6 J^ioemvrie 1905.
■
ţ
ISTĂ POPULARĂ
Apare în fiecare buminecă
—-<*??•—
COMITETUL DE REDACŢIE:
ION KALINDERU P. Gârbovlceanu AP. Duifu
G. Coşbuo G-ralP.V. Năsturel G. Adamescu I. Gtescn
V. S.SToga N. Nicolaesou Gr. Teodosslu V C. C. Pop.-Taşoă.
Anul
Redacţia sl Adminlst^^^ - - -	No 9. — Bucureşti,

UW30RAT6RIUL FARMACIEI LA „CERB**
G. O. UASILIU
FORfUSORUIi CORŢU REGAUE
78i CALER. VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român)
BUCUREŞTI
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. ete.
Cold-Creme „ Central“, cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi câderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol ă la Hahn, antiseptic al pârului. Tace să dispară mătreaţa şi împedicâ aslfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „llototu un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind aslfel gingiile. Flaconul 1,60
Pastă pentru dinţi, antiseptică şi aromatică borcane de I leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru,..........................4 lei
*	•	»	*	*/i	*	....................2 lei
*	»•	»	’» mic »	....................1 leu
»	»	» parfumată flacon de 1 litru.................. 5 lei
*	»	»	»	» Vi ..............................2,50
■	•	»	»	mic ••	....................1,25
Brilantină pentru pâr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilatnr, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50.
Esenţă ele brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgăreasoă; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1.50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţt% făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă de toaletă, flaconul 1,50,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de ia 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai şus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici
o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator se execută analize de urină.

26-13
www.dacaromamca.ro
Anul IX.
No. 6.
6 Noemvrie 1905.
Albina
Revistă Enciclopedică populară
Abonamentul în ţară pe an bel 5 I Abonamentul în străin, pe an lei 8
»	»	»	6 luhl *	3 | Un număr.................. 15 bani
Pentru anuneiurl 1 leii linia. (Vliea publieitate, 5 bani cuvântul.
Manuscriptele nepufilleate se ard.
-----------------------------------------------------------------------------v
Th. D. Spcrantlo, Legătura cu şcoala. — Elena Strntllescu, Iohann Fr. Pestnlozzi (traducere).— (3. Coşbuc, Coada Chinejilor.—Const. l’ănn, Ouăle şi întrebuinţarea lor. — X. Ită-diilesca-Nigcr, Pruncul muncei (poesie).—Silvestru Moldova», Cbeea Turzii. — Moş-Neagn, Esto nebun beţivul? — Cir. Teodossiu. învăţătura fetelor.—Din activitatea cercurilor culturale.— Serbarea şcolară din Val ea-Mare (Muscel).—înştiinţare.—Cronica săptămânii. — De pe Domeniile Coroanei.—Bibliografii.—Mulţumiri.— Licitaţiuni.
Sfaturi: Pentru friguri. — Pentru bube dulci.
lliistruţiiinl : împăratul Frederic cel mare. — Sergentul Alexandru Ţopârlan, elev al clasei V primare rurale din comuna Hotarele, plasa Olteniţa, jad. Ilfov. — A înnebunit beţivul.
Lejătura cu şcoala.
u încetul se face oţetul: aşa zice vorba veche românească. Trebuie însă de băgat de seamă că pentru ca să facă oţet nu e destulă numai încetenimea, ci mai trebuie ceva. Dacă, de pildă, vrei să faci oţet de vin, trebuie mai întâiu să ai vin şi vinul acela să-l pui într’un vas şi vasul cu vinul să-l pui la căldură, etc., etc. şi apoi să-l laşi să se facă cu încetul şi încă foarte cu încetul. Cu toate acestea dacă ai ceeace se chiamă cuib de oţet şi torni vin în el atunci se face mai repede oţet. Va să zică dacă ai cuib atunci chiar şi oţetul se face mai repede. Va să zică dacă vrei să faci oţet mai repede atunci trebuie să cauţi cuib, iară când ai cuib atunci trebuie să-l păstrezi. Cuibul e mare lucru. Cuibul ajută şi la înmulţirea banilor. După ce a pus omul bine de-o parte vr’o câţiva poli, pe urmă se mai adună cu încetul şi alţii pe lângă dânşii.
Am fos't astă vară în Transilvania la Sibiu, şi
www.dacoromanica.ro
142
ALBINA
din Sibiu m’ani dus la un sat de pe-acolo numit Silişte.'
Nu pot trece cu vederea să spun ce mult mi-a plăcut şi satul şi gospodăriile româneşti şi oamenii 'din satul Silişte.
Ce voiu săţ spun însă e următorul lucru:
Eră într’o Duminecă şi trebuiâ să vină dela Sibiu, mulţime de lume ca să vadă satul acesta.
Siliştenii ştiind aceasta au hotărât să facă o primire frumoasă mosafirilor.
Nu mai spun cum le-au eşit înnainte să-i întâmpine; nu mai spun ce-au mai făcut de-a rândul, ci voiu să spun numai că primirea cea mare s’a făcut la şcoala satului.
Şcoală foarte frumoasă aşezată în Curtea Bisericii.
Primirea s’a făcut cu muzică. Dar ce muzică? Muzică vocală, condusă de un învăţător.
Şi aceasta încă n’ar fi mare lucru. Câţi învăţători şi la noi nu fac cor cu copiii dela şcoala lor. Sunt atâţia învăţători cari cântă cu copiii şi la biserică.
Ceeace era interesant la Silişte, eră că corul eră alcătuit nu numai din copiii din şcoală, nu numai din şcolari, ci din tot tineretul satului; adică pe lângă şcolari şi şcolăriţe erau şi toţi flăcăii şi toate fetele din sat. Aceasta ne a minunat pe toţi şi mai ales ne-a minunat când am văzut că şi flăcăii şi fetele aveau câte-o hârtie cu note de muzică şi cântau pe note.
O mulţime de întrebări mi se îmbulziră atunci în gând şi nu ştiam cum se le aflu răspunsul. Mă miram cum au făcut învăţătorii să înveţe muzică pe flăcăii şi pe fetele mari? Când i-au învăţatei? Când i-au adunat şi cum i-au adunat? Ştiam că pe la noi e foarte greu să-i aduni la şcoală şi pe cei ce sunt de şcoală, iar pe ceilalţi nici vorbă nu e. Am intrat dar în vorbă cu un sătean.
—	Mă rog, dar flăcăii şi fetele de unde ştiu să cânte ?
—	Poi, ştiu, pentru că au învăţat.
—	Dar dela cine au învăţat?
www.dacoromamca.ro
ALBINA
143
—	Poi, dela învăţător.
—	Dar învăţătorul când i-a învăţat?
—	Poi, în toată Dumineca şi sărbătoarea cântă cu ei şi-i învaţă.
—	Dară văd că au şi nişte hârtii cu note şi se uită pe dânsele.
—	Poi, se înţelege.
—	Dar notele când le-au învăţat ?
—	Poi, când le o fi dat învăţătorul.
—	Nu, mă rog. Eu întreb când au învăţat ei să cunoască note de muzică?
—	Apoi asta au învăţat’o când erau şi ei şcolari la şcoală.
—	Şi nu le-au uitat?
—	Poi, de unde să uite când cântă în toată Dumineca şi sărbătoarea.
—	Vrea să zică au învăţat de când erau şcolari şi după ce nu mai erau şcolari, adică după ce au isprăvit şcoala tot n’au încetat de a veni să cânte la şcoală.
—	Poi, cum! Oare cum a învăţat odată vin şi cântă mereu. Uite colo, tânăra cea de-a treia, despre fereastră, e măritată de vr’o doi ani, e nevastă; şi cea de lângă fetiţa cea mică e tot măritată. Şi sunt mai multe. Şi cântă toate şi toţi cari au glas şi pot să cânte.
Din acestea am înţeles cum stau lucrurile.
învăţătorul nu umblase prin sat ca să adune flăcăii şi fetele ca să-i pună să înveţe a cânta la cor, ci îi ţinea la cor de când fuseseră şcolari. Cu alte cuvinte învăţătorul făcuse un cuib de cor şi-l păstră. Cu acest mijloc se înţelege că era uşor de avut cor, pentru că dacă din cei mari îmbătrânesc ori pierd glasul şi nu mai vin să cânte la cor, în schimbul lor vin alţii mici cari intră în şcoală. Astfel corul mereu se înnoeşte şi, se păstrează.
Aceasta însemnează că învăţătorul ştie să facă pe săteni să rămână în legătură cu şcoala. Şi dacă sătenii sunt în legătură cu şcoala, câte lucruri bune pot face ei împreună!
Tli. 1). Sperautia.
www.dacoromanica.ro
144
ALBINA
Iohann IFriecLerioli. T? estalozzl (1).
— Ora de seară a unui pustnic —.
1. Omul, cum e el, acelaş pe tron şi în umbra frunzişului, omul în fiinţa lui, ce e el? Pentru ce nu ne-o spun înţelepţii? Pentru ce nu observă spiritele de seamă ce e neamul lor? Şi un ţăran doar are nevoe de boul lui, şi nu caută el să-l cunoască? Nu caută un păstor să afle care-i natura oilor sale?
Şi voi care aveţi nevoie de om, şi ziceţi că-1 păziţi şi-l paşteţi, vă daţi voi osteneala ce şi-odă ţăranul cu boul lui? Aveţi şi voi grijă de el cum are păstorul de oile lui? E oare înţelepciunea vostră bunătatea păstorilor luminaţi ai poporului ?
Se ştie ce e omul, de ce are el nevoie, ce îl ridică şi ce îl înjoseşte, ce îl întăreşte şi ce îl slăbeşte: de aceasta au nevoie păstorii popoarelor, precum şi omul în coliba cea mai de jos.
Pretutindeni simte omenirea această trebuinţă. Pretutindeni se sileşte a se înălţă cu anevoinţă, cu muncă şi cu silinţă. De aceia generaţiile ei se ofilesc nemulţumite, de afceia sfârşitul zilelor le strigă tare celor mai mulţi oameni că is-prăvirea carierei lor nu i-a mulţumit. Perfecţiunea lor nu e coacerea fructelor perfecte ale anotimpului care după ce şi-au îndeplinit destinaţia, îi lasă să cadă în odihna ernii.
5. De ce cercetează omul adevărul fără ordine şi fără ţel ? Do ce nu cercetează el conform cu trebuinţele naturii sale, ca pe ele să-şi clădească fericirea vieţii ? De ce nu caută el adevărul, care să-l mulţumească în suflet, care să-i desvolte. puterile, să-i înveselească zilele şi să-i fericească anii ?
Mulţumire a fiinţei noastre în interiorul ei cel mai ascuns, putere curată a naturei noastre, fericire a existenţei noastre, tu nu eşti un vis. A te căută şi a te cercetă pe tine e ţelul şi destinaţia omenirei, şi a mea trebuinţă eşti tu şi dorinţa vie a adâncului sufletului; meu e a te căută pe tine, ţel şi destinaţie a omenirii.
Pe ce cale te voiu află eu adevăr, care mă ridici la perfecţionarea naturii mele ? Omul, împins de nevoile lui, găseşte calea către acest adevăr în adâncul naturii sale.
Toate puterile curate de fericire ale omenirei nu sunt da-
ţi) Cine e Pestalozzi? Epitaful de pe mormântul marelui scriitor elveţian o spune: Aici odihneşte Heinrich Pestalozzi, născut la Ziirich în ziua de 12 Ianuarie 1746, mort la Brugg în ziua de 17 Fevruarie 1827. Salvatorul săracilor la Neuhof. Predicatorul poporului în Lienhard şi Gertruda. La Stanz tatăl orfanilor. La Burgdorf şi Miinchenbuchsee, Fondatorul şcoalei populare nouă. La Yverdun educatorul omenirii Om, creştin, cetăţean. Totul pentru alţii, pentru el însuşi nimic. Binecuvântat să fie numele său.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
145
rurile artei şi ale întâmplâreîy In interiorul naturei tuturor •oamenilor zac ele cu aptitudinile lor fundamentale. Cultivarea lor e trebuinţa generală a omenirei.
Punct do vedere al vieţii, destinată individuală a omului, cartea naturei eşti tu. In tine stă puterea şi orânduiala a-cestei înţelepte călăuze, şi orice educaţie în şcoală, care nu e întemeiată pe baza educaţiei omeneşti, îşi greşeşte drumul.
10. Pruncul îndestulat de hrană învaţă astfel ce îi este lui mama sa, şi ea formează în el iubirea, care e esenţa mul-ţumirei, înainte ca copilul să poată pronunţă sunete de datorie şi. de mulţumire, şi fiul, care mănâncă pânea tatălui său şi se încălzeşte cu el la vatra lui, găseşte fericirea ştiinţei lui şi a datoriilor copilului pe această cale a naturei.
Toată omenirea e în esenţa ei aceiaşi şi are numai o cale spre mulţumirea ei. De aceia adevărul, care e scos curat numai din adâncul fiinţei noastre, va fi adevăr general omenesc, va fi adevăr unificator între cei ce se ceartă, cai'i cu miile se sfădesc dela învălişul lor.
Omule, numai tu ai-simţul intern al puterilor tale, şi el e dojana naturii care educă.
înălţarea generală prin educaţie a acestor puteri interne ale naturei omeneşti către curata înţelepciune omenească, e scopul general al educaţiei, chiar al celui mai de jos om. Exerciţiul, aplicarea şi întrebuinţarea puterilor şi a înţelep-ciunei sale în situaţiile şi împrejurările speciale ale omenirei, e educaţia în vederea unei profesiuni şi educaţia în vederea rangului social al fiecăruia. Aceasta trebuie să fie totdeauna subordonata scopului general de formare a omului.
înţelepciune şi putere bazate pe simplitate şi nevinovăţie, e parte fericitoare in orice situaţie şi în orice adâncime a ■omenirei, după cum ea e în orice înălţime trebuinţa ei inevitabilă.
15. Cine nu e om, om cultivat în puterile lui intime, aceluia îiMipseşte baza pentru formarea în vederea destinaţiei lui celei mai apropiate şi a situaţiei lui sp'eciale; această lipsă nu e scuzată prin iiici o înălţare exterioară. Intre tată şi între prinţ, între săracul împovărat cu grele griji de hrană şi între bogatul, care suspină sub greutatea unor griji şi mai mari, între femeia neştiutoare şi între renumitul învăţat care ştie multe, între trândavul care piroteşte de somn şi între geniul a cărui putere vulturească influenţează în lumea întreagă, sunt prăpăstii. Dar când unuia în înălţimea sa îi lipseşte omenie curată, îl vor învălui acolo nouri grei, pe când în colibele joase, omenie cultă va redă dela ea mărime omenească înaltă şi mulţumită.
Astfel în înălţimea sa principele e însetat de legi drepte şi înţelepte pentru prizonierii săi, dar poate că el svârle în zadar sacul plin cu aur. Să înalţe (să desvolte) simţul de omenie în sfatul de războiu, în funcţiile de vânătoare şi de
www.dacaromamca.ro
146
ALBINA
rentă, şi sentimentul de părinte în interiorul casei sale şi atunci va formă înţelepţeşte, serios şi părinteşte pe judecătorii şi pe păzitorii prizonierilor săi.
Fără aceasta, sunetul legiuirilor luminate e sunetul de iubire a aproapelui în gura oamenilor fără inimă.
Atât de îndepărtat eşti tu, poate, prinţule de fericirea adevărului pe care-1 cauţi.
In acest timp sub picioarele tale, în colb, părinţii tăi se-poartă înţelepţeşte cu fiii denaturaţi. Prinţule, în lacrămile vegherilor lor nocturne şi în necazul poverilor lor zilnice învaţă înţelepciune faţă de prizonierii tăi, şi dă dreptul tău de viaţă şi de moarte oamenilor cari caută pe această cale înţelepciune. Prinţule, fericirea lumei e omenire cultă şi numai prin ea influenţează puterea luminărei şi a înţelepciu-nei şi fericirea internă a tuturor legilor.
20. Puterea cultivată a omenirei, acest izvor al faptelor ei puternice şi al bucuriilor ei liniştite nu e o îmboldire incultă, nici o rătăcire înşelătoare.
Calea naturii, care desveleşte puterile omenirei, trebuie să fie deschisă şi uşoară şi formarea omenirei, spre înţelepciune adevărată, liniştitoare, trebuie să fie simplă şi general în-trebuinţabilă.
Natura desvăleşte toate puterile omenirei şi ale nevinovăţiei prin exerciţiu şi creşterea lor e bazată pe întrebuinţare.
Ordinea naturii în formarea omenirei e puterea întrebuin-ţărei şi a exercitării cunoştinţelor, a darurilor şi a talentelor fiecăruia.
De aceia omul simplităţii şi al inocenţii, acela care tot exercitând şi întrebuinţând cu silinţă liniştită fiecare din puterile şi disposiţiile sale, e acela care e format de natură spre adevărata înţelepciune omenească; pe când din contră, omul care încurcă această ordine a naturii în sufletul său, şi slăbeşte simţul curat al supunerii la cunoştinţele sale, devine incapabil de a gustă fericirea adevărului.
25. Omule, tată al copiilor tăi, nu împinge puterea spiritului lor în întinderi depărtate, înainte ca el să fi câştigat putere prin exerciţiu apropiat, şi teme-te de anevoinţă şi oboseală.
Când oamenii se grăbesc în mersul acestei ordini, atunci ei tulbură în ei înşile puterea lor interioară şi distrug liniştea şi echilibrul fiinţei lor în adâncul cel mai profund al sufletului lor.
Ei fac aceasta când se aventurează în învălmăşala înmiită de învăţături de vorbe şi de păreri, mai nainte ca prin cunoştinţa de fapt a lucrurilor reale să-şi fi format spiritul uşor de cârmuit spre adevăr şi înţelepciune, în loc de a face din adevărul scos din lucrurile reale baza direcţiunei spiritului lor şi cea d’întâiu cultură.
Calea artificială a şcolii împinge pretutindeni ordinea vor-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
147
belor înaintea naturei libere, care e înceată şi care aşteaptă, şi astfel formează pe om către o sclipire artificială sub care se ascunde lipsa de putere naturală internă, şi mulţumeşte timpuri ca secolul nostru.
Străduinţa repulsivă, istovitoare către umbra aparentă numai de adevăr; silinţa pentru ton, sunet şi vorbe de adevăr, unde nu e excitat nici un interes şi nu e posibilă nici o întrebuinţare ; îndreptarea întregei puteri a omului care creşte asupra părerii dascălilor aspri, unilaterali; artificiu-rile înmiite ale schimbului de cuvinte şi a felului de a învăţă la modă, care sunt luate ca bază a culturei omeneşti: acestea toate sunt o deviare anevoioasă dela calea naturii.
Traducere din limba germană
(Va urma).	de Eleonora Stratilescu.
—...
Goada Chinejilor.
femnul caracteristic al Chinejilor este coada lor de păr. Efectul cozii Chinejilor e totdeauna comic pentru toţi cei ce nu poartă coadă, şi fiindcă numai ei o poartă, tuturor popoarelor celorlalte li se pare de râs portul acesta.
Şi ne mirăm, cum tocmai Chinejii, un popor aşa de sobru şi de deştept, să aibă un obiceiu aşâ de ridicol. Dar noi Europenii, negreşit, avem memoria .scurtă, şi ori care popor african ori asiatic ar aveâ mai iute dreptul să râdă de Chineji decât noi. Nu e nu ştiu câtâ vreme de când tocmai noi, Europenii, cei mai civilisaţi oameni ai pământului, tocmai noi purtam coadă la care ţineam cu mai mult drag decât Chinejii la a lor. O purtam pudrată şi îngrijită şi credeam că ea e tot atât de trebuincioasă unui oştean ca şi sabia şi puşca. Prusienii şi Austriacii mai bine şi-ar fi tăiat mâinile decât coada, căci ea eră un semn al demnităţii militare.
Erau nostimi aceşti «Nemţi cu coadă»! Dacă e ceva de râs, nu e Chinezul, e Frederic cel Mare al Prusiei, care a fost şi oştean bun şi rege înţelept, şi când îl vezi prin ilu-straţiuni cu coada pe spate şi toţi generalii din suita lui cu nişte cozi ca de fată mare, nu-ţi poţi stăpâni mirarea şi râsul.
De unde le dase Nemţilor gândul să'poarte coadă? La Chineji o înţelegi. Ei urmează obiceiului din strămoşi, şi
www.dacoromamca.ro
148
ALBINA
obiceiului obştesc, apoi coada la ei are o însemnătate politică şi e un simbol al iubirei de tron şi de dinastie astfel că cine ar îndrăzni să-i taie coada, ar face o îndoită crimă şi socială şi politică. De o parte ar fi un inovator în obiceiurile vechi, şi tocmai între Chineji să te apuci de ino-
Impăratul Frederic cel Mare.
vaţii, la poporul cel mai conservator din lume şi mar urgisitor de relorme? Te-ar omorî lumea pe stradă. Dar asta ar fi lucrul cel mai mic; crima cea mare ar fi că te-ai făcut trădător al dinastiei şi vinovat de les-majestate.1 Coada, sau mai bine o şuviţă de păr în creştetul capului
www.dacoromanica.ro
ALBINA
149
ras cu totul, e portul obicinuit al părului la popoarele mongole nomade, ale Tartariei. Şi astăzi Tungujii şi triburile rătăcitoare ale Tătarilor îşi rad capul şi-şi lasă numai o şuviţă de păr în creştet. Aşa l-au purtat părul Mongolii lui Atila, aşâ Mongolii lui Chinghiz-Han, aşa îl poartă şi acum Tătarii de prin Rusia, şi am văzut şi în Dobrogea noastră Tătari cu capul ras ca un pepene şi cu o singură şuviţă în creştet, cam de-o palmă de lungă.
Va să zică e un obiceiu al Mongolilor-Tătari. Chinejii nu sunt de viţa Tătarilor, şi într’adevăr ei nici n’au purtat coadă până în veacul XVII. Au purtat părul tăiat scurt ca noi. Duşmanii lor de veacuri au fost tocmai Tătarii, cari de pe stepe îi tot atăcau, şi tocmai in potriva Tătarilor au clădit ei uriaşul zid chinezesc. La anul 1260 d. Chr. Mon-golii-Tătari au ocupat China şi primul împărat tatar în Pekin a fost Cublai-PIan, un domnitor, de altfel foarte cuminte şi bun, dar dinastia lui nu s’a putut susţine şi a fost răsturnată de partidul naţional chinez, care prin conjuraţi-uni şi societăţi secrete bine organizate de boxeri (cuvântul acesta s’ar putea traduce prin sovinişti) au adus pe tron dinastia Hing, chineză pământeană. Insă la anul 1644 Tătarii din Nord iarăşi au cucerit imperiul şi-au întemeiat în China iarăşi dinastie străină, care se numeşte Manciu şi domneşte până astăzi. Dinastia e de origină tunguză, din Mucden, şi provincia Manciuria e numită aşâ după familia prinţilor Manciu. Cetitorii ştiu, că în Manciuria Chinejii au dat mult ajutor pe supt mână Japonezilor, căci aceştia le promiteau că le vor redă din mâna Ruşilor provincia de baştină a împăraţilor chineji, şi ştim ce indignaţi erau Chinejii pe Ruşi fiindcă aceştia au necinstit în Mucden mormintele împăraţilor chineji, cari nu-şi au locul de îngropare în Pekin ci în fosta capitală a vechei lor provincii.
Chinejii, negreşit nu s’au împăcat de loc cu dinastia cea străină a Tungujilor Manciu, şi au tot căutat s’o răstoarne, şi nici astăzi nu sunt împăcaţi, Boxerii, mai ales din' clasele înalte ale nobilimei naţionale, duc lupta mai pe faţă, mai pe ascunsul, pentru alungarea dinastiei, care ce e dreptul, s’a întărit, însă e de prevăzut că va fi răsturnată. Că stă pe tron de 250 de ani, asta e puţin lucru, căci ce însemnează atâţia ani la un popor cu o istorie de mii de ani şi care merge încet-încet ca să meargă departe!.
www.dacoramamca.ro
150
ALBINA
Dar să ne îutoarcem la coada Chinejilor. Ei nu poartă coada decât de prin primii ani ai dinastiei Manciu, cam de pe la 1650. Tungujii, ajunşi stăpâni ai Chinei, purtau capul ras şi numai şuviţa de păr pe creştet, şi au impus acest port Chinejilor. Chinejii s’au răsvrătit şi s’au opus acestei sile ce li se făceâ să-şi radă capul şi să poarte coadă, dar au plătit scump, cu capul, toate încercările lor.
Iu urmă împăratul, ca să nu mai verse sânge, a dat originala poruncă supuşilor săi, că de acum înainte numai criminalii şi osândiţii şi numai membrii celor mai dispreţuite clase vor fi siliţi să nu poarte coadă. Printr’aceasta s’a întors foaia; fiindcă clasa stăpânitoare, tunguză, purtă coadă iar criminalii plete rătezate, cetăţenii cu încetul s’au obicinuit să poarte coadă, de-o parte ca să s’apropie de clasa stăpânitoare, iar de alta să scape de ruşinea că ar putea fi socotiţi criminali şi din clase dispreţuite. Astfel coada a ajuns un semn al cinstei şi al dinasticizmului. Astăzi, nepurtarea cozii ar însemnă răsvrătire contra tronului căci coada e simbolul dinastiei Manciu. Ca să aibă coada cât de lungă, Chinejii întrebuinţează păr falş. Coada lor e , tot şuviţa de păr din creştet, a Tătarilor, căci, ei nu-şi împletesc tot pârul în coadă, cum fac bunăoară femeile europene, ci-şi rad capul de jur-împrejurul cozii.
Acesta e istoricul cozii Chinejilor. Ca încheere vreau să mai spun un lucru. Am zis că obiceiul purtării şuviţelor de păr în creştet e un obiceiu general al Mongolilor-Tătari. II au însă şi unele triburi australiene şi, ce e mai interesant, l-au avut toţi Indienii din America şi-l mai au. Aceştia ştiu hotărît de ce poartă şuviţa aceasta lungă. Pentru scal-pare. Ei au adecă obiceiu să taie duşmanului biruit — viu ori mort — pielea de pe cap, în chipul unei tichii, şi aceasta s’o atârne ca trofeu dinaintea cortului. Deci ei îsi lasă
»
şuviţa ca să aibă duşmanul de ce să-i prindă şi de ce să-i atârne pielea capului scalpată.
Obiceiul acesta al purtării şuviţei, după cum am cetit, ar fi fost în vremuri foarte vechi un obiceiu general al oamenilor. Scopul ar fi lost tot acelaş, al scalpării. Că în timpurile mai vechi ştia mai multă lume, de acest obiceiu decât astăzi, nu e de tăgăduit. Herodot spune limpede că Sciţii scalpau pe duşmanii prinşi în răsboiu. Şi vechii Scandinavi făceau tot aşa. Eu am stat de multe ori şi m’am
www.dacaromamca.ro
ALBINA
151
gândit ce vrea anume să zică David prorocul în Psalm 68 v. 22 : «Dumnezeu va sfărâmă capetele vrăjmaşilor săi, creştetul părului celor ce umblă întru păcatele lor».
Nu cumva el vorbeşte aici de scalpare? Poate să fi auzit şi el de ea.
(1. Coşim c.
Ouăle şi întrebuinţarea lor.
Unul dintre articolele alimentare de prima calitate care merită atenţiunea populaţiunei noastre săteşti, sunt fără îndoială şi, ouăle ; aceasta atât pentru puterea b?r de nutrire şi gustul lor cât şi pentru uşurinţa cu care săteanul nostru la trebuinţă le poate avea. Fiind bune de mâncare pentru toate vârstele, ouăle pot fi întrebuinţate tot aşa de bine în alimentaţiunea zilnică a celor sănătoşi ca şi a persoanelor suferinde cărora le grăbeşte vindicarea, reînputernicind organele lor slăbite de suferinţă.
Ar trebui deci, ca săteanul nostru să nu le nesocotească, obiş-nuinduse ca ouăle să nu lipscească dela masa lui, dealtfel, destul de sărăcăcioasă.
însemnătatea ouălor însă nu se mărgineşte numai în alimenta-ţiune, industria găsindule mulţime de întrebuinţări, mulţumită descoperirilor ştiinţifice din ultimul timp, făcând astfel din ele un articol indispensabil la prepararea diferitelor produse chimice şi industriala. Germania care este cu deosebire ţara progreselor în toate ramurile, simte tot mai mult trebuinţa oului la o serie întreagă de întrebuinţări; deci numeroasele ei făbrici înghite pe fiecare zi sute sau chiar mii de ouă.
Sunt fabrici înşă la care'se cer numai întrebuinţarea uneia din cele două părţi cnstitutive a oului, cum e de pildă a gălbenuşului pentru unele din produsele de fabricaţie, şi a albuşului pentru altele ; atunci aceste fabrici se ajută reciproc împărţind frăţeşte părţile din ou ce îl alcătueso. Astfel fabricele de tâbă-cărie fină întrebuinţează numai gălbenuşul — mulţumită substanţelor grase ce el conţine — la cea din urmă lucrare menită să dea peilor de miel mlădierea particulară ce se cere mănuşelor. Albuşul, îşi găseşte asemenea întrebuinţarea în făbricele de pos-tăvărie, pentru fixarea culorilor pe stofe (indiană) cărora le dă un luciu particular. In fotografie, la prepararea substanţelor chimice (1) ca şi la limpezirea unor băuturi (vinuri) albuşul nu poate fi înlocuit cu nici un alt corp străin.
Dacă la toate aceste întrebuinţări a oului, se mai adaogă şi aceea a alimentaţiunii foarte obişnuită la Germani, cât şi aceea a clocirei lui în clocitorile mecanice (nişte cutii încălzite cu apă 1
(1) Lecitina, Albuminatul de Mercur; Tanalbumina sunt o parte din produsele preparate din ouă.
www.dacaromanica.ro
152
ALBINA
şi menite să scoată pui), atunci, ar fi destul cred ca să se poată înţelege cât de mare este trebuinţa ouălor pentru consumatorii şi fabricanţii străini, şi tot odată să ne putem tălmăci şi interesul ce diferiţi speculatori îl pun pentru a adună şi trimite din ţară cât mai multe ouă.
Ar fi de dorit ca aceste lucruri să ajungă a fi cunoscute şi de săteanul român care de obiceiu pune în întrebuinţarea ouâ-lui foarte puţină însemnătate, dându-1 celor care-1 întreabă pentru un preţ aproape de nimic.
Gospodina de ţară. dornică de a păs'râ sănătatea familiei sale, lucru ce mai cu deosebire îl poate căpătă prin pregătirea unor alimente mai hrănitoare, din numărul cărora ouăle ar trebui să nu lipsească; şi apoi săteanca noastră crescând cât- mai multe păsări ar putea să-şi înjghebeze venituri noui prin vinderea bine chibzuită a ouălor şi pasărilor ce-i prisosesc, aducând astfel îndoite foloase gospodăriei ce chiverniseşte şi alungând prin sâr-guinţă pe fiecare zi tot mai mult dela uşa casei ei boala şi sărăcia.	Constantin Păun.
Licenţiat în farmacie.
' 0Om
Din activitatea. Cercurilor Culturale.
In ziua de 16 Oct. 1905, membrii cercului cultural «Dumitreşti-Olt» s’au întrunit la şcoala din com. Dobroteasa-Olt. La ora 8 a. m. au plecat la biserică unde d-1 Teodor Leulescu, învăţător local, a răspuns în cor cu elevii şcoalei cu un adevărat ton religios. La sfârşit d-1 Teodor Leulescu vorbeşte credincioşilor despre datoria ce avem faţă de biserică, iar d-1 Ilie Nicolae Sâm-bureşti explică cuvintele din Evanghelie.
Biserica eră plină de credincioşi cum rare ori se vede.
La ora l1/* p. m., se deschide şedinţa publică prin intonarea imnului regal de elevii şcoalei respective. D-1 Teodor Leulescu diriginte, arată scopul întrunirii şi de ce au venit şi alţi învăţători. Vorbeşte apoi despre cultura cartofului, arătând cum se face pâinea de cartofi cu 'făină de grâu şi orz în proporţie '/,. Dă fiecărui sătean din cei de faţă câte o fălie de pâine preparată astfel în acest scop. Despre Pelagră-Beţie. Arată experienţa cum un ficat de pasăre când se afundă în ţuică îşi schimbă culoarea' iar în apă nu. Despre foloasele şcoalei, arătând că stă în legătură cu descoperirile ştiinţei. Telefon, fonograf. Se execută 20 de cântece cu fonograful d-lui D-tru Ceauşescu care cu multă bunăvoinţă a primit a veni chiar d-sa înregistrând un cântec în faţa sătenilor. Mare le-a fost mirarea acestora, deşi d-1 diriginte local le explicase. Se mai execută cor (dor de sat), Hora dela Plevna şi câteva dialoguri şi poesii. La sfârşit d-1 N. Andreescu secret, com., vorbeşte despre bancă, reuşind a înscrie noui membrii. Totul a fost bine, încât sătenii au cerut a se mai face astfel de întruniri, ceeace va servi mult pentru începerea cursurilor cu adulţi.
Reuşita serbării datorindu-se şi d-lui D-tru Ceauşescu, proprietar, în numele sătenilor i se aduc mulţumiri.
www.dacoromamca.ro
Pruncul muncei.
Cer limpede străvăzător Al unei nopţi de vară.
Iar câmpu ’ntins: sân roditor Pe care doarme somn uşor
Al muncei prunc, scumpă povară.
*
Şi doarme pruncu’n somn zâmbind, Subt pulbere de stele,
Iar rouă fruntea-i răcorind îl simte muma tresărind Din mii şi mii de firicele...
Nici pic de vânt. în tresăriri El însă îşi vădeşte Puterea rodnicei lui firi Prin care-acestei omeniri A vieţii hrană-i pregăteşte.
De leagăn cânt desmierdător Lui greerii îi cântă,
Iar câte o şoaptă de izvor
îi ţine ison curgător
Ce ’n taina liniştei cuvântă.
Dar iată palidele zori...
Din somnu-i se deşteaptă Privind întâele colori Ale voioasei Aurori Ce mirele cu drag ’şi-aşteaptă.
Şi când acesta s’a ivit,—
Putere ’nvietoare, —
Al muncei prunc, înveselit,
Se vede ’n zare-acoperit De diamante sclipitoare.
N. Rădulescu-Niger.

www.dacoromanica.ro
Sergentul ALEXANDRU ŢOPÂRLAN, elev al clasei V primare rurale din comuna Hotarele, plasa Olteniţa, judeţul Ilfov, care a comandat semibatalionul de copii înaintea M. S. Regelui Carol I In ziua de 8 Maiu 1905.

După «Buletinul Armatei şi Marinei».
156
at.tusa
Dia frumuseţile naturale ale Ardealului.
Gheea Turzii.
Cu mai mulţi ani înainte am urcat în o Duminică dimineaţa muntele, plecând din vale dela Petridul superior. Pe când am sosit su3 pe coama muntelui, eră timpul serviciului duninezeesc. Vremea eră frunjoasă, liniştită, şi pe bolta azurie a cerului, soa-i’ele se ridică măreţ şi în toată splendoarea. Eram singur, singurel şi mă desfătam în cântecul pasărilor şi [în iţârîitul greerilor de s câmp şi al musculiţelor, cari toate se 'contopeau în un freamăt blând şi încântător. Eră glasul naturii, care ne copleşeşte atât de cu drag, când ne aflăm singuri pe câmpii sau pe dealuri cu livezi. De odată începură a răsună şi a se amestecă în freamătul naturii alte glasuri, sunetele clopotelor dela 7—8 biserici din satele de pe la poalele muntelui. Şi aceste glasuri, aduse de un vântuleţ lin din apropiere şi mai din depărtare, sunau atât de dulce şi se amestecau în o aşâ armonie plăcută cu freamătul lin al naturii, în cât pătruns de o tainică şi înduioşătoare evlavie, eu, fiul unui veac puţin credincios, m’am aruncat în genunchi şi împreunându-mi vocea cu miile de voci ale credincioşilor din vale, am rostit evlavios în sunetul clopotelor, rugăciunea Domnului şi în fine am esclamat:
—	Doamne, Doamne, cu frumoase locuri ai împodobit pământul patriei noastre!
Fiind acest loc atât de încântător, unde se pare că te simţi mai înălţat, mai liber de ticăloşiile acestei lumi, mai aproape de D-zeu, e natural, că s’au aflat în veacurile trecute bărbaţi evla-vioşi, cari au ridicat aici întru mărirea lui D-zeu, au ridicat o sfântă mânăstiro românească. Da, aici a fost unul din acele lăcaşuri, în cari în timpurile grele din trecut legea şi limba noastră prigonită; află scuţ şi adăpost şi unde cucernicii călugări zilnic îşi înălţau glasul rugător la Tatăl ceresc, zicând:
—	Doamne, D-zeule atotputernic, mântuie din sclavie pe credinciosul şi smeritul tău popor românesc !
Când s’â ridicat aici mănăstire şi cine a zidit-o, nu se ştie In privinţa aceasta până acum lipsesc datele positive. Intr’un act-al unei comisiuni din scaunul Arieşului, care a ieşit la faţa locului la 1795, ca să ficseze linia liotarnică pe aici între comitat tul Turzii şi scaunul Arieşului, se zice, că mănăstirea a fundat-o călugărul Crăciun când se aflau în fruntea scaunului Arieşului fibirăii Orban. Aeeasţa. a fost, conform documentelor din archi-vul scaunului, în prima jumătate a sec. XVIII, pe la anii 1732— 1742. Datul însă, cum se vede, nu e precis şi cel mult atâta ne dovedeşte, că mănăstirea a existat pe acel timp. Tot din acel document dela 1795, reiese, că mănăstirea se află pe teritorul scaunului Arieş, trecând pe lângă ea linia hotarnicâ între scaun şi comitat. De aceea călugării dădeau fibirăului în fiecare an în semn de arendă pentru locul folosit, câte un galben, un berbece gras şi un stup. In fine tot din acel act aflăm, că la anul 1795, se află la mănăstire preotul Avram. înainte de acest dat, sub împăratul Iosif al II, cum ştim, au fost secularizate şi închise
www.dacaramamca.ro
ALBINA
V
157
multe mănăstiri din Ungaria şi Ardeal. Mănăstirea dela Cheea Turzii n’a fost închisă, cu condiţia, ca preoţii şi călugării de aici să deschidă şi susţină şcoală pentru băieţii din cele trei sate Petriduri, cari se înşiră unul lângă altul pe la poalele muntelui. Şcoala s'a deschis şi pe la începutul secolului trecut ea eră în stare înfloritoare, cercetată de mulţi şcolari, chiar şi din comunele mai depărtate. De sine înţeles, că în şcoala din mănăstire fondul se punea pe religiune şi’pe rânduiala slujbei dumnezeeşti, aşa că din ea au ieşit şi slujitori la altarul Domnului.
Dar pe vremea aheasta, afară de instrucţia şcolară, se făceau şi pelegrinage la mănăstire de două ori pe an, la Rusalii şi la Ispas, când se adunau sute de peregrini, chiar şi din depărtări mari, ca să preamărească pe Domnul şi stăpânul Cerurilor.
Mănăstirea, care altcum se ţinea de parochia Petridul superior a existat până la 1849, când a fost prădată şi incediată de o ceată de Turdeni unguri.
De atunci nu s’a mai reedilicat şi unde odinioară răsunau cântece evlavioase şi se înălţau rugăciuni la cer, azi e pustietate. Locul unde a stat mănăstirea se cunoaşte şi acum. La mijlocul locului se văd nişte resturi de ruine, pietre din fundamentul bi-sericei, care eră de zid, pe când biserica şi turnul erau din lemn, iar jur împrejur înverzesc şi produc roadă pomi nobili, peri, meri, pruni, ete., sădiţi de foştii călugări. Se mai află şi rodesc şi acum tufe de agrişe, strugurei, (rozinchene) apoi tufe de roze, etc., dovadă, că în jurul mănăstirii, în un loc în tins se află grădină cultivată cu îngrijire, ca un oaz în mijlocul petrişelor şi pădurilor sălbatice. Pomii şi tufele nobile — atât a mai rămas ca suvenire din acest modest monument de cultură românească din veacurile trecute.
In afară de mănăstire, mai sunt şi alte puncte vrednice de băgat în seamă pe vârful muntelui. Mănăstirea, sau locul mânăstirei, se află în o mică depărtare dela Ciiee, spre sud. Dacă ne apro-* piem de marginea Cheei, de marginea prăpăstiilor, iarăşi vom ii coprinşi de uimire împreunată cu groază, căci Cheea privită de sus în jos, cu pereţii şi -stâncile ei uriaşe, ne captivează dar ne şi îngrozeşte tot deodată. Jos în adâncime de 1.500 de urme zărim pârâul în albia sa de piatră, ca o mică făşie argintie, iar încolo un labirint de stânci, urmând în şir unele după altele, pe la poalele cărora omul se vede de sus, abia cât un copil, un pitic. Un pas greşit sau prea riscat pe marginea prăpăstiilor şi ^.suntem pierduţi. S’a întâmplat mâi rar, că au căzut oameni pe coastele râpelor, au căzut uneori şi vite, dar pe când au ajuns jos în vale, au devenit o massă de carne, fără a se mai cunoaşte figura de om sau vită. De aceea păstorii în cât pot îşi feresc vitele de a se apropia de primejdioasele abisuri.
Aici se află piatră cu numirea «La urme», iar ungureşte «Pot-kos lco» unde se văd ca gravate în vârful stâncei forme de potcoave de cal. De aceste urme sunt legate două tradiţii, una păstrată de poporul românesc, iar cealaltă ungurească.
Poporul nostru în general crede, că Alexandru-cel-mare sau Alexandru Machedon a trăit pe la noi, ba unii zic, că a fost Român, căci numai uu pui de Român a putut fi atât de viteaz, ca Alexandru-îinpărat. Aşâ Românii locuitori în jurul Cheei spun
www.dacoromanica.ro
♦
ALBINA
158
că umblând Alexandru Machedon pe aici, i-a stat în cale uriaşa crăpătură a Cheei. Dar nu degeaba avea el pe Ducipalul său — aşa-i zicea poporul lui Bucefal — căci acesta s’a înieptat şi a sărit împreună cu Alexandru Machedon peste uriaşa prăpastie, ca pasărea în zbor. Cum s’a forţat însă, i-au rămas în piatră urmele potcoavelor, cari se văd până azi. Aşa de năzdrăvan era Ducipal. După ce Alexandru a trecut astfel Cheea, a mers mai departe şi coborînd pe coasta muntelui, i s’a făcut sete, o sete arzătoare, care-i sleia puterile şi izvor de apă nu eră nicăeri. Ducipal a venit şi aci în ajutorul drag stăpânului său. Sosind la o stâncă, el dădu de trei ori cu copita în piatră şi numai ce începu să ţâşnească din stâncă pe trei locuri apă rece şi curată ca lacrima înduioşării, din cai’e stăpânul său îşi stâmpă’ră setea. Aşa s’a făcut izvorul cu trei raze, care se află în coasta dinspre răsărit a muntelui, lângă drumul comitatens, numit de obicei «Drumul Mocanilor». Izvorul se numeşte izvorul sau fântâna lui Alexandru-împărat, iar unij_ îi zic şi «fântâna cea de piatră» din a cărei apă cristalină mulţi drumeţi obosiţi îşi stâmpără setea.
Tradiţia ungurească aduce în combinaţie cu piatra «La urme» pe regele Ungariei Ladislau cel Sfânt. Urmele de potcoavă zice că ar li ale calului regelui. Tradiţia apoi explică şi formarea Cheei, prin o minune d-zeească. Se spune adecă, că regele Ladislau .purtând în părţile acestea răsboaie crunte cu Cumanii păgâni, cari năvăliseră în Ardeal, odată s’a întâmplat de a fost învins şi numai prin fugă şi-a putut scăpă viaţa cu puţini din ai săi. Cumanii însă îl urmăreau de aproape şi erau să-l ajungă. Atunci regele căzu în genunchi şi se rugă fierbinte la D-zeu să-l mântue din pericol. Dumnezeu îi ascultă rugăciunea şi Atotputernicia sa crăpă muntele în două, de sus până jos, aşa că Cumanii nu-1 putură urmări mai departe.
Aşa s’a creat Cheea Turzii, după legenda nngurească.
Un alt punct care e vrednic să-l cercetăm aici se află spre apus dela «Urme», în depărtare de vre-o 200 de paşi. E un pisc simplu de stâncă, de care nu este legată nici o legendă, nici un eveniment istoric, dar el îşi are însemnătatea sa, pentru că fiind situat mai în lăuntru Cheei, de pe el ni se înfăţişează în perspectivă verticală întreaga Chee, aproape cu toate încpvăieturile şi stâncile sale, de-a lungul ei şi de sus până jos în undele pă-râului. Priveliştea de aici este măreaţă, răpitoare, fără pereche. Lumea stâncilor ui’iaşe şi prăpăstioase, ni se înfăţişează în toată splendoarea ei, în cât dacă o privim de aici, chipul ei ne rămâne întipărit, neşters, ani de-a rândul, viaţa întreagă poate.
De aceea din acest punct e mai bine să zicem adio Cheei, să ne despărţim de ea.
Paget, un scriitor englez, care a eutreerat tot Ardealul, zice în o carte a sa, că nu există nici o ţară fără de podoabe şi frumuseţi de-ale naturii, dar — continuă el — n’am văzut nici când o ţară, care să fie în întregul ei o frumuseţe ca «Ardealul». Da, Ardealul este un mare muzău, plin de locuri cu reminiscenţe de mare şi glorios trecut istoric şi plin cu rarităţi neîntrecute de-ale naturii. Şi în acest mare muzău, Cheea Turzii este o raritate deosebită, este o perlă.
Şi, dacă D-zeu ne-a ajutat să deschidem modestul nostru muzău istoric-etnografic, cu timpul el va trebui să cuprindă în sâ-
\
www.dacaromanica.ro
ALBINA
159
nul său şi rarităţile noastre resfirate prin ţară, între cari în locul prim Clieea Turzii, înfăţişate în fotografii şi tablouri sau imitate în relief.
Silvestru Moldovan.
Din poveştile lui Moş-fJeaJu
Este nebun beţivul?
Răscolind zilele trecute un vraf de însemnări şi scrisori ce aşteaptă de mult să le dau un răspuns, găsesc o scriso-rică dela un cititor al «Albinei», care îmi cere lămuriri despre o vorbă ce-am spus eu odată că: beţia este nebunie.
Mă folosesc, dragii Moşului, de acest prilej, ca să vă povestesc câteva întâmplări pe cari le-am adunat zi cu zi din gazete şi la urmă vom cercă să dăm împreună răspuns la întrebarea cititorului nedomirit.
Un negustoraş, într’o zi-- după ce trecuse pe la cârciumă, bine înţeles, — vine acasă supărat. Nevasta vede în ce stare este, dar nu zice nimic. Se aşează la masă. El vorbiâ mereu: ba că cutare lucru nu e la locul lui, ba că mâncarea are multă sare ori e nesărată... mai ştiu eu ce? Intr’un cuvânt, căută ceartă, cum se zice, cu lumânarea. Nevasta tăceâ. Se vede însă că tăcerea asta, în loc să-l liniştească, l-a supărat mai rău. De ce tăceâ ea, de ce se înfuriâ el. Ce credeţi că a făcut? A luat un revolver şi... pac! în biata fe-mee. Aceasta cade jos lovită în partea stângă a pieptului.
Atunci beţivul îşi cunoaşte fapta, întoarce revolverul şi-şi trage două lovituri în cap.
Vă întreb: putem zice altfel decât că a fost nebun ?	»
Un servitor la biuroul vamal soseşte cu drumul de fier în oraşul în care locuiă. Eră cu nevasta. Fiindcă aveau o ladă dată la vagonul de bagaje, se înţelege cu nevasta ca ea să plece acasă înainte ca să facă rost de mâncare ori s’aşeze prin casă... El rămâne să scoaţâ lada şi să vie cu ea pe urmă.
Femeea pleacă. Omul scoate lada şi merge la cârciuma din faţă să se cinstească cu un hamal. Se vede că s’or fi cinstit cam mult, căci a ajuns acasă pe două cărări şi târziu de tot. Nevasta, — ba bine că nu ! — l-a cam dojenit.
Ştiţi ce-a făcut el? Ei şedeau chiar în localul vămii. Se repede într’o odaie de alături, ia revolverul unui gard vamal şi trage în nevastă; o loveşte în nas, dar glonţul trece;
www.dacaromamca.ro
160
ALBINA
«1 nu vede nimic, întoarce revolverul şi-şi dă una în cap, moare pe loc.
Vă rog, ce o să spuneţi decât că eră curat nebun?
Un lucrător, după ce-şi primeşte plata săptămânală, intră în cârciumă şi... negreşit că n’a stat acolo degeaba. Când -ese, cine ştie ce vedeâ înaintea ochilor? căci vrea să se apere. Scoate revolverul şi trage şease focuri în aer. Din norocire, nu loveşte pe nici un trecător. Un jandarm rural aleargă, îl prinde, îi ia arma şi-l duce la Primărie. Rămâne acolo toată noaptea ; a doua zi, se scoală liniştit şi vine spre oraş. Pe drum, iar mai cearcă vinul ori rachiul la câteva cârciumi. Iar l-apucă frica, se duce la un armurier, cumpără un revolver şi... începe iar isprava din ajun. Trecătorii a-leargă la el să-l dezarmeze. El o ia la fugă, fuge ca urmărit de cine ştie ce duşmani, dă peste un râu şi sare în el.. L-au scos mort peste două ceasuri.
Dacă nici ăsta nu eră-nebun, atunci ce mai e nebunia?
Nevasta unui tâmplar eră bolnavă. Bărbatul care de obi-ceiu veniâ cu chef acasă, într’o seară, când se vede că băuse mai mult, luă ferăstrăul şi se apropie de patul nevestii.
—	Dar ce faci?
—	Trebuie să-ţi taiu un picior.
Vă închipuiţi că biata femee a uitat că e bolnavă, s’a sculat din pat, a fugit şi s’a ascuns la o vecină. Tâmplarul n’a găsit-o; însă la ideea lui n’a renunţat... schimbând numai victima. Cânele îi ese înainte de sub masă, dând din coadă. De odată so repede la el şi apucându-1 vârtos cu stânga, îl ferăgtrueşte cu dreapta ca pe un lemn. Urla cânele, urlă şi stăpânul. Vecinii alergară atunci şi deschizând uşa, aflară pe nenorocitul animal aproape tăiat în două, dar şi tâmplarul avea mânile şi obrazul numai muşcături. Se vede că victima se apărase.
Se poate nebunie mai caracterizată?
Dar să mai spun una, petrecută în ţinutul Genevei, în Elveţia.
Un cultivator de vie... care nu numai făceâ vin, dar şi bea... intră în casă beat mort. Nevasta care se vede că eră sătulă de aşa traiu, îl ameninţă că, dacă o mai bea, îl părăseşte. înfuriat, dă în ea cu pumnii şi, pe când nenorocita scăpată un minut, so gătiâ să iasă pe uşă, el ia puşca şi-i trage un glonţ.Băiatul... căci avea şi doi copii, din păcate !.. începe aâ ţipe. Beţivul îl culcă jos cu alt glonţ. Nici asta nu l-a potolit. Se întoarce către fetiţă, care sta pitită într’un •colţ şi descarcă alt foc. Când a văzut-o moartă şi pe fetiţă a înţeles ce făcuse, şi-a încărcat din nou puşca şi punând
www.dacaromamca.ro
ALBINA
161
ţeava sub barbă, a tras. Glonţul i-a rupt falca de jos, clar nu l-a ucis.
Atunci... ce s’o fi petrecut în capul lui?., se întoarce în odaia undo zăceau cei trei morţi, ia corpul fetei şi fuge cu el pe uliţele satului, spunând vorbe fără şir şi urlând. Negreşit că, în vremea asta s’au adunat oameni, l-au prins, i-au luat cadavrul copilei şi puşca, l-au arestat.
Nu poate fi minte omenească în stare să înţeleagă aşa grozăvie, decât zicând că criminalul a fost nebun.
A înnebunit beţivul.
Iată, dragii Moşului, fapte întâmplate. Le-am cules nu din vre-o carte despre beţie— unde s’ar putea bănui de cineva că s’au mai înflorit, — ci din gazete, cari le-au, povestit la vremea lor, ca să dea noutăţi cititorilor.
Am ales înadins cazuri din cele cari nu suferă îndoială. Dar tot ce face omul stăpânit de beţie este nebunie... De sigur într’un grad mai mic. Nebun este când, eşind din cârciumă, dă cu pumnul într’un trecător care nu i-a zis nimic. Nebun este când în cârciumă, într’o discuţie pune mâna pe pahar ori pe sticlă şi-o aruncă jos de necaz sau dă în capul tovarăşului. Nebun este când vorbeşte fără şir, amestecă cuvintele, nu poate să pronunţe unele sunete. Nebun chiar atunci când spune pe faţă adevăruri» de cari a doua zi îi pare. rău.
Nebun, de ce? Fiindcă şi-a strecurat în sânge otravă, alcool.
www.dacoromanica.ro
162
ALBINA
Întrebaţi pe ori ce director al unui spital de nebuni şi o să vă spună că vre-o 30 din 100 de nenorociţi sunt acolo din pricina beţiei. Va să zică... dacă n’ar fi băut, aceia ar fi oameni sănătoşi — căci altă cauză de nebunie n’au — şi societatea n’ar fi silită să cheltuiască bani ca să le adăpostească urmările petrecerilor lor, iar familiile lor n’ar fi prada mizeriei, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri.
Moş-Neagu.
---------------------
învăţătura fetelor.
—	«Când un tânăr doreşte să se însoare, pe care dintre două lete o va alege el mai întâiu: pe una proastă, sau pe una deşteaptă, care ştie să te inângâe cu vorba şi ştie ce-ţi spune. ?
—	«Nici nu mai încape vorbă că pe cea deşteaptă. Chiar părinţii băiatului nu sar învoi ca fiul să-şi lege vieaţa cu o toantă. De pildă eu ...
—	«Aşâ e, Neacşule. Mai dragă îi este bărbatului şi mai de folos femeia cu şir la vorbă, deşteaptă prin învăţătura cărţii, prin sfaturile bune ale învăţătorilor, căci el ştie că are femeie în casă, ca lumea. Nătântoala rămâne tot nătântoală, şi nu e bună nici la legănat copiii, vorba ceea.
—	«Asta e vorbă sfântă, Domnule, zise zâmbind Neacşu, care începuse ,sâ înţeleagă şi rostul învăţăturii fetelor.
—	«O fată care a trecut prin şcoală, chiar din firea ei să fi fost mototoală şi prostuţă, tot mai prinde cevâ minte ; iar aceea pe care D-zeu a tăcut-o şi deşteaptă, cu atât mai tare i-se va deschide mintea şi va căpătă daruri mari pentru vieaţă. Fata trecută prin şcoală are mintea deschisă pentru orice fel de îndeletniciri ale gospodăriei. Ea va puteâ mai lesne să înţeleagă şi să facă orice lucru folositor casei. Unele din aceste îndeletniciri, de altfel, le învaţă chiar în şcoală, cum este de pildă chiar aci la Ciulniţa şi pe la şcoalele din împrejurime.
—	«De asta aşâ este, că avem învăţătoare harnice, cari învaţă fetele multe lucruri de mână, başca de carte. Le învaţă chiar să şi cânte la biserică, cu ceilalţi copii. Ba nici din partea curăţeniei hainelor şi a trupului, nu le dau învâţătoarii noştri pace. Ba şi la munca grădinei şcolare le pun.
—	«Ei vezi, Neacşule, că am şi eu dreptate. Chiar din şcoală învaţă fetele multe lucruri cari le vor trebui în viaţă.
—	«Să fi văzut, Domnule, pe băieţi şi chiar pe fete la o serbare de-alea de şcoală, câte istorii hazlii, şi poezii frumoase, şi cântece duioase mai spuneau, că nu mai puteau părinţii de dragul lor.
—	«Toate 'ucrurile astea sunt dovezi că şcoala face din copii oameni desgheţaţi, după cum altoiul face din pomul pădureţ, pom roditor de soiu, şi ce roade bune mai dau pomii altoiţi !
www.dacaromamca.ro
ALBINA
163
—	«Şi vorbă nu încape, şi în satul nostru avem buni al-toitori.
—	«Şi apoi, Neacşule, după sfârşirea şcoalei, o fată — chiar dacă nu mai merge înainte la învăţătură — are destulă vreme să şi facă şi lucruri de casă până la măritiş. Voi tăceţi rău că vă măritaţi fetele pela 15—16 ani. Lăsaţi-le şi pe ele câţivă ani să mai stea pe lângă casa părintească. Măritaţi le măcar pe la 18 ani, ca să fie şi mai coapte la minte şi să scape de unele boale, pe cari le capătă de obiceiu multe din cele cari se mărită prea de timpuriu.
—- «De, Domnule, povaţa d-tale e bună, dar răul este că nu te prea ascultă fetele, bată-le pârdalnicul !
—	«Apoi vinov- ţi sunt şi părinţii, cari le vâră în cap că tre-bue măritate la o vârstă prea fragedă. Ei singuri pripesc lucrurile. Până la vârsta măritişului, fetele vor îngriji de casa părinţilor lor, şi-şi vor face şi pentru ele — împreună cu mama lor — unele lucruri de cari vor avea nevoie în casa bărbatului. In această vreme, bine ar fi ca ele să citească cărţi în cari se vorbeşte de îngrijirile casei, de creşterea vitelor, a păsărilor, a copiilor, de gâtirea bucatelor şi de alte atâtea lucruri folositoare.
—	«După cât văd eu, zise Neacşu, sunt multe cunoştinţe bune ascunse în cărţile alea; dar vezi, eu nu le ştiu, fiindcă nici să iscălesc nu mă pricep.
—	«Şi de aceea nu înţelegi rostul învăţăturii. Fata, odată măritată, fiind înarmată cu asemenea cunoştinţe îşi va ţine mai cu rost casa. Ea îşi va putea creşte mai bine şi mai curat copiii. Va cunoaşte îngrijirile ce trebue date animalelor, păsărilor, casei, grădinei; iar unde vede că nu este destul de pricepută, dă fuga la cărţi şi află în ele învăţătură pentru nevoia ei.
—	«De asta nu mai zic nimic, spuse oftând Neacşu, că văd eu bine ce va să zică acum o femeie cu mintea coaptă de învăţătură bună.
—	«In nopţile lungi de iarnă, când crivăţul suflă turbat, răscolind zăpada şi umplând lumea de fiori, femeia ştiutoare de carte îşi va strânge copilaşii şi bărbatul pe lângă sine şi le va ceti din cărţile în cari- se vorbeşte de eroii neamului nostru, de minunile firei şi de buna creştere şi chiverniseală.
—	«Păi atunci, Domnule, ea va fi ca un fel de învăţător la casa omului.
—	«Negreşit, Neacşule. Ea va da o mână puternică de ajutor şcoalei, căci va supraveghiâ de aproape munca de toate zilele a fiilor ei, şi le va ajută, cum numai o mumă iubitoare ştie, la învăţătura lecţiilor şi la facerea lucrărilor ce au de scris.
—	«Doamne, ştii că mă faci să-mi schimb părerea ce o aveam eu nepriceputul despre învăţătura fetelor. Zău aşâ!
—	«Să mai ştii. încă şi altcevâ ! Femeile cari au învăţat în copilăria lor va preţui mai bine jertfa pe care o face bărbatui prin munca de toate zilele pentru nevasta lui, pentru copii şi
www.dacoromanica.ro
1G4
ALBIM A
pentru casă ; ca va Ti în stare să facă veaţa mai plăcută lui şi ■copiilor săi.
^Pretutindeni, în ţările înaintate în învăţătură, crezi că lucrurile merg ca şi la noi?
—• «Cum, Domnule, pe acolo femeile nu-s tot atât de lipsite de carte ca ţărăncile noastre? Tare aş vrea să ştiu.
—	«Pe acolo, Neacşule, se ycere fetelor să meargă la şcoală, ba chiar părinţii lor se duc cu ele de mână la vârsta de 6—7 ani. Şi nu se mulţumesc să sfârşească numai şcoala primară, cum este asta din Ciulniţa, merg şi mai departe la şcoala de gospodărie, unde pe lângă carte se învaţă ţesutul pânzei, al stofei facerea pâinei, ţinerea unei case, creşterea vacilor, a caprelor, spălatul şi călcatul rufelor, grădinăritul şi alte multe lucruri bune. Şcoale de astea avem şi noi câtevâ, bunăoară cum este cea dela Budişteni, de lângă Ciulniţa. Negreşit că prin străinătate, multe din asemenea şcoale sunt mai mari şi cu mai multe ramuri de gospodărie ca ale noastre.
—	«Apoi bine s’a gândit arunci guvernul să ne dea şcoale pentru băieţi ca şi pentru fete, dacă în ele se învaţă ce le treime pentru veaţă. Zău, că şi eu aş învăţă o astfel de şcoală şi aş vrea să mai fiu odată copil.
—	«E greu să mai întorci, Neacşule, timpul înapoi; dar zi mai bine că fiecare din copiii tăi eşti tu, când erai mic copil şi fă cu ei aceea ce doreşti acum la maturitate să iaci cu tine. Dă-i pe toţi la carte şi nu-ţi mai câinâ zilele.
De ce oare noi Românii să rămânem în urma altor popoare şi să ne arăte străinii cu degetul ca pe nişte sălbatici şi neştiutori de carte? In ţările străine, oamenii au înţeles prea bine că mamele pregătesc viitorul omenirei şi ţara de mâine, şi cum vor fi ele de cultivate şi de înţelepte, astfel vor fi şi feciorii şi fetele lor.
—	«De sigur, Domnule Tudose, cum îţi zice, de aceea şi proverbul spune că «aşchia nu sare departe de copac».
< In ţâri ca Germania, Norvegia, Elveţia, Danemarca, unde femeile sunt cu rost la gospodărie, atât de bune soţii şi mame, acolo rar se găseşte vre-o neştiutoare de carte. încolo toate au trecut prin şcoală, mulţumită stăruinţelor unor părinţi dornici de a-şi vedea copiii deşteptaţi şi fericiţi prin învăţătură şi bună creştere în şcoală, ajutând astfel ca ţara să meargă tot înainte.
In casa unde bătrânul este hrănit, iar femeia ştiutoare de carte, şi nu înfumatâ — cum spui că erâ fata logofătul aceluia, — ţi-e mai mare dragul să fii oaspe. Peste tot domneşte cea mai mare curăţenie, lucrurile sunt aşezate la locul lor, mâncările gătite de ele sunt bine făcute, la masă este multă rânduială, vitele sunt grase şi bine îngrijite, curtea e plină de orâtenii. In adunarea unor asemenea femei nu ţi-e nici odată urît să stai, că din gura lor \ numai cuvinte frumoase şi înţelepte ies. Ei ce zici, Neacşule, de câte ţi am spus până acum?
—	«De, ce să zic, Domnule, toate-s bune şi folositoare şi măcar nouă din zece trebue să-ţi rămâie la inimă.
www.dacQromanica.ro
ALBINA
165-
—	«Eu sunt mulţumit, prietene, ca măcar una din zece să-ţi intre în inimă şi să aducă roade bune.
Asta ar fi mulţumirea mea cea mai mare».
Soarele scoborâ spre apus. Trecusem de şcoala satului şi ajun-geam în dreptul bisericei. Aci mă oprii. Neacşu se întoarse cu faţa către sfântul locaş şi în timp ce-şi făcea cruce cu dreapta,, îl auzii zicând încetişor :
—	«Păstrează Doamne, în sufletul meu, poveţile ce mi s’au dat astăzi şi fă ca ele să dea rod însutit !
Cât despre copila mea, îţi făgăduesc, Doamne, că chiar mâine o voiu trimite la şcoală.
, întinsei mâna acestui bun ţăran, către care vorbele mele nu rămăseseră pleavă aruncată în vânt şi despărţindu-mă de el îi zisei :
—	«Eşti vrednic de cinstea mea, căci văd că sufletul ţi este ca pământul cel bun, care aşteaptă doar sămânţa ca să încolţească. Mult aş dori ca în ţara noastră să fie tot astfel de oameni primitori de poveţe prieteneşti, căci lucrurile ar fi duse la bun sfârşit şi fericirea ţării, atât de mult dorită, ar veni mai repede.
Săteanul apucă drumul spre casă iar eu pornii spre satul Bu-dişteni, destul de mulţumit că putusem întoarce din drumul cel rătăcit pe un semen, pe un frate mai nevoiaş.
Grig. Teodossiu.
Serbarea şcolară din Valea-Mare (Jud, Muscel)
Duminecă 16 Octomvrie a. c., a avut loc în sus numita comună o frumoasă serbare şcolară dată în folosul şcoalei.
Programul destul de bogat s'a executat între orele 2 şi 6 p. m.
Serbarea a avut loc în noul local de şcoală acum în construcţie, care eră frumos înpodobit cu steaguri tricolore, brazi, tablouri istorice şi chilimuri date de locuitorii doritori de binele neamului românesc. Scena eră de asemenea foarte bine aranjată. In fine totul eră aşa de bine or-ganisat încât atrăgea admiraţia tuturor celor de faţă. Programul s’a desfăşurat în modul următor: 1) Imnul Naţional, cor cu copii din şcoală — conducerea d-nei Popovici, învăţătoare locală ; 2) Salutare zi frumoasă, imn de deschidere de I. Popescu. Pasărea, cântat de elevi sub conducerea diaconului I. Popescu dela mănăstirea Nămăeşti ; 3) Ungurul în tren, anecdotă recitată de un elev; 4) Unirea face puterea, piesă într’un act executată de elevi; 5) Spre boitele tăriei, imn patriotico-religios de
I.	Popescu. Pasărea, cântat minunat de diaconul I. Popescu 6) I. Popescu dela gară, monolog rostit de d-1 I. Modreanu învăţător în Nă-mâeşti; 7) Morişca, cor cu copii sub conducerea d-nei Popovici; 8) O-vreiul spre America, monolog rostit de d-I Al. Predescu învăţător diriginte local; 9) «Cum să scapi de dracu» piesă în 2 acte executată] de Al. Predescu, I. Modreanu şi I. Gabrea brigadier de jandarmi; -10). «Jurămintele strâmbe* piesă în 3 acte şi 2 tablouri, foarte ’bine executată de elevii şcoelei locale; 11) «Românaşul»,-cântat fde ^eievi şcoalei — conducerea diaconului I. Popescu; 12) «Tain sau ovreiul in China» monolog rostit de d-1 Al. Predescu ; 13) Oştean Român, cor cu elevi şcoalei — conducerea d-lui Al. Predescu; 14) Arii Naţionale: «Semănata-am
www.dacoromanica.ro
1G6
ALBINA
grâu mărunt» şi «Când aud cucu cântând» de I. Popescu. Pasărea executată de diaconu I. Popescu.
Cu aceasta s’a terminat serbarea, după care a urmat bal înt’una din actualele sale de clasă.
Trebue să notăm că la această serbare a asistat un pubic foarte numeros care începuse să vie la şcoală încă dela orele 1 p. ni. In tot timpul serbării a durat o vie animaţie printre asistenţi.
Din oraşul Câmpulung şi satele vecine, am văzut pe: d-1 G. B. Ţu-ţuianu, sub-revizor şcolar, cu familia, d-1 locot. . Ţuţuianu cu doamna, d-nii sub-locot. Cantili, Nicolescu, Ştefânescu, d-1 N. Manolescu librar, d-1 Lazăr Vâlimâreanu cu familia, d-1 Costăchescu învăţător din Le-reşti, d-1 Lăzărescu învăţător din Voineşti şi d-1 Codreanu învăţător din Şelarii-Bogăteşti.
Succesul acestei frumoase serbări se datoreşte d-lui sub-revizor şcolar, G. B. Ţuţuianu, d-lui Al. Predescu învăţător local, d-nei Victoria Popovici învăţătoare locală, Părintelui diacon I. Popescu, d-lui I. Mo-dreanu învăţător din Nămăeşti, d-1 I. Codreanu din Şelarii-Bogăteşti, d-lui Iosif Ţuţuianu perceptor şi d-lui I. Gabrea brigadier de jandarmi având un deosibit concurs din partea autorităţii comunale.
Un asistent.
înştiinţare.
Se cunoaşte importanţa ce se dă în străinătate cultivărei gustului ar tistic, prin şeoalele de artă frumoasă. Statul, familiile domnitoare, municipalitatea şi particularii se întrec între ei prin grija ce depun pentru instituţiile de acest fel. Aceasta şi explică rafinamentul gustului artistic cu care sunt făcute toate obiectele lor de artă. La noi, în afară de cele două şcoli de bele-arte ale statului, una la Bucureşti şi alta la Iaşi, cari prin felul organizărei lor nu sunt accesibile pentru oricine, nici o altă şcoală nu mai există în toată ţara, unde tineretul să-şi poată face edu-caţiunea ochiului şi a sentimentului pentru frumos.
Spre a răspunde la o parte din această lipsă vine să se înfiinţeze astăzi prima şcoală particulară de desemn şi pictură pentru domnişoare.
Această şcoală autorizată de Onor. Minister Instrucţiunii publice şi pusă sub conducerea pictorului Strâmbuleseu, profesor de desemn şi pictură la şcoala de bele-arte din Bucureşti, este analoagă cu şeoalele particulare din Miinclien şi Paris, cum este: Azbe-Schule, Feer-Schule, Exter-Schule, Academie-Julien, etc., deosebindu-se de ele numai în aceea că ea va coprinde două secţii: una la fel ca întocmire cu cele din străinătate, pentru elevele care vor să-şi facă o profesie din pictură, şi alta pentru cele ce vor să-şi facă numai educaţiunea artistică, necesară în societate, desvoltându-şi şi dispoziţiile naturale pentru desemn, pictură acuarelă, etc.
Programul de studiu al acestei şcoli va fi poti’ivit cu învăţământul din fiecare secţiune : el va fi identic programului şcoalei de bele-arte pentru elevele cari vor să-şi treacă examenele la stat, şi va diferi de acestea pentru elevele cari nu urmăresc obţinerea de titluri academice. In această din urmă secţiune, o parte din învăţământul technic necesar numai pentru profesionişti, va fi înlocuite cu anumite studii practice, prin care elevele să poată pătrunde cu încetul în înţelesul frumuseţei obiectelor din natură şi a operilor de artă plastică. Ţinându-se tot de odată seamă de aptitudinele personale ale fie cărei eleve şi de durata timpului cât va urmă în şcoală fiecare, atât obiectele de studiat cât şi modul de predare a desemnului şi picturei vor varia de la elevă la elevă.
Cursurile acestei şcoli vor începe imediat după înscrierea primelor 12 eleve; cererile de înscriere se vor adresă direct d-lui Ip. Strâmbu-lescu, Str. Avcdic, 7, prin simple scrisori.
Condiţiunile de plată pentru fiecare elevă sunt de 350 lei pe întregu an şcolar (10 luni) plătiţi odată cu începerea cursului.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1G7
Groriica Săptămânii-
O circulară a serviciului sanitar.
Direcţia generală a serviciului sanitar a trimis o circulară tuturor medicilor de judeţe, ca să ia măsuri ca sătenii să planteze pomi şi copaci împrejurul locuinţelor lor.
Această povaţă o dăm şi noi sătenilor pentru binele lor şi al familiilor lor,—căci plantaţiile de pomi slujesc la însănătoşirea locurilor băltoasd, la oprirea germenilor boalelor, la regularea eăderii ploilor, la molcomirea curenţilor de aer, etc.
Parastas pentru pomenirea unui binefăcător.	\
La 26 Octomvrie trecut s’a săvârşit un parastas în comuna Câlmăţuiu, jud. Covurluiu, pentru pomenirea lui Tache Atanasiu, fost mare proprietar, care a lăsat Academiei Române moşiile sale pentru scopuri culturale.
Se ştie că Academia Română a înfiinţat acolo o şcoală cu internat pentru copii de săteni din Călmăţuiu şi din comunele vecine. Un număr de 150 de copii urmează la acea şcoală, unde pe lângă carte mai învaţă agricultura, cultura pomilor şi mici meşteşuguri.
La parastas a fost de faţă pe lângă rudele şi prietenii binefăcătorului ţăranilor şi d-1 P. Poni, vice-preşeaintele Academiei Române.
Condamnarea unui deputat român din Ungaria.
Judecătoria de ocol din Arad a condamnat pe d-1 I. Rusu Sirianul, deputat român în camera ungară, la o amendă de 400 coroane sau 20 zile de închisoare, în caz de neplată, pentru tipărirea în Bucureşti a unei cărţi cu subiectul «Românii din statul ungar», pe care n’a trimes-o guvernului maghiar.
Greu este pe lumea asta să spui adevărul!
întruniri româneşti în Ungaria.
La Lugoş în Ungaria, s’a ţinut la 5 Noemvrie o mare întrunire, la care au luat parte deputaţii români din Camera maghiară şi un număr însemnat de Români.
Deputaţii Mihaly, Suciu, Ylad, Pop, Rusu, Novac şi Damian au ţinut cuvântări cari au mers la inimă ascultătorilor. Adunarea â votat la sfârşitul şedinţei o moţiune prin care cere înlăturarea ordonanţelor privitoare la împiedecarea limbei româneşti în şcoale, precum şi votul universal pentru toţi cetăţenii majori.
Altă întrunire s’a ţinut la Baziaş, unde s’a votat iarăşi o moţiune privitoare la votul universal.
Românii din Ungaria luptă cu curaj pentru sfânta lor cauză naţională şi bine fac!
Sporirea învăţătorilor în Bulgaria.
Printr’o hotărîre a Ministerului Instrucţiunii publice din Bulgaria, numărul învăţătorilor va fi sporit anul acesta cu 300.
Bulgarii văd eu dreptate în înmulţirea şcoalelor primare ridicarea poporului.
O bibliotecă românească în Arabîa.
Intr’o călătorie prin Arabia, d-1 T. Burada, profesor la Con-
www.dacaromaiiica.ro
1G8
ALBINA
servatorul de muzică dela Iaşi, a descoperit la mănăstirea Sf. Sava din apropierea Mării Moarte o bibliotecă românească.
Această bibliotecă este aşezată într’un turn foarte înalt şi-ţi trebue să urci vre-o 382 de trepte până la ea. Cuprinde foarte multe cărţi româneşti de prin anul 1.600 şi chiar de mai înainte.
Nu se cunoaşte din ce împrejurări biblioteca a ajuns tocmai în acea mănăstire.
Aşteptăm însă ca d-1 Burada să scrie mai pre larg asupra ei, spre a vedea cât este de preţioasă.
Adunare de deputaţi în Muntenegru.
Principele Nicolae al micului stat Muntenegru a dat o proclamaţie în care orîndueşte să se facă alegere de deputaţi (parlament).
Adunarea deputaţilor va fi chemată pentru ziua de 6 Decemvrie viitor, adică de ziua principelui. Fără turburări ca cele din Rusia, Principele dă de bună voie drepturi poporului său în conducerea trebilor statului.
Numai Turcia va mai rămâne înapoi în această privinţă, căci acolo capul statului stăpâneşte ţara după bunul său plac'.
In ziua de 13 Octomvrie, d-1 Ion Kalinderu Administratorul Domeniilor Coroanei a inspectat Domeniul Cocioc, însoţit de d-1 Er. Medianu. A cercetat lucrările noi ce se fac pentru înfrumuseţarea şi trebuinţa Domeniului rămânând satisfăcut.
A vizitat şcoala din Brătuleşt.i de sub diriginţa d-lui Al. Ti-mo.tescu unde a făcut diferite întrebări şcolarilor şi rămânând mulţumit le-a dăruit mai multe cărţi folositoare; iar soţiei dirigintelui şi învăţătoarei dela divizia I-a le-a dăruit câte o rochie.
Bibliografii
A apărut în Biblioteca pentru toţi No. 232—233, Emani, de V. Hugo dramă în 5 acte, traducere în versuri de Ilaralamb Lecca, preţul 0,60 bani. Editura Librăriei Lcon Alcalay, Bucureşti.
In aceste două numere ale Bibliotecei pentru toţi, d-1 Lecca â tipărit traducerea — făcută şi representată la Teatrul Naţional încş din 1898 — a dramei lui Victor Hugo, Emani. ,
*
sft *
A apărut No. 11 din revista JUNIMEA LITERARĂ cu următorul sumar : Basmul iubirei (versuri), B. Lucescu; O hotărîre, schiţă, Liviu Marian; Voina, baladă populară, S. FI. Marian; Cum scriu străinii despre noi. George Tofan; Toamna târzie (versuri), S. Beuca Costineanu; Mă întreabă (versuri), Rotica'; Octavian Goga, V. M.; Dări de seamă, cronică, G. Codreanu şi I 1. Nistor; Notiţe bibliografice, Nr.
Redacţia şi administraţia: Suceava (Bucovina), strada Sturza No. 655.
X.a ian. examen de muzică.
—	Spune-mi, te rog, câte note sunt în muzică?
—	Păi, să vedeţi. . . depinde de lungimea bucăţii. Dacă e mai lungă, sunt note mai multe!
www.dacoromanica.io
MULŢUMIRI
D-l T. Leuleseu, dirigintele şcoalei din com. Dobroteasa, jud. Olt, în numele sătenilor aduce mulţumiri d-lui Ion Tărtăşescu, mare proprietar local, care cu prilejul înfiinţării băncei populare «înfrăţirea ■> în această comună, ne-au ajutat mult, atât material cât şi moral, cumpărând toate imprimatele şi registrele băncii cu spesele d-sale proprii. Tot d-sa a avut bunăvoinţă ca să doneze şcoalei cu acte în regulă 3,, H a. pământ pentru gradina şcolară. De asemenea aduc mulţumiri d-lui G. Olănescu, D. Ceauşescu, N. Andreescu, Stan Barbu, Angliei Bacşiş şi factorul Ştefan Diaconu, pentru binevoitorul concurs ce-1 au din partea d-lor, când e vorba a face ceva bun.
In ziua de 12 Noemvrie 1905, ora 10’/a a- ni., se va ţine la Eforie, licitaţie publică cu oferie închise, pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela 2G Octomvrie 1905, a următoarelor imobile din Bucureşti şi anume:
1)	Prăvălia No. 7 din Palatul Băilor Eforiei, de pe Bulevardul Elisa-bela, garanţie provizorie lei 800
2)	Apartamentul din fund, din imobilul Eforiei din strada Labirint 70, din Capital :,, garanţie provizorie lei 76.
Supra oferte nu se primesc.
¥
* *
In ziua de 29 Noemvrie 1905, ora 10*/2 a- ni-> pentru arendarea munţilor Negraşu, Fundurile, Ziliştea, Treisteni, Podurile Saşilor, Podul Cioarei, Valea Cerbului din judeţul Prahova şi Muntele Doamnele din jud. Dâmboviţa pe period de 10 şi 15 ani, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Garanţie provizorie lei 3.000.
Supra oferte nu se primesc.
Condiţiunile speciale, precum şi orice informaţiuni, se pot luă la Serviciul Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru.
Locuitorii din ţinuturile de pe lângă râul Orenoc din America .de Sud au un pământ foarte puţin roditor, mai ales pentru puţina lor pricepere într’ale agriculturii. Fiind foarte des foa-' mete pe-acolo, fiindcă pământul nu le dă altă hrană, ei s’au hotărât să mănânce «pământ». Fac turtişoare de pământ, le coc la foc şi... se mulţumesc cu asta. Câte odată prăjesc aceste < plăcinte într’un fel de untdelemn şi atunci au o mâncare de... lux La ce nu sileşte nevoia pe om!..  
Pentru friguri. — o litră ele vin alb şi ca o nucă ţi-pirig pisat, le amesteci şi bei vinul tocmai în momentul când te prinde frigurile.
Pentru bube dulci- —Se ia rămăşiţa dela cafeaua ce-o bei (trânjii), o amesteci cu untdelemn, speli copilul bine cu apă călduţă la bube şi-l ungi seara.
Licitaţiuni.
Mâncătorii de pământ.

www.dacoromamca.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» ar 2 de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalindern, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşeclinle, Sara Soniăuescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Uauu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii'. Petre Gărboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român', I. Diiuitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar:, Const. Alexandrescn, institutor.
Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Haret C. Spiru, fost ministru, profesor universitar (Bucureşti), 60 lei; D. Constantinescu-Sineşti (GiuleştiValcea), 1 leu; Gherasim Grozescu, institutor (Bucureşti), 2 lei; Lucia Gher. Grozescu, institutoare (Bucureşti), 2 lei; Petrescu Th. Alex. (Bucureşti), 2 lei; Paulina Elinescu, institutoare (Bucureşti), 2 lei: Boiu Olimpiu (Mălini-Suceava), 8 lei; Ştef. Colţescu (Mălini-Suceava), 5 lei; A. Precup (Mălini-Suceava), 5 lei; Gli. Iordăchescu (Mălini-Suceava), 3 lei; Dumitru Vasiliu (Mălini-Suceava), 2 lei; N. Lovinescu (Mălini-Suceava), 4 lei; D-tru Marin (Mălini-Suceava), 1 leu; Ioniţă Barbu (Mălini-Suceava), 1 leu; Mihalache Sandu (Mălini-Suceava), 1 leu; N. Mitocariu (Mălini-Suceava), 1 leu; Ilie David (Mălini-Suceava) 1 leu; N. Marian (Mălini-Suceava), 1 leu; Gh. C. Ioachim |Mă-lini-Suceava), 4 lei ; I. Dolejan (Mălini-Sueeava),' 2 lei; D. Teodorescu Mălini-Suceava), 2 lei ; Pavel Prachine (Mâlini-Sueeava), 4 Iei; Alb Pebu (Mălini-Suceava), 4 lei: Nicolae A. Gheorghieşti (Mâleni-Suceava) 2 lei ; Salomon Em. (Măleni-Suceava),-2 lei; Stamatie Alex. (Măleni-Suceava)-1 leu; Ioan Taslăvanu (Mălini-Suceava), 2 lei; Gav. Creţu (Mălini-Su; ceava), 1 leu; Gh. Leonte (Mălini-Suceava), 2 lei; E. Dumierescu (Mălini-Suceava), 2 lei; Petre I. Petrescu, învăţător, (Jud. Ialomiţa), 1 leu. Ţie Ene, ge_andarm (Jud. Ialomiţa), 1 leu ; Gh. Aliman, revizor de vite (Jud. Ialomiţa), 1 leu; Moscu Gh Mihâtlescu, învăţător (Jud. Ialomiţa), 1 leu; D-tru Dinescu (Jud. Ialomiţa), 1 leu ; Gh. Grigore (Jud. Ialomiţa), 1 leu ; C I. lonescu, învăţător (Jud. Ialomiţa), 1 leu; Pr. G. Popescu (Jud. Ialomiţa), 1 leu; Radu C. Duţulescu (Jud. Ialomiţa), 1 leu; Cos-tache Popescu (Jud. Ialomiţa), 1 leu; Gh. Rădulescu (Jud. Ialomiţa', 1 eu ; Costică I. C. Roşea (Jud. Ialomiţa), 1 leu.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.290; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 3.910 lei şi 30 de bani.
(Va urmă. !n numărnl viitor).
www.dacoromanica.ro