No. 13.
25 “Decemvrie 1905.
REVISTĂ POPULARĂ
COMITETUL DE REDACŢIE
P. Gârboviceacu A P. Dulfu
G. Cosbuo
G-ral P. V. Năsturel
N. Nicolaeacu
Gr. Teodossiu
I. Otescu
Redacţia sl Administraţia Strada Hântuleasa No 9. — Bucureşti.
www.dacoromanica.ro
LABO'RATOTţlUL FARMACIEI LA „CERB"
G. D. VASILIU
pURNISORUU CURŢII REGAL»E
CALEA VICTORIEI. (în faţa Paaagiului Român) BUCUREŞTI
78.
Mare depozit de specialităţi străine şi indigen».
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de gKcerină eâte 30 bani bucata, etc. ete.
Cold-Creme „Centralcel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,26, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei pârului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădâcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol â la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară matreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcineipărului deci şi căderea lui, flaconul 1,50.
Apă de gură „llot6t“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50
Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru,.........................4 lei
■	»	>/»	»	....................2 lei
»	» mic ...............................1 leu
» parfumată flacon de 1 litru ........ 5 lei
»	•	»	*/,	.........................2,50
»	» mic »	....................1,25
Brilanlină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,60.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă Şi catifelată, flaconul 1 leu
Apă de toaletă, flaconul 1,50,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse Articole de cauciue, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparnt după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramlnirs, în orice parte a ţârei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată.
Fiecare-preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
Iu laborator se execută analize de urină.
Of
www.dacaromanica.ro
26—20
Anul IX.
No. 13.
25 Decemvrie 1905.
jftlbina
Revistă Enciclopedică populară
Abonamentul în ţară pe an tibi
Abonamentul în străin, pe an lei 8 6 luni Kr1-3 f Un nutţnăr. *... 15 bani
Pentru anuneiuri 1 leu Utifar. jvilaa p
IVI an uşori ptele nepublioat^r —	■■ i wiik_ m±\
a te, 5 bani ouvântul. ard.
SUMARUL:
Solia Nădejde, Crăciunul.—Dr. I. Slinlonesen. Vieaţa plantelor. — Ion Kulinderu, Liturgica Bisericii Ortodoxe. —Obiceiuri de Crăciun.—Solemnitatea distribuirei veştmintelor de către Soc. «Ajutorul Elevilor Săraci- din Capitală. — Gli. Bora, Mijloace de a întreţine fertilitatea solului. — Diniitric Fuur, Moneda de l şi 2 bani. — M. Mihuilescii, De unde vine vorba porumb.—Luptă (poesie de Carmen Sylva), Trad. de («. C.—Cronica săptămânii.—Societatea Instit. şi Institutoarelor din Bucureşti— Cât mănâncă un şarpe. — întrebuinţarea ce-nuşei la cultura grădinei.—In ce timp al zilei este omul mai puternic. — Informaţiuni.— Bibliografie.—Păcală soldat. —Mulţumiri.—Licitaţiuni.
UiiKtruţliiiii: In faţa lui Dumnezeu toţi trebue să ne închinăm. — Dr. Sergiu. — Şarpele uriaş.
prilejul Sfintelor Sărbători ale Naştere! Mântuitorului, Redacţia face cele mai călduroase urări de fericire iubiţilor săi cititori.
www.dacoramanica.ro
338
ALBINA
uiţi, poate chiar foarte mulţi şi, de bună seamă mai mulţi de cum s’ar cuveni, sărbătoresc Naşterea Domnului, fără să-şi dea seamă de toată măreţia şi de toată însemnarea adâncă a serbării.
Să cercăm, având în vedere evangheliile, să ne strămutăm în inima şi mintea celor ce şi-au dat pe faţă credinţa lor în această mişcătoare dogmă a întrupării uneia din cele trei feţe ale Trei-mei, din fecioara Maria.
Ce-a făcut pe Dumnezeu Tatăl să primească întruparea Fiiului dintr’o fecioară, aşa ca să fie om desăvârşit, supus la toate suferinţele omeneşti, deşi într’acelaşi timp nu pierdea nimic din însuşirile Dumnezeirei?
Ajunsese sărmana omenire Ia desnădejde, suferinţi neînchipuite o chinuiau, nici o mângâere nu mai găsea pe pământ şi nici o nădejde nu se mai ivea pentru cei asupriţi şi obijduiţi sub jugul greoiu, de fier, al Romanilor, stăpânii lumei. Plânsul şi desnădejdea cuprinseseră toată suflarea.
Ispitele lumei erau aşâ de puternice şi momirei lor li se puteau aşâ de cu greu împotrivi oamenii, în cât ajunseseră a crede că toate poruncile date de Dumnezeu prin cele zece porunci şi prin prooroci, nu pot fi împlinite de nime.
In această vreme, zice dogma creştinaj însuşi Atotputernicul, s’a îngrozit de răutatea oamenilor şi înduioşat de suferinţele ce aveau a îndura de pe urma greşalelor făp-turei mâinilor sale. Şi, în dragostea lui pentru omenire, el bunul, înaltul, preacuratul, dar îndelung răbdătorul fiu al lui Dumnezeu, s’a făcut om ca toţi oamenii şi a venit să cerce şi să pipăe de aproape rănile omenirei îndurerate. El, care nu încetează o clipă de-a fi Dumnezeu, adică tot ce e mai înalt, mai bun şi mai puternic, ca chip de om, vine pe pământ intră în luptă cu răutatea şi cu păcatele oamenilor, învingându-le prin blândeţe şi prin răbdare.
Şi cu adevărat ia parte la viaţa aceasta, născându se în eslele dobitoacelor necuvântătoare, are a fugi de prigonirile sângeroase ale' lui Irod şi-a duce viaţa de surghiun şi de sărăcie împreună cu maică-sa şi cu Iosif. Mai târziu la
www.dacoromamca.ro
ALBINA
339
poveţele lui să ne iubim unii pe alţii ca fraţi, căci dragostea între oameni e înfelesul adânc al legii şi-al proorocilor, i se răspunde prin prigonire, prin vânzare, prin bătae, prin cunună de spini, prin moartea pe cruce ca hoţii şi ca tâlharii. In tot timpul, cât a trăit printre oameni, a voit binele tuturor, a propovăduit milă şi îndurare pentru cei slabi şi greşiţi, căci nimeni afară de părintele din ceruri nu e fără păcate. A umplut de ruşine pe fariseii, cari ridicau pietre să arunce asupra femeei celei greşite, strigându-le: «Acela să şrunce piatra, care se ştie fără greşeală». Ne a arătat că în copii e nădejdea şi viitorul nostru, zicând : «Lăsaţi copiii să vină la mine» şi, ameninţând cu pedepsele iadului pe cei prin cari ar veni scandalul pentru aceşti
micuţi.
)
In timp ce oamenii, ei înşuşi robi ai păcatului şi şubrezi în cele bune şi înţelepte, sunt fără milă şi cruzi faţă de aproapele ce le greşeşte, el, Dumnezeu cel fără greşeală, propăvădueşte milă şi îndurare pentru cei căzuţi în păcate spunându-ne: «Nu cer moartea păcătosului, ci să se îndrepte şi să fie viu?»
înţelegând răutatea oamenilor, îi învaţă să rostească în fiecare zi, rugăciunea prin care cer: «lartă-ne nouă greşa-lele, precum şi noi ertăm greşiţilor noştri.»
Prin câteva cuvinte îl leagă pe om să fie milos şi blând chiar şi cu cei răi, după cum Dumnezeu îşi răsare soarele peste buni şi peste răi.
Pe cruce răstignit, între cei doui tâlhari, buzele lui nu rostesc cuvinte de blestem, ci vorbele adânc mişcătoare şi cari vecinie ar frebui să le avem în mintea şi inima noastră: «Doamne, iartă-i, că nu ştiu ce fac».
In toate împrejurările dureroase, în care ni-1 arată evangheliile, suferind toate chinurile, dă pildă omenirei desnâ-dejduite că firea omenească are în sine destulă tărie ca să treacă prin această vale a ispitelor şi-a plângerilor, săvârşind fapte bune şi neşovăind din calea de blândeţe ce-şi alesese.
Numai două sunt clipele când Mântuitorul, Dumnezeu şi om totodată, e învins de greutatea povărei ce de bună voe purta. Intâiu în grădina măslinilor, când aştepta să vie Iuda să-l dea pe mâna celor ce juraseră moartea lui. Acolo a plâns cu lacrămi de sânge şi-a strigat: «Părinte, fă să treacă
www.dacaromanica.ro
340
ALBINA
mai adânc de cum ne închipuim. Or fi însemnat paharul grozav al morţei pe care fiecare din noi suntem osândiţi a-1 gusta.
dela mine /paharul acesta, dacă este cu putinţă. Dar voia ta să se împlinească şi nu a mea».
E cu putinţă ca vorbele acestea să fi având înţeles mult
www.dacaromamca.ro
ALBINA
341
A doua oară, când eră pe cruce, aproape de a-şi da sufletul, a strigat plin de desnădejde : «Doamne, Doamne, de ce mai părăsit?»
Evangheliile ne arată că Mântuitorul făcându-se om, ne-a dovedit că şi această făptură, în care colcăe patimi şi pofte, se poate, pri’ntr’o voinţă mare, înfrâna şi, trecând prin toate suferinţele, să fie vrednică de chemarea ce are.
Isus, în iubirea lui de oameni, desbrăcându-se de însuşirile şi puterile Dumnezeirei, a dat oamenilor pildă de bunătate, blândeţe şi dragoste. De aceea, sărbătorind aceste zile, să ne gândim mereu la poveţele şi pildele lui. Nu îm-buibându-ne pântecele vom sărbători asemenea zile mari, ci inălţându-ne sufletul, făcându-1 mai bun.
Să ne amintim vorbele:	«Nu trăeşte omul numai cu
pâine, ci şi cu cuvântul lui Dumnezeu».
Destul nevoile vieţii ne iau în vârtejul lor, săptămâni şi luni întregi, ne având vreme să ne înălţăm sufletul. E datorie sfântă, măcar la asemenea zile mari, să ne gândim la pilde înălţătoare.
Fiecare să gândească, în adevăr, că e sărbătoare măreaţă amintirea zilei, când s’a născut cel care a arătat oamenilor că, deşi slabi şi pândiţi de ispitele din afară şi de cele dinăuntru, oamenii, prin voinţă şi prin iubirea aproapelui, înălţată aşa ca să fie tot aşâ de mare ca şi iubirea de sine, pot să birue păcatul şi să ducă viaţă curată şi fără de prihană.
Nici pornirea vrăjmăşească a celor pentru a căror mântuire s’a jertfit, nici răutatea cu care au cerut moartea nevinovatului şi izbăvirea tâlharului şi ucigaşului Varavas, nici bătăile de joc ale celor cari îi ziceau: «Dacă tu eşti fiul lui Dumnezeu, mântueşte-te pe tine şi pe noi», nici cruzimea celor ce i-au dat oţet amestecat cu fiere să bea, când a cerut apă să şi potolească arsura ce-n chinurile morţii îl dogorea, nimic n’a putut face pe Isus să-şi întoarcă mila dela nenorociţii robi ai jntunerecului, ci s’a rugat pentru dânşii părintelui său.
Din aceste învăţături ale evangheliilor trebue să scoatem încheerea că, în munca noastră pentru a lumină şi înălţă poporul românesc, nu trebue să ne sparie ameninţările unora, nici să ne scârbească bâtfelele altora, nici să ne amărască duşmănia şi nepriceperea chiar ale acelora pentru bi-
www.dacaromanica.ro
342
ALBINA
nele cărora lucrăm. Trebue să ne stăpânim apucăturile de nemulţumire, să ne armăm cu răbdare şi dragoste şi să ne facem datoria pân la capăt, după pilda Mântuitorului, pe care nu o vom puteâ ajunge niciodată, dar de care să căutăm a ne apropia cât mai mult cu putinţă.
Sofia Nădejde.
Vieaţa plantelor.
unt pe lume oameni, cari îşi chinuesc din calt> afară vitele ; le bat, le încarcă de nu mai pot. le-hrănesc prost. Nu e chip de crezut că toţi aceştia, au o inimă de fiară şi că tot ce fac e numai din cruzime. Vor fi mulţi dintre ei cari nu-şi dau seama că şi vita e o fiinţă, că şi ea simte când e lovită, şi ea are nevoie de adăpost, că tebue cătată ca lumea. Dacă sunt oameni nedumiriţi că dobitocul e fiinţă, sunt şi mai mulţi cari nu ştiu că şi plantele — burueni-le, copacii, (arborii) — au vieaţă. «O burueană e lăsată dela Dumnezeu, să crească unde creşte, zic mai cu toţii. Dacă Cel de sus îi dă ploaie, creşte; dacă nu, se usucă şi roade nu face!-Judecata aceasta nu e ca lumea. Burueana are vieaţă ca omul, ca pasărea, ca peştele; are şi ea nevoile ei, cere să fie îngrijită, creşte şi ea hrănindu-se, pentru că la urma urmei, după ce şi-a împlinit rostul vieţii, să moară.
Oricine are ochi de văzut, poate să prindă cu uşurinţă adevărul spus. O burueană pusă la umbră, bunăoară în pivniţă, creşte lungă şi subţire, dar fără vlagă şi îngălbenită, ca şi un copil ce nu mai vede lumina soarelui. Arboraşul (copăcelul) rupt, ciuntit, lovit, rămâne închircit cum ar fi şi o vită pusă de mică la muncă şi chin. Din potrivă o burueană ce e la loc bun, cu apă la vreme, bătută de soare, îi merge bine, e voinică, rămu-roasă, încărcată de flori şi mai apoi de fructe, de o măsură cu un om ce are de toate.
Ei, dar dacă şi burueana are vieaţă, atunci şi ea se hrăneşte; şi apoi, mai ştii păcatele, poate şi ea îşi alege hrana, are gusturile ei, nu-i prieşte ori şi ce. Cine judecă aşâ, adevărul grăeşte.
Dar iar să poate să zică unii : bine, fie, plantele au vieaţă. La ce trebue să ştim noi aceasta? Ce ne foloseşte nouă dacă bu-ruieana e ca şi dobitocul ?
Folosul pe care-1 poate trage omul din cunoaşterea vieţii plan* telor, va ieşi la lumină descuind încetul cu încetul însuşi tainele ei.
Nu e om care să nu ştie că o burueană e făcută din mai multe părţi, ca rădăcina, trunchiul sau tulpina, frunzele, florile
www.dacoromamca.ro
ALBINA
343
fiecare cu rostul lor, după. cum ochiul, mâna, ureehia din tru-ul omului, au anumite slujbe de făcut.
Să începem cu rânduială a cunoaşte fiecare din părţile plantei luând deodată rădăcina.
De cauţi să scoţi un vişin ori un măr din pământ, te munceşti de geaba, căci el se ţine înţepenit prin multe rădăcini, cari se resfiră în pământ ca şi ramurile tulpinei în aer. Cea din-tâiu parte ce iese din sămânţă, când încolţeşte, este rădăcina, ce se vâră în brazdă, ca să ţie în loc planta. Dar rostul rădă-cinei, nu este numai de a înţepeni planta în pământ. Ea mai slujeşte să caute şi să iee hrana trebuitoare pentru vieaţa buru-enei ; de aceea se resfiră în toate părţile, par’că ar căută ceva; ele sunt mâinile şi degetele buruenii. Rădăcinile în drumul lor caută întruna apă, pe care o sug zi şi noapte. Apa însă nu e curată, ci cât s’a furişat printre bulgăraşii din ţarină, ea topeşte ceva din ei, cum topeşte sarea, aşâ că rădăcina sugând apa suge totodată şi o parte din pământ — topit în apă. Odată intrată în rădăcini apa se urcă prin nişte ţevi lemnoase, în tulpină şi de acolo ajunge în frunze. Aicea e bucătăria plantei. Ce e bun rămâne în frunză, iar apa ce nu mai trebue e dată afară prin mii şi mii de ochiuri mici, cari se găsesc pe faţa de jos a frunzei. Lucrul e uşor de prins, oricine putând face o încercare uşoară pentru ca să se dumerească de adevăr. Pentru aceasta nu e nevoie de cine ştie ce iscusinţă. Peste un răsad, pune un pahar curat de sticlă. Dela o vreme paharul asudă pe dinăuntru, adică se prinde pe el o ceaţă, cum se prind aburii când suflăm pe un geam rece. Acei aburi nn au avut de unde să vie, decât din frunze.	^
Să ne oprim puţin în loc : planta are deci nevoie de apă ca şi omul, ca şi orice animal. Când plouă apa de ploaie se vâră în pământ, ajunge la rădăcină şi e suptă; nu plouă mai multă vreme, o lună, două, bunăoară, rădăcina nu are ce suge, planta se usucă, murind de foame şi de sete. Iată pentru ce e tristă priveliştea unui ogor, după o îndelungată secetă; totul e una cu pământul, în loc de verdeaţă înviorătoare şi plină de vieaţă nu vezi, cât prinzi cu ochii, decât frunze galbene, şlărogite de arşiţă. In neştiinţă, bietul sătean se uită în fiece dimineaţă spre cer, doar se va îndură Dumnezeu, să trimeaţă nişte nouri, cari să răcorească văzduhul, să astâmpere colbul (praful), şi să dea putere buruenelor gata să piară. El nu ştie că-1 poate duca minlea la oprirea răului pricinuit de secetă, căci omul doar de aceea e om şi să deosebeşte de toate celelalte animale, ca să aibă mijloace de a scăpă de nevoi şi să lupte prin ştiinţă, cu seceta ca şi cu gerul, cu vântul ca şi cu apa.
Pildă să luăm dela Bulgarul ce seamănă zarzavaturile. Lui niciodată nu i se usucă grădina, chiar când ogoarele învecinate sunt arse ca’n vatră. Are el vre-un farmec? Ştie să întoarne apele? Nici de cum; el ştie că zarzavaturilor le trebue apă, pentru ca să crească şi nu lace altceva decât le adapă, udân-
www.dacoramamca.io
344
ALBINA
du-le, când seceta ţine mai rtiult. De aceea el nici nu-şi închiriază pământ ori unde ; şi-l ălege tot pe lângă marginea apelor., fie chiar un pârâu cât de mic. Zarzavaturile le răsădeşte tot în rânduri, printre cari lasă şenţuleţe. Când nu plouă el face o-stavilă apei din pârâu şi o îndreaptă în şanţuri. Apa se vâră pe sub straturi, iar rădăcinile zarzavaturilor o sug. Ceeace Bulgarul face în grădina lui, pe aiurea oamenii se întovărăşesc mai mulţi la un loc şi aduc apa dintr’un râu mai mare vărsând-o pe o-goare întinse. Acestora nu le prea pasă de secetă ; cu puţină, muncă şi ştiinţă ei scapă deasupra nevoilor. In acest chip se>
poate semănâ cu folos şi într’un pustiu. Aşa încă de de mult, cu mii de ani în urmă, trăiau pe valea Nilului, apa în care se zice că a fost lepădat Moise, un popor — Egiptenii, — cari lăcură în felul arătat, dintr’un pustiu, o grădină mândră. In locul bu-ruenelor netrebnice ce mai puteau ieşi ici şi colo, semănau mai cu osebire orez, ce creşte mai mult în apă. De unde o aduceau? Tăiară şanţuri largi, adunară apa Nilului în iazuri mari şi aici îi dădea drumul prin şanţuri mai mici, în cât udau tot locul semănat.
E drept că săparea şanţurilor cere nu numai bani,dar şi muncă; e nevoie deci de o bună înţelegere între oameni, ceea ce cu greu să aduce la îndeplinire. Dar sunt şi alte mijloace de a scăpă din nevoi, când un loc e cam des bântuit de secetă. latA cum: s’a observat că nu toate plantele au rădăcini tot una de lungi; unele abiâ se vâră de-o palmă în pământ, altele din potrivă se adâncesc şi de nn stânjen, răspândindu-se în toate părţile. Urmarea e firească : plantele cu rădăcini mai lungi vor pn-teâ suge apa mai din fund, pe când cele cu rădăcini scurte repede repede nu vor mai aveâ ce trage în ele, căci pământul mai de grabă se usucă la faţă decât mai la adânc. Să luăm de pildă cele două plante cari se seamănă mai des la noi: păpu-
Pământ
umed
Pământ
uscat
www.dacaromamca.ro
ALBINA
345
şoiul (porumbul) şi grâul. Cel dintâiu are nişte rădăcini mai cât degetul de lungi ; de aceea oamenii îl prăşesc de-al doilea, îngrămădind pământ împrejurul hlujerului (strujanului), ca să-l înţepenească mai bine şi să dea loc la ieşirea mai multor rădăcini. Din potrivă grâul, are rădăcini lungi resfiirate şi subţiri, după cum se poate vedeâ din figura alăturată (1). Grâul va ţinea mai bine ia secetă, pe câtă vreme păpuşoiul (porumbul) repede repede îşi suceşte frunzele şi să îngălbeneşte. Iată pentru ce întruna se spune, că e mai cuminte a se semănâ grâu în locul păpuşoiului gingaş şi unul şi altul fiind totuna de hrănitor. Cum e grâul aşâ sunt şi alte plante. Intre acestea intră luţerna şi trifoiul. Având rădăcini lungi pe cari şi le adânceşte până unde aproape întruna este umezeală, aceste plante aşâ de hrănitoare pentru vite, vor creşte, pe câtă vreme iarba din fâ-neţe rămâne închircită şi chiar se usucă, de nu mai e bună de nimic. Aşâ dar un ogor de grâu şi câteva prăjini de trifoi ori luţernă, poate pune la adăpost de nevoi pe orice gospodar, chiar pe vreme de secetă, pe câncT numai cu păpuşoiu şi fâneţe, dacă Dumnezeu dă ploaie e bine, dacă nu, foametea poate să-şi arate colţii.
I)r. I. Simionescu.
--------------------------
Liturgica Bisericii Ortodoxe.
D-l Ion Kalinderu a publicat în biblioteca populară a Administraţiunii Domeniului Coroanei, a XXiX-a cărticică şi anume Liturgica Bisericii Ortodoxe de diaconul I. V. Raiculescu, licenţiat în teologie. Cărticica aceasta folositoare şi cât se poate de bine întocmită de părintele diacon Raiculescu, e însoţită de o frumoasă prefaţă de către d-l Kalinderu. O reproducem şi aici.
La începutul anului 1903, a apărut în Biblioteca populară <c Domeniului Coroanei cea dintâiu cărticică de cuprins religios, întitulată: «Biserica, obiectele sfinte din ea şi vestmintele bisericeşti».
Tn dorinţa de a contribui şi mai mult la întărirea neamului, prin mântuitoarea credinţă strămoşească, dăm acum la ireală partea a doua, despre .Liturgica Bisericii Ortodoxe >, în care se explică înţelesul şi însemnătatea slujbei şi rugăciunilor sfinte şi se vorbeşte, despre împărţirea lor, despre cei chemaţi a le împlini şi despre cărţile bisericeşti, cari coprind înălţătoarea învăţătură a Celui care s’a jertfit pentru izbăvirea neamului omenesc.
Nădăjduesc că scrierea de faţă va fi primită cu aceeaşi căldură ca cea dintâiu, care e aproape sfârşită, deşi s’a tras în mai multe mii de exemplare.
Această lucrare folositoare pentru toţi drept-credincioşii (I)
(I) Desemnată de d-l G. Macovei.
www.dacoromanica.ro
346
ALBINA
e făcută tot de C. S. părintele-diacon I. V. Raiculescu şi revăzută de P. 0. S. părintele Econom Const. Nazarie, directorul Seminarului Central, şi P. S. S. părintele Pimen, Episcop al Dunării de jos, cărora le exprim recunoştinţa mea. In deosebi mulţumesc P. S. S. Părintelui Episcop Pimen, care a revăzut şi această a noastră prefaţă cu o creştinească bunăvoire.
Am crezut totodată că e bine să însoţesc această cărticică cu portretul I. P. S. D. D. Iosif Gheorghian, Mitropolit-Pri-mat al ţării, în semn de veneraţie şi flască supunere. I. P. S. S. păstoreşte de ani îndelungaţi cu adâncă înţelepciune şi nesecată râvnă pentru tot ce e bun şi frumos sfintei noastre biserici şi nu pot uită bunăvoinţă ce ne-a arătat totdeauna, când a fost vorba de bisericile de pe Domeniile Coroanei, cărora am închinat o bună parte din modesta noastră activitate.
In prefaţa cărţii întâiu vorbiam despre binefacerile dreptei credinţe şi mai ales despre cultul din afară, aşa că acum nu-mi rămâne decât a vorbi despre cultul dinăuntru. Doresc a face aceasta pentru că, dela o vreme cultul exterior a scăzut la noi, cu toate că avem şi azi locaşuri sfinte ca în trecut, cu un serviciu bisericesc poate chiar mai atrăgător. Ce e mai mult, înalt Prea Sfinţii Mitropoliţi, împreună cu Sinodul, au făcut în marginile canoanelor, tot ce le-a fost cu putinţă, pentruca rugăciunile şi cântările religioase să mulţumească urechetţ şi gustul lumii de azi.
Cauza lipsei dela Sf. Biserică, mai cu seamă Duminicile şi la marile sărbători, trebue însă căutată, în prima linie, în nevoile şi lupta pentru trai, deşi tocmai pentru a le birui are fiecine trebuinţă să-şi întărească credinţa şi iubirea în Dumnezeu, Tatăl ceresc al tuturora. Dar, ori cât, de mult ar fi aceasta pricina, nu e mai puţin adevărat, că nici simţul religios nu mai este cum erâ în trecut, când strămoşii noştrii, tari în dreapta lor credinţă, puteau sta pildă altor popoare.
Pentru a ne încredinţa de aceasta, nu e numai decât nevoie să cercetăm istoria, mai mult sau mai puţin veche. O dovadă destul de convingătoare avem în orice moment, dacă ne ducem cu gândul la părinţii noştrii, cari erau evla-vioşi şi’şi îndreptau treburile şi purtările după sfintele învăţături, şi dacă ne gândim la numeroasele biserici, spitale şi alte instituţii de binefacere, întemeiate de strămoşi, cari împodobesc şi astăzi ţara noastră.
îmi amintesc cu duioşie de scumpul şi neuitatul meu părinte care a sădit în inima mea credinţa în Dumnezeu şi cele sfinte. Nu ne înălţă sufleteşte în fiecare zi numai cu poveţe ci şi cu fapte creştineşti, şi cu iubirea sa de oameni căreia se datorează biserica ce a ridicat acî în Bucureşti pentru preamărirea Atot puternicului. In acest locaş, după
www.dacaromamca.ro
ALBINA
347
ascultarea sfintei slujbe, am găsit totdeauna o dulce mân-gâere şi o nouă întărire de a urmă pe calea ce mi-a fost trasă din copilărie.
Fără a fi fost atât de citiţi, ca generaţiunea de azi, bătrânii erau încredinţaţi de binefacerile religiunii, care e temelia familiei şi a moralei. Cu aceeaşi luminată pătrunderes ştiau că cultul intern nu poate să existe, în adevăratul înţeles, fără cel eatern, şi că chiar dacă se practică astfel nu e de nici un folos. Mai mult, cultul intern e începutul, e baza celui din afară, care îl desăvârşeşte şi îl ajută la întărirea şi temeinicia lui.
Atotputernicul ne-a dat la fiecare un trup şi un suflet. Trupul e supus la mii de întâmplări, cari’l vatămă sau îl distrug, iar sufletul o predispus la idei, cari’l înalţă, sau îl înjosesc.
Părintele ceresc ne-a mai dăruit, pentru păstrarea corpului, instinctul, care veghează la siguranţa lui, îl apără de tot ce i poate fi dăunător, şi ne vesteşte când are trebuinţă de ceva. Pentru apărarea sufletului de tot ce i-ar atinge curăţenia şi fericirea, ne-a dăruit mintea, care e călăuza către adevăr şi dreptate, şi care ne arată calea pe care putem ajunge la ele.
Aşa fiind, nimic nu se potriveşte mai bine voinţei bunului Dumnezeu, decât îngrijirea corpului şi a sufletului, ca să fie totdeauna demne şi la înălţimea urzitorului lor.
«Cultul lăuntric, după cum zice P. S. S. părintele Pimen «al Dunării de jos, nu trebuo să rămâe închis în om, ci el «trebue să se arate în afară, de oarece aceasta o cere în-«săşi natura noastră, care, fiind sufletească şi trupească, se «cuvine ca amândouă, să tindă necontenit la unirea cu Dum-«nezeu făcătorul lor.
«Omul este aşâ făcut, că tot ce se petrece în interiorul «său, trebue să se, arate în afară; cu alte cuvinte: cugetă-«rile interne ale omului, trebue să se întrupeze în nişte acte «externe corespunzătoare, căci acestea păstrează vioiciunea
puterea şi vieaţa, cari însufleţesc internul omului, îndem-«nându-1 mereu la o vieaţă religioasă morală cât mai bună. «Altfel, dacă omul despreţueşte cultul cel extern, atunci vioiciunea şi energia religiunii, precum şi a cultului intern, «dispar tot mai mult, până ce ajunge la un indiferentism «religios, care, mai totdeauna se sfârşeşte prin ateism sau «materialism: învăţături cari înjosesc demnitatea fiinţei o-«mului şi înalta menire dată lui de Dumnezeu..
Aceasta e adevărata temelie a vieţei creştine, şi pentru a o putea îndeplini cât mai bine, cade-se să cunoaştem sfintele învăţături propovăduite şi prezentate în sfintele slujbe bisericeşti, îndepăi’tând dela noi pornirile duşmane. Căci, ce folos dacă ne vom închină fără a crede cu tărie în rugăciuni şi fără a le înălţă din inimă şi cuget curat. însufleţiţi
www.dacoromamca.ro
348
ALBINA
de adevărul lor? Numai călăuzindu-ne de sfintele învăţături şi urmându-le fără greşeală, vom putea atinge fericirea ce ne este hărăzită, şi numai astfel vom putea fi, la rândul nostru, folositori altora.
In primul rând vom folos! neamului nostru, căci dacă
respectarea Bisericii şi cultului divin e o cauză de mărire a statelor, dispreţuirea lor le aduce cădere şi mai târziu peire», după cum a zis prea bine A. de Tocqueville.
Ion Kalinderu.
Obiceiuri de Crăciun.
In Rusia, Crăciunul este o sărbătoare foarte mult preţuită de popor. Cu acest prilej, se vede că şi din pricina apropierii Crăciunului de Anul Nou, se caută diferite chipuri pentru a se descoperi viitorul, cu nădejdea negreşit că va fi mai bun decât trecutul	^
In special, fetele vor să-şi afle norocul Intre alte mijloace de ghicire, este şi următorul: Fata pune înainte-i pe masă un pahar cu apă, în fundul căruia s’a aşezat o monetă nouă de argint. Trebuie să şază ceasuri întregi, nemişcată, ca să observe moneta. Se zice că poate astfel să vază pe suprafaţa monetei chipul viitorului ei bărbat.
Altele petrec aceste ceasuri de aşteptare dinaintea unei oglinzi. Se povesteşte că s’au întâmplat şi nenorociri cu asemenea mijloace de descoperire a viitorului. O tânără a avut iluzia că zăreşte în oglindă un coşciug. Pe loc a căzut jos şi a murit... de spaimă.
Un alt obiceiu, în unele sate din răsăritul Rusiei europene, este întrebuinţarea cocoşului ca ghicitor. Se face o grămăjue de boabe de porumb, se pune în vârf un inel. Un cocoş se introduce în odaie şi, negreşit, el se repede la porumb: inelul cade, se rostogoleşte şi apucă spre una din fetele cari stau cerc împrejur. Aceea se va mărită în cursul anului ce vine.
www.dacoromanica.ro
In fata lui Dumnezeu toţi trebuie să ne închinăm.
M. S. Regele României, M. S. Regina României, AA. LL"RR. Principele Ferdinand şi Principesa Maria, moştenitorii Tronului, A. S. R. Principele Carol, A. S. Principele VilRelm de Holienzolern, cu suitele lor şi înalţii demnitari ai Statului în genuchi la rugăciunea de sfinţire a bisericei Sf. Neculai Domnesc din Iaşi, în ziua de 2 Oetomvrie 1904.
350
ALBINA
Solemnitatea distribuirei veştmintelor
x
de către
Societatea «Ajutorul Elevilor Săraci din Capitală».
In ziua de 6 Dec. 1905) la 10 ore dimineaţa, la localul şcoalei de băeţi din strada Clemenţei, numită * C. A. Rosettb, a avut loc distribuirea veştmintelor la 467 copii de ambele sexe din şcoalele publice primare ale Capitalei, în prezenţa d-lui I. Kalinderu, preşedintele Academiei Române, a unui numeros şi ales public, a membrilor Societăţii şi a copiilor. Solemnitatea s’a deschis prin următoarea cuvântare rostită de d-1 Preşedinte al societăţii I. Procopie Dimitrescu :
Domnule Preşedinte al Academiei,
Doamnelor, Domnilor şi iubiţi copii,
Cu anul acesta, se împlinesc 25 de ani de cînd Societatea Ajutorul Elevilor săraci» îşi întrebuinţează toată activitatea ei, pentru îmbrăcarea copiilor săraci din capitală. Ea îi încuraja ză la învăţătură, alegând dintre ei, pe cei mai buni şi îrnbră-cându-i, în timpul cel aspru al ernei. Ea nu a cruţat nici o jertfă, pentru îndeplinirea acestui umanitar şi patriotic scop şi se simte adânc mâhnită că nu a putut face mai mult, în faţa nevoilor crescânde din an în an, mai ales la populaţia săracă de la marginele Capitalei, dară se măguleşte a crede şi nă-dăjdueşte că sau resursele ei vor creşte ast-fel, sau alte persoane caritabile şi societăţi de binefacere, îi mai vor veni în ajutor cu sume mai mari, după cum a făcut şi onorata Academia Română, să poată satisface dacă nu toaţe cererile de asemenea natură, cel puţin cele mai numeroase şi să îmbrace act-fel numărul cel mai mare de copiii săraci şi silitori la învăţătură din şcoalele publice ale Capitalei.
Această Societate a fost înfinţată în anul 1880 din iniţiativa neuitatului Dr. şi filantrop Dimitrie Sergiu în urma unei inspec-ţiuni ce a făcut la şcoala de băeţi din suburbia Popa Nan când a constatat că mai mulţi băeţi săraci, silitori la învăţătură nu puteau să frequenteze şcoala, în timpul ernei, din cauza lipsei de îmbrăcăminte.
La început societatea a adunat mici cotizaţiuni de la puţinii membrii ce o compuneau. De asemenea şi donaţiunile ce se adunau erau neînsemnate iiind-că erau puţine la număr şi dispuneau de averi mici persoanele caritabile cari oferiau obolul lor şi cu toate astea a îmbrăcat chiar în acea earnă mai mulţi copii săraci de la numita şcoală, potrivit cu suma ce adunase.
Mai târziu însă tot sub părinteasca îngrijire a D-rului Sergiu, întemeiătorul ei, societatea a continuat a face progrese din an în an sporindu-şi veniturile şi înmulţind numărul copiilor îmbrăcaţi.
Ast-fel a continuat până la anul 1891, când a încetat din viaţă regretatul filantrop D-rul Sergiu. In acest interval de 10 ani, Societatea a fost atât de bine administrată, în cât pe lângă un mare număr de copii ce s’au îmbrăcat, a capitalisat şi titluri garantate de Stat în valoare nominală de Lei 23.000.' Pentru
www.dacaromanica.ro
ALBINA
351
pomenirea neuitatului Dr. şi filantrop, amicii săi au deschis o listă de subscripţie prin care’s’â adunat 4.000 Lei, care s’au dăruit Societăţii ca din venitul lor în fie care an să se îmbrace un număr oare care de băeţi, ceea ce Societatea urmează în fie care an cu scrupulositate.
De atunci încoace, adică de la 1891 şi până la 1905, Societatea n îmbrăcat: 5.039 copii de ambele sexe dintre care: 182 copii în anii 1903 şi 1904 din legatul lăsat Academiei Române de Lei 2.000 anual de’ răposata întru fericire Maria General I. Carp pentru odihna generosului ei suflet; 72 băeţi din procentele fondului Dr. Dimitrie Sergiu pentru veeinica lui pomenire; 12 băieţi din venitul fondului decedatului institutor I. lonescu pe care l’am format din vânzarea unor cărţi făcute de răposatul şi care ne-au fost dăruite de către D-l Inginer Toma lonescu, pentru comemorarea regretatului său frate; 30 fete din procentele fondului dăruit de decedata întru fericire Paraschiva Eustatiade pentru odihna generosului ei suflet.
Pentru îmbrăcarea acestor, 5.039 copii de ambele sexe, societatea a cheltuit lei 103.909 bani 24, constituind în acelaşi timp şi un fond de lei 62.800 valoare nominală în efecte garantate de stat, la care adăogându-se 23.000 lei sold din 1897, fac 85.800 lei valoare nominală.
Astăzi pe lângă cei 5.039 copii ce s’au îmbrăcat în 14 ani trecuţi, îmbrăcăm: 467 copii de ambele sexe din şcolile publice primare ale Capitalei, copii săraci şi silitori la învăţătură. Dintre aceştia sunt 266 băeţi cărora li se dă un costum de postav ser de Azuga (tunică, pantalon) o#pereche de cisme; o căciulă, toate de_ pe măsură, care costă leî 26,40 bani de fia care băeat; de asemeni îmbrăcăm 201 fete cărora le-am dat câte o bucată de stofă de lână cu a ei căptuşeală spre a-şi face singure rochii sub direcţiunea D-nelor Institutoare respective cu care rochii se vor presenta astăzi îmbrăcate spre a-le mai da câte o pereche botine de pe măsură şi câte o broboadă de lână, ceea ce costă de fiecare fată, lei 15,90 bani.
Cu toate aceste vesminte s’a cheltuit în acest an Lei 10.218 bani 30 care adogându-se la lei 103.909 bani 24 fac lei 114.127 bani 54 sporindu-se în acelaşi [timp şl fondul societăţei cu lei 2.700 valoare nominală, aşa că astăzi societatea posedă un fond de lei 88.500 efecte garantate de Stat şi depuse spre păstrare la Banca Naţională a României.
Printre copiii ce îmbrăcăm astăzi figurează în primul rând 45 băeţi şi 51 fete din legatul de 2.000 lei ce ne-a dat Academia Română, lăsat de decedata întru fericire Maria General I, Carp pentru odihna generosului ei suflet, 8 băeţi din procentele fondului Dr. Dimitrie Sergiu; 5 băeţi din fondul dat de Societatea Dacia pentru Prinţul Dimitrie Gr. Ghica; 3 băeţi din venitul fondului institutorului I. lonescu şi 6 fete din venitul fondului Paraschiva M. Eustatiade pentru eterna lor pomenire.
Cea mai de căpetenie datorie a noastră este de a aduce tributul nostru de gratitudine memoriei miloşilor răposaţi ?i a le exprimă recunoştinţa eternă a copiilor săraci. De asemeni arătăm profundele noastre mulţumiri şi adâncă recunoştinţă a copiilor săraci, generoşilor lor donatori, care şi în anul acesta ca şi în anii trecuţi ne-au ajutat cu aceiaşi dărnicie.
www.dacoramamca.ro
352
ALBINA
Aceşti generoşi donatori sunt: Academia Română prin preşedintele său, mult stimatul D-l I. Kalinderu, pentru legatul anual de 2.000 lei lăsat de răposata întru fericire Maria General I. Carp; Primăria Capitalei pentru subvenţiunea anuală de 1.500 lei; d-l Grigore Alexandrescu pentru 50 perechi de cisme a 11 lei perechia şi 50 perechi botine a 8 lei pereehia, ce ne dă în fie care an şi care fac lei 950;
D-l Sigmund Prager pentru 266 căciuli a lei 1.80 b. bucata ce ne dă in fie care an şi care fac lei 478.80 b.;
Tipografia Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, pentru toate imprimatele, hârtia, tiparul, registrele şi dările de seamă trebuincioase societăţii in cursul anului, ce ne face în fiecare an şi care se urcă la cei puţin 400 lei;
Banca Naţională a României pentru 500 lei ce ne dă în fiecare an; Societatea Creditului Funciar Rural pentru lei 300 ce ne dă in fiecare an; Societatea vechiului tramvai pentru lei 250 ce ne dă in fiecare an;" Societatea noului tramvai pentru lei 250 ce ne dă în flecare an; Banca Marmorosch Blanc pentru lei 200 ce ne dă în fiecare an; Societatea Dacia-România pentru lei 200 ce ne dâ în fiecare an; D-l Eugeniu Carada pentru lei 100 ce ne dă îm fiecare an; D-l Procopie Casotti pentru 100 lei ce ne dă în fiecare an; Banca României pentru lei 106 ce ne dă în fiecare an; Banca Evloghie Gheorghieff pentru lei 100 ce ne dă în fiecare an; D-l Mariuescu Bragadiru pentru lei 100 ce ne dă în fiecare an; Societatea de asigurare Naţionala pentru lei 100 ce ne dă în fiecare an; Societatea de petrol Steaua Română pentru lei 100 ce ne dă în fiecare an, Societatea de Basalt pentru lei 60 ce ne dă în fiecare an; D-l I. B. Grueff pentru lei 60; D-l Petre Ionescu pentru lei 50 ce ne dă în fiecare an; In. Pr. Sf. Sa Episcopul de Arge^ pentru 40 lei; D-nii G. şi M. Eftimiu pentru 40 lei; Eforia Kre-ţulescu pentru 30 lei, adică în total 2.580 lei.
In aceste ţifre ale anului curent intră veniturile încasate numai din donaţiuni şi cheltuieli făcute până astăzi; ceea ce s’a încasat din alte venituri şi ceea ce se va mai încasă şi cheltui până la finele anului dinpreună şi cu cele de ipai sus arătate, vor face obiectul anualei dări de seamă care se va verifică de co-misiunea de control şi de adunarea generală ordinară a societăţii conform cu -statutele.
Nu trebuie să trecem cu vederea pe membrii Societăţii cari contribuiesc în fiecare an cu o sumă destul de însemnată pentru îndeplinirea unei fapte atât de umanitare, ci suntem datori a le aduce viile noastre mulţumiri şi să exprimăm profunda noastră recunoştinţă atât D-lor cât şi D-lor Secretari, casier şi celorlalte persoane cari cnntribuiesc cu munca lor zilnică şi neiute-resată, la îndeplinirea unui fapt atât de filantropic.
După ce am terminat cele ce am avut de zis cu privire la Societatea noastră şi la generoşii ei donatori, mai rămâne să mă adresez către voi dragi copii, şi să vă chem să primiţi îmbrăcămintea ce vă dărueşte Societatea, mai mult ca o încuragiare a muncii fără întrerupere ce depuneţi pentru a dobândi cunoştinţele trebuincioase vouă în lupta pentru existenţă şi ca să vă slujească de pildă, ca şi voi să faceţi la rândul vostru ceea ce au făcut alţii pentru voi, când eraţi copii.
Să fiţi recunoscători, supuşi, respectoşi şi ascultători către mai
www.dacaromamca.ro
ALBINA
353
marii voştri, să fiţi cuminte şi silitori la învăţătură, căci în această ţară bine-cuvâtată, totdeauna se vor găsi inimi nobile şi generoase cari să vie la timp, în ajutorul celor nenorociţi.....
Cuvântărei d-lui Procopie Dimitrescu a răspuns d-1 I. Kalinderu în numele Academiei Române, prin următoarele cuvinte:
Domnule Preşedinte,
Onorată A dunăre,
Am venit să asist la această frumoasă serbare, în numele Academiei Române.
Partea ce ia această înaltă instituţiune de cultură la îmbră-carea elevilor sărmani e relativ neînsemnată. Ea se datoreşte generosităţii răposatei întru fericire Maria General Carp, a cărei memorie va rămâne neuitată prin testarea averii sale în scopuri de binefacere.
Să sperăm că asemenea pilde, ca şi ale membrilor acestei frumoase societăţi, şi a celor cari îi dau obolul, vor fi tot mai numeroase ca unele ce izvorăsc din o adâncă iubire a aproapelui. Aceste sentimente e din vechime o podoabă a Românului, după cum ne încredinţează multele aşezăminte filantropice care fac fală ţării noastre.
Am această nădejde, pentru că dacă strămoşii le ridicau mai mult din milă pentru suferinţele trupeşti, cei de mai târziu şi cei din zilele noastre, răsfrâng binefacerile lor şi asupra celor doritori de lumină şi cultură. Aşa se explică întemeierea şi des-voltarea societăţii pentru ajutarea elevilor săraci şi a altora analoage, cum şi a legatelor şi darurilor făcute în vremea din urmă, în interesul culturei noastre naţionale.
Astfel de fapte sunt cel mai puternic îndemn pentru toţi, de * a jertfi o parte, ori cât de mină, din munca şi din avutul lor pentru semeni. In deosebi ajutarea tineretului la învăţătură e de mare folos pentru patrie, căci înlesnind tinerilor cultivarea minţii şi educaţiunea morală, nu facem decât să ne împlinim în parte sfânta datorie către neam.
Un popor, o ţară, nu e tare atât prin număr şi întindere cât prin puterea fiilor săi, prin cultura la care au ajuns şi prin înaltele sentimente de care sunt însufleţiţi. De aceea ţinta tuturora trebue să fie îndreptată, în mare parte, asupra tinerilor de azi, cari vor fi mâne cetăţenii chemaţi a păzi şi ridică mai sus slava românească.
Voi, copii, fiţi ascultători, siliţi-vă la învăţătură, la purtări bune, şi mai pe sus de toate păstraţi totdeauna vie în mintea voastră, dorinţa de a deveni la rândul vostru buni şi folositori patriei. In acest chip vă veţi arătă mai bine recunoştinţa pentru cei cari vă ajută iar roadele ce veţi dobândi vor încorona faptele lor şi vor fi o garanţie pentru viitorul ţării.
Cade-se, de asemenea, să v’aduceţi totdeauna aminte de cei cari au întemeiat această societate şi de cei cari i au dat şi îi
www.dacoromamca.ro
354
ALBINA
dau sprijinul lor. Intre aceştia cel d’intâi e numit regretatul Doctor Sergiu care avea o inimă caldă pentru toţi cei lipsiţi.

l)r. Sergiu.
Fericit că am putut asistă şi de astădată la această operă de binefacere, la această demnă serbare a carităţii, şi preţuind o-sârdia şi vrednicia cu care societatea e condusă de d-1 Preşedinte I. Procopie Dimitrescu, îmi fac o plăcere de a oferi 100 lei ca cotizaţie, începând din anul curent.
După aceea s’a procedat la distribuirea hainelor, care a ţinut până târziu, fiind primite de copii cu lacrămi de bucurie, iar de părinţii lor cu nesfârşite mulţumiri şi binecuvântări pentru mârinimoşii membrii şi sprijinitori ai societăţii.
Pe cei ce ne învaţă trebuie să-i onorăm.
Cine îngrijeşte ogorul, şi ogorul îl îngrijeşte pe el. Dreptul este plăcut lui Dumnezeu.
Cine ştie 3 mai află încă 30.
Cea ce nu a învăţat Ioniţă, nu mai învaţă Ion nici odată.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
355
Mijloace de a întreţine fertilitatea solului.
In aceşti ani de secetă s’a putut observa de către oricine câtă influenţă are starea fizică a solului arabil, asupra pro-ducţiunei. Cine a semănat într’un teren fertil, a căpătat recolte relativ abondente.
Este constatat că într’un pământ care conţine humusul necesar — se poate cunoaşte, căci atunci pământul are culoarea neagră — seceta nu poate aduce atât de mare rău, de oarece pământul negru are o sumă de calităţi:
1)	îi trebuie o cantitate mare de apă pentru a se satură, deci rezistă secetei având înmagazinată o bună cantitate de apă din timpul ploilor.
2)	Odată ce a înmagazinat apa, nu o lasă să se evaporeze cu înlesnire — cum se evaporează dintr’un sol nisipos >—ci o păstrează pentru timp îndelungat.
3)	Absoarbe umezeala din atmosferă mai cu înlesnire ca un sol argilos sau nisipos.
4)	Nu permite formarea acelor crăpături ce se observă într’un sol argilos, şi care sunt foarte vătămătoare rădăcinei plantelor.
Dar cea mai principală calitate a pământului negru, este că are în mare cantitate elementele necesare la nutrirea plantelor, afară de unele cazuri excepţionale.
Ştiut este că plantele îşi procură hrana din două mari magazii : 1) Pământul arabil- şi 2 Atmosfera.
Această hrană se compune din: 1) carbon, 2) oxigen, 3) hidrogen, 4) Siliciu, o) azot, 6) acid fosforic, 7) potasă, 8) calce,
9)	oxid de fer, 10) clor, 11) sodă, 12) magnezie, 13) acid sulfuric, etc. Cele 3 elemente dela început, atmosfera le pune la dispoziţia plantelor din abundenţă, restul şi-l procură plantele din pământ.
Din toate aceste elemente agricultorul trebuie să supravegheze de aproape azotul, acidul fosforic, potasa şi calcea, căci acestea se află în sol adesea în proporţii insuficiente, şi se epuisează foarte repede; deci agricultorul trebuie să le redea terenului pe măsură ce le ridică cu recoltele, căci în caz contrar va suferi consecinţele grave ale sterilităţei terenului arabil.
După analizele staţiunei agronomice din 1903, aceste elemente se aflau în solul României în următoarele proporţii (după jurnalul Societăţei Centrale Agricole):
Azot 0.183, acid fosforic 0.108, potasă, 0.91, calce 0.187.
Nu am cunoştinţă de analizele mai noi, dar e natural că această proporţie să scadă pe măsură ce agricultorul ridică recolte din teren.
A neglija această pierdere a terenului arabil, ar însemnă a nu ne gândi la viitoarea stare a agriculturii noastre, deci a nu privi la viitorul edificiu naţional, agricultura fiind punctul său de sprijinire.
Aşa fiind dar, ce trebuie să facem ? Să imităm statele cari fac agricultură intensivă şi deci întrebuinţează îngrăşămintele chimice? Dar cu sistemui nostru de cultură extensivă, nu ne putem permite aceste îngrăşăminte costisitoare — vorbind de micii cultivatori — însă avem alte surse, cari sunt foarte economice.
www.dacoromamca.ro
35G
ALBINA
Este bălegarul ce a astupat şi continuă a astupă râpele României, aruncat de plugarii noştri, siliţi adesea de forţa publică spre a-şi curăţ! oboarele şi curţele.
După analizele făcute, acest bălegar conţine cu prisosinţă elementele ce am spus că lipsesc solului.
O mie kgr. bălegar, valorat după preţul îngrăşămintelor chimice, represintă o valoare de vr’o 14 lei.
După metoda d-rului Wolff o vită mare (500 kgr.) produce zilnic cam 32 kgr. bălegar, ceiace face 960 kgr. lunar. Să considerăm numai 5 luni anual durata regimului de stambulaţiune permanentă, şi tot ne represintă o valoare de 67 lei 20 bani, bălegarul produs de o vită anual. Dacă aş aveâ la îndemână statisticele necesare, pentru a puteâ preţui valoarea bălegarului produs anual de vitele României, şi care bălegar se pierde în cea mai mare parte, sunt încredinţat că aş ajunge la un însemnat capital.
Fiecare plugar ar puteâ transportă pe ogorul său — în timpul ernei, când alte ocupaţiuni îi lasă destul timp - cel puţin 20 care (harabale) de bălegar. Să admitem că încarcă odată numai 500 kgr,, ar face 10.000 kgr. de bălegar dus pe ogor în 20 transporturi. Iată dar ridicată valoarea solului îngrăşat eu 140 lei, ceiace este o valoare destul de mare, faţă de mica muncă depusa la transportul bălegarului.
Dacă Secare plugar ar contribui cu această mică sumă, la ridicarea valoarei solului României, ar fi asigurată viitoarea stare a agriculturei noastre.
Acesta ar fi primul mijloc, de a întreţine puterea de produc-ţiune a solului, de a cărui câştig să profităm pe viitor în mod absolut.
Agricultorul mai are la îndemână şi alte mijloace, pentru a menţine fertilitatea solului, de care vom vorbi pe viitor.
Gh. 3oca.'
Moneda de 1 ban şi de 2 bani.
Un mijloc, ce s’a crezut necesar pentru ca economia să prindă rădăcini în copii şi chiar în popor, a fost şi monedele de 1 ban şi de 2 bani.
Unde sunt ele acuma ? Au dispărut. Şi cu toate acestea cât de necesare sunt!
Să luăm un exemplu : scumpirea pânei. S’a scumpit pânea în atâtea rânduri, fiindcă şi grâul se scumpise. Dar în totdeauna s’a scumpit grâul într’atâta încât să fie îndreptăţită scumpirea pâinei cu cinci bani?
împărţită la o pâne, suma cu care s’a scumpit grâul, revine poate la un ban, sau la o fracţiune de ban. Dar brutarul odată rotunjeşte suma — de obiceiu în câştigul său — şi în loc de 21 bani îţi ia 25. Iată dar că în loc să se scumpească pânea — în cazul cel mai rău — cu 5 la sută, ea se scumpeşte cu 30 la sută. Şi aceasta pentru că nu ne plac monedele mici.
E de datoria guvernului să ia măsuri ca monedele de un ban
www.dacaromamca.ro
ALBINA
357
şi de doui bani, să intre din nou în circulaţie. In acest scop ar trebui ca să se vândă o cutie de chibrituri cu 4 bani; să se facă mărci poştale de 6, de 9, de 14 bani ; să se vândă mandatul poştal cu 4 bani sau cu 6 bani; să se ia de fiecare telegramă o centimă în plus; să nu se refuze monedele mici nici chiar la casele statului şi administraţiile publice, etc.
Cu cât statul va forţă mai mult pe oameni să se slujească de aceste monede mici, cu atât oamenii se vor obişnui mai mult cu ele.
Caetele şcolare ar trebui şi ele vândute cu 3 sau 7 bani, tocul cu 4 bani, şi chiar preţul cărţilor să conţină moneda de 1 sau 2 bani, pentru ca şi copii să se înveţe de mici a întrebuinţa monedele acestea, privite azi ca fără valoare.
Făcându-se astfel se vor căpătă rezultate mari şi frumoase pentru spiritul de economie al poporului.
Dlmitrie Faur.
Mă icăneşti-R.-Sărat.
De unde vine vorba „porumb"
Multe, foaite multe cuvinte, cari vin mai des în convorbirile noastre, sunt latineşti. Ele dovedesc, mai mult decât orice, obârşia neamului românesc. Dar vorba: porumb? Ea nu poate fi latinească, fiindcă nici Dacii, nioi Romanii n’au avut de unde să cunoască această plantă. Ştiut este că porumbul a lost importat în Europa din America de Sud, un continent despre cari cei vechi nici nu visau. Vestitul navigator, Cristofor Columb, descopere acest continent în 1492. Ispania a fost cea dintâiu ţară europeană care a adus porumbul din noul continent, în 1520.
De aceea porumbul s’a şi numit grâucle Ispania. Pe vremurile acelea, nu erau drumuri de fier şi mărfurile de tot felul erau transportate mai mult şi mai uşor pe corăbii, cari strâbă-teau în lung şi în lat Marea Mediterană. Prin aceste mijloace de comunicaţie, porumbul a trecut în Italia şi apoi în Turcia şi aci el a luat numele de grâu de Turcia.
Porumbul a fost adus în ţara noastră în timpul domniei lui Şerban Cantacuzino şi de sigur nu ne-a putut veni decât din Turcia, cu care noi am avut legături seculare, aproape exclusiv, atât politice cât şi comerciale. Vorba porumb însă nu e turcească. Turcii îi zic porumbului misir; Grecii îl numesc aravosilos si calambochi. Acest din urmă termen e întrebuinţat de poporul de jos.
Misir pe turceşte se mai numeşte şi ţara Egiptului care face parte din imperiul turcesc ca şi Arabia, de unde, probabil, vine şi vorba grecească aravositos, adică : hrană adusă din Arabia. Noi Românii avem cuvântul napoleon, monedă de aur cu chipul împăratului Napoleon; mai e cuvântul Olandă prin care înţelegem pânza de in care se fabrică, la început, în Olanda; mai avem cuvântul tabac, care e cuvânt al indigenilor din insula americană Tabago. Foile de tutun importate din America
www.dacaromamca.ro
358
ALBINA
ca şi porumbul, ca şi cartofii, ei le numesc tabacos. Este învederat că porumb o cuvânt popular ca şi calambochi al Grecilor şi că şi unul şi altul vin dela numele descoperitorului Americei, Columb. Prin ce fenomen limbistic Columb s’a tran sformat în Calambochi şi în Porumb? Clima influenţează mult asupra multor cuvinte. Grecii cari locuesc într’o climă mai caldă nu au avut nevoie să aducă o prea mare schimbare cuvântului Columb ca să-l iacă Calombochi. Românii, locuind într’o climă mai rece, schimbă adesea pe c în p şi pe l în r, consonante mai aspre. Din pecten au făcut pieptene ; din mei au făcut miere; din columba au scos cuvântul porumbă sau porumbiţă; iar din Columb descoperitorul Columbiei, de unde Ispaniolii au adus porumbul, au făcut vorba porumb.
M. Mihăilescu.
LUPTĂ
De Carmen 5ylva.
Dacă sunt poet şi eu,
E, c’am biruit în luptă Cu oştiri întregi de Demoni,
Cu puteri, vai, şi-ale lumii Şi-ale sufletului meu.
Ale focului văpăi Arsen’ ale mele gene,
Şi de sânge eu sunt cruntă Şi-albă şi de spuma mării Şi, strivită de-oameni răi.
Moartea ’n crâncenul răsboiu Vai, îmi fuse-aşâ de-aproape.
Iar în ochii mei ce arde Şi ce fulgeră’aşâ jalnic:
Asta n’o ’nţelegeţi voi!
^	Trad. G. C.
Nimeni nu poate da cea ce nu are.
Lipseşti-te bucuros de cea ce nu ai.
Nu crede toate cele ce auzi, nu spune toate cele ce ştii, nu face toate cele ce voieşti.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
35»
Cronica Săptămânii-
Societate de gimnastică şi dare la semn, la Giurgiu.
La Giui’giu s’a constituit în palatul administrativ al judeţului o societate de tir, arme şi gimnastică sub numele de «Călugăreni -. S’au votat statutele şi s’a ales un comitet format din domnii: General Al. Căpitanovici, preşedinte, lt.-colonel Al. Tocilescu şi
N.	Droc Barcian, vice-preşedinţi; căpitan Th. Petrescu, casier; d-nii Băjescu Al., Braida I., Ilelf Richard, consulul Austro-Un-gariei, Miculescu V., Mironescu V., Panţu N. R., Petrescu D. C. şi Vianu Al., membri.
Urăm noii societăţi propăşire grabnică şi mulţi imitatori!
Măsuri privitoare la şcoalele de adulţi.
Ministerul instrucţiunii a intervenit pe lângă cel de răsboiu ca să dea ordine comandanţilor de regimente să oblige pe soldaţii cu schimbul ca, în zilele de Dumineci şi sărbători, să fre-cuenteze cursurile şcoalelor de adulţi. S’au dat ordine revizorilor şcolari ca să pună în vederea învăţătorilor din judeţe de a deschide imediat şcoalele de adulţi.
Conferinţe veterinare la sate.
D-l St. Popescu, medicul veterinar al jud. Prahova, a ţinut o conferinţă în com. Ogretin din acel judeţ, vorbind sătenilor despre boalele ce se iau de către om dela animale; iar d-l V. Păun, medicul veterinar al jud. Covurlui, a vorbit în com. Lupeşti despre asigurarea vitelor, despre dalac şi febra aftoasă.
Societate pedagogică.
De puţin timp s’a înfiinţat la Bucureşti o societate din iniţiativa d-lui C. Dumitrescu, profesor la universitate, în scop de a lucră pentru reforma educafiei naţionale, potrivit învăţăturilor pedagogice din timpul nostru, şi de a publică o revistă de pedagogie şi filcsofie.
Societatea numără foarte mulţi membri în sânul ei, dintre profesori şi institutori.
Ziar românesc nou la Buda-Pesta.
Fruntaşii români de peste munţi au adresat la 8 Decemvrie un apel către poporul român, prin care, după ce arată lupta naţională pe care o duc, anunţă scoaterea unui mare ziar la Buda-Pesta. In acest scop s’a decis înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni cu un capital social de 250.000 coroane. Acţiunile vor fi de câte o sută de coroane, iar subscrierile se primesc până la 15 Fevrua-rie viitor.
O statistică şcolară din Ungaria.
O statistică oficială din Buda-Pesta spune că şcoalele primare populare din Ungaria sunt frecuentate anul acesta de 183.035 elevi- şi 176.189 eleve. După limba maternă sunt: 191.524 Maghiari 58.984 Germani, 83.677 Români, 47.734 Slovaci, 3.722 Sârbi, 5.724 Croaţi, 13.043 Ruteni şi ceilalţi de altă naţionalitate. După număr, Românii vin în rândul al treilea, adică după Maghiari şi Nemţi.
www.dacoromanica.ro
360
ALBINA
Atentatul asupra â-lui Duma, inspector şcolar In Macedonia.
Cu privire la atentatul comis la Salonic contra d-lui Lazăr Duma, inspectorul şcoalelor române din Macedonia, cercetările au dovedit că cel cai’e a tras cu pistolul se chiamă Nicoli Di-mitrie. E originar din Doiran şi este Grec. El eră secretarul unui membru influent din comitetul grecesc din localitate. Nu încape îndoială că Grecii au plănuit de mult acest atentat.
Criminalul a fost întovărăşit de alţi doui indivizi: Taşcu Boga şi Penkigi, cari cu puţin înaintea atentatului se aflau la o masă din colţul celălalt al birtului. Ei au stat p’afară vre-o două minute spre a apără — se vede — la nevoie pe criminal. La Boga s’a găsit şi un pistol, care pare a fi arma cu care a tras. Aceşti indivizi au dispărut numai decât după comiterea atentatului. D’abiâ a doua zi au fost arestaţi. Starea d-lui Dumas’aîmbunătăţit.
Noua biserică românească din Salonic.
Capela românească din Salonic a fost deschisă drept credincioşilor.
Inaugurarea acestei biserici româneşti a avut loc Duminică, 3 Decemvrie. Un mare număr de Români au asitat la această ceremonie; printre aceştia se aflau foarte multe femei.
La această capelă slujesc doi preoţi români.
Refuzul unei averi de 5 milioane lei.
Un vânzător de ziare din New-Yorc, America, numit I. Eads-How, a moştenit de curând o avere de 5 milioane de lei. La auzul acestei ştiri, el a declarat că refuză moştenirea, căci n’a câştigat-o prin munca sa şi nu-şi însuşeşte decât banii agonisiţi de el. Şi cu toate astea bietul vânzător de ziare munceşte 15 ceasuri pe zi, locueşte într’o cocioabă şi se hrăneşte destul de rău.
Noul prim ministru englez.
In Anglia, demisionând guvernul conservator prezidat de Bal-four, a fost chemat la cârmă partidul liberal.
Noul guvern e format de către «I-Ienry Campbell Baunerman».
Noul minister spaniol.
In Spania de asemenea s’a schimbat ministerul. In locul lui «Montero Riss», a fost numit preşedinte al consiliului «Sig. Mo-ret Y. Prendergast», care face parte tot din partidul liberal ca şi predecesorul său.
Tablouri scumpe.
In Paris s’au vândut prin licitaţie o sumă de tablouri ale unui mare bancher, care s’a sinucis în vara aceasta de frica unui faliment.
Colecţia lui fiind cunoscută, multă lume s’au grămădit s’o vază şi s’au dat preţuri foarte mari. Un singur tablou s’a plătit 400.000 de franci. Toate tablourile au dat sumă de... «cinci milioane! !*
Separaţiunea bisericilor de stat în Francia.
La 6 Decemvrie, Senatul Franciei, cu 181 de voturi contra a 102, a votat în total legea despărţirii bisericilor de stat. Ea va intră în vigoare la 1 Ianuarie 1906.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
361
Turcia şi puterile.
In urma demonstraţiunii făcute de către flotele unite ale puterilor, Turcia a primit în principiu controlul financiar, insă cere a-şi rezervă dreptul să reguleze amănuntele.
---------------------------
DĂRI DE SEAMA
NOTE DE DRUM, de «Gh. C. Ionescu», elev în clasa VIII-a dela liceul «Traian» din T.-Severin.
Autorul acestei cărţi, însoţit de alţi camarazi, a făcut in vara anului 1904 o excursiune îndelungată în Bucovina, Maramureş, Ardeal, Ţara Moţilor şi în Banat. Doritori de a cunoaşte aceste ţinuturi, unde trăesc atâţia fraţi de-ai noştri, tinerii excursionişti au umblat mai tot timpul pe jos, făcând un drum de mai mult» sute de kilometri.
Cum ştie acest autor să observe lucrurile şi oamenii şi cu ce putere descrie se poate vedeâ mai bine din prefaţa cărţii, făcută de d-1 G. Coşbuc:
«Tânărul autor — e tânăr de tot, abia a isprăvit liceul zilele acestea, — dovedeşte o putere într’însul: puterea de a scrie plastic şi frumos. Dar dacă aş âveâ de lăudat ceva, n’ar fi atât autorul cât ideea frumoasă ce a întrupat în cartea lui: excursiu-nile mai depărtate ale studenţilor prin ţara întreagă, spre a-i vedeâ frumuseţile şi mărturiile istorice ale trecutului ei.
«Se înţelege, unui călător prin ţări streine, cum a fost autorul, îi trebue paşaport. Dar să nu credeţi că aş vrea să zic, că prefaţa asta i-ar fi de nevoie ca hârtie de legitimaţie a cărţii. Nu, cea mai bună legitimare a acestei scrieri îşi este ea însăşi,, felul în care este scrisă şi lucrurile descrise. Pentru un începător e bine, e peste aşteptare de bine.
Aproape la fiecare localitate descrisă, autorul găseşte câte ceva caracteristic dintr’un punct de vedere oarecare. Ici se urmăreşte o legendă istorică, dincolo însemnătatea unor învăţători şi preoţi culţi pentru popor ; mai departe descrierea unei fabrici, a unei peşteri, a unui râu, a unui monument însemnat. Şi mai presus de’toate citeşti în rândurile scrise şi printre ele dragostea de tot ce este românesc.
Ar fi de dorit ca aceste note de drum să fie însoţite la o viitoare ediţiune şi de un număr de ilustraţiuni, înfăţişând : peisagii, monumente, costume, etc. Cartea ar câştiga atunci, căci ideile dintr’însa ar putea înţelege şi reţinea mai uşor.
Cartea cuprinde 74 de pagini de formatul cărţilor de şcoală şi este însoţită de 2 hărţi, cari arătă drumul parcurs de excur-sionist.
Preţul unui exemplar este numai 75 bani.
G. T.
www.dacoromanica.io
362
ALBINA
Cât mănâncă un şarpe.
Şerpii cei mari sunt foarte lacomi: înghit din-tr’odată un viţel întreg. îndată însă i-apucă somnul şi stau în nemişcare până se mistueşte tot ce au înghiţit. Un Englez, care locueşte în India, vede într’o zi lângă casă un şarpe colosal, care sta ne-
Şearpele uriaş.
mişcat şi avea mijlocul corpului umflat peste măsură. îi trage câteva focuri de revolver şi apoi îl spintecă. Ştiţi ce a găsit într’însul'? O căprioară întreagă, pe care se vede că o înghiţise de curând.
Monstrul măsură 6,50 metri lungime.
Anul al IX -lea fiind început încă (lela 1 Octomvrie trecut şi fiind (lejâ apărute 13 numere din acest an, rugăm pe Domnii abonaţi să binevoiască a ne înainta costul; asemenea rugăm pe d-nii abonaţi din nou să trimită cât mai neîntârziat abonamentul pentru a nu suferi întrerupere în primirea revistei. Rugăm încă pe abonaţii ce mai dotoresc din anii trecuţi a grăbi achitarea.	administraţia.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
303
întrebuinţarea cennşei la cultura grildinei. — Cenuşa este cel mai bun gunoiu pentru acele plante cărora le trebuie la creştere o materie numită potasă. Potasa se află în cenuşa de lemne. Gunoiul din grajd nu are în sine atâta potasă ca cenuşa. Cele mai multe legume, mai ales salata, bobul, mazărea şi lintea tânjesc, dacă nu presărăm cenuşă înaintea săpatului din grădină. Cenuşa se presară uscată pe acele straturi, pe cari avem de gând să plantăm legume. Cenuşa presărată pe straturi este şi un mijloc foarte bun de a scăpă de melci şi insecte, mai cu seamă de purecii de grădină, cari nimicesc legumele.
Cenuşa este gunoirea cea mai bună pentru struguri, căci bo-biţelor strugurilor le trebuieşte foarte multă potasă. E foarte bine ca să presărăm cenuşa toamna împrejurul rădăcinii pomilor, căci nu numai că ei produc în anul viitor roade îndestulătoare, dar plouând pe cenuşe, se formează leşie, care pătrunzând în pământ apără rădăcinele de insecte stricăcioase.
Bunilor gospodari să nu aruncaţi cenuşa afară pe sub garduri, ci s’o duceţi în grădini şi s’o presăraţi pe straturi, căci veţi vedea ce folos va aduce ea.
Mai cu seamă earna se strânge atâta cennşă, care se aruncă fără a gândi la folosul ei. Strângeţi-o cum se cade pentru primăvară ca s’o aveţi pentru straturi.
-----—-
In ce timp al zilei este omul mai puternic?
Mu\ţi cred că omul este mai puternic dimineaţa după ce s’a sculat din somn.
In urma multelor cercetări făcute s’a dovedit că această părere este greşită. Dimineaţa, când omul se dă jos din pat, tocmai atunci este mai slab. Muşchii săi nu pot face decât lucrările cele mai uşoare în acest timp al zilei.
'Puterea muşchiulară se măreşte după ce omul a mâncat ceva; însă cea mai mare putere o are după prânz, apoi scade câteva ore şi spre seară se măreşte din nou. In timpul nopţei. puterea scade din ce în ce, până dimineaţa.
Prin lene şi nelucrare, puterea muşchiulară scade foarte mult. Ea mai scade şi printr’o muncă prea mare. De aceea este bine ca munca să fie totdeauna potrivită. Puterea muşchiulară se mai poate pierde şi la cei cari asudă in timpul lucrului.
Omul rău, care nu-şi acoperă uritul ce a săvârşit, trebuie despreţuit.
www.dacoromamca.ro
364
ALBINA
INFORM AŢIUNZ
T.i. -u.TnnnmiBi..mmmnmroiiini ...mu;
Societatea studenţilor în Teologie şi-a constituit astfel comitetul pentru anul 1906 : d-1 Dr. Constantin Chiricescu, Preşedinte de onoare, ca Decan al Facultăţii de Teologie, potrivit statutelor societăţii-d-1 Marin D. Preoţescu, preşedinte activ; d-1 Nicolae Papadima, vicepreşedinte; d-1 Marin V. Popescu-Recea, cassier; d-1 Constantin Provianu, bibliotecar; d-1 Dimitrie D. Petrescu-Zoiţa, secretar general; d-nii Valeriu Iordăclie-scu şi Constantin Chifu, secretari de şedinţă; d-nii Vasile I. Constanti-nescu, Alexandru H. Simionescu şi Constantin Dumitrescu, membrii co-misiunii de control.
*
+ *
Din cauza Sărbătorilor, Revista noastră va apare în număr dublu la 8 Ianuarie 1906.
13ilo 1 iog\rsfie.
Veste gospodarilor noştri dela sate.
înainte de Sf. Nicolae, a eşitdela tipar un Calendar pe anul nou 1906, scris anume pentru săteni cu vorbe ce le pricepe oricare. Intr’ânsul găseşti de citit bucăţile acestea : 1) Urare de noroc pe anul acesta nou ; 2) întâmplările cele mai însemnate decând îi lumea ; 3) Sărbătorile când îs deschise dughenele şi când nu se ţine şcoală ; 4) Sărbătorile anului întreg ; 5) Rugăciune de secetă ; 6) Iubire şi cinstirea părinţilor ; 7) Sărbătorile ce trebue ţinute; 8) Ce zice sf. Scriptură’de beţivi; 9) Răsboiul Rusului cu Japonul; 10) De vorbă cu moş-Gheorghe (tot despre răsboiul acesta) ; 11) Regele nostru împlineşte 40 ani de domnie ţ
12)	Oameni de bine ; 13) Sfaturi pentru lehuze ; 14) Vorbe de= înţelepciune ; 15) Cum trebue să ne punem copiii la cale; 16) Copiii la meşteşug ; 17) Nu vă vindeţi pânea dela gură ; 18) Cântecul ţăranului; 19) De ale gospodăriei; 20) Pământ ori bani ? ; 21) «Ţărsătoarea■-■ ; 22) Moşii de ale statului arendate la săteni; 23) Luţerinăria statului ; 24) Sfaturi gospodăreşti; 25) Vorbe de haz şi multe alte lucruri bune se găsesc în acest calendar cum rar veţi găsi în altă carte.
Un an întreg îl ai de prieten care te sfătue şi-ţi ţine de urât. Pe asemenea odor nu-i păcat să dai cât de mult; însă el nu-i decât 40 bani şi are încă chipurile mândre ale M. S. Regelui şi Reginei la 40 ani de domnie, care se bot pune pe perete,
Cereţi-1 la aderesa : « Redacţia calendarului gospodarilor săteni Baia, Suciava, trimeţând banii cu mandat ori în mărci poştale.
Cine trimite bani pentru zece calendare, capătă două pe deasupra.
Păcală soldat.
Păcală îşi făcea serviciul militar. Intr’o zi, ofiţerul le explică regulele sentinelelor şi le spunea că trebuie să aibă în vedere trei lucruri: onorul, focul şi sgomotul.
www.dacoromamca.ro
—	Ia spune-mi, îl întreabă ofiţerul, ce faci tu când eşti de sentinelă şi vezi că o casă ia foc?
—	Strig, răspunde Păcală.
Ce? . .
—	Strig. . . încetaţi focul!. .
G.
Gheorghe Todicescu, învăţător diriginte la şcoala din cât. Văleni-Stâ-nişoara, eoni. Mălini, jud. Suceava, aduce cele mai vii şi respectuase mulţumiri, Onor. Administraţiuni a Domeniul Coroanei pentru că a dăruit elevilor săraci, cărţi şi rechizite şcolare în valoare de lei 36 bani 30, material şi unelte pentru practicarea lucrului manual de tiaforaj şi sculptură, în valoare de lei 61 bani 50 şi una tablă de scris pentru sala de clasă.
*
Se aduc mulţumiri d-lui deputat N. D. Ghica-Comâneşti, care a donat
4.000	lei pentru îmbrăcăminte elevilor săraci din jud. Bacău.
Licit aţiunl
i
In ziua de 14 Ianuarie 1906, ora 101/,, a. m. se va ţine la Eforie, lici taţie publică cu oferte închise pentru închirierea pe termen de 10 ani cu începere dela 15 Septemvrie 1906 a Stabilimentului de băi, din palatul Eforiei, de pe bul. Elisabeta, din Capitală. Garanţie provizorie pentru admitere la licitaţie lei 5.000. Supra oferte nu se primesc. Con-diţiunile speciale, precum şi orice alte informaţiuni se pot lua la Serviciul Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru.
*
* *
Idem pentru rcarendarea în comptul d-lui arendaş, pentru neplata de arendă, cu începere dela 23 Aprilie 1906, a moşiei Vatra-schitului-Cornet, corn. Racoviţa-Copăceni, jud. Argeş. Garanţie provizorie lei 3.400.
Supra oferte nu se primesc.
• *
Idem, pentru vânzarea următoarelor locuri ce Eforia posedă iu corn. Feliu, din jud. Brăila şi anume : Locul 1. A. In suprafaţă de 0.7086mp. pe care se află o casă, o pivniţă şi-o magazie. Garanţie provizorie lei 500. Locul 2. Dela biserică în suprafaţă de 2 Hect. 5 837mp. Garanţie provizorie lei 500. Licitaţia se va ţine în bloc şi în parte pentru fiecare îoc.
FIN DE SIECLE'
32, Calea Victoriei, 32.
Singurul Magazin special- in toată ţara de : Bluse, Jnpoane, Matineuri, Peignioare, etc.
PREŢURI MODESTE.	10-«
www.dacoromamca.ro
„STER U A“
Societatea «Steaua» are de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, pa-tr o:ice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători, preoţi rurali şl săteni, de cel .puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Ilarei, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Preşedintele Academiei Ro-tnâne.— Vice-preşedinte, Sara Şomânescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spini O. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Bana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii'. Petre GArboTiceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Bimitrcseu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. ylftdescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Netroescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; J)ini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aliinănoşteaiiii, inginer de mine; Preotul econom Const. loncscu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urinare).
Eliza Negreanu (Bucureşti), 5 lei; Corina David Emanoil (Paris), 2 lei Colonel Saegiu (Bucureşti), 2 lei; Maior P. Vasilescu (Bucureşti), 2 lei; Maior Stamatiu Ştefănescu (Bucureşti), 2 lei; Alexandrina Istrate (Bucureşti), 3 lei; Cezar Orăşanu (Bucureşti), 2 lei; Zoe C. Parepa (Bucureşti), 2 lei; I. N. Butculescu (Bucureşti), 10 lei; Cleopatra Enăchescu (Bucureşti), 2 lei; N. Popescu (Buştenari), 2 lei; I. Făgărăşeanu (Buşte-nari), 2 lei; 1. Davidescu (Buştenari), 2 lei; E. Demetriu (Buştenari), 2 lei; I. Ghiurea (Buştenari), 2 lei; I. C. Bondac (Buştenari), 2 lei; N. Geor-gescu (Buştenari), 2 lei; D. Sterie (Buştenari), 2 lei; I Rădulescu (Buştenari), 2 lei; N. I. Ştefănescu (Buştenari), 2 lei; P. Turuianu (Buştenari), 2 lei; N. Dimăncescu (Ploeşti), 2 lei; P. D. Săvulescu (Câmpina), 2 lei : Pr. Gratianu Carpati (Săbăoani), 5 lei ; Gh Tomescu (jud. Prahova), 2 lei; M. T. Stănescu (jud. Prahova), 2 lei; Stroescu C. (jud. Prahova), 2 lei ; D. Georgescu (jud. Prahova), 1 leu; Pr. D. Ivăncescu (Bucureşti), 2 lei; P. Dragomirescu (jud. Prahova), 2 lei; Elena P. Dima (jud. Prahova), 2 lei; Pr. D. Popescu (jud. iPrahova), 1 leu ; Gh. Sersea (jud. Prahova), 1 leu ; Ene Georgescu (jud. Prahova), 1 leu ; Stan Sersea (jud. Prahova), 1 leu; P. Raiciulescu (jud. Prahova), 1 leu ; N. Ioneseu (jud. Prahova), 1 leu ; Gh. C. Atanasiu (jud. Prahova), 1 leu ; I. C. Io-nescu (jud. Prahova), 1 leu ; Spendan Ştefănescu (jud. Prahova), 1 leu; C. Grosescu (jud. Prahova), 1 leu; M. Popescu (jud. Prahova), 1 leu ; I. Comănescu (jud. Prahova), 1 leu; Pr. N. Popescu; (jud. Prahova', 1 leu
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.600; Iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 9.700 lei.
(Va nrmk în numărul viitor).
r^r^r^r yTytfTvyvyyyvyyyTyyfi
Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—14.054-
www.dacoromamca.ro