Anul IX-

20 f'loemvrie 1905.
iSTfl POPULARĂ
Pipare în fiecare Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION IfALINDEEU F. Gârtoviceaun AP. Dulfu
G. Coşbuc G-ral P. V. Kastuiel G. Adairescu I. Ctescn
V. S. Eîoşa N. Nicolaesca Gr. Teodcsaiu V C. C. Pop.-Taşoă.
Redacţia sl
No. 9. — Bucureşti,


LA0 ORATORIUL FARMACIEI LA „CERB"
G. D. VASIUU
FORN1SORUI. CURŢII REGMIiE
78t CALEA VICTORIEI. (în îaţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI
4 lei 2 lei , 1 leu
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc.
Cold-Crcme „ Central“, cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol ă la Hahn, antiseptic al pârului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „liot<ît“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,60
Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru.....................
* * * * ••••••••<
»	»	» mic »	.................
»	» parfumată flacon de 1 litru.................. 6 lei
»	•	»	>	*/«	.......................2,50
»	»	»	» mic -	. ............. . 1,25
Erilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuşe măgăreascâ; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă de toaletă, flaconul 1,60,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţărei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 16 lei, se face expediţia franco, adică fără nici
o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator se execută analize de urină.
www.dacoromamca.ro
26-15
Anul IX.
No. 8.
20 Noemvrie 1905.
\
Albina
Revistă Enciclopedică populară
J*1
(Jli. Adoniescu, Cartea şi puşca. — X., O gorilă nouă. — Griir. Tcodos.siu, Iubitor de patrie.—L. Mrejcrn. O călătorie in Transilvania.—Petre I. Kudulcscu, Săteni, întovărăşiţi-văî— O cuvântare a d-lui I. Kalinderu. — Căpitan Const. Leon Botez, Telegrafia fără fir. — V. S. Moga. Cronica agricolă, comercială şi economică.—Cronica săptămânei. — Radu, Feriţi-vă de inuşte!- M. I. Popesca-RIcman, Din literatura poporală. — Informaţiuni. — Vaporul cel mai iute.—L. Lopescu, Scrisoare către redacţie.—Bibliografii. —Mulţumiri. — Mâncătorii de nisip.—Poşta administraţiei.
Sfaturi: Contra anghinei.—înţărcatul vacilor.
Iiustraţiuni: Cartea şi‘puşca.—O scena din răsboiul pentru neatârnare.—Experienţele lui Popoff.—Bobina de inducţie Ducretet.—Intreruptor.— Manipulator.— Oscilator.
Aţi văzut în numărul de acum două săptămâni al «Albinei» chipul micului sătean Alexandru. Eu, când am privit pe acest sergent din batalionul şcolar, mândru cu steagul în mână, m’ain simţit mişcat şi acest copil care reprezintă viitorul m’a făcut să mă duc cu gândul departe în trecut.
Cunoaşteţi cu toţii, numele unui mare istoric al nostru, Nico-lae Bălcescu. Şi în cărţile pentru clasele primare sunt pagini din scrierea lui despre Mihaiu Viteazul. Cei cariaţi păşit cu învăţătura mai departe, aţi citit poate lucrarea lui întreagă. Şi bine aţi făcut, căci nu numai că găsiţi într’însa povestite fapte din trecutul neamului românesc, dar simţiţi dela început până la siâr-şit cum sufletul lui Bălcescu este alături cu gândul lui; iar când închideţi cartea, cu părere de rău că autorul n’a avut zile să-şi termine opera, vă rămâne nu numai cunoştinţe istorice, dar pătrunderea acelei iubiri de ţară, care i-a călăuzit viaţa până în ultimele minute.
Bălcescu k trăit precum a scris: iubindu-şi ţara, şi totuşi soarta nemiloasă la osândit să moară departe de patrie, iar oasele să-i zacă amestecate cu ale streinilor, în groapele.comune din cimitirul săracilor din Palermo. El a socotit totdeauna naţia sa ca naţie vitează şi ziceâ că cea mai însemnată instituţie din trecutul Românilor este armata.

Of.
SUMARUL,:
Cartea şi puşca!
www.dacoromanica.ro
198
ALBINA
Precum ştiţi, în vremea lui, cele două principate erau încă despărţite şi chiar la 1852 când a murit el, mişcarea pentru redeşteptare şi pentru unire d’abia se începuse. Ţările noastre trăiau sub stăpânirea unei legi care se chema Regulamentul organic şi armata lor eră alcătuită din câteva mii de oameni, aşâ că erâ mai mult un corp de poliţie decât de armată. Se povesteşte că, într’o Duminică, allându-se Bălcescu cu prieteni de ai lui într’un sat şi privind flăcăii cum jucau la horă, a zis vorbele următoare : «Mândră oaste va aveă România câncl îi va veni şi rândul ei pe lume/»
Puşcă.	Carte.
Vorbe de prooroc! România — care atunci nu există —s’a făcut; iar oastea pe care Dormnitorul Carol a condus-o pe câmpul de luptă, a fost în adevăr mândră, adică şi-a îndeplinit datoria patriotică şi sângele vărsat a rodit înălţarea ţării noastre.
Aceste împrejurări mi-au venit în minte când am citit pe chipul copilului din sat, toată tăria de suflet, pe care Bălcescu o citea pe feţele flăcăilor ce se învârtiau la horă.
Micul soldat este însă un şcolar. In acest fapt eu văd un simbol;
www.dacoromamca.ro
ALBINA
199
adică două lucruri trebuie să se deprinză copilul a iubi cu toată puterea sufletului său : cartea şi puşca.
Nu se poate, azi, una fără alta. Nu este dstul a fi bun oştean; TOstul luptelor de astăzi cere şi învăţătură. Dintre două armate tot aşa de viteze, cari s’ar luptă împreună, ar învinge aceea care ar avea soldaţi mai instruiţi.
De altă parte, învăţătura trebue să te facă să iubeşti puşca; vai de acele naţii cari ar uită meşteşugul armelor!
Aţi aliat, fără îndoială, că în lunile acestea din urmă, împăraţi, regi şi conducători de state, au călătorit unii în ţările altora. S’au făcut, negreşit, peste tot sărbători frumoase; dar ia citiţi cu băgare de seamă ce s’a petrecut, ce şi-au arătat cu deosebire unii altora? Şcolile şi armele. Apoi în cuvântările ce au rostit ei, s’a spus hotărât că, deşi nimeni nu vrea să se lipsească de bine facerile păcii, toţi au grijă deosebită de armată. Par’că dela toate mesele şi dela toate adunările lor, acest cuvânt răsună: dacă vrei pace, pregăleş-te de războiu.
Meseria soldatului are înşine ceva înălţător. Când ştii că-în fiece moment poţi să fii chemat în faţa morţii şi când înţelegi că prin iscusinţa şi prin curajul tău slujeşti această idee «patria;, când nici un câştig al tău şi nici un interes personal nu este în joc, ci interesul general este încredinţat braţului şi minţii tale, atunci te simţi ridicat mai presus de viaţa de toate zilele şi poţi să zici cu poetul:
Cela ce se luptă pentru neatârnare,
Are zece braţe, zece inimi are,
Inimo de foc!
Aşa dar: carte şi puşcă! cu acestea vom învinge; adică vom ridică ţara noastră, şi în pace şi în războiu!
0b. ftdamescu.
——----------------
O gorilă rouă.
Antropologul din Paris, prof. Hamy, publică în revista «La Nature» o descriere însoţită de fotografii a unei gorile uriaşe, împuşcată de curând lângă fluviul Sanga, în ţinutul Congo, după fotografii luate îndată după moartea animalului, care avea o înălţime nu mai puţin de 2 metri şi 80 cm. Şezând în patru picioare, gorila ajungea până la pieptul unui Negru înalt de statură. Profesorul Hamy e de părere, că această maimuţă e cel puţin o nouă rassă, dacă nu chiar o nouă specie de gorilă.
--------------- x.
www.daooromanica.iD
500
ALBINA
■/-----------
Iubitor de patrie.
and ne întoarcem cu gândul înapoi, în trecutul depărtat, vedem câte vieţi de Români s’au jertfit pentru apărarea sfântului pământ al ţării. Atunci înţelegem bine că pe dreptate se scrie în cărţile neamului nostru, că nu este un petec de pământ, care să nu fi fost frământat cu sângele moşilor şi al strămoşilor.
Şi de ce atâtea lupte crâncene, de ce atâta sânge vărsat? De ce fraţii noştri nu s’au lăsat năpădiţi de mulţimea duşmanilor ci au înfruntat primejdia în faţă?
Iubirea de ţară, adânc împlântată în sufletele lor, le-a fost călăuză şi îndemn ; iubirea de tot ce eră românesc i-a împin-tenat să nu se lase pradă vrăjmaşilor; credinţa lor în Dumnezeul puternic le-a oţelit piepturile şi braţele: toate acestea i-au aruncat în vârtejul răsboaielor, ca şi cum ei ar fi mers la o petrecere.
Un viteaz dintre aceştia este în zilele noastre şi Sandu Miron, un ţăran deştept, de vreo cincizeci de ani,care mai păstrează încă din focul tinereţii. Nu voiu povesti vieaţa lui ca apărător al ţării, căci nu mi-e în gând asta; ci voiu arătă cum înţelege dânsul iubirea de patrie.
Am stat adeseaori de vorbă cu el şi m’am încredinţat deabi-nele cât de mare e dorul lui de ţară şi mi-e drag- să-l pomenesc aci, căci sunt sigur că nu fac rău. Odată stăm pe prispa casei, gânditor, când iată Sandu Miron că trece pe drum. II poftesc să vie la mine şi primeşte cu plăcere. Adeseaori deschid cu el vorba de istoria ţării şi’mi place să-l ascult cât de cuminte ştie să glăsuiască de trecut. Ii adusei în grabă un scaun şi şezu.
Deschisei vorba eu, zicându-i:
—	«Cugetam la un fapt repetat de atâtea ori în istorie. Câtă lume piere pe urma răsboaielor! Şi de ce omenirea nu caută să le împiedece ?
—	«Or fi mulţi oameni, negreşit, zise bătrânul cu vorbă apăsată, cari strigă cât le ia gura împotriva lor. Şi cu toate astea n’au dreptate.
—	«Cum, moş Sandule, şi d-ta crezi că răsboaiele sunt folositoare? Când vezi că om pe om se pândeşte ca fiarele, se sugrumă fără îndurare, când glonţul duşmanului nu cruţă nici pe tată, nici pe fiu, nici pe semăn, poţi spune că răsboiul este folositor?
—	«Eu socotesc că e foarte folositor într’o anumită împrejurare.
—	«Şi anume când?
—	«Atunci când un popor, de aceeaşi lege cu tine sau de altă lege, îşi uită de dreptul ce-1 ai tu, alt popor, şi voeşte să-ţi ia libertatea, trebue să ridici armele. Acel popor, uitând şi de simţimintele de pace, de unire, de frăţie, — pe cari preotul le propăvădueşte în faţa altarului, — nu-poate fi lăsat să-şi facă pe
www.dacoromanica.ro
ALBINA •
201
voie şi să asuprească pe celălalt. Poporul năvălitor are totdeauna gânduri necurate : odată cu robirea unei ţări, va lucra să piardă limba poporului supus, să-i dărâme legile şi aşezămintele, să-i ■schimbe credinţa ...
—	«Cum văd, d-ta vorbeşti de răsboiul de apărare naţională.
—	«Chiamă-1 cum vei vrea, urmă moş Sandu aprinzându-se, eu îţi spun că într’o împrejurare grea ca asta nu voiu puteâ să stau nepăsător. îmi înarmez braţul, îndemn şi pe copiii mei să tacă tot ca mine şi'mă îndreptez spre hotare ca să opresc furtuna în cale.
—	«Ai dreptate să vorbeşti astfel, când este în joc pământul ţării.
—	«Am, dragă domnule, după toate pravilele din lume. Şi-mi ■dau toarte bine seamă do ce cuget şi simţesc aşâ.
Dumnezeu a făcut să mă nasc pe pământul românesc. Aci au trăit părinţii mei,,neamurile mele, compatrioţii mei; sunt legat de, patrie, cum e legat copacul de pământul în care a fost sădit. Mă puteam naşte şi în altă parte, se poate ; dar şi acolo aş fi fost tot aşâ de legat de ţara aceea. Cu toate astea eu socotesc că mai mare fericire a fost pentru mine, că am văzut lumina zilei în România. Ştii de ce...
—	«Negreşit, firea a fost darnică cu patria noastră.
«Aşâ este. Ce ţară pe lume este mai frumoasă şi mai plină de avuţie ca ea? Spune mi dacă cunoşti un alt loc'pe pământ mai bine înzestrat decât ea? Ce ţară are în trecutul ei mai mulţi viteji, mai mulţi morţi cu cinste pe altarul patriei?
—	«Merită laudă, moş Sandule, bine ai spus.
Glasul lui se însufleţise puţin câte puţin. înţelegeai că este îndrăgostit de ţara lui.
—	«Ori unde îţi roteşti ochii, întâlneşti frumuseţi negrăite: dela piscurile munţilor cari mângâe norii ce fug pe deasupra lor, dela dealurile acoperite cu plantaţiuni bogate, până la câmpiile ale căror roduri se leagănă cu valuri de aur la suflarea vântului, până la izvoarele limpezi şi curate, până Ia gârlele şi râurile cari scaldă malurile, şi până la Dunărea cea măreaţă şi marea cea întinsă a noastră «Marea Neagră» car© ne poartă bogăţiile pe corăbii.
Şi de-ar fi numai atât, dragă domnule, şi tot ar fi destul ca să ne alipim cu sufletul de acest pământ binecuvântat, şi tot aş aveâ destul cuvânt să mi-1 apăr cu preţul vieţii mele. Eu cred că după cum fiecare om îşi apără de cotropirea vecinului •casa lui, făcută cu atâta osteneală şi grijă, petecul lui de pământ agonisit cu multă muncă, vitele şi păsările lui, prăsite şi hrănite de el, tot aceeaşi simţire îl călăuzeşte să-şi pună pieptul în bătaia puştilor şi a tunurilor, pentru ţară.
—	«Eu mai cred şi altcevâ, moş Sandule, dacă eşti bun să mă asculţi: Dorul de ţară vine şi din dorul de stăpânire, ce-1 are fiecare om în sufletul său. Cine va fi acela care să zică de pildă: «Decât stăpân este mai bine să fii slugă!» Ori: «Decât
www.dacoromamca.ro
O scenă din răsboiul pentru neatârnare
ALBINA
203
să ai bucuria de a te şti cu pământul tău, cu casa ta, înconjurat de neamul tău, vorbind limba ta, să te vezi într’o bună dimineaţă dat afară din pământul tău, din casa ta şi împresurat <le oameni mici la suflet, cari îţi vorbesc o limbă neînţeleasă, şi silindu-te poate să te închini altfel de cum te-au învăţat părinţii tăi!
—	«Cu dreptate grăeşli astfel !» zise bătrânul, rezemându-şi bărbia de bastonul ce l ţinea în mână. Apoi cugetând puţin se uită ţintă în ochii mei şi urmă :
—	«Un străin, când vine în ţara ta, fie chiar când nu se mai îndură să mai plece înapoi, tot suspină după ţara lui. Când şi când îl vezi gânditor, parcă eevâ ascuns l-ar mistui. Stai cu el de vorbă despre ţara lui şi-l vei vedea că ochii îi strălucesc de durere şi lacrimi cad din ei. O legătură tainieă este între el şi ţara lui, pe care a părăsit-o poate pentru totdeauna. Şi când îl întrebi de ce lacrămile îi scaldă obrajii întristaţi, el îţi răspunde cu foc :
—	«Mi-e dor de draga mea ţară, de iubita mea patrie 1
—	«Şi are dreptate străinul, cum am aveâ şi noi, dacă am fi în locul lui. In această vorbă : patrie, el înţelege ţara unde s’a născut, ţara părinţilor lui, cu pământul ei, — mare mic cât este, — cu neamurile şi cu compatrioţii lui, cari se mai gândesc ori nm la el, cu amintirile copilăriei lui, când aveâ ori n’a-veâ de-ale traiului, cu limba pe care o vorbiâ acolo, ^ine sunătoare sau rău sunătoare.
«Vezi, domnule, d-ta zici că străinul acela, care a plecat de mult din ţara lui, tot se gândeşte la ea ; ba adeseaori îşi dă şi bucăţica dela gură ca să poată trimite acolo bani pentru Vre-o nevoie. «Cu atât mai mult noi Românii, cari ne aflăm în ţara noastră, în pământul scumpei noastre patrii, suntem şi mai tare legaţi de ea. De pildă eu, domnule, n’aş fi în stare pentru nimic în lume, să-mi părăsesc ţara şi să mă duc să mor pe alte tărâmuri, fie ele cât de frumoase. N’aş putea, Doamne lereşte, să-mi schimb ţărişoara mea, cu atât mai mult că în şaptezeci şi şeapte, când Domnitorul Carol a dat alarma de răsboiu în potriva Turcului, mi-am vărsat şi eu sângele pentru ea prin şanţurile dela Rahova. Mi-e dragă ţara asta ca ochii din cap, când o ştiu eu în ce stare am găsit-o când am deschis ochii în lume, şi cât de bine va rămâne, când o fi să-i închid pentru vecie.
Voiu muri cu sufletul împăcat că mi-am împlinit datoria către ea, către patria mea.
—	«Ar fi o mare fericire pentru ţară, dacă toţi Românii şi-ar îndeplini datoriile cum ţi le-ai împlinit d-ta. Ai înţeles că faci parte din naţiunea română, cum vine vorba, te-ai socotit ca o parte, ca o bucată dintr’un lucru întreg, şi ai lucrat din toate poterile inimei pentru binele ei.
Ca soldat mai cu seamă ai dus cu răbdare greutăţile răsboiu-lui pentru neatârnare. Te-ai luptat atunci nu numai cu duşma-
www.dacoromamca.ro
204
ALBINA
nii ţărei, ci şi cu frigul, cu foamea, cu setea, cu oboselile de tot felul.	^
— «Şi Dumnezeu a voit să învingem şi să"! mă ţină şi pe-mine în vieaţă casă mă bucur de binele Ţârii. Nu mi-a păsat de moarte, şi aşi fi murit cu bucurie, căci ştiam bine că cu moartea mea şi a celorlalţi camarazi se ridică patria. Cel puţin ştiam că las copiilor mei o ţară liberă, de sine stătătoare.
Astăzi în locul meu îşi face rândul de soldat fiul meu cel mare. Peste doi ani va veni rândul celuilalt. I-am învăţat de multă vreme încă, să înţeleagă că patria are nevoie de braţete fiilor săi şi în timp de pace, ca şi în timp de râsboiu.
— «In privinţa asta îţi seamănă ca două picături de apă copiii. Să ţi-i ţie Dumnezeu totdeauna astfel! Alt merit al d-tale moş Sandule, este că în tot timpul ne-ai dat pildă de cinste, de muncă, de iubire de legile ţării şi de aşezămintele ei. Ţi ai dat totdeauna votul cu cuget curat şi în cunoştinţa adevărului,, fără să ţii seamă de făgădueli vinovate, ţi-ai crescut bine copiii, ai fugit de societatea celor leneşi şi viţioşi, ai ajutat şi ajuţi pe cei nevoiaşi cu cuvântul şi cu averea d-tale şi ai lucrat pentru înfiinţarea băncii din satul d-tale, alături cu învăţătorii şi cu preotul pentru binefacere.
—	«A, prea multă laudă pentru mine, zise cu modestie moş-Sandu.
—	«E o laudă meritată şi ţi-o fac din toată inima. O ţară se idică şi dobândeşte respectul celorlalte prin oameni devotaţi*
cinstiţi, luminaţi, buni patrioţi, aşâ cum eşti d-ta.
Bătrânul nu mai zise nimio. îmi strânse în tăcere mâna şl porni spre casă încetişor.
In urma lui, eu mă gândiam: ce suflet mare are acest fiu al ţării şi cât de sus pune el sfânta iubire de patrie.
Grig. Teodossiu.
6 călătorie îrt Transilvania (i).
Pe bucata de pământ ce o are gospodarul nu se seamănă numai un fel de plantă ci de tot soiul: porumb, grâu, secără,. sfecle, cartofi — cari se folosesc Ia o pâne minunată — apoi in„ cânepă şi mult nutreţ artificial; în felul acesta pământul este căutat şi-i scump; el se lucrează cu multă pricepere şi dă folos simţit.
Obiceiului bun de a se semăna cât mai multe plante, pe fiecare ogor, se datoreşte în parte bielşugul: de nu merge una, merge alta; iar cu chipul acesta se face şi rotaţia semănăturilor. Ogoarele acolo, prin variaţia lor, fac cu totul altă impresie călătorului, decât cele dela noi, cari, cât coprinzi cu ochii, sunt pline de o anumită semănătură, ce se repetă în fiecare an şi când nu-i merge, atunci e sărăcie deplină. 1
(1) Vezi Albina No 7.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
204
Pe îngrăşământ se pune cel mai mare temeiu acolo. Regulat în fiecare an, o parte a ogorului se gunoeşte ; d6 altfel bălega-tuI se păstrează în anumit loc, în dosul grajdului, ori la o parte -a lui, după toate regulile.
Ogorul se ară de două ori în fiecare an, o arătură se face adâncă de 20 cm., iar alta, înaintea semănăturei, până la 25 cm. şi mai bine, odată dealungul şi altă dată de-acurmezişul. \
Când se ară un loc întâia oară—arătura de desfundare, care are mare însemnătate — se vâră plugul chiar şi peste 50 cm. •adâncime ; numai aşa se pot stârpi din rădăcină atâtea burueni cari împiedică semănăturile în desvoltarea lor.
Şi gospodarul şi gospodina ne vorbeau cu multă dragoste de munca pricepută a ogorului, a grădinei de legume, a celei de pomi şi de gospodărie în general ; iar vorbele lor erau izvorâte din cele ce vedeam noi cu ochii.
A doua gospodărie ce am vizitat, ne a făcut aceeaşi impresie de ordine, curăţenie şi bună stare economică. Preotul Platoş, toată vremea ne-a însoţit, dându-ne lămuriri. Am văzut şi casa sătească a sa, vrednică de cel mai de frunte pilduitor în toate cele bune. La întoarcere ne-am abătut şi am cercetat o bună mo^râ de apă cu două coşuri: unul pentru grâu, iar altul pentru porumb.
Satul, peste tot, are mai mult înfăţişarea unui târg: case mari, frumoase şi uniforme prin felul acoperământului şi materialul din care e întocmit : ţigle roşii. Casele sunt rânduite la linie, cu o stradă lungă şi dreaptă prin mijlocul satului gi cu oare-cari reguli de higienă ce se păzesc de toţi; gospodăriile sunt bine întemeiate, cu ogrăzi largi, îngrădite cu zaplaz de scânduri şi porţi bune; la fundul ogrăzilor grajduri bine împărţite, cu poduri' înalte şi pline de nutreţ rânduit cu metodă, şuri de păs-strat recolte şi parte din nutreţ, iar în dosul grajdului grădina de pomi şi de legume.
Orice gospodărie în deosebi, ca şi satul în deobşte, se înfăţişează într’o stare de bielşug bine întemeiat, iar nu cu acea sărăcie spoită, cu care se arată multe din satele noastre. ■
Pentru aceste consideraţii, vara, găzduesc în sat, câte o lună 2 regimente de cavalerie — husari, cari au loc şi bun şi de a-juns. Fiecare gospodar poate găzdui, fără greutate, 2, 3 şi 4 militari cu cai.
Spre a face faţă nevoilor plugăreşti, sătenii alcătuesc tovărăşii agricole. Aceste tovorăşii îşi cumpără toate maşinile de nevoie, de cari se folosesc toţi membrii tovărăşiei şi ne-membrii în schimbul unor contribuţii.
Ogoarele îmbielşugate, din jurul satului, râd în legănare la razele auritoare ale soarelui. Totu-i frumos, rânduit şi plin de bogăţie. Munca neobosită şi pricepută respiră din fiecare fir de semănătură.	,
După amiază am fost cu trenul la ocna Sibiului, de unde se scotea mai înainte sare şi unde sunt şi scăldători.
www.dacoromamca.ro
206
albina
Satul e românesc, e în mândru loc, e curat şi înfăţeşetor ca şi voinicii Români ce ne-au primit cu un puternic şi din toată inima: «bine-aţi venit!». Am văzut scâtdătorile, parcul de pe sprânceana dealului, depositele de sare şi multele locuri sărate despre cari Românii spun poveşti frumoase, unele adevărate.
La 1848, mulţi Unguri de toate gradele militare, cu cai cu tot, au fost aruncaţi în unul din lacurile adânci, cu malurile surpate şi drepte, îngrădit apoi cu sârmă spre a feri de primejdii. Peste câţiva ani, cadavrele au fost svârlite la suprafaţă,, aproape în aceeaşi stare Ca la aruncare, ele au fost ridicate şi ingropate alături, unde pentru vecinică pomenire s’a ridicat şi un monument.
Se spune că lacurile au fost săpături făcute de Turci, în vremuri de demult, în căutarea sării. Astăzi nu se mai lucrează acolo, ocna e părăsită şi câteva din lacurile mai puţin adânci slujesc de scăldători, cu anume clădiri binişor îngrijite.
Grupul de români, îmbrăcaţi cu cămeşi albe de sărbătoare, cu iţari, opinci, bondiţi cu flori şi pălării tari, cu marginile nu prea late, port asemănător cu cel din Domele Sucevei, părea foarte entusiast şi plin de simţire românească, lucru care ne-a făcut să scurtăm vorba, ca nu cumva să intrăm în vre-o încurcătură,, mai ales că şi câţiva jandarmi nu erau departe. Un Român, cât se poate de deştept, s’a răsleţit din grup şi ne-a urmat, dându-ne preţioase lămuriri asupra scăldătoriior, traiului lor ş. a.
Duminecă 7 August (lela 5—9, am cercetat în fundul parcului cătrei Răşinari, o pepinieră a oraşului, foarte bine îngrijită, cu pomi roditori şi de ornament, altoiţi şi nealtoiţi, mici de tot şi cu fructe mari, cu florărie şi cu o stupărie închisă a unei şcoli militare.
Drumul, şi la dus şi la întors, l-am făcut prin parc, de a cărei mărime şi frumuseţe ne-am dat pe deplin seamă. Alături de pepiniera ce am vizitat, sunt şi câteva lăptării unde, în răcoarea dimineţii şi în aerul îmbălsămat al pădurii, mulţi târgoveţi mergând aproape un ceas prin alei de brazi şi de tot soiul de alţi copaci, îşi beah paharul de lapte şi mănâncă felia de unt proaspăt cu pâne bună şi hrănitoare.
Dela 9—12 am vizitat expoziţia.
Expoziţia aceasta românească e o oglindă în care se vede limpede sufletul românului de dincolo. Portul, ţăsăturile, armele, uneltele de tot soiul, de care s’a servit în luptele pentru trai, ca şi toate cele ce se văd, alcătuesc în întregime felul de a fi al frânţilor Transilvăneni. Isteţimea, răbdarea şi munca statornică, cele mai trainice condiţii de existenţă, respiră de pretutindeni în palatul expoziţiei, între fondatorii căruia cu litere de aur, e tipărit şi numele bătrânului de bine, d. Stroe Beloescu—, în acea visterie a comorilor româneşti, de-asupra căreia pluteşte cultul ce fraţii noştri din partea «unde-s două legi, dar numai un rit al tuturor românilor», îl au pentru port, limbă şi obiceiuri.
1) In despărţământul industriei casnice am văzut, cu or-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
207
lânii, fel de fel de ţesături, alesături şi cusături mândre româneşti, cari cu cât erau mai vechi, cu atât înfâţoşeau mai mult gust şi originalitate şi cu cât erau mai noui, cu atât erau mai , pestriţe, mai spălăcite. Am văzut porturi neîntrecute ca gust şi frumuseţe, am văzut odăi ţărăneşti din toate ţinuturile româneşti de dincolo, îmbrăcate ca în localităţile respective, cu păpuşi de mărime naturală, reprezintând în portul localităţilor ţărani şi ţărance. Privirile îţi erau atrase de frumuseţea simplă şi nobilă a Siliştencelor şi de bogăţia greoaie a Bănăţencelor cu salbe la cap şi la gât.
Puternice dovezi de românism, ştiu să dee econoamele de dincolo.
Interesantă de tot a fost în acest despărţământ, serbarea bine închipuită, a Românilor din Braşov, ce se face la Paşti pe Tâmpa.
2)	In despărţământul agrieullurei, creşterii vitelor ş. a., am văzut un singur mănuchiu de grâu, un plug primitiv, o probă de viermi de mătase în tasele mai de seamă, câţiva stupi Dzirzon, cu maşină de extras miere prin învârtire şi câţiva stupi primitivi, apoi stâne în miniatură, cu toate uneltele de trebuinţă: găleţi, cupe, bndăci, crinte, hârzoabe, strecători, ledeleşe, hârbânţi ş. a., apoi trâmbiţi, fluere, cavale, caţe, răboaje, unelte vechi de păstorie, agricultură şi industrie primitivă, mori, piue, gospodării în miniatură, cu toate necesarele ş. a.
La intrarea în despărţământul acesta se vedea uşa dela casa lui Iloria, eroul român din 1784. Uşa, ruginie, e de lemn, dintr’o singură bucată, în ţâţâni şi cu mâner de lemn la mijloc. Pentru trăinicie s’a dublat, cu alta nouă, prin îngrijirea preotului ce-a trimis-o.
Secţia agricloă n’a presentat lucruri de interes deosebit pentru noi. In ce priveşte ramura aceasta, am văzut cu mult mai bine pe Români acasă la ei.
In sub-despărţământul mineralogic se găsesc instrumente de extras aurul, lămpi de mine, maşini de lemn şi de metal, purtate cu electricitate, pentru pisarea pietrelor ce conţin aur; un lucrător cu anume uneltă, arătă cum se spală şi se alege praful de aur, apoi tot felul de bucăţi de minerale ş. a.
3)	Seeţia istorico-culturală redă deosebitele momente însemnate din viaţa poporului român de peste munţi, legate de oameni şi de lucruri.
4)	Internatul şcoalelor de fete a expus fel de tel de cusături, brodării, ţesături şi alte lucruri de mână cu motive româneşti şi străine, lucrate cu mult gust de şcolăriţe.
5)	Secţiunea artelor frumoase cu sculpturi, picturi şi alte produse artistice, arată până unde s’au. ridicat fraţii noştrii şi pe acest tărâm.
6)	Interesantă a fost şi foarte mica expoziţie de pasări, animale sălbatice şi arme de vânătoare dăruite asociaţiei de vânătorul braşovean P. A. Popovici.
Băncile şi industria casnică, în special, au fost represintate în
I
www.dacoromanica.ro
208
ALBINA
chipul cel mai ales şi au avut darul de a grăi, lămurit, tuturor, cine sunt şi ce pot face Românii.
Din toate cele ce am văzut la expoziţie s’a desprins pentru mintea noastră, plutind pe de-asupra, o mare muncă românească, pricepută, bine rânduită şi plină de nădejdi. Câţi din cei mai buni ai noştrii Români de dincoace, nu se vor fi încălzit la focul românesc, atât de viu, ce ardea în fiecare bucată expusă în casa asociaţiei pentru cultura poporului român ?
Să nu se uite că de mulţi ani s’a muncit pentru aprobarea statutelor şi încuviinţarea clădirei palatului asociaţiei şi-a ţinerii expoziţiei, cari cu multe schimbări şi încurcături, le-au învoit Ungurii.
Şi e de mirat cum un mănuchiu de oameni învăţaţi, în 50 de ani, fără ajutorul statului, cu toarte multe şi grele piedici din parte-i, a ştiut să se înfrăţească cu poporul de jos, să-l ridice şi cu banul puţin al fiecărui om nevoiaş, să înalţe un templu aşâ de măreţ, care găzdueşte frumoasa şi felurita viaţă românească, sub toate raporturile.
Acesta e rezultatul puterilor unite, al stăruinţei în muncă pricepută, al banilor bine economisiţi, al înfrăţirei sfinte între conducători şi popor.
După amiază am cercetat marea pinacotecă dela palatul Bruc-kental cu/foarte numeroase tablouri.
O pinacotecă aşâ de avută şi o bibliotecă la fel, constitue o bogăţie, nu de rând, pe care nobilul Bruckental a lăsat-o Saşilor.
(Va urma)
L.	Mrejeriu.
-------------------------
Săterţi, îatovărăsiti-vă!
» •
n inima oricărui om locueşte o dorinţă, care-1 îndeamnă să lucreze, ca să ajungă la o stare mai bună.
Mijloacele întrebuinţate în acest scop sunt însă deosebite. Aşâ, unii îşi caută îndestularea speculând pe fraţii lor, precupeţindu-le nevoile şi folosindu-se de orice prilej, care le-ar mări fericirea, fără a se sinchisi dacă avutul lor creşte în paguba altora. Aceştia se aseamănă unui copac crescut fără rost în mijlocul unei frumoase livezi. Rădăcinele lui sugrumă rădăcinele celorlalte plante, iar umbra ce aruncă stânjineşte crescutul floricelelor de-prinprejur. Alţii cred că Aror ajunge la un liman mai bun, pismuind pe ceice prin muncă cinstită şi cu spor, ori prin împrejurări fericite şi-au creiat o bună situaţie. îndemnaţi de capete rătăcite, ei ar voi să împartă cu silnicie toate averile spre a se face pentru un moment, toţi o apă, fără a se gândi că aceasta nu este nici drept, nici bine. Nu este drept, căci suntem datori a respecta munca altuia, şi nu este bine,
www.dacoromamca.ro
ALBINA
209
căci nu putem noi să egalăm, ceeace Dumnezeu a făcut deosebit. A doua zi după ce oamenii ar avea toţi aceiaşi stare, cei mai capabili, cei mai muncitori, ar luă dela cei viţioşi şi leneşi, astfel că în scurtă vreme am ajunge tot de unde am fi plecat. Acest fel de oameni se aseamănă cu spinii, cari cresc în mijlocul livezei.
Sunt încă unii, cari văzându-se nevoiaşi nu mai bat din mâini spre a eşl la un ţărm mai bun, ci se lasă în voia în-tâmplărei şi pe ce o da târgul şi norocul. Aceştia sunt întocmai ca buruenele cele rele, cari ocupă locul fără a aduce vre-un folos.
Spre binele lumei însă, în mijlocul ei, trăesc şi oameni cari îşi impun ca o datorie de a învăţă pe alţii ce trebuie să facă, ca să ajungă la mai bine. După multă chibzuială şi încercări, binevoitorii omenirei s’au încredinţat, că altă cale pentru îndrumarea celor mulţi, la o viaţă nouă şi bună, nu este decât unirea şi munca întovărăşită. Ceeace nu poate face unul singur, îndeplinesc mai mulţi lucrând spre acelaş scop. Dacă nevoile şi greutăţile biruesc pe cel ce luptă singur, ele nu pot sparge cetatea unirei. Ori cât de furioasă ar fi vijelia care isbeşte o pădure deasă, nu poate deŞră-dăcinâ copacii, cari se apără unii pe alţii. Şi apoi furnicele cele nevoiaşe şi albinele cele plăpânde n’ar pieri de foame dacă n’ar lucră unite ? Şi dogoarea soarelui din luna lui Cuptor n’ar păli şi usca iarba din livezi, dacă floricelele nu s’ar umbri una pe alta ?
Altă dată, când voiam să dovedim sătenilor foloasele unirei, trebuia să le aducem pilde din alte ţări, să le spunem, că acolo unde muncitorii s’au întovărăşit, au săvârşit lucruri minunate.
Astăzi nu mai avem nevoie să privim peste hotare, ca să vedem ce trebuie să facem, căci cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor de bine, s’au făcut şi în ţara noastră felurite întovărăşiri între muncitorii de pământ. In afară de băncile populare, cari au înlesnit sătenilor strângerea şi păstrarea a peste 10 milioane de lei, ţăranii au mai înfiinţat şi alte feluri de societăţi.
Aşa în unele comune, sătenii s’au legat să-şi vânză cerealele în comun, adică odată toţi. Ei făcând acest lucru au luat preţuri cu mult mai mari, decât alţii cari încă de pe iarnă, îşi arvuniseră bucatele la speculanţii de meserie, căci altfel de preţ are marfa, când vinzi în cantitate mai mare, când pbţi aştepta preţuri mai bune şi când o duci la locul de desfacere, fără a mai trece prin mâinele misiţilor, cari iau câştigul ce se cuvine producătorilor. Intr’o comună oarecare, în iarna trecută, sătenii siliţi de nevoi, începuseră să-şi vândă rapiţa cu un leu merticul. învăţătorul din localitate, om de inimă, i-a învăţat să facă o tăvărăşie şi să împrumute banii de cari au nevoie, spre a nu mai fi nevoiţi să-şi dea munca
www.dacoromamca.ro
210
ALBINA
pe nimic. Oamenii l’au ascultat şi cât de bine nu le-au prins, căci la vremea ei, rapiţa s’a vândut cu 00 lei chila, adică cu aproape 3 lei dubla.
In alte sate, ţăranii în tovărăşie şi-au cumpărat maşini şi instrumente agricole. Pe deoparte aceştia vor munci pământul mai bine şi vor scoate bucate mai frumoase, iar pe de alta nu vor mai da străinilor plată pentru treerat şi vamă sau oem pentru măcinat. E de pomină ce au făcut în privinţa aceasta ţăranii din comuna Cârja, judeţul Tutova, îndemnaţi de harnicul lor învăţător Ştefan Caşu! Ei şi-au cumpărat o maşină de treerat, un vapor putere de 8 cai şi o moară. Au încă de gând, — şi o vor face, căci sunt români inimoşi, — să mai ia un trior, o piuă pentru bătutul abalelor şi. o scărmănătoare de lână, cari vor fi puse în mişcare cu vapor, când moara nu umblă. Având maşinele lor, îşi fac munca când vor, mută maşina unde le vine la socoteală şi în loc de a plăti străinului 3 lei pentru treeratul unei chile de bucate, dă numai 1,50; iar la moară lasă cam din 15 una, iar nu din 10, ca până acum.
Peste 6 ani, când se vor plăti maşinele,—şi lucru vrednic de notat, că maşinele se plătesc din venitul lor, — ţăranii din Cârja vor fi şi proprietari de maşini şi înlesniţi, şi vor câştigă şi bani, căci ceice plătesc dijmă sau oem tot lor îşi dau.
Şi ce-au pus oamenii aceştia în joc pentru ca să le vie atâta bine? Nimic decât ascultare şi legătură că nu vor mai folosi alte maşini decât ale tovărăşiei.
Alţi ţărani, mai cu seamă din cei cari trăescpe lângă oraşe, au băgat de seamă, că ar putea să se hrănească pe urma laptelui, dacă l’ar vinde mai cu preţ şi mai fără osteneală. Ei s’au legat prin statute şi au format o lăptărie, cumpă-rându-şi instrumente, ca în alte ţări, prin cari numai în câteva ceasuri preface laptele în smântână, unt şi brânză (1). Acum femeile lor au scăpat de a pierde toată ziua prin oraş spre a vinde o ulcică cu lapte, iar untul şi laptele proaspăt îl vând mai cu preţ. Dacă şi orăşenii s’ar pătrunde de marele adevăr «că când ţăranul e bine, toateAnerg bine», s’ar grăbi, ca dela oricât de mari depărtări, să facă comande la această primă lăptărie cooperativă românească, spre a putea repede progresă, ca apoi să o putem da de pildă şi altora.
Dar ţăranii întovărăşiţi au cumpărat picitoare, moşii întinse, alţii au luat cu arendă moşiile din satele lor, astfel că câştigul pe care îl luau arendaşii Greci şi Ovrei, le va rămânea lor, în plus că de azi încolo, vor trăi mai cu vred-nicie, fiind singuri stăpâni pe braţele şi munca lor.
Văzând aceste încercări şi altele despre cari voiu mai vorbi altă dată, toţi ceice îşi iubesc neamul pot zice de acum îna- 1
(1) Prundu lângă Piteşti.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
211
iute : «Liberează pe robul tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea poporului, prin unire,»
Pentru binele vostru, al copiilor voştri şi al ţârei, săteni, ... unipi-vă! In afară de unire nu este mântuire. Nu se cunoaşlb altă pârghie mai sigură pentru ridicarea mul-ţimei decât întovărăşirea.
Petre I. Rădulescu.
învăţător Conferenţiar pentru înfiinţări de tovărăşii h sate, MnşeteştI-Areoş.
Serbarea munoei.
In ziua de 14 Noemvrie curent, a avut loc deschiderea cursurilor şcoa-lei industriale la Bursa munoei din Bucureşti. Cu acest prilej d-1 I. Ka-linderu a rostit următoarea cuvântare:
Domnilor,
Urmăresc activitatea «Bursei Muncei» dela înfiinţarea ei.
întemeiată din iniţiativă particulară, şi bine condusă de d-1 Alexandrescu'şi ajutoarele saje, această ’ instituţiune s’a arătat tot mai folositoare, prin sprijinul ce a dat meseriaşilor, mijlocind transacţiunile privitoare la muncă şi lucrând pentru ridicarea stării lor şi capacităţii lor.
Pe lângă sălile de lectură, reviste sociale şi conferinţe, Bursa Muncei a pus acum câţiva ani baza unei şcoli industriale pentru instruirea tehnică şi profesională a meseriaşilor noştrii.
Am privit cu bucurie înfiinţarea acestei şcoale, pentru că răspundea unei trebuinţe adânc simţite, şi fac cele mai călduroase urări pentru desvoltarea ei. In alte ţări, unde meseriile şi industria sunt foarte înaintate, aceste cursuri sunt numeroase şi bine cercetate.
Fiecare om are nevoie de învăţătură, de lumină, cu atât mai mult meseriaşii, când vedem că în fiecare ramură de muncă se fac aproape zilnic progrese şi inovaţiuni. In deosebi meseriaşii noştrii au trebuinţă de instrucţiune mai mult decât oricare alţii de oarece sunt, aşa zicând, la început.
Nu e mult de când oamenii se îndeletniceau la noi aproape numai cu agricultura, comerţul şi alte câteva ocupaţiuni. Mai târziu aceste mijloace de câştig fiind cuprinse, eră natural ca mulţi să s'e îndrepteze către meserii şi industrie. Astăzi avem meserii şi industrie naţională, care contribue. la îmbogăţirea ţării ca şi sapa şi plugul.
Pentru a ii însă la înălţimea voită şi a da toate roadele, trebue cei cari s’au dedat meseriilor să fie instruiţi şi mai pe sus de toate doritori de progres, căci cu cât vor fi mai stăpâni pe meserie şi mai în stare să producă lucrări perfecte, cu atât vor li mai bine plătiţi şi mai folositori.
Lucrătorul trebue să aibă şi cunoştinţe temeinice de igienă, pentru că atunci îşi va păstră sănătatea şi se va feri de viciile care-1 fac să piarză din putere. Afară de aceasta, meseriaşul cult şi voinic va face lucru mai mult şi mai bun, într’un număr mic de ore, decât altul într’un număr mare. Scăderea timpului de muncă e o ţintă îndreptăţită ; numai cultura va permite lucrătorului să ajungă la ea.
www.dacaromamca.ro
212
ALBINA
De aceea nu pot decât să îndemn pe meseriaşi a urmă cursurile acestei scoale, în care se predau nu numai materii speciale, ci şi noţiuni de morală, economie şi igienă, cum şi limbele franceză şi germană, de cari au nevoie în viaţa de toate zilele. E asemenea de dorit ca lucrătorii să citească în momentele libere şi alte lucruri, de pildă Istoria Naţională, în care vor află întărirea dorului de a se ridică neamul nostru prin muncă conştiin' cioasă şi demnă, şi în genere scrieri cari deşteaptă sentimentele bune, cari sunt podoaba omului.
Muncind cu stăruinţă îşi vor netezi calea către mulţumirea sufletească, ce o dă conştiinţa împlinirei datoriei.
In aceste sentimente pentru «Bursa Muncei» şi şcoala ei industrială, îmi fac o plăcere a oferi pentru bibliotecă mai multe cărţi, iar pentru elevi un număr de exemplare din diferitele cărticele populare ale Administraţiunei Domeniului Coroanei.
Telegrafia îărâ fir (1).
Sunt câţiva ani de când ziarele au anunţat descoperirea telegrafiei fără fir, de către tânărul şi ilustrul savant italian Marconi, student la facultatea din Bologna şi elev al savantului profesor Righi. Din iniţiativa şi sub auspiciile companiei engleze «Wiriles Telegraph and Signal Company», Marconi întreprinde în anul 1896 o serie de experienţe, organizând chiar comuniea-ţiuni permanente între insula Wight şi Bornemouth, separate prin o distanţă de 23 km. Din acest moment concepţiunea trans-misiunei energiei electrice la distanţe, bazată pe fenomene de
Experienţile lui Popoff: C=Coheror. P—Pilă S=Sonerie.
R=Keleu. S. S'=Seneleizi. Eî=Inregistrator grafic Richard.
inducţiune este un fapt îndeplinit, aparatele electro-statice sunt scoase afară din zidurile laboratoarelor; ele iau un caracter industrial, astfel că telegrafia fără fir, trece din domeniul ştiinţific în acel public şi începe a-şi seri istoria sa. Primele rezultate obţinute de Marconi au fost surprinzătoare şi cu drept cuvânt
(1) Rezumat după lucrerea: «Istoric, note si date asupra telegrafiei fără fir> de Căpitanul Coustantin-Leon Bottee, din Regimentul 2 Geniu, ataşat la Institutul geografic al armatei.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
213
telegrafia fără fir, va fi clasată între cele mai mari şi mai miraculoase invenţiuni din secolul al XlX-lea.
In celelalte ţări apostolii ştiinţei după neîntrerupte încercări analoage, putură şi ei să dea o soluţiune acestei chestiuni. Intre aceştia notăm: Popoff în Rusia ; Ducretet, Rochefort, Tissot, Bar-ron, Colin, etc. în Franţa; Slaby în Germania; Della Riccia, Guarini, în Belgia; Maiorul Cervera în Spania, iar în America celebrul electrician Tesla.
Cu toate că Marconi dela primele sale încercări îşi ia un brevet de invenţiune, nu trobue să uităm că atât el cât şi ceilalţi ea Fopoff, Ducretet, Tissot etc. datoresc în cea mai mare parte invenţiunea lor :
1)	Cercetărilor ştiinţifice făcute de celebrul profesor german Enric Hertz, decedat (în 1894) la vârsta de 36 ani, după ce mai întâiu arătase în mod strălucit, calea de urmat în studiul fenomenelor electrice.
2)	Descoperirei făcută în 1890 de către învăţatul francez Branly şi:
3)	Observaţiunilor lui Lodge.
In rezumat cercetările şi invenţiunile arătate nu aşteptau decât geniul practic al lui Marconi, pentru a le coordona şi pune în serviciul celei mai frumoase aplicaţiuni a secolului al XlX-lea.
Telegrafia fără fir ca orice mare invenţie, face epocă în timpul nostru şi va lăsa urme adânci în istoria ştiinţelor pozitive. Ex-plicaţiunea ei este destul de uşoară, deşi la început inve tatorii păstrau cel mai mare secret, făcând-o să apară ca un mister, pentru acei ce s’ar fi interesat câtuşi de puţin asupra acestei chestiuni. După cum am arătat mai sus izvoarele acestei descoperiri sunt teoriile lui Hertz şi Branly şi pe cari le voi arătă în modul cel mai sumar.
Bobina de inducţie Ducretet (Transformator).
1) Teoria lui Hertz. Acest savant a îndreptat cercetările sale, descoperind şi studiiud undele cari se produc în spaţiul din jurul unei scântei electrice, ce ia naştere în oarecari anumite con-diţiuni.— Ca omagii pentru marele savant, ştiinţa le-a înscris în istorie sub numele de < Undele llertziene -. Când aceste con-diţiuni anumite au loc, scânteia electrică ia numele de «Oscilantă
{
www.dacOTomanica.ro
214
ALBINA
Prin comparaţiune fără însă a se putea vedea, undele Hertziene produc în aer’acelaş efect ca şi undele (cercurile) ce se produc în apă atunci când aruncăm o piatră.
Aparatul de experienţă a lui Hertz eră compus din un trans-miţător sau escitator şi din un receptor numit explorator sau resonator.
Hertz în studiile sale a avut ca punct de plecare teoria emisă de Maxvell în 1865 cum că vibraţiunile luminoase sunt analoage cu vibraţiile electro-magnetice, produse fiind prin perturbaţiunea unui câmp magnetic, teorie căreia Maxvell i-a dat numirea de teoria electr o-magnetică a luminei.
Undele hertziene sunt capabile de reflexiune, refracţiune, po-larizaţiune şi difracţiune.
2) Descoperirea lui Branly. Savantul francez a constatat în 1890 că pilitura mecanică (de fier, aramă, argint, aur, etc.) atunci când este în stare naturală prezintă o rezistenţă foarte mare la trecerea unui curent electric, dar că devine deodată bună conducătoare de electricitate, supusă fiind la acţiunea «undelor hertziene» a căror acţiune se întinde până la sute de kilometri.
Eduard Branty a imaginat un tub de sticlă de 4 cm. lungime 4 şi 1.5 mm. diametru, având la cele două extremităţi câte un dop metalic (argint) sudat fiecare cu câte un iir conducător de platină. In tub şi între dopurile metalice aşează nişte pilitură metalică (un amestec de nikel şi argint). Totul ia numirea de «Radio Conducător Branly». Intercalând prin cele două dopuri, radio conductorul, în un circuit electric, conţinând pe lângă pilă şi o sonerie, circuitul din cauza piliturei de fier va fi întrerupt, aşâ că soneria se va găsi în stare de repaus Dacă însă în urma acestei intercalări se produce unde Hertziene în o direcţiune şi la o distanţă, astfel ca radio conductorul, să cadă în raza de acţiune a acestor unde datorite scânteelor oscilante, atunci pilitura metalică a acestui radio conductor va deveni
Intreruptor.
Manipulator.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
215
imediat bună conducătoare de electricitate, va închide dar circuitul, pila intrând în acţiune, soneria va începe a funcţiona sunând întocmai ca şi cum cineva, din locul unde se produc undele, ar apăsă pe butonul unei sonerii electrice, ca cele ce se găsesc în fiecare casă. In cazul nostru, radiul conductorul înlocuind butonul, şi funcţionând nu prin apăsare ci tocmai prin influenţa undelor Hertziene. Dacă organizăm soneria astfel ca ciocanul său în întoarcere să lovească radio conductorul, vom obţine prin această lovitură, izolarea celui din urmă, prin faptul că pilitura metalică, revine la starea ei normală şi sub-condiţi-unea de a nu se mai produce după această lovire alte noui unde hertziene, când fenomenul descris mai sus se va reproduce iar. In acest mod de câte ori se va produce unde se va obţine şi funcţionarea soneriei electrice.	'
3)	Lodge a observat că aparatul radio-conductor a lui Branly şi pe care dânsul l-a numit «Coheror» este extrem de sensibil acţiunei undelor hertziene întrecând cu mult resonatorul lui Hertz.
Aceste arătate, telegrafia fără sârmă se explică foarte uşor.
Ca şi telegrafia cu fir, şi aci avem un transmiţător (manipulator în telegrafia cu fir) şi un receptor (Morsa sau releu în telegrafia cu fir).
\
Oscilator.
a)	Transmiţătorul în mod sumar se compune din o bobină Rlium Korf, a cărei scântei prin mijlocul unui «oscilatori devin oscilante. Un întreruptojr asigură funcţionarea şi starea de re-paos a bobinei, deci producerea scânteelor oscilante, cari pot fi mai scurte sau mai lungi, produeându-se astfel unde hertziene cari vin să acţioneze asupra receptorului.
b)	Receptorul se compune din o pilă, o sonerie şi un radio conductor aşezaţi în circuit. Când unde hertziene sunt produse de transmiţător, circuitul se închide după cum am arătat mai sus, iar soneria reproduce deci semne mai lungi sau mai scurte ale postului transmiţător, fără a mai fi nevoie de un fir ca în telegrafia ordinară.
(Sfârşitul No. viitor)	Căpitan Constantin Leon Bottez.
r V	^	V	V V Ţ V	uy	y y y	iy ^
— Copiii beţivilor es tâmpiţi, sluţi şi cu tot felul de alte boale grele.
k A a*• -*■	A -‘4-	a a j
www.dacaromamca.ro
21G
ALBINA
Luna Octoravrie caşi luna Noemvrie până la această dată a favorizat nu numai facerea semănăturilor de toamnă şi creşterea lor, dar a înlesnit mult traiul sătenilor caşi al orăşenilor, a omului sărac caşi a celui bogat, dar mai cu seamă a celui sărac.
Muncitorii ca şi meseriaşii şi-au găsit şi încă işi găsesc de lucru, spre a-şi putea agonisi şi economisi un ban alb pentru zile negre.
Agricultorii din cauza timpului atât de favorabil la creşterea ierburilor pe câmp, au putut face multă economie la nutreţ, fiindcă atât vitele de muncă, caşi oile, etc., au avut păşune îndeajuns. Cu starea timpului ce am avut în luna-Octomvrie şi în această lună până la această dată, s’a putut face nu numai semănăturile de toamnă în condiţiuni destul de bune, dar s’a putut pregăti, de către acei agricultori cari îşi dau mai bine seama de meseria lor, şi ogoarele pentru semănăturile de primăvară, căci nu se poate şti cum are să fie primăvara viitoare, mai timpurie, ori mai târzie, mai ploioasă, ori mai secetoasă, şi când arătura este făcută de cu toamna, şi nu mai este timp ca primăvara să se facă a 2-a arătură, bunul agricultor tot este asigurat de recolta lui, căci în arătura făcută de toamna, seamănă orzul, ori ovăzul şi-i dă o grapă bună şi semănătura lui este asigurată şi făcută la timp. Arăturile de toamnă, vor trebui făcute nu numai pentru semănatul orzului- de primăvară, ci şi pentru semănatul porumbului. Porumbul semănat într’o arătură făcută de toamna, este mai bine asigurat la recolta viitoare, căci se poate semăna la timp, şi 6 mai bună decât acea semănătură făcută atunci când trebuie semănat şi porumbul. Şi când timpul nu îngăduie ca arătura să se facă în bune condiţiuni, recolta porumbului este compromisă.
Ploile calde din luna Octomvrie caşi din această lună, au făcut ca unii pomi să înflorească, dar nu numai atât, la ar-borele răşinos numit melez, a cărui foi cad toamna şi primăvara dau din nou; foile după ce au căzut au dat chiar în această lună din nou. Acest fapt se poate vedea la aceşti răşinoşi sădiţi în grădina Chiselef dela şosea (Bucureşti). E o plăcere să vezi aceşti copaci înverziţi în această lună, caşi când ne-am găsi pe la sfârşitul lunei lui Martie, căci numai pe la sfârşitul acestei luni de primăvară melezul, poate avea foile verzi şi mari, după cum se pot vedea astăzi.
www.dacoromanica.ro
AI,B1NA
217
Aceste schimbări produse în vegetaţia unor copaci, caşi la pomii roditori, arată starea cea bună a lunelor de toamnă, şi că această stare se va mai prelungi, în folosul vegeta-ţiunii semănăturilor, fiindcă în pământ este destulă apă, şi de o cam dată puţin ne interesează dacă va cădea zăpadă sau nu. Din cauza stărei celei bune a timpului, au să intre în iarnă înfrăţite nu numai semănăturile de toamnă făcute mai de timpuriu, ci şi cele făcute mai târziu. Aşa în cât cu sosirea primăverei semănătura de grâu, caşi cea de orz şi secară, fiind deja înfrăţite, lo va începe să crească pe nesimţite tulpina, pe de altă parte pământul fiind bine acoperit şi umbrit de foile lor, se va putea mai bine împiedecă evaporaţiunea apei din pământ, aşâ că creşterea va fi mai bine asigurată, prin urmare şi recolta acestor cereale. • Această toamnă a fost bună şi rodnică pentru sărac caşi pentru bogat.
Trebuie să mai spuiu, că sădirea de pomi caşi de copaci de pădure, precum şi de viţe în podgorii, s’au putut şi se mai pot face în cele mai bune condiţiuni. De data aceasta podgorenii nu se pot plânge că timpul n’a fost destul de bun, se vor putea plânge nu mai atât că poate n’a putut căpătă viţe altoite destule dela pepinierile statului.
Orice lucrare pentru presădire sau semănături s’a pu-putut face bine, fiindcă timpul a fost destul de bun.
Târgurile noastre. Afacerile cu cereale, caşi preţurile în târgurile noastre nu lasă nimic de dorit, dacă ne raportăm la marfă, la oferte şi cumpărători. Acest adevăr se poate constată din tabloul ce urmează şi care ne va arătă preţurile în târgul Brăila, care preţuri se apropie de alte preţuri din alte târguri dela noi din ţară:
Grâul suta de kilogr. s’a vândut cu . . . 12—16 şi 50 ct
Secara	idem	idem	. . . 11—13	>	—	))
Orzul	idem	idem	. . . 9—11		—	))
Orzoaica	idem	idem	. . . 11—14					»
Ovăzul	idem	idem	. . . 10—12	»	—-	»
Porumb roşu	idem	idem	... 12	*	50	)>
Fasolea	idem	idem	... 25	»	—	»
Mazărea	idem	idem	... 12	»	—	>
După datele Ministerului de Agricultură recolta anului acesta (1905) este următoarea:
Gi'uu.— Suprafaţa semănată a lost de 1.958.260 hectare şi a dat o producţiune de 36.412.747 hectolitri, adică 18,5 hect. la hectar. Aceasta este cea mai bogată recoltă de grâu ce am avut în cei 5 ani din urmă, după cum se învederează din cifrele următoare:
1900
1901
întinderea
cultivată
1.588.492 ha. 1.636.557 »>
Produeţiunea
19.967.900 hl. 22.508.800 »
Media la hectar.
12.6	hl.
15.6	»
www.dacaromamca.ro
218
ALBINA
1902	1.486.485	hl.
1903	1.605.657	»
1904	1.720.386	»
1905	1.958.250	)>
26.859.900	hl.	18.1	ha.
25.971.610	»	16.2	»
18:937.133	»	11.0	»
36.412.747	»	18.5	/>
Secară. — Producţiunea este de 2.587.854 hectolitri pentru o întindere cultivată de 161.199 hectare, ceea ce dă 16,1 hectolitri la hectar.
Orz. — Cultura orzului s’a făcut pe 528.758 hectare şi a dat o producţie de 9.297.222 hectolitri, apropiind producţia din 1903 de 10,48.890 hectolitri, care a fost cea mai mare din aceşti 5 ani din urmă. Cea mai întinsă cultură de orz se face în Dobrogea.
.Ovăz. — Această cereală cultivată pe o întindere de 372.730 hectare a dat o producţie de 6.686.298 hectolitri, superioară cu 2.243.331 hectolitri aceleea din 1904 deşi suprafaţa semănată a fost mai mică cu 54,971 hectare.
Răpiţa. — Această oleaginoasă, s’a cultivat pe o întindere de 251,485 hectare, iar recolta a dat 2.803 287 hectolitricea mai mare producţie din ultimii cinci ani.
Inul. — A dat 118.130 hectolitri pentru 33.493 hectare, adică 3,05 hectolitri la hectar. Cea mai mare cultură de in se face în Dobrogea. In anul 1905 s’a semănat 26.094 hectare şi producţia a fost de 63.715 hectolitri, adică 2.14 la hectar.
Producţia de in a micilor proprietari a fost de 58.278 hectolitri, aproape egală cu aceea a marilor proprietari care s’a urcat la 50.851 hectolitri.
In ceeace priveşte recolta porumbului se ridică la 23.000.000 hectolitri pentru o suprafaţă cultivată de 1.957.761 hectare, adică 11,6 hectolitri la hectar, aşâ în cât nevoile consumaţiunei interne vor fi pe deplin acoperite şi ar mai rămâne şi o cantitate disponibilă pentru export.
Târgurile străine. Afacerile cu cereale sunt; mai puţin animate, de oarece nu s’a cunoscut în mod exact producţiu-nea grâului.
La târgul din Paris, grânele indigene se vând cu —23 lei, cele străine cu 17 —19 lei, secara cu 15 lei, orzurile cu 14—17 lei, ovăzurile cu 16—19 lei, porumbul cu 17 lei, făina de grâu cu 32 — 34 lei şi făina de secară cu 18 — 23 lei. In celelalte târguri franceze grânele se vând cu '20—21 lei, secara cu 15 lei, orzul şi ovăzul cu 16 — 17 lei. In târgurile din Germania grânele se vând, cu 21—24 lei, secara cu 18—19 lei, orzul cu 20—21 lei şi ovăzul cu 17—19 lei. In târgurile din Belgia grânele se vând cu 18 lei, secara şi orzul cu 14—15 lei şi ovăzul cu 16—17 lei. In târgul din Viena, grânele se vând cu 20 lei, secara cu 17 lei, ovăzul şi orzul cu 16 lei. La târgul din Budapesta cu 16 lei, secara cu 13 lei, orzul cu 15 lei, ovăzul cu 14 lei şi porumbul cu 13 —14 lei. In târgurile din Englitera grânele se vând cu 19 — 20 lei, se-
www.dacaramamca.ro
ALBINA
219
cara şi orzul cu 13—14 lei şi ovăzul cu 16 lei. La târgul din New-York (America) grâul s’a vândut cu 17 lei şi la Chicago cu 16 lei. In târgurile din Algeria şi Tunis grânele se vând cu 21 — 26 lei, orzurile şi ovăzurile cu 14 —17 lei. In toate târgurile străine preţurile sunt socotite pe suta de kilograme.
Sosirea Suveranilor în Bucureşti.
Duminecă 13 Noenivrie au sosit în Capitală, venind dela Sinaia,. MM. LL. Regele şi Regina şi A. S.-R. Principesa Maria cu micii Principi. Suveranii şi-au luat reşedinţa de iarnă în palatul din Calea Victoriei. Din pricina cernirei Familiei Regale şi în urma dorinţei arătate de M. S. Regele, nu s’a făcut nici o primire oficială ia gară.
Pe peronul gării de Nord, Majestăţile Lor au fost întâmpinate de A. S. R. Principele Carol, do domnii miniştri şi de prefectul poliţiei.
Pe tot parcursul până la palat, Majestăţile Lor au fost respectuos salutate de numeroşii trecători de pe strade.
Deschiderea Corpurilor Legiuitoare.
Marţi 15 Noemvrie s’a săvârşit un Te-Deum în sfânta Mitropolie din Bucureşti, de către I. P. S. Mitropolit însoţit de cler, înălţând rugăciuni către bunul Dumnezeu, ca să lumineze pe aleşii poporului, spre a făuri legi folositoare pentru ţară.
îndată după slujbă a avut loc şedinţa deschiderii Parlamentului.
M.	Sa Regele fiind puţin bolnav n’a putut luă parte, aşa că mesagiul regal a foşt citit de d-1 Preşedinte al Consiliului de Miniştri.
In mesagiu, M. Sa arată că în cei 40 ani de domnie s’au strâns pentru vecie legăturile dintre Dinastie şi naţiunea română. Puterile Europei ne păstrează prietenia lor, afară de Grecia, care e supărată pe noi, pentru-că s’a recunoscut Românilor din Turcia dreptul de a-şi păstră şi desvoltâ naţionalitatea. Totuşi şi acea ţară va trebui să înţeleagă că prin silă nu se poate desnâ-ţionalizâ neamul nostru mândru şi va căută să înăbuşe goana neomenoasă a bandelor greceşti asupra Românilor.
Se enumără apoi un şir de proecte de legi privitoare la : reformarea dării' căilor de comunicaţie, făcând-o mai potrivită cu mijloacele fiecăruia, la arendarea terenurilor petrolifere ale statului, la crearea unor fonduri pentru sporirea pământului cul-tivabil al ţării prin secarea bălţilor Dunării, la protecţia muncei femeilor şi a copiilor, la renoirea moşiilor statului, la îmbunătăţirea stării sanitare a satelor, la îmbunătăţirea armamentului, etc.
Linia ferată Bucureşti-Olteniţa.
Consiliul judeţean de Ilfov a aprolat construirea unei căi fe-
S. Moga.

www.dacoromanica.ro
220
ALBINA
rate dela Bucureşti la Olteniţa. Această linie se va face cu ajutorul sumelor ce vor rezultă din perceperea unor zecimi judeţene precum şi dintr’un împrumut viitor de 8.250.000 lei.
Calea ferată va aveâ lungimea de 66 km. şi va aparţine judeţului cu locomotivele şi vagoanele ce se vor cumpără.
Ingăduirea exportului de porumb.
In ^Monitorul Oficial» s’a publicat un decret prin care se ridică măsurile privitoare la oprirea exportului porumbului, luate prin decretul dela 6 Octomvrie 1905.
Acum fiecare este liber să trimită în străinătate porumbul ce are.
Bucovina la expoziţia din 1903.
In dieta Bucovinei s’a propus de către 'deputatul Nicolae Va-silico, ca şi această provincie să ia parte la expoziţia din 1906, ce se va face în Bucureşti cu ocazia sărbătorii de 40 ani de domnie a Regelui nostru.
Propunerea aceasta s’a primit de către dietă, ba îucă s’a votat şi o sumă pentru plata cheltuelilor luării parte a Bucovinenilor la aceâ expoziţie.
O avere mare pentru binefaceri.
Zilele acestea a murit la Londra doamna baroneasă Faber, soţia fostului fabricant al creioanelor cu acel aş nume. Ea a lăsat o avere foarte însemnată, care se urcă la 20 milioane. Dintre acestea, 6 milioane vor fi întrebuinţate pentru binefacere precum şi~pentru ajutorul slujbaşilor fabricei Faber.
Iată o bogătaşă care n’a trăit numai pentru rude!
Torpilor german distrus.
Zilele trecute, cu ocazia manevrelor navale ale unei escadre germane, un torpilor a lovit din greşeală un mare încrucişător şi s’a sdrobit cu aşa repeziciune în cât d’abia 2—3 oameni au scăpat. Au pierit un ofiţer şi 32 de soldaţi.
Neînţelegerea între Turcia şi puterile Europei.
Puterile cele mari ale Europei vor să impue Turciei controlul unei comisiuni internaţionale «pentru finanţele Macedoniei.
Turcia nu se învoeşte cu aceasta ; de aceea puterile au trimis o flotă compusă din vase ale diferitelor state ca să silească pe Sultan a cedă.
Legea separaţiunii bisericei de stat în Franţa.
Senatul francez a votat sâmbăta trecută luarea în consideraţie a proectului de lege pentru separaţiunea bisericei de stat. Acest proect fusese adoptat de cameră în sesiunea trecută.
Regele Norvegiei.
Poporul norvegian cu 259.563 de glasuri (contra a 62.264) a ales pe Principele Carol al Danemarcei ca rege al Norvegiei. El se va numi Haakon al Vll-lea.
Călătoria regelui Spaniei.
'"^Regele Spaniei, întorcându-se din Berlin, a trecut în ţara sa, după ce s’a oprit o zi două în Paris.
Nelinişte în Ungaria.
In Ungaria este mare nelinişte, din pricină că o mare parte
www.dacaromanica.ro
ALBINA
221
din oamenii politici (cari au majoritate în cameră) consideră guvernul actual ca neconstituţional şi vor să-l răstoarne cu orice preţ.
Flota germană.
Germania se pregăteşte a-şi înmulţi vasele de războiu. S’a prezentat acum adunării legiuitoare un proect pentru lucrări de 165 de milioane de mărci, cari se vor împărţi pe ani budgetari, din 1906 până în 1915. Costul unui încrucişetor va fi cam de 25 milioane mărci.
Foamete în Japonia.
In unele ţinuturi ale Japoniei bântue foamea. Semănăturile de orez au rodit foarte slab. Prin sate oamenii înnebunesc de foame. Mulţi prind caii depe câmp, îi ucid şi le mănâncă carnea. Părinţii îşi vând copiii prăpădiţi de foame. Nişte părinţi au vândut o copilă de nouă ani cu doui lei şi jumătate. Din ţinuturile bântuite de foamete au fost duşi la răsboiu mulţi soldaţi, cari acum sunt în mizerie. Oamenii emigrează în toate părţile. Cei mai mulţi pleacă noaptea, ca să nu fie reţinuţi de creditorii lor.
Mulţi funcţionari nu şi-au primit lefurile. Guvernul vine cu greu într’ajutorul poporului, cu lipsurile băneşti ce le are în urma răsboiului cu Ruşii.
feriţi-vă de muşte!
Ş$l?|^n doctor francez, care a studiat chipul cum |Htj[ se lăţeşte holera, a găsit, între altele, că muştele sunt nişte prietene foarte bune ale holerei. Se pare că una din cauzele pentru cari epidemia mai slăbeşte în timpul ernei, este şi aceea că muştele amorţesc. Zice că s’a observat lucrul acesta încă din anul 1853, când a fost o epidemie de holeră în ţara englezească.
Doctorul de care vorbim a făcut studii amănunţite. A pus mai multe muşte într’un borcan în care se aflau culturi de microbi de holeră şi le-a ţinut două ceasuri. Le-a trecut apoi într’un borcan curat. După 17 ceasuri s’au produs acolo microbi de holeră. Din fericire, dacă trec 48 de ceasuri de când au luat ele pe picioare şi pe bot microbii, atunci chiar dacă lasă undeva murdăria, nu se mai produc microbi.
Dar au destulă vreme, cum sunt ele de uşoare şi de iuţi, să ducă sămânţa boalei în destule locuri. In vreme de epidemie, muştele se aşează pe
www.dacoramamca.ro
222
ALBINA
vărsăturile bolnavilor, pe murdăriile lor, pe rufele lor, i-au sămânţa microbilor şr trec repede pe la un băcan de se aşează pe o bucată de brânză; pe la un cofetar de se aşează pe o prăjitură, pe la lăptarul care şi-a uitat vasul cu lapte descoperit... şi aşa se duce boala din casă în casă.
De aceea, ziceam: feriţi-vă de muşte! Să ne învăţăm a ne feri în vremuri obişnuite, ca să ne păstrăm deprinderea şi în vreme, Doamne fereşte!, de epidemie.
Iacă de ce e cuminte lucru ca rahagiii cari se învârtesc în jurul şcolilor cu tot felul de prăjiturele şi de gogoşele, să fie obligaţi a avea capace mari de Sârmă deasă cu care să acopere marfa. Bun obi-ceiu este ca şcolarii să nu fie lăsaţi a târgui dela ori ce asemenea negustor, ci în curtea Secării şcoli să fie unul care să se supravegheze de director.
DIN LITEBATUUA P6P6Î1ALĂ
Doină.
Frunză verde matostat,
Eu de când m’am străinat:
Nici o cină n’am cinat,
Nici o cină Cu hodină,
Nici un prânz Fără de plâns,
Nici nemeaz
Făr de necaz
Tot cu lăcrămi pe obraz;
Lăcrămile curgeau jos;
Suspinam făr de folos.
Culeasă de Marin I. Popescu-Kicman.
Băbiciu-Romanaţi.
Dacă n’ai cap, vai de picioare.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
223
Contra Anghinei (boală care se ia)—Iată măsurile ce se vor luă în caz de boală, până la sosirea medicului : l) Vom depărtâ din casă pe toţi copiii sănătoşi ; 2) In lipsa doctorului, vom da bolnavului, sare amară sau unt de reţină ca curăţenie; 3) Vom da bolnavului să înghiţă lapte dulce căldicel; 4) Se înfăşoară gâtul bolnavului cu o cârpă muiată în apă rece şi pe deasupra se leagă cu o altă cârpă uscată; 5) Se va face un pămătuf din vată de bumbac înfăşurându-se în vârful unei nueluşe subţiri, se va înmuiâ în zeamă de lămâie şi se va unge cu dânsul fundul gurei (înghiţitoarea) bolnavului aceasta din jumătate în jumătate de ceas. Este şi o buruiană care tămădueşte anghina, îi zice jaleş şi creşte prin grădini şi livezi. Se pregăteşte aşa: Se fierbe într’o oală o litră de vin alb şi când vinul este în fierbere se aruncă în el o mână de jaleş şi o bucată de piatră acră cât o alună. Cu vinul aşâ pregătit, după ce s’a mai răcit, să clătească gura şi gâtul bolnavului de mai multe ori, făcând gargară fără a înghiţi.
Această buruiană se găseşte la droguerii şi* spiţării de ori câţi bani vei vrea.
INFORMAŢIUNI
Eforia Spitalelor Civile are disponibil de vânzare în pepinierile dela Sinaia următorul număr de plante cu vârsta şi preţul arătat în dreptul fiecăruia:
21.250Molifţi de 9 ani repicaţi cu înălţ. Im,30 cu preţul de 50 b. buc. dearândul
1.000	Larice de 5 şi 0 ani »	» 2 m. » de 40	»	»
1.000	Castani sălbatici de 5 ani »	2 m.	»	de	50	»	»
700 Frasini de 7	ani	»	lm,50	»	»	30	»	»
000 Paltini de 7	ani	»	2m,	»	>	25	»	*
500 Scoruşi de 4	ani	»	2 m.	»	»	30	»	>
Scosul, ambalajul şi transportul privesc pe cumpărător.
*
. * *
La 23 Noemvrie 1905 orele 10 a. m. se va ţine licitaţie la Eforia, spitalelor civile din Bucureşti, pentru aproximativ 240.000, Kgr. lemne de foc întregi, spre a se distribui la săraci.
Lemnele vor fi predate în curtea spitalului Colentina.
Vaporul cel mai iute.
S’a construit acum în Aglia un vapor, care va merge mai iute decât toate cele cunoscute până acum. El va face drumul din Europa până în Ameri a "în trei zile», pe când cu celelalte vapoare îţi trebuie cel puţin şase zile ca să străbaţi Oceanul Atlantic.
www.dacaromamca.ro
224
ALBINA
Scrisori către Redacţie
Stimate Domn,
Trimit abonamentul la «Albina* pe anul al 9-lea şi doresc acestei binefăcătoare reviste încă mulţi ani de viaţă, căci mai are multe de spus tuturor Românilor. Conducătorilor ei, Dumnezeu să le lungească în fericire anii vieţii, spre a o îndreptă necontenit pe drumul luininei ce răspândeşte.
Sănătate şi bucurie, M. Lupescu.
Directorul Orfelinatului agricol „Ferdlntind“ Zorlcnl.
Bibliografii
A Apărut:
Cântăreţii Bisericeşti, de I. Fetrea, cântăreţ la biserica ‘Schimbarea la faţă* din Roman. Coprinde propuneri privitoare la cultivarea muzicei bisericeşti şl la îmbunătăţirea soartei cântăreţilor.
¥
* *
Memoriu în cestiunea repausului Duminical, înfăţişat P. Sf. Episcop de Râmnic, de preoţii din judeţnl Gorj şi întocmit de Iconomul Xoan 3VTălăescii. Coprinde propuneri asupra repaosului Duminical
*
* *
Sunt persecutaţi Evreii în România ?, de I. G. Bibiccscu.
La această întrebare a răspuns autorul cu un discurs ţinut în şedinţa dela 2 Octomvrie 1902, a consiliului comunal din Bucureşti, în calitate de primar lecţiitor. Discursul este publicat într'o broşură de 48 pagine. Cu fapte pipăite ca: scutiri de taxe comunale date şcoalelor evreeşţi, societăţilor de binefăcere, ale Evreilor, ajutoare medicale, îngrijiri în spitalele româneşti. D-l Bibicescu dovedeşte că sunt nedrepte învinuirile ce ni se aduc din străinătate că noi prigonim pe Evrei. La aceste dovezi se mai alătură şi altele, prin cari se arată că ură religioasă şi-a găsit loc în inima Românului faţă de Evrei şi că dacă din ei pribegesc prin alte ţării, o fac din pricini că a venit timpul când şi noi să ne îndeletnicim cu unele ramuri de câştig, concurând-i pe ei cu izbândă. _
Cuvântarea d-lui Bibicescu, scrisă pe înţelesul tuturor, este un răspuns întemeiat pentru acei străini care ne mai învinuesc pe noi că sun-tem-răi şi aspri cu Evreii.
*
* *
«Munca literară şi ştiinţifică No. 10», cu un bogat sumar; având ca Ilustraţii: Emil Costinescu, — N. N. Albu, - A. Lambrior.
Redacţia, Piatoa-N. —Se găseşte la orice librărie din ţară, un'No. 60 bani.
ÎNŢĂRCATUL VACILOR. — Unele vaci cu lapte, au obiceiu că nu înţarcă până când nu fată iarăşi. Mulsul până la a doua Uitare are urmări rele, atât pentru desvoltarea viţelului din pântece cât şi pentru vacă. Viţelul fără lapte nu se poate bine des-voltâ, iar vaca prin nutrirea viţelului din pântece şi prin muls, slăbeşte peste măsură. Pentru înlăturarea acestui rău vaca trebuie iăsată înainte de fătare cu două luni ca să înţarce. înţărcatul se face âşâ : vaca se mulge tot mai rar, până când înţarcă de tot.
www.dacoromanica.ro
MULŢUMIRI
*
P. Predeanu, învăţător Mischii-Dolj, aduce mulţumiri Onor. Administraţii a Bisericii Sfânta Treime din Craiova, Paraclisul Familiei Ştir-bey, pentru că a cumpărat haine la 10 elevi dela şcoala din com. Mis-chii-Mlecăneşti în sumă de lei 150.
*
* *
Radu Costache, învăţător, aduce mulţumiri d-lui Emil S. Miclescu, directorul general al C. F. R, care a binevoit şi anul acesta a .da 50 lei cu cari s’au cumpărat cărţile de prima necesitate elevilor şcoalei din cât. Popeştii-Vasilaţi-Ilfov.
*
* *
D-l Nicolaa Potlogeanu, dirigintele şcoalei din com. Beuca, Teleorman, în numele întregei populaţiuni a acelei localităţi, aduce cele mai vii mulţumiri persoanelor notate mai jos, cari au avut înalta bunăvoinţă a dărui elevilor distinşi, cărţi şi alte obiecte, cu-ocazia distribuirei premiilor din anul curent:
1) D-na Maria General Berendei, proprietară locală, pentru 100 lei, cu cari s’a cumpărat premii şcolarilor şi şcolăriţelor; 2) D-lui Ion D. Be-rindei, arhitect, din com. Dobroteşti, pentru cărţi caete etc., în valoare de 80 lei; 3) D-lui Constantin Georgescu, arendaş local, pentru cinci medalii «Alexandri şi 50 lei, cari s'au distribuit premianţilor din fiecare clasă.
3VX âncători ele nisip.
Vă vine să râdeţi, de sigur; dar nu e glumă. In ţara englezească şi în America se pune pe masă şi un fel de «solniţă cu nisip foarte bine măcinat ori cărămidă pisată cât se poate de bine.
Se zice că nisipul le ajută la mistuire, că curăţeşte stomacul şi că macină mai bine mâncările.
Desigur că lucrul e ciudat; dar nu este lipsit de temeiu. De ce oare găinile înghit petricele? de ce găsim foarte des în pipota lor câte una sau două pietricele alături cu o boabă de porumb ? Pentru că prin ajutorul acestora pot să sfărâme grăunţele ce înghit nemestecate, căci n’au cu ce mestecă.
Posta Administraţiei
*	3
D-lui Const. Daniilescu, institutor, Zăvideni-Vâlcea.— Vi s’a trimis nu-merile cerute, avem jumătatea a doua a anului al Il-lea şi vă costălei 2.50.
Pr. I. Vasilache. Stoboreni-Vaslui.— Când vom avea lista o vom publică.
D-lui I. Ardeleanu. Cuza-Vodă-Roman.— V’am trimis No. 1 şi 2 şi am reclamat oficiului. Poezia nu s’a primit.
D-lui Rădulescu, înv. Bălteni-Cocioc-Ufov.— Vi s’au trimis numerile cerute din anul al VlII-lea, veţi şti însă că dacă în viitor, nu ne veţi reclamă la timp nu vi se va mai trimite, de oarece după G—7 luni, numai putem reclamă poştei şi noi nu putem trimite pentru un abonament două.
FIN DE SIECLE
32, Calea Victoriei, 32.
ţ •
Singurul Magazin special în toată ţara de: Bluse, Jupoane, Matineuri, Peignioare, etc.
PREŢURI MODESTE.	10 1
T ▼ T ▼ T	TT ▼ ▼ ▼ ▼ ’T
www.dacaromamca.ro
„STEAUA11
Societatea * Steaua» ar > de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă' d-lui Spiru C. Haret, strada Verde,’ Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ionii Kalindern, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, (,'oust. Batiu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii-. Petre GArboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. IHiuitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Y lăţi eseu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescn, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, toast. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotut econom Const* lonescu, profesor secundar; Const. Aîexaitd?escn, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
N.	Răileanu (Iaşi), 2 lei; D. Petrovanu (Iaşi), 2 lei; P. N. Colianu (Iaşi) 2 lei; N. Ciobanu (Iaşi), 2 lei; D. lonescu (Iaşi), "*2 lei; N. D. Cojocarii (Iaşi), 2 lei; Popescu D. Ştefan (Iaşi), 2 lei; Elevii şcoalei normale «V. Lupu» (Iaşi), 20 lei; Gh. N. Nicolau, institutor, fost revizor şcolar (P.-Neamţu), 10 lei; Gh. Popovici, învăţător (Bacău-Siliştea), 1 leu; Pr. Ga-vril Grinţescu (Săvineşti-Roznov, jud Neamţu), 5 lei; Ioan Lazaridi, institutor, (P.-Neamţu), 10 lei ; d-şoara Penelopa Ştefănescu, institutoare, (P.-Neamţu), 2 lei; d-na Zulina C. Isăcescu, institutoare, (P.-Neamţu), 5 lei ; C. Parteni, institutor (P.-Neamţu), 2 lei; Căpitan S. Leonte (Bucureşti), 5 lei; Anghelina S. Leonte (Bucureşti), 3 lei; d-rei Iiortansa IIo-moceamu, institutoare (Tg.-Neamţu), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.338 ; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 9.479 lei şi 30 de bani.
(Va urină, în numărul viitor).
Inst. de Arte Grafice Carol GoblS-sor Rasidescu, Str. Doamnei 16.—14.054
www.dacoramamca.io