a uitat sfatul bătrânesc că «nimic nu poate fi în minte, ce n’a fost mai întâiu în simţuri», adică nu putem avea în minte, ceeace n’am văzut, n’am pipăit, n’am auzit. Ori cât ai vorbi unui orb din naştere despre colori, nu le poate pricepe ce sunt; nici un surd nu poate înţelege ce-i sunetul, ori cât i-ai spune şi tălmăci. Cam acelaşi lucru e cu învăţăturile nenumărate ce se dau numai din cărţi, mai ales în vârsta fragedă, când copilul vine la şcoală.
Cartea cu toate semnele ei cabalistice îi par un fel de fermecătorie şi i se face o prăpastie între şcoală şi lumea înconjurătoare.
învăţătura şi deci şcoala ar trebui să fie o urmare firească a vieţei de mai înainte a copilului şi o luminătoare a vieţii c$ va urma. învăţătorul trebue să priceapă pe deplin ce ştie copilul, să nu-1 lase să înveţe vrute şi nevrute din carte, ci să-l deprinză să cerceteze şi să descopere el singur, cel mult să-l ajute. Nu putem învăţa pe copil a merge făcând noi paşi pentru dânsul; tot aşa mintea se desvălue, se ascute, numai lucrând singură. Toţi învăţaţii mari şi cunoscători ai minţei omeneşti, spun că cei doi ani de şcoală dela început să fie jertfiţi cunoaşterei vieţei înconjurătoare. Copii să cunoască din văzute natura întreagă, plantele, animalele şi tot ce pot pătrunde cu mintea. Ei vor avea din văzute cunoş-tinţi de botanică, de fizică, de chimie, de mecanică; dar toate prinse din natură, şi le vor hrăni mintea cu adevărat nu ca umbrele din carte. Ce lecţie frumoasă de hrănire şi de umblarea sucului hrănitor nu se poate face arătându-le primăvara o viţă de vie tăiată, punând de cu seara sub ea o sticluţă ? Vedem cum picură şi de cu seară până a doua zi, o găsim plină.
Asemenea lecţie de hrănire şi circulaţie va rămânea în mintea copilului mai vie decât o lecţie seacă de liceu ori chiar de universitate.
Să înveţe animalele din văzute, asemenea creşterea şi folosul lor.
Să înceapă cu geografia satului, a dealurilor şi apelor dinprejur. Cu’n cuvânt, să adune cunoştinţi din lumea văzută, şi pe acestea le va ţinea minte; căci e calea ce a ur; mat-o omenirea, atât nunta că va fi călăuzit de mintea şi
www.dacoromanica.ro
ALBINA
533
priceperea învăţătorului. Toate acestea se fac fără regulă, de oare ce omenirea şi tot aşa şi copii întâiu adună cunoş-tinţi şi pe urină le regulează. Pentru regulă trebue mintea mai coaptă. Aşă copilul vede altoind ori sădind un copac, trebue să-i spui tot ce poate înţelege mintea lui, şi ,mai ales ce întreabă, bine înţeles lăsându-1 întâiu să descopere el tot cât poate pricepe dela sine cercetând.
Toate acestea se leagă în mintea copilului de icoana copacului, de anotimp, de vreme, şi le ţine minte altfel decât lecţia din carte, care-i pierdere de vreme pentru profesor chiar, şi istovire de puteri pentru copii.
Ce lecţii minunate de comerţ, de fizică, de nevoi şi foloase, nu se pot face ducând copiii la o moară cât de simplă ? Dela un lucru simplu tot e mai lesne de înţeles şi altele încurcate. Copiii sunt vioi, mintea lor e ageră şi, dacă nu văd în profesor un sperietor, ci un prieten, ei pun întrebări uimitoare, la cari dânduli-se răspuns, e un folos pentru minte. Un lucru e neîndoios, pe care nimeni nu-1 va tăgădui : şcoala trebuie să fie o urmare firească a vieţei copilului, nu să-l răpească din lumea lucrurilor aevea şi să-l ducă într’o lume de semne făr de înţeles şi de vorbe goale,
Orice cunoştinţă câştigată de copii, trebuie să le străbată în minte prin văz, prin auz şi lucrând şi pipăind singuri, dându-şi cu adevărat seamă de greutăţi şi primejdii. Numai aşa învăţătura din şcoală nu va fi cenuşe aruncată in vânt, mai ales pentru popor, care, eşit din şcoală, nu va mai pune mâna pe carte. îmbogăţind mintea cu cunoştinţi din văzute şi pipăite, deprinzând copiii cum mai apoi să se folosească şi să se ajute şi de carte, se vor formă nu cărturari, dar oameni cu mintea deschisă şi vânjoasâ, dând cărţei preţul ce trebuie dat şi nu aşteptând dela dânsa nişte închipuiri zadarnice, cari necăpătându-lo o despreţuesc, socotind anii şcoalei ca o belea şi o vreme pierdută.
Cu acest prilej vom spune cuvintele unui mare pedagog de azi:
«Foloasele învăţăturei prin observare deadreptul sunt singure adevărate. Prin această observare se formează şi se întăresc simţirile, se capătă o închipuire regulată şi o minte vie. Numai observând lucruri aevea se pot căpătă cunoştinţi folositoare, trainice.»
Chice învăţătură înseamnă să-ţi lărgeşti vederile; dar cu învăţături de vorbe şi cuvinte nu se poate lărgi cercul ve-derei. Omenirea a cetit în cartea îumei, aşă şi-a câştigat cunoştinţi ; a cetit singură, n’au cetit alţii pentru ea. Tot aşă trebuie să facă şi tinerimea.
Dacă ar veni şi pentru copii un geniu ocrotitor, cu drept ne-ar pune mâna în piept strigând: «In lături! Cu ce drept răpiţi copiii din natura largă şi le închideţi mintea în calapodul înegrit al cărţuliei!»
www.dacaromamca.ro
534
ALBINA «
Vom adâogâ pe scurt:
Nu înstrăinaţi copiii de lumea în care trăesc, dacă voiţi ca şcoala să fie cu adevărat folositoare. Ogorul, pădurea, lacul, animalele, casa părintească, satul, biserica, toate să vă slujească pentru a formă mintea şi inima copilului. Cartea să ţie locul condicuţei în care trebuie însemnat ceeace se poate uita şi de care vom avea nevoe să ne aducem a-minte. Şi numai târziu, când mintea va fi formată, vom putea prin ajutorul cărţilor află lucruri noui.
Sofia Nădejde.
-----------------------
Din poveştile lui Moş-j\!eaiu
Cum se pescuesc peştii cei mari.
Yâ place să pescuiţi cu undiţa? Vă place să staţi ceasuri întregi pe malul râului aşteptând să se prinză un peştişor în cârligelul dela capătul sforii?
Nu ştiu dacă îndeletnicirea asta este foarte obositoare. .. De sigur însă că pescarul nu trece prin nici o primejdie. E mai puţin pericol decât la vânătoare, unde un tovarăş nedibaciu îţi poate trimite câteva alice în spinare în loc să nemerească epurele ori prepeliţa.
Nu e tot aşa cu prinderea peştilor celor mari. Pescuitul acesta este însoţit de greutăţi şi câteodată de primejdii; mai ales când e vorba de pescuitul • în mare. In apele mărilor şi ale oceanelor trăesc peşti aşa de mari în cât se pot cu adevărat numi
Pescarul în luptă cu peştele.
«uriaşi». Unul din aceştia este aşa zisul peşte cu sabie», despre care am citit o sumă de povestiri.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
535
Precum îl vedeţi în chipul aci alăturat, el se numeşte astfel, fiindcă are parte,a de sus a botului prelungită ca o frigare sau ca o sabie, dacă vă place mai bine aşa E drept că în cărţile noastre de şcoală i se zice acestuia «peşte cu sabie», după numirea franţuzească «espadon». Nume românesc nu avem, fiindcă el nu trăeşte pe la noi.
Vedeţi, de asemenea, că e destul de mare, ca să îngrijască pe ceice se încumet să-l'pescuiască. Ou toate greutăţile, pescari se găsesc, pentrucă un «ba-boiu» de aceştia cântăreşte până la 250 de kilograme şi se vinde cu vre-o 300 de franci bucata.
Un căpitan de corabie şedea odată pe punte şi aruncase undiţa în mare. Simte că s’a prins ceva. Trage undiţa şi scoate un cap de peşte, iar trupul se vedea că fusese rupt chiar atunci. Aruncă încă odată: iar un cap fără trup! Şi aşa mai departe... Vă închipuiţi ciuda şi mirarea căpitanului. Ce eră? Un peşte de aceştia cu sabie se ţinea după corabie şi, cum se prindea ceva de undiţa căpitanului, haţ! rupea ce eră mai bun. A râs mult căpitanul când a descoperit pe concurentul său, care peste câtva timp începu să-şi scoaţă deasupra apei botul lui cel ascuţit.
Dar întâlnirile cu monstrul acesta năsos nu sunt totdeauna aşa de hazlii ca a căpitanului, mai ales când e vorba de a-1 vâna.
Cum îl vânează ?
Am să vă povestesc obiceiurile pescarilor americani.
Aceştia cunosc şi timpul anului şi locurile unde pot întâlni mulţi asemenea peşti. Pornesc şir de corăbii şi aşteaptă ca monstrul să iasă la suprafaţă. In diferite puncte ale corăbiei se aşează câte un pescar sprijinit de bare de fier bine fixate. In mână ţine o suliţă de lemn terminată cu un vârf ascuţit de fier. De acest vârf e legată o fringhie foarte lungă al căreia capăt se află în corabie. îndată ce pescarul a zărit capul peştelui, înfige cu putere suliţa şi trage repede coada, astfel că vârful de fier desfăcându-se rămâne înfipt în peşte.
www.dacoramamca.ro
536
ALBINA
Până aci este numai începutul, căci monstrul fuge şi trage sfoara, deci trebuie urmărit. Atunci un pescar sare într’o luntre, luând cu sine toată fringhia
Cum se vânează peştele-cu-sabie.
legată de vârful de fier şi porneşte în urmărirea peştelui. Acum este momentul primejdios al vânătorii, căci uriaşul se sbate groaznic luptându-se cu moartea şi ese des d’asupra apei în sărituri mari
www.dacaromamca.ro
ALBINA '
537
Atunci poate cădea peste pescarul din barcă sau poate să înfigă sabia în el. Trebuie deci mare meşteşug din partea pescarului ca să se ferească de asemenea întâmplare. De câte ori la moartea peştelui, cei din corabie nu au a plânge şi moartea unuia dintr’înşii!
Aşâ se prind peştii ce mari.
Dar câte alte îndeletniciri omeneşti nu sunt însoţite de greutăţi şi de primejdii!.. omul însă trece peste toate şi ajunge la bun capăt, căci... viaţa însăşi este o luptă.
Moş-Neagu.
UNIREA PRINCIPATELOR (1)
(sfârşit)
O mişcare cătră unirea politică nu se putea face în un timp, în care Românii erau cu totul lipsiţi de unirea intelectuală. Cel dintăiu pas în această direcţie fu făcut cu introducerea limbii române în biserică, începând mijlocul său firesc de rostire, a servi şi de organ pentru cugetarea sa mai cultă. înflorirea literară ce fu o urmare neapărată a acestui fericit eveniment aduse chiar în cunoştinţa poporului român cele dintâiu idei relative la origina, la neamul şi la unitatea lui etnică şi Miron Costin, marele cronicar al Moldovii, proclamă pentru prima oară însemnatul adevăr că: «Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii, toţi de un neam sunt, românesc» că alcătUesc deci una şi aceeaşi unitate naţională. De îndată ce atare idee luase naştere în mintea poporului român, se zămislise ‘în el şi odrasla unităţii politice, care aşteptă numai momentul favorabil pentru a se dezvoltă şi ea ca un arbore trainic.
Un nou avânt trebuia să dobândească atare idee, prin a doua înflorire a gândirii româneşti, la cugetătorii Ardealului. Ei re-luară la cercetat şi în chip mai temeinic decât scriitorii Moldoveni şi Munteni ai veacului al XVII, cele 3 idei mari generatoare ale avântului cultural al poporului român, idei relative la origina, la neamul şi la unitatea lui etnică, le răspândiră mai întins şi le făcură să pătrundă mai adânc în conştiinţa lui; de atunci ele deveniră la toţi Românii culţi, un crez naţional şi treziră în fundul sufletului lor un vis măreţ, o ţintă a Vieţii, întro-locarea tuturor Românilor şi într’o unitate politică, după cum erau uniţi prin gândiri şi simţiri comune.
Pe lângă această ţintă a cărei realizare trebuia să fie îndepărtată, tocmai din pricina măi’imei ei, ideea unirii îmbracă însă şi o formă mai restrânsă, mărginită deocamdată la cele două ţâri mai libere române: Moldova şi Muntenia.
Cu cât se înaintau vremurile, cu cât se strică mai rău soarta poporului român, cu cât se ascuţau suferinţele lui prin afunda-
ţi) Vezi No. 19.
www.dacaromamca.ro
538
ALBINA
rea tot mai adâncă în noianul încălcărilor ; cu atât el învăţă a preţui unirea puterilor sale, spre a eşî din prăpastia în care eră cufundat. Pe la 1830, Unirea îşi găsiâ un răsunet poetic în strofele lui Iancu Văcărescu adresate Milcovului, în care ocărăşte pe acel pârâu pentru despărţirea fraţilor. La ideea unirii celor două provincii se adaogă aceea de a încredinţa ocârmuirea, unui principe străin. Să nu ne mirăm că Românii, abia mântuiţi de Domnitori străini, iar sub străini vroiau să-şi plece capul. Eră o deosebire uriaşă între principele străin aşa cum el eră cerut acum, membru al unei case domnitoare europene, care putea să dea coroanei româneşti vază şi sprijin la vreme de nevoe şi domnitorii greci, slugi ascultătoare ale tiraniei turceşti. Domnitorul Munteniei Gh. Bibescu face un mare pas spre contopirea intereselor ambelor ţări surori, suprimând în 1843 vămile dintre ele.
Nu eră însă timpul de a se realiză asemenea idee şi mai trebuiau încă pregătite spiritele, pentru ca unirea să devină o pornire a popoarelor şi nu făptuirea câtorva individualităţi. Revo- . luţia din 1848 trebuia să dea o îmboldire mult mai vie şi ideii unirii şi anume în ambele ei forme, atât mai restrânsă a Moldovei cu Muntenia cât şi mai întinsă, a întregului neam românesc.
V. Alexandri în «Deşteptarea României» şi Andrei Mureşeanu în «Deşteaptă-te Române» ambele marşuri scrise în 1848 apelează la unire, Alexandri la Unirea Principatelor, Mureşeanu la unirea în cuget şi în simţiri a tuturor Românilor din cele 4 unghiuri, încă din 1844 se înfiinţase în Paris de cătră tinerii români trimişi la învăţătură, o societate mărită la 1851 prin alţi mulţi emigraţi români. Membrii acestei societăţi, atât verbal, cât şi prin scris cer neatârnarea şi unirea tuturor Românilor. Prin tratatul de Paris, ţările dunărene române fuseseră scoase de sub autoritatea puterilor, care până atunci determinaseră destinele lor şi urmau să fie reorganizate, după ce mai întâiu oră să fio cosul-tată dorinţa poporaţiilor asupra acestui pui^ct.
Reprezentantul Franţei cel dintâiu arată în conferinţele diplomaţilor europeni, că Unirea Principatelor ar răspunde pe deplin dorinţilor poporului Moldo-Valah; apoi devenind o provincie mai mare ar fi şi în interesul Sultanului, opunând cu izbândă o stavilă înaintărei Rusiei.
Reprezentantul Turciei înlătură deocamdată aceste propuneri la cari se unesc şi reprezentanţii Austriei şi a Angliei. In curând şi împuternicitul Angliei aprobă această propunere, rămânând contra acestei idei numai împuterniciţii Turciei şi ai Austriei. Turcia se temeâ că prin unirea principatelor, aceste ţări să nu se întărească într’un aşâ grad în cât să se emancipeze de sub suzeranitatea ei. Austria care întotdeauna a căutat prilejul favorabil de a pune mâna pe ţările române, nu perduse nădejdea r nici acum de a ajunge în viitor la acest scop. Despărţiţi cum erau, mai uşor puteau fi răşluite decât întărite prin unirea lor şi mai ales puse sub un Principe străin. Nici Turcia, nici Austria nu puteau să-şi arate teama lor, dar căutau un alt mijloc de a zădărnici propunerea lui Napoleon. Ele propuseră că unirea n’ar puteâ fi efectuată, fără ca mai întâiu să cerceteze dorinţa populaţiunilor, cari trebuiau să fie unite.
Membrii congresului găsesc potrivită această propunere şi se hotărăsc să trimită în Bucureşti o comisiune compusă din dele-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
539
gaţi ai marilor puteri, care să convoace câte o adunare în ambele principate şi să se rostească dacă primesc unirea sau nu. Această propunere atât de liberală ascundea o cursă.
Austria în unire cu Turcia aveau cea mai mare influenţă în Principate şi fiindcă unirea eră să fie deocamdată defavorabilă Moldovei prin strămutarea Capitalei la Bucureşti, ele se gândiră ca prin corupţiune şi ameninţare să facă a se alege în adunare oameni protivnici unirei. Contra aşteptărilor lor însă, majoritatea Moldovenilor fiiind, pentru unire, aceştia trebuiau să fie înlăturaţi dela vot şi în înţelegere cu Caimacamul Yogoride şterge de pe listele electorale aproape pe toţi membrii partidei naţionale.
Partida naţională, văzând aceste abuzuri, face un protest la comisiunea din Bucureşti. Uneltirile austriaco şi turceşti fiiind date pe faţă, listele electorale sunt casate şi se ordonă întocmirea altora. Turcia şi Austria perd curagiul de a mai lucră contra-unirei şi majoritatea celor înscrişi pe liste fiind pentru unire, mem brii acestor adunări numite divanuri Ad-hoc, se pronunţă pentru unire.
Votul divanului moldovenesc, precum şi al aceluia din Muntenia, eră în senzul unirei Principatelor sub un Principe străin. Comisiunea europeană din Bucureşti ia voturile divanurilor Ad-hoc şi le duce la Paris.
Austria şi Turcia dând atunci pe faţă reaua lor voinţă susţinură că votul divanului Ad-hoc al Moldovii nu eră expresiunea adevărată a dorinţei Moldovenilor, că el eră datorit numai miş-cărei turburătoare a minorităţii poporului.
Aceste două puteri izbutiră să atragă şi pe Anglia în partea lor şi Napoleon văzând atunci congresul împărţit în două tabere, se hotărî să cedeze şi el ceva din ideea unirei, pentru a scăpă astfel, măcar o parte din ea. Din împăcarea membrilor congresului ese o constituţiune prin care Moldova şi Muntenia erau unite numai pe jumătate. Ele erau să fie sub doui Domni, două Ministere şi două Camere; o comisiune centrală la Focşani, compusă jumătate din Moldoveni şi jumătate din Munteni; armata să fie organizată astfel încât la nevoie să compună un singur corp. In Focşani eră să fie şi o Curtq de Casaţie, comună ambelor principate, ceeace presupunea numai decât unificarea legilor ambelor ţări. Prin noua constituţie se desfiiinţează privilegiile de clase, se admite egalitatea complectă a Românilor înaintea impozitului, a studiului, a funcţiunilor şi. a înaintărilor în armată. Se desfiinţează claca sau boerescul şi se dispune o revizuire a legilor, care regulează raportul dintre boeri şi ţărani. Cu constituţia dată Românilor prin Convenţia din Pars, nu se puteâ mulţumi poporul nostru. Făţiş nu puteâ înfruntă voinţa Europei, de aceea se hotărî a înconjură cu dibăcie această voinţă şi a face să «triumfe ideea unirei.
Convenţia din Paris scăpase din vedere un lucru, anume de a se pronunţă asupra împrejurării dacă cei doi Domni ce trebuiau să fie aleşi în ambele Principate nu puteau fi o singură persoană, şi Românii se folosiră de această omisiune, pentru a alege pe acelaş personaj ca Domn deosebit în ambele ţări. Ziua alegerii Domnilor fusese fixată pentru 5 Ianuarie 1859; dar adunarea munteanâ nu se întruneşte în acea zi, pentru a aşteptă rezultatul alegerii moldovene. Adunarea din Iaşi îndepărtând candidaturile mai multor fii şi urmaşi de Domni, alege pe Alexan-
www.dacaromamca.ro
Principele Alexandru Ioan I Cuza.
www.dacoromanica.ro
AT..BTN A
541
clru Ioan-Cuza, coborîtor din o veclie familie de boeri moldoveni . şi fost pârcălab de Galaţi. La 24 Ianuarie, acelaş an, intrunin-clu-se şi adunarea munteană alege pe Principele moldovean de Domn şi în Valahia.
Când puterile auziră despre acest fapt, cele mai multe considerară această alegere ca nelegală, cu toate că ea nu izbea în nici un text precis al Convenţiei din Paris.
Napoleon al III însă, care vedea în această îndoită alegere realizându-se într’un mod dibaciu de cătră Români, unirea pe care el o susţinuse în Congresul din Paris, dă sprijinul său Principelui.
•Puterile cele mai înverşunate contra Românilor erau tot acele, cari combătuseră ideea unirei, Turcia şi Austria.
Austria ameninţă să intre cu armată în Principate, pentru a cuminţi pe poporul român, când tocmai se întâmplă că Franţa declară răsboiu Austriei pentru Italia, o bate şi prin tratatul dela Ziirich între altele îi impune şi recunoaşterea Domnului român. In 1859 şi 1860 Cuza domneşte ca Domn separat în ambele ţări, cu două adunări şi cu două Ministere. In 1862, în urma unei vizite făcute Sultanului, strămută Capitala din Iaşi la Bucureşti şi rămase un minister în loc de două.
Cuza â neglijat administraţiunea ţării, a dat mare putere oamenilor dimprejurul său şi a voit să imiteze pe Napoleon, guvernând fără control. De aceea a fost răstnrnat în noaptea de 11 Fevruarie 1866.
Numele lui însă va rămânea în istorie, alături cu numele celor mai mari Domnitori ai noştri, căci a fost ■primul Domn al Românilor, a împroprietărit pe ţărani, împreună cu Mihail Cogâl-niceanu, făcând din 600.000 de clăcaşi, 600.000 de proprietari.
Tot atât de însemnată a fost altă faptă a lui, luarea averilor mănăstireşti in valoare de aproape un miliard.
Cu răsturnarea lui Cuza la 1866 se realizează cellalt principiu cerut de divanul Ad-hoc, anume Domnul străin.
Vocea Provedinţii răsunase poruncitor în visurile tânărului Principe Carol, care-şi identificase soarta şi sufletul său cu al nostru la 1866. îngerul Domnului, despicase aerul din ordinul celui prea înalt, spre a înduplecă pe Erou să meargă la Dunăre spre mântuirea ţărilor române. Acolo 5.000.000 de Români, popor tânăr prin vârstă ; dar îmbătrânit prin suferinţă, îl aşteptau. Singură sosirea Principelui Carol însemnă un mare eveniment pentru noi, însemna începutul unei ere noui. Prinţul Carol înlătură pe toţi ceilalţi, peţitori domneşti dinăuntru şi dinafară.
S’a sfârşit cu luptele pentru tron, cu reînprospătai’ea Domnilor, cu mijlocirile străinilor în această privinţă.
Ţara se linişteşte. Adio, ambiţii fără sfârşit, desbinări între fraţi, interese personale puse pe întâia linie. Sub Dânsul, România’într’un scurt timţ», face progrese pe cari alte ţări nu le face decât în sute de ani.
Vedeţi dar, prin câte greutăţi şi suferinţe a trecut poporul nostru dela plămădirea lui şi câte sacrificii şi câtă muncă a trebuit să depună, până să vadă realizată unirea, visul de mult dorit.
Să nu uităm însă, că prin Unirea Principatelor, opera numai s’a început, desăvârşirea ei se aşteaptă în viitor.
Să nu scăpăm din vedere că fraţi de ai noştri zac sub stăpâ-
www.dacoromamca.ro
542
ALBINA
niri străine, în Ungaria, în Basarabia, în Bucovina. Chinuit tre-bue să mai fie sufletul acelor Români, cari după limbă, obiceiuri şi inimă trebue să aibă o patrie ; iar după stăpânire o alta! Stăpânirea străină îi ţine legaţi de ei; dar sufletul lor sboară către patria liberă, dintre Prut, Dunăre şi Carpaţi. Ei aspiră să se unească cu noi, noi aspirăm să ne unim cu ei şi din patria reală şi mică de azi, să facem o Românie mare, care acum e numai în sufletul nostru.
Să ne păstrăm cu curaj patria cea mică ; dar să ne gândim cu drag la patria cea mare; toţi Românii să fim la un gând, căci cine ştie ce va aduce ziua de mâni ?!
I.	Luca.
Profesor.
Obiceiuri la lăsatul secului de brânză
CUCII.
Până când arta scrierii s’a născocit, poporul şi-a păstrat laptele însemnate ale trecutului prin grai viu, trecându-le dela o generaţie ia alta.
Sunt multe obiceiuri la p 'porul nostru pentru cele mai multe zile însemnate de peste an.
In comuna Ceacu, jud. Ialomiţa, comună locuită în mare parte de Bulgari, veniţi aci înainte de 1830, este obiceiul la lăsatul secului de brânză să se facă Cucii.
Duminică, toţi sunt veseli, se cinstesc pe la cârciumă, tinerii se duc pe la bătrâni, finii pe la naş cu colac şi o sticlă de vin.
In tot timpul cât ţine săptămâna brânzii de cum dă spre seară se aud în tot satul sunând clopote mari de cireadă. Sunt copiii, cari sună jucăndu se şi vestesc, că se apropie «Cucii».
In seara lăsatului de sec, se adună mai mulţi flăcăi la un loc şi aprind un vas de păcură sau alt ceva, făcând luminăţie. După aceasca se duc cât mai mulţi pe la alţi flăcăi ori tete, având cei mai mulţi câte un clopot mare legat la spate.
In acest timp ei se aranjează cu îmbrăcămintea, silindu-se cari mai de cari să apară mai frumos a doua zi, ca să atragă privirea lumii asupra lui.
Luni dimineaţa pe la ceasurile 5—6 apar în sat Cucii. Ei sunt flăcăi şi oameni tineri, căsătoriţi de curând.
Cucul are în cap o glugă, făcută dintr’o bucată de sarică în formă şi de mărimea unei traiste de cal.' Pe d’asupra este aco perită cu hârtie colorată şi cusută cu tot felul de flori, făcute din lână. In dreptul gurii, nasului şi ochilor are câte o bortă. La cele două colţuri ale glugii pune câte un băţ lung cam de un metru care se înalţă în sus, şi d’acurmezişul alte 3—4, care toate au forma unei scări. Ele sunt învelite cu fulgi de găină, iar în vârful celor două lungi se pun pene din coada cocoşului. Acestea se zic coarnele glugii.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
543
Mâinile şi trunchiul sunt acoperite cu un brâu roşu, cusut strâns pe corp caşi când ar fi un flanel. Dela brâu în jos are o fustă albă scrobită. — In picioare opinci, iar în mână o nuia lungă, de vârful căreia leagă o aţă gu o opincă, înmuiată în no-roiu. La spate are legat un clopot mare de vite.
Nimeni nu poate să cunoască cine este sub această îmbrăcăminte, până nu şi ia gluga din cap, ceeace cucii nu fac bucuros aceasta.
Din ce în ce numărul cucilor sporeşte aşa că pe la mijlocul v zilei este numărul cel mai mare.
Prin sat ei aleargă după băeţi, oameni, fete etc. Pe cine îl ajunge îl loveşte cu opinca de câteva ori. Unii le dau câte 10—20 bani ca să scape nebătuţi, însă aceştia sunt cam rari.
Mai înainte se făcea pe la ziua junătate şi jujeul câinilor, însă de câţiva ani, acest obiceiu nu s’a mai păstrat.
Toată ziua este un sgomot îngrozitor în sat din cauza clopotelor.
Spre seară cucii se atlună mai mulţi şi merg pe la casele oamenilor, cari au fete mari. înainte vreme făceau horă şi jucau în curte.
Când soarele a apus, totul se termină, şi satul intră în liniştea de mai nainte.
De frica cucilor nici câinii, nu şi încep datoria lor decât după o zi—două, când mai uită ziua aceea.
Copiii şi toţi din sat aproape au bucurie pentru ziua cucilor.
Bătrânii nu şi pot aduce aminte în virtutea cărei fapte însemnate a trecutului, se lac cucii. Ei respund scurt. Aşa am a-pucat din bătrâni şi noi aşâ facem.
Prin localitate sătenii au următoarele credinţe despre cuci.
a)	Cine se face odată cuc, trebue să se facă de trei, ori nouă ori, fiindcă altfel după morrte se face diavol.
Tot această transformare se crede, că o ia cucul, dacă moare până la Paşte.
b)	Fulgii luaţi dela gluga cucului, se întrebuinţează de femei, ca să afume pe cei cari suferă de frică.
c)	Cine nu a primit cel puţin o opincă dela cuc, în timpul anului, nu va fi sănătos.
_________________ Ş. P.
Bănci Populare.
Aflăm cu bucurie înfiinţarea unei bănci populare cu numele «Constantin Blaremberg» în corn. Căciulaţi, jud. Ilfov.
Preşedenţia de onoare s’a dat d-nei Maria C. Blaremberg, proprietara moşiei; iar preşedinte activ este d 1 Ilie Clinceanu, arendaş.
Capitalul subscris aproprie frumoasa cifră de 9.000 lei, înscrierile urmează cu activitate.
Bazele societăţei s’au pus în ziua «Unirei principatelor», 24 Ianuarie a. c.
Cinstea iniţiativei se cuvine d-lui institutor Ioan M. Popescu, dirigintele şcoalei din localitate.
www.dacoromamca.ro
544
ALBINA
Cronica Agricolă, Economică şi Comercială^
Se apropie timpul când fiecare agricultor va trebui să-şi scoată plugul de sub şopron, ca să-l mai puie în brazdă spre a se spălă de rugina ce a putut prinde în timpul iernei. De oarece puţini sunt la număr acei agricultori cari peste iarnă să se fi gândit la plug ca şi la alte instrumente agricole, ci aşteaptă primăvara spre a le curăţă de rugina iernei. Zic, puţini sunt aceia cari să fi căutat în timpul iernii de a-şi unge fiarele plugului cu o grăsime ca să nu ruginească; sau de a căută ca să iacă o reparaţie acelor instrumente stricate din timpul toamnei. Cei mai mulţi din micii agricultori, caută a-şi repară plugul ori grapa tocmai în ziua când trebuie să plece la plug, aşă că din cauza reparaţiunei ce trebuie să facă la plug sau la fiarele lucrătoare ale plugului, trebuie să mai aştepte încă vre-o 5 zile, dacă nu mai mult. Iată o pierdere de timp preţios pentru producţiunea agricolă a sătenilor, din cauza unor mici reparaţiuni ce trebuia să facă la plug, şi care ar fi trebuit să le facă din toamna trecută, de când a fost silit din causa schimbării timpului ca să-şi puie plugul la odihnă sub şopron, sau această lucrare o puteâ face în decursul iernei ; aşă în cât începutul lucrărilor de primăvară, să-l găsească cu instrumentele agricole în cea mai bună stare. Cred că este încă timpul ca acei lâsători, sau mai bine acei ce amână o lucrare de azi pe mâine, să-şi revie la sentimente mai bune, în ceeace priveşte reparaţia plugului, etc., sau cumpărarea lui dela depozitarii de maşini agricole, mai de timpuriu decât prea târziu, ca să nu mai aibă drept a se plânge că semănăturile lui a dat rezultate mai slabe la recoltă, decât ale vecinului său, ori a marelui agricultor.
Tot acum este timpul ca d-1 Ministru al Agriculturei, printr’o circulară adresată către d-nii prefecţi, să le atragă atenţiunea în ceeace priveşte lucrările agricole de primăvară, întru cât priveşte pe micul agricultor, în legătură cu marele agricultor. Şi anume: ca acest din urmă să se folosească de munca agricultorului numai 4 zile din săptămână, iar 2 să rămâie pe seama micului agricultor, ca şi acesta să-şi poată face semănăturile de primăvară în condiţiuni mai bune şi la adevăratul timp, fie a-ceasta semănătură de orz, fie de meiu sau de porumb, sau de alte plante agricole, şi în special de porumb. Fiindcă în acest caz, micul agricultor nu ar mai avea dreptul a se mai plânge că ia lipsit timpul spre a-şi face şi el semănătura porumbulu.’ sau a altor plante, mai de timpuriu, ca astfel să se poată aş1 tej.fă şi el la o recoltă mai bună.
Este de datoria fiecărei agricultor de a căuta să profite în bine de o zi mai frumoasă a acestei luni la semănătura cerealelor de primăvară.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
545
Căci nu se poate şti ce va aduce a 2-a zi. Deci, atât agricultorul, grădinarul ca şi pomologul şi viticultorul, vor trebui să caute a înmulţi producţiunea noastră agricolă, fiecare în ramura la care se pricepe, cu începerea celor dintâiu zile frumose ale primăverei, care deşteaptă toată vegetaţia din somnul iernei.
Această deşteptare a naturei, cu începutul primăverei, trebuie să deştepte şi să îndemne mai mult pe agricultori la lucrarea câmpului, pe grădinari la lucrarea grădinei şi semănatul zarzavaturilor mai timpurii, pe pomologi la îngrijirea sădirei şi altoirea pomilor roditori şi pe viticultori la altoirea şi sădirea viţelor altoite. După cum se prezintă timpul, poate ca primăvara să fie mai timpurie, deci trebuie să ne găsească pregătiţi cu toate instrumentele trebuincioase lucrărei pământului; cu vitele de muncă bine hrănite şi îngrijite, ca arăturile să se poată face în cele mai bune condiţiuni, şi în măsură cu hrana şi îngrijirea ce au dat vitelor de muncă, mai cu seamă în luna Ianuarie şi Fevruarie, cari luni ne amintesc aproape în fiecare zi că ne apropiem cu paşi repezi de primăvară.
Această amintire se datoreşte, că ziua mărindu-se se măreşte şi căldura soarelui, care înlesneşte svântarea pământului de prea multă umezeală căzuta sub formă de ploaie sau de zăpadă, pe nesimţite.
Din această cauză lucrările câmpului în loc să înceapă, în luna Martie, trebuie începute în luna Fevruarie, şi când o sămânţă găseşte un prisos de apă în pământ, încolţeşte şi creşte mai repede.
Până la această dată putem zice cu multă dreptate, că semănăturile făcute în toamna anului trecut, au ieşit bine din iarnă, aşa că starea acestor semănături până la această dată se pre-sintă în cele mai bune condiţiuni. Dacă am avea norocul, ca starea lor să continue tot aşa şi în celelalte luni până la recoltă, ar fi o mare fericire pentru partea economică a ţărei, findcă în acest an recolta grâului va fi mai multă decât în anul trecut.
Dar trebuie să aşteptăm luna lui Maiu, de oarece starea bună sau rea a timpului din această lună, decide îmnod hotărât asupra producţiunii agricole, la cereale ca şi la poame şi struguri.
Târgurile noastre. Până când nu se va începe circulaţia vapoarelor comerciale pe Dunăre, până atunci nu ne putem pronunţă, nici asupra vânzărilor nici asupra preţurilor, fiindcă vânzările şi cumpărările ce se lac actualmente în porturile noastre, se fac pentru viitorul export. Deci afacerile se limitează în marginile porturilor.
Târgurile străine. Afacerile cu cereale ca şi preţurile, mai mult stagnează în cele mai multe târguri de pe o zi pe altă, mai cu seamă în târgurile din Europa, din această cauză tind mai mult spre scădere, după cum acest lucru se poate vedea în târgurile Americane. Această stagnare, deocamdată se datoreşte semănăturilor de toamnă, despre care orice s’ar zice, până ia această dată se găsesc în bună stare în toată Europa, şi chiar în Stateie-Unite.
www.dacoromanica.ro
546
ALBINA
La târgul din Paris grânele indigene s’au vândut cu 22 — 24 lei, grânele străine cu 17 — 18 lei, secara cu 15—16 lei, orzurile cu 17—18 lei, ovăzurile cu 18 — 21 lei, făina de grâu cu 32 — 34, de secară cu 18 — 24 şi poumbul cu 16 — 17 lei. In Belgia grâul s’a vândut cu 17— 18 lei, secara cu 16 lei, orzul cu 15 lei şi ovăzul cu 19 lei. In târgul din Germania, grânele s’au vândut cu 23 — 24 lei, secara şi ovăzul cu 20—21 lei, orzul cu 21 — 22 lei.
In Englitera grânele s’au vândut cu 17—18 lei, secara şi orzul cu 12—13 lei şi ovăzul cu 16 lei. La Buda Pesta, grâul s’a vândut cu 16—17 iei, secara cu 13 —14 lei, ovăzul cu 14 —15 lei. La Viena, grâul s'a vândut cu 12 lei, secara, orzul şi ovăzul cu 16 lei şi 50 cent.
La târgul din NewYor/c (America), grâul se vinde cu 17 lei şi 50 cent. şi la Chicago cu 16 lei. In aceste târguri, în decursul unei săptămâni, preţul la grâu s’a micşorat cu un leu.
In târgurile din Algeria şi Tunis grânele sau vândut cu 24—28 lei, orzul şi ovăzu1 cu 17—19 lei.
In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kilograme.
Proectul de lege pentru asigurare împotriva secetei.
La Cameră s’a adus de către d-1 Ministru al Domeniilor un pro-ect de lege pentru facerea unei case de asigurări săteşti.
In caz de secetă se vor ajută numai sătenii cultivatori de pământ. Statul va da 4 milioane, cari se vor luă din banii datoriţi de săteni pentru porumbul dat lor în 1904—5. Sătenii vor plăti de cap.de familie câte cinci lei pe an. Fondul se va putea încă mări prin donaţii şi legate.
Cu administrarea fondului va fi însărcinată Cassa centrală a băncilor populare. Cu banii încasaţi de perceptori se vor cumpără acţiuni de-ale Creditelor puse sub controlul statului.
Dobânzile se vor adăogâ la capital. Ajutoarele se vor împărţi în producte în satele bântuite de secetă, pe baza unui raport al unei comisiuni, cari va face cercetări în localităţi. Raportul va trebpî aprobat de Consiliul de miniştri.
O	nouă societate pentru asigurarea vitelor.
La 5 Fevruarie c. s’a pus bazele unei societăţi pentru asigurarea vitelor în plasa Cocioc, cu sediul în comuna Cocioc (Ilfov), la care s’au înscris locuitorii din comunele Lipia-Bojdani, Ţigăneşti, Tâncăbeşti, Poeuari-Vulpeşti, Luceanca-Butiman şi Co cioc. I s’a dat societăţei numele de Ioan Kalinderu.
Preşedinte activ al societăţei a fost ales d-1 Eremia Medianu, şeful regiei Domeniului Coroanei Cocioc; vicepreşedinţi Pr. I. Enescu şi Pompiliu Ionescu ; secretar Al. Timotescu ; casier -Pr.
V. S. Moga.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
547
Angliei Bujoreanu; iar membri în consiliu preoţii, învăţătorii, primarii şi fruntaşii din comunele plâşei Cocioc.
Dizolvarea Camerei IJngare.
Zilele acestea, colonelul de honvezi Fabricius, intrând în sala Camerei Ungureşti, însoţit de soldaţi honvezi, a cetit decretul de dizolvare a Camerei. Colonelul somă după aceea pe puţinii deputaţi prezenţi, pe ziarişti şi pe publicul din galerie ca să părăsească sala, ceeace se şi făcu. După aceia porţile au fost închise. Ziarele spun că şi localul Camerei eră înconjurat de trupe.
In decretul de disolvare a Camerei se spune că coaliţiunea (deputaţii uniţi ai partidelor politice), cu toate repetatele invi-taţiuni adresate de Coroană de a luă guvernul fără atingerea privilegiilor regelui garantate de legi, a refuzat aceasta. Prin urmare Suveranul, spre cea mai mare părere de rău a sa, nu poate aşteptă dela acest Parlament o activitate folositoare în interesul ţărei şi îl declară disolvat, reservându-şi dreptul de a-1 convocă cât de curând.
#■
întrunire grecească la Atena.
Mai multe mii de cetăţeni au luat parte eri la o întrunire de protestare contra măsurilor luate de guvernul român în potriva grecilor. S’a votat o adresă care a fost încredinţată represen-tanţilor marilor puteri, cu rugăminte de a mijloci spre a face să înceteze această stare de lucruri. Grecii au numit ilegală expulzarea Grecilor din România, -şi au îndrăsnit să spună că expulzările necinstesc omenirea-, civilizată, pe când asasinatele şi violenţele lor în Macedonia o onorează.
întrunirea a fost organisată de societatea «Helenismos».
Guvernul grecesc, nevroind să învenineze chestiunea a refuzat să încurajeze asemenea manifestare, declarând că face toate sforţările spre a dobândi o înţelegere cu România.
Informaţiuni
Eforia Spitalelor Civile, are de vânzare la pepiniera Brebu, jud. Prahova (gara Doftana), o cantitate însemnată de: meri, peri, pruni, cireşi, castani, caişi altoiţi, diferite varietăţi cele mai bune garantate. Preţurile sunt pe bucată: de 2 ani altoiţi 70 bani; de 3 ani altoiţi Ici 1,10; de 4 ani altoiţi lei 1,50 : dela 6 ani în sus 50 bani. Pentru orice informaţi uni a se adresă în scris sau verbal, în orele de serviciu la Serv. Sivic al Eforiei Spitalelor Civile, bul. Elisabeta, Bucureşti.
*
* * . ...
Cunoscutul fotograf Român I. Niculescu, domiciliat in Bucureşti şos. Jianu No. 14, a executat în plantinotipie (pe hârtie mată argintată, care nu se şterge niciodată) două tablouri istorice originale: unul înfăţişează chipurile veteranilor luptători contra Turcilor în Dealul Spirei la 1848, şi cari fiind în viaţă au luat parte după 53 de ani Ia inaugurarea mo-numeptului comemorativ ridicat în Bucureşti la 31 Septemvrie 1901; şi al doilea înfăţişează chipurile veteranilor luptători din râsboiul pentru neatârnare din 1877—78, cari au luat parte în ziua de 10 Maiu 1902 la serbarea jubileului de 25 ani a independenţei noastre. Aceste tablouri vor li expuse de d-1 Niculescu la exposiţia naţională din anul curent 1906.
Fiecare tablou costă numai 10 lei, iar la comande mai mari 8 lei.
Aceste tablouri sunt atât de bine făcute încât n’ar trebui să lipsească din nici o autoritate publică, dar mai cu seamă ar fi de dorit ca ele să nn lipsească din nici o şcoală.
www.dacoramanica.ro
548
ALBINA
DE LA SATE
In comuna Socetu, jud. Teleorman, pentru întâia oară s’a dat în localul şcoalei două reprezentaţii teatrale, în seara zilelor de 29 Decemvrie şi 3 Ianuarie curent. Reprezentaţiile s’au executat de studenţii: Mirea I. Ioan, Panait I. Matei (normalişti), Oprescu I. Constantin, Panaitescu I. Niculae (seminarişti); Albu L. Niculae, Panaitescu I. Matei (gimnazişti); toţi din această comună. Reuşita reprezentaţiilor şi a diferitelor poezii hazlii au fost minunată. Ele au impresionat adânc întreaga asistenţă.
Aceste serbări s’au organizat de către d-nii învăţători locali I. Panaitescu şi I. Mirea, cari au ţinut fiecare câte ’o frumoasă cuvântare, arătând foloasele teatrului sătesc şi cine suntem noi cari au fost viu simţite de întregul public.
După terminarea reprezentaţiilor a fost danţ, care a ţinut până la ora 12 noaptea. ______________________
3VE io. 1 ţ ia miri
D-l P. Petrescu, învăţător în comuna Eliza-Stoineşti, Ialomiţa, aduce mulţumiri d-lui P. Gârboviceanu pentru mai multe cărţi dăruite pentru biblioteca şcoalei din localitate.
* *
Dirigintele şcoalei din Căciulaţi-Ilfov, Ioan M. Popescu, aduce viile sale mulţumiri persoanelor de mai la vale, cari pe lângă suma de 41 lei şi 90 bai dată de domnia lor pentru alcătuirea unui pom de crăciun elevilor şcoalei au mai cumpărat şi 14 perechi opinci. Aceşti donatori sunt: d-na Maria C. Blaremberg 20 lei, d-l Eduard Renner 5 lei, d-l Leopold Schiffbâumer 5 lei, d-na Maria Constantinescu 5 lei, d-l Louis Aragon 3 lei, d-l Vasile Popescu 3 lei, d-l Vasile Russu 2 lei, d-l Pavel Cuşuţa 2 lei, d-l State Gheorghiu 2 lei şi d-l Vasile Munteanu 1 leu.
Lloitaţiunl
In ziua de 27 Fevruarie ora 11 a. m. se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, bul. Elisabeta, licitaţie, publică cu oferte închise, pentru arendarea pe termen de 10 ani a pepinierei de arbori fructiferi dela Brebu de pe moşia Brebu din jud. Prahova, pepinieră care are o întindere de aproape 14 pogoane.
* *
Idem în ziua de 28 Fevruarie 1906, pentru arendarea moşiilor mai jos notate, pe un period de 10 şi 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906, şi anume : «jud. Muşcel» 1) Muntele Clăbucetul, corn. Nucşoara. Garanţie provizorie lei 450 ; »jud. Gorj» 2) Muntele Tigrele, corn. Novaci. Garanţie provizorie lei 250; «jud. Argeş> 3) Muntele Clăbucetu Buşteni, corn. Sălătrucu. Garanţie provizorie lei 200.
*
* *
Idem, pentru neplata de arendă pe restul periodului 23 Aprilie 1902— 1912, cu începere dela 23 Aprilie 1906, a moşiei Vatra schitului Corneţ, corn. Racoviţa-Copăceni, jud. Argeş. Garanţia pentru admitere la licitaţie lei 700. Supra oferte şi oferte condiţionale nu se primesc. Condiţin-nile speciale, precum şi orice alte informaţiuni se pot lua la Serviciul Bunurilor Eforiei în zilele şi orele de lucru.
www.dacoromamca.ro

AAAAAdt A A A A

A A d
„STER U fl“
Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii' morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un Im pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, săfaoă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sara Şomăiiescn, mare proprietar, fost senator— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Haini, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gârboviceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procople, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Vlftdescu, Ministru, profesor universitar; Cristu 8. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dim. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimftneştennn, -inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Maior C. Petala (Iaşi), 2 lei; Căpitan Popovici (Taşi), 2 lei ; Th. Da-nielescu (jud. Suceava), 1 leu; Gabriel Nicolescu (Buzău), 2 lei; Moga Vasile (Bucureşti), 2 lei; Wilhelm Bomches (Babadag), 5 lei ; Alex. Pa-velescu (jud. Vlaşca), 1 leu; Chiriac I. Dragomir (jud. Bacău), 31ei;Pr. Econom St. Călinescu (Bucureşti), o lei; Pr. Ioan I. Petrescu(Bucureşti), 2 lei; Pr. Ioan lonescu (Bucureşti),2 lei;Pr. D. C. Maldărescu (Bucureşti), 2 lei; Pr G. Postovaru (Bucureşti), 2 lei; Pr. Dobre Enescu (Bucureşti), 2 lei ; Pr. Radu Iliescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Vasile Marian (Bucureşti), 2 lei; Pr- Petre N. Sachelarie (Bucureşti), 2 lei; Pr.rGheorghe Rădulescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Ioan Lăcureanu (Bucureşti, 2 lei; Pr. Dimitrie Ioneanu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Ioan Dimitrescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Ioan Stoenescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Ioan Teodorescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Radu Negulescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Radu Negulescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Alexandru Bocancea (Bucureşti), 3 lei ;Pr. Gh. Fior (Bucureşti), 2 lei; Pr. Nicolae Avramescu (Bucureşti), 3 lei; Pr. Const. A. Economul (Bucureşti), 2 lei; Pr. Arhimandrit Glierontie Tomescu) Bucureşti), 2 lei; Pr. Gheorghe Popescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Nicola ■ lonescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Dimitrie Alexandrescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. Vasile Poci-tan (Bucureşti), 2 lei; Pr. Petre Popescu (Bucureşti), 2 lei; FI Davide-scu (Segarcea-Dolj), 3 lei; Simion Gr. Comârzan (Segarcea-Dolj), 2 lei ; Ioan Stamatescu (Segarcea-Dolj), 2 lei;Nae G. Andreiu (Bucureşti), 2 lei; Nicolae Giurgea (Segarcea-Dolj), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1906 şi până în prezent este de 90 ; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 180 lei.
(Va urmă. în numărul viitor). *
* VW WWVWWWW «r'T
www.dacoromamca.ro
k A A

Ai A
A A A A A A ^
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Macliintosh Rate,	„
G. I. Gosclien................ „
Vicontele Duneannon . .
E. W. II. Barry............... „
Robert llamilton Lang Demetre de Prank ....
P. Naville.........
Ad. Vernes..............
T C. A. Stolz i E. E. Goodwin.
Censori: Ioan Kalinderu, Deuietru loan Ghika şi Arthnr Green.
•?
Viena
Paris
Directori:
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gbeor-ghe.
„NAŢIONALA"
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI
Capital în acţiuni întreg vărsat în
aur.............Lei	2.000.000
Fonduri de reservă compuse din prime
şi daune.........»	3.955.688.76
Idem format din capi-tal şi alte rezerve »	1.075.842.60
Total în aur Lcj 7.052.531.36 Daune plătite ... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu.
Dir. general E. Griinwald.
„Naţionaus“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şirentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
AA/VWW^vVvAAAAAAAWWWVVVVWWWW
Veste gospodarilor noştri dela sate.
înainte de Sf. Nicolae, a eşit dela tipar un Calendar pe anul nou 1906, scris anume pentru săteni cu vorbe ce le pricepe oricare. Intr’ânsul găseşti de citit bucăţile acestea: 1) Urarfc de noroc pe anul acesta nou: 2) întâmplările cele mai însemnate decând îi lumea; 3) Sărbătorile'când îs deschise dughenile şi când nu se ţine şcoală; 4) Sărbătorile anului întreg; 5) Rugăciune de secetă; 61 Iubirea şi cinstirea părinţilor ; 7) Sărbătorile ce trebue ţinute; 8) Ce zice Sf. Scriptură de beţivi ;9))Răs-boiul Rusuiui cu Japonul; 10) De vorbă cu moş-Gheorgbe (tot despre răsboiul acesta); 11) Regele nostru împlineşte 40 ani de domnie ; 12) Oameni dc bine; 13) Sfaturi pentru lehuze; 14) Vorbe de'înţelepciune; 15) Cum trebue să ne punem copiii la cale : 16 Copiii la meşteşug; 17) Nu vă vindeţi pâinea dela gură ; 18) Cântecul ţăranului;19) De ale gospodăriei; 20) Pământ ori bani?; 21) «Ţesătoarea^; 22) Moşii de ale statului arendate la săteni; 23) Luţerinăria statului; 24) Sfaturi gospodăreşti; 25) Vorbe de haz şi multe alte lucruri bune se găsesc în acest calendar cum rar veţi găsi în altă carte.
Un an întreg îl ai de prieten care te sfătue şi-ţi ţine de urât. Pe asemenea odor nui păcat să dai cât de mult; însă el nu-i decât 40 haiti şi are încă chipurile mândre ale M. S. Regelui şi Reginei la 40 ani de domnie, care se pot pune pe perete.
Cereţi-1 la adresa: «Redacţia calendarului gospodarilor săteni Baca-Suceava, trimeţând banii cu mandat ori în mărci poştale.
Cine trimite bani pentru zece calendare, capătă două pe deasupra.
FIN DE SIECLE
32, Calea Victoriei, 32.
Singurul Magazin special în toată ţara de: Bluse, Jupoane, Matineuri, Peignioare, etc.
PREŢURI MODESTE.	10 9
f TTT TTTT^
Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—15.266
www.dacaromanica.ro