Anul IX No. ÎL. 18 'Decemvrie 1905. „INPv TĂ POPULARĂ C0M1TETIL DE REDACŢIE: ION EALINPERU Gârbovlceann Coşbuc ral P. V. Năsturel Adamescu Otescu P. Dulfu V. S. Moga N. Nicolacacu Gr. Teodossiu vC. C. Pop.-Taşcă. Redacţia sl Admlnlsti ia No 9. — Bucureşti, LABOTţATOTţlUL FARMACIEI LA „CERB" G. D. VASIL1U FORrilSORUU CURŢII REQfiliG 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiulul Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, ctc. etc. Cold-Creme „Central", cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50. Copilărind, remediu suveran contra nrătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,36, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol â la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împcdică astfel slăbirea rădăcinei părului decişi căderea Iui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru dinţi antiseptica şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,60 Apă de Colonia flacon de 1 litru...........................4 lei » » » » ‘/j * ....................2 lei » » » » mic » ....................1 leu » » » parfumată flacon de 1 litru..................6 lei » » » » » Vj ..............*...............2,50 » * » » » mic * ....................1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgăreascâ; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. \ Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se execută analize de urină. www.dacoramanica.ro 2G—19 Anul IX. No. 12. 18 Decemvrie 1905. Albina Stevîstă Enciclopedică populară Abonamentul în ţară pe an Uel 5 I Abonamentul în «trăiri. pe an lei 8 » » » 6 luni » 3 | Un număr..............15 bani Pentru anuneluri 1 leu linia. Misa publicitate, 5 bani cuvântul. Manuscriptele nepublieate se ard. SU|VIflf?UU: Gli., Cazarma-Şcoahî.—€»î- Coşbnc, Culturii legumelor în vechime.— Miliull Stuh»vrrtuu,.Scrisori trimise de un pribeag.— ltudiî, Vaccinul contra tuberculozei. — Ecaterina Pitiş, In zadar (poezie).—I. Otesi-u, înălţarea şi pogorîrea baloanelor.—Gld.. Reforma oxizelon—Inaugurare de teatru sătesc. — >. Mcolaeseu şi (i. Stoineseu. Stupina (Prisaca). — Eleonora Stm-tJIeseu, Ioliann FredericPestalozzi (traducere).—F. T.. Darea de seamă a Societăţii de gimnastică, sport şi muzică din Iaşi.—Cronica săptămânii. — Licitaţiuni. Sfuturi: Cum se poate află daca oţetul este făcut din vin. Uustniţliuii: Formaţia în linie a micilor dorobanţi cu Gornişti şi Drapel. — Cazarma-Şcoală. Doi instructori Sub-oiiţeri cadre permanente şi doi dintre micii dorobanţi gradaţi* Cazarma-Scoală ^ » and vorbeşti astăzi de serviciu militar, te gândeşti negreşit la cazarmă. E drept că noi avem trupe «cu schimbul», cari petrec cea mai mare parte a timpului de serviciu acasă, dar şi acestea trăesc la cazarmă câteva zile pe lună, şi săptămâni mai multe cu ocazia concentrărilor şi manevrelor. Avem insa şi trupe permanente, cari stau trei ani în cazarmă. Viaţa aceasta în -comun, în săli mari, cu totul deosebită de viaţa săteanului, va fi având oarecari neajunsuri; dar fără îndoială că are şi urmări bune. Tânărul sătean capătă astfel o sumă de deprinderi civilizate şi corpul ofiţeresc — după îndemnul dat de însuşi căpetenia armatei noastre, Regele nostru cel iubit — se sileşte din ce în ce să devie educatorul soldatului. Un lucru este sigur — şi-mi pare rău că nu am www.dacaromamca.ro 310 ALBINA la îndemână date statistice — că un însemnat număr de soldaţi, cari nu ştiau să citească la intrarea lor în armată, părăsesc serviciul, cu ştiinţă de carte. Este cunoscut şi la noi şi în alte ţări că chiar absolvenţii şcoalelor primare, dacă nu au ocazie de a mai citi şi scrie, uită ce au învăţat şi se prezintă la recrutare aproape ca şi aceia cari n’au trecut de loc prin şcoală. Din această pricină s’au înfiinţat şcoli de adulţi, pe cari unele state din Germania precum şi unele cantoane din Elveţia le-au declarat obligatorii, ca şi clasele primare propriu zise.^La noi o mişcare în acest sens este d’abia începută de câţiva ani şi rezultatele sunt încă neînsemnate. De aceea, pentru multă vreme rolul ca-zarmei de â da instrucţiunea elementară soldatului analfabet, rămâne în picioare şi toţi ofiţerii cari se devotează acei ocupaţiuni să ştie că fac ţării un mare serviciu. Această idee de a privi cazarma ca şcoală, e pe cale de a cău^a în Franţa o aplicaţie foarte interesantă. Aci nu este numai decât nevoie, cala noi, să 'rie înveţe cititul şi scrisul, căci numărul soldaţilor francezi cari nu ştiu carte e foarte mic în comparaţie cu starea dela noi. De aceea, s’au gândit să dea la cazarmă «învăţământ profesional». Se zice că s’a format o societate de ofiţeri cari să găsească chipul col mai potrivit pentru punerea în practică a ideei. Prin «învăţământ profesional» nu se înţelege a da o meserie nouă soldatului, ci a-1 perfecţiona şi practic şi cu deosebire teoretic în meseria pe care o are. Sunt soldaţi cari, din cauza nevoii de a-şi câştigă viaţa, n’au putut să urmeze un curs complementar sau o şcoală de adulţi. Cazarma poate să le îndeplinescă această lipsă, ocupând în mod inteligent şi plăcut orele libere, pe cari mulţi soldaţi le petrec la cantină dinaintea unui păhăruţ.. . Dar cine să fie profesori? Ofiţerii cari au luat iniţiativa acestei mişcări, se gândesc în primul rând la un învăţământ mutual. Unele cursuri le-ar face ofiţerii, altele s’ar face de către acei soldaţi cari www.dacaromanica.ro ALBINA •„ 31L au o cultură superioară. Lipsurile s’ar împlini de • diferite instituţii din afară. Prin multe oraşe franceze sunt asociaţiuni pentru răspândirea instrucţiunii în popor sau secţiuni ale Ligei învăţământului. Acestea, în mod natural, ar da concursul lor. Apoi în oraşele unde sunt universităţi sau licee, s’ar face apel la profesori, şi iniţiatorii nu se în-doesc de bunăvoinţa acestora. Am văzut într’un jurnal care se ocupă de chestiunea aceasta, că în provincie 48°/0 din recruţi aparţin agriculturii; de aceea este în intenţia iniţiatorilor de cari am vorbit, ca să dea cât se va putea mai mare întindere învăţământului agricol. Ei cred chiar că va fi cu putinţă a se destină, lângă cazarmă, un mic teren pe care să se facă experinţe agricole. Pentru Franţa, lucrul acesta are importanţă şi din alt punct de vedere. Soldatul — zice un articol recent despre chestiune — nu ar pierde la regiment dragostea pentru pământ, pentru satul lui, în care mulţi soldaţi nu se mai întorc după serviciu. După afirmările \ statisticianilor, satele se despoporează. De ce? Pen-trucă soldatul, înşelat de viaţa oraşului, care i se pare mai plăcută şi mai lesnicioasă decât cea dela ţară, rămâne la oraş şi nu totdeauna aci un element folositor. Dacă la regiment ar puteâ, în orele libere, să pue mâna pe uneltele plugăreşti, s’ar întoarce acasă cu aceeaşi dragoste şi cu pregătire mai priincioasă pentru munca de acolo.» Am socotit că este interesant să spunem acestea cititorilor «Albinei», mai ales că ideea aceasta de «ofiţer educator» de mai mult timp şi a găsit la noi aplicare. Gh. Unde este credinţă, acolo este iubire; unde este iubire, acolo este pace; unde este pace acolo e bine cuvântare; unde este bine cuvântare acolo este Dumnezeu; unde este Dumnezeu, acolo sunt toate bunurile. www.dacaromamca.ro Formaţia in 1 inie a micilor dorobanţi cu Goni işti şi|I)rapcl După Bul. Armatei şi Marinei (împrumutat Rev.-Albina gratuit), ALBINA 313 Cultura legumelor în vechime. /^v^liniii în Istoria Naturală, în capitolul unde vorbeşte V k' despre cultul usturoiului şi al prazului, zice: 'Popoare ''$2$ întregi trăesc numai cu legume, precum sunt Egip-C-^p tenii». Astăzi noi am râde, negreşit, de ideea că pe v) sfântul altar a lui Dumnezeu ai piiteâ duce ca jertl’â ceapă şi usturoiu. La vechii Egipteni însă ceapa eră cel mai sfânt lucru pe care un bine-credincios puteâ să-l aducă în genunchi în faţa altarului, şi cel mai sfânt jurământ. în faţa vecinicelor puteri ale cerului îl făceâ Egipteanul punând mâna pe-o ceapă, cum pune creştinul mâna pe cruce. Asta o ştim din mulţi scriitori vechi şi chiar din zugrăvelile de pe pereţii templelor egiptene. Tot Pliniu zice : In jurămintele lor Egiptenii ţin ceapa şi usturoiul de-o potrivă cu zeii», ceea ce vrea să spuo că Egiptenii făceau jurământul zeilor pe ceapă. Fireşte, nouă ne pare acest lucru prea fără rost, şi le vor fi părut şi altor popoare noui şi vechi. Ştiu că poetul satiric al Romanilor, -Iuvenal, vorbind de acest cult al Egiptenilor pentru ceapă şi usturoiu zice : aşâ dar zeii egipteni cresc în grădina ele zarzavat. Lucru ni se pare ridicol fiindcă nu-1 înţelegem şi fiindcă trăim în alte timpuri şi alte locuri. Popoarele de azi au moştenit dela cele vechi obiceiul dem jură pe pâne şi pe sare. Eu nu ştiu dacă Egiptenilor vechi nu le ar fi părut tot aşâ de curios, şi poate de ridicol, să juri lui Dumnezeu pe un drobuieţ de sare. In Carte a patra a Pentateuhului, cap. 11, vers 5, Judeii duşi prin pustie de Moiso se plâng aşâ : «Adusu ne am a-minte de peştii care-i mâneam în Egipet de geaba, şi de crustaveţi, şi de pepeni, şi de praz, şi de cepe, şi de lîstu-roin.» (1) E caracteristic că Iudeii, flămânziţi şi hrăniţi numai cu mană, îşi aduc aminte cu atâta «poftă» — căci însăşi biblia o spune în versetul 4 că şezând plângeau fii lui Israel şi pofteau cu poftă — îşi aduc aminte de ceapa şi usturoiul Egipetuiui. Iudeii negreşit s’au obişnuit cu ceapa şi cu usturoiul în Egipet, pe timpul lungii poposiri acolo în călătoria cea vecinică a lor dintr’un loc într’altul. Obiceiul n’a fost al lor, ci i-au luat prin îndelungată deprindere dela Egipteni cari erau grozavi iubitori de ceapă, după cum o spun într’o singură mărturie şi Moisi şi autorii de mai târziu Pliniu, Teofrast şi Ateneu. Ceapa Egiptenilor însă nu so poate pune alături cu ceapa ce creşte pe la noi. Ceapa ce. creşte şi astăzi prin Egipet, şi numai acolo, e neobişnuit de blândă, albă ca zăpada şi neînchipuit de fragedă, şi n’are nici un fel de gust înţepător. Astfel e lesne de explicat de (ij Traducerea bibliei de Buzău (1854). Voi. 1. p. 265. www.dacoramamca.ro 314 ALBINA ce iubeau Egiptenii aşa de mult ceapa şi o cultivau pe întinderi uriaşe, bine înţeles cu alte legume alături, aşa că ei erau într’adevăr grădinarii lumii vechi. Cetitorul, dacă de pe-o hartă cunoaşte ţara Egipetului, vede că ea e o făşie îngustă, şi nesfârşit de lungă, de-o parte stăvilită de pustiurile Libiei cu nisip sburător, de alta de un lanţ de munţi de piatră. Egiptenii aveau puţin pământ de cultivat; acesta eră o mare parte a anului sub apa revărsată a Nilului; când se retrăgeau apele ei semănau pământul cu cereale şi cu legume, ne având unde să lase şi locuri de păşune pentru vite. Aveau într’adevăr puţine vite, căci pământul fiind după revărsare moale şi gras, nu eră nevoie de boi ca să-l are. Un singur om putea trage după el plugul, precum vedem din picturile de prin temple. Păstori nu erau ei de loc fiindcă nu puteau ţinea vite ; pe păstori îi priveau ca pe-o clasă de oameni vrednici de ruşine, lucru care cu vremea a intrat şi în ideile poporului iudeu, cel ce din felul său dintr’un început eră păstor şi mai târziu — cum vedem din biblie — se cam ruşina de păstorie. E sigur că Iudeii în Egipet erau o clasă de oameni despreţuiţi, fiindcă erau singurii păstori în ţară, singuri ei ţineau vite — nu numai că aveau dragoste de ele, ci mai mult fiindcă le eră silă de munca pământului, precum le-a fost totdeauna şi le este şi astăzi şi le va fi în veci. Plecarea lor din Egipet, probabil, n’are altă cauză decât vecinica gâlceavă între un popor muncitor care se trudea cu pământul şi altul îngrozit de orice oboseală a trupului şi obicinuit să trândăvească pe lângă turme. Ne având vite, Egiptenii nu erau mâncători de carne. Puţinele vite ce le aveau le trebuiau pentru lucrarea pământului. Porci nu ţineau — şi acest lucru l-au luat Iudeii dela , Egipteni — ca animal necurat. Capre nu ţineau de loc, căci n’aveau unde. Prescris de lege eră să ţii numai atâtea oi, câte să ţie prăsila, spre a nu se ştirbi mai ales sfântul obiceiu de-a mânca fiecare familie un miel primăvara la «trecerea soarelui din emisfera sudică în cea nordică*, adică la echi-nocţiu. Şi acest lucru l-au învăţat Iudeii dela Egipteni, cari si-au instituit Paştele lor la echinocţiu, şi din trecerea soarelui peste ecuator au făcut după unii o «trecere a îngerului pela fiecare casă» împlinind o barbarie dintre cele mai cumplite cu uciderea copiilor, după alţii «trecerea Iudeilor prin Marea Roşie». Se înţelege, vorba şi ideea «trecere» a Egiptenilor trebuiau s’o tâlcuească Iudeii cumva prin altă trecere. Ceapa a fost cultivată în Egipet din cele mai vechi vremuri ale ţării. Cele mai vechi monumente o amintesc. Ile-rodot (cartea II, cap 125) zice vorbind de piramida luiFiops (1)^ 1 (1) Egiptologii miderni citesc aşa, nu Keops (sau Cheops). www.dacoroinamca.ro ALBINA 315 Pe piramidă e şi arătat, în litere egiptene, cât au costat rid ionele, ceapa şi usturoiul pentru lucrători, şi s’au cheltuit (după cum îmi aduc bine aminte că mi-a spus tâlmaciul care citea literile) şeasesprezece mii de talanţi de argint». Suma asta ar fi enormă, când te gândeşti ce ieftenă puteâ să fie ceapa într’o ţară de grădinari,- Importanţa cepei ca hrană a făcut apoi ca ea să capete -o însemnătate religioasă. Fiind hrana de căpetenie —baza alimentaţiei — a Egiptenilor, ea a ajuns să fie privită ca sfântă. Cele mai mari jertfe pe cari le putea aduce zeilor un om sărac erau tocmai cele mai frumoase cepe pe cari-le avea. Precum ieşim noi astăzi înaintea regilor, când călătoresc prin ţara lor, cu pâne şi cu sare, aşa le eşiau Egiptenii cu ceapă. Din inscripţiile de pe piramide se ştie că între fructele pe cari le duceau anual regelui Fiops (cam pe la 2200 înainte de Hri.tos) ca dar de anul nou o procesiune de bărbaţi şi de femei, eră în fruntea tuturor ceapă. Cum s’au schimbat vremile şi oamenii! Să duci, astăzi, nu unui rege dar unui hamal ca dar de anul nou câteva cepe! Tot aşa de mult cultivat eră şi usturoiul, însă el nn se bucură de privilegiul sfinţeniei. Pentru mirosu-i greu, el eră ocolit de clasa celor de sus, iar preoţii n’aveau voie nici să-l vadă măcar necum să-l mănânce. Pentru preoţi'usturoiul eră necurat, cum e şi astăzi pentru preoţii lui Dalai-Lama în Tibet, căci zic aceşti din urmă: «Budha nu primeşte rugăciunile râu-mirositoare». Preoţilor le eră oprită mâncarea nu numai a usturoiului, ci şi a fasolei, a lintei, a mazărei, a bobului. Dacă preoţii şi nooilii nu-1 mâncau, cu atâta mai cu drag îl mistuiau în cantităţi uriaşe oamenii din popor. In Egipet şi astăzi usturoiul e una dintre legumele cele mai cultivate; însă după mărturiile călătorilor europeni, deşi Copţii — urmaşii Egiptenilor vechi — consumă mult usturoiu, al lor, cel din ţară, li se pare prea dulce, de-aceea importă foarte mult usturoiu din Siria, mai iute la gust şi mai arzător, şi-i zic «rădăcină de Damasc». Toate popoarele sudice au iubit şi iubesc usturoiul. Grecii cei vechi îl cultivau foarte mult, iar Romanii şi mai mult In toată Italia, cu deosibire în colţul sudic, se cultivă usturoiul prin grădini pe întinderi cât vezi cu ochii; el eră hrana principală a poporului sărac, a sclavilor, a soldaţilor, mai ales făcut, mujdeiu, sdrobit bine şi amestecat cu oţet. Soldaţii trebuiau să aibă totdeauna usturoiu în raniţa lor; şi precum, astăzi bunăoară soldaţii nu pot să plece în marşuri, în tabără ori în răsboaie, fără pesmeţi, aşa regulamentul militar al Romanilor cerea ca soldaţii să-şi aibă usturoiul cu ei. Mi se pare că în Tit Liviu am cetit, că într’un ordin de mobilizare se poruncea soldaţilor să-şi ia fiecare mâncare pe 9 zile, 10 pari în spate (pentru parapete), trei pâni şi treizeci de căpăţâni de usturoiu. De altfel Romanii, chiar www.dacoromanica.ro 316 ALBINA şi "cei clin clasele înalte, nu se sfiau şă mănânce ■ uşturoiu crud, şi împăratul Cesar August mânca adeseaori la împă-răteştile sale mese între senatori uşturoiu crud. El de obi-ceiu mânca ori când îi eră foame şi ori-unde, de aceea îl vedeai mâncând pe drum, prin for, în senat, pâne cu brânză ori cu uşturoiu, fiindcă eră foarte cumpătat în mâncare. Soldaţilor romani li se da uşturoiu, fiindcă se credea că el te înviorează şi te iuţeşte. Pliniu mai zice : «Usturoiul are foarte multă putere şi e mai ales priincios acelor persoane cari schimbă locul şi apa». Tot Pliniu laudă cu mari ' cuvinte bunătatea usturoiului ce creşte prin Egipet şi prin Palestina. Iudeii au învăţat să mănânco^ceapă dela Egipteni, usturoiul însă s’au deprins să-l mănânce în ţara lor. In Talmud se face foarte adeseori pomenire despre uşturoiu. In vechime şi ceapa şi usturoiul erau cunoscute ca leacuri la multe boale. Şi Egiptenii cunoşteau de mult oblo-jelile cu ceapă coaptă, pusă fierbinte pe anumite bube. Usturoiul îl cunoşteau ca alungător de vermi din rană şi ca leac al durerii de măsele. La Romani usturoiul avea şi putere anti-demonică, adică de-a alungă duhurile rele, tocmai cum are şi la noi, căci el e cel ce alungă strigoii. G. Coşbuc. --------------- SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — Mă apucase vremea rea la baltă, o ploaie viforoasă care răscolea în şuviţe lungi, în stropi fumurii apa, care aplecă până în unde pămătufurile roşcate ale trestiilor. După asfinţit, odată cu nouri ca păcura, veni noaptea grea, posomorâtă, cu miile-i de glasuri de spaimă. — Şi la adăpost, în moara afumată, în jurul focului de sfat, cu Românii apucaţi de noapte şi vreme rea ca şi mine, ascultam ciuruitul ploii pe acoperişul de şindrilă veche, deasupra, — pe când morarul, după ce ne ospătase cu mămăligă din fruntea fainei şi cu peşte zvârlit viu în jar, fript înăbuşit şi tăvălit în salamură, ne spuneâ câte grozăvii toate despre întâmplări vechi, «când erau oamenii altfel, nu ca acum!» Râşniţele se odihneau. «Au muncitdestul astăzi! ziceâ moş-G-avril, morarul. Las’sâ se hodinească şi ele. Poate ţi-i gândul să spui că nu?» Şi se uită drept, printre sprâncenele tufoase, când la unul, când la altul. «Poate ţi-i gândul să spui că nu? — Ba las’să se odihnească! zice unul. Hm !• mormăe moşneagul, şi scuipă în jar. www.dacoromamca.ro ALBINA HI 7 Din lăptoc, pe sub roţi, tremură apa cu sunet de cristal. Şi focul arde, fâlfâind cu limbi roşii care se încovoae ca 1 sfârcuri de bice, zvârlind umbre fugare pe pereţi şi pe marile roţi neclintite. Moş-Gavril îşi freacă barba tunsă scurt şi iar par’ca se răsteşte la noi : «Eu aşi bea o ţigară de tutun, domnule /..» Şi asta-i una din cele multe ale moşneagului: zice domnule. «Cv-m zic boerii... Adică noi, ce, n’avem voie să zicem aşâ?» wŞ’aşi bea o ţigară, că n’am ce face alta... Cum? poate ţi-i gândul să spui că nu? Ha? Acuma eu cu luleaua n’oiu bea, să mă tai..? — Şi de ce? întreb eu, întinzându-i tabacherea mea. — De ce? Apoi vezi. aici e aici... Un bunic, un răzbunic, nici nu mai ştiu ce, de-al nostru, sta tot în moara asta.... Şi cum bea el cu luleaua, iacă vine şi dracu’.. Ce? adică. . te uiţi aşâ nu ştiu cum?., hm! Domnule! ţi-o spun eu! Şi vine dracul — bată-1 Dumnezeu să-l bată şi înfunda-i ar toaca raiului urechile — şi se pune aşâ la foc, bunăoară cum stăm noi aici, ş’odată, cu dosul palmei, pâc! în lulea... Ei al 'dracului! Nu i-a dat focu’n ochi? N’a rămas omul chior? Cum? poate ţi-i gândul să spui cănu?..» Moşneagul grăeşte cam cu ciudă. El înţelege că trăim în vremuri grele — cum spune întotdeauna, — şi vede bine că credinţă s’a dus, — he-he! par’că nici n’ar fi fost... Vremea lui Antihârţ, ce crezi? Şi înţelege că acuma cu greu se cred poveştile cele vechi, întâmplările bunicilor şi ale răzbunici-lor... Şi de-aceea se uită aşâ, cam încruntat la zâmbetele noastre... Cum ? a venit Necuratul în moara asta? grăeşte unul din oameni, scormonind jarul. — Da! zice îndesat moş-Gavril. Da! da! a venit! Pân’ce n’am adus eu şapte popi ş’au citit o noapte întreagă — câ-te-un galben le-am dat, — n’am scăpat de pacoste... Chiuiâ printre roţi şi prin pod, în fiecare noapte, domnule ! — Câte-a păţit bătrânul, — pilii! trei zile şi trei nopţi să le povesteşti şi să nu mai găteşti... Ei. dar erau şi alţi oameni. Acîi ce? acu poţi să zici că-i peirea lumii... Nu umblă oamenii ca Aghiuţă pe două roate? — Umblă! Nu trimet scrisorile pe sârmă — la mama dracului? — Trimăt! N’au închis pe Ca-raoschi în maşină, de pufneşte şi ţipă şi duce câte douăzeci de căruţe pe nişte muchii de fier ? Au închis ! — Duce ! — Ce ? Cu mine nu merge, domnule ! Eu ştiu ! In vechime eră altfel.. — Pe atunci umblă necuratul în voe ...» şopteşte un glas. Moş-Gavril îşi răsfrânge buzele cu dispreţ: Ce? Umblă în voe? Ei şi ce? Da: umblă! da! — Da-i vorba că erau altfel de oameni!..» Şi iar ne priveşte urât. Dar se vede că are gust de vorbă. www.dacaromamca.ro B18 ALBINA Eu zio, întinzând tutunul: Nu mai faci o ţigară, moş-Gavril? — Fac, să ştii că fac, domnule! Şi eu din lulea nu ţi-oiu bea, să mă şi tai!...» Focul scade. Pe unele feţe-luminate sticlesc ochii ca stelele ; alte obrazuri stau în umbră. Şi moş-Gavril trage adânc din ţigară şi zvârle fumul pe nas şi prin colţul gurii închizând dintr’un ochi. Ploaia ciume domol deasupra j, sub roţi -apa picură răsunător: pic-pic! «Apoi acu baba doarme, zice moş-Gavril; dar să fie ea aici, şi-ar face cruce, şi-ar stupi în sân şi m-ar afumă cu tămâe... Cumplită fumee! Nu-i place ei s’tiudă lucruri de acestea, şi pace ! Şi cum spun, sta bătrânul în moara asta .. şi iaca vine, într’o bună zi, un moşneag cu o traistă de grâu la măcinat... Bine, macină... Dar bagă de seamă morarul la cela, când răscolea făina cu mâna, — că aveâ la degete nişte ghiare ia aşa — lungi şi ascuţite ... Când răscolea făina i le-a văzut; când şi a tras mânile afară, unghii ca la toţi oamenii... Iar seara, când să plece străinul, aude bătrânul glas : «Morarule! — Ce-i ? .. M-ai strigat ? — Nu, nu te-am strigat,» zice omul, şi pleacă cu sacul în spate.» Moş-Gavril stă o clipă, parcă se gândeşte. După aceia povestea prinde a curge înceată. Se face noapte, stăjnoara. Bătrânul vrea să închidă uşile Scoate afară capul şi se uită încolo, se uită încoace... Din stuh porneşte iar o şoaptă, par’că tremură pe vânt: «Morarule!» «Mă strigă cineva!» zice bătrânul,— şi ese.— Eră om straşnic, cât un munte. Rupea potcoava’n degete ca pe’un vreasc, ce crezi? Să se înfricoşeze el de ceva, — nici vorbă. Se uită încolo, se "uită încoace, întuneree beznă. Dă să intre pe uşă ; înnapoi, iar s’aude glasul ca o suflare: «Morarule!» Se întoarce iar şi face câţiva paşi pe malul iazului. Nimic. Dar chemarea iar izvorăşte din întunerici. Şi se ia după glas, prin noapte şi merge el până la marginea satului. A-colo, într’un bordeiu, o leacă de lumină. — Intră înlăuntru; dar nici nu l-a chemat nimeni, nici nu şi-a dat seama de ce intră. Acolo, în bordeiu, un moşneag, o babă şi o fată. Moşneagul par’că eră cel ce venise la moară; baba aveâ un clonţ care-i intră în gură; fata minunea minunilor; dar nici nu privea, nici nu zâmbea, nici se inişcâ. Sta ca o stană. — Şi moşneagul cu baba stăteau la vatră şi se uitau la o ulcică ce sta lângă jăratec cu fundul în sus. www.dacQromanica.ro ALBINA 319 Se opreşte morarul. Nimeni nu-şi întoarce ochii spre el. Par’că un farmec îl împresoară. Fata stă neclintită, fără suflet ai zice. — pe când, dintr’odată, în ulcică, ceva viu pare a se zbate, ceva viu ca un suflet omenesc, şi un glas subţire ţipă jalnic: «Morarule ! morarule!...» Bunicul înlemneşte. O tăcere şi-un fior de ghiaţă i se abat pe inimă. Simte că ceva îl trage, îl soarbe, şi inima prinde a-1 durea. TJn ac subţire îl înţeapă sub ţâţa stângă, iar gla-' sul cu durere îl strigă: Morarule! morarule !» Şi deodată îi vine în minte semnul crucii. îşi face cruce cu limba repede. O căldură lină îi străbate corpul, de pe braţe, de pe picioare par’că-i cad lanţuri, — şi se trezeşte afară, în răcoarea nopţii. Se repiede spre moară. Se împiedecă şi cade. Se ridică şi dă cu ochii de bordeiu. Iar îşi face cruce, şi porneşte rostind Tatăl nostru. Apoi cu asta nu se putea să nu răzbată; şi ajunge la moară, într’un suflet, ostenit; cu ciolanele frânte. Când colo la moară, stavilele scoase, roţile pornite, vuind şi fărâmând apa în speteze, râşniţele hârâind, — iar ici, poate unde stăm noi, — hm ! un oaspete, un om pe care nu-1 văzuse niciodată. La lumina focului ii sclipiră ghiare la mâni ; dar când se uită morarul de-aproape degetele erau ca la orice om. Se alătură de străin, mirat, vrea să-l întrebe. Cela se întoarce şi rânjeşte. «Ce cauţi aici ? întrebă morarul. — Am venit c’o ţiglă de friptură — » Şi rânjind, întinde pe jăratec o ţiglă în care eră înfiptă o broască mare, spintecată în două. Se apleacă şi întinde o limbă lungă, roşie şi ascuţită şi atinge cu vârful ei broasca. Se îndreaptă apoi şi rânjeşte, cu ochii când albi, când negri, cu două lumini verzui: A! Bună friptură !!..» Şi dintr’odată răsar alături, lângă jar, şi baba cu pliscul intrat în gură, şi fata neclintită, ce pare fără suflet, şi ulcica care tremură, se tângue şi grăeşte, oftează tânguitor: -Morarule! morarule!» Atunci se mânie dint’odată omul. Lui nu-i prea suflă aşâ oricine în borş! îşi umflă coşul pieptului, face o cruce mare cu dreapta, îşi înalţă pumnul, şi, când răcneşte odată: «Piei dimone ! >, şi pumnul îl lasă ca pe-un baros de fier pe ulcică. Ş’un pocnet mare cutremură moara, ca de tunet. Koţde şi apele stau, undele fug tremurând printre speteze, cu flăcări rupte din jar, cu fum de pucioasă, se înnalţă albăstrii, se sting şi bătrânul şi baba, şi rămâne în lucirea lină a jarului, cu faţa în sus, cu manile pe piept, cu ochii închişi, fata fără glas şi fără privire... www.dacarotnamca.ro 320 ALBINA Moş-Gavril tăcu. Apele ţârâiau sub roţi: pic-pic-pic, într’o linişte adâncă. Asta-i o poveste din alte vremuri...» zise el domol şi zâmbi în lumina scăzută a jarului. «A fost asta?— N’a fost! şoptesc eu cam cu sfială. — Poate n’a fost, da, poate n’a fost! răspunde morarul. Dar dacă aşâ spun bătrânii.^ Domnule! aşa spun bătrânii.! Şi poate ţi-i gândul să spui că nu? Acu-i vremea lui Anti'hârţ, nu se mai petrec aşâ lucruri minunate... Acu nici dracul — ptiu! — n’are când sta la palavre... Ba acu fuge şi de copii... A fugit ci-eă într’o fântână părăsită ş’au dat de dânsul ş’acolo; s’a ascuns într’o oală spartă pusă într’un par, — şi dimonii de copii nu i-au dat nici acolo pace: s’au pus cu pietre să dea la ţintă să spargă oala... Vai de capul lui! D’apoi aici, la ezătură? Nu vin cu sânii plini de bolovani, şi nu-1 incue la fund? Toată ziua: buf! buf! Zice că’nchid pe necuratul în fundul apei. Ce -să-l mai închidă? S’a dus, pfui! nu mai este .. Asta-i! nu mai este! dac’o fi fost vre-odată... Asta-i! Eu, alt diavol decât omul, spun drept, n’am văzut!..» Şi moş-Gavril începu a râde, răsufeindu-şi altă ţigară din tutunul meu. Apoi in stângerea flăcărilor, o tăcere mare ne învălui pe toţi ca o taină. Mihail Sadoveanu. Vaccinul contra tuberculozei, In oraşul Melun din Franţa s’a ţinut la 3 Decemvrie (stil nou) o adunare convocată de o societate medicală,, pentru a face cunoscute publicului experienţele cu vaccinul contra tuberculozei. Societatea aceasta, compusă de medici şi veterinari, a încercat, în curs de un an, vaccinul cunoscut sub numele de «serum» al lui Behring. Au luat 35 de vaci. Pe unele le-au altoit cu acest serum, pe altele nu le-a altoit; le-au pus pe unele să trăiască în acelaş grajd cu vaci ofticoase, pe altele le-au bolnăvit dea dreptul, introducându-le în vino boala ofticei. După multe şi felurite încercări şi observări, vacile au fost tăiate şi s’au cercetat cu deamăruntul toate organele lor. Rezultatul este că toate animalele vaccinate au scăpat de oftică, iar cele nevaccinate s’au bolnăvit. Toată lumea caro se adunase a fost dusă în sala www.dacoromamca.ro ALBÎN.Y 321 unde se aflau organele animalelor ce servise la experienţe şi s’au dat explicările necesare; apoi un profesor—directorul şcoalei veterinare dela Alfort— a ţinut o cuvântare, arătând modul cum s’a lucrat şi însemnătatea rezultatelor, pentru mersul ştiinţei. Şedinţa s’a terminat, trimiţându-se vestitului profesor Behring din Germania o telegramă de felicitare şi mulţumire. Este un pas însemnat în drumul pentru a se găsi leacul ofticei. IN ZADAR In zadar luciţi în raze, stropi de rouă din cărare: Nu măi am acum putere să vă fac mărgăritare, Şi s’adun din lună aur şi argint curat din stele, Ca să vă ’mpletesc în mândra salbţa visurilor mele. In zadar şoptiţi, izvoare, sus în munţi şi jos pe şesuri: Am uitat povestea voastră cu atâtea înţelesuri. Şi ’n zadar, în luminişul de mesteceni şi răchită, Iţi visezi pustietatea, bancă tristă şi ’nvechită, Şi te uiţi, cum bate vântul cele crengi de floare pline Troienind cărarea strâmtă, care duce pân’la tine. Nu mai are cin’ să-ţi vie în amurgul înserării, Să li-arăţi nemărginirea şi albastrul clar al zării, Şi să desveleşti a văii minunată frumuseţe, Ca din toate multe taine^să ’nţeleagâ şi să ’nveţe. Şi cetăţi aeriano să-şi zidească împreună, Ori să stea uimiţi în faţa răsăritului de lună. Că şi-au strâns în taină mâna şi-au pornit pe două drumuri, Fără iarbă înflorită, fără umbră şi parfumuri. Şi s’au dus, s’au dus în lume, ca să nu mai vie iară, Cei ce-ţi alungau pustiul răsărind în fapt de seară. Eeaterina Pitiş. www.dacaromairica.ro t \ Doi lustru efori Sub-ofiţeri Cazarma-Şcoală cadre permanente şi doi dintre micii dorobanţi gradaţi. (După 'Buletinul Armatei şi Marinei , împrumutat Albinei gratuit). *7* ’.r-C ;: c \ ■ ' \ r ' • ** ' > \ ALBINA 324 BALOANE înălţarea şi pogorârea baloanelor. m spus în numărul de acum 2 săptămâni al «Albinei» de ce se urcă şi plutesc baloanele în aer. Am spus că trupul balonului e format de o minge mare de pânză, umflată cu un gaz mai uşor decât aerul, baloanele se fac de mărimi deosebite, şi ca să ştim volumul unui balon e destul să măsurăm lungimea liniei celei mai lungi, care trece prin năuntrul balonului, care linie se numeşte «diametrul» balonului. Astfel, să luăm de pildă că această linie ar fi de 15 metri (cam 7 stânjeni şi jumătate). Volumul balonului ar fi de 1766 metri cubi (cam cât o casă lungă de 10 stânjeni, lată de 8 stânjeni şi înaltă de 3 stânjeni). Insă am spus că un metru cub de aer la suprafaţa pământului cântăreşte 1.300 grame:' deci 1.766 metri cubi vor cântări 2:295.800 grame, sau rotund 2.296 kilograme. Insă greutatea balonului se compune din greutatea gazului cu care umflam balonul, greutatea pânzei balonului, a coşului şi reţelei de care e atârnat coşul, in fine a oamenilor ce se pun în coş, cari se numesc «aeronanţi». Să ne închipuim că umflăm balonul cu gaz de iluminat: un metru cub de acest gaz cântăreşte 700 de grame (densitatea 0,55); deci 1.766 metri cubi vor cântări 1.236.200 grame, sau rotund 1 236 kilograme. Astfel că până la greutatea aerului de 2.296 kilograme mai rămân 1.060 kilograme. Această greutate e mai mult decât trebuie pentru a acoperi greutatea pânzei, a coşului, a reţelei şi a aero-nanţilor. De aceea ca balonul să nu pornească a se urcă prea repede în sus, şi spre a potrivi înălţimea la care vor să se urce aeronanţii, se mai adaug saci mici cu nisip în coş, aşâ că diferinţa dintre 2.296 kilograme şi greutatea totală a balonului, cum o arătarăm mai sus şi împreună şi cu aceşti saci să fie numai de câteva kilograme (4—5 kgr.). Atunci balonul lâsându-se slobod, porneşte a se înălţă domol de tot. Şi aeronanţii au grije ca cu cât se urcă mai sus să arunce din când în când din nisipul din saci, deşertând întâiu un sac, apoi altul, până ajung la înălţimea voită şi de acolo nu mai varsă din nisipul rămas, căci au nevoie la pogorâre de o rezervă de nisip. www.dacaromanica.ro ALBINA 325 Şi s’au făcut şi încercări, cari au reuşit de minune, ca să se poată cârmui balonul prin aer, cum se cârmueşte şi vaporul pe apă. Am să spun şi despre aceasta mai în urmă. Curioasă lighioană mai e şi omul! Firea nu l’a înzestrat cu înotătoare ca pe peşti, să poată în mod firesc să plutească pe apă şi să străbată mările şi oceanele; nu l’a înzestrat cu aripi ca să sboare ca pasările în mod firesc şi să străbată aerul. Şi totuşi el, pătrunzând cu mintea lui legile firei, a pus’o pe ea însăşi la jug pentru el, ca să-l poarte pe apă, ca să-l poarte în aer. Nu mi-ai dat înotătoare ca să străbat mările, nici aripi să sbor şi să străbat aerul, pare a zice omul firei: dar nici nu-mi voiu bate capul să mâ'obosesc înotând sau sburând, ci tu natură vei fi slujitoarea mea; eu voiu stâ liniştit în vapor sau în coşul balonului, şi tu mă vei purta pe apă sau înălţă în aer, cât voiu vrea şi unde voiu vrea. Condurul, regele vulturilor, care este pasărea care sboară cea mai sus, sboară până la 9000 metri; şi totuşi omul cu balonul poate sburâ şi mai sus; dar îşi poate da condurul seama de cât de sus a sburat? Omul, fără aripi, fără fulgi, fără tulei măcar, îl Iasă mai pe jos; şi ştie în orice moment cât e de sus, câtă distanţă e dela el până la pământ; căci cât e de sus balonul o arată aerul însuşi în care el pluteşte, prin apăsarea straturilor mai superioare, care se vede asupra unui instrument numit barometru. Cât de nevârstnic e un om care nu ştie căite, căci nu ştie nimic din toate astea, şi cât de copt la minte e ştiutorul de carte. Neştiutorul de carte văzând minunăţiile scor-nite de cel ştiutor, nici nu-i vine să le creazâ ca lucruri omeneşti, ci le ia de drăcovenii. Aşa, s’au văzut la a doua înălţare a balonului România, unii oameni, neştiutori de carte, cari crezând că balonul e o drăcovenie, au trags cu puşca în el, când se pogorâ, ceeace e o adevărată crimă, crimă de om nebun. Glonţul ar fi putut să nemerească pe vre-un aeronant, şi să-l omoare, sau putea să nemerească balonul şi să-l găurească, şi să-l facă să ia foc. Şi s’ar fi produs moartea a patru fiinţe, oameni de mâna întâia ca ştiutori de carte, cari nu aveau nici o vină. In loc ca oamenii neştiutori de carte să vază cu cât Ie sunt mai sus oamenii ştiutori de carte, şi să-i respecte; şi să caute a află dela aceştia cât mai multe; să-i omoare? www.dacoromamca.ro 326 ALBINA E o sălbătăcie fără seamăn, un fapt nu de creştin, ci de o fiară. Daca ţăranii noştri ar fi ştiutori de carte, nu ar vedea în toate născocirile omului, decât puterea ce a dat Dumnezeu omului ca să se înalţe până la el. Dumnezeu e cel ce îndreaptă pe om la bine; el a dat omului înţelepciune ca să păstreze legile firei, el a dat omului mintea, care este o parte din dumnezeirea sa. Prin minte omul se înalţă spre Dumnezeu, şi- învăţătura de carte îi ascute mintea, şi înalţă deci pe om Cei neştiutori de carte să aibă măcar judecata că daca ei nu ştiu carte este o nenorocire pentru ei, nenorocire de care nimenea nu e vţpovat. Şi că deci, orice om, chiar fără ştiinţă de carte, dar cu dreaptă judecată, trebue să dorească ştiinţa; şi să caute daca mai e vreme, dacă vârsta-i mai dă voie, să înveţe . şi el ceva cât de puţin, tot e bine; iar pentru copi' lor, toţi oamenii să se gândească că după cum sunt datori înaintea lui Dumnezeu şî a oamenilor să-şi hrănească copii şi să-i ajute să trăiască, tot atât, ba încă mai mult, sunt datori să le dea şi înlesnirea să înveţe carte: să-şi pună omul carnea lui în saramură, cum se zice, numai să facă din copii lui ştiutori de carte. Guvernul, când obligă pe părinţi să-şi dea copii la şcoală, o tace tocmai, cu dragoste părintească, cu dorul sfânt ca lumina ştiinţei să alunge întune-recul neştiinţei dele ţară. Şi când se va ajunge şi la ţară să se ştie carte bine, atunci soarta tuturor ţăranilor, care acum e atât de grea, se va îmbunătăţi, Câţi fii de ţărani, pentru că au învăţat carte nu au ajuns să se înalţe în lume să fie în cele mai înalte dregătorii in stat, respectaţi şi iubiţi de toată lumea. Şi e trist, trist de tot, că acest popor creştinesc, blând şi blagoslovit de Dumnezeu, să cadă în aşâ păcate că din neştiinţă să facă omor de oameni. Dar să mă întorc la baloane. Când aeronaţii au ajuns la înălţimea voită, şi voiesc să se pogoare, atunci iată ce fac. D’asupra balonului e o gaură mică, astupată cu un căpăccl care se numeşte supapă. Supapa are o coadă de care e atârnată o frnnghie, care atârnă în jos până la coşul în care sunt aeronaţii. Şi, când aeronaţii voesc să se pogoare, unul din ei trage niţel de sfoara supapii, şi supapa se urcă în sus şi lasă gaura deschisă prin care iese o parte din gazul uşor din balon ; şi ca să nu iasă prea www.dacoromanica.ro ALBINA 327 mult deodată, nu ţine deschisă mult supapa ci numai puţin şi iar dă drumul sforei, ca supapa căzând peste gaură să o astupe din nou. Din pricina gazului ieşit, balonul se sbârceşte, căci aerul din afară apasă pe balon, şi înăuntrul lui acum e mai puţin gaz care să i se împotiivească. Balonul astfel mai micşorându-se, deci şi volumul de aier cât balonul şi care fâceâ ca balonul să plutească la acea înălţime, se micşorează; şi astfel greutatea hi începe a fi mai mică decât a balonului, iar balonul ca mai greu începe să cadă în jos. Dacă căderea începe prea repede, ca s’o mai stâmpere, aeronaţii mai aruncă niţel nisip, până se ajunge încetul cu încetul la o pogorâre lină. E nostim că aeronaţii nu simţ că se urcă sau că se pogoară; dar cu ochii la barometru, văd totul, ca cum ar aveâ cea mai desâ-vâşitâ simţire. In pogorîre balonul, dând de straturi din ce în ce mai dese de aier, ajunge de se opreşte ; şi iar se mai deschide supapa, mergând tot astfel până ce balonul ajunge la pământ. De balon e atârnat un otgon, şi de acest otgon e o ancoră; când balonul ajunge la pământ, aeronaţii dau drumul ancorei, care se târâe pe pământ până se opreşte de cevâ, şi atunci balonul oprit în loc, unul din aeronaţi cel mai îndemânatic se pogoară şi ajută şi celorlalţi să se pogoare. Omul a făcut firea sluga iui, dar şi- omul e sluga firei, şi ce simte omul în balon e ca un fel de vis. Voi arătă aceasta în unul din numerile viitoare ale Albinei şi voiu mai spune şi altele. Ion Ofescu. ------------------- Cum se poate află daca oţetul este făcut din vin. — Toată lumea ştie că oţetul se face din vin, din tescovină sau chiar din aşchii de lemne. Adese ori însă se falsifică, dându-se în loc de oţet apă amestecată cu câteva picături de vitriol, care deşi are gustul înţepător al oţetului, însă e vătămător sănătăţii. Ca să recunoaştem oţetul adevărat de vin, se poate încercă astfel: Se varsă câteva linguri din oţetul bănuit într’o farfurie de lut smălţuită sau în-tr'una de porţelan şi se moaie într’însul câteva bucăţele de hârtie aIbă_sugătoare, se pune apoi farfuria pe un cuptor cald şi se lasă până se usucă hârtia. Dacă e vitriol cu apă sau dacă e adăogat vitriol la oţetul slab pentru a-1 întări, hârtia se va înnegri, iar dacă oţetul e curat din vin, hârtia rămâne albă. www.dacoromamca.ro 328 ALBINA AXijseDo^. ub numele de axise se cunoşteau în ţară la noi taxejo comunale, puse asupra articolelor de consumaţie, ce se percepeau de comune la barieră. Erau în total — după legea maximului — 134 de articole, impuse la taxe, ce formau veniturile din axise. Dar nu toate comunele aveau taxate toate aceste articole. Comunele rurale în genere aveau mai puţine articole supuse la taxe de axis iar taxele ce se percepeau erau mai mici ca în comunele urbane. Unele comune rurale din judeţele Mehedinţi şi Gorj nu percepeau nici un fel de taxe de axis. Taxele de axise erau diferite şi după lei de mărfuri şi dela comună la comună. Taxa asupra spirtului varia bunăoară dela lei 0 pe decalitru, cum eră în comunele Bucureşti, Iaşi, Galaţi, etc. la lei 0,50 pe decalitru, cum era în unele comune rurale, fără a ţine socoteală de comunele cari nu aveau taxe de axise. Asupra vinului taxa varia dela lei 8 pe hectolitru, cum eră în Bucureşti, Brăila, Dorohoiu, etc, la iei 1,50 şi 2 lei pe hectolitru, cum erâ în unele comune rurale. In câteva comune rurale vinul nu erâ taxat. Taxa asupra ţuicei varia dela lei 1,20 pe decalitru cum erâ în Bucureşti, Iaşi, Galaţi etc., la lei 0,20 pe decalitru, cum erâ în unele comune rurale. In multe comune ţuica nu erâ supusă la nici o taxă. Alară de taxele asupra articolelor de consumaţie ce formau axisele propriu zise se mai percepeau la bariere sub numele de jugărit, taxe pentru care şi „căruţe şi asupra capetelor de vite înjugate. Comuna Bucureşti percepea bunăoară 50 bani pentru car sau căruţă şi 10 bani pentru o vită înjugată. Comuna laşi percepeâ 30 bani pentru car şi căruţă şi 10 bani pentru cap de vită, comuna Bârlad 20 bani pentru car şi 10 bani pentru cap de vită, etc. Taxele din axise lormau cele mai însemnate venituri ale comunelor. Venitul brut din axise al comunei Bucureşti bunăoară, erâ de lei fi 005.433,82; al comunei laşi de lei 1.395.19(5,52; al Brăilei de lei 938.147,32, etc. Cel mai mare venit din axise îl aveâ Bucureştii şi cel mai mic de lei 4.57(5,70 îl avea dintre comunele urbane comuna Baia de aramă. Veniturile axiselor se ridicau la cifra totală de lei 26.131.738,53 din cari lei 20.48(5.107,36 se încasau de comunele urbane şi lei 5.645.631,16 se încasau de comunele rurale. Aceste venituri erau provenite după cum am văzut din taxele asupra articolelor de consumaţie, ele păcătuiai! dar ca toate impozitele indirecte de a ti prea elastice. Cilra lor de încasări erâ variabilă după cum erâ situaţia economică generală. Când starea economică a ţârii erâ bună, atunci consumaţia fiind mai mare şi veniturile din axise se ridicau la o cilrâ mai mare, când starea economică www.dacaromamca.ro ALBINA 320 eră rea, atunci veniturile din axise scădeau. Şi cum budgetele comunelor nealcătuite pe bază de excedente, se rezemau mai mult în veniturile din axise, se înţelege uşor desechilibrul în care toarte des aceste budgete cădeau. Dar răul cel mai mare al axiselor eră chipul păgubitor în care ele se percepeau. Perceperea axiselor la barierele comunelor eră păgubitoare şi comunelor şi producătorilor şi intereselor generale ale ţării. Eră păgubitoare comunelor perceperea axiselor la bariere, fiindcă pe de-o parte trebuia ca fiecare comună să ţină cu mare cheltuială o sumă de agenţi din cari unii destinaţi să încaseze taxele iar alţii a păzi ca drepturile comunei să nu fie călcate ; iar pe de aita fiindcă drepturile lor erau incâlcate de acei oameni, de meserie contrabandişti, cari prin Fel de fel de mijloace izbuteau să introducă mărfuri fără plata taxelor. Aducea suferinţe şi pagube producătorilor acest chip de percepere, căci îi silea să-şi piardă vremea aşteptând la barierele comunelor rândul de a fi taxaţi şi punându-i une-ori în imposibilitate de a-şi desface mărfurile în timpul priincios. Iar inte--resului general eră păgubitoare perceperea axiselor la bariere, pentru că pe de-o parte substrăgeâ dela munca productivă o sumă de forţe, din care unele îndreptate spre a apără interesele comunelor şi altele a le incâlcâ; iar pe de alta pentru că barierele oraşelor împiedecau libera circulaţie a mărfurilor, stânjenind comerţul ţârii. Lucrul este cunoscut: Erau mai grele formalităţile de trecere a mărlurilor dela o comună la aha decât acele ce se cereau mărfurilor străine, pentru a trece prin ţara noastră. Acestei stări de lucruri, care aducea pierdere de timp şi de energie, încătuşare în mersul afacerilor, a pus capăt legea alcătuită de d-1 Emil Costinescu şi pusă în aplicare in întregime la 1 Aprilie 1903. Prin această lege barierile s’au desfiinţat. Din cele 134 articole supuse la taxe s’au menţinut 38 asupra cărora statul pune taxele următoare: 6 bani pe grad şi d calitru la spirt, 1 leu pe kg. de orice preparaţiuni alcoolice, 1 leu pe kg. de esenţe spirtoase, 1,50 lei pe kg. de uleiuri esenţiale, 10 lei pe kg. de uleiuri de flori de portocale, neroii, etc., 1,60 lei pe kg. de licoruri, 1 leu pe decalitru de bere, 30 bani pe kg. de drojdii de bere, 60 bani pe decalitru de vin, 50 bani pe kg. de şampanie, 30 bani pe decalitru de oţet, 75 bani pe litru de e-senţe de oţet, 70 bani pe decalitru de ţuică şi rachiuri de fructe până la 30 grade centigr., 31/» bani pe grad şi decalitru de ţuică şi rachiuri din lructe dela 30 grade în sus, 5 bani la kg. de petrol rafinat, 5 bani la kg. de uleiu mineral şi untură de peşte, 10 bani la kg. de zahăr rafinat, brut, candel, 21/2 bani la kg. de glucoză, 50 bani la kg. de cofeturi de orice lei, patiserie etc., 1 leu la tona de cărbuni şi coks, 1 leu la kg. de ceaiu, 30 bani la kg. de cafea crudă ori prăjită şi surogate de cafea, 10 bani la kg. de cicoare, 5 bani la kg. de lămâi, portocale etc., 5 bani la kg. de măsline murate sau sărate în butoae, 10 bani ia www.dacoromanica.ro 330 ALBINA kg. de măsline de volo, smochine în cutii, struguri de Malaga, stafide roşii de corint, piper negru, piper alb şi alte lructe meridionale, 10 bani la kg. de ţâri, stockfish, heringi, scrumbii, lacherdă, palamidă, caracatiţă, sardele în butoae, sardele ruseşti, stridii yii şi midii, 50 bani kg.de conserve de stacoji, de stridii, icre negre tescuite etc., 8 bani kg. de uleiu de măsline şi orice alte u'eiuri vegetale comestibile, 8 bani kg. de cacao în boabe, 20 bani kg. de cacao pisată, ciocolată de orice fel etc., 4 bani kg. de orez, 75 bani suta de kg. de făină şi grişuri, 5 bani kg. de glutinuri, tapioca etc., 10 bani kg. de paste făinoase, 12 bani kg. de stearină şi acizi graşi, 15 bani kg. de lumânări de stea-rină, 7 bani kg. de ape minerale naturale sau artificiale. Perceperea acestor taxe numite prin lege taxe de fond comunal nu se mai tace la bariere, ci la locul de producere pentru mărturile ce se produc în ţară, sau la fruntarie când mărfurile se aduc din străinătate. Asupra spirtului bunăoară taxele se percep de agentul fiscului chiar la fabrică, când este scos spre a fi dat în consumaţie. Tot aşâ asupra berei, zahărului, petroleului, făinei. Pentru mărfurile străine cum sunt untdelemnul, orezul, lămâele, portocalele, etc., taxele se percep odată cu taxele vamale de agenţii vamali la birourile vamale dela graniţă. Pentru vin şi ţuică legea prevede dispoziţiuni speciale. Ea supune pe cumpărători sau cei ce ridică din deposite aceste mărfuri să plătească taxele arătate mai sus şi obligă în a -celaş timp pe producători să tacă cunoscut agenţilor fiscali, — când au vândut marfa — ca să vină să încaseze taxele cuvenite statului. In caz de neconformare la aceste disposiţiuni legea prevede pedepse atât pentru producători cât şi pentru cumpărători. Legea mai prevede, că producătorii pot să fie creditaţi în caz când n’au mijloace cu ce să achite taxele la ridicarea mărfurilor. Dar atunci atât mărfurile ce ar fi mai rămas în deposit cum şi toată averea datornicului rămân garanţie pentru plata, taxelor. Pe temeiul plăţei taxelor sau a creditării acordate, agenţii, fiscali, emit un bilet de liberă circulaţie, cu care mărturile pot să se ducă spre desfacere în orice parte a ţării. Mărfurile pe cari producătorii le întrebuinţează la consumaţia lor personală dar numai la looul de producere sunt scutite de taxa fondului comunal. (Va urma) C3-ID. Inaugurare de teatru sătesc. In seara zilei de 27 Noemvrie s’a inaugurat în comuna Nisipii-Vâlcea teatru popular, din iniţiativa d-lui 1. Godeanu, învăţător, care a adus în localitate pe d-1 G. Marinescu-Trubadur.u, cunoscut organizator de teatru sătesc — s’au pus bazele unei instituţii, care va contribui atât de mult la întregirea educaţiei ce se urmăreşte prin şcoala poporului. Au asistat 18 învăţători şi un public numeros din localitate şi de prin prejur, cari au admirat frumoasa «trupă ţărănească de adulţi.» www.dacoramanica.ro ALBINA 331 STUPINA (Prisaca). încă un lucru, de care trebuie să ţinem seama la o stupină este şi aceia de a nu pune în ea prea mulţi stupi. Locul până unde albinele se pot duce cu folos fiind mărginit, se va putea prea bine întâmpla ca, dacă vom pune prea mulţi stupi, cu gândul de-a culege miere mai multă, să avem tot o aceeaşi recoltă, ba chiar şi una mai mică de cât cea avută dela un număr mai mic de stupi. Numărul stupilor, ce vom putea pune, se înţelege că atârnă de belşugul de plante milifere de primprejur dar, în tot cazul, nu e bine să trecem numărul de 60 de stupi mari sau 100 de stupi mici. In apropierea stupinei, e bine să avem o cameră, fie făcută chiar şi din scânduri, unde să putem face diferite lucrări de apicultnră, precum sunt scoaterea mierii din faguri, aşezarea fagurilor în rame (cadre) şi altele multe. La aşezarea stupilor în stupină, cel mai de căpetenie lucru, la care trebuie să fim cu toată băgarea de seamă, este ca ei să fie perfect verticali şi scândura de jos a lor sau fundul să fie orizontală, când o privim dela dreapta la stânga, şi foarte puţin plecată înainte. Această condiţiune se cere, pentru ca apa, ce s’ar putea adună în stup din pricina evaporării mierii celei noui, să se poată scurge pe urdiniş, afară. Pentru ca să putem aşeză aşâ stupii, trebuie să ne slujim de un fir cu greutate la unul din capete şi de nivelă. Când stupii nu sunt aşezaţi destul de verticali, atunci fagurii ies strâmbi, şi aceasta ne împiedică mult, când avem să umblăm înăuntrul stupului, spre a scoate vre-un fagure. Se înţelege că aici e vorba de stupii sistematici, cu faguri cari se pot scoate. In stupină, stupii se pot aşeza în două feluri: sau în aer liber numai la umbra pomilor şi atunci se zice că avem stupină în aer liber; sau sub acoperişuri ori sub un fel de şoproane sau pavilioane anume clădite, şi atunci se zice că avem stupină închisă ori chiar numai stupină. De obiceiu se întrebuinţează stupinele închise, atunci când nu prea este loc destul la îndemână, ori pentru ca stupii să fie la adăpost de a fi furaţi. In astfel de stupine, stupii se aşează în rânduri, unii deasupra altora, (de regulă 2—3 rânduri) şi au lăsate liber în afară numai urdinişurile. Acest soiu de stupine se obici-nuesc mai ales prin Germania şi prin Italia. Stupinele închise sunt costisitoare şi ele au numai un singur bun mai de preţ, anume că prind puţin loc. Acest bun este însă cam mic faţă de multele cusururi ce au. Pe lângă că unele lucrări sunt foarte anevoie de făcut, mai cu seamă la stupii din rândul al douilea şi mai ales atunci când tre- www.dacoromamca.io 332 ALBINA buie ca stupul să fie mutat dela locul lui, apoi mătcile cele tinere foarte adesea nu-şi mai nimeresc stupul, când se întorc din călătoria de împreunare, se pierd şi roiul rămâne besmetic (orfan). Cam tot aşa se întâmplă şi cu albinele cele tinere, când se întorc pentru prima oară dela câmp ; în loc de a jiemerî stupul lor, ele se duc la stupii mai populaţi, unde sunt atrase de îngrămădeala dela urdiniş şi unde sunt primite cu plăcere, căci albinele niciodată nu gonesc pe o albină străină, care vine încărcată cu provizii. Pentru a preîntâmpină întru câtva acest rău, se văpsesc cu culori diferite scândurelele de dinaintea urdinişurilor. Astfel de stupine sunt numai o cheltuială fără nici un folos.' Stupinele în aer liber sau stupinele deschise sunt cu mult mai bune. In ele stupii se pot aşeză după voie şi nu au niciunul din neajunsurile stupinelor închise. Mulţi din sătenii cari se îndeletnicesc cu stupăria, aşează stupii deadreptul cu gura pe pământ. Lucrul acesta nu e bun, căci dedesubtul stupului îşi fac prea adesea locuinţa vrăjmaşi de ai albinelor, cum sunt furnicile, broaştele şi fluturii de noapte. Stupii trebuesc aşezaţi pe scăunele solide, anume făcute, şi ridicaţi dela pământ, atât cât să putem umblă în ei, fără a fi siliţi să ne aplecăm prea mult. O înălţime de 2ă—45 cm, e cea mai potrivită. Cu cât stupul e mai ridicat dela pământ, cu atât trebuie ca şi scândurica de dinaintea urdinişului să fie mai lată. E bine ca această scân-durieă să fie aplecată în jos, căci prin aceasta se vine în ajutorul albinelor, care, întorc.ându-se dela câmp, prăpădite de oboseală, nu sunt expuse să cadă jos Gel mai uşor de făcut este scaunul alcătuit din două bucăţi de scândură, încheiate în formă de cruce, ori acela făcut din ţăruşi bătuţi în pământ. Ba se poate face şi un fel de pat lung, pe care se pot aşeză mai mulţi stupi, observând numai ca depărtarea între ei să fie cam de 1.60—Hm. dela urdiniş la urdiniş. Când stupii sunt aşezaţi la umbră, nu prea e nevoie să tini cu băgare de seamă asupra direcţiei încotro sunt îndreptate urdinişurile. Nu tot aşâ stă lucrul însă, atunci când sunt toată ziua în bătaia soarelui. In cazul acesta, e bine să ne ferim de a-i aşeză cu faţa spre miază-zi; cei mal bun lucru este să-i îndreptăm cătră răsărit sau cătră răsărit-miază-zi. La" aşezarea stupilor să nu ţinem aşâ de mult ca toţi să fie îndreptaţi cătră una şi aceeaşi parte, cu mare regulă. Este mai bine să fie îndreptaţi în diferite direcţii, căci atunci albinele şi mai ales cele tinere îşi nimeresc mai cu înlesnire locuinţa, fără a mai fi nevoie să văpsim cu culori felurite scândurelele de dinaintea urdinişului. Dacă însă ţinem şi la frumuseţe ori la regulă, atunci îi putem aşeză în rânduri, dar observând ca stupii din rân- www.dacoromanica.ro ALBINA 333 dul al douilea să fie cam la 2 m. departe de cei din rândul întâiu şi să se afle fiecare în drepturile locurilor rămase goale dintre stupii din acel rând; cei din rândul al treilea în dreptul locurilor goale dintre stupii din rândul al doilea şi aşâ mai departe. N. Nicolaescu şi G. Stoenescu. — — -------------------- Iohann IFViecleriolx Pestalozzi — Ora de seară a unui pustnic — 145. Sub un stăpân Ylădesc». Ministru, profesor universitar; Oristu S. Negoescu, admini- ■ strator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori Const. Alintăiteşteanti, inginer de mine; Preotul econom Const. loueseu, profesor secundar; Const. Alexaadrescn, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urinare). Angliei Dumitrescu, institutor-director (Bucureşti), 4 lei; loan D. Vră-bieseu, advocat (Târgovişte), 2,25 lei; Dumitru Poppa, contabil ( alaţi), 2 lei ; D. Popescu (Ruseţu), 4 lei; P. I. Moroiu (Ruseţu), 3 lei ; loan 1. Mihăilescu (Ruseţu), 3 lei; I. I. Junian (Ruseţu), 3 Iei; C. Pascal (Ruseţu) 3 lei; P. Creţu (Ruseţu), 2 lei ; 1. Finch (Ruseţu), 2 lei; Anton Ivănescu (Ruseţu), 2 lei; Carol Bolarot (Ruseţu), 2 lei; Ştefănescu Dorofteu (Ru-seţu) 1 leu; Ştef. Georgeseu (Ruseţu), 1 leu; Simion Gheorghe (Ruseţu), 1 leu; Stan Ghiţulescu (Ruseţu), 1 leu; Sima M. Boboeea iRuseţu , 1 leu; Simion Vântu (Ruseţu), 1 leu ; Ioniţă Ionel (Ruseţu), 1 leu : Radu Pa-raschiveseu (Ruseţu), 2 lei ; Manole Cazacu (Ruseţu), 2 lei ; Nicolae Ionel (Ruseţu), 2 lei : Pr. C. Bordon (Ruseţu), 1 leu; Pr. Chiriac Popescu (Ruseţu), 2 lei; Balaban Bălâbănescu (Ruseţu), 2 lei; loan Galaescu (Ruseţu), 2 iei ; Iancu D. Popescu (Ruseţu), 2 iei; N. Zotescu (Ruseţu), 2 lei; I M. Cârnu (Ruseţu), 1 leu ; Deciu Teodorescu (Ruseţu), 1 leu; Lupaşcu Turtoiu (Ruseţu), 1 leu; Zabaria Cazacu (Ruseţu), 2 lei; Stan Tipârescu (Ruseţu), 1 leu; G. Manteseu (Buştenari), 2 lei; Aurel Săvescu (Buşte-nari), 2 lei; T. D. Boceanu (T. Severin),' 10 lei; M. Burileanu (T. Seve-rin), 10 lei; X (necunoscut) (T. Severin), 10 lei; I. E. Ioanid (T. Severin), 10 lei ; T. Băbeanu (T. Severin), 5 lei; D. Mihutescu (T. Severin), 5 lei; C. Armaşu (T. Severin), o lei ; M. Miliuţ (T. Severin); 2 lei ; D. Moisescu-Vilea (Buzău), 1 leu; Alex. Ionescu (P. Neamţu), 2 lei; I. Negre (P. Neamţu), 2 lei; I. Malian (P. Neamţu), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.590; Iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 9.600 lei. (Va urmă în numflrul viitor). Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor Kasidescu, Str. Doamnei 16.—14.65 4 www.dacoromamca.ro