finul IX. No. 16. 15 Ianuarie 1906 Redacţia si AdmlnlstriHS^ftltaflRfQBlfllWflilcnfti No. 9. — Buoureşti. LA^O'RATGRILlL fARMAGIEI LA „Qţ'RB" G. D. VASILIU pURNlSORUIi CURŢII RECAUE 78, CHLEH VICTORIEI. (în faţa Pasagiulul Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă preeum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „Central", cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50. Gapilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol ă la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon, mare 1,75. Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50 Apă de Colonia flacon de 1 litru............................4 lei > > » */, » ... » » » mic » ... » » parfumată flacon de 1 litru » » * » Vi .......... . » * » » mic > .....................1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilatnr, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul/ 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. j Fiecare preparaţiune este înssoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se execută analize de urină. 2 lei 1 leu 5 lei 2,50 26-22 www.dacarcnnamca.ro Anul IX. No. 16. 15 Ianuarie 1900 fi 1 & E tt a Iţevistâ Enciclopedică populară Abonamentul în ţară pe an U«i 5 I Abonamentul în etrăln. pe an lei 8 > > » 6 luni 3 ( Un bumM..........15 bani Pontru anuneluri 1 leu llţkla. Misa publicitate, 5 bani cuvântul. |VIanu8crip5|^e ţiapublleate se ard. SUMARUL*: " P. Dalfu, 24 Ianuarie.—G. Coşbuc. Pe Missisipi pana In St. Louls.—Sofia Nădejde, Spaima.— N. Ni cola eseu şi G. Stoenescu, Înmulţirea stupilor. — G. 1>. Klefleriu, Bolidul dela 1 Ianuarie st. n. — Moş-Xeaeu, Capra. — V. S. .Mocu, Cronica agricola, economică şi comercială. — Scrisori către redacţie.—Cronica săptumănei.—Aparatul american de sburat. — Fondul incendiaţilor.—Do pe Domeniile Coroanei.—Sărbătorirea d-lui P. Poni. — Inforraaţiuni.—Bibliografii. — Licitnţiuni.—Convocarea membrilor Societ. Steaua. Sfaturi : Cum trebuiesc trimeşi cartofii iarna.—Leac pentru tăeturi. tliistraţiiini: Scufundarea Cuir&satuluf Kneaz Suvaroff , nava amirală a lui Rodjest-wenski.—Ţap de rasă bună.—Capră de rasă bună. 24 IANUARIE a ne putea da seama de însemnătatea ce avo pen-noi ziua de 24 Ianuarie, să ne înfăţişăm înain-ochilor noştri sufleteşti: ce erau principateleMun-ia şi Moldova înainte de unirea lor, îndeplinită această zi a anului 1859?.. Nişte ţărişoare supuse împărăţiei turceşti, lipsite cu totul de cultură, slăbite înăuntru prin nesfârşitele certuri pentru domnie; umilite, fără nici o vază în afară, şi ameninţate a fi înghiţite pentru totdeauna de alte două împărăţii mai puternice, şi rivale între ele: de Austria şi de Rusia. Ziua de 24 Ianuarie 1859 aducând la îndeplinire visul măreţ al patrioţilor români din acel timp, anume: de a uni cele două principate surori sub un singur domn, — a pus pentru totdeauna temeliile unui viitor strălucit al Neamului Românesc. Soarta poporului Român începu, din această zi, a se îmbunătăţi parcă văzând cu ochii. împroprietărirea ţăranilor, răspândirea învăţăturii prin toate unghiurile ţării, stabilirea pe tron a unei dinastii puternice şi respectate, organizarea internă a ţării într’un chip mai potrivit cu nevoile ei, independenţa, regalitatea, progresele uimitoare ce-a făcut şi face România pe zi ce merge în toate direcţiunile, puterea şi buna stare la care s’a ridicat înăun- www.dacoromamca.ro 410 ALBINA s tru, stima şi vaza de care-a ajuns a se bucură în afară : toate aceste sunt fructe nepreţuite ale unirei. Căci, vorba neuitatului Vasile Alexandri: «Unde-i unul, nu-i putere «La nevoi şi la durere ; «Unde-s doi, puterea creşte, «Şi duşmanul nu sporeşte.’ • Dacă patrioţi unul Românilor ar fi fost mai slab decât intrigile vecinilor interesaţi, cari voiau să zădărnicească cu orice preţ unirea, şi dacă îndrăsneaţa încercare de a contopi cele două principate într’o singură ţară, ar fi rămas prin urmare fără nici un resultat: noi nu numai că n’am fi astăzi unde suntem, ci poate nici n’am există, ca stat independent ; Românii din acest regat înfloritor poate-ar împărtăşi astăzi şi ei soarta nefericiţilor lor fraţi, cari gem sub stăpâniri străine. Iată pentru ce ziua de 24 Ianuarie trebuie să fie privită de tot Românul, ca una din cele mai mari sărbători ale Neamului Românesc... Ea este ziua învierii noastre naţionale... Iată pentru ce, Alexandru Ion I Cuza, Vasile Alexandri. Constantin Negri, Mihail Cogălniceanu, Vasile Boerescu, Anastase Panu, şi ceilalţi mari apostoli ai unirei trebuie să fie socotiţi de noi ca nişte sfinţi ai neamului, la care să ne gândim totdeauna cu o veneraţiune religioasă! Şi când vedem astăzi, după o jumătate de veac, multele şi nepreţuitele foloase ale unirii, ne vine parcă să ne întrebăm : cum de nu s’a îndeplinit mai de mult actul acesta providenţial ? .. Cum oare, surorile bune, Muntenia şi Moldova, au putut să steâ atâta timp desbinate, luptând adeseori una împotriva celeilalte?.. Pentru ce, d. e. Ştefan cel Mare al Moldovei, când a bătut pe Radu cel Frumos al Munteniei, a pus Domn în locul acestuia pe Laiot Rasarab, şi n’a alipit Muntenia la Moldova?.. Sau pentru ce Matei Ba-sarab, Domn al Munteniei, când a bătut pe Vasile Lupu al Moldovei, a pus în locul acestuia Domn în Moldova pe Gheorghe Ştefan, şi n’a alipit pentru totdeauna Moldova Ia Muntenia ? .. Ce departe am fi astăzi, dacă unirea se făceă încă de pe atunci!.. Să nu ne mire însă că nu s’a făcut... Alte timpuri erau pe atunci!.. Simţul naţional, motorul principal al luptelor politice de azi, nu se deşteptase încă în sufletul popoarelor din Europa. Neamuri mult mai înaintate în cultură, şi mai favorisate de soartă decât al nostru, ca: Neamul Italian, Neamul German, n’au trăit oare veacuri întregi despărţite în ducate, principate şi regate mici?.. Unitatea italiană şi cea germanică sunt oare mai vechi decât unirea Munteniei şi a Moldovei?.. www.dacoromamca.ro Albina 411 A trebuit să vie secolul al XlX-lea, cu ideile lui înaintate, cu atot puternicul «principiu al naţionalităţilor», pentru ca popoarele să se deştepte din somnul lor secular ; pentru ca statele să înceapă a se reface, a se alcătui după naţionalităţi. Şi, întru cât ne priveşte în special pe noi Românii, a trebuit să avem mai întâiu acea pleiadă de tineri, plini de entusiasm, adăpaţi la izvoarele de lumină ale apusului; acăi patrioţi luminaţi, care să priceapă bine spiritul timpului; care să fie gata a-şi jertfi toate interesele lor personale pentru binele patriei şi al neamului, — pentruca unirea într’un singur stat a celor două principate surori: Muntenia şi Moldova, să poată deveni un fapt împlinit. Oare procesul firesc de contopire al neamului nostru se va opri pentru totdeauna aci, la acest început?., nu va merge şi mai departe?., până ne vom vedea: toţi fraţii la un loc ? .. «Nici-odatâ!» zic unii Români cam prea sceptici.. . «Să nu ne mai amăgim cu visuri deşarte!..» Oare, aşâ să fie?.. Nădejdea într’un viitor şi mai strălucit al acestui neam, este un vis deşert?.. Să nu fim aşâ de pesimiştii. ." Simţul naţional, care-a produs atâtea schimbări împrejurul nostru dela 1848 până astăzi, nu s’a stins încă din inima popoarelor. El nu e nici măcar în descreştere, ci se află în deplina sa desvoltare şi activitate.v Cine ştie ce minuni va mai făptui încă acest sentiment atot puternic! .. *Cănd norocu'-şi schimbă pasul, n'aduc anii ce-aduce ceasul», zice un proverb românesc. Timpul dărîmă adesea în mersul său, clădiri uriaşe, pe cari le credem din cele ma trainice, şi pe ruinele lor înalţă altele noi. «Nici-odatâ!» Aşâ se zicea şi înainte de 1859, când eră vorba de unirea celor două principate... Erau atâtea intrigi vrăjmaşe, atâtea piedici uriaşe, atâtea interese contrare la mijloc, în cât,., a nădăjdui în realizarea acestui vis frumos, se consideră şi pe atunci drept copilărie, drept o nebunie. .. ' Şi cu toate acestea, fiindcă majoritatea Românilor voiau ■din tot sufletul unirea: când a sosit momentul hotărâtor, toate interesele personale amuţiră, toate intrigile şi obstacolele fură biruite, şi voinţa Poporului Român a triumfat. Ce frumoasă învăţătură pentru viitor putem trage de aci!.. Să serbăm deci cu însufleţire în fiecare an ziua de 24 Ianuarie, ziua învierii Neamului Român, pie care-1 restigniseră duşmanii, şi credeau că l’au omorît. Să ne aducem aminte în totdeauna cu evlavie religioasă de apostolii sfinţi ai unirii principatelor, pentru ca patriotismul şi jertfele lor înălţătoare să ne îmbărbăteze şi pe noi la fapte şi la jertfe tot aşâ de măreţe. Să muncim înainte cu toţii, pentru a ridică www.dacoromamca.ro 412 ALBINA din ce în ce mai mult starea acestei ţări; sâ răspândim lumina învăţăturii până şi prin cătunele cele mai ascunse şi mai depărtate; să dăm acestei ţări nu numai minţi inteligente, ci tot odată şi voinţi stăruitoare, îndreptate numai spre ce e bun şi folositor neamului; să facem din această ţară liberă un focar de cultură românească, un far luminător, care să insufle Românilor din toate ţările: mândrie, nădejde şi curaj în lupta cu valurile ameninţătoare ale vrăjmaşilor, spre a putea resistâ cât mai îndelungat acelor valuri ; să aprindem tot mai mult în inimile tinere focul sfânt al patriotismului; să facem ca să strălucească- înaintea ochilor sufleteşti ai fiecărui Român, dela palat până la colibă, în culori din ce în ce mai fermecătoare, idealul, măreţul nostru ideal naţional: şi... să ne încredem în viitor... Căci sfinte sunt vorbele nemuritorului D. Bolintineanu: «Viilor de aur România are «Şi prevăd prin secoli a ei înălţare!.. Timpul n’a desminţit până astăzi această frumoasă profeţie, şi să nădăjduim că nu va desminţi-o nici de-acî înainte !. P. Dulfu. ——-------------------- Mi5$i5ipi Până la $t. Louis- acă şi-ar putea cititorul închipui 160 de-râuri ca Dunărea noastră adunate la un loc, atunci ar vedea înaintea lui pe «tata râurilor» pe Missisipi. Atâta apă tulbure prăvăleşte el în Oceanul Atlantic, adunată de pe-o întindere de pământ aproape a Europei. Izvoarele lui, de prin munţi cu vecinică zăpadă, sunt umbrite de brazi mititei, iar râurile cele mai * despre miazănoapte cari curg într’ânsul vin de prin ţinuturi aproape de graniţa peste care dincolo nu mai pot creşte copaci. La gurile lui însă creşte trestia de zahăr, şi palmierul, şi aerul e fierbinte ca prin Egipetul de jos. Râul străbate zile întregi păduri uriaşe şi bărăganuri cari îţi par fără de sfârşit, trece prin pustiuri sălbatece şi nelocuite şi udă întinse câmpii semănate prin provinciile cari se numesc grânarul lumii. Pe toate râurile lui aleargă în sus şi în jos mii de vapoare, şi mici ca jucăriile şi mari cât cele mal www.dacoramamca.ro ALBINA 413 mari corăbii cari străbat oceanul între America şi Europa. Missisipi cu braţele sale e cel mai puternic drufn comercial din lume. Aproape de graniţa Canadei se întâlnesc mai multe râuleţe cari fac începutul uriaşului râu. Acolo de unde râuleţele unite într’unul singur încep să aibă numele Missisipi, râul n’are o lărgime nici de trei metri, pe patul său de piatră; iar în golful Mexicului la delta sa, 'de departe venitul râu are o lărgime de peste doi kilometri. Râul Mis--sisipi în cursul său inferior poartă pe nedrept acest nume; el ar trebui să se numească Misouri, pentru că acest râu, cu care se împreună Missisipi, e într’adevăr cu mult' mai mare şi ca lungime şi ca mulţime de apă. Uriaşul râu e format deci din două braţe; de unde se împreună, braţele, râul nu e numit după braţul cel mai mare ci după cel mai mic. Missisipi, îndată dela izvoarele sale, devine râu mare, •căci primeşte într’ânsul cantităţi enorme de apă pe gârle ce ies dintr’o dată mari din multele lacuri ale munţilor. Abia la 45 de kilometri dela izvor el e mai mare decât Oltul nostru la vărsarea sa în Dunăre. Locul ce-1 străbate e plin de păduri şi nelocuit, şi numai luntrele Indieniloţ călători dau semne că şi pe aici sunt oameni. Râul pe aici e primejdios, are vârtejuri multe printre strâmtori de stânci, şi multe cataracte. Cu încetul pădurile rămân îndărăt, pe malurile râului se ivesc sate de Indieni; apoi iarăşi pustiu. Dar .în sfârşit râul ia un curs liniştit, luntri cu Europeni încep să se arate, pe maluri se văd orăşele şi iată şi primul pod de cale ferată peste râu. De aici apoi circulaţiu-nea pe râu e tot mai mare, vapoare cu grâu se încrucişează pe valuri, şi cu cât te scobori pe râu cu atâta vezi că eşti în lume locuită numai de agricultori. După un drum •de vre-o 400 de kilometri, râul are o cataractă grozavă, aşa numita «Niagara Vestului». Mase enorme de apă se -prăvălesc peste ruinele de stânci într’o înfiorătoare prăpastie, şi vecinică spumă şi-o ploaie de pulvere umedă se asvârlă necontenit mai până supt arcurile minunatului pod pe lanţuri care — o minune a artei inginereşti — se întinde cu o lărgime de 200 de metri, atârnat în aer, peste spu-anegătoarele învălmăşaguri ale prăpastiei de sub cataractă. De aici se schimbă faţa râului. Vapoare uriaşe, cărora www.dacaromamca.ro 414 ALBINA li-e deschisă de-aici calea pe râu până la ocean umplu albia râuluh Cele dintâiu oraşe mari se ivesc, dincoace Sanct-Antony şi dincolo Miniapolis. De aici trenuri însoţesc râul pe amâodouă malurile. Râul trece pe lângă St. Paul, capitala provinciei Minesota şi tae dintâiu nesfârşite câmpii semănate, apoiprieriile (păşunele) cele cu mii de turme de boi şi de bivoli şi, trecând pe lângă sute de orăşdle fără însemnătate, de-odată îşi sporeşte apele şi vapoarele şi o mişcare nebună începe pe râu. Toate acestea i le aduce din stânga puternicul râu Illinois care străbate aproape de-alungul cea mai bogată şi poate cea mai roditoare şi mai însemnată provincie a Statelor Unite, provincia numită Illinois după numele râului. Turmele de pe prierii trec pe vapoare şi apucă drumul spre Sud, toate mărfurile adunate în capitala acestei provincii, în vestitul Chicago, mărfuri aduse din Nord peste lacul Michigan, încep de-acum să scoboare pe Missisipi. Chicago e privit cu dreptul de cea mai mare piaţă a lumei, de cereale, de lemne şi de carne. Vapoarele, unul după altul cu zecile, gem sub povara grâului american care pleacă de-aici în lumea întreagă şi n’are concurent decât grâul nostru din România şi din Sudul Ungariei. Din sus de Chicago, pe marginea lacului Michigan, e alt oraş comercial renumit, Mihvankee. Abia te-ai desmeticit de negrăita mişcare şi de nepotolitul sgomot şi învălmăşag ce s’a produs pe Missisipi de unde se varsă într’ânsul râul Illinois, şi altă surprindere cu mult mai mare te-aşteaptă în curând : iată cel dintâiu port uriaş şi cel dintâiu oraş cu proporţii americane, pe care l-ai întâlnit: St. Louis. Aici se împreună cu Missisipi râul cu mult mai mare decât el, Misouri. Acesta aduce din unsprezece provincii ale Uniunei toate bogăţiile Americei vestice. St. Louis e cel mai mare port pe râu din întreaga lume şi e unul din cele mai vechi oraşe ale Americei nordice. El e metropola Vestului. Fundat de Francezi cam pe la 1803, el erâ o piaţă a comerţului de blănuri şi, prin posi-ţia sa pe Missisipi la împreunarea acestuia cu Misouri şi aproape de gura a două râuri puternice Illinois şi Ohio, el s’a ridicat repede, aşâ că din 8.000 de locuitori ce-i avea acum vre-o 70 de ani, acum are aproape un milion. El e punctul firesc de legătură şi centru circulaţiunii întregu- www.dacoromanica.ro ALBINA 415 lui basin al râului Missisipi, punct spre care tind, fireşte, toate miile de linii ferate ale Americei de Nord. Aici curg mărfurile şi productele din Est şi din Nord ca să fie schimbate cu cele din Sud şi din Vest, bumbac şi zahăr, lemne şi cereale, vite şi blănuri. Din cele 19 gări ale oraşului es necontehit nesfârşite trenuri cu sute de mii de vagoane cu cărbuni şi cu petroleu, şi pleacă spre toate părţile cerului; sute de vapoare şueră de-alungul ţărmurilor, încărcate cu fier şi cu produse industriale. Marfă de peste 80 de milioane de tone trece pe an prin oraş, şi numai preţul produselor industriale făcute în oraş se urcă pe an la un miliard şi jumătate de lei. înainte cu 60 de ani de-aici a plecat pe râu în sus cel dintâiu vapor, şi azi peste 9.000 de steamere uriaşe descarcă în port, şi câte 250.000 de trenuri de persoane intră pe an în gările oraşului. (Va urma) G. Coşbue. ----oeoosc» SPAIMA graiul nostru sunt mai multe cuvinte cari arată aceeaşi simţire sub deosebite feluri de tărie. De pil-'*41. dă : teamă, frică, spaimă, groază. Toate acestea au cam aceeaşi înrîurire asupra sufletului şi-a trupului, şi anume o înrîurire rea, care uneori poate duce la boală şi la moarte. Poporul nostru ştie acest lucru şi ades auzi vorbind că pe cutare copil ori tânăr l’a prins boala din frică ori spaimă. Ca să înţelegem mai bine cât adevăr s’ascunde sub această credinţă, vom arătă cum lucrează frica asupra trupului. Pe cel înfricoşat din vre-Q. pricină, îl apucă tremur, toţi muşchii i se zbuciumă ca la spasmuri. Dacă spaima creşte, atunci insul remâne ţintuit locului, glasul îi e răguşit, ori chiar amuţeşte de tot. Sânt pilde când oameni în vârstă şi mai ales copii au remas muţi de spaimă pe totdeauna sau pe mult timp. ' Tot din spaimă mare la femei cari alăptează se opreşte laptele. Cel îngrozit simte gura uscată, limba i se lipeşte de cerul gurei, nu mai are scuipat, trupul i se acoperă de’o sudoare rece, pielea i se încreţeşte, părul i se zburleşte, cum zic oamenii, se face măciucă sau se urcă în vârful capu- www.dacoromamca.io 416 ALBINA lui, resuflarea e oprită şi simţi o înnăbuşeală şi o sugrumare în gât. Vinele se strâng şi dese ori inima bate de-o dată prea tare şi pe urmă se opreşte de se poate întâmplă chiar moartea. Toate cele spuse mai sus arată că frica, fie sub orice formă, aduce nişte schimbări rele în tot trupul, cari dese ori pot pricinui boli şi chiar moarte. Dar, ca să vedem, cât de mare dreptate are poporul, când zice că pe cutare l-au găsit frigurile ori zăcarea din spaimă, să spunem o întâmplare care am găsit’o într’o revistă germană şi deci merită crezare. In Rusia, lângă Vilna, s’a întâmplat că un câine turbat a muşcat o familie întreagă. Pe toţi i-au dus la spitalul din Vilna, unde i-au altoit împotriva turbărei, la vreme, şi s’aui vindecat. Peste un an de zile, fata cea mai mare române singură acasă. Aproape de ei se’ntâmplă o bâtae; patru inşi tăbă-resc pe unul şi vor să-l omoare; fata sare, începe să ţipe,, să cheme ajutor; dar eră departe de oraş, vecini n’avea, şi bătăuşii se răped la ea. Atunci, îngrozită, o ia la fugă spre oraş. Bătăuşii o fugăresc până aproape de barieră, dar fata scapă. Cum ajunge în oraş, o apucă spazme şi simte înnăbuşeală în gât. Toţi cred că-i din pricina strigătelor şi a fricei; dar peste puţină vreme o apucă furiile turbărei şi’n câteva zile moare turbată 1 Pricina a fost că dânsa avea semânţa turbărei, care fusese slăbită prin altoire, dar; de frică, i-a slăbit atâta sângele, nervii, puterile ei de viaţă, în cât semânţa a fost destul de tare ca s’o învingă, şi boala a doborît’o. Acelaş lucru se întâmplă la friguri ori la alte boli. După cele spuse, vedem cât de mare primejdie e de-a întrebuinţâ la copii, fie în familie, fie la şcoală, frica. Intâiu că nu putem şti tăria fiecărui copil, cât de mult poate răbdâ la frică. Dar chiar dacă nu se întâmplă boli şi lucruri grozave, frica tot n’are nimica bun. Copilul, de frică, nu poate respunde nici cât ştie. Pe urmă, frica repetată în fiecare zi, ajunge de-i strică sufletul întocmai ca şi o otravă des dată, care-i strică trupul. Chiar dacă în unele întâmplări se pare că frica de profesor şi de pedepse dă oarecari foloase e lucru înşelător, fiind că nimeni n’a cercetat relele ce au însoţit acele pretinse foloase. www.dacoromamca.ro ALBINA * 417 Ori cum,e mare primejdie de-a creşte copiii cu frica bâtăei, şi mai ales de a-i spăriâ de mici cu frica de Mama pâdurei, de moşul care vine să-l ia. Toate acestea slăbesc trupul şi sufletul copilului. Părinţii cât şi învăţătorii trebue să ştie ce fel de pedepse S pot suferi copiii şi niciodată acestea să nu fie de acelea cari îngrozesc şi slăbesc. Sunt profesori, cari cred că-i un merit că şcolarii lor le ştiu de frică, şi se fălesc că, dacă strigă la ei, toţi îngălbenesc de groază! Nici nu-şi dau seamă de fără de legea >ce fac. In aşâ stare elevii nu mai pricep nimic şi dese ori copii •cuminţi, dar prea simţitori, nu pot respunde, aşâ că se prostesc pe fiecare zi şi se descurajează. învăţătorii trebue să ştie a se face să fie iubiţi de şcolari. Numai atunci sufletele tinere se deschid cu drag şi mintea lor zbucneşte şi dă tot ce poate da. Inimioara copilului bate în voe şi creerii, vioi şi slobozi de groază, dau tot ce pot să dea. • . . Cu dragoste şi vorbe bune se îndoeşte puterea de a cugetă a copilului, cu frică şi groază îl prostim şi nu-i mai mare fără de lege de cât a ucide sufletele tinere. Cu frică şi groază se pot face suflete cu apucături de robi; cu dragoste şi bine se pot face minţi alese şi suflete bune. Deci, ar fi de dorit ca învăţătorii să nu se joace cu arma primejdioasă a fricei, care adesea poate da la iveală boli ce ar fi remas ascunse toată viaţa, şi, mai mult, să slâtuească şi pe părinţi a nu o întrebuinţâ, căci totdeauna dă roadele şi împiedecă şi pe profesori, de vreme ce un copil înfricoşat de-acasă, e un copil bolnav, cu mintea şi cu nervii slăbiţi. Sofia Nădejde. ■r qnr-nF'y t"t yTTTTVT'yyTVTTry yy’i Cum trebuie trimişi cartofii iarna pe ger mare ca să nu îngheţe?. — Moaie sacii în apă rece, umple-i cu cartofi şi mai udă sacii şi pe dinafară tot cu apă rece. Trimişi astfel nu vor în-ghieţâ cri cât de ger ar fi. Pricina este foarte naturală, căoi umezeala umple golul ţesăturei sacului, şi ghiaţa ce se formează pe dinafară opreşte să intre frigul, sau mai bine nu lasă să iasă căldura conţinută în cartofi. www.dacoromanica.ro Scnfnndarea Cuirasatului „Kneaz Snvaroff“, nava amirală a Ini Hodjestwenski, 14 27 Main 1905. (1»u|ih Bnl. Armatei şi Marinei-, impr. gratuit). www.dacoromanica.ro ALBINA 419 înmulţirea stupilor. Alegerea şi cumpărarea stupilor. Stuparul nou e bine să înceapă numai cu 2—3 stupi, spre a se obişnui mai întâiu cu conducerea lor şi numai apoi, încetul cu încetul, după ce a căpătat oarecare îndemânare şi mai multe cunoştinţe, să înceapă a şi mări numărul coloniilor. Făcând altfel, se poate expune la pagube, cari să-l desguste de această frumoasă şi plăcută îndeletnicire. înmulţirea stupilor se poate face în mai multe-chipuri : 1) Prin roirea stupilor ce avem ; 2) Cumpărând stupi cu albine, dela stupari de meserie ; 3) Cumpărând stupi primitivi, dela sătenii cari se ocupă cu albinăria ; 4) Cumpărând roiuri. In ce priveşte primul mijloc, în numerile trecute, am arătat cum se prind roii naturali şi cum se face roirea artificială (1). Cum însă e mult mai bine să ţinem cu orice preţ, să avem colonii puternice, căci numai aşa se poate reuşi în albinărie, e mult mai bine să nu întrebuinţăm .acest mijloc de înmulţire a stupilor decât cu foarte multă măsură şi cu foarte multă băgare de seamă, spre a nu ne slăbi coloniile ce avem. Al douilea mijloc, adică de a cumpără stupi cu albine dela stuparii de meserie, de asemeni nu este tocmai de recomandat, de oarece este prea costisitor. Roiul de un kilogram se vinde după timp şi localitate, între 12—16 lei, la care se mai adaogă costul stupului şi al fagurilor, adică încă vre-o 20—30 lei cel puţin, când stupul este din cele sistematice. Prin urmare, un stup cu o colonie de 3 kilograme, adică cam cu vre-o 30.000 de albine, nu-1 vom puteă cumpără decât cu 56—70 lei. Acest mod de înmulţire a stupilor, pe lângă că este atât de costisitor, apoi încă nici nu este de tot sigur, decât numai când avem de-aface cu un stupar cinstit, căci prea uşor putem fi înşelaţi, mai ales când nu ne putem duce singuri să ne alegem stupul, ci cerem să ni-1 trimită. Cumpărarea e mult mai bine să o facem la începutul primăverii, decât vara sau cătră sfârşitul toamnei, de oarece albinele au timp din destul, ca să-şi adune provizii pentru iarnă şi să putem şi noi recoltă o mică cantitate de miere. Cumpărându-i vara, se poate foarte uşor întâmplă ca, în timpul transportului, din cauza căldurii, fagurii să se moaie prea mult, să se rupă şi să ne prăpădească cea mai mare din albine. Cumpărându-i la finele toamnei, se poate întâmplă ca albinele să nu aibă destule provizii adunate pentru iarnă şi 1 (1) „Albina" No. 1 şi 2 din a. e. www.dacaramamca.ro 420 ALBINA să fim deci nevoiţi a-i hrăni noi, cu sirop; aceasta e o lucrare foarte delicată şi întovărăşită de multe neajunsuri, mai cu seamă pentru un stupar începător şi deci fără experienţă. Când vom vorbi de pregătirea stupilor pentru iernat, atunci vom arătă care e cantitatea de miere de care are nevoie un stup în timpul iernei. Al treilea mijloc, adică cumpărarea stupilor primitivi dela săteni, este cel mai bun, fiind cel mai economic şi mai sigur, cu condiţie ca să ne ducem singiuâ.să ni-i alegem, spre a ne pnteă da seama de calitatea stupilor ce cumpărăm. Timpul cel mai bun pentru cumpărat astfel de stupi este primăvara, cu toate că atunci îi plătim ceva mai scump. Partea grea însă este că sătenii nu prea vor să vândă stupi primăvara, de oarece au credinţa că le va merge rău. Mult mai uşor se pot cumpără toamna, când sătenii vând o parte din stupi negustorilor, cari umblă din sat în sat după adunat miere. Când cumpărăm stupii toamna, trebue să căutăm ca ©i să îndeplinească următoarele condiţiuni: 1) Să aibă multă muscă adică să aibă o colonie puternică ; 2) Să aibă destule provizii pentru iarnă, sau cum se zice, să fie gras; Să nu aibă fagurii până jos plini cu miere, de oarece albinele nu iernează bine. Lor le merge bine iarna, când stau pe faguri goi şi au miere numai în partea de sus a grămezii 1 sau ghemului format de dânsele. Fagurii trebue să fie plini cu miere acoperită numai cam până la jumătate. Pentru ca să ne încredinţăm că stfipul ce voim să cumpărăm are o colonie puternică, ne stau la îndemână o mulţime do mijloace. Astfel, dacă observăm un stup, într’o z.i frumoasă cu soare, şi vedem la urdiniş multă îngrămădeală de albine, din care unele se duc la câmp, iar altele se întorc grăbite şi încărcate cu polen sau păstură, fără a vedea •însă de loc trântori, putem fi siguri că stupul e bun şi eă are multă muscă. De asemenea, când, după ce ciocănim cu mâna peste doaga stupului, punem urechia şi auzim o bâ-zâitură puternică şi scurtă, putem fi iarăşi siguri că colonia lui este mare; dacă însă se aude o bâzâitură prelungită, slabă şi plângătoare, atunci stupul ori e besmetic, ori e de tot sărac în provizii de ht$nă. Mulţimea albinelor din stup şi cantitatea de provizii, ce el coprinde, se mai poate cunoaşte şi după greutate. Cu cât stupul va fi mai greu, va fi semn că are populaţie mai mare şi hrană mai din belşug. Pentru a şti cu cât mai multă siguranţă calitatea coloniei ce cumpărăm, cântărim stupul cu albine cu^tot şi apoi cântărim un stup gol, care este la fel cu acel pe care voim să-l cumpărăm. Diferenţa între greutăţile ambilor stupi va fi greutatea albinelor, a fagurilor şi a mierei ce conţine stupul ales. Această greutate se înţelege că atârnă de mărimea stupului, adică de încăperea lui, şi www.dacoromanica.ro ALBINA i 421 e bine ca ea să nu fie mai mică decât 16 kg.; dacă e mai mare e cu atât mai bine. De obiceiu stupiii primitivi, când sunt goi, cântăresc între 3—5 kg.; greutatatea stupului plin va trebui deci să fie mare de 20 kg. Cel mai bun mijloc însă de a ne încredinţa de calitatea stupului ce voim să cumpărăm şi cu care nu vom da greş, este de a ne uită în el, de a-1 examina înăuntru. Pentru a face aceasta, după ce îi dăm puţin fum prin urdiniş, îl întoarcem binişor cu gura în sus şi ne uităm cu băgare de seamă în el, spre a vedea dacă are muscă multă şi miere adunată din belşug. Ca să-l putem observă şi mai bine, îl ţinem ceva aplecat şi apoi, încetişor, depărtăm puţin cu mâna fagurii unul de altul. Dacă pe unii faguri găsim şi căţei, fie ei acoperiţi sau nu, atunci e şi mai bine, căci ne putem da seama şi de calitatea mâteei. Când celulele cu căţei sunt una lângă alta, formând ca o singură roată plină, atunci putem fi siguri că matca este tânără şi harnică. Cercetarea aceasta trebue făcută sau dimineaţa, sau cătră seară, ceva mai- înainte de apusul soarelui, adică atunci când toate albinele sunt în stup. Dacă umblăm binişor, putem să nu avem nici o teamă că vom fi înţepaţi ; pentru mai multă siguranţă e mai bine însă să avem faţa acoperită cu o mască de sârmă sau cu un voal. Când cumpărarea o facem la începutul primăverii, atunci condiţiunile, pe care trebue să le întrunească un bun stup sunt: 1) Să aibă multă muscă; 2) Să aibă destulă miere, care să-i ajungă până la timpul nonei recolte; 3) Să fie sănătos şi bine scos din iarnă. Despre mulţimea albinelor ce coprinde, ne putem încredinţa după cum am spus şi mai înainte, observând îngrămădeala dela urdiniş, în timpul unei zile frumoase; iar despre can titatea de provizii, cântărindu-1. Va tebui ca greutatea conţinutului lui să fie de cel puţin 10 kg., adică stupul cu totul să cântărească cam 13—15 kg. Pentru a vedea însă cum este scos din iarnă şi de ce calitate îi este matca, trebue numai decât să-l examinăm înăuntru. Pentru aceasta îi dăm puţin fum prin urdiniş şi-l întoarcem cu gura în sus, ţinându-1 puţin plecat. Dacă fagurii sunt murdari sau mucegăiţi, trebue să ne ferim de a-1 cumpără. Când fagurii sunt murdari, cu pete roşcate pe dânşii, e semn că albinele au fost bolnave de diarie. Când în fagurii din mijloc găsim cuib, trebue să vedem dacă el formează ca un fel de roată plină, ori celule cu căţei sunt presărate ici şi colo pe fagure; în cazul întâiu e semn că matca este tânără şi harnică; în cel de al douilea, e semn că ea este bătrână şi de rea calitate. Dacă nu găsim de loc cuib, ori dacă găsim numai căţei de trântori, atât în celulele mari cât şi în cele mici, lucru ce se poate uşor cunoaşte după căpăcelele umflate şi eşite în afară, atunci e semn că stupul e besmetic. www.dacoromanica.ro 422 ALBINA Când cumpărăm stupi primăvara, trebue să căutăm ca stupina, de unde îi luăm, să fie la o depărtare cel puţin de 2 km. de locul unde ţinem stupii noştrii. Dacă distanţa este mai mică, multe din albine se vor întoarce la vechea lor stupină şi prin aceasta ni se va slăbi colonia ce am cumpărat. Când, fie din pricină că ne costă prea scump, fie că nu găsim stupi de vânzare, putem să cumpărăm roi. Pentru a fi cât mai puţin în primejdie' de a ne muri peste iarnă, trebue să căutăm a cumpără roi cât mai puternici şi mai de timpuriu, spre a avea vreme când să-şi clădească fagurii şi să-şi strângă proviziile de hrană trebuitoare pentru iarnă. De asemeni să căutăm a cumpără numai roi primari adică roii cei dintâiu, căci numai aceştia au muscă mai multă şi matcă ouătoare, care va începe să depună ouă, de îndată ce albinele vor fi clădit cât de puţin fagure. Roiul secundar, adică de al douilea, pe lângă că are mai puţină muscă, apoi el are şi o matcă nefecundată încă, adică neouâtoare, care va începe să depună ouă mult mai târziu sau se va putea pierde în timpul sborului de nuntă. De foarte multe ori, mai ales când anul nu prea e priincios, roii secundari nu au N când să-şi strângă provizii pentru iarnă, aşâ că până în primăvară pier, dac£f nu avem grijă să-i hrănim cu sirop sau cu miere. n prima dimineaţă a noului an 1906 st. n. la 6 ore şi 10 minute, multă lume din cea care se găsiâ deşteaptă la acest moment, prea timpuriu pentru anotimpul nostru de iarnă, a fost mirată de o lumină ciudată, foarte vie, părţi chiar ningea, lumina, de o foarte scurtă durată, a fost însă atât de puternică, în cât a atras atenţiunea tutulor. In necunoş-tinţa cauzei care a produs acest fenomen, multă lume s’a înspăimântat, probă numeroase scrisori ce s’au primit la Institutul Meteorologic. Intr’una dintr’însele găsim următoarea frasă: < Aud pe lume zicând că s’a deschis cerul, adevărat este? Aş dorî să ştiu ce fenomen a fost?:» Spre satisfacerea acestei dorinţi care o găsim exprimată în-tr’o mulţime de comunicări ce ne-au fost trimise asupra observării fenomenului de care vorbim, ne-am propus a da desluşirile de mai la vale. Lumina atribuită de mulţi observatori unor fulgere, a fost produsă de un splendid bolid care s’a observat foarte bine în unele părţi ale ţării, dar cari n’a putut fi văzut în foarte multe din-tr’însele din cauza norilor prea groşi, care acoperiau cerul şi N. Nicolaescu şi G. Stoenesca. Bolidul dela 1 Ianuarie 1906 st. n. care a luminat foarte puternic bolta cerească. Deşi mai pretutindeni cerul eră acoperit de nori şi în multe www.dacoromanica.ro ALBINA 423 prin care totuşi s’a putut bine observă o lumină destul de vie, -ca să fie asemănată cu aceea a unor fulgere. Dar ce este bolidul ? Nu este om pe lume, care să nu fi observat în unele nopţi senine o dâră luminoasă, lăsată pe bolta cerească de un mic corp % strălucitor, care se mişcă întocmai ca şi când o stea s’ar fi desprins din această boltă, ceeace a şi făcut ca acestui frumos fenomen să i se dea numele de «Stea căzătoare». O cercetare mai de aproape a arătat că, dacă în mai toate nopţile se pot vedeâ câte una sau mai multe din aceste stele căzătoare, pornind din diferite puncte ale cerului şi descriind astfel de dâre luminoase în toate direcţiunile, sunt totuşi câteva epoce în cursul unui an, când uneori sunt aşa de numeroase corpurile cari brăzdează cerul, în cât pare a fi o adevărată ploaie de stele -căzătoare. Astfel se întâmplă către 20 Aprilie st. n., când stelele căzătoare parcă ies — radiază după cum se spune — din conste-laţiunea Lirei, de unde şi numirpa de Liride dată acestor stele căzătoare; stelelor căzătoare cari vin între 10 şi 14 August, dinspre eonstelaţiunea lui Perseu, s’a dat numele de Perseide, tot după cum s’au numit Leonide acele ce se văd dela 13 la 16 Noem-vrie, radiând dinspre eonstelaţiunea Leului şi altele. S’a dovedit că aşa zisele stele căzătoare nu sunt nişte adevărate stele, adică nişte corpuri cereşti luminate prin ele însăşi, ci numai nişte bucăţi sau sfărâmătiiri din alte corpuri cereşti şi anume din comete. Aceste corpuri, mai mult sau mai puţin mari, venind din regiunile extraterestre, pătrund în drumul lor, în atmosfera pământului, unde devin luminoase prin căldura des-voltată prin frecarea cu păturile de aer. Şi, întocmai după cum învârtind repede în cerc un cărbune aprins, ochiul — din cauza persistenţei impresiunii luminoase pe retină, — vede o cireonfe-rinţă roşie, care nu există în realitate, ochiul nostru vede pe bolta cerească dâra luminoasă, lăsată de corpul aprins în mişcare. Se poate chiar ca pe această dâră să lase corpul câte puţină materie din care el este format, materie care repede este consumată prin ardere. în toate cazurile, dâra luminoasă poate fi foarte uşor explicată. După mărimea bucăţilor despre care vorbim şi după iuţeala lor, se pot întâmplă trei cazuri: 1. Corpul este atât de mic, sau prin spargerile la care a dat loc din cauza marei călduri câştigate prin frecare în atmosfera noastră, s’a divizat în nişte bucăţi atât de mici, în cât ele se consumă aproape pe loc; 2. Corpul are o mărime şi o iuţeală aşâ fel, în cât trece prin atmosfera noastră şi îşi continuă drumul în spaţiul nemărginit; 3. în fine, masa corpului este destul de însemnată pentru a nu se consumă în timpul călătoriei sale prin atmosferă şi depărtarea sa dela pământ, este atât de mică, în cât atras de acesta, cade la suprafaţa sa. Acestui corp, căzut din ceruri la suprafaţa pământului, s’a dat numele de Bolid. Bolidul nu este deci decât un caz particular de stea căzătoare. Se dă prin urmare numele de bolid, meteorit, aerolit sau ura-nolit unor corpuri cereşti, mai mult sau mai puţin mari, cari, venind din regiunile extraterestre, intră în atmosfera pămân- www.dacoromanica.io 424 ALBINA tului, devin luminoase prin căldura dezvoltată p^in frecarea pă-turelor de aer şi cad la suprafaţa sa. Deşi toate aceste numiri sunt sinonime, totuşi cuvântul bolid este oarecum rezervat spre a desemnă corpul luminos pe când este în mişcare pe bolta cerească, iar acela de meteorit corpului deja căzut la faţa globului pământesc. Cuvintele aerolit şi ura-nolit se întrebuinţează indiferent pentru a indică întreg fenomenul, adică dela apariţiunea bolidului până la găsirea corpului adică a meteoritului. Bolidul odată zărit în atmosfera pământului pe bolta cerească sub forma unui «glob de foc» mai mult sau mai puţin mare, do o culoare foarte variabilă albă, galbenă, verde, roşie, mişcându-se cu o iuţeală deagemenea variabilă, treime negreşit să cadă un-devă pe suprafaţa globului. Dacă cu toate acestea foarte rar se întâmplă de se găsesc pe pământ corpuri astfel «căzute din cer» cauza este mai întâiu că probabil cele mai multe dintrînsele cad pe mări şi pe oceanuri a căror suprafaţă se ştie că este cu mult mai mare decât aceea a părţii solide a globului terestru şi apoi bolidul străbătând atmosfera pământului se încălzeşte, devine incandescent şi prin urmare se consumă. Ceeace în realitate s’au găsit din când în când la faţa pământului sunt în general numai nişte părticele—câteodată foarte mari (1) din corpul total care a format bolidul, de oarece în general în mersul său prin atmosferă, bolidul, se sparge, bucăţile mai mici se consumă prin ardere şi numai cele mai mari ajung la pământ, se înţelege mult micşorate din ceea ce fuseseră. Meteorite s’au găsit în multe din ţările după faţa globului. Până în acest moment însă la noi în ţară nu s’a găsit nici un singur exemplar, dar negreşit au căzut căci, iată ce citim în manuscrisul dela 1835, al învăţatului farmacist, răposatul Dr. C. C. • Ilepites, părintele Directorului Institutului nostru Meteorologic, intitulat. însemnări asupra pietrelor meteorice şi asupra puţurilor artesiane {2). «Din cercetarea ce adeseori fac în pricina unor întâmplări deosebite ale naturei, se vede că în acest Principat au căzut a-semenea petre meteorice, însă până acum nu am putut găsi nici una. Pentru care pricină sunt rugaţi toţi doritorii de îmbogăţire a Muzăului Naţional ca să ia în băgare de seamă când din întâmplare se va găsi vreun aerolit». Dar avem o probă evictentă că într’adevăr a căzut asupra României cel puţin un bolid. Această probă o găsim pe un manuscris aflat în Biblioteca Academiei Române şi pe care un autor anonim, negreşit Român, a scris următoarele : «La anul 1774, când s’au încheiat pacea între Rusia şi Turcia, în luna lui Iulie, atunci, cu 3 luni mai înapoi, de luna lui Apri- (1) Din cele vre-o 600 meteorite, descoperite până acum pe faţa globului pământesc cele două mai mari trag fiecare cam câte 50 000 de Kilograme. Una a fost găsită la Anighito în Groenlanda şi alta la Baeu-birito în Mexic. (2) Acest manuscris este depus în Biblioteca Academiei Române. O dare de seamă asupra conţinutului său este publicată de d-1 St. Hepites în Analele Academiei Romătie, Seria II, Tomul XXVI, pag. 206-210. Buc. 1904. www.dacaromamca.ro ALBINA 425 lie s’au întâmplat la Valachia în judeţul Dâmboviţa, aproape de Târgovişte, această ciudesie. < Intr’o dimiueaţă până a nu răsări Soarele, unde eră cerul de toate părţile senin, de odată s’a ivit un mic nuor luminos din care întăi au început a tună, apoi deodată a trăsnit, au căzut ca ploaia multe pietre dintr'acel nour în coprindere ca la o verstă de loc şi mai bine, care pietre erau negricioase ca noroiul cel gros şi a lor făptură bucăţi, ca cum ar fi fost toate rupte dintr’o lespede ; unile mai mari şi altele mai mici şi cât ca nuca .şi cu atâta repeziciune au căzut în cât s’au îngropat în pământ de câte o palmă şi mai bine, cele mai mici mai puţin, după a lor greutate, dar cele mărunte au rămas deasupra pământului ca grindină ; atât cele de au intrat în pământ scoţându-le cât şi cele rămase pe deasupra, faţa lor şi mirosul lor eră tot un fel, mirosiâ a noroiu stătut şi puţintel dau a pucioasă *. Ce păcat pentru România că nu sa păstrat o bucăţică cât de mică din acest meteorit căzut aproape de Târgovişte’! Păcatul este cu atât mai mare, cu cât până la anul 1774, când au fost scrise rândurile de mai sus relatând, căderea unui bolid, nicăieri în lume nu există o probă autentică despre căderea unei pietre din cor. J în cele câteva rânduri ale anonimului autor al relaţiunei bolidului dela Târgovişte în 1774, se arată descrierea modului în care se observă în general căderea unui bolid. Se înţelege dela sine că nu în toate circumstanţele atmosferice se poate observă în bune condiţiuni căderea unui bolid. Este evident că în timpul zilei, din cauza strâlueirei soarelui, lumina bolidului sau a traectoriei sale, poate fi atât de mult micşorată în cât să scape observaţiunii, de asemenea dacă cerul este mai mult sau mai puţin acoperit de nori, lumina, zărită prin grosimea norilor va fi deasemenea slăbită dacă nu cu totul nimicită. In aceste din urmă condiţiuni s’a întâmplat observaţiunea bolidului dela 1 Ianuarie 1906, căci mai pretutindeni în ţară cerul eră acoperit de nori şi în'unele din localităţile unde fenomenul a fost observat, chiar ningea. Şi cu toate acestea ne putem închipui ce puternică a trebuit să fie lumina bolidului — care în realitate a fost observat în câteva localităţi — ca dânsa văzută prin nori să fie asemănată cu aceea a fulgerului! Fenomenul luminos din dimineaţa de 1 Ianuarie 1906 st. n., a fost observat în 10 din districtele noastre şi anume: Gorj, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Ilfov, Vlaşca, Ialomiţa, Brăila, Tuleea şi Constanţa. Din cele 25 de comunicări ce s’au primit la Institutul Meteorologic asupra acestui fenomen, numai 3 afirmă vederea corpului luminos care se mişcă, adică a bolidului, toate celelalte descriu, într’un chip mai mult sau mai puţin vag, lumina care a impresionat lumea. Cea mai complectă şi mai bună descriere este aceia dată de d-1 Inginer Al. Dobrogeanu prin scrisoarea dela 3 Ianuarie 1906 ;st. n. şi complectată, în urma cererii d-lui Hepites, prin a doua scrisoare dela 15 curent st. n. Combinând datele din ambele aceste scrisori, iată în ce mod descrie, d-1 Dobrogeanu fenomenul observaţia Câmpina (Prahova): «Eram dimineaţa pe stradă, când la 6 ore şi 10 minute fui făcut atent de o lumină foarte intensă, şi imediat am observat un www.dacoromanica.ro 426 ALBINA bolid aproape drept d’asupra capului meu. L’am observat în tot timpul căderei lui; era de o culoare galbena intensă, tot timpul a luminat dând insă de 2 — 3 ori scăpăraturi mai puternice (1). Mărimea aparentă a bolidului eră mai mare ca aceia a lunei pline, cam odată şi jmâtate cât luna; forma sa era rotundă. In momentul chiar când s’a produs fenomenul nu mă uitam spre cer, mergeam pe stradă şi eram cufundat în gânduri; când m’am uitat în sus, trecuse deci un oarecare timp, am văzut bolidul cam d’asupra capului meu, dar deja în cădere. Din momentul acesta l’am urmărit până ce a dispărut la orizont. Logofătul dela fabrica unde lucrez, susţine cu tărie că l’a văzut înainte de zenit, că el a trecut prin zenit, descriind un arc de cerc mare. In prima mea scrisoare spuneam că .bolidul a căzut spre Est sau Est-Nord-Est, cercetând însă mai deaproape pe harta Statului Major, direcţiunea stradei Agriculturei în care mă aflam şi ţinând socoteală de faptul că bolidul a căzut mai mult spre stânga de direcţiunea stradei, pot afirma, până ce voiu * putea controlâ lucrul cu o busolă, că bolidul a căzut în spre Est-Sud-Est. Bubuituri n’am auzit deşi mă aşteptam la un zgomot mare. Urmă luminoasă n’a lăsat după dânsul bolidul. Afară de culoarea galbenă n’am observat alta. Logofătul aiirmă însă că în momentul dispariţiei, bolidul a devenit tricolor şi că s’a spart «ca un şrapnel» : cred însă, adaogă d-1 Dobrogeanu, că nu se poate pune temeiu pe aceste vorbe. Mişcarea bolidului poate fi plasată, ca repede. «După afirmaţiunea tuturor, cerul eră complect acoperit de nuori, într’adevăr când am eşit de acasă timpul eră liniştit, nu ningea, am rămas surprins de întunericul ce domnia. Când s’a făcut ziuă, cerul eră complect acoperit de nouri fără vreun contur, aşâ că fenomenul a fost văzut la spatele nuori lor». Această descriere este oonchizătoare : bolidul a fost ^ăzut şi mărimea sa aparentă eră în tot cazul mai mare ca aceia a lunei pline. (Va urma) de calitate mai inferioară cu 52—60 lei mia de kgr; Paele de meiu păsăresc se vând cu 62—70 lei mia de kgr; Cele-lalte feluri de pae cu 22—32 Iei mia de kgr. Preţul vilelor. — Boii graşi se vând cu 350—400 lei perechia; Boii de jug cu 250—350 lei perechia; Boii de rând cu 200—250 lei perechia. Preţul vacilor variază între 80 până la 180 lei una. Pentru râmători se plăteşte până la 79 bani de kgr. viu. Preţul lemnelor. — Lemnele de cer cojite se vând cu 24—25 lei mia de kgr; Cele necojite 22—24 lei mia de kilograme ; Lemnele de şleau cu 19—22 lei mia de kgr; Lemnele verzi se vând •cu 17—19 lei mia de kgr. S. Moga. Serisori către Redacţie. Cu aceasta vă anunţ că v’am trimes micul cost al abonamentului la revistă pe acest an. — Dea Dumnezeu ca mica revistă Albina să devie tot mai mare şi întocmai după cum o mică, dar harnică albină, zboară din floare în floare de strânge sucul, tot aşâ îi doresc şi eu revistei «Albina» să meargă ca o harnică albină să culeagă şi să strângă adevărata ştiinţă şi cultură ca, apoi, în mod popular, să ne-o poată împărtăşi nouă cititorilor şi zi cu zi să ne putem înbogăţi mintea. Ii doresc spor şi o viaţă îndelungată pentru a merge cu paşi uriaşi pe calea începută. N. Machidon, Satul-Nou (Tulcea) \ • _________________ 1905. Decemvrie, 31. www.dacoromamca.ro ALBINA 433 Cronica Săptămânii- Inaltul onliu de zi ai M. S. Regelui. Cu prilejul zilei anului nou, M. S. Regele a dat iubitei noastre armato următorul ordin de zi, care trebue să umple de bucurie, de speranţe şi de entuziasm inimele tuturor Românilor : Ostaşi, «In curând se împlinesc 40 de ani de când am venit în capul vostru cu nestrămutata credinţă că Mă pot sprijini pe devotamentul şi vitejia armatei, neapărat trebuincioase' pentru Mine în împlinirea grelei sarcini ce luasem asupră-Mi. «Am găsit în orice împrejurare adânc săpat în inimele voastie simţimântul de datorie şi de disciplină. «Silinţele voastre au întemeiat apărarea ţerei aşâ de tare, că putem aşteptă viitorul cu linişte şi cu încredere. «Vitejia fraţilor voştri a făurit Coroana Regală de oţel şi încă în anul acesta vom sărbători un pătrar do veac de când România este Regat. Cu mândrie puteţi dar privi un trecut bogat in fapte însemnate. «Păstrând ca o sfântă moştenire virtuţile răsboinice, reînviate pe câmpiile de luptă, şi urmând pe calea bună ce aţi apucat, Patria împreună cu Mine Ne vom putea rezemă cu dragoste pe voi. «Ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi, vă urez un an bun şi fericit! . Dat în Bucureşti, la 1 Ianuarie 1906, în al 40-lea an al Domniei Noastre. CAROL. Medalia Jubiliară ..Carol I.” Monitorul Oficial» publică regulamentul prin care se institue pe ziua de 10 Maiu 1906, — aniversarea 40-a a Domniei M. S. Regelui Carol I, — o medalie de amintire sub numele de Medalia Jubiliară Car6l I Medalia jubiliară este de metal galben şi de formă ovală. Medalia poartă pe o parte: Efigia M. S. Regelui şi inscripţiunea «Carol I Rege al României»; iar pe partea opusă Armele Ţării, cu inscripţiune dedesubt: «1866—1906». Pentru militari însă, Armele Ţării sunt înlocuite cu inscripţiunea : «In Amintirea anului al 40-lea al Căpităniei Mele». Medalia este atârnată, printr'un inel de acelaş metal, de o panglică moarată, cu fundul roşu. Medalia Jubiliară Carol I este considerată ca o distincţiune onorifică. Ea se conferă pe viaţă şi pentru una şi singură dată, cu ocaziunea jubileului de 10 Maiu 1906. Medalia jubiliară o vor purtă funcţionarii, militarii, membrii clerului, pensionarii, şi chiar gradele inferioare cu schimbul, cari vor luă parte la parada zilei de 10 Maiu 1906. înmormântarea lui Eugcuiu Stătcscu. Rămăşiţele pământeşti ale marelui bărbat Eugeniu Stătescu, încetat din viaţă la 30 Decemvrie trecut, s’au înmormântat în ziua de 2 Ianuarie a. c., cu multă cinste la cimitirul Belu din Bucureşti. \ www.dacoromamca.ro 434 ALBINA Rar s’a văzut la asemenea triste ceremonii mai multă lume, ca la înmormântarea marelui om de Stat. S’au rostit discursuri de cătbe d-nii: Dimitrie Sturdza, M. Phe-reltyde, Dim. Ion Ghiea, N. N. Săveanu, Sc. Popescu, prim-pre-şedinte al Curţii de Apel şi C. G. Disescu. Serbarea Bobotezei la Cernăuţi. Bobotează s’a oficiat la Cernăuţi, în Bucovina, cu o deosebită solemnitate. La 9 dimineaţa s’a început la Mitropolie serviciul divin, care s’a oficiat de Mitropolitul dr. Vladimir de Repta, înconjurat de un mare număr de preoţi. In tot timpul serviciului divin a cântat corul studenţilor dela facultatea de teologie, al 'elevilor de liceu şi al pedagogilor, iar infanteria a tras salve de puşti, pe când tunurile, aşezate pe dealurile din apropierea oraşului, dădeau d’asemenea salve. Sfinţirea apei s’a făcut pe piaţa fef. Măriei. Serbarea s’a sfârşit cu imnul imperial, după care muzica militară a cântat imnul : «Deşteaptă-te Române». Revista „Şcoala44 din Bucovina. InNo..2 al 'Revistei «Şcoala», care apare de curând în Bucovina, citim ca articole privitoare la educaţie următoarele: Câteva cuvinte despre creşterea naţională de Gk. Arboreanu, în care se recomandă Românilor din Bucovina să şi crească româneşte copiii cu ajutorul învăţătorilor, al preoţilor şi al femeilor române. In articolul Şezători de George din Bucovina, autorul cere învăţătorilor să facă şezători kcu sătencile, imitând pe colegii din România. Noul preşedinte al Republicei Franceze. Telegraful ’ne-a adus ştirea că d-1 Armând Fallieres, preşedinte al senatului francez a fost ales preşedinte al Franţei pe timp de 7 ani. v D-1 Fallieres, recunoscut ca avocat de valoare, a fost în tinereţe primar al orăşelului Nerac, apoi deputat, senator, de 7 ori ministru şi o singură dată şi prim-ministru. \ Alegerea sa ca preşedinte este privită cu multă părere de bine de poporul francez.__________________ Descoperiri nuoi. Aparatul amerioan de sburat. Inginerii americani fraţii Wright, au publicat o scriaoare deschisă către revista parisiană «Aerophil», în care descriu rezultatele dobândite cu aparatul lor de sburat Aeroplan, mişcat de un motor cu benzină. încercările făcute cu acest aparat s’au făcut între 26 Septemvrie şi 5 Octomvrie 1905, la Dagton în stalul Ohio (Statele-Unite). Fraţii Wrigt au râuşit cu maşina lor de sburat să se întoarcă totdeauna la locul de plecare, făcând un cerc, şi, ce este mai mult, au răuşit să facă drumuri dela 16 până la 39 kilometfi cu o iuţeală mijlocie de 60 kilometri pe oră. Numai odată, din lipsă de benzină, şi altă dată din cauza înfierbân-târii unui lagăr, au trebuit să se scoboare, împiedicându-i astfel de a mai călători mai mult timp în aer. Până acum cel mai lung drum făcut cu aparate de sburat, a fost de un kilometru. Fraţii Wright au mai înştiinţat pe căpitanul Ferber din armata franceză, secţia Aeronautică, că sunt gata a vinde invenţiunea lor guvernului francez pentru suma de un milion franci. Fraţii Wrigt se îndatoresc în faţa unei comisiuni de specialişti numiţi de guvernul francez, să facă experienţe cu aparatul lor de sburat, parcurgând ca minimum, distanţa de 50 kilometri dintr’o dată, cu iuţeala de 50 kilometri pe oră. __________________ www.dacoromanica.ro ALBINA 435 Fondul incendiaţilor. I. P. S. Sa Mitropolitul Primat, preşedintele comitetului incendiaţilor, a presentat M. S. Regelui următoarea dare de seamă: Sire, Comitetul central de sub Augustul patronagiu al Majestăţii Voastre şi al Majestăţei Sale Reginei, pentru ajutorul victimelor incendiilor şi inundaţiilor, a încheiat bilanţul anului expirat 1905 precum urmează: A păstrat capitalul de lei 700.000 plasat în efecte şi a înscris la venituri : Sumele primite dela parte dintre consiliile judeţene şi comunale urbane şi rurale...................... Taxe pentru obţinerea titlului de furnisori ai Curţei Regale............................................ Valoarea cupoanelor dela efecte şi procentele banilor adunaţi la Cassa de depuneri. .................... Numerarul aflat în cassă la 1 Ianuarie............... Total . . . Din această sumă se scad ajutoarele acordate victimelor incendiilor şi inundaţiilor .... 51.760,— Cheltuelile de administraţie................ 4.135,20 55.895,20 Total . . . 15.813.85 26.396,— 2.100,— 35.734,07 481.98 71.709.05 In zilele de 13—15 Decemvrie 1905, d-1 Ion Kalinderu a inspectat Domeniul Coroanei Bicaz din jud. Neamţu. Pe lângă lucrările Domeniului, d-sa s’a interesat ea totdeauna, şi de starea sătenilor. In deosebi s’a grăbit a vizită şcoalele şi bisericile din Bicaz, Taşca şi Cârnu, spre a-şi da seama în persoană de mersul şi starea cultului şi instrucţiunii. La şcoala mixtă din Bicaz a asistat la cursuri, punând în mai multe rândui’i diferite întrebări şcolarilor. La sfârşit elevii au intonat în cor mai multe cântece patriotice şi naţionale şi au primit în dar cărţi şi potretul M. S. Regelui. La Taşca, unde afost de asemenea satisfăcut de rezultatele constatate, a felicitat pe d-1 Ionescu, învăţătorul diriginte, îndemnându-1 a da conferinţelor şi şezătorilor aceeaşi atenţiune ce are pentru învăţarea şi educaţiunea copiilor. A fost şi la biserica din Cârnu ce se construeşte de Ad-ţia Domeniului Coroanei din piatră şi după un prea frumos plan. In seara de 13 Decemvrie a mers la şezătoarea sătenilor, dela şcoala din Bicaz, unde a fost întâmpinat de, d-1 Teofânescu •Gribincea, dirigintele şeoalei, şi de celelalte persoane culte din localitate. Fiind salutat de către d-1 Diriginte, d-1 Kalinderu i-a mulţumit pentru buna urare şi pentru recunoştinţa ce-i exprimă, în care vede nu atât mulţumirea pentru cele deja făcute, cât dorinţa tuturora de a urma înainte pe calea propăşirei. www.dacoromanica.ro 436 ALBINA Intr’o lungă şi frumoasă cuvântare a expus după aceea foloasele industriei casnice şi a altor îndeletniciri gospodăreşti, cum este cultura legumelor, viermilor de mătase, cari sunt o fală pentru orice săteancă. A arătat rând pe rând cauzele sărăciei, cum şi mijloacele de îndreptare, dintre cari a scos mai mult la iveală învăţătura de care are nevoe bogatul ca şi săracul, dar mai ales acesta din urmă, pentru a’şi câştiga mai uşor traiul. A combătut de asemenea credinţa că lipsa de pământ ar li singura pricină a sărăciei şi a ajuns la concluzia ca omul poate trăi tot atât de bine fără pământ, exercitând vr’o meserie sau lucrând cu drag ori ce muncă cinstită. A ascultat apoi o piesă de teatru, ce s’a jucat de elevi, mai multe cântece, cimilituri, cum şi o pove3te :«Trei vânători», spusă cu multă măestrie de un moşneag din sat. — La sfârşit a mulţumit d-lui Teofânescu Gribincea, d-lui Primar Popovici, d-lui Dr. Epureanu. şi tuturor fruntaşilor, pentru zelul ce pun la ducerea la împlinire a poveţelor şi ’i-a îndemnat să urmeze tot astfel şi pe viitor. Din parte-’i le va da ca totdeauna tot sprijinul şi va ii cu atât mai mulţumit cu cât va vedea că sârguinţa lor egalează sforţările sale pentru ridicarea sătenilor. De alt cum Bi-căzenii sunt mai înaintaţi ca mulţi alţii din ţară, şi e de dorit ca munca lor să fie imitată şi de alţii' Tot cu scazia acestei inspecţii a dispus să se facă pe cheltuiala Ad-ţiei Domeniului Coroanei: o sală de clasă mai mare şi un vestibul la şcoala din Bicaz ; o sală nouă şi mai multe îmbunătăţiri la şcoala din Taşca. A promis de asemenea că va da la timp un ajutor pentru ridicarea unui local de şcoală la Pârâul Floarei. Sărbătorirea D-lui Poni. Gu prilejul împliriirei vârstei de 65 ani. D-l P. Porii, distins profesor universitar din la^i. va fi sărbătorit de colegii săi şi de întrej corpul profesoral din laşi. Gu acest prilej i se va presentâ un volum şi o sumă de 25.000 lei. strânsă prin subscripţie publică din care vor fi premiate lucrările cele mai de seamă ale studenţilor. 5e ştie că d-l Poni ca profesor are însemnate lucrări în mineralogie şi mai ales în cbimie,făcând cunoscută compoziţia petroleurilor române.. Ga ministru este întemeetorul Gassei Şcoalelor, această instituţie care a dat aşa de bune roade. Tot D-sa este făuritorul lejei asupra învăţământului primar şi normal primar din 1896. — Nevasta bună e cunună de aur pe capul omului; nevasta rea e cunună de mărăcine. www.dacaromanica.ro INFORMAŢIUNI Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, aduce la cunoştinţa publică că anoşia Valea-Manti-Pantazi şi Nisipoasa din jud. Prahova, publicată în • Monitorul Oficial» No. 208/905, se scoate din licitaţie publică. Bibliografie. A apărut Anuarulaiarului Patria din Craiova, pe anul 1900, care cuprinde întrealtele: Calendarul vechiu şi nou. Tarifele Telegrafo-poştale. Instituţiu-nile publice din Craiova şi conducătorii lor. Şcoalele_ publice şi private din Craiova. Toate bisericele din oraş, data fondărei şi numele fondatorilor lor. Societăţile culturale şi de binefacere ; istoricul lor. Case de b-incă, profesiuni libere, comercianţi, etc. etc. Un exemplar în 2 colori pe hârtie satinată şi frumos broşat, costă numai 2 lei. Coperta prezintă o frumoasă alegorie, reprezentând România în toate fasele dela 1821 şi este litografiată în 5 colori. Se află de vânzare la toate librăriile din ţară. * * * JS A apărut Munca literară şi ştiinţifică No. 11, cu un bogat sumar. Redacţia Piatra-Neamţu. Se găseşte la orice librărie din ţară, un No. 60 b. Licitaţiunl In ziua de 28 Ianuarie 1906, ora lO'/j a. m. se va ţine Ia Eforia Spitalelor civile din Bucureşti licitaţie publică, pentru vânzarea locurilor şi anume ; 1) Locul în întindere de 2.160 m. p. situat pe proprietatea Eordeasca, com. ‘Bordeşti, jud. R.-Sărat. Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 60; 2) Locul în întindere de 5 388 m p. situat pe propietatea Măxineni-Corbu, com. Mâxineni, ]ud. R.-Sărat. Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 200 ; 3) Locul în întindere de 1.600 m. p. situat pe proprietatea Măxineni-Corbu, com, Corbu, jud. R.-Sărat. Garanţie pentru admitere la licitaţie Iei 50; 4) Locul în întindere de 4.032 m. p. situat pe propietatea Rotunda, com. Brăd'anu, jud. Buzău. Garanţie pentru admitere Ia licitaţie lei 100; 5) Locul în întindere de 2 673 m. p. situat pe proprietatea Rotunda, com. Brădeanu, jud. Buzău. Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 100 ; 6) Locul în întindere de 2.730 m. p. situat pe proprietatea Batogu, com. Batogu, jud. Brăila Garanţie pentru admitere la licitaţie lei 100. Supra oferte nu se primesc. Condiţiunilş speciale, precum şi orice alte informaţiuni se pot lua la Serv. Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru. Licitaţia se va ţine conform art. 72—83 din legea comptabilităţei publice. CONVOCARE. In ziua de 8 Ianuarie a. c, neîntrunindu-se numărul de membrii, prevăzut de statute pentru a se putea ţine adunarea generală a socictâţei culturale „Steaua-, se aduce la cunoştinţa domnilor socii tari,_câ adunarea va avea loc Liuminică 15 Ianuarie T906, când se va ţine în localul Administraţiei Domeniului Coroanei, str. Ştirbei-Vodă No. 3, la ora 5 <1. a., cu ori câţi membri vor fi prezenţi. Preşedinte, I. Kalinderu. www.dacoromanica.ro „S TEfl U fl“ Societatea «Steaua» are de scop a lucră pentru, întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos .practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători,, preoţi rurali şl săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, 3ăfaeâ a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere,’ însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Knlindoru, Preşedintele Academiei Române.—Vice-preşedinte, Sava Şoniiinesen, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Con st. Bauu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gărboriceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Centrul şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, fostsenator, fost Primar al Capitalei; M. Vhtdescu, Ministru, profesor universitar; Oristn S. Neg-oescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimâneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţirmi plătite (urmare). Marin Popescu (Dobroseşti), 1 leu; Maria Drăgulinescu (Baloteşti), 1 leu ; G. Demetrescu (Afumaţi), 1 leu; I. Botez (Dârza), 1 leu ; Creţeanu Ioan (Moara-Săracă), 1 leu; Popescu Toma (Dascâlu), 1 leu ; Marin Teo-dorescu (Mogoşoiu) 1 leu ; T. D. Săbăreauu (Popeşti), 1 leu ; Eliza Con-stantineseu (Giuleşti), 1 leu ; Nicolescu Elena (Cocioc), 1 leu ; Hirizescu Grigore (Catrineşti), 1 leu; Romanov Filofteia (Pipera), 1 leu; Domiae Virginia (Periş), 1 leu ; Tânăsesc i Ana (Urziceanca), 1 leu ; Sachelarie Eufrusina (Pitească), 1 leu ; Paulina Nedelescu (Brezoaia), 1 leu ; lonescu Gh. (Butman), 1 leu ; Popescu Mihail (Lipia-Bojdani), 1 leu ; M. Micşn-nescu (Micşuneşti), 1 leu; Ioan Ivănescu (Drăgoeşti), 1 leu ; Alexandrina Diaconescu (Herestrău), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.700; Iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 9.850 lei. (Va urmă. în numărul viitor). FIN DE SIE CL E 32, Calea Victoriei, ^2. Singurul Magazin special în toată ţara de: Bluse, Jupouiie, Matineuri, Peignioare, etc. PREŢURI MODESTE. 10—8 'T ▼ V 1 W W V » f fTVTt 1 T ▼ T T ^ tnst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—15.04T www.dacaramanica. 5