POPULARA Redacţia si AdralniBtrWWWdffiOt-^mâhVCa.ffl3, N° 9* ~ Buoureşti. COMITETUL I)E REDACŢIE: ION KALINDERU P. Gârbovioeann A P. Dulfu 0. Coşbnc G-ral P. V. Năsturel G. Adamescu 1. Otescu V. S. Moga N. Nicolaescu Gr. Teodossiu v C. C. Pop.-Taşcâ. >HK/i i 6 Anul IX. r No. 18. v 29 Ianuarie 1906 LAB6RAT6RIUL fA'RMAGIEI LA „etîlB" G. D. VASILIU • FORNISORUU CURŢII REOHLE 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru t&aleti precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de triolete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de gheerină câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „Central11, cei mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,26, un borcan mare 1,50. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăeinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol ă la Hahn, antiseptic al pârului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăeinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiuue antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,60 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi Apă de Colonia flacon de 1 litru, » V* • • • » mic » ... parfumată flacon de 1 litru * * 7;........... nne 4 lei 2 lei . lleu 6 lei 2,50 1,25 1,50 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,60. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgăreascâ; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,60, Otet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator ae execută analize de urină. 26-24 www.dacoromanica.ro Anul IX. No. 18. 29 Ianuarie 190G Albina Revistă Enciclopedică populară M ~— ^ Abonamentul în ţară pe an liel 5 I Abonamentul în atrâLn. pe an lei 8 * » » e luni » 3 J Un număr.... 15 bani Pentru anuneiuri l leu linia. Miea publioitate, 6 bani ouvantui. Manuscriptele nepubiioate se ard. ^*^*^*~‘*~~ «■» « — SUMARUL: Carmen Silva, Celei moarte (poosie). — G. Coşlmc, Pe Missisipi până la St. Loiiis. — Solia Nădejde, *A face cinste». — N. Nleolaescn şi 0. Stolnescn, înmulţirea stupilor. — Itudn. Foloasele călătoriilor în educaţia tinerimii. — I*. Cădere, Radioactivitatea şi corpurile radioactive.—V.S.Mmtn, Lucrările agricole în luna Fevruarie.—Informaţiune.—A., Franclin.— Activitatea Societăţii «Steaua». —Apel. —Cronica Săptămânii —Licitaţiuni.— Mulţumiri.— Poşta redacţiei. Sfaturi: Foloasele cenuşii şi ale funinginii.—Curăţirea sticlelor. Ilustraţlun!: Vapor pe Missisipi — O clădire cu 10 caturi în St. Louis. — Palatul Regal din Bucureşti. CELEI MOARTE DE Carmen Sylva. Tu clin soare scoborîtă, n’ai avut pe semne soare Cât voiai pe lumea asta, ca ’n lumină să petreci — Pasărea cu sborul grabnic ce se duce călătoare Ca să nu mai vie ’n veci! Ah, dar flori erau destule, şi cântări pe-această lume Ca să-ţi fie drag pământul unde îngeri te-au adus — Dar te-ai dus ca şi mirosul unei flori, tu dulce nume Ca să fii de-apur.uri dus! Trad. G. C. www.dacoromamca.ro 466 ALBINA Pe Mi55i5ipi \ * Până la 5t. Louis dj. ?ână la St Louis apele râului Missisipi sunt limpezit verzui, de aci se tulbură şi se îngroaşă Causa e Misouri. Acesta vine din munţii de către Oceanul Pacinic şi rupe din ei cantităţi aşâ de mari de pământ galben-mohorît şi groş încât se tulbură nu-numai el pe toată întinderea lui ci şi Missisipi, care altfel curge limpede. Oraşul St. Louis e întemeiat de Francezi şi de Spanioli. In anul întemeierii aveâ 150 de case şi trei strade. Ca cât emigrarea creştea şi văile râului Missisipi se umpleau de lume, cu atâta oraşul se ridică văzând cu ochii fiindcă eră punctul de întâlnire al Vestului cu Ostul şi al Nordului cu Sudul. Trenuri nu erau încă de ioc dincolo de Missisipi spre Ost, aşâ că St. Louis eră punctul de pornire şi spre Chicago, pe râul Ilinois, şi spre Cincinati pe râul Ohio, iar pe Misouri el eră mijlocitorul între Oceanul Atlantic şi întreg Vestul Americii până adânc în sălbatecele pustietăţi ale munţilor de către Oceanul Pacinic pe unde se retraseră Pieile- ' roşii. Saipt-Louis e aşezat cam pe acelaş grad de latitudine cu Lisabona, cu Messina, cu Atena şi cu Smirna. El se întinde pe malul stâng al râului, pe o lungime de 18 mi-luri englezeşti, şi are trei terase; jos, ţj)e lângă râu e oraşul comercial, pe terasa cea mai de-asţupra — cam la vr’o 200 de metri mai sus decât râul — e 'oraşul miliardarilor cu palate fabulos de luxoase. Frontul i,de către râu n’are pereche pe lume: aici se concentrează juriaşa mişcare a lumii comerciale. Luntrele într’un şir, al (ţărui sfârşit nu-1 vezi nici în dreapta nici în stânga, stau una; lângă alta; mărfuri îngrămădite fac dealuri pe cheiu, ^scensorii plutitoare încarcă şi descarcă, vaporaşe şi luntri pleacă şi vin, sute de sirene ale vapoarelor şueră prin văzduh, clopotele corăbiilor şi fluerăturile locomotivelor s’/âmestecă într’un haos asurzitor cu sgomotul căruţelor şi c\i strigătele muncitorilor, aşâ că după ce ai ieşit din iadul ^acesta, îţi trebuie vreme multă până să-ţi vii în fire. 1 (1) Vezi No. 16. www.dacaramanica.ro Ynpor pe Mîssfsfpf ojBonreinajooBpMMM 468 ALBINA Pe terasele de de-asupra stradele sunt drepte şi nesfârşit de lungi. Washington-Avenue şi Grand-Avenue sunt lungi de câte 12 —15 chilometri, un şir neîntrerupt de palate şi de vile. Acolo, pe înălţime, e aerul mai curat şi totdeauna vânt de pe larga vale a râului. Numai acolo, căci peste oraşul întreg fumul stă vecinie ca un nor negru şi vecinie ninge din el sgură neagră, foarte fină, aşâ că stradele sunt totdeauna murdare, şi tot aşâ hainele oamenilor şi mai ales cămăşile se umplu numai decât de funingine. Acesta e defectul cel mai mare al oraşului — şi causa sunt cărbunii răi pe cari îi ard. în zecile de sute de fabrici. Alt defect e apa ticăloasă ce-o beau. N’au apă de munte, ci şi-o aduc de-adreptul din Missisipi, şi e aşâ de tulbure-galberiă şi de groasă, în cât, dacă e să credem, un European învăţat cu apă limpede, n’ar găsi pe cea din Saint-Louis nici măcar bună de spălat. Dintre palate, cel mai vrednic de mirare e palatul bursei. Clădirea, pe din afară, e uimitoare. Iar înăuntru e, cu adevărat, de spaimă. Sala cea mare e lungă de 226 picioare, largă de 100 şi înaltă de 79, şi fără sminteală poţi spune că nu mai este altă sală în lume cu dimensiuni aşâ de uriaşe. Prin sală stau aşezate sute de mese de marmură, late, pe cari stau întinse probele de mărfuri, iar în timpul operaţiunilor domneşte în sală, ca la toate bursele mari. atâta îmbulzeală de oameni .şi atâta sgomot de voci, încât îţi faci cruce şi mulţumeşti lui Dumnezeu când scapi dea-colo, că n’ai ieşit surd ori strivit cu totul. Frumuseţea de căpetenie a oraşului sunt însă grădinile publice. Una dintre ele, Fair Grounds, e un parc de peste 150 de hectare, cu grădini zoologice, cu lacuri uriaşe, şi cu un amfiteatru în care încap 40 000 de persoane. Cu mult mai mare e Shaws Garden — de 420 de hectare — care a fost dăruită oraşului de Henry Shaw, proprietarul a nenumărate milioane, care şi-a făcut pentru el o grădină, botanică şi-a tot mărito până la dimensiunile de azi. Bogăţiile adunate aici se socotesc la o jumătate de miliard. Vrednic de mirare e şi podul de peste Missisipi. Toate oraşele de pe acest râu sunt aşezate pe malul stâng al lui, spre Vest, pentru că ele erau deposite ale mărfurilor venite din Vest. Dincolo de râu erau pădurile şi pustietăţile până în Oceanul Pacinic. După ce şi pe-aci s’a întins ci- www.dacoramamca.io ALBINA 469 vilizaţia cu încetul, s’au făcut peste râu poduri de luntre. Nevoia unei legături repezi între Vest şi Ost, peste Missi-sipi, nu s’a simţit decât pe la mijlocul veacului trecut. Podul dela Saint-Louis a fost clădit în cinci ani (1869 — 74) O clădire cu 16 caturi în'Saint-Louis. şi a costat o sută douăzeci de milioane de lei! El e, în-tr’adevăr, minunat, şi poate nu-1 întrece, în măreţie şi în-drăsneală de construcţie decât podul dintre New-York şi Brooklin. Lungimea podului e de 7.000 de picioare; partea de de-asupra apei, e de 1550 de picioare. El stă pe 4 picioare de granit cari merg, prin noroiul şi nisipul râului până pe fundul stâncos: abea la 50 de metri subt su- www.dacoromanica.ro 470 ALBINA prafaţa râului au dat inginerii de stâncile pe cari au putut clădi, şi dintr’asta poţi să socoteşti ce greutăţi enorme au trebuit să biruiască inginerii. Podul are trei caturi. Cel de deasupra, larg şi neacoperit, e pentru căruţe; cel din mijloc, luminat, ca ziua, cu electricitate, e numai pentru trăsuri uşurele şi pentru pedeştri, iar în interiorul podului, în catul de jos aleargă trenurile, pe patru linii. Din pod trenurile intră direct într’un tunel monstru, care duce pe subt oraş vr’o câţiva chilometri şi abia într’a unsprezecea stradă iese de subt pământ în uriaşul Depozit central în care s’adună trenuri de pe şasezeci şi două de linii, din şase-sprezece puncte diferite ale Americii. Intr’această gară, cu toate că poţi zice că tot la 3 minute vine şi pleacă un tren, domneşte o ordine de model, şi circulaţiunea e aşa de excelent reglementată în cât te poţi orienta numai decât în învălmâşagul ce este. Pe podul de de-asupra, al trăsurilor grele, e bulevard cu copaci umbroşi, cu bănci şi cu chioşcuri. Lumea, mai ales seara, se plimbă pe pod, în mare număr, căci e răcoare şi bate vântul de pe râu, apoi priveliştea e minunată de-alungul râului plin de vapoare şi de luntri. G. Coşbuc. -----»i=îiîtWî!îsy<--- „A face cinste" uvântul cinste are multe înţelesuri. Om cinstit înseamnă om cuviincios şi drept în toate purtările lui. A cinsti pe cineva înseamnă că-1 crezi vrednic şi că are toate harurile sufleteşti cerute de cinste. De aci, prin-tr’o întorsătură de vorbă, s’a tras şi zicerea: «A face cinste» ori urmeaz& acum să aducem stupii acasă la noi şi să-i ^ v*); aşezăm în stupina noastră. Transportarea aceasta a stupi-Wj lor este o lucrare cam delicată, care cere oarecare grijă t şi băgare de seamă, căci altfel ni se pot întâmplă multe lucruri neplăcute, dintre care cele mai de temut sunt înăbuşirea albinelor şi ruperea fagurilor. Dacă stupii, ce voim să transportăm, sunt din cei primitivi, adică buduroaie de lemn sau coşniţe împletite din nuiele, atunci urmăm aşâ. Seara, după ce toate albinele s’au întors dela câmp şi stau liniştite, sau dimineaţa de tot, înainte de plecarea lor la câmp, adică atunci când toate albinele sunt în stup, le dăm puţin fum prin urdiniş, ridicăm apoi stupul dela locul lui şi ’l întoarcem cu fundul în jos. Peste gura lui întindem o bucată de pânză de sac, cu ţesetura rară, şi o legăm strâns de jur împrejur cu o sfoară, aşâ ca să acopere şi urdinişul. Pentru ca aerul să poată trece cât mai bine înăuntru în stup, se taie o bucată din mijlocul pânzei şi în locul ei-, se pune o bucată de pânză de sârmă, aşâ cum este aceia dela sită, dar cu găurelele ceva mai măricele. După ce am făcut aşâ cu toţi stupii, ce voim să-i transportăm, îi aşezăm unul lângă altul într’o căruţă pe arcuri, după ce mai întâi am aşternut pe fundul ei paie. E bine să ne slujim de o căruţă pe arcuri şi să punem paie pe tundul ei, pentrucă aşâ ferim cât mai bine stupii de sguduituri, care neliniştesc albinele şi le pot rupe fagurii. Pentru ca să apărăm fagurii de a se rupe şi să fim siguri că albinele vor aveâ aer din destul, aşezăm stupii sau în picioare cu gura în sus, sau culcaţi în direcţia mersului www.dacoromanica.ro 474 ALBINA trăsurii. Când îi aşezăm cu gura în jos, trebue să le punem câte un mic căpătâiu, căci altfel aerul nu ar aveâ cum să pătrundă bine înăuntru. Fie că i-am aşeză în picioare sau culcaţi, trebuie -să observăm ca fagurii să aibă şi ei tot direcţia mersului trăsurii şi să stea vertical. După ce am ajuns, coborîm stupii binişor şi-i aşezăm pe fiecare la locul lui, cu gura în jos, aşa legaţi cu pânză cum sunt, pu-nându-le câte un mic căpătâiu, pentru-ca să poată trece aerul. După ce îi lăsăm aşa câteva minute, până ce albinele se liniştesc, le dăm puţin fum şi apoi scoatem binişor pânza. Dacă cumva pe dânsa sunt albine agăţate, le scuturăm uşerel dinaintea ur dinişului, servindu-ne de o pană de gâscă sau de o crenguţă cu frunze pe ea. Atât- atunci când aşezăm stupii în căruţă, cât şi atunci când îi coborîm, caii trebuie să fie deshămaţi şi daţi 'a o parte, căci se poate întâmplă să cază pânza, dela gura vre unui stup şi albinele să grămădească înfuriate afară şi să prăpădească pe bieţii cai cu înţepăturile lor. Câteva zile după ce s’au aşezat stupii la locurile lor, e bine să ţinem dinaintea urdinişelor câte o scândurică, aşa ca să le acopere, lăsând însă albinelor loc de trecere. La plecarea lor din stup, albinele, văzând că este ceva eare le împiedică ieşirea, în loc de a-şi urmă sborul înainte, observă mai întâiu stupul şi numai apoi îşi văd de drum. Cu chipul acesta sunt ferite de a se rătăci. Când avem de transportat numai un stup sau doi, la o depărtare mică, putem să-i ducem în spate, atârnaţi de o cobiliţă sau de capătul unui baston gros, după ce mai întâi i-am legat bine cu pânză la gură, aşa după cum s’a spus mai sus. Dacă stupii ce avem să transportăm sunt din cei sistemaţici, atunci, după ce închidem bine urdinişul, ridicăm capacul stupului şi întindem pe deasupra ramelor o bucată mare de pânză de sac cu ţesetura rară, ori o pânză de sârmă cu ochiurile destui de mari. prin cari să nu poată trece albinele. Această pânză o prindem bine cu ţinte, de marginile de sus ale pereţilor stupului, şi, pentru mai multă siguranţă, batem pe deasupra ei şi nişte şipculiţe. După aceasta batem în curmeziş alte două şipculiţe şi apoi aşezăm capacul, pe care îl legăm strâns de stup cu o bucată pe sfoară mai groasă. De oarece sfoara s’ar putea desface pe drum, e mai bine să fixăm capacul de stup prin mici scoabe de fier. Toate aceste măsuri se iau, pentru ca albinele să aibă aier din destul în timpul transportului şi să nu se înnăbuşe. După ce toţi stupii au fost pregătiţi în chipul acesta îi aşezăm în căruţă, tot aşa cum am spus că se aşează şi cei primitivi, adică pe aşternut de paie şi îndreptaţi cu fagurii în direcţia mersului trăsurii. Dacă vre unul din stupi are unele rame cu fagurii prea încărcaţi cu miere, pe acestea le scoatem, căci, din pricina greu-tăţei mierii şi a sdruncinăturilor căruţii, fagurii s’ar putea rupe. www.dacoramamca.ro ALBINA 475 Transportarea stupilor, fie ei primitivi sau sistematici, când timpul este călduros, trebuie făcută numai în cursul nopţii sau dimineaţa de tot, căci ziua, din cauza căldurii, se poate foarte uşor întâmpla ca fagurii să se moaie, să se rupă şi să omoare albinele, aşâ ca să ajungem acasă numai cu un amestec de ceară şi de albine moarte. '' V Pe timp friguros, nu ebine să transportăm stupii, căci atunci albinele, ce s’ar desprinde de pe faguri şi ar cădeâ pe fundul slupului, nu se mai pot ridică îna|.oi, amorţesc şi mor. Transportarea roilor cumpăraţi se face în cutii de lemn sau în uleie mici, având grijă ca albinele să nu se înnăbuşe pe drum. N. Nicolaescu şi G. Stoinesca. Foloasele călătoriilor in educaţia tinerimii. Românii noştri sunt în genere iubitori de călătorii şi se pare că poporul a înţeles însemnătatea acestei îndeletniciri, căci el zice cu respect aceluia care are cunoştinţe din văzute despre lucruri din ţări depărtate «om umblat.» Mai ales de când drumurile de fier a micşorat aşâ de mult distanţele între oraşe şi ţări, pe unde cu gândul nu gândeşti, dai peste vre-un Român. Asia ca şi America, Oceania ca şi Africa, spre a nu mai vorbi de Europa, au atras foarte adesea pe călătorii români. Ba şi înainte de a se fi născocit drumul de fier, Românii călătoriau. Istoria ne spuile aceasta despre mulţi boeri, dar nu voiu pomeni decât pe unul vestit: Nicolae Milescu. Bănuit de Domnitorul de atunci — în veacul XVII — al Moldovei că vrea să i ia tronul, a fost legat într’o bună dimineaţă, dus la palat şi acolo i s’a crestat nasul. De atunci i s’a şi zis Nicolae Milescu Cârnul. Dar de ce numai decât nasul să-i taie? Peritrucâ, după legile din acel timip, tăerea nasului eră o pedeapsă infamantă şi un om cu astfel de semn nu mai putea să conducă ţara. Bietul Milescu a părăsit în adevăr Moldova şi după ce şi-a reparat nasul (precum povesteşte cronicarul Neculcea) într’un oraş din Germania, s’a aşezat în Rusia şi de acolo a călătorit în China. Dar nu despre călătorii de acestea rare şi grele am de gâpd să vorbesc aci, ci despre acelea pe care le pot întreprinde tinerii pentru a-şi complectă educaţia. O gazetă franţuzească a instituit nişte premii pentru băe-ţii şi fetele cari termină liceul. După un concurs sau după recomandaţii ale profesorilor (nu e vorba aci să arăt amănuntele acestea), un număr de 20 de tineri au căpătat suma necesară ca să călătorească în timp de o lună într’o ţară www.dacoromamca.ro 476 ALBINA I străină, unde or vrea. Singurul lucru ce li se cereâ drept mulţumire, eră să aducă la întoarcere o mică lucrare, ori cât de mică, în care să arate ce i-a impresionat cu deosebire în călătoria lor. Lucrările acestea s’au citit de un profesor, care a publicat o dare de seamă foarte interesantă. Cea mai mare parte din tinerii călători s’au dus în Anglia sau în Germania. Numai doi au vrut să vază Italia; unul, Spania. Fiecare a povestit mai bine sau mai rău, cum s’a priceput; dar nimeni n’a vrut să aibă dela ei cine ştie ce opere de preţ, ci să vază întru cât călătoria influenţează asupra desvoltării miinţii. Şi experienţa a dat rezultatele aşteptate. Lasă că tinerii au fost încântaţi de prilejul de a călători, cei mai mulţi fiind săraci; dar s’a dovedit cum se desvoltâ spiritul de observaţie şi caracterul se întăreşte. Silit să meargă singur, să aibă în tot timpul atenţia îndreptată spre toate amănuntele vieţii de călător, tânărul, care până aci se lăsă a fi condus de părinţi, se vede deodată faţă în faţă cu viaţa reală, am putea zice că devine deodată om. Apoi, e vârsta fericită în care curiositatea e continuu vie şi impresiile sunt puternice. Experienţa aceasta—care desigur se va continuă spre mulţumirea altor rânduri de tineri — arată că au avut şi au mare dreptate Englezii cari obişnuesc să pună la asemenea încercare pe fiii lor. In adevăr, la Englezi, mai ales în lumea negustorilor cu dare de mână, este obiceiu ca îndată ce băiatul a terminat studiile, sâ-1 trimiţă într’o călătorie în străinătate. Pe cât se poate, nu se duc mai mulţi în tovărăşie, ci este unul singur. De ce? Pentru a deprinde îndată pe tânărul care în casa părintească n’a avut grije de nimic, cu nevoile vieţii. Fără îndoială, călătoria este un mijloc de educaţie foarte puternic. Ce-ar fi de zis, în privinţa aceasta, pentru ţara noastră? Fireşte că ar fi greu la noi să se dea asemenea «burse de călătorie,» pentrucă trebuie parale multe. Desigur că vede-' rea ţărilor streine cu alte înfăţişări, cu alte organizări, cu alte obiceiuri ar fi de mare preţ în formarea unui tânăr; dar prea puţini sunt aceia cari pot să-şi îndeplinească asemenea dorinţă. M’aş mulţumi să văd încurajate şi mult practicate astfel de călătorii. Dacă e costisitor să merge m în ţări streine, să umblăm prin ţara noastră. Primul câştig ar fi că ne-am cunoaşte ţara, pentrucă . . . să ne fie îngăduit a o spune: nu ne-o cunoaştem deajuns. Sunt mulţi cari au vizitat măcar www.dacoromamca.ro ALBINA 477 trei ţări streine^ dar nici măcar două judeţe din România n’au străbătut. Să îndemnăm deci pe tineri a cercetă pământul patriei în lung şi în lat; să îndemnăm pe cei din oraşe a merge în sate ca să cunoască de aproape pe sătean, ar aduce mai multă dragoste din partea celui d’întâiu, mai multă încredere din partea celui din urmă; iar aceasta ar li spre folosul şi spre întărirea patriei! Radu. Radioactivitatea şi corpurile radioactive a). Radioactivitatea indusă. Emanaţiune. însuşirea cea mai surprinzătoare a radiului este aceea de a comunică radioactivitatea tuturor corpurilor cari se găsesc în aceeaşi cameră cu dânsul; oameni, haine, aparate, diferite obiecte, aerul, totul devine radioactiv ; odată ce diferitele corpuri au căpătat radioactivitate — care e mai mare ca a uraniului — o păstrează câtva timp (uneori câteva ore), chiar după ce îndepărtăm pe poznaşul radium dintre dânsele. Această comunicare de radioactivitate, pe care soţii Curie au numit o radioactivitate indusă, e în legătură cu existenţa radiaţiu-nilor L, de oarece închizând sările de radium intr’un tub de sticlă, prin păretele căreia numai razele L nu pot străbate, corpurile vecine nu mai devin radioactive. Rutherford, pentru a explică radioactivitatea indusă, admite că sările de radium ar produce fără încetare un fel de substanţă gazoasă, cum ar fi substanţa mirositoare ce răspândesc florile ori parfumurile, pe care o numeşte emanaţiune şi care se răspândeşte prin aer, şi e absorbită de corpuri făcându-le radioactive. Emanaţiunea se aseamănă din multe puncte de vedere cu up corp gazos; aşâ, se poate condensâ îa temperatura aerului lichid, fără a se fi obţinut măcar o picătură lichidă din acest corp; între greutatea unui balon vid ori plin cu emanaţie condensată, nu s’a putut constată nici o deosebire cu mijloacele de cântărire de care dispunem astăzi. E dovedit că natura emanaţiunei diferă de acea a radiului, precum şi de acea a tuturor corpurilor cunoscute până acum. Se admite de către unii învăţaţi, cum că emanaţiunea ar fi alcătuită din particule materiale de-ale radi-aţiunilor L. Ceeace se ştie cu siguranţă, e că emanaţiunea nu rămâne aceeaşi multă vreme, ci chiar dacă am închide-o hermetic într’un tub de sticlă, după câtva timp dispare trans-formându-se — după cum rezultă din experienţileN precise făcute de către învăţaţii Ramsay şi Ioddy — în un gaz cu- 1 (1) Vezi No. 14—15 şi 17. www.dacaromanica.ro 478 AT, RINA, noscut, în helium. Această prefacere surprinzătoare consti-tue punctul care pune în cea mai mare încurcătură pe oamenii de ştiinţă, e un fel de nod gordian, în jurul căruia se învârtesc nedomiriţi cei mai mari învăţaţi ai timpului căutând deslegarea, pe care mintea setoasă de-a şti a omului modern, o cere necontenit. Şi cum să nu fie aşa, când ştiinţa de astăzi, nu numai că nu admite prefacerea unui corp simplu (radium) în alt corp simplu (helium), dar chiar pare a-şi bate joc de încercările străbunilor chimiştilor de astăzi — de alchimiştii veacului de mijloc — de-a căută prefacerea unor corpuri simple în aur (alt corp simplu). Şi iată că minunatul radium ne-a dus prin surprinzătoarele sale însuşiri — dacă nu la mijlocul de-a preface varul în aur (în senzul propriu al cuvântului) — cel puţin ne impune -respect pentru încercările alchimiştilor, căci nu mai putem afirmă că nu s'cir putea obţine ceeace căutau dânşii. începutul e greu, şi acest început pare nă a venit odată cu radium şi semenii săi. De oarece din radium se împrăştie fără încetare particule materiale ce alcătuesc radiaţiunele L, B şi emanaţia, e de aşteptat, ca o sare radiferă să piardă încetul cu încetul din greutatea sa, ceeace până acum nu s’a putut dovedi servindu-ne de cele mai senzibile mijloace de cântărire ce dispunem ; aşâ că o altă nedumerire s’ar ridică în mintea noastră, dacă nu ne-am da seama cât de mici sunt cantităţile de materie ce împrăştie sarea de radium' în jurul său. In adevăr, cunoscând iuţeala de mişcare a diferitelor particule materiale răspândite de cătră radium şi, măsurând toată eiWgia ce pi’oduce radium sub formă de căldură, lumină, electricitate, s’a putut uşor calculă care este cantitatea corespunzătoare de materie şi s’a găsit că un gram de radium ar pierde cel mult un miligram prin radiere continuă în timp de o sută de ani, iar după alţii în timp de mii de ani, aşâ că ne putem da seama, de ce nu constatăm cu aparatelp de cântărire cele mai precise o perdere din greutatea săfei de radium. In timpul din urmă un învăţat Englez I. Bnrke susţinuse, că ar fi răuşit să obţină celule vii (un fel de ciuperci microscopice ca şi acelea ce alcătuesc drojdia de bere) într’un bulion sterilizat (în care au fost distruşi microbii şi seminţele lor) sub influenţa unei sări de radium. Cu drept ouvâut noutatea a stârnit un mare interes în toată lumea, căci pentru întâiaş dată tot radiului i-ar fi fost dat să mijlocească şi la formarea celor mai simple corpuri organizate (vieţuitoare), fără intervenirea vreunuia dintre cunoscutele mijloace de înmulţire a vieţuitoarelor. Descoperirea lui Burice are nevoie de a fi confirmată şi de către alţi cercetători, mai ales că marele chimist Kamsay crede, că ceeace pentru Burice sunt celule organizate în bulion, ar fi beşicuţi pline cu gazurile ce ar rezultă din descompunerea apei din bu- www.dacaramanica.ro ALBINA 479 lion prin sarea de radium întrebuinţată ; în adevăr ştim că sările de radium descompun apa. Acţiuni fiziologice şi întrebuinţări. Cu însuşirile sale minunate eră de aşteptat, ca radium să influenţeze în mod ■diferit de alte corpuri, asupra organismelor. Sub acţiunea prelungită a sărilor de radium frunzele verzi se îngălbenesc, iar seminţele cerealelor îşi pierd puterea de feconda-ţie. Pentru animale, o acţiune slabă şi de scurtă durată, poate fi uneori priincioasă sănătăţei lor ; dar o acţiune mai •energică şi prelungită devine primejdioasă. Epuri, câni, şoareci şi alte animale, asupra cărora a lucrat mai mult timp radium — şi mai ales când acţiunea s’a îndreptat asupra mă-duvei spinărei ori creerului — au căpătat îndată paralizie şi după câteva zile au murit. Sările de radium lucrând asupra pielei atacă mai mult sau mai puţin adânc ţesăturile, producând dela uşoare inflamaţii până la răni primejdioase. D-l Curie ţinând zece ore pe braţul său o mică cantitate de sare de radium închisă într’un tub de sticlă, a căpătat o arsură atât de gravă, că i-a trebuit 4 luni pentru o complectă vindecare, din care pricină d-l Curie a zis— şi cu drept ■cuvânt —că n’ar îndrăzni să se apropie prea tare de o bucată de radium cât un ou de găină, şi mai ales să stea câtva timp în apropierea lui. Dacă stăm cu ochii închişi într’o •odae întunecată şi apropiem de ochi o sare de radium, deodată ni se pare că o lumină vie năvăleşte din toate părţile; aceasta din pricină că radium provoacă fluorescenţa corpurilor din năuntrul ochiului. O asemenea senzaţie (simţire) o pot avea şi persoanele oarbe, însă care au retina (substanţa nervoasă din fundul ochiului) sănătoasă. Aceste diferite acţiuni asupra organismului a făcut pe mulţi medici, ca Daulos, Bordas, Einhorn, d'Arsonval ş. a., să caute a scoate şi din această descoperire un nou mijloc pentru a veni în ajutorul oamerfilor bolnavi. încercările lor par a produce rezultate bune în vindecarea lupusului, a unor cancere (rac) care-s aproape de suprafaţă, a altor boli de piele, precum şi a unor boli de ochi. Aşa că e pe cale întemeerea unei noi fherapii (mijloc de vindecare), anume prin substanţele radioactive; o singură piedică pentru răspândirea ei este în preţul prea mare al sărurilor de radium. Unele ape minerale, cum sunt acele dela Bath (Anglia) şi Oatstein, ar datori puterea lor de vindecare substanţelor radioactive ce s’a dovedit că conţin. Nu trebuie să trecem cu vederea, că radium ne dă un mijloc uşor de a recunoaşte un diamant adevărat, de unul falş; căci diamantele adevărate la întuneric, capătă în apropiere de radium o fluorescenţa puternică, răspândind o frumoasă lumină albă. (Va urma). (SIS? -a». D. Cădere. Profesor, laşi. www.dacoromamca.Fo 480 ALBINA Lucrările agricole în luna FeYruarie. întreţinerea vitelor. Fiindcă timpul pentru începutul lucrărilor de primăvară este apropiat, vitele de muncă trebuie bine hrănite, aşa că la munca câmpului să fie destul de puternice. t)e aceea în această lună porţiunea de hrană li se îndoeşte. Pe la sfârşitul acestei luni dacă timpul este frumos şi pământul zvântat de prea multă umezeală se poate începe cu semănatul ovăzului şi a meiului. Meiului mai cu seamă îi place să fie semănat în mâzga zăpezei. In grădina de pomi roditori, se fac toate lucrările pe cari le-am văzut în luna Ianuarie, dacă a-ceastă lucrare nu s’a făcut în această lună. Se mai pot săpa pomii cu casmaua, fără să li se vatăme rădăcinele cari sunt la suprafaţa pământului. In pământurile argiloase săpatul se face ceva mai a-adânc, iar în cele nisipoase mai la suprafaţă. Adâncimea săpăturei mai depinde şi de rădăcini, după cum sunt mai la suprafaţă sau mai adâncit, după cum sunt cele de păr altoit, de păr pădureţ, sau chiar do păr do soiu mai rău. Săpatul se face departe de tulpină, cel puţin de un metru, dacă nu mai mult. Când se sapă se ia puţin pe casma, ca pământul să se mărunţească cât se poate de bine şi ca să se poată scoate toate rădăcinele burueni-lor rele, cum sunt mai cu seamă cele de pir. Prin săpatul ce se face la rădăcina pomilor, se înlesneşte intrarea aerului în pământ, a umezelei şi căldurei, aşâ că pomii pot vegeta mai bine şi pot produce roade mai multe. Dacă pământul este sărac se poate amestecă cu bălegar putrezit. In grădina de legumi, după ce pământul s’a săpat pentru a' doua oară şi s’a amestecat bine cu bălegar putrezit, se fac răzoarele, care trebuie să aibă o lăţime de 1 m. 30 cm.; iar între rânduri se lasă o mică cărare de 30 cm. pentru lucrările de întreţinere ce trebuiesc făcute legumelor şi zarzavaturilor. După ce s’au făcut răzoarele în această www.dacoromanica.ro f ALBINA 481 lună, dintre legume se poate semăna în grădină bobul şi mazărea. Aceste două leguminoase sunt rustice, aşa că chiar dacă timpul s’ar răci şi ar cădea chiar şi zăpadă, sămânţa nu suferă de loc, din contră îndată ce timpul se va îndreptă spre bine răsar seminţele mai de grabă, şi plantele cresc mai repede. , Cu modul acesta putem să avem păstaie de bob şi mazăre mai de timpuriu pentru trebuinţele bucătăriei. Mazărea se seamănă în rânduri sau în cuiburi, depărtate de 40 cm.; în fiecare cuib se pun 3 — 4 seminţe la adâncime de 3 — 4 cm. Când se seamănă în rânduri se deschid şenţuleţe cu coada greblei, adânci de 3—4 cm., pe aceste şenţuleţe se pun boabele de mazăre la o depărtare de 30 cm La semănat se preferă mazărea oloagă decât cea de arac, fiindcă creşte mai repede, şi o putem recoltă mai de vreme. Bobul se seamănă mai mult în cuiburi, depărtate de 60 — 80 cm., şi în fiecare cuib se pun 3 — 4 boabe la adâncime de 5 cm. . îngrăşatul oilor. Agricultorii cari dispun de mai mult nutreţ, şi mai cu seamă de rădăcini de sfeclă, na şi de cartofi, pun oile la îngrăşat în oerie. îngrăşatul oilor nu trebuie să treacă peste două luni. La oile puse la îngrăşat, pe lângă hrana obişnuită, li se mai dă pe zi v2 lcilogr. tărâţe, 2 — 2 l/a kilogr. sfeclă, sau cartofi fierţi şi amestecaţi cu tărâţe sau urluială de porumb. Li se mai pot da turte de in, şi borhoturi cât pot mânea pe zi. Alte lucrări sunt: sădirea de pomi roditori, a copacilor de pădure şi a port altoilor de vie. In podgoriile unde viţa nu se îngroapă, se poate începe cu tăiatul viţelor. Albinele. In această lună trebuie băgat de seamă ca şoarecii să nu aducă vr’o stricăciune stupilor. Mai trebuie observat, daca albinele au ce mânca, la caz, când le lipsesce mierea, trebuie să li se dea de mâncare faguri, dacă i-au păstrat anume, sau li se pregătesce un fel de sirop făcut din zahăr. _____________ S. Moga. www.dacoromamca.ro ALBINA y 482 Informaţiuni. D-l Ion Kalinderu, preşedintele Academiei Române, a trimes d-lui P. Poni, la Iaşi, cu ocaziunea jubileului său de 65 ani, următoarea scrisoare: Scurqpe coleg, îmi pare foarte rău că nu pot veni Duminecă la Iaşi’ Sunt reţinut la adunareg generală a societăţii culturale ^Steaua», care fiind, convocată în ziua aneea pentru a dona oară, urmează a se ţine cu ori ce număr de membrii vor fi de faţă. Regretul meu este, cu atât mai viu, cu cât aş fi avut prilej să vă aduc ca preşedinte al Academiei Române, pe lângă felicitările mele, şi pe ale colegilor noştri, care vă păstrează ca şi mine, cele mai bune sentimente. Academia a delegat pe d-l secretar general D. A. Sfurdza, să ia parte la frumoasa serbare şi să vă exprime în numele ei urările ce facem cu toţii ca pronia să vă hărăzească încă mulţi ani de muncă fericită pentru binele ştiinţei române. Personal ţin a vă rugă să primiţi şi deosebit dinpar-te-mi cele mai călduroase urări de viaţă lungă, felicită întru toate cele bune, pentru a puteă duce mai departe cu aceeaşi izbândă, rodnica d-voaslră activitate. Ajuns la o treaptă atât de înaltă pe drumul vieţii şi privind la anii ce s'au scurs, veţi găsi în trecutul atât de frumos şi în numeroasele simpatii ce vi s'aduc in această zi însemnată, o dulce satisfacţie şi un îndemn mai mult pentru viitor. In aceste sentimente vă rog dar a mă crede cu inima lângă d-voaslră, şi a primi încredinţarea afectuoasei mele stime. FRANKLIN. ' n ziua de 17 Ianuarie (stil nou) s’au făcut în multe clin iyV Statele-Unite ale Amerieei serbări mari în amintirea ’Jpc lui Veniamin Franklin, căci s’au împlinit 200 de ani iţKf dela naşterea lui. t Desigur că numele bărbatului sărbătorit de Americani este cunoscut multora din cititorii noştri. Socotim însă că nu va fi de prisos să repetăm aci chiar din cele ştiute. Vieaţa lui va sta pururea pildă de ce poate stăruinţa omului ; descoperirile făcute de el în ştiinţă îi vor păstră numele legat de istoria civilizaţiei omeneşti, iar sfaturile şi scrierile lui morale vor fi totdeauna călăuză sigură pentru vieaţă. Născut la 17 Ianuarie 1706, a fost al 15-lea din 17 copii ai unui sărman lucrător din Boston (America) Aşâ îşi alege www.dacoramamca.ro ALBINA 483 Dumnezeu trimişii săi, dintre cei mai umiliţi, dintre cei mai săraci ; aşa David păzeâ oile fraţilor săi înainte de a fi câr-muitorul Iudeilor; aşâ apostolii erau pescari înainte de a fi propovăduitorii cuvântului dumnezeese. Nevoile vieţii l-au oprit de a învăţă mult la şcoală ; de aceea a fost singur profesorul său. Lucrător tipograf, el nu se mulţumiâ să culeagă litere şi să facă pagini pentru cărţi, ci luă cărţile şi le citea când erau gata. Dar tocmai nevoile ce a îndurat, călătoriile silite ce a făcut, I au învăţat a cunoaşte lucrurile şi oamenii şi a judecă adânc faptele. Când a ajuns — la 1728 — stăpân al unei tipografiii, nu s’a mărginit să perfecţioneze acest meşteşug, ci şi-a pus în gând să perfecţioneze pe semenii săi. Din 1732 a început să tipărească scrieri, în cari sfătuia pe cititori să trăească cu economie, să muncească şi să şi mărginească nevoile. El a zis: lucrează şi te îmbogăţeşte! Dar nu numai prin scrieri şi-a răspândit el ideile, ci şi de-a dreptul printre concetăţenii săi. Astfel, întemeiază o societate unde se discutau chestii morale si politice ; apoi o bibliotecă publică, cea d’întâiu în părţile acelea. Când munca zilnică şi îndeletnicirile acestea îi lăsau timp liber, el studia cu mare ardoare. Aşâ a învăţat franţuzeşte, latineşte, spanioleşte şi italieneşte; aşâ a învăţat ştiinţele fizice şi naturale. Ca să poată înţelege mai bine cele ce se citiâ în cărţi, el făceâ necontenit experienţe; din acestea au eşit descoperiri, cari au asigurat progrese fonrte mari ştiinţei omeneşti. Cu toţii ne aducem aminte de vestita experienţă cu zmeul — făcută în Iunie 1752 — prin care a dovedit că fulgerul este o descărcare electrică la fel cu scânteile electrice cunoscute până atunci. Astfel s’a născut ideia paratrăsnetului, pe care l-a inventat Franklin şi care a făcut pe om stăpânul fulgerului şi al trăsnetului. Locuitorii Statelor-Unite au şi un cuvânt particular al lor pentru a sărbători pe Franklin. Se ştie că marea republică americană, care e azi unul din statele cele mai însemnate din lume, a fost o grămăjoară de câteva colonii englezeşti, cari la 1775 s’au ridicat în contra stăpânirii Angliei şi au susţinut un răsboiu de mai mulţi ani. Ajutaţi de Franţa, coloniştii aceştia au bătut armatele trimese de Anglia şi în 1783 s’a întemeiat ca stat deosebit tovărăşia acelor colonii sub numele de * Statele Unite». In toate împrejurările acestea grele pentru patria sa, Franklin a fost între cei d’întâiu luptători pentru neatârnare, jertfindu-şi averea şi sănătatea sa. El a fost trimis la Paris ca să ceară ajutor Franţei; mai târziu tot el a fost între delegaţii cari au încheeat, la sfârşitul răsboiului, tractatul dela 3 Septemvrie 1783, temeiul autonomiei noului stat. Ultimii ani ai vieţii sale i-au fost amărâţi de boală; dar a suferit cu răbdare şi cu nădejde, precum ne arată următorul epitaf compus de dânsul: www.dacoromamca.ro 484 ALBINA ' Aci odihneşte •. «corpul lui « Veniamin Franklin «tipograf « — întocmai ca scoarţele unei cărţi vechi, fără titlu şi fără foi — «dar op ei'a nu se va pierde ci se va «imprimă într’o ediţie nouă «revăzută şi corectată «de «Autor.» Nu s’a înşelat când a scris aceste rânduri, căci nu numai compatrioţii săi, ci omenirea întreagă îi va păstra o amintire veşnică. Şi dacă viaţa lui e plină de învăţături, preţioase sunt şi sfaturile pe cari le-a lăsat. Iată câteva rânduri, cari formează în scurt cel mai frumos tractat de morală: «S’a sfârşit încă un an. Dacă eşti negustor cu rost în trebile tale, îţi vei face desigur socoteala ca să vezi ce ai câştigat şi ce ai pierdut în cursul anului trecut. Bine faci; dar nu e destul. Ia fă-ţi şi socoteala morală, ca să vezi ce ai câştigat în purtarea ta, de ce obiceiu rău te-ai scăpat, cu ce deprindere bună şi frumoasă te-ai învăţat. Poate că eşti mai bogat cu câteva sute ori mii de lei. Vezi cu cât ai devenit mai bun şi mai înţelept. «Ce i-ar folosi omului să. câştige chiar lumea, dacă şi-ar pierde sufletul ? «Dacă nu ţii seama de vorbele astea, poţi fi bogat putred; dar vei părea sărac în ochii celor ce ştiu să preţuiască pe oameni şi vei fi cu totul sărac în viaţa cea veşnică». Spusele lui Franklin sunt cu atât mai preţioase cu cât ele nu vin dela vre-un călugăr închis în mănăstire care departe de lume, s’a ridicat cu gândul la Dumnezeu; ci vin dela un om care a trăit între oameni şi a luptat, a muncit, s’a îmbogăţit, s’a înălţat printre semenii săi şi totuşi______ a trăit viaţă morală şi cu frica fui Dumnezeu. Aşâ să căutăm a trăi şi noi ! NB. In limba noastră o parte din scrierile lui Franklin s’au publicat de către răposatul I. M. Râureanu, în preţioasa lui culegere de cărţi pentru cultura tinerimii. A- Cenuşa şi fimingina sunt foarte bune de îngrăşat pământul cu ele. Oamenii învăţaţi au aflat adică, că amândouă acestea conţin astfel de materii, cari dau mult nutriment plantelor. Fu-ningina ori e din foc de lemn, ori de cărbuni de piatră, e minunată mai ales pentru straturile de sfecle şi morcovi. Din pământul îngrăşat cu 9 părţi funingină şi 1 parte sare, sfeclele şi morcovii cresc foarte iute şi mari. Funingină este foarte bună şi pentru pomi. De aceea sfătuim pe toţi economii noştri să nu lapede cenuşa şi funingină pe sub garduri, după cum am văzut că să face în multe locuri, şi să o folosească în grădină, după cum am arătat mai sus. www.dacaromamca.ro ALBINA 485 Activitatea societăţei ,,5teaua“ Duminică,15 curent, la ora 5 d. a., s’a ţinut la Administraţia Domeniului Coroanei, adunarea generală a societăţii culturale «Steaua». A presidat d-1 Ion Kalinderu, preşedintele societăţei, care a făcut o amănunţită dare de seamă despre mersul societăţei înainul trecut. Capitalul societăţei eră la 31 Decemvrie 1905, de 41.000 lei în efecte, adunaţi din cotisaţhmi, procente la fonduri şi sub-venţiuni. Atât cărticelele cât şi tablourile tipărite au fost primite bine de public, iar numărul membrilor e de doui trei ani în creştere. Aceasta se datoreşte pe deoparte scopului frumos al societăţei, care e de a răspândi şi întări învăţătura în popor, iar pe de alta, măsurii ce s’a luat de a se trimite şi membrilor gratuit câte un exemplar din cărticele. Pe viitor, comitetul va căută să aleagă pe autorii cunoscuţi pentru a varia şi subiectele şi stilurile. Va tipări de asemenea un volum, sau două, de doine şi cântece alese cu îngrijire, sau poveşti ca ale lui I. Creangă, căci numai deşteptând aspiraţiunile şi simţirile omului se poate avea o bună influenţă asupra lui. După cuvântarea d-lui Kalinderu, care a fost primită cu mulţumire de adunare, d-1 Haret a făcut o amănunţită expunere a gestiunei băneşti. Iată în rezumat situaţia arătată de d-l Haret: R E C A P I T U L A K E I)c veniturile şi clieltuelile societăţei Steaua (lela în fiinţarea ci şi până la 1 Ianuarie liniă. ACTIV 1) Totalul veniturilor din anul 1901 ................... 11.466,15 2) « « 1902 7.020,90 3) « « 1903 ................... 6.994,70 4) « « 1904 8.520,25 5) « « « « 1905 ................... 10.087,55 6) împrumutaţi dela d-1 Haret în comptul anului viitor 644,50 Total . . .44.734,05 \ PASIV 1) Costul efectelor în valoare nominală de 41.000 lei depuse la B. Naţională şi anume: 10 Scrisuri Funciare Urbane 5°/» în valoare nominală de 14.000 lei şi 15 obligaţiuni comunale şi judeţene 5% în valoare nominală de 9.000 lei, cu reeipisa No. 6.481 din 16 Ianuarie 1904 ; 7 Scrisuri Funciare Ur- ' bane 5% în val. nom. de 7.000 lei şi una obligaţiune comunală şi judeţeană 50/° în val. nom. de 500 lei, eu reeipisa No. 6.687 din 23 Iunie, 1904 ; şi 14 Scrisuri Funciare Urbane 5°„ în val. nom. de 9.000 lei şi 6 obligaţiuni comunale şi judeţene 5% în vai. nom. de 1.500 lei, cu reeipisa No. I 7.490 din 28 Septemvrie 1905 ....................... 36.991,90 2) Cheltuelile proprii ale Societăţei pe anii: 1901, 1902, 1903, 1904 şi 1905 ............................ 7.742,15 Total . . . 44.734,05 I (ss) C. Alessandrescu Văzut şi verificat de noi, censori (ss) Pr. Iconorn C. Ionescu | (ss) C. Alimăneşteanu www.dacoromamca.ro 4.86 ALBINA D-l Alessandreseu a citit raportul censorilor. Amândouă au fost luate la cunoştinţă de membrii, dându-se descărcare comitetului. In urmă, s’au tras la sorţi 3membrii, eşind d-nii Kalinde.ru, Banu şi Şomănescu, cgri au fost realeşi prin aclamaţie, iar ca censori s’au reales în unanimitate tot d-nii C. Alessandreseu, Alimăneş-teanu şi Păr. C. Ioneseu. S’a mai făcut o propunere pentruca membrii să poată plăti cotisaţia odată pentru totdeauna, vărsând o sumă de cel puţin 50 lei, care să se fructifice. Dar această propunere nefiind pre-sentată conform statutelor, a rămas să se discute într’o altă a-dunare. Şedinţa s’a ridicat la 6 şi jum. ore p. m. Dăm loc întregei cuvântări a d-lui I. Kalinderu: Domnilor membri, Aceasta e a 5-a adunare generală a societăţii noastre. Suntem puţini, dar având în vedere aliniatul 3 al art. 15 din statute, care dispune că adunarea' generală se poate ţine la a doua convocare, cu oricâţi membri vor fi de faţă, declar şedinţa deschisă. Ordinea de si este: 1. Darea de seamă despre mersul societăţii. 2. Raportul censorilor de verificarea gestiuni băneşti şi descărcarea comitetului. 3. Alegerea a trei membrii în comitet, în locurile cari se vor face vacante prin tragere la sorţi, după cum prevede art. 7 din statute. 4. Alegerea a trei censori pentru 1906. In ce priveşte situaţiunea financiară a societăţei, colegul nostru d-l Haret, vă va face îndată o expunere. De asemenea se va citi raportul d-lor censori, din care veţi vedea în amănunt încasările şi cheltuelile făcute. In rezumat societatea a progresat destul de satisfăcător şi dispunea, la 31 Decemvrie trecut de lei 41.000 în efecte. Aceştia s’au adunat din cotizaţii, procente la capital şi ajutoare. In special ministerul de culte ne-a dat un puternic concurs, iar d-I ministru Vlădescu, care face parte din comitetul nostru, a avut aceeaşi bunăvoinţă, încuviinţând ca şi predecesorul d-sale, subvenţiunea pe anul trecut. Sunt desigur interpretul d-voastră când îi exprim şi aci mulţumirile noastre, sperând că şi viitorii miniştri de culte vor avea aceiaşi bunăvoinţa pentru o societate, care urmăreşte răspândirea şi întărirea învăţăturii în masa poporului român. Din vânzarea cărticelelor şi tablourilor editate a rezultat de asemenea un beneficiu, care s’a întrebuinţat însă în întregime pentru cheltueli de publicitate, corespondenţă, expediţie şi plata pictorului, care a făcut portretele MM. LL. şi al lui Ştefan cel Mare. De altminteri nici -nu ne am gândit a trece acest venit la fondurile ordinare, căci după cum ştiţi societatea nn ţinteşte vreun folos material dela publicaţiunile sale. Aceasta e şi cauza pentru care le putem vinde cu preţuri aşa de eftine. In Ungaria am văzut o bibliotecă populară, care se vinde cu 30 fileri numărul, deşi e numai de 64 pagini şi mai mică în format ca ale noastre. Când e numărul dublu costă 60 fileri, adică ceva mai mult ca60 de bani. Sunt fericit să constat că vânzarea a mers în genere bine. Dar ceeace e mai îmbucurător, e că biblioteca a devenit tot mai cunoscută şi mai apreciată în ţară, dovadă sunt cererile ce s’au primit dela persoane, cari ţineau să le citească. La aceasta a contribuit, desigur, pe lângă timpul trecut dela înfiinţarea societăţei şi publicitatea ce s’a făcut, cum şi dispoziţia ce a luat de a dă gratuit membrilor câte un exemplar. www.dacaromamca.ro ALBINA 487 Astfel membrii stau în mai strânsă legătură cu societatea, cu/opera de ridicare a poporului nostru, şi dacă numărul asociaţilor din anul trecut e mai mic, decât cel din anul d’intâi de pildă, în schimb e mai invariabil, fiind cam aceleaşi persoane. Pe de altă parte membrii, având şi cetind cărticelele, pot să se achite mai uşor şi mai bine de datoria lor cea mai însemnată, acea a răspândirei cât mai mult a publicaţiunilor noastre. Autorii noştri sunt cei mai cunoscuţi dintre scriitorii contimporani, ca d-nii: Dr. Felix, Coşbuc, Dulfu, Sadoveanu. Vom urmă a face apel la talentele consacrate şi la cele noi, căci defectul ce paralisează adesea întreprinderile patriotice şi morale, ca a noastră, este monotonia şi caracterul prea didactic al publicaţiuniloi'. Vom fi feriţi de acest rău, dacă vom varia cât de mult autorii la cari ne adresăm, şi prin urmare şi subiectele şi stilurile. Pe lângă scrierile pur instructive, e bine să dăm satisfacţiune. şi sentimentului, publicând de exemplu un volum în felul celor aşa de răspândite, zise de doine şi dor alese cu îngrijire, sau "a ghiduşiile lui Naser ed din, atât de popular sub numele de Nastratin Hogea, ca scrierile populare ale lui Creangă, căci e lucru ştiut şi dovedit, că numai apelând la sentiment, trezind aspiraţiuni şi simţiri existente, se poate avea o influenţă asupra omului. Portretele Maiestăţilor Lor şi al lui Ştefan-cel-Mare au fost primite tot atât de bine de public După câte ştiu ele sunt de altfel singurele tablouri bine esecutate şi totuş eftine, pentru a fi la îndemâna oricui. Acum s'au pus în lucru portretele Alteţelor Lor Regale Principii Moş tenitori, care vor apare de 10 Maiu viitor, când se împlinesc 40 de ani de glorioasă domnie a M. S. Regelui. Chipurile acestea vor aleătuî a-tunci o frumoasă amintire a fericitei serbări, iar noi vom fi mândri dacă vom putea izbuti să le introducem în casele tuturor Românilor, a celor bogaţi, ca şi a celor săraci. Acestea avem de zis despre activitatea noastră de până acum. Cât pentru viitor comitetul d-voastră, va pune aceeaşi căldură, căci e doritor să corespundă încrederei d-voastră şi mai pre sus de toate. însufleţit de a contribui cât de puţin la dezvoltarea culturală a poporului nostru. Asemenea şi d-1 I. St. Rasidescu, editorul, a pus tot interesul şi s’a trudit cu tragere de inimă nu numai pentru a tipări publicaţiunile cu îngrijire, ci spre a le răspândi. In aceste sentimente fac cele mai bune urări pentru prosperarea societăţii noastre atât de folositoare. “•§>S>jg)c5<§ are de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se prim! în Societate cel puţin alţi doi membri noL Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spini C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei ko-mâne.— Vice-preşedinte, Sa va Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Hann, profesor secundar, fost inspector şco-■ ar. — Membrii: Petre (iftrboviceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Diniitrescn Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; JL. Vlădcscu, Ministru, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor. profesor secundar; Diiu. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliuiâneşleann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundur; Const. Alexandrescn, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). Elena Rădulescu, institutoare (Bucureşti), 2 lei; Sideri Elena, institutoare (Bucureşti), 2 lei; George Ispirescu, inginer (Dorolioiu), 2 lei;Ioan V. Popescu, învăţător (Samarineşti-Mehedinţi), 1 leu; Gh. N. Puptureanu (Severineşti-Mehedinţi), 1 leu; Mihail Andreescu (Căzăneşti-Mehedinţi), 1 leu ; Dumitru lstodorescu (Gârbovăţ-Mehedinţi), 1 leu ; D. I. Crăini-ceanu (Govădarva-Meliedinţi), 1 leu ; Gh. I. Ghiaţă (Lupşea-Meliedinţi) 5 lei; Nicolae C. Erceanu (Ercea-Mehedinţi), 1 leu; Grigpre I. Câţan (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu ; Gh. Crăciunescu, agent sanitar (Severineşti-Mehedinţi), 1 leu ; Ilie Ghiaţă, proprietar (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu ; P. Ghiaţă, primar (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu ; N. ' . Ionescu, notar (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu; l. O. Enculescu, agricultor (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu; Alex. Radoslav, comerciant (Lupşea-Mehedinţi), 1 leu; Pr. Vasile Popescu (Lupşea-Meliedinţi), 1 leu; Ioan Ghiaţă, proprietar (Lupşea-Mehedinţi , 1 leu ; Carol Gobl, tipograf (Bucureşti). 20 lei ; St. Rasidescu tipograf (Bucureşti), 20 lei; Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.745 ; iar veniturile societăţii, tot in acest timp, sunt de 10.087 lei şi 55 bani. (Va urină în numărul viitor). nrt V» ▼ y ▼ V V ▼ ▼ T V * www.dacaramamca.ro ^ ^ ^ ^ ^ THE BANK OF ROUMA'NIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlau Machintosli Ilate, „ (1. I. tloschen....... Vicontele Duncannon . . E. W. H. Barry .... Robert Hamilton Lang . Demetre de Frank . P. Naville ........... Ad. Verncs............ ( C. A. Stolz \ E. E. Goodivin. Censori: Ioan Kalinderu, Demetrn Ioan Ghika .şi Arthnr tireen. Viena Paris Directori: Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-gke. „NAŢIONALA" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur..................Lei 2.000.000> Fonduri de reservă / compuse din prime şi daune .... » 3.955 688.7t> Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Lej 7.052.531.3G Daune plătite . . . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băieoianu. Dir. general E. firiinwald. „Naţioisaua“ asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Anul al IX-lea fiind început încă dela 1 Octomvrie trecut şi fiind deja apărute 17 numere din acest an, rugăm pe Domnii abonaţi să binevoiască a ne înainta costul ; asemenea rugăm pe d-nii abonaţi din nou, să trimită cât mai neîntârziat abonamentul pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei. Rugăm încă pe abonaţii ce mai datorenc din anii trecuţi a grăbi achitarea. Mai mulţi d-ni învăţători ne cer No. 212 din Buletinul Oficial al Ministerului Instrucţiunii. Se face cunoscut că acest număr este complect opuisat, ast-fel încât nu se mai poate triinete-nimănui. Se aduce de asemenea la cunoştinţa tuturor ca sub nici un cuvânt nu se trimet numere din Buletin dacă nu sunt însoţite de costul lor. Preţul unui număr este 1 leu, după cum e notat pe ultima pagină a Buletinului. Actuala Administraţie a Buletinului nu are decât numerele dela No. 183 încoace. Numere mai micimi avem. Niimerile nereclamate la timp nu se trimet decât dacă sunt însoţite de cost. FIN DE SIECLE 32, Calea Victoriei, 32. Singurul Magazin special în toată ţara de: Bluse, Jupoane, Matineuri, Peignioare, etc. PREŢURI MODESTE. 10~8 Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—15.134, www.dacoromamca.ro