'v Anul 1?(. No. 19. /^/lY /'JL^sQ' 1 ' 5 Fevpuarie 1906 REVISTA POPULARA COMITETCL DE REDACŢIE *rMS P. Gârbovlceanu A P. Dulfu G. Coşbuc G-ral P. V. Nâstuiel N. Nicolaeccu Gr. Teodossiu V C. C. Pop.-Taşcă I. Gtescu Redacţia si AdmlnlstrNo 9. - Bucureşti, LA06RAT6RIUL FARMACIEI LA „CERB" G. D. VASILIU FURflISORUl» CURŢII REGALE 78, CALEA VICTORIEI. (în îaţa Pasagiutui Român) BUCUREŞTI Mare depozit de speeialităţi străine şi indigen*. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă preenm: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de gKeerind câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „Central", cei mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,26, un borcan mare 1,50. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăoinei pirului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol â la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedieă astfel slăbirea rădăcineipărului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,60 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,60 Apă de Colonia flacon de 1 litru, . .....................4 lei * */, * •••*.2 lei > mic > ....................Ueu parfumată flacon de 1 litru.................. 5 lei » * 7, ......... ...............2,50 » » mic > ....................1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 76 bani. Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,60. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi opice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 16 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator ae execută analize de urină. www.dacaromamca.ro 26—25 Anul IX. No. 19. 5 Fevruarie 1906 /tlbina Revistă Enciclopedică populară Abonamentul în ţar& pe an bol 6 I Abonamentul în atr&ln pe an lei • » » » 6 luni » 3 { Un număr................ 15 bani Pentru anuneiuri 1 leu linia, |\flioa publicitate, 5 bani ouvsntul. Manusoriptele nepublieate se ard. ,qp.i n tm aw im i i a i wm ai SU|W AXţULt: «. Adumescu, Obligativitatea Învăţământului.—M. Sudoveunu, Moş Alisandru Ciobanii.— I. Ii ara, Unirea Principatelor.—X. Bradea, Despre facerea pâinei. — V. P. Ştefanescu, Roa-găte lui Dumnezeu.—Dlmltrle Faur, Beţia.— Doftor, RâitNşi vindecarea ei.—O. T., Oări de geamă.— Cronica Săptămânii—Reviste şi ziare. — Dela sate.—Informaţiuni. — Cronica rurală.—Apel. — Mulţumiri. —Licitaţiuni.—Poşta redacţiei. Sfaturi: Ouin se folosesc legumele îngheţate.— Ca să scapi de bube în gură şi de pe buze.—Păstrarea cartolilor. Il'i.straţiuni: Tudor Vladimirescu.—Ion C. Brătianu.—C. A. Rosseti.—Nicolae Bălcescu.— Beţivul şi urmaşii lul. -Eugeniu Stâtescu. Convorbiri cu vecinul meu Niţă. Obligativitatea învăţământului. — De unde vii, vecine ? — Fusei pe la şcoală să vorbesc cu Domnu pentru băiatul meu din prăvălie .. . — Dar ce este cu el ? — Iaca altă belea! Zice că trebue să-l las la şcoală încă doi ani până s’o face de 14 ani şi eu, de! am trebuinţă de el. — N’are părinţi băiatul ? — Ba are, Domnule ; dar ei sunt în Zimnicea, oameni sărmani. L-am luat noi de când erâ de şase ani şi l-am dat la şcoală. A învăţat două clase, ştie să scrie şi să citească, destul! — De ce nu-1 laşi să isprăvească clasele primare? — Am cheltuit mult cu el şi aş vrea de acum să-mi facă şi el treabă în prăvălie. — O să-ţi facă treabă peste doi ani. — Doi ani! .. Dar la ce-i trebue atâta învăţătură ? www.dacoromaiiica.ro / 494 ALBINA — Se vede câ-i trebue, dacă cere legea ca să Înveţe până la 14 ani. — Iar legea ? Vorbeşti şi d-ta ca Domnu dela şcoală. Şi el mi-a spus că este o lege care se chiamă.... are un nume lung ... — Legea obligativităţii... — Aşâ, aşâ. Drept să-ţi spun, ciudată lege. Am auzit că legea aia e pentru părinţi; eu nu sunt părintele lui. Ce vrea cu mine ? — Da, dar eşti un «patron», adică te serveşti de el in prăvălie şi ai aceleaşi îndatoriri ca şi părinţii adevăraţi. — Ce fel de îndatoriri ? — Să-l laşi până 1a 14 ani la şcoală. — Dar dacă nu vreau? Ce, o să mă silească? — Fireşte ; ba te pune şi la amendă. — Altă drăcie acum ! Prea din cale afară cu amenzile astea 1 Dacă ,pui marfă pe Irolal amendă; dacă pun firma cum îmi vine la socoteală, zice că e prea jos şi... amendă. Dacă nu dau pe băiat la şcoală, iar amendă ? — Ce să faci? Dacă nu te supui legilor, eşti pedepsit. — Bine, să zicem că e aşâ pentru unele lucruri. înţeleg că dacă oiu pune marfa afară, nu poate să treacă lumea pe uliţă ; dacă oiu pune firma prea jos, îşi sparge capul unul mai -înalt... dar dacă nu s’o duce băiatul la şcoală, să fiu pedepsit? — Fireşte. — Ce are legea cu mine, cu copilul meu? Dacă-mi place mie să nu ştiu carte, ce-ţi pasă d-tale? Iţi pasă ceva dacă mănânc Ia masă pâne goală ori curcan fiipt? — Ia stai niţeluş, vecine; nu te iuţi. Negreşit că statul n’are treabă cu mâncarea d-tale ; învăţătura e altceva. — Cum ? — Ia să judecăm puţin. Mi-ai spus adineauri că înţelegi de ce are drept comisarul să-ţi facă proces-verbal de contravenţie când pui marfă pe stradă ... — Da; însă ... ■ — De ce oare acest drept ? Interesul particular al d-tale ar fi să te lase în pace; dar este un interes general care cere să fie o regulă, şi te supui. Tot interesul general cere ca băiatul d-tale să meargă la şcoală. — Nu înţeleg. www.dacorainamca.ro ALBINA 49ft — De ce statul îţi ia băiatul în armată? — Ca să apere ţara când o fi nevoie... — Va să zică recunoşti că poate statul să dispue de persoana unui cetăţean pentru interesul general. — Acolo e altceva. — Nicidecum. Statul zice că e datorie să fii soldat; tot asemenea zice că e datorie să înveţi carte. Precum e spre binele ţării serviciul militar, tot asemenea e spre binele ţării şi învăţătura. — Ce bine să fie ! — Vezi asta e pricina că te îndoeşti. Ia să încercăm să descurcăm şi mai bine lucrul. — Să vedem. — D-ta eşti negustor. Ce vinzi în prăvălie? — Ei, par’că nu ştii? Lucruri de fierărie. — Şi de unde Ie cumperi ? — Dela fabrici ; de unde ?.. —; Dar fabricile cum le fac? — Cu maşini ... — Aşâ? Dar maşinile alea mari ştii dacă sunt lucrate aici în ţară ori nu? — Cum să fie în ţară. Pot să facă ai noştrii aşâ lucru ? — Dar, de ce să nu poată ? Ce suntem mai proşti decât Nemţii ori decât Franţuzii ? — Fireşte că nu, dar ei sunt mai învăţaţi. — Aci vream să te aduc. — Cum? — Va să zică vezi şi d-ta că în unele ţări şe^lucrează mai bine decât altele, pentru că oamenii sunt mai învăţaţi. — Fireşte .. . — Atunci de ce nu vrei ca şi noi Românii să fim învăţaţi? — Să fim; nu zic... dar băiatul meu o să scoaţă ţara la iveală?. . — Băiatul d-tale e unu ; dar sunt ca el zeci, şi sute, şi mii, şi sutimi de mii Toţi ăştia trebue să înveţe carte. Cu cât or fi mai mulţi caii să ştie carte cu atât ţara va fi mai fericită şi se va îmbogăţi mai repede. — Ai dreptate ; dar nu e destul să ştie să scrie şi să citească ? — Nu. Intâiu, că dacâ-1 ei pe copil prea mic dela şcoală, www.dacoromanica.ro 496 ALBINA uită ce a învăţat; apoi, ce să-ţi spui ? cititul şi scrisul nici nu sunt învăţătură, ci numai pregătiri pentru învăţătură. De ce cere legea să laşi copilul până la 14 ani? Ca să poată învăţă ceva, căci cititul şi scrisul sunt tot una cu nimic. — Ai dreptate şi aci. Mi se pare că.. . — Că o să laşi pe băiat la şcoală ? — Da; o să fac ce oiu face încă doi ani. Acum trece în clasa III şi învaţă binişor, am să-l las să sfârşească. Bine, foarte bine, vecine ; dacă faci aşâ, ai să dai ţârii un cetăţean luminat. Nu uită vorba mea : ţara care are cetăţeni luminaţi, merge înainte ; iar aceea unde rămân mulţi în întunerec, aceea dă înapoi şi ajunge de râsul lumii. Gh. Adamescu. Moş-Ali$andru Giobarţu (i). In vremea aceasta din urmă au venit mai multe întâmplări care au făcut pe bătrân să creadă că şi-a întors cu desăvârşire Dumnezeu faţa dela el. Intăiu a fost asta : că într’o noapte nişte flăcăi poznaşi, ca niciodată, s’au strecurat la gardul din fund al livezii şi de-acolo au zvârlit cânelui un boţ de câlţ amestecat cu cleiu ; au sărit apoi fardul, au trecut fără grijă pe lângă cânele care se băteâ cu otul de trunchiurile copacilor şi scheunâ înnăbuşit, şi au început, prin lumina lunii, să cerceteze roadele cele mai frumoase. Unul a dat un chiot, — aşâ de pătrunzător, încât, în casă, cine ştie unde, bătrânul a scăpat cărţulia din mâni şi a eşit gâfâind afară. Când a văzut grozăvia aceia, picior de om străin în cuprinsurile lui, braţ străin înnălţându-se spre roadele lui, i-a venit să cadă din picioare. A început să tremure, a început să urle, să strige, să asmuţă cânele, — dar flăcăii se plimbau prin livadă prin lumina lunii, ca într’o împărăţie a lor. A văzut atunci roşu înnaintea ochilor, a apucat în mână o furcă de fier şi s’a repezit, — dar un flăcău i-a sărit pe dinapoi în spate, i-a smuls furca, l-au descins, l-au legat cu brâul de un nuc, i-au pus şi lui oâlţi în gură, — apoi l-au lăsat în plata Domnului, au sărit gardul şi s’au dus în treaba lor. A fost a-doua-zi o zarvă nemaipomenită în sat. Urla moşneagul pe toate cărările. Pe câţiva din flăcăi îi cunoscuse; se dusese pe la casele părinţilor lor, strigase, ceruse dreptate în gura mare, — dar par’că eră un făcut: nimeni nu se mişcă; gospodarii zâmbeau pe sub mustaţă, treceau înnainte, păreau că nu înţeleg nimic din tânguirile bătrânului. Atunci, dac’a văzut ş'a văzut, moş-Alisandru s’a hotărît să facă acel lucru nemaiauzit şi nemaipomenit pe care nu-1 făcuse niciodată în viaţă: se hotărî să dea^ 1 (1) Vezi No. 17. www.dacoromamca.ro ALBINA 497 In judecată pe toţi, pe flăcăi, pe părinţi, pe toţi câţi îi trecură lui prin minte, ca să-l despăgubească, să-i plătească de zece ori cât îi luase, — că de ce-i judecată ? Ş'a fost şi judecată. Pentru întâia dată s’a dus la oraş, departe, bătrânul, — ş’acolo judecătorul l-a întrebat dacă are martori; şi dacă bătrânul a răspuns că n’are, l-a trimis judecătorul acasă. Plin de năduf, a dat dracului pe toţi bătrânul, —- apoi foarte înspăimântat, citindu-şi Epistolia, s’a întors în sat: văzuse ceva grozav la târg şi eră foarte înspăimântat. Se duse numaidecât la părintele Irimia. «Gata! zise el cu amar. Se sfârşeşte lumea ; scrie şi la carte! •Cum vrai să fie vre-o dreptate la stăpânire, dacă se sfârşeşte lumea?.. - De unde-o scoţi şi asta, moş-Alisandre? întrebă zâmbind preotul. Cum să se sfârşească lumea ? — Aşâ, părinte Irimie... Am văzut balaurul! — Care balaur, creştine ? — Balaurul despre care scrie la carte!... Venea gemând, şue-rând, lung şi negru... Se ţâră pe pământ, ş’aveâ o gură întoarsă în sus şi slobozia în văzduh catran şi fum de pucioasă... Mare spaimă pe sufletul meu, părinte !... Oamenii nici se uitau la el... Ilar poate aşâ, numai mie să mi se fi arătat...» Popa se uită lung la bătrân, apoi începu a râde: «Ştii ce, moş-Alisandre ? ... Bată-te să te bată !... Ai văzut poate trenul de te-ai speriat aşâ de cumplit... N’aveai de unde să ştii, •ca zice că acu a eşit şi umblă prin lume : umblă cu foc, şi-i ca o căruţă, şi te duce de ici colo ca vântul... Nici eu n’am văzut încă, dar zice că-i o drăcie nemţească... — Cum îi zice ? — Trenul ... — Apoi nu, aista nu-i tren, părinte, aista-i balaur__ precum scrie la carte... Mare spaimă pe sufletul meu! Veniâ gemând şi şuerând, lung şi negru, ş’aveâ o gură întoarsă’n sus şi slobo-ziâ catran şi fum de pucioasă! Eră bălaurul, părinte!...» Şi ziua aceea toată a oprit pe oameni în drum şi le spunea ■de dihania ce văzuse. Aşâ, aşâ... pentru răutăţile noastre... Mai ştii, mqş-Alisandre, mai ştii?...» Iar acasă, pe când aţâţă focul şi pungă de mămăligă, spuse şi babei ce văzuse. Dar baba eră pe ducă şi eră foarte amărâtă. ' «Da, da, babă, sloboziâ catran şi fum de pucioasă... L-am văzut.. . Pentru răutăţile noastre... — Of! le-i fi văzut, cred, cred, ţi s’o fi arătat pentru răutăţile tale, — că iaca, din pricina ta am să mor eu...» Bătrânul tăcu şi se îndreptă deodată cu ochii mari aţintiţi spre mătuşa Maria. Slabă, slabă, lungă, un schelet sub ţoala săracă, mătuşa Maria îl ţinţiâ cu ochi adânci în cari se rotiau focuri bolnave. Bătrânul o priveâ neclintit, apoi lăsă la foc, aşâ cum îl pusese, ceaunul pe pirostrii, se îndreptă spre sfiinţii nenumăraţi din peretele răsăritului, îşi făcu o cruce mare şi începu să bolborosească îndelung. Sta cu mâinile încrucişate pe piept şi rostiâ rugăciuni, apoi încet, pornindu-le din creştet,. îşi făceâ cruci mari încovoindu-se tare din şale, ducându-şi dosul palmei la pământ. Sufletul i se zguduise adânc; înfricoşat se gândiâ la cele oe www.dacaromamca.ro ALBINA 4!>8 spun cărţile, la sfinţii neclintiţi din perete, la vorbele babei şi la judecata de apoi.’O lumină mică, o lumină de durere ardea în sufletul lui împietrit; o simţire rece îi încleştase inima, ca intr’o suflare de moarte... «Mărioară, Mărioară...» Bătrâna gemu încet. «Mărioară, toţi suntem păcătoşi pe lumea aceasta. Iartă-mă.... Ce ţi-am făcut eu? Ce ţi-am greşit?... Iată, acuma poate vine ziua de apoi, poate vine ziua judecăţii, când vor sună îngerii din tiâmbiţi de aramă... Simt eu că ini se înfricoşează sufletul... Iartă-mă pentru toate ce ţi-am greşit...^ Bătrâna abia putu şopti ca’ntr’o suflare : Două~zile m’ai lăsat singură, fără strop de apă, fără o îmbucătură de mâncare, singură şi bolnavă... Au venit femei din vecini şi mi-au adus... Eu n’am vrut nici să beau, nici să mănânc.-.. Tu nu te-ai îndurat de mine: m'ai lăsat ca un câne; ca un câne vreau să mor !...» Afară, prin văzduhul negru al toamnei, trecu cu vaere o învăluire de ciori. O undă de vânt se strecură pe hoarnă. Bătrâna tăcuse, cu suflarea sfârşită, cu ochii umbriţi de aripa morţii. Prin sufletul întunecat şi rătăcit al bătrânului pătrunse iar o adiere gheţoasă. Se îndreptă iar cătră sfiinţii lui şi iar prinse a bolborosi în tăcerea adâncă. Mătuşa Maria aştepta cu ochii aţintiţi în bagdadie. «Iartă-mă, Mărioară, pentru tot ce ţi-am greşit! şopti bătrânul întorcându-se, încovoiat, cu ochii arzători. Nu mai avem mult şi ne vom duce la judecată... Vai de sufletul meu, vai de sufletul meu !...», Neclintit în întunerec sta, fără nici o vorbă acum. Simţiâ fiorul rece, ascuţit în piept, în adânca tăcere; aşteptă vorba de ertare—şi totul tăcea în întunerec. Nimic, o tăcere grozavă, o tăcere fioroasă. Făcu doi paşi, întinse mâna. O trase iute. Prin întunerec văzu desluşit, simţi că bătrâna se stinsese, îngheţase fără să-l erte. Şi’n tăcerea aceea, iar auzi vaerul stolurilor de ciori; o învăluire de vânt bubuî în tindă; iar în vatră deodată pocni ceva cu zgomot. Bătrânul .se cutremură. Pe pirostrii pocnise ceaunul. Sfârşitul lumii, balaurul, antihristul; — dac’a pocnit şi ceaunul, vine sfârşitul lumii! gândea rătăcit bătrânul, cu mintea turburată. Bătrâna neclintită tăcea în moartea ei, fără nici o suferinţă, iar în bătrân nelinişti grele, viforoase creşteau. Şi cum pornea prin văzduh mânia furtunii, răsunătoare şi adâncă, deodată izbucniră cântări sfâşietoare în urechile lui moş-Alisandru, — ş’atunci am avut eu cea mai mare groază a copilăriei mele, atunci când după răcnete, după chemări prelungi, eşit afară cu toţi ai noştri, am văzut sus, în vârful casei lui pe bătrân, înnălţat, prin întunecime, ca o umbră grozavă, cu părul învăluit de vânt, cu barba zbârlită, cu braţele întinse spre văzduhul negru, spre asfinţit, de unde veniâ furtuna cu un nour uriaş, cu balaurul uriaş al Apocalipsului! S’a liniştit bătrânul apoi după noaptea aceia de groază, dar nu şi-a mai venit în fire. S’a călugărit pe urmă, am auzit târziu că a şi murit, singuratec şi trist, cerând ertare celei Ce se stin- www.dacoramamca.ro ALBINA 499 sese chinuită. A murit fără să ii înţeles vreodată de ce trece prin lume amărâta umbră a omului. El s’a dus, dar în unele, nopţi de spaimă ale copilăriei mele, multă vreme a rămas cu ochii lucind, cu părul zbârlit, cu braţele înnălţate, în şuerul furtunilor toamnei. Miliail Sodoveami. UNIREA PRINCIPATELOR (1). Astăzi 46 de ani, s’a îndeplinit la noi Românii, unul din cele mai mari acte naţionale, visul cel mai dulce al sufletului nostru, Unirea. Ca să înţelegem şi mai bine marea însemnătate a zilei de 24 Ianuarie, zi, în care sărbătorim amintirea Unirii Principatelor dunărene, a Moldovei cu Muntenia, voiu face mai întăiu o privire asupra istoriei trecutului nostru. Din cuvintele poetului: Veacuri triste ’ntunecoase Peste capu-nii au trecut Cu mii oarde furioase Prea adesea m’am bătut; Dar nici timpurile grele Nici Vandalul cel păgân N’au curmat zilele mele Căci am fost viteaz Român, etc, Din aceste cuvinte zic, putem bine vedea, că grele au fost vremurile prin cari am trecut noi, Românii, chiar dela formarea noastră ca naţiune. după cum zice un Cronicar : «Când Domnul eră mazilit, grijă pentru domnie şi când eră Domn pentru mazilie.» După mai bine de o sută de ani de stăpânire neomenească, de jafuri şi torturi fără milă, liberatorul Românilor, inima cea mare, care să se lupte cu preţul vieţii lui contra Grecilor stăpânitori, bărbatul care să sune trâmbiţa luptei contra duşmanului, din fericire se arata — eră Tudor Vladimirescu. El aprinse scânteia revoluţiunii, al cărui rezultat fu alungarea parveniţilor din Fanar, din ambele principate şi înlocuirea lor cu Domni pământeni. Avut-am de data aceasta cel puţin norocul, să ajungem a fi noi stăpâni la noi? Nu. Din potrivă, afară de Turcia, ne mai vine un stăpân, pravoslavnica Rusie. O parte din Români, anume Oltenii, avuseră prilejul de a vedea la ce se pot aşteptă din partea Creştinilor, timp de 20 de ani cât Oltenia, în urma păcii dela Pasarovici, a fost supusă Austriei. Administraţia germană eră aspră şi asprimea cu care se strângeau dările, făcură pe Români sâ doriască stăpânirea Turcului. Dominaţiunea austriacă ne-a vindecat de iubirea Germanilor, mai trebuiau ocupaţiile ruseşti ca să ne, vindece de iubirea Ruşilor. Ocaziunea se prezentă, când în urma păcii dela Adrianopole, Ruşii stau câţivâ ani în Principate, în care timp întreprind reorganizarea lor, prin legi şi regulamente, din cele mai rele. Iată, un tablou fidel al ţărilor noastre, la începutul secolului al XlX-lea. www.dacoromanica.ro ALBINA 501 «în capul guvernului vedem .un Domn eşit din monstroasa împreunare a suzeranităţii turceşti cu protectoratul rusesc, un soiu de paşă purtând chiveră muscâlească, puternic, despotic, dispunând de profunda supunere a locuitorilor ţării, înconjurat de o temere respectoasă şi însuşi tremurând dinaintea unui firman.din Constantinopol, tremurând încă şi mai mult în faţa unei simple note din Petersburg. www.dacoromamca.ro El făcea- şi desfăcea Mitropoliţi şi Episcopi, el numiâ funcţionarii statului, care aveau tacit învoirea de a se îmbogăţi prin ori ce mijloace. La picioarele tronului se înşiră treptat o boerime împărţită în 3 clase, cari ocupau slujbele în stat. După boerime veniau breslele negustorilor şi a meseriaşilor, lipsite de ori ce drept municipal, însă foarte exploatate de funcţionarii Agiei şi ai Eforiei, în fine, se perdeâ în umbră, în părăsire, în ignoranţă, poporul! Poporul şerbit boerescului, poporul pe capul căruia toţi erau stăpâni, poporul supus la beilicuri, supus la biruri, supus la dare de flăcăi la oaste, supus la bătae cu biciul, supus la supliciul fumului prin temniţe, expus la toate capriciile crude ale soartei. 502 ALBINA Ion C. Brătiaiiu. lor după acel popor român, în fundul tabloului rătăcea un neam de origină străină, căzut în robie, gol, nomad, batjocorit, despreţuit, Ţiganii, proprietate monstroasă a statului, a boerilor şi chiar a sfintei biserici. între clasele privilegiate şi între acele la toate mizeriile morale şi fizice, plecat la toţi, fie indigeni sau străini, sărăcit, înjosit, cuprins de groază din copilărie până la moarte şi neapărat de lege nici măcar contra crimelor! www.dacaromamca.ro ALBINA 503 desmoştenite, vedem un cler ignorant, superstiţios, îngrăşat’cu mana averilor mănăstireşti, care prefăcuse sfântul potir în cupă de plăcere şi talerul de anaforă în disc de parale. Aşa dar în vârful scării sociale un Domn cu topuzul în mână şi cu legea sub picioare, pe treptele acelei scări o boerime ghiftuită de privilegii, bucurându-se de toate drepturile şi scutită de C. A. Rosseti. orice datorii; alături un cler, ai cărui şeii veniţi din Fanar şi dela Muntele Athos se desfătau într’o viaţă de lux, trândavă şi scandaloasă, iar jos, în pulbere, o gloată plecată sub toate sar-cinele! sus, puterea egoistă, jos, şerbirea şi mizeria fără protecţie. (din scrierii»1 lui V. Alexandri). www.dacoromanica.ro 504 ALBINA Numai în urma suferinţelor ce am încercat dela vecini, am înţeles că suntem un popor numeros şi că putem să ne bizuim şi pe puterea noastră, nu numai pe ajutorul străinilor. în 1848 is-bucneşte revoluţia în Paris, care nu întârzie a arunca scânteia răscoalei in deosebite state ale Europei şi pretutindeni unde pătura asuprită a naţiunii nu mai puteâ răbda deasupra-i, putregaiul vechiului regim, această scântee aprinse focul. Se întâmplă revoluţia în : Viena, Berlin apoi în Ungaria şi Italia şi din Ungaria se comunică focul în ţările române. Aici nevoia cea mare eră scăparea de protectoratul rusesc şi contra acestuia se rescoală poporul român. Revoluţia este stâmpărată, revoluţionarii fură alungaţi peste graniţă, de unde luând calea apusului au căutat prin scris, să deştepte lumea civilizată asupra originii şi drepturilor noastre. Revoluţia dela 1848 a contribuit mult la deşteptarea conştiinţii noastre naţionale. Ioan Brâtianu, Constantin Rosseti, Nicolae Bălcescu, au fost sufletul acestei revoluţiuni. Nicolae Bălcescu. Se întâmplă în curând răsboiul Crimeei, în timpul căruia, Românii se siliră din răsputeri să deştepte atenţiunea Europei asupra importanţii ce are ţara noastră la gurile Dunării, cum şi asupra voinţei noastre de a îndeplini aici o misiune latină. Silinţele lor fură încoronate de succes, căci la încheerea păcii din Paris, regularea soartei noastre a fost grija principală a Congresului. Napoleon susţinea unirea ţărilor noastre sub un singur Domn, ca să putem rezistă vecinilor iubitori de cuceriri. Trista experienţă a veacurilor trecute îi face pe Români să înţeleagă, că toate suferinţele lor provin numai din pricina neunirii. Ideia unirii, cu toată susţinerea unor scriitori că ar fi veche, amintind între altele făptui unirii Moldovii cu Ardealul şi eu Muntenia de către Mihai Viteazul sub stăpânirea sa, totuşi n’a putut să existe într’un timp când nu exista conştiinţa naţională. Mihai Viteazul are însă marele merit de a fi pus cadrul ei exterior şi de a ne fi arătat nouă urmaşilor pânza ce trebuie umplută cu măreţul tablou. www.dacaromamca.ro ALBINA 505 Acele luni cât au stat unite cele trei provincii româneşti, de ar fi fost secole, neamul nostru ar fi scris în istorie alte pagini, inimicii noştri însă totdeauna au fost îndrăzneţi ; iar noi n’am ştiut să fim uniţi şi înţelepţi. (Finitul în No. Viitor). I. Luca. Profesor. 5fat cu mătuşa Şmaranda. Despre facerea pânei. — Ce-o fi însemnând, nepoată, de ai făcut un cuptor de „ pane, să vede că ai să faci vre-un praznic? — Ba de loc, mătuşă, că pomană am făcut, cum ştii. Am făcut pane pentru casă. — Fă-mă să înţeleg nepoată. — Bucuroasă mătuşe. Am fost la şezătoare, cum ştii. Lume de nu-ţi puteai trage sufletul, ba şi doftorul de plasă, care ne-a glăsuit de multe şi bune: să ne facem casele pe Ioc ridicat, nalte, încăpătoare, cu ferestre mari, să fie curate şi văruite cât de des; că unde e lărgime, lumină şi curăţenie, e sănătate, muncă cu spor şi belşug. A spus, mătuşe, ca să mâncăm mai omeneşte, nu numai borş cu pârloagă, burueni, castraveţi, ori ardei copţi şi ceapă ori mămăligă goală. Că mămăliga, nu e hrănitoare ci e ca paiele la vite şi, dacă e făcută din păpuşoi stricat, nu numai că nu hrăneşte, dar roade sănătatea, ca rugina fierul. Că cine se hrăneşte cu mămăligă trebuie să mănânce pe zi 1.200 grame, pe când pâne 600, din care pricină n’avem vlagă (putere), muncim puţin, şi cine lucrează puţin n’are, e sărac, iar cei mai mulţi mâncând rău şi muncind din greu, slăbesc şi boala uşor se prinde de ei, mai cu seamă pârleala. — Itoşaţa nepoată! — Aşa mătuşe. Că facem un păcat de vindem grâul ca aurul, de se hrănesc alte naţiuni şi noi oprim ce-1 mai prost popuşoiu. — Dodii, nepoată, în viaţa mea n’am mâncat decât mămăligă şi cu ce a dat Cel de sus, şi slavă ţie Doamne, am 80 de de ani, dacă n’aş grăi într’un ceas rău. — Aceasta, mătuşe nu pentrucă ai mâncat mămăligă, ci că te-ai născut din părinţi, care şi ei erau sănătoşi. — Taman aşâ, nepoată ! Amândoi erau ca nişte brazi. Când au închis ochii, erau de 90 de ani! Pâne nu mâncase, decât pe la botezuri, nunţi, cununii şi praznice. — Nici eu nu zic altfel mătuşe, că cam aşâ am trăit toţi. Dar întrebatu-i-ai vre-o dată dacă în vieaţa lor munciau ca azi ? www.dacoramamca.ro 506 ALBINA — Cam aşâ nepoată, lucrau puţin, afumau pământul; fiindcă puţin se cerea, nu eră pârdalnica de fudulie, din care pricină, muncim mult şi cheltuim mult... şi vindem tot, numai să ne -împopoţănăm. — Aşâ mătuşe. — Eu nu zic că pânea n’o fi bună, dar trebuie multe, nepoată, făină, lemne, cuptor, plămadă. Ş’apoi toate ca toate, nepoată, dar nu ţine de saţ, adică toată ziua îţi vine să mănânci; pe când mămăliga, se face uşor, şi n’ai nevoe nici de lemne multe, nici de Cuptor şi mănânci cu prânz şi la drept vorbind păpuşoii sunt mai eftini, pe când grâul e scump. Aşâ că mai bine ne vine să ne hrănim cu mămăligă decât cu pâne. — Cred că vrei să ne lămurim mătuşă? — Mai e vorbă, nepoată, numai s’o ei pe şart. — Tot lucru la început, mătuşe, pare greu. — De asta, taman aşâ e! — Să facem o socoteală, mătuşe. — Bucuroasă, nepoată, numai să nu-mi spui niscava ple-vii, nepoată. — De câte ori trebnie să faci mămăligă într’o săptămână? r- De 14 ori, şi altă dată în „timpul muncii şi do mai multe ori. — Bun. Cu lemnele ce se ard la 14 mămăligi, nu s’ar arde un cuptor, ca să faci pâne pentru o săptămână? — Berechet nepoată! — D’apoi truda .ce ai ca să faci 14 mămăligi ! Pe când de faci pâne pierzi o singură zi, Sâmbăta, când speli şi cămăşi; aşâ că în celelalte zile numai o pui pe masă, ori în traistă şi la câmp. Nu pierzi nici vremea şi ai un lucru plăcut şi hrănitor; nu ca mămăliga, care se poate asemănă cu paele, date la vite. Cât priveşte că grâul e mai scump, nu-i multă deosebire, 1 leu, mult 2 la sac; chiar în anul când grâul e scump; dar acum, preţul păpuşoiului e mai ca la grâu şi chiar de a fi aşâ, mătuşe, tot suntem folosiţi, mâncând pâne, căci ea dă putere. A spus doftorul, că cine mănâncă pâne, ouă, brânză, şi carne măcar de 2 ori pe săptămână, nu mai mântue puterea şi se îmbolnăveşte foarte rar. Are putere, munceşte mult şi e bogat. .. —■ De asta cred că-i aşâ, nepoată. Nepotul Ionică când s’a dus la meliţie erâ slab ca un sfânt. .. şi acum când s’a liberat şi a venit acasă, l’am stupit toţi, să nu se deoache bătăi norocu să-l bată! Gras ca un purcel... şi doar când l’am Arâzut l’am mustrat, de ce tot scrieâ acasă că nu-i ajunge porţia... — Ştii de ce mătuşe? — Ştie Dumnezeu, nepoată. — Ba şi oamenii învăţaţi, mătuşe, cum e doftorul. Când www.dacoramamca.ro ALBINA a intrat în porţie, mătuşă, şi a văzut că i se dă numai o pane pe zi şi 2 străchini de ciorbă; iar nu o mămăligă făcută din 2 căuşe de făină şi o oală de borş cu burueni, ori ;5 —4 castraveţi muraţi, ori un castron de zeamă de varză, el credea că-i puţin şi are să moară de foame... de aceea vă înteţia cu scrisorile. El, mătuşe, nu ştieă că pânea cea mică hrăneşte dt3 2 ori cât mămăliga cea mare, zeama de carne, de 4 ori ca borşul cel cu pârloagă (burueni), ori ca zeama de castraveţi sau varză; ce mânca acasă.. . — Să vede c’o fi aşa, nepoată! acu m’am desmeticit eu cum vine-treaba... dacă n’ar fi aidoma cum spui, că a glă-suit doftorul, nu s’ar da la oamenii bolnavi la spital pâne, zeamă de carne şi altele. Crezi c’ar fi lucru mare, nepoată, să faci pâne cu cartofi, ori pită din făină de secară ? Nu-i. Pricina, nepoată, e că nu te lasă pârdalnica de deprindere,-bat’o s’o bată ! — Dacă-i vorba aşa, o să încep şi eu să fac, cum am văzut la naşa preoteasă şi chiar la doamna învăţătoare. Am de toate : cuptor, făină, lemne... Multe nu ştim noi, cei dela ţară, mătuşe, de aceea o ducem greu şi aceasta numai din pricina neştiinţei. Au dreptate să ne spună ştii... învăţătorii, mătuşă. — Aşâ, nepoată, când vin pe la noi, zic că noi suntem săraci -într’o ţară bogată... şi ne hrănim mai prost decât alte naţii, care-s mai sărace decât noi... din care pricină, fiind fără vlagă (putere), boalele se ţin gârlă de noi. — Bine că mă lămurişi, nepoată. Daca-i vorba aşâ, apoi am să fac şi eu Sâmbătă un cuptor de pâne, că am de toate. — Mulţumesc, pentru întrebare şi mâine cu bine. A fost în vremea de demult un om sărac, lipit pământului. Nevoiaş eră el — nu-i vorbă •— dar gândul dela Dumnezeu şi dela fapta cea bună nu şi-l depărlâ. Cu asta el era mulţumit şi viaţa nu-i părea o povară. Trece azi, trece mâni; anii trec şi zilele omului se sfârşesc. Iaca aşâ şi cu omul nostru : din bun sănătos, cum eră, se trezeşte într’o zi bolnav, de nu--l mai ţineau piciparele. Simţind, că a ajuns funia la par, a chemat preotul de l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi-şi aşteptă liniştit ceasul morţei. Fecioru-său — căci am uitat să vă spun că el aveâ un fiu — când a văzut una ca asta, unde n’a început să se vaite şi să se bocească cât îl lua gura : N. Bradea. Roagă-te lui Dumnezeu. — Din popor — www.dacoromanica.ro 508 ALBINA «Tată, tată! ca mâne te duci pe ceia lume; dar eu, sărăcuţul de mine, ce-am să mă tac, că nu mi rămâne ca zestre măcar un paiu ? Of, of! şi vai de mine!...» Tatăl său, văzându-1 atât de desnâdejduit, se sculă aşâ, pe jumătate, răzămându-se într’un cot şi-i zise cu glasul aproape stins: «Linişţeşte-te, dragul tatii, că nu-i nimeni atât de sărac pe lume, încât să nu mai aibă la ce trăi. Dacă n’ai bani, casă, pământ şi vite, ai însă comoara cea mai de preţ... — Şi care e acea comoară? zise fiul, luându-i vorba din gură — E sfatul ce ţi 1 dau: Şi la bine şi la rău roagă-te lui Dumnezeu !». N’a trecut mult şi omul şi-a dat obştescul sfârşit. * * * , A Rămas singur, feciorul omului aceluia o porni în lume, ca doar să-şi afle şi el un căpătâiu. Ba haide ici, ba haide dincolo, până întâmplarea l-a dus la un boier dintr’un oraş mare. Boierul când l-a văzut, l-a privit de sus până jos, aşâ, cu un fel de neîncredere; dar la urmă nu s’a îndurat şi i-a zis cam cu jumătate de gură: «De, măi băiete, rămâi la mine şi de s’a alege cevâ din tine, te-oiu mai ţinea ; de nu, pe aici ţi-e drumul...» Deşi, vorbele acestea pe altul l-ar fi tăcut să-şi ia tălpăşiţa ; pe flăcău par’că l-au pus pe un cal bun. Ştia el că omul harnic şi cu tragere de inimă la lucru, numai să-şi puie nădejdea în Dumnezeu şi apoi toate le izbândeşte. Şi în adevăr n’a rămas de ruşine. Treaba lui, eră treabă gospodărească şi nu făcută ca de mântuială. Se băteâ pentru lucru stăpânului mai dihai, decât altul după al lui. Iţi eră mai mare dragul de el, căci toate i mergeau în spor. Curat vorba ceia : Unele punea el mâna punea şi Dumnezeu mila. De unde la început stăpânul îl privise cu neîncredere, acum îl îndrăgise şi nu eră zi, în care să nu-1 laude către celelalte slugi şi să-l dea ca pildă de hărnicie şi credinţă. Ba într’o zi, când vătavul casei îl pârî, din ură, stăpânul luând lucrurile de scurt şi aflându-1 nevinovat, îl puse pe el vătav al casei, ca o răsplată pentru purtarea lui şi ca să pedepsească pe pârîtor. ^ * •V * De odată, par’că lucrurile s’au liniştit în casa boierului. Slugile îşi căutau fiecare de treaba ce-i eră încredinţată ; fără ca să se mai audă de slădălii şi pârîturi. Vătavul casei se purtă ca şi mai înainte, cu aceiaşi tragere de inimă şi credinţă; de aceea boierul îl însărcinâ cu trebile cele mai grele, căci numai în el avea nădejde. Dar în liniştea zilei senine de vară, nu se pregăteşte oare adesea furtuna cea năprasnică? Se putea, ca din liniştea asta prefăcută să nu izbucnească răzbunarea şi răutatea omenească? Da; şi acum cu sorţi de izbândă, căci stăpâna trebuiâ să fie pârîtoare ; iar fostnl vătav martor. www.dacoromamca.ro ALBINA 509 Aşteptau numai momentul prielnic. N’a trecut mult şi au găsit prilejul nimerit. Boierul lipsise o săptămână de acasă şi acum trebuia să se întoarcă. Când a intrat în casă, îi veniă să-şi pue mânele în cap, nu alta. Nevastă-sa despletită şi plângând îi eşi înainte : «Vai, bărbate, cum de nu-ţi pasă de mine şi mă laşi de izbelişte ! Te duci şi nici nu te mai gândeşti că femeea ţi-a rămas acasă... Ol! că-mi vine să-mi kc seamă, să nu mai fiu de râsul tuturor nemernicilor. — Ce e, nevastă, spune? — O, D-ne, D-ne! mai bine muriam de înainte, decât să ajung aşa zile. îmi vine să mă omor. Of, of!.. — Ei, dar spune-mi odată, ce-i? — Ţi-oiu spune ; dar să ştii, că ori eu mă duc din casa aceasta, ori ticSlosul ce-a vrut... să mă necinstească... Of, îmi vine să intru în pământ de ruşine!.. Vătavul de casă... — Se poate ? — Vrei şi marturi? — Destul! Mâne dimineaţă vinovatul îşi va primi pedeapsa pentru fapta-i netrebnică. * * * A doua zi, de dimineaţă, boierul a chemat pe vătavul de casă şi mâhnit de cele ce auzise, dar de altfel liniştit, îi porunci să ducă o scrisoare călăului din acel târg. Vătavul, ţâră să bănuiască ceva, a luat scrisoarea şi a plecat acolo, unde îl trimesese stăpânul. Drumu-i trecea pe lângă o biserică. Cum în acea zi eră sărbătoare; iar preotul slujeâ“îneă, intră în biserică să se roage puţin. ' Dar n’apucă să şi facă cruce bine şi cineva îl ghionti încetişor de dinapoi. Întoarse capul şi în urma lui a văzut pe fostul văta v. Acesta îl trase de-oparte şi-i zise: «Stăpânul e mânios pe d-ta şi mi-a spus să duc eu scrisoarea. Haide, nu te mai codi, căci aşad porunca. Cred că nu vrei să-l superi şi mai tare !». Vătavul a fost băgat de seamă, că stăpână-său în adevăr era cam supărat şi la urmă a crezut de bună, că-i trimes după scrisoare şi i-a dat-o. Fiind fără grijă, se închină în linişte şi apoi a luat-o spre călău, sAjvadâ dacă a primit scrisoarea, ca să ştie mai bine ce sâ-i spuie stăpânului. Când.colo ce i-a fost dat să vadă: tocmai când a ajnns, călăul îşi ştergea cuţitu-i sângerat; iar jos, în ţărână, să zvârcoleâ trupul fostului vătav. A înlemnit şi nici nu mai ştia ce să zică. Călăul, după ce şi-a curăţit cuţitul, cum a ştiut mai bine, zise rânjind vătavului: «Şi acum poţi să duci veste stăpânului, că i-am îndeplinit porunca cum nu se poate mai bine. * * * www.dacoromamca.ro ALBINA bl O Când l-a văzut, boierul s’a încrucit, căci ştia că călăul îşi face datoria fără milă. «Bine, unde te-am trimis? — La călău. In drum cum treceam pe lângă sfânta biserică, am intrat înlăuntru să mă rog după cum obişnuesc în totdeauna şi când colo fostul vătav a venit şi mi-a cerut scrisoarea, zicând că astfel ai poruncit. N’am avut încotro şi i-am dat-o. Când în urmă m’am dus Ia călău să văd de-a dus scrisoarea, sărmanul se zvârcoliâ în sânge : călăul îi tăiase capul. — Aşâ! Ai crezut, cătrimeţând pe altul, vei scăpă de moarte ! N’ai vrut să mori de satârul călăului, vei muri în chinuri grozave. — Ertare, bărbate! Dumnezeu nu vrea să moară un om nevinovat, făcu femeea boierului, care ascultase pe furiş cele spuse de vătav. «De aseară nu mai am linişte : mai ales visuri urîte m’au chinuit toată noaptea. Trebue să ştii, cătotceţi-am spus, nu e nimic adevărat. Poţi fi în pace, căci vinovatul şi-a luat plata». Boierul a rămas ca încremenit. N’a mai putut să vorbească şi ca să spue vătavului să iasă, i-a făcut numai un semn. Vătavul, care a priceput, că se urzise în ascuns ceva în po-trivă-i, zise în sine: «Şi acum văd, că mare dreptate a avut tata, când mi-a spus : Şi la bine şi la rău, roagă-te lui Dumnezeu. V. 1). Ştefănescu. Diriginte al şcoalei RftHftuţi-Dorohoiu. ------------------- BEŢIA * Frunză verde păpădie 4 Arză-te focul beţie. Că din om fruntaş în sat Am ajuns un biet nrgat, Dintr’un om tare frumos Am ajuns un ticălos. Beţia este mama tutulor răutăţilor. Este obiceiul cel mai ruşinos şi care nu se mai poate lecui, atunci când a ajuns o patimă. Urmările beţiei sunt din cele mai triste. In ea stă nenorocirea omului, a copiilor, a familiei şi a neamului său. Beţivul se scoală cu gândul la băutură, trăeşte cu băutura, adoarme de băutură şi visează băutură. Se îmbracă prost, e murdar, sdrenţăros, se lipseşte de ori ce pentru băutură. Şi ce înfăţişare urâtă are beţivul! Gura e plină de bale; buzele îi sunt acoperite de spumă; varsă; www.dacoromanica.ro ALBiNA 511 vocea îi e răguşită; limba e crăpată şi tremură de usturimele alcoolului; mirosul îi este greţos; văzul împaianjenit; ochii bleojdiţi; privirea zăpăcită; urechile îi vâjie; nasul ca un ardeiu roş, în vârf cu o pecetie vânătă; faţa la unii îmbujorată, la alţii galbenă ca lutul; au dureri la stomac; ficatul se umflă; inima se măreşte şi se acoperă cu un strat de grăsime, care împiedică circulaţia sângelui şi produce boale de inimă; plămânii de asemenea se vatămâ; nimic din corpul omului nu rămâne sănătos. Beţivul şi urmaşii lui. Beţia atinge partea cea mai însemnată a omului, adică creerul. De aceea la urmă beţivii înebunesc. Beţivul îşi prăpădeşte gospodăria, căci vinde şi amanetează tot ce are. Trăeşte rău cu vecinii săi, căci se ceartă cu ei, îi înjură, îi bate; apoi are judecăţi, cheltueli, pierderi de timp şi de bani. Din părinţi beţivi se nasc copii nenorociţi: slăbănogi, bolnăvicioşi, beţivi, idioţi, nebuni, schilozi, epileptici şi prea puţini oameni cum se cade. www.dacaromamca.ro ALBINA 612 Şi statul suferă de pe urma lor, căci trebuie să facă închisori pentru cei condamnaţi din pricina beţiei; trebuie să facă spitaluri, azile pentru cei ne norociţi de această patimă. Beţia este cel mai periculos duşman al omului. Fugiţi de băutură! Dimitrie Faur. ■RÂIA Şl VINDECAREA El Râia este o boală care produce o mânoărime îngrozitoare. Noaptea, în căldura patului sau în apropierea focului, mâncărimea să înăspreşte grozav. Somnul şi odihna sunt cu neputinţă; bolnavii toată noaptea se învârtesc, scărpinându-se şi sgâriindu-şi pielea cu unghiile. Pe pielea râioşilor se văd mici băşici, une ori aceste băşici sunt bube. Dar mai des pe pielea râiosului se văd ridicături ca acelea ce se văd în blândă, cu vârful rupt prin scărpinături. Râia la copii este foarte primejdioasă, căci pielea lor fiind foarte fragedă se fac adevărate răni prin scărpinare. Râia se ia dela un râios la un altul sănătos prin orice lucru ce s’ar împrumută, dar mai cu seamă prin haine, şi cu deosebire prin hainele de lână. Vindecarea eră odată foarte lungă: astăzi ea este scurtă; căci se poate vindecă numai în două ceasuri. Iată ce este de făcut: Să freacă bine cu săpun tot corpul râiosului, dacă se poate cu săpun de păcură negru, după aceea se trece râiosul într’o bae de apă caldă în care şade un ceas. In acel timp hainele şi a^ternuturile lui se afumă cu fum de pucioasă, apoi se unge pielea râiosului cu o alifie de pucioasă, pe care spiţerii o dau suferinzilor, chiar fără reţeta doctorului, căci nu este otrăvitoare www.dacoromamca.ro ALBINA 513 Uns peste toată pielea, râiosul se îmbracă cu hainele afumate cu pucioasă şi nu mai decât să facă peste două zile o altă bae, cu care să se spele de alifie, iar de râie este vindecat. Dar cel mai bun lucru de făcut este să ţinem pielea în totdeauna curată şi să ne ferim de cei râioşi. Să ne spălăm tot corpul, cel puţin odată pe lună, cu apă caldă. Doftor. DĂRI DE SEAMA Monografia comunei Mozăceni., jud. Argeş, de Preotul Ioan Muzicescu, paroh local. Intr’o cărticică de 27 pagini, autorul se sileşte cât poate să ne dea lămuriri asupra descrierii generale a comunei, a limitelor, a apelor, climei, istoricului ei, a întinderii teritoriale, a edificiilor publice, a drumurilor, a mişcării populaţiei, agricul-turei, comerciului şi industriei locale, în sfârşit descrierea traiului şi higienii locuitorilor, a cultului, instrucţiei, administraţiei. După chipul cum este lucrată această monografie, ea nu este decât răspunsul la întrebările puse de către lostul ministru de interne, d-1 Vasile Lascâr, care a publicat chestionarul monografiilor comunale. Curios ni se pare faptul că în acea comună este legenda că Bucur Ciobanul întemeietorul Bucureştilor a început să zidească în coprinsul comunei Mozăceni o biserică. Acest cioban, văzând că acolo nu se află vre-un râu mai mare, a lâsat biseric^ neisprăvită şi s’a strămutat cu oamenii săi în jud. Ilfov. Ne isbeşte şi declaraţia ce autorul o tace că în comună s’a înmulţit concubinagiul, aşa că astăzi sunt peste 20 familii nelegitime. începutul l-a făcut un preot, apoi un cântăreţ, după aceea un primar şi apoi ceilalţi locuitori. Vorbind de cultura pomilor, se spune că în comună nu se cultivă decât pruni şi vişini. Nepăsarea locuitorilor este aşâ de mare că nici prunii nu rodesc adesea, din pricină că nu-şi curăţă pomii de omizi. Vitele sunt degenerate, căci Ie lipsesc islazurile şi nutreţ mai bun. De-abiâ acum a îuceput a se cultivă nutreţul şi lucerna. Tot e un progres! Autorul se plânge de specula ce o fac samsarii de cereale, cari cumpără recoltele dela locuitori, cu preţuri reduse. Scăparea nu poate fi decât în întemeiarea unei societăţi de vânzare în comun a productelor ajutată de banca populară «Buna-Vestire». Se mai plânge că în sat sunt comercianţi străini, cari speculează pe ţărani, luându-le bucăţica dela gura copiilor. Leacul este www.dacoromanica.ro 514 ALBINA (oarte simplu : facerea unui magazin de consum de către obştea satului şi lucrurile se vor îndreptă lesne. Părintele Muzicescu, arată cu durere că sătenii trăesc în case fără lumină, fără aer, claie peste gramadă, mănâncă prost, iar femeile au început a purtă haine făcute cu stâmburi dela oraş. Sfinţia Sa poate lace foarte mult cu cuvântul său de povăţuitor sufletesc al poporului, cu atât mai mult că văd că «preoţii mai la toate sărbătorile ţin predici în biserică şi că au conduită bună», laudă se cuvine Preotului Muzicescu, căci a donat şcoalei un mic teren pentru grădină şcolară. Afirmarea SI. Sale, că învăţătorii nu au făcut nici şezători morale, nici petreceri instructive, nici o şcoală do adulţi, că nu vin la biserică cu elevii decât la sar bătorile naţionale, că nici cor n'au, nici lucrul manual nu l predau, nu este spre lauda d-lor, cu atât mai mult că sunt şi absolvenţi de şcoală normală. Totuşi, Sf. Sa, ne spune în altă parte că învăţătorii, sfătuesc pe locuitori la cercurile culturale să se ferească de beţie, lene, etc. şi că pricinile din sate să împacă prin sfaturile lor şi ale preoţilor. Ca încheere, văd în lucrarea preotului Muzicescu, un glas care se ridică pentru îmbunătăţirea comunei în câre trăeşte. De sigur că viitorul îî va fi asigurat, dacă împreună cu ceilalţi preoţi şi cu învăţătorii şi cu aleşi destoinici ai locuitorilor vor lucră cât mai rodnic în tot chipul, în direcţiunea binelui şi a bunei stări a consătenilor. ii. T. Cronica Săptămânii- Dorinţă exprimată de MM. LL. Regele şi Regina. Se face cunoscut că dorinţa MM. LL. Regelui şi Reginei este ca, pentru serbarea jubileului de 40 ani de domnie a Augustului nostru Suveran, să nu se facă cheltueli, fie parţiale fie prin colecte, in scopul de a se oferi Majestăţilor Lor daruri, dedica-ţiuni sau altele cu acest prilej. Starea semănăturilor în tară. J Telegramele primite la ministerul de domenii anunţă că starea semănăturilor urmează a fi mulţumitoare în toată' ţara. Pătura de zăpadă care acopere câmpul s’a topit, fiind suptă de pământ. La munte, zăpada încă nu s’a topit. In zilele din urma în judeţele din valea Dunărei a plouat. Vizarea libretelor militare. In cursul lunei Fevruarie vor viză libretele la depozitele de recrutare toţi miliţienii, rezerviştii şi concediaţii, începând dela contigentul 1892 şi până astăzi. ’ Noul director al tipografiei Cărţilor Bisericeşti. Pe 1 Fevruarie, P. S. S. Arhiereul Meletie Gălăţeanu a fost nu- www.dacoromamca.ro ALBINA 515 mit director al tipografiei cărţilor bisericeşti, în locul d-lui C. Chiricescu, profesor universitar, demisionat. Arendarea de moşii de ale statului la săteni. La licitaţia ţinută acum câteva zile la ministerul de domenii, pentru arendarea moşiilor statului şi ale diferitelor stabilimente publice, 80 de moşii mici au fost arendate de ţărani din cele 180 scoase la licitaţie. Cărţi şi vestminte vechi bisericeşti la expoziţia naţională. Administraţia Cassei Bisericei a cerut tuturor parohiilor din ţară să-i înainteze diferite cărţi bisericeşti vechi, precum şi cele mai vechi vestminte preoţeşti, ce se găsesc pe la acele biserici, spre a figura în secţiunea respectivă a expoziţiei naţionale. Numărul şi neamul arendaşilor din Moldova. După o statistică oficială, sunt în Moldova 542 arendaşi români, 309 Evrei, 124 străini, şi 18 Români întovărăşiţi cu Evrei. Din 1.023.201 hectare arendate în Moldova, 400.300 sunt cultivate de Români, 466.288 sunt ţinute în arendă de Evrei, şi 25.693 sunt ţinute în arendă de Români întovărăşiţi cu Evrei. Mai cu seamă în judeţele din nordul Moldovei, majoritatea moşiilor arendate sunt ţinute de străini. Statue pentru pomenirea împăratului Traian. La Brăila se va ridică un monument al împăratului Traian. S’a format un comitet, s’au răspândit liste de subscripţie şi azi monumentul e sfârşit. Dosvelirea se va face cu mare solemnitate în primăvară, în luna Maiu, când se împlinesc 1800 ani dela învingerea Dacilor şi 40 ani de domnie al M. S. Regelui. Monumentul va fi aşezat în piaţa Sf. Archangheli. Isgonirea din ţară a unor Greci din Bucureşti. Un număr de Gi’eci din Bucureşti, membri în societatea ateniană «Eteria Elenismos >, care seamănă ură împotriva Românilor şi înarmează bande greceşti in Macedonia, au fost isgoniţi din ţară. Intre aceşti Greci sunt: bancherul N. Crisovelonis, Cris-tos A. Zapas, P. Spandonide, A. Valsamacliis şi alţii. Vestea isgonirii unor asemenea duşmani ai poporului român, a fost primită cu bucurie. Românii macedoneni din Capitala ţârei au sărbătorit’o, manifestând pe uliţe, cântând cântecul < Deş-teaptă-te Române», şi mulţumind autorităţilor cari au făcut cercetările şi au isgonit pe Greci. La 5 Fevruarie se va ţine în Bucureşti o mare întrunire de protestare în potriva Grecilor şi a faptelor lor neomenoase. înlocuirea Valiului dela Ianina, Osman-Paşa, prietenul Grecilor. Valiul din Ianina, Osman-Paşa, care sprijinea pe faţă pe Greci, a fost suspendat în timpul cercetării ce i-a făcut’o comisia trimisă dela Constantinopole şi apoi permutat ca inspector al re-difilor corpului al 3-lea de armată. îndepărtarea lui Osman-Paşa este deci o pierdere mare pentru Greci, cu atât mai mult cu cât urmaşul lui, ^eifulla-paşa, până acum inspector al corpului al 3-lea de armată şi comandant al zonei militare Ueskueb, voeşte cu tot dinadinsul să nimicească bandele greceşti. ■*" ..............■—-- www.dacaramanica.ro 516 ALBINA -------------------^1---------------------------------- î^evi5te şi Ziare * In oraşul Cleveland din America de Nord se publică ziarul săptămânal «Românul.* Redactorul proprietar al acestei foi este preotul Epaminonda Lucaci, de fel din Ardeal. In No. 3 al ziarului s’a tipărit şi o nuvelă «Unirea face puterea», de Sofia Nădejde, publicată în revista noastră în anul trecut. * In Ianuarie a apărut în Bucureşti o revistă de albinărit cu numele: «Apicultura modernă», sub direcţia d-lui Romulus N. Begnescu, învăţător. Scopul acestei publicaţiuni este reînvierea albinăritului căzut în părăsire-şi punerea lui pe baze moderne de cultură. Numărul întâiu cuprinde şi un calendar de lucrările ce trebuie să facă apicultorul în luna Ianuarie. Abonamentul Ia această revistă, care apare lunar în 24 pagine, este de 8 lei pe an. * In comuna Huniedoara din Ardeal apare de curând «Tovărăşia»» foaie care îmbrăţişează formarea şi conducerea însoţirilor economice, agricultura, industria şi comerţul. Foaia este pusă sub direcţia d-lui Vasile C. Osvadă, şi se tipăreşte tot la 10 zile, în câte 8 pagine. In numărul 3 al foii găsim patru articole privitoare la societăţile economice, un articol care propune facerea unei statistice agricole, comerciale şi industriale a Românilor din Austro-Ungaria, cu sprijinul cititorilor şi prietenilor ziarelor şi revistelor româneşti. Urăm noii foi izbândă în idealul ce-1 urmăreşte. X «Revista economică» din Sibiu publică în No. 5 dela 4 Fevruarie, programul conferinţelor ce se vor ţine in Ardeal, în cursul anului acestuia, de către membrii Asociaţiei pentru cultura poporului român. Intre numeroasele subiecte ce se vor trată cităm câteva: Creşterea vitelor, urmările beţiei, cultura pământului, îmbrăţişarea meseriilor, asociaţii, chestiuni juridice, sfaturi higienice, etc. Parte din conferinţe vor fi ilustrate cu aparatul de proecţie. Intre conferenţiari sunt profesori, medici, învăţători, preoţi şi avocaţi. Răvaşul» din Cluj, în numerele 4 şi 5, ţine de rău poporul, care nu se mai îndeletniceşte cu lucrurile mici şi aducătoare de venituri îu casă. Articolul cu numele: «Lenea noastră» poate stă foarte bine şi în revistele populare de pe la noi, unde dăinueşte aceaş nepăsare din partea ţără-nimei. In No. 5 se publică şi «Răvaşul» de Sublocotenentul Vuluvici către A. S. Principale Carol, tipărit şi în «Albina». * In revista «Luceafărul» dela 15 Ianuarie, tipărită cu îngrijire ca în totdeauna, întâlnim o poezie «înviere» cu înţeles atât de adânca poetului Octavian Goga, un crâmpeiu de studiu asupra pictureL catedralei, din Sibiu de dr. E. Miron Cristea, nuvela nesfârşită «Două iubiri» de I. Agârbinceanu, un articolaş critic ' Grupări literare , în care autorul, d-1 Oct. C. Tăslaoanul, se ocupă mai ales de activitatea revistei «Semănătorul», în paralelă cu acea desvoltată de. alte reviste literare din jţară, etc. £ -Gazeta de Duminecă», c.e apare în Şimleu (Artfbal), reproduce în numărul său dela 4 Fevruarie nuvela -«Cu limbă de moarte» de Sofia Nădejde, publicată de curând în «Albina». * Revista «Bunul Econom» din Orăştie (Ardeal) publică în numărul din 4 Fevruarie, urmarea interesantei circulări despre «Mijloacele de îndreptare ale stării economice rurale», adresată de d-1 I. Kalinderu, administratorul Domeniilor Cordanei, agenţilor acestor moşii. '<■ In No. 2 al revistei «Lumea Literară» din Cernăuţi, găsim o frumoasă nuvelă «De Ajun», de Nicu Nalbă, care descrie o seară de petrecere la preotul satului; un studiu folcloristic asupra busuiocului şi o scurtă nuvelă «Să mă fac dascăl» de Sever Secula, în care autorul plânge moartea prematură a unui biet candidat de învăţător, mort de oftică. • • —i , www.dacoromanica.io ALBINA 517 DE LA SATE In comuna Isvoru-Olt, a fost două baluri consecutive. Primul a fost dat de d-1 f. Berechet, proprietar, la 7 Ianuarie, sârbăto-rindu-şi onomastica sa, a soţiei şi a ginerelui său d-1 I. Vlă descu, mare proprietar. Au luat parte peste 100 persoane, mare parte Piteşteni, între cari d-nii Manolescu, fost prefect de Argeş, Trepteanu, inginer; Georgescu, căpitan medic militar; Mario-ţeanu, fost procuror de Buzău; C. Pârşoagă, proprietar, eu ginerii şi fiicele, I. Ghristescu, proprietar şi arendaş, etc. etc. S’au ridicat mai multe toasturi. Al doilea a fost dat de d-1 C. Pâţşoagă la 8 Ianuarie, în folosul copiilor săraci, pentru cumpărare de haine şi cărţi. Pe la orele 2 p m. sala era plină de săteni, pentru a Ji de faţă la marea serbare şcolară, care s'a deschis prin imnul «Trăiască Regele». D-şoara N. Popescu, învăţătoare, luând cuvântul, aduce mulţumiri d-lui C. Pârşoagă pentru darurile făcute cu construi-, rea şcoalei şi nobila bunăvoinţă de a ajută pe copiii lipsiţi de mijloace. S’au intonat mai multe cântece populare de corul şcoalei. f Eugeniu Stătescu. încetat din viaţă la 30 Decemvrie 1905 şi înmormântat la 2 Ianuarie a. c. la Cimitirul Bellu, Bucureşti. www.dacoramamca.ro 518 ALBINA Administraţia Domeniului Coroanei şi-a propus acum câţiva ani să introducă pânea în hrana locuitorilor de pe Domeniile Coroanei. In acest scop d-1 Kalinderu a adresat agenţilor săi o circulară' prin care le a arătat întinderea ce a luat pelagra în alte părţi ale ţărei şi i-a îndemnat să povăţuiască pe săteni a cultivă mai bine porumbul, a consumă mămăligă tăcută numai din porumb bun, şi mai ales a o alternă după putinţă cu pânea de grâu sau de secară. Tot atunci a dispus introducerea pânei de mai multe ori pe săptămână, în hrana muncitorilor dela fiecare dompniu, spre a-i obişnui cu acest aliment. In ce priveşte pregătirea ei a hotărît să se Iacă de către femei din sat, cu rândul, spre a le învăţa, şi mai ales spre a le da prilej să vadă cât mai mult cât de higienicâ şi de practică e pânea. De curând d-1 Kalinderu a mai luat o altă măsură tot atât de nemerită. A permis adică locuitorilor să macine la morile Domeniului, grâu şi secară, fără a li se lua vre-o plată, odată la două săptămâni, şi anume Joia. — Această dişpoziţiune s’a pus deja în lucrare pe două din Domenii şi îndată ce rezultatele vor fi bune se vor esecutâ şi pe celelalte moşii mai ales de şes. EFTIN DE TOT, pentru sezonul de Martie 1906. Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, având disponibilă o mare cantitate de pueţi foioşi şi reşinoşi din pepinierile sale, a scăzut enorm preţul vânzârei, oferind cu : 8 centime una bucată Molift 11 ani reşii ti a < < 9 « « 10 « « r Nuc 7 < < 3 c « 4 Brad 4 < « 3 t ▼ ▼ v ▼ wv «r * Cum se folosesc legumele îngheţtite. — Legumele îngheţate nu trebuie aduse la căldură, căci nu mai sunt bune de mâncare. Trebue mai întâiu puse în apă rece de izvor sau îngropate în zăpadă şi apoi puse la un loc căldicel în timpul nopţii. Astfel pregătite se pot folosi pentru hrană. www.dacaromanica.ro ALBINA 519 CRONICA 'RU'RAUA. In comuna Slobozia (Ialomiţa), s'a serbat aniversarea Unirei Principatelor române în chip strălucit, cu un program foarte bine chibzuit. Serbarea s’a deschis la orele 9 seara cu imnul «Trăiască Regele», după care d-1 Ion Ionescu dirigintele şcoalei a ţinut o conferinţă despre în. semnătatea zilei de 24 Ianuarie 1H59, aruncând o ochire asupra trecu, tului şi revenind asupra stărei înfloritoare în care se găseşte aslăz. ţara noastră, stare, datorită unirei ţărilor surori. 1 Elevii clasei IV-a iniţiaţi de învăţătorul I. Bârzea, au juc t piesele : «Unirea face puterea» şi «Povestea Vorbei». Au recitat poesiile : «Două-zecişipatru Ianuarie 1859», «Sus inima Români», «Românul Macedonean-, etc. Dialogurile: «Libertatea», «De ce plătim dări», «Negustorul şi Nerodul», etc. S’au intonat imnurile: «Hora Unirei», «Bravi copii», «Moartea Vitează», «Plugar şi Ostaş», «Fii României-, «Deşteaptă-te Române», etc. etc , pe 2 voci. A luat parte aşa de muţtă lume, că nu mai avea loc în spaţiosul salon al şcoalei. Serbarea a reuşit foarte bine, elevii au fost des Şi mult aplaudaţi, iar învăţătorii organizatori, viu felicitaţi pentru munca depusă. Serbarea s’a încheeat prin câteva cuvinte de mulţumire adresate de învăţătorul I. Bârzea după care publicul s’a retras la orele 11, mulţumiţi fiecare că au petrecut două ore cu amuzări instructive şi educative. .A. p e 1. Urmând opera începută în anii 1903 şi 1905 întrunirea română academică «Bucovina» din Cernăuţ va redacta şi în anul acesta un Almanah literar. Anul jubilar, pe care’l vor serba Românii de dincolo cu festivităţi strălucite şi cu o exposiţie mare naţională, la care va participă şi poporul român din Bucovina, nu poate să fie tre ut cu vederea din partea cercurilor literare la noi în ţară, mai cu seamă când comitetul cen» trai pentru participarea Românilor din Bucovina la exposiţia din Bucureşti a decis a se prezentă particular cu o exposiţie a tuturor opurilor scrise de Români bucovineni până acum. Apelăm deci la toţi scriitorii din ţările locuite de Români să ni se dea cu ocazia aceasta concursul d-lor binevoitor, ca să ne putem pre-sentâ în mod vrednic de momentul comemorativ şi festiv. Desluşiri speciale se capătă la d-nii Dr. Ilarion Verenca, Cernăuţi, str. Klug No. 4 şi Filimon Taniac, Suceava, str. Mirăuţilor. MULŢUMIRI D-l Nicolae Constantinescu, învăţător la şcoala comunei Budeşti, jud. Argeş, aduce mulţumiri din adâncul inirnei, în numele locuitorilor şi micilor copilaşi din această comună, d-lui Ioan G Lahovari, proprietar, pentru că a dăruit cărţi şi bani în valoare de 50 lei pentru distribuirea premiilor, a plătit abonamentul la revista „Albina“ pentru şcoală şi a dăruit lemnele pentru încălzitul şcoalei, în timpul ernei din mii 1904— 1905 şi 1905 - 190G. * * * In seara zilei de 3 Ianuarie a. e. s’a dat o frumoasă serbare în una din sălile şcoalei din comuna Redea, judeţul Romanaţi, în folosul elevului Filip D. Dumitru pentru a-şi puteâ termină cursul anului al VlI-lea dela Seminarul «Central» din Bucureşti. Serbarea a fost organisată de următorul comitet: Gheorghe Ionescu student în drept, Eustaţiu Ic- www.dacoromanica.io 520 ALBINA nescu, Isidor Sârbu şi Ştefan Ionescu normalişti, Filip Bebucescu seminarist şi Alexandru Ionescu învăţător suplinitor. S’a executat o programă foarte variată compusă din : piese de vioară, coruri, monoloage şi scene teatrale. Se aduc mulţumiri d-lui Ştefan Băjenescu care a dat chiar In localul serbării elevului Filip D. Dumitru suma de una sută de lei, de asemenea d-lor F. Ionescu, A. Iliescu şi I. Iliescu învăţători, •ari au dat tot concursul. Lioitaţiuni. In ziua de 28 Fevruarie 1906, ora 10‘/s a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, licitaţie publică, pentru arendarea în bloc a Munţilor Negraşu. Fundurile, Ziliştea, Treisteni, Podul Saşilor, Podul Oioarei şi Valea Cerbului din judeţul Prahova şi Muntele Doamnele din judeţul Dâmboviţa, pe termen de 5 ani. cu începere dela 23 Aprilie 1906. Domnii concurenţi spre a lua parte la licitaţiune vor trebui să depună o garanţie provizorie de lei &0C0. * * * Idem, pentru arendarea următoarelor trupuri din proprietatea Munţii Negraşu, Fundurile, Ziliştea, Treisteni, Podurile Saşilor, Podul Cioarei şi Valea Cerbului din judeţul Prahova şi Muntele Doamnele din judeţul Dâmboviţa, pe termen de 5 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906. 1) Munţii Negraşu, Fundurile, Ziliştea şi Treisteni, dinpreună cu moar» de pe apa Negraşu şi cârciuma din cătunul Treisteni. Garanţie provizorie lei 2.000, iar cea definitivă jumătate din arenda eşită la licitaţie ; 2) Munţii Doamnele din judeţul Dâmboviţa şi valea Cerbului din judeţul Prahova. Garanţie provizorie lei 500, iar cea definitivă jumătate din arenda eşită la licitaţie; 3) Munţii Podul Cioarei. Garanţie provizorie lei 200, iar cea definitivă jumătate din arenda eşită la licitaţie ; 4) Munţii Podurile Saşilor. Garanţie provizorie lei 450, iar cea definitivă jumătate din arenda eşită la licitaţie ; o) Poenile Muntelui Negraşu. Garanţie provizorie lei 150, iar cea definitivă jumătate din arenda eşită la licitaţie. Oferte condiţionale şi supra oferte nu se primesc. Ca să scapi de bube în gură şi de pe buze. — Se ung buzele ou lapte de var, sau amestec de miere, oţăt şi piatră acră, ori borax. Păstrarea cartofilor. — Cartofii cari sau pus uzi la păstrare se pot feri de putrezire dacă se presară cu praf de var. Acesta are însuşirea de a trage umezeala de pe cartofi şi de a ucide bureţii ce dau naştere putrezirii cartofilor. Poşta Redacţiei. D-lui Mihail Andrieş-loniţă, com. Hălăuceşti-Roman. — Seminţele de care-aveţi nevoie vi le puteţi procură dela d-1 Zimer, sau Pildner, strada Carol,. Bucureşti. D-lui N. N. Grigoriu, com. Glâmbocu-Muscel. — Să vă abonaţi la Jur--naiul Societăţei centrale de agricultură, Palatul Nifon, Bucureşti ; iar ca tratat de agricultură, cumpăraţi Agricultura practică, librăria Socec„ preţul 3,50 şi Gospodăria rurală, librăria Sfetea, preţul 3 lei. Ambele: de V. S. Moga. Bucureşti. www.dacoromanica.ro „STEflU fl“ Societatea *Steaua* are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalindern, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sara Şomânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con st. Haini, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gărboriceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimitrescn Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliinăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Coast. lonescii, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Gh. T. Ionescu (Bucureşti), 2 lei ; Gh. N. Gostescu (Bucureşti), 2 le Zoe Vasiliu (Bucureşti), 2 lei ; Safta G. Apostoleanu (Fălticeni), 2 lei;; Pr. C. Ionescu (Bucureşti), 8 lei ; Vasile Stoenescu (Bucureşti), 2 lei Vasile Damian (Bucureşti), 2 lei; Dumitru Dobrescu (Bucureşti), 21eia. Paul Oceanu (Bucureşti), 2 lei ; N. Georgescu (Bucureşti), 2 lqj; An ’ Eftimiu (Bucureşti), 2 lei ; Maior C. Grigoriu (Bucureşti), 2 lei; Gu Teodossiu (Bucureşti), 2 lei; Bănică G. (Bucureşti), 2 lei; Eliza Nicolesc, (Bucureşti), 2 lei ; N. Sascu (Bucureşti), 2 lei; Manolescu N. (Câmpulung’’ 2 lei; Elena Georgescu (Craiova), o lei ; Sevasla Micşunescu (Craiova)' Chiriachi Varlam (Craiova), 2 lei ; Elena Stâncescu (Craiova), 2 lei; Eli-za-IIagi-Preda (Craiovd), 2 lei; Ecaterina Brâtianu (Craiova), 2 lei ; Eugenia Bazeli (Craiova), 2 lei; Rheo-Sylvia Boiu (Craiova), 2 Iei; Zoe Gheorghiu (Craiova), 2 lei ; Aurora Parteniu (Craiova), 2 lei ; Lucia Ro-manescu (Craiova), 2 lei ; Eugenia Stănescu (Craiova), 2 lei; Aurora Po-enaru (Qraiova), 2 lei; Maria E. Arnold (Craiova), 2 lei; Măria Ştefâ-nescu (Craiova), 2 lei ; Smaranda Celariail (Craiova), 2 lei ; Ecaterina Sacara (Craiova), 2 lei; Elena Teodorini (Craiova), 2 lei ; Blanche Lan-gier (Craiova), 2 lei; Teodora G. Păianu (Craiova), 2 lei; Eliza Gărdescu (Craiova), 2 lei; Eliza Marinescu (Craiova), 2 lei; Maria Căpitan Cos-tescu (Craiova), 2 lei ; Matilda Nicolescu (Craiova), 2 lei; Locot.-Colo-nel Sc. Panaitescu (Iaşi), 2 lei; Locot.-Colonel Gr. Bunescu (Iaşi), 2 lei ; Locot-Colonel D. Petrescu-Tocineanu (Iaşi), 2 Iei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 19C6 şi până în prezent este de 44 ; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 90 lei. (Va urmă. în numărul viitor). www.dacoromanica.ro ^ ^ ^ ^ THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra bachlan MuchintosU Rate, „ (>. 1. (losclien....... „ Vicontele Diincannon ... E. W. II. Barry........ Kobert llamiitou Rang n Viena Paris Oemetre (le Frank P. Navilie . Ad. Vernes . . ^ . . . . „ f C. A. Stolz j E. E. OoodHin. Censori: loan Kalinderu, Demetru Ioan Giiika şi Arthur Grcen. Directori: Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur.................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune ..... 3 955 688.70 Idem format din capital şi alte rezerve • 1.075.842.00 Total în aur Leţ 7 052.531.36 Daune plătite . . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griinwald. „NAŢiofiA[jA“ asigură contra in-cediului, a «grindine!», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supra vieţuire,zestreşi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Anul al IX-lea fiind început încă dela 1 Octomvrie trecut şi fiind deja apărute 18 numere din acest an, rugăm pe Domnii abonaţi să binevoiască a ne înainta costul; asemenea rugăm pe d-nii abonaţi din nou, să trimită cât mai neîntârziat abonamentul pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei. Rugăm încă pe abonaţii ce mai datoresc din anii trecuţi a grăbi achitarea. ADMINISTRAŢIA. Mai mulţi d-ni învăţători ne cer No. 212 din Buletinul Oficial al Ministerului Instrucţiunii. Se face cunoscut că acest număr este complect epuisat, ast-fel încât nu se mai poate triinete nimănui. Sc aduce de asemenea la cunoştinţa tuturor ca sub nici un cuvânt nu se trimet numere din Buletin djţcă nu sunt însoţite de costul lor. Preţul unui număr este 1 leu, după cum e notat pe ultima pagină a Buletinului. Actuala Administraţie a Buletinului nu are decât numerele dela No. 183 încoace. Numere mai mici nu avem. Manierile ncreclamatc la timp nu se trimet decât dacă sunt însoţite de eost. FIN DE SIECLE 32, Calea Victoriei, 32. Singurul Magazin special în toată /ara de: Bluse., Jupoaue, Matinenri, Peignioare, ete. PREŢURI MODESTE. 10 9 rTT-T’v w ▼ y w w sr-v vi [nst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—15.227 www.dacoramamca.ro