__AnulJX.
+ia 'w i
30 Octomvrie 1905.

REVISTA POPULARA
COMITETUL DE REDACŢIE
P. Gârboviceanu AP. Dulfu
[G. Coşbuo
G-ral P. V. Năsturel
N. Nicolaescu
G. Adamescu
Gr. Teodossiu
I. Otescu
V C. C. Pop.-Taşcă
Redacţia si Administr^^fla^a^jffâB^»^ No. 9. - Bucureşti.
1

LAj36RAT6RlUL fARMAGIE!! LA „CERg44
G. D. UASILIU
FORpllSORUU CURŢII REGALtE
CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român)
BUCUREŞTI
78
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerină câte 30 bani bucata, etc. etc.,	r
Cold-Crcme „ Central“, cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mâtreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol ă la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50
Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru,........................4 lei
*	»	»	» Vi *	....................2 lei
»	»	»	» mic »	....................lleu
»	»	» parfumată flacon de 1 litru................5 lei
*	»	»	»	» V» .............................2,50
»	»	»	»	» mic t ............ 1,25
Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit in casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă de toaletă, flaconul 1,50,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţărei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator se execută analize de urină.
26-12
www.dacoromamca.ro
Anul IX.
No. 5.
30 OctomVRIE 1905.
Albina
Revistă Enciclopedică populară
-


Abonamentul în ţară pe an Liel 5
t	a,	s. va
(Abonamentul în străin, pe an lei 8
Un număr...............15 bani
Pentru anunoiuri 1 leu lţjrilă. MLea publicitate, 5 bani cuvântul.
Manuscriptele nepublieate se ard.
Solia Nădejde, De.ce a trebuit Domn străin? —G. (’oşbuc, O vânătoare de balene.— Silvestru .Moldovun, Clieea Târzii..'—- Dr. Al. Munolesctt, Luaţi aminte! — N. liftă iilescn-Niger, Port Românesc (poesieb—31. Sadoveanu, Bardac.—Gr. Teodossiu. Învăţătura fetelor. — V. S. Mutra, Lucrările agricole in luna Noemvrie. — 1. Bănesc», O propunere asupra serbărei pomilor*.—Subiectele Conferinţelor parţiale lunare ale institutorilor în 1U0B—906.—Cronica săptămânii.—Poşta redacţiei.
Ilnstraţimii: O vânătoare de balene.—Cutit de cremene.—Amiralul rus Rodjestwenskl făcut prizonier pe bordul vasului «Biedoviyf
De ce-a trebuit Domn străin?
datorie ca, dela mic până la mare, să cunoaştem istoria, adică întâmplările prin cari a trecut neamul nostru. Vitejiile şi izbânzile Voivozilor noştri celor mari, ne umplu sufletul de încredere în viitorul neamului; dar întâmplările şi faptele, nu de mult petrecute, dela cari atârnă soarta ţărei, e de neapărată trebuinţă să le cunoaştem şi pe ele,
Am arătat şi în alte rânduri neomenia purtărei Turcilor, şi cum ne priveau ca o umilită provincie turcească. Iată încă vre-o două pilde: In anul 1849, prinţul Moldovei Gr. A. Ghica, împreună cu prinţul Barbu Ştirbei al Munteniei au fost chemaţi la Sultan ca să le dea firmanul de domnie. După multe şi nenumărate stăruinţe pe la paşale, li s’a hotărît ziua, când vor merge înnaintea Sultanului. Infăţişându-se amândoi, a trebuit să cază la pământ şi să sărute împăratului vârful papucului. N’au avut voie să stea alături de Sultan pe sofa, cum a stat peste vre-o 20 de ani prinţul Carol de Hohen-zollern.
Atâta n’a fost de-ajuns şi, vorba Românului, că < Ţarcul chiar când te dârueşte, te o,rde>, s-’.a împlinit. Peste câteva zile, Sultanul trimete Domnului Grigore Alex. Ghica. în dar, un armăsar arăbesc. Prinţul era în gazdă la palatul beiului Vogoride. Când l’au înştiinţat de sosirea darului, s’a co-borît împreună cu Vogoride ca să-l primească. Aici Ştefan
www.dacaromamca.ro
114
AI, BIX A
Vogoride bei a arătat domnitorului nostru că, după datină, în faţa comisului celui mare al Sultanului, trebuia să sărute scara şelei calului. Grigore Alex. Gliica întâiu s’a împotrivit, dar, mai apoi, după stăruinţele lui Vogoride, a fost nevoit, cu umilinţa în suflet, căci la faţă s’a făcut galben ca de ceară, să sărute scara aurită.
Acestea le povesteşte un martor ce-a fost faţă, patriotul T. Codrescu, în «Uricariul , tom. XII, faţa 60, în notă.
Această umilire a Domnului avea mare înrâurire asupra ţărei întregi. Domnul trebuia s’arate supunere şi umilinţă Sultanului şi paşalelor; pe boeri, la rândul lor, îi umilea şi înjosea Domnul; iar ei în schimb nedreptăţeau, apăsau şi umileau poporul de jos. Soarta norodului mai rea ca a vitei: înjosire, jaf şi umilinţă, erau partea lui.
După cum valurile furioase, în drumul lor, cresc mereu până ajung zdrobitoare; tot astfel obijduirea şi nedreptatea, pornite dela Sultan şi paşale, creşteau din treaptă în treaptă, cu cât s’apropiau de norod şi ajungeau ucigaşe.
Aceasta şi multe altele vor înprăştia nedomirirea celor ce mai stau la îndoială şi se întreabă dacă, în adevăr trebuia Domn străin. Mulţi, dacă nu se întreabă, dar simt un fel de jale ascunsă, gândind :	Cum, neamul nostru, care a dat un Şte-
fan şi un Miliaiu, n'a fost în stare să ne dea un Domn pământean ?
Acestora trebuie să le răspundem cu fapte, să le dovedim că nu era numai starea de umilire a Domnilor, cu care Turcii se deprinseseră ca şi cu un drept al lor, dar şi alte împrejurări mult mai însemnate. Bărbaţi destoinici am fi avut destui, dar vremile, amestecul şi înrudirile atâtor Domni cu toată boerimea ţărei, încurcaseră mult lucrurile. De aceea un Domn pământean eră peste putinţă s’aducă linişte şi bună rânduială.
Iată ce scrie în această privinţă prinţul Grigore Alex. Gliica, despre care vorbirăm mai sus,— într’o scrisoare trimisă ministrului de externe al Franţei, când numai eră Domn şi stă la Paris:
«Unindu-se Principatele, să li se dea un prinţ sau rege străin, spre a le guverna, căci numai un străin va fi în stare . a le face fericite.
«De li s’ar da un prinţ pământean, li s’ar face iarăşi cel mai mare rău, pentru că eu cunosc de pe mine acest lucru. Cu ruşine mărturisesc că în timp de şapte ani, cât am domnit peste Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri. Cugetul mă mustră. Dumnezeu să se îndure şi să mă erte. Insa ce eră să fac, când aveam rude şi prieteni printre toţi boierii? Cum era să nu pun ministru pe vărul meu, logofăt mare pe cuscrul meu, postelnic pe fiul meu, preşedinte divanului pe cumnatul meu; ispravnici pe nepoţi şi prieteni, privighetori şi poliţai pe oamenii a-
www.dacaromamca.ro
ALBINA
115
cestora-? Şi, dacă vre unul din ei nedreptăţea oamenii, d-acâ osândeau pe nevinovaţi, dacă răpeau făţiş cinstea şi averea cuivâ, ce eră să fac eu? — Puteam să fiu totdeauna drept? De-i depărtam din slujbă, trebuieâ să rânduesc pe alţii ca dânşii, pentru că Regulamentul Organic nu-mi da voie să pun pe ori şi cine eră vrednic. De-i osândeam, mă osândeam pe mine însu-mi, căci mi-i făceam duşmani neîmpăcaţi,
"aţa norodului şi către Sul-
ii eră întru nimic a-mi tăia capul după obiceiul vecliiu. Am avut simţire de Român, am fost din inimă patriot, sufletul meu strigă pururea dreptate. însă puţin puteam face; m’aşi fl depărtat din domnie, dar cine altul dintre pământeni putea să fie în locul meu, mai bun decât mine? Nevoea mă făcea să sufer toate şi să îngădui multe rele.- - O rudă a mea schingiuiâ şi jâcneâ cu toate puterile pe nişte locuitori pontaşi; alţii răpeau moşiile a mii de râzaşi, pecari îi lăsă în cea mai mare sărăcie şi ticăloşie ; alta jefneâ visteriea, alta prăda casele obşteşti. M’ain încercat, dar în zadar, în multe rânduri să fac dreptate, mă hotărâm a nesocoti stăruinţele şi rugâmintele tuturor, cari săreau pentru unul; însă sfârşitul acestor încercări a fost că mi-am căpătat duşmani de moarte, cari mă ponegreau în toate părţile. Poarta, după obiceiu, credeâ tot ce se bârfea în potriva mea, iar norodul auzind din gura boerilor şi a slujbaşilor, credeâ făr’a cercetă adevărul. îmi trebueâ să fac prea mult ca să mă cunoască bine norodul: trebueâ să fiu cu boerii mai aspru, să fiu chiar tiran.'
clnsa cum a-şi fi putut face împotriva nedreptăţii ceeace inima îmi zicea, câftd n'aveam destulă putere în mâini, când trebuia să mă tem de intrigi şi de slujbaşii Curţei, când pentru orice a-şi fi făcut, trebuia să dau seama Vizirului ca ori şi cari cârmuitor de paşalâcuri din Turcia? Starea mea eră grea, şi mai mulţumit aşi fi fost astăzi, dacă n’aşi fi mai ajuns să mai trăesc nişte zile, în cari am suferit mult, şi în cari am cunoscut ce vrea să zică zavistia şi duşmănia. De aceea dar, trebuie un prinţ străin moştenitor tronului, un cap încoronat, care să aibă a face cu marile puteri, cu îndatorire însă ca fiii ori moştenitorii lui, să primească legea ortodoxă. Numai aşâ prinţ va putea ţinea cumpăna dreptă-ţei. Iar în posturile de miniştri, precum şi celelalte slujbe să fie pământeni deştepţi, cari să fie cât de sprijiniţi şi de bine răsplătiţi şi pe viaţă. Tot pe atâta insă supuşi judecăţei şi osândiţi, dacă ar face vre-o abatere ori nedreptate. Cu prinţ pământean iar s’ar deschide drumul la toţi aristocraţii de-a nădăjdui fiecare la domnie, lucru din care es intrigi şi clici, care sunţ cele mai mari nenorociri pentru ţară. *
Aceste sunt vorbe spuse de un suflet pocăit, care a păcătuit şi care mărturiseşte, că înger să fi fost. tot nu putea
cu desăvârşire şi cărui
www.dacoromanica.ro
116
ALBINA
face altfel, de oarece legăturile de înrudire şi de prietenie îl strângeau ca într’un cerc de oţel. Orice semn de dreptate pentru cei obijduiţi eră prilej de ură în potriva Domnului. Domnul era prinsul boerimei şi trebuia să facă aşa cum îi poruncea. Iată de ce a trebuit un Domn şi o Doamnă străină. Acum înţelegem pe acei boeri patrioţi, cari au fost siliţi să calce în picioare mândria lor de neam şi să caute în familiile domnitoare din Europa un Prinţ, care să le dea destulă încredere că va duce ţara la liman.
Acuma, când norocul a fost din partea noastră, ne pare lucru lesne această alegere. Nu tot aşa a fost atunci, când multe căi erau de apucat şi greu de hotărît care anume va duce la izbândă. Numai cunoscând toate frământările de-atunci, toate piedicile, toate duşmăniile şi primejdiile ce ameninţau iubita noastră patrie, ne putem da seama de talentul şi mintea chibzuită a bătrânilor patrioţi. Trebuie să ştim cum soarta ţărei atârnă de o aţă de păianjen, care la cea mai slabă adiere nepotrivită puteâ să ne arunce în prăpastia robiei la vecinii lacomi. Cunoscând deamănuntul trecutul putem preţul patriotismul şi dragostea de neam a bătrânilor noştri. Aceste cunoştinţi ne vor aprinde în suflet dorinţa de a fi şi noi vrednici urmaşi ai acestor părinţi.
Nu trebuie să ne ascundem, mai e încă mult de făcut până neamul întreg va fi destul de luminat şi de patriot ca să-şi poată păstră sfânta neatârnare ce i-au dat’o câteva rânduri de eroi. Când vom cunoaşte cât mai amănunţit ce am fost şi ce suntem, vom înţelege mai bine ce trebuie să fim.
Sofia Nădejde.
— .................. r
6 vânătoare de balene-
fi) nglejii, Olandezii, Norvegianii şi Americanii au dus , multă vreme un răsboiu înverşunat cu balenele până • ce-au ajuns aproape să le stârpească. Cu deosebire balenele de Gronlanda,.. a căror vânătoare nu eră tocmai grea, dar aducătoare de mari câştiguri. Dela 1835 până la 1872 au tost ocupate cu prinderea acestor balene cam vre-o 20.000 de corăbii, cari au câştigat peste un miliard şi jumătate de lei, din untura de peşte şi din osul de balenă. Intr’acest timp au fost ucise 5.720 de balene. Vânătoarea lor ajunsese la culme în 1854, dar apoi căzu din an în an prin împuţinarea balenelor.
Celelalte neamuri de balene — aşâ numite de Finnlanda şi balenele uriaşe — n’au avut căutare până atunci şi pen-
www.dacaramaiiica.ro
ALBINA
117
tru că dau puţină untură şi puţin os de peşte, dar şi pentru că vânătoarea lor e primejdioasă, fiindcă sunt animale foarte tari şi iuţi. De aceea pescarii se mulţumeau numai cu balenele moarte aruncate pe uscat de valuri.
Dar după ce s’au împuţinat balenele de Gronlanda, pescarii au început să caute mijloace de-a prinde balenele uriaşe, cari se apropie de altfel de coaste, urmărind stolurile de sardele. Dar la prinderea acestora nu mai mergea cu aparatele primitive, trebuiau inventate mijloace mai rafinate.
Cei ce-au încercat întâiu să prindă balene a fost americanul Lilliendahl, care după câţiva ani a încetat plăţile cu un deficit de 3 milioane de lei. După dânsul a făcut mari încercări căpitanul danez Hammer, dar nici el n’a isprăvit nimic. Abia un norvegian Svend Foyn reuşi, după experimentări de vre-o 30 de ani, să construiască unelte trainice de prins balene. Pe scurt iată care e meşteşugul. O suliţă de oţel, de l1/2 metru, e asvârlită dintr’un tun în corpul balenei. Suliţa (harpuna) are urechi ca ale săgeţii, sau ca ale undiţei, mişcătoare. Acestea stau întinse pe lângă har-pună — adică închise — când harpuna e asvârlită din tun. In corpul balenei însă se deschid, iar această deschidere a urechilor e împreunată cu exploziunea unei bombe in corpul balenei. Harpuna — de grosimea unui braţ, are o bombă într’însa care stă în legătură cu urechile harpunei. Când , balena simte harpuna în corpul ei, se dă la fund, mişcarea asta face de se desprind urechile harpunei şi bomba ia foc. Bine înţeles, harpuna are o mulţime de mecanisme, pe cari nu le pot eu descrie.
Harpuna nu e liberă, ci e legată de un cablu — o funie de cânepă, tare încât să poată ţinea greutate de 200 de tone, şi lungă de câte 2—3 chilometri. Cablul e învârtit pe lângă un sul cu roată, şi cu un mecanism foarte delicat.
După ce ai împuşcat balena ea se lasă în jos cu o iu-ţime mare, mecanismul atunci trebuie să desfăşoare cablul după balenă, altfel balena ar trage corabia în fundul mării. Când ese balena din fund la suprafaţă, mecanismul trebuie să înfăşoare pe sul cablul, căci altfel el s’ar încurcă în adâncimea mării. Cablul trebuie lăsat lung ori scurtat după mişcările balenei, şi anume cu tot aceeaşi iu-ţime. Dacă balena fuge în linie dreaptă, târăşte după ea
www.dacoromanica.ro
11*
ALBINA
corabia cu aceeaşi iuţime, dacă deci cablul n’ar fi lăsat la vreme el trebuie să se rupă de întins ce e.
Despre puterea uriaşă a unei balene iţi poţi iace idee când te gândeşti că ea. chiar după ce bomba a făcut explozie la o adâncime de 1 ’ ■> metru în carnea ei, totuşi este în stare să rupă cel mai gros cablu, cu toate că biata corabie urmează mişcările balenei ca o frunză pe apă. împuşcarea cere o repeziciune şi o exactitate de necrezut Chiar cel mai bun dintre cei ce ştiu să ţintească harpuna pot greşi, mai ales când e marea în flux sau când balena e de neamul celor de Finnlanda, pentru că aceste balene abia s’arată la supraţaţă şi şi dispar în adânc.
O vânătoare de balene.
Trebuie să fii foarte cu băgre de seamă să nu împuşti balena în coadă sau în apropierea ei, pentru că în cazul acesta n’ai făcut alta decât să înhămezi balena la corabie: balena, cu puterea neştirbită întru nimic prin împuşcătura prin coadă, trage după ea corabia de-a lungul mărilor, ba poate şi în adânc, cu o iuţeală de fulger. Căpitanul Foyn a făcut o călătorie ca asta, căci a împuşcat o balenă prin
www.dacaromamca.ro
ALBINA
119
coadă şi a fost târât de ea două zile şi două nopţi prin toate părţile oceanului, pe vreme de furtună şi printre valuri uriaşe. Cumplit drum, să fii legat de o balenă, pe o corabie care face salturi, dusă cu o iuţime îmbătătoare Dumnezeu ştie unde. Fireşte Foyn n'aveâ decât să taie cablul, ca să scape de balenă; dar bătrânul erâ prea ambiţios să facă asta. La urmă a vrut Dumnezeu că s’a rupt cablul; iar bătrânul a fost numai decât gata să caute altă balenă. Ştiu însă că n’o să uite nici odată acest drum!
O interesantă descriere a unei vânătoare de balene ne o dă învăţatul naturalist Sandberg care, a însoţit pe Foyn.
Să ne întoarcem acum la balena noastră — care, de altfel, încă multă vreme n’a fost a noastră şi care, de sigur, nici n’a visat că are să facă o cunoştinţă aşa de aproape cu noi. Ne pregătirăm tunul, puserăm în el harpuna şi începurăm vânătoarea. De vre-o câteva ori trecurăm foarte aproape de balenă, care nu ne purtă nici o grijă, şi nici nu se gândea să aibă vre-o frică de noi. Asta însă nu o spun ca să-i arăt prea multa încredere în puterile ei, nu, căci ea erâ într’adevăr lungă cât corabia noastră, însă de groasă ne-o întreceâ cu mult. In urmă ea veni în apropierea cuvenită, şi atunci deterăm foc tunului. Harpuna întreagă lungă de peste 11 metru dispăru într’o clipă în spatele balenei şi avu efectul că balena stătu pe loc ca trăsnită. Dintâiu crezurăm că e moartă, după cum se întâmplă ade-seaori după harpunare. Insă de odată ea se lăsă în adâncime cu iuţeala săgeţii. Cablul începu să se desfăşoare; harpuna îşi deschise cârligele şi un sunet surd din apă, din mare adâncime, ne vesti că bomba a explodat. Balena stete din nou pe loc, ca lovită de trăsnet. Câteva clipe. Doamne! Acum începu sălbateca goană. Turbată de durere balena alergă în dreapta şi’n stânga, acum eşind la suprafaţă, acum fulgerând drept în jos spre fundul oceanului. Corabia noastră legată de acest balaur, erâ izbită când încolo, când încoace, aşâ că apele treceau in bunăvoie peste pod; erâ târîtă in toate părţile cu iuţeală ce te ameţea. Fie care om erâ la postul său; fiecare se uită ţintă la căpitan, aşteptând cel mai mic semn. Aici erâ luptă pe viaţă şi pe moarte între doui uriaşi ai mării legaţi unul de altul
www.dacoramaiiica.io
120
ALBINA
iar biruinţa, după cum vedeam eu, n’aveâ să fie pe partea noastră.
Fiecare dintre aceşti doui luptători îşi însemnă drumul lor comun cu altă coloare: corabia cu coloare neagră, cu fumul ce eşea gros din coş şi rămâneâ în urmă arătând drumul cu întunecatele-i volburi; balena cu coloare roşie, împurpurând marea, căci ori de câte ori eşia la suprafaţă, asvârleâ pe nări cascade înalte de sânge cari străluceau în galbena lumină a soarelui serii ca o ploaie de rubine. Fum în aer, sânge pe mare — iată pe unde am rătăcit şi’ncolo şi’ncoace. Ca martur al luptei noastre sta în apropiere o uriaşă stâncă întunecată cu vârful acoperit de nouri, între pleşuvele creştete de munţi pline de zăpadă, cari mărgineau departe orizontul. Nu eră nimic prietenos şi cald în acest tablou: o potrivită împrejurime pentru o astfel de luptă între două minuni ale mării.
Lupta a durat în chipul acesta mai bine de un ceas, până ce puterile balenii slăbiră. Ea începu să s’aşeze pe-o lăture; câte odată săgeta din adânc cu atâta iuţime şi cu atâta putere drept în sus, încât eşiâ până la jumătatea ei din apă. Dar de acum începu pentru noi adevăratul pericol. Balena îşi lepetâ mereu ieşirile din adânc: dacă odată ar fi ieşit cumva drept supt corabia noastră, ne-ar fi as-vârlit în aer cu corabie cu tot ca pe-o minge! Trebuiau acum luate toate, precauţiunile ca să manevrăm cu corabia aşâ ca să fim totdeauna în depărtare de balenă.
După puţină vreme, balena eră aşâ de slăbită de pierderea sângelui, încât abiâ şe mişcă la suprafaţă şi nu mai căută adâncul. Atunci doi pescari îndrăsneţi s’apropiară de ea cu o barcă şi o uciseră cu lovituri de suliţi...»
(«. Coşbu e.
-----'O'-SiSS'O'----
Ci'u.d.ă.ţeriii.
Multe fapte ciudate fac unii oameni; dar n’am auzit ceva care să fie ca aceasta : să laşi prin testament avere unui animal! O damă engleză şi-a lăsat toată averea unui câne. Un ţăran din Franţa a făcut moştenitor pe un cal roib. Un Italian a fost şi mai cu haz: a lăsat averea unui crap pe care-1 ţinea într’un ba-sen în grădină.
www.dacoromamca.ro
/
ALBINA
121
Din frumuseţile naturale ale Ardealului.
Cheea Turzii.
Bucăţi de vase dure din timpurile străvechi şi instrumente aliate în solul din adâncimea peşterilor ne arată, că Cheea-Turzii a fost patria omului preistoric, a lui liomo primigenius, pentru care peşterile de aici erau foarte bune adăposturi contra intemperiilor şi animalelor sălbatice, cu cari el stătea în luptă continuă pe moarte, pe viaţă. De pe timpul Dacilor şi Romanilor nu avem date în privinţa Gheei, nici urme romane nu s’au găsit până acuma, cu toate că după cum am amintit, în apropierea nemijlocită a Cheei s’a aflat oraşul roman înfloritor, Potaissa.
Cuţit de cremene.
Avem însă date din timpurile mai noui, din timpurile năvălirii Mongolilor, Tătarilor şi Turcilor, că Cheia servea de adăpost locuitorilor din împrejurime, unde se apărau ca într’o cetate. Aşii se zice că hanul mongol Bathu sau vre-o oardă de-a lui încă ar fi împresurat Cheea Turzii, unde se aflau mii de refugiaţi, dar n’a putut să o ia.
Un alt dat pozitiv avem păstrat de istoricul-geograf ardelean Troster, din anul 1660. Iu acest an Turdenii s’au refugiat de urgia hoardelor tătare în Chee, dar prin promisiuni falşe fiind înşelaţi, au ieşit afară şi au tost luaţi în captivitate de Tătari.
Cu o jumătate de secol mai în urmă Cheea-Turzii iarăşi a tost împoporată de cete de voinici. Cum ştim pe la începutul veacului al XVlII-lea în Ungaria nordică şi în o parte a Ardealului eră în toiul ei revoluţia principelui Francisc Râkochv II. In Ardeal a organizat răscoala contele Kâroly. El a adunat în deosebite părţi ale ţării cete de glotaşi, pe cari i-a pus sub comanda unui căpitan. Dornici de fapte vitejeşti şi voind a'scăpâ de jugul iobâgiei, mulţi Români s’au înrolat în aceste cete şi s’au purtat atât de vitejeşte, în cât unii din ei au ajuns căpitani şi vicecăpitani de gloate. Aşâ a fost printre alţii Pintea Viteazul, căpitan pe la Baia-mare, despre care poporul nostru a păstrat multe legende ; In scaunul Arieşului şi în jurul Turzii Karoly
www.dacaromanica.ro
122
ALBINA
a numit de căpitan pe viteazul român Nichita Balica, de origine din Petrid, lângă Cheea Turzii, unde şi azi trăeşte neamul Baliceştilor. Iar vicecăpitan eră Vasile Negrea român de pe valea Ileşdăţei.
După ce rescoaia Racoţiană a fost sugrumată şi i s’a pus capăt la 1711 prin pacea dela Sătmar, Balica, ca şi Pintea Viteazul, n'a depus armele, ci luându-şi de adăpost şi bază de operaţiune Cheea Turzii, a continuat lupta mai departe, în speranţa unui viitor mai bun. Un an de zile s’a susţinut vitejeşte Balica cu soţii săi, retrăgându-se în Chee când erau copleşiţi de puterea covârşitoare a armiei împărăteşti. Aici, în încovăieturile Cheei şi prin peşteri eră neînvins, dar in urmă, la 1712, a fost ucis prin trădare.
Nichită Balica a zidit, după un plan bine chibzuit, cele două peşteri din Chee. la cari ne-am oprit paşii. Şi poporul mândru şi recunoscător faţă de vitejii eşiţi din sânul său, a păstrat prin veacuri amintirea viteazului căpitan, numind cele două peşteri «Cetatea lui Balica» după cum şi au aspectul unor cetăţui de munte.
Şi acum, după această reprivire istorică să ne urmăm mai departe calea printre stâncile Cheei, pe pârâu în sus. Aceleaşi privelişti răpitoare, aceleaşi stânci uriaşe şi uneori bizare ni se prezintă vederii. Tot odată zărim în stânci, cu deosebire pe partea dreaptă a râului, mai multe ^eşteri. Astfel este peştera feciorilor» peştera cea ascunsă, peştera lui Binder, peştera Modo-vien, numite astfel după însuşirea lor sau după anumite persoane.
Mai în sus albia părâuiui e strâmtorată de o pitorească grupă de stânci, la poalele cărora apa formează iarăşi o vâltoare. Numele ei este Grohota bălţii, numită astfel după sunetul valurilor, cari izbindu-se de stânci şi bolovani se par a grohoti. In aretul acestei vâltori, sus în peretele de stâncă, cască gura o peşteră, numită Peştera din Grohotă, de extensiune foarte mare. In ea păstorii îşi adăpostesc oile în timp de noapte sau când asupra Cheei să descarcă vre-o vijelie năpraznică.
Ceva mai în sus de aci, la o nouă îngustime a Cheei, în timpurile de odinioară, în timpurile răsboinice, Cheea eră închisă cu porţi de fier, cari erau săpate şi ţintuite în stânci; săpăturile lor se pot distinge şi azi foarte bine, în ambii păreţi ai Cheei.
In partea aceasta se află o gaură curioasă, care se afundă vertical prin o stâncă, de jos în sus. Poporul eră de credinţă, că in această gaură sunt ascunse comori uriaşe, bani şi grămezi de aur şi de argint, comorile lui Darie împărat. Dar tot poporul spune, că comorile nu se pot scoate din afunzime, deoarece sunt păzite de balauri fioroşi şi cine ar cuteză să se sloboadă în jos prin gaură şi să se apropie de ele, la acela i-a cântat cucul, căci nu se mai întoarce viu de acolo.
Cu toate acestea s a aflat un hornar sau urloier curagios din Turda, care a hotărît să-şi încerce norocul. In .vara anului 1780 s’a dus pe vârful stâncei, cu mai mulţi soţi, cari legându-1 pe
www.dacaromamca.ro
ALBIM \
123
la brâu cu o funie lungă, l-au lăsat în jos prin gaură, până la o adâncime de 32 de stânjeni, măsuraţi după lungimea funiei. N’a mai putut însă să iasă la lumina zilei, de giaba s’au silit soţii să 1 scoaţă cu funia. Ba poporul povesteşte, că dela o vreme el singur a strigat să nu mai tragă de funie, că mai mulţi îl trag în jos decât în sus. In realitate bietul homar s’a strâmto-rat în gaură şi acolo i-au rămas ciolanele căzând pradă lăcomiei sale. Această întâmplare, păstrată ca legendă la popor a descris-o preotul reformat de pe acel timp al Turzii, Gyonzyosi, făcând nenorocitului şi o poesie. Iar poporul a dat gaurei misterioase numirea de Gaura homarului.
Mai sus de aci suntem surprinşi de o nouă formaţiune de stânci, cari împrejmuesc un loc ca o arie, având asemănare cu o uriaşe şură. Numele ei este şura lui Balica şi poporul povesteşte, că căpitanul Balica petrecea adeseori şi se odihneaâ aici cu feciorii săi. Locul într’adevăr are forma unei şuri, dar ea este dupăcum observă un scriitor, vorbind despre Cheea Turzii — este o şură, «în care îmblăteşte vijelia şi uraganul vântură».
Şi aci să ne oprim puţin, să pe odihnim ca să ne dăm seamă de un lucru. In diferite regiuni ale pământului, dar în deosebi în Ardeal, avem mai multe strimtori înguste, formate de stânci prăpăstioase şi numite de poporul nostru Ch.ee. Astfel este între altele Cheea Turului, în apropiere de Cheea Turzii spre nord, intre comunele Tur şi Copand, având mare asemănare cu Cheea Turzii. Alta este Cheea Runcului în munţii-Apuseni , apoi Cheea Poienii, prin care trece şoseaua dela Poiana spre Aiud şi altele. Nici una însă din patria noastră nu se poate măsură cu Cheea-Turzii. Ea este cea mai grandioasă, cea mai pompoasă dintre ele; este regina Cheelor noastre.
E natural acum, că fiecare se va întrebă cum s’au format strimtorile şi cheele peste tot şi în deosebi cum şi prin conlucrarea căror puteri naturale s’a format Cheea Turzii în proporţii atât de uriaşe? Răspunsul la aceasta ni-t dă teoria, bazată pe realitate, a formaţiunii strâmtorilor şi văilor. Strâmtorile de munte şi în general văile, sau format — şi în unele locuri se formează şi azi, — s’au prin vulcanizm, adecă prin erupţiune vulcanică, ridicându-se din coasta pământului dealuri şi piscuri, şi formându-se printre ele strimtori, sau apoi se formează strimtorile prin neptunism, prin torţa apelor, prin erosiune sau spălăcire. Apa adecă în decurs de mii şi mii, chiar milioane de ani spălăceşte coame întregi de munţi şi dealuri, fâcându-şi cale prin ele — şi astfel formând văi sau strâmtori. In dealurile de calciu, cu deosebire se formează strimtorile prin erosiune. Acesta e cazul şi la Cheea Turzii, ale cărei stânci sunt alcătuite din calciu de fura, de "coloare sur-alburiu şi ici-colea roşietic.
Odinioară, în timpurile copilăriei globului nostru terestru, când partea cea mai mare a suprafeţei lui, şi astfel şi plaiurile Ardealului nostru, erau acoperite cu apa mărilor nesfârşite. în dosul Cheei Turzii de azi, în valea în care sunt cele trei sate, Petri-
www.dacoromanica.ro
124
ALBINA
dun să estindeâ un lac sau mai bine zis un golf de mare. Cu ■timpul apele golfului au început să-şi afle scurgere de-a curmezişul muntelui, prin locuri puţin mai jos aşezat, spre câmpia Turzii, spălăcind prin acest loc dealul şi creind aştfel Cheea noastră, în ani nenumăraţi. Marea cantitate de apă, cu cât ero-siunea se măria, se răstogoliâ în valuri puternice, cu cataracte uriaşe, până la scurgerea întregului lac, rămânând ca uriaş al uriaşului rîu de odinioară modesta vale a Hăşdăţii, ca o remi-nişcenţă a unor timpuri din viaţa globulului terestru, dispărute pentru totdeauna în noianul veşniciei.
La Cheea Turzii stâncile au aproape aceeaşi înălţime, se ridică vertical şi paralel, dela poale şi până la creştet şi cele două peşteri — Cetatea lui Balica — sunt de ambele laturi la aceeaşi înălţime, ceea ce vă arată că ele au fost odinioară o singură peşteră suteranâ pe care eroziunea apelor a despărţit-o., crein-du-se astfel două peşteri deosebite. Acestea sunt tot atâtea dovezi, că Cheia Turzii s’a format prin spălăcirea apelor şi nu prin erupţiune vulcanică, căci în acest caz stâncile ei ar fi lost aruncate în o neorânduială chaotică, cum se întâmplă aceasta în totdeauna la erupţiuni. Această teorie e adoptată de alt cum de toţi geologii din patrie şi din străinătate, cari au făcut studii asuprâ Cheii Turzii.
Şi acum să părăsim terenul ştiinţific şi să ne continuăm calea Dela şura lui Balica, nu peste mult vom observă, că stâncile încep a se depărta unele de altele, valea se lărgeşte şi pârâul nu mai e mărginit de stânci pleşuve, ci de pajişte verde pe ambele lui maluri. La locul Gura-Cheii se mai strâmtează încă odată albia, dar trecând şi pe aici, am eşit din lunca pustie a stâncilor şi în faţa noastră se estinde o vale plăcută, presărată cu sate şi cu livezi şi ţarine bogate.
Am eşit din lumea stâncilor pleşuve, cari ne-au prezentat atâtea tablouri şi peisage, când pitoreşti, când bizare, dar totdeauna măreţe şi împur.nătoare şi am sosit în regiunea supusă cultivării omului.
S’ar înşelă însă acela care ar crede, că dacă a percurs Cheea Turzii de-a lungul ei şi a admirat toate încovoiăturile, peşterile şi stâncile, a văzut totul, ce prezintă acest loc de frumuseţe naturală neîntrecută.
Alte privelişti încântătoare i se vor înfăţişă, de alte impresii va fi cuprins acela, care va urcă coasta muntelui, despicat de. Chee şi-şi va pune piciorul sus pe coama muntelui şi pe marginea prăpăstiilor ameţitoare. După urcare nu tocmai de o oră, ne am ajuns ţinta, ne aflăm sus pe coama muntelui, deasupra Cheii. Calea până aci, ce e drept, e cam ostenicioâsă, căci po-teciurile ne duc pieziş printre pietriş şi bolovani, dar osteneala ni se rebonilîcă prin măreaţa şi larga privelişte, ce ni să deschide. Un geograf, răpit de frumuseţile Ardealului, de tablourile ce el ne înfăţişează la fiecare pas, a zis, că Ardealul este o mare carte a naturii, cu file nenumărate de tablouri
www.dacoramamca.ro
ALBINA
125
încântătoare. N’avem dbcât să întoarcem rând pe rând Glele şi vom avea prilej să ne înveselim în aceste tablouri variate şi frumoase. Urcând coama muntelui Cheii, am întors o filă din marea carte de tablouri ale Ardealului şi noul tablou ni se prezintă în toată splendoarea lui. In partea de către apus se estinde valea Hesdâţii, cu sate, cu livezi şi ţarine, imprej-muită cu dealuri, cari poartă pe culmea lor ca nişte coroane, păduri şi rădăcini plăcute. Mai spre sud-vest cercul de vedere ne este mărginit de mărimea munţilor Apuseni, de muntele Vi-dolmului şi ramificaţiunile lui şi de muntele Trăşeăului, dar cu atât mai larg ne este cercul de vedere pe partea cealaltă a muntelui, înspre răsărit. De aici vedem oraşul Turda, cu casele şi turnurile sale de biserici, apoi cuprinde cu privirea întreagă Câmpia Turzii, cu satele de pe ea. Zărim mândrul Arieş eşind dintre munţi şi'aşternându-se ca ocale argintie printre verdeaţa câmpului de pe malurile lui. Dincolo de şes apoi se întinde până în mare depărtare Câmpia Ardealului, cu şiruri nesfârşite de dealuri, cari par a fi valurile unei mări rescolite şi petrificate deodată, ca prin minune. Şi peste toate acestea, când cerul e senin şi timpul liniştit, se zăresc abia vizibili, munţii noştri de pe la graniţă, perzându-se în zarea albăstrie a depărtării. Acesta e tabloul, ce ni se înfăţişează de pe muntele Cheii, tablou zugrăvit aci în linii generale, căci a-1 vedea în toate amănuntele lui este de lipsă penelului măiestru de pictor.
Dar, în afară de privelişteâ care ne farmecă vederea, sus pe munte, putem fi părtaşi şi de alte impresii, cari ni să sapă adânc în suflet. Eu, din întâmplare, am avut parte de o astfel de impresie suavă.
Va urma).	Silivestru Moldova».
,	X-iUia-ţi aminte!
Dator este tot omul să-şi păstreze sănătatea lui, şi să nu vatăme pe cea a semenilor săi; căci «Sănătatea este cea mai scumpă comoară». Sănătoşi fiind putem munci, deci a ne căută de nevoile noastre.
Cum o vorbă spune: «Paza bună trece primejdia rea» şi cum OFTICA, tusa măgăr cască, anghina (durerea de gât) şi alte boli se răspândesc prin scuipatul celor bolnavi, nemerit este ca tot omul să nu scuipe pe jos nici odată şi nicăeri, ci numai în -scuipătoare.
Dr. Alex. Manolesou.
Medic dc plasă.
www.dacaramanica.ro
Aiuirului rus
RodjestwcnsM făcut prizonier pe bordul vasului După Buletinul Armatei şi Marinei*.
lîiedovi.v*.
PO'RT ROMANESC-
Foaie verde colilie,
Când îmi văd puica cu iie Cu arniciu în două feţe,
Par’că-i scrisă ’i-o mândreţe! —
Şi cu fotă ’n legea ei Numai flori şi floricele,
Numai fluturi-fluturei Par’că-i cer bătut cu stele,
Par’că-i vara ’n toiu ei;
Iar pe vremea ernei grele Când ’mi-o văd cu cojocel înflorit frumos şi el, —
Crează’iui cine-o vrea să’mi crează, Calea mi se luminează. . .
Dela dânsa până’n zări Numai soare-i pe cărări,
Dela mine pân’ la ea	, '
Soare-i pe poteca mea.. .
Şi ’mi-e dragă-aşa, ’mi-e dragă Că aş da o lume ’ntreagă Pentru ochi şi pentru gură,
Pentru râs şi uitătură,
Pentru spor şi vrednicie Pentru toate cum le ştie. ..
Harnică-i bat-o norocu,
De n’o poate ţine locu,
Toarce, ţese, lucră ’n rând De nu-i prinzi de veste când.. .
Şi mai e şi e apoi
Că ce scoate din răsboiu	.
Nu-i ca portu ei şi nu-i Nu-i, zău, portu nimănui;
Port pe lume omenesc Nu i ca portu românesc.
N. Rădnlescu-Niger.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
129
SCRISORI
— ’-ŢRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG —
Bardac.
I.
Vreau să-ţi povestesc un lucru curios, care s’a petrecut cliiâr aici în sat, acum, de curând. Nu-i cine ştie ce lucru însemnat, — dar tot, ştii, câte odată fiecare lucru, ori cât de mic, îşi are însemnătatea'lui.
Trăia pe aici şi prin împrejurimi, şi pe unde da Dumnezeu, unul Bardac, un ticălos, o fiinţă fără nici un căpătăiu. De când îl apucasem şi de când s’auziâ de el, nu greşise cu nici o faptă bună. Numai de ticăloşii se ţineâ. intăiu să-riâ gardurile şi scutura pomii de roadă. II prindeau oamenii, îi « trăgeau câte un puiu de bate■>, şi-l zvârleau în drum, ro-stogolindu-1 prin spinii gardurilor. Pe urmă, intră noaptea prin ogrăzi, începu a şterpeli ba o găină, ba o raţă, ba ouă de prin cuibare, şi-l alungau des gospodarii asmuţind după el câinii pe hudiţele satului. Nimicurile cu cari s’alegeâ le da pe tutun, şi treceâ cu ţigara în gură pe dinaintea oamenilor, şi de abiâ-i da puful pe obraz ... Scuipau femeile după el şi-şi făceau cruce.
«Bată-1 Dumnezeu să-l bată! Uite, uil diavol de băiat... nici nu i s’a dus lipul de după ureche şi duhăneşte ca un ursar !»
Dar asta nu-i nimic. Oamenii pe la noi sunt buni, ca ori ce Român de obiceiu, şi lesne ertau aceste ticăloşii ale tinereţii. Dar Bardac rămăsese de tânăr fără părinţi şi fără căpătâiu — acîi începea să vie vremea cuminţiei, şi el nici gând n’a-veâ să-şi vie în fire. L-au pus să păzească vitele, — fugea şi le lăsă să intre în porumbişti; l-au pus să păzească ogoarele, — dormiâ cât e ziua de mare, se întindea, căscă, puteau să treacă cirezi de vite prin munca oamenilor. Mai mult pagubă ! Ce-i puteau face ? 11 mai mustrau, îl mai ciocneau, îl mai lăsau în plata Domnului.	, .
Se făcuse om acuma. Trei ani de armată cu chiu cu vai i-a făcut, cu jumătate de an pe deasupra pentru dezertare. Şi când se întoarse, avea o pereche de mustăţi roşii sub nas şi nişte ochi neliniştiţi şi răi supt o tufă de păr ca para focului, ş’aveâ un glas tare şi îndrăsneţ, de clătinau gospodarii din cap: Hm ! nu-i a bine... Ce-are să facă omul ista?::
Ce să facă? nu făceâ nimic. Nu voia să se tocmească ni-căeri, nu voia să muncească nimic. Strigă numai că şi-a făcut armata, şi-a făcut dreptul lui, ş’atâta. Bine, oamenii, buni, îl lăsau în plata Domnului.
www.dacoromanica.ro
130
ALBINA
Dar iată că într’o bună zi Bardac ese la drumul mare.
Din Stolnicerd pân’la târg nu-i departe: o fugă bună de cal. Treci pe lângă un făgiţel des, prin pâpuşoaie, cobori coasta şi iaca şi târgul.
Femeile din Stolniceni umblau la târg des cu pasări, cu lâptării, cu ouă. Adunau şi ele ceva bani pentru iarnă, pentru gospodărie. Le era şi uşor. Până la amiază se duceau, vindeau ce aveau de vândut şi se şi întorceau.
Intr’un rând, cum se întorcea acasă nevasta lui Costache TJrsu, la cotitura drumului, din făgiţel, iaca îi ese înainte Bardac. eStăib Femeia se opreşte. El îi trage una cu ciomagul în şale. Dă sumanul!» Femeia prinde a răcni ş’a se zbate, şi, de frică, se desbrăcă de suman. Bun, dă şi paralele!... Iar plâns, rugăciune,— el o pune jos, îi sfarmă trupul cu cioata de corn şi-i ia basmaua cu paralele din sân.
A fost în sat o goană, — lucru mare! Gemeâ biata Ileana Ursjrfui şi plângea de-ţi eră mai mare mila de dânsa. Şi cum se strângea lumea în jurul ei ş’o întrebă, iată s’aud iar ţipete, şi s’arată femeia lui Ghiţă Săcăreanu, şi ea fără suman, cu părul sbârlit, cu fruntea plină de sânge. Şi pe dânsa o desbrâcase şi o prădase Bardac! — Ş’a fost vorbă şi mânie în toată după amiaza aceea de vară, şi juruiau gospodarii o bătae hoţului, soră cu moartea.
Au pornit cu ciomege, cu topoare, l-au căutat prin tot fă-giţelul, prin porumbi şti, — dar nu l-au găsit. Par'că el eră prost să-i aştepte?
Trece aşâ o săptămână şi, deodată, într’o seară, aproape de jitârie Bardac iar prinde o femeie ş’o dezbracă. — Vra să zică numai la femei dădeâ ; de bărbaţi îi eră frică.
Asta nu puteâ însă să ţie mult. l a mai mers odată, i-a mai mers de două ori, pe urmă, într’o dimineaţă, cum grămădea cu bâta pe o biată femeie la marginea crângului, iaca şi flăcăul judeţului, călare. Femeia ţipă ca în gură de lup. Flăcăul, cum vede, năvală cu calul. Bardac lasă femeia şi dă dos la faţă. Printre crengi, prin. gropi, printre ciopte, i-a fost mai greu, — dar când a dat la larg a început a fugi în voe. — Dar nu eră fugă omenească. Se ducea glonţ, ca o fiară. Era desculţ, cu iţarii suflecaţi până la genunchi, şi fluerile piciorelor. subţiri ca la un cocostârc, sfârâiau. Fugea zbură, făcea salturi mari, de-abiâ se puteâ ţinea de el Gheor-ghieş flăcăul judeţului. Şi doar avea cal cazon —căx eră în călăraşi cu schimbul — şi-l strunea, şi-l băteâ din pinteni, de-1 duceâ cu pântecele de pământ. — Dar aşâ dihanie să fugă, ca Bardac, ceva mai rar!
Atunci s’a îndrăcit Ghiorghieş. Ş’a eşit cu cânii şi cu puşca.
A umblat două zile şi l-a căutat. Când colo, după ce-a bătut desişurile, îl găseşte la marginea drumului, lângă sat.
«Stăi, potlogăriile, că te’mpuşc ca pe-un câne!»
www.dacoramamca.ro
ALBINA
131
Şi potlogarul nici nu s'a clintit. Numai îi tremurau buzele de frică şi-i ardeau ochii în cap ca la o pisică.
L-a dus şi l-a închis la primărie. S’au strâns oamenii, l-a batjocorit popa de l-a făcut de râs, l-au blestemat femeile, el nu zicea nimic; mic şi spătos, cu mustaţa roşie zbârlită, cu tufa de păr în ochi, se uită urât în jurul lui. Ghiţă Să-căreanu şi Costache Ursu, şi alţi bărbaţi cu femeile desbră-cate, l-au împresurat, l-au judecat cam aspru, cu ghionturi sub coaste şi’n fălci, — dar mare rău nu i-au făcut. El nici n’a gemut, n’a zis nici un cuvânt, se uita numai ca un sălbatec în juru-i.
Şi după ce s’au mai împrăştiat oamenii, după ce a rămas cu vătâjeii, să-l ducă numai, să-l vâre la başcă,— zise deodată Bardac:
«Apoi eu mă duc!»
Şi odată se repede pe brânci printre genunchii paznicilor, se ridică, şi picioarele încep a-i sfârâl, în fugă sălbatecă.
Au rămas oamenii cu gurile căscate. S-au repezit la cai, au pornit după el,—degeaba! nici epurile nu alergă mai iute decât Bardac. Ca vântul se ducea!
Asta a fost întâia oară. — Când l-au prins a doua oară, l-au bătut mai bine şi l-au legat. A fost proces în regulă, la Iaşi, şi l-au vârît la închisoare pe un an. Pe urmă, după ce-a eşit, s’a arătat iar cu ticăloşiile lui prin jurul satului.
Iar l-au prins, iar l-au judecat, iar l-au închis. Nici-un folos. Om ticălos şi pace. Un găinar înrăutăţit. Fură de ici, fură de colo, eşiâ în calea femeilor,— sânge nu vărsă, par’că îi eră frică să dea prea tare cu bâta; ş’aveâ o groază de puşcă, ca un câne ele juvăţul hingherului...
Aşâ a trăit omul acesta mulţi ani. Se ducea, veneâ ; se deplânseseră şi gospodarii din Stolnicenicu dânsul. Prea buni oamenii, — asta i adevărat, prea lăsători.
Dar se’ntâmplă că Ghiorghieş, gospodărit acum şi judeţ in locul lui tată-său, prinde pe Bardac în ogor. furind porumb. Prea multe ertări fuseseră pentru nenumărate ticăloşii. I-a împuşcat o bătae de l-a lăsat pe brânci, vărsând sânge pe gură în ţărînă.
A zăcut mult bietul om, şi l-a îngrijit o. biată babă* la marginea satului.
Când s’a sculat, l-au chemat oamenii şi l-au îndemnat iar, ca’n multe rânduri, să le păzească vitele în imaş pentru tain, pentru îmbrăcăminte şi pentru parale.
Iar omul, cu mustaţa zbârlită, cu ochii răi, a zis : «Bine, primesc...» Şi par’că se gândea la ceva, când a zis vorbele astea, la cevâ adânc şi greu.
De aici începe întâmplarea ciudată.
Mihail Sadoveauu.
www.dacaromanica.ro
132
ALBINA
învăţătura fetelor.
a trecut multă vreme, de când m’am întâlnit în drumul din marginea satului Ciulniţa, din judeţul Muscel, cu un biet ţăran care trecea pe acolo. îşi văicăriâ zilele sărmanul cu mult amar. Mare necaz avea el, că învăţătorul comunei unde locuia, doritor de a vedea şcoala plină, îi ceruse şi o fată, pe lângă alt băiat mai răsărit.
Ţăranul îşi scoase căciula din cap, în semn de salutare, şi veni către mine sfios, cum e Românul nostru.
—	«Apoi, domnule, zise el, d-ta eşti dela oraş, cum te văd după port şi ştii mai multe ca noi ăştia dela ţară. Să ai. d-ta copii, să zicem de-o pildă, şi să-ţi ceară învăţătorul şi băeţii şi fetele la şcoală, i-ai da pe toţi bucuros?
Mă oprisem în Ioc şi începui să pricep unde băteâ. Dar ţăranul, iără să aştepte răspunsul meu, vorbi înainte, ca şi cum îşi spunea lui singur:
—• «Să vezi d-ta ce mi s’a întâmplat mie, anul ăsta. Eu am patru copii. Unul a pocnit pe treisprezece ani. Dascălul nostru nu l-a lăsat, până nu 1-ja văzut cu şcoala sfârşită. De ăsta nu zic ba, că i-o folosi şi lui cartea, când o intră în armată. Ştiu eu că şi cartea e bună, că deşteaptă pe ăl prost şi întunecat de nu-1 mai înşeală nimeni. Ba i-o mai folosi şi în viaţă, şi cu ea o mai abate cele nevoi. Pe al doilea l-am dat acum doi ani la şcoală. Nici de ăsta nu-mi pare rău, că o ieşi şi el în rândul oamenilor cu învăţătura.
—	«Prea bine te-ai gândit, nene.... Niculae, aşâ te-o fi chemând.
—	«Nu, mă chiamă Neacşu.
—	«Iacă vorba asta a d-tale, nene Neacşule, e vorbă de om cuminte. Ziceai însă că ai patru copii...
—	«Stai să vezi, domnule. Al d’al treilea copil e o fată de vre-o opt anişori. Pe asta mi-o cere dascălul acum, şi pace. Ce le-o fi dat în minte şi oamenilor stăpânirii să cheme şi pe fete la şcoală, nu ştiu.
—	«Eu cred, Neacşule, că o să dai şi lata. Te văd om cu judecată,
—	«Ce lace? Să-mi trimit eu fata la învăţătură? -Nici pomeneală ! Cine o să-mi vadă atunci de copilul ăl mic? Cine o să dea demâncare la păsări? Dar apă cine o să-mi aducă dela fântână? Cine o să gătească demâncare, în lipsa nevestei de acasă? Vezi d-ta, domnule, câte lucruri are de făcut biata fată a mea. Când să le mai sfârşească pe toate, dacă va mai merge şi la şcoală, că doară n’o să-i pun slugă în loc ; şi apoi eu socotesc că fetele n’au nevoie de învăţătură, cum nu cred că se poate l'acc lapte din apă.
—	«Bine, prietene, zic eu, nu ţi oi putea dovedi căsepoate face lapte din apă ; dar tot o să-ţi dovedesc că şi fetele au nevoie de învăţătură.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
133
—	«Poate or fi având nevoie să înveţe rânduiala casei, or gospodăria, dar astea nu se învaţă la şcoală, domnule, ci le capătă fata dela mamă, lărâ să ştie cum, se pomeneşte odată bună gospodină, cu lada plină de rufe şi de lucruri pentru casa ei.
—	«Puţină dreptate ai, nene Neacşule, fără să-ţi mint; dar tot ai avut mai multă, când mi-ai spus că băieţii au nevoie de carte, ca să-şi câştige mai uşor traiul, or ca să şi facă mai lesne armata.
Neacşu eră foarte vesel, auzindu-mă că-i vorbesc acum în voia lui. Chipul posomorit la întâlnirea cu el se luminase ca prin farmec. Se aştepta să-i spun ac,um, pe semne, că vorba lui despre învăţătura fetelor este adevărată. Dar eu anume îl mo-miam cu cuvântul, ca să-l pot face şi mai bine să priceapă ce-i voiam să-i spun.
-— «Ştiu bine, îi ziceam eu, că sunt destule fete cari învaţă carte multă, multă de tot, şi când se întorc acasă la părinţi ori când se duc la casa bărbatului lor, nu le mai arde de grijă casei. Stau cât e ziulica de mare şi citesc întruna la cărţi de dor şi la tot felul de barascovenii, cari le înfierbântă închipuirea şi le fac să viseze cai verzi pe pereţi.
—	«Aşa e, domnule, nu ţi spuneam eu. De asta se plângea logofătul moşiei dintr’un sat vecin, de ofatăasa. O dăduse la Bucureşti în şcoală şi când s’a întors acasă n'a mai cunoscut o. Se schimbase fata, de nu-i mai intră cu nimic în voie. A măritat-o după feciorul notarului, învăţătorul; da ce crezi c’a stat mult cununată ? ' Aş! Cum a văzut că învăţătorul îi cere să fie colea, gospodină, nu'cucoană, şi-i hotăreşte vremea de citit, p’aci i-a fost tălpăşiţa. A fugit la taică-său.
—	Vezi, Neacşule, dacă învăţătura ar fi făcută numai pentru pierdere de vreme, cum spuseşi d-ta, am aveâ drept cu toţii să strigăm în potriva ei.— Lasă că din păcate sunt şi unii părinţi cari nu se sfiesc să le spună chiar în faţa fetelor vorbe ca astea:
«Apoi, Leano, tu n’ai ce căută la şcoală, că vezi tu, cum am luat eu pe mă-ta, fără să ştie o boabă carte şi a ieşit bărbatâ, nevoie mare, de ţine casa cu un fus, apoi şi tu o să fii tot aşâ. S’o găsi şi pentru tine un flăcău, să te ia fără carte şi nu mi-i face neamul de ocară.
—	«Şi ce zici d-ta, domnule, că n’a grăit bine părintele acela? Ce-a spus el este, zău, cuvânt de evanghelie. Să te văd dacă mai poţi răspunde.
—	«Aşâ crezi, măre omule, dar numai când stai să judeci mai de-aproape vezi că eşti greşit.
Dacă ai socoti părinţii cari au fete, dacă le dau ^au nu la învăţătură, o să vezi că unii, ca d-ta de exemplu, găsdsc în inima lor temeiuri adânci ca să le facă scăpate de carte. Ce mi-ai spus d-ta îţi spun şi ei la fel.
Alţii însă îşi trimit fetele să tacă şi ele vra-o două, trei clase, şi acestea pe apucate. Ei îşi zic — şi dacă spun drept te las pe d-ta, Neacşule, să cugeţi — că dacă cartea e bună pentru băieţi, trebue să fie niţel bună şi pentru fete. Spune-mi, fetele nu-s tot copii de-ai oamenilor?
www.dacaromanica.ro
134
ALBINA
—	«Asta din urmă aşa este, domnule.
—	«Dar vezi că ei nu-şi lasă fetele să sfârşească învăţătura şi le iau acasă tocmai când încep mai bine a li se deschide ochii minţii. Atunci îi vezi cum aleargă pe unde pot, ba la învăţător ba la revizorul şcolar, ba la prefect uneori, şi-şi spun păsul a-proape plângând.
—	«Ei, prinde a oftă Neacşu, or (î având dreptate bieţii oameni, că sunt destul de necăjiţi. I-auzi d-ta, după ce că învaţă fetele lor doi trei ani carte, nu le lasă până nu-şi sfârşesc şcoala! Dar ce au ei cu copiii noştri, cu rodul nostru, să ne necăjească aşâ.
—	«Ce spui d-ta, nene Neacşule, puţin e lucru! Să-i auzi pe ei şi apoi să zici. Ei spun că fetele au învăţat destulă carte în şcoală, că e vremea să-şi lucreze şi ele nişte -râuri de alea, ca să aibă când s’or mărită ! Alţii strigă în gura mare ca să le deâ drumul fetelor, că le-a venit timpul de măritat, că le-au bătut peţitorii la uşă, cr că au mare nevoie de ele ba la una, ba la alta. Dar nici învăţătorul, nici revizorul şi nici prefectul nu se prea înspăimântă ele cererile şi de rugăminţile lor. Ştii de ce?
—	«Ei, domnule, că doară n’or fi Turci.
—	«Nu sunt Turci, Neacşule, dar vezi că cereri de astea sunt nedrepte, cum este şi a d-tale ; dar să nu te superi, că atunci nu mai stăm de vorbă. Ştii, supărarea sparge prietenia şi buna înţelegere dintre oameni.
—	«Oree ai spune, domnule, nu mă supăr. Dar cum îşi zice? Tocmai acum băgase de seamă ţăranul că nu ştia cu cine sta de vorbă.
—	«Cum îmi zice?... îmi zice Grigore Teodossiu şi am venit în satul ăsta să văd şcoala, să domiresc pe oameni cât de greşiţi sunt dacă nu-şi dau băieţii şi fetele la învăţătură, şi mai ales dacă nu-i lasă să sfârşească învăţământul din câteşi cinci clasele.
—	A, eşti revizorul şcolar şi dâduşi tocmai de păcătosul de mine, zise Neacşu, fiindu-i par’câ frică de ce mai aveam să-i spui.
De multe ori se întâmplă să stea un om greşit de,vorbă cu procurorul. Se teme el şi aşâ, ştiindu-se vinovat, dar când i se spune că e procurorul, care a venit sâ-1 ia la zor cu întrebările, apoi \ doar că nu cade jos de frica răspunsului. Acum îmi venea mie bine.
—	«Să-ţi pun o întrebare pe faţă şi fără supărare: Poţi să-mi spui de ce ţi-a dat D-zeu copii?
—	«De, după cum mă taie capul şi pe mine, răspunse Neacşu trăgănind vorba, mi i-a dat să-mi fie de ajutor, după cum şi eu le-am fost părinţilor mei.
—	«Răspunsul d-tale e bun, însă trebue să bagi bine de seamă că întru câtva ai fost cam nedrept.
—	«Cum se poate ?
—	«(Fireşte, copiii sunt la început fragezi ca şi nişte pomişori cruzi. Atunci ei cad însărcina părinţilor, casă le dea îngrijirile
www.dacoramamca.ro
ALBINA
135
de cari au nevoie, ca să poată trăi şi creşte mari. Copiii, fie băieţi, iie fete, dacă au nevoie de îngrijiri trupeşti, mu şi mai mult nevoie de îngrijiri sufleteşti.
-r .«Asta aşâ este, dar părinţii nu-şi pot îngriji sufleteşte copiii? Să-i ducă la biserică, să-i înveţe să se închine, să se rbage . ..
—	«Vezi, Neacşule, că nu e numai atât îngrijirea sufletească. Părinţii sunt mai toată ziua la muncă, lăsând pe copii pe-acasâ.
In timpul ăsta, cine ar putea să mai vază de sufletul lor? Apoi şi părinţii de multe ori nu sunt atât de luminaţi, ca să poată şti ce îngrijiri sufleteşti le trebue copiilor. Ba nici răbdare destulă nu au. Iacă de pildă d-ta nu ştii cum se cresc copiii decât în parte.
—	«Se poate, Domnule.
—	«Vezi, după cum omul are un corp care trebue hrănit şi îngrijit cu haine curate, cu locuinţă, cu curăţenie,-aşâ are şi up suflet care este stăpânul corpului ; şi sufletul, ca să poată ajunge stăpân, trebue dăscălit multă vreme. Şi dăscăleala asta nu o poate face oricine, nici eu, nici d-ta, că de, fiecare plecăm de acasă şi copiii noştri rămân în voia lor. Cel mult, noi putem dacă ne pricepem, să ferim pe copii de unele greşeli şi păcate. -
Vorba este că cei chemaţi ca să dea hrană sufletelor copiilor noştri — afară de'părinţi — sunt învăţătorii.
—	«Numai băieţilor.
—	«Ba şi fetelor, căci şi ele au un suflet ca şi băieţii. Mintea lor mică este slabă la început şi trebue luminată prin învăţătură de carte şi prin pilde bune, ca să deosebească binele de rău, adevărul de minciună; inima lor trebue în aşâ chip condusă ca să ajungă a avea simţimintele cele alese ; iar voinţa lor trebue astfel cârmuită ca să fie îndreptată numai către ce e bun, şi frumoşii drept, şi cinstit.
—	«Ce spui d-ta îmi place, zise Neacşu.
—- «Crescând astfel pe copii, ţara va fi câştigată foarte mult. Dar nu numai ţara, care are nevoie de oameni luminaţi şi cinstiţi, dar şi fiecare familie în parte, unde atât bărbatul cât şi soţia trebue să fie luminaţi. Voeşti poate exemple.
—	«N’ar fi rău.
—	«Am berechet la îndemână.
Grig. Teodossiu.
(sfârşitul în numărul viitor)
G-iu-ină..
D. Burtăverzescu se plângea că băiatul lui nu vrea să înveţe carte.
—	A rămas al treilea an repetent în clasa I ; nu e bun de nimic !.. se plângea el unui prieten.
—	Şi ce face cu aceasta ? Par’că e nevoie să fie iscusit ? O să-l pui să urmeze cu negustoria d-tale...
www.dacaromanica.ro
186
ALBINA
^ Lucrările agricole în luna Noemvrie
In această lună se continuă, cu acele lucrări ale câmpului, cari nu s’au putut isprăvi în luna Octomvrie.— Astfel se continuă cu semănatul grâului, cu dijmuitul porumbului de către proprietari şi arendaşi, cu facerea arăturilor de toamnă pentru semănăturile de primăvară.— Dacă s’a isprăvit cu facerea ogoarelor, se cară bălegarul pe locul destinat a fi îngrăşat pentru semănătura de primăvară.— Se cară după arie numai acel bălegar care este putrezit pe jumătate ; lucrul acesta se cunoaşte căci paele ce sunt amestecate cu balega vitelor sunt negre şi se rup cu multă înlesnire.— Pe câmp grămezile de bălegar trebuiesc făcute de aceeaşi mărime şi de o potrivă depărtate unele de altele, fiindcă numai când bălegarul s’ar răspândi potrivit pe ogor pământul va putea fi de o potrivă îngrăşat.
In grădina de pomi roditori ca şi în podgorii se urmează cu sădirea pomilor, cu sădirea copacilor, şi cu semănatul seminţelor de copaci.
In grădina de legumi, dacă locul nu s’a putut săpa în luna Octombre, se va săpa în această lună; se va pune varza la murat şi se va urmă cu pritocitul ei.
Tăiatulport-attoiului. Port-altoiul se taie din viţele americane, iar altoiul din viţele noastre indigene. Această tăere se face după ce foile au căzut după coarde. După ce s’au tăiat port-altoii ca şi altoii se fac snopi de câte 50 bucăţi şi peste iarnă se pâsti’ează în pivniţă în nisip, stratul de nisip să aibă grosimea de 10 cm. Se pune un strat de nisip apoi un rând de snopi peste care se pune nisipul, astfel se face până se astupă toţi snopii. Nisipul se udă puţin ca snopii să nu se usuce.— Dacă nu avem pim-niţă, păstrarea se lace în gropi adânci şi largi de un metru. In gropi aşezarea port-altoilor se tace ca şi în pivniţă şi se acoperă cu pământul scos din (gaură) groapă..
In pădure. Se face tăiatul lemnelor destinate pentru foc şi ca lemn de construcţiune, cele destinate ca lemn de foc se fac stânjeni sau metrii cubici şi trebuie scoase din pădpre până n'a început să lăstărească tulpinele. Lemnele destinate la construcţiune se taie în lungimea cerută la întrebuinţarea lor în construcţie. Până la întrebuinţare aceste lemne trebuie ferite de ploaie şi căldura soarelui ca să nu putrezească.
Întreţinerea vitelor. Vitele care se întrebuinţează încă la munca câmpului trebuie bine hrănite cu fân şi cu rădăcini de sfecle, iar celelalte vite ca şi oile în timpul zilei mai pot păşună priu porumbiştele cari nu s’au ogorît sau în alte locuri unde se mai găseşte puţină iarbă.
Dacă timpul a devenit ploios şi friguros toate vitele se ţin în grajd' sau în coşare.
www.dacaromanica.ro
ALBINA
137
Hrana vitelor în timpul iernei şi îngrijirea lor. Iarna vitelor de muncă ca şi vacilor de lapte pe lângă fân li se mai dau şi rădăcini de sfeclă, morcov, păstârnac, nap porcesc şi cartofi. Rădăcinile se dau cu fân, cu pae sau cu coceni tocaţi.— Dintre pae cele de grâu şi ovăz sunt cele mai bune cari tocate şi amestecate cu rădăcini dau o bună hrană pentru vite.
Rădăcinile se spală de pământ apoi se taie cu o maşină se amestecă cu pae tocate şi după aceea se dau vitelor. Cartofii se dau fierţi şi amestecaţi cu tărîţe. In timpul iernei când vitele nu sunt puse la muncă, li se dă ca hrană de întreţinere 1 la sută tân din greutatea animalului; când se pun la muncă porţiunea se sporeşte cu 2—3, la sută tân din greutate adică 2—3 kgr. fân. Ca nutreţ, uscat vitelor de muncă li se dă fân natural şi artificial adică lân de măzăriche, trifoiu şi lucernă.— Când fânul sau paele tocate se amestecă cu rădăcini de sfeclă se lasă să dospească 24—48 ore în timpul iernei. Dintre rădăcini, cailor li se dau mai mult morcovi.— Dintre rădăcini ce se dau vacilor de lapte cele mai bune sunt de păstârnac şi morcov, cari dau un lapte galben, pe când sfecla, dă un lapte alb şi sărac în unt,— Pe lângă nutreţurile uscate şi rădăcini, vitelor se mai dau şi grăunţe ca : grâu, secară, orz, ovăz şi porumb. Aceste grăunţe este mai bine a li se da în formă de făină. Tă-râţele sunt o bună hrană pentru toate vitele.— La darea nutreţului trebuie să se ţină seamă şi de stomacul animalului. La cal ovăzul este cea mai bună hrană în ţările mai temperate şi reci pe când orzul este superior în ţările calde. La cal orzul şi ovăzul se dau sub formă de grăunţe.
Apa ce se dă vitelor în timpul iernei trebuie să aibă o căldură de 10—12 grade şi să fie cât se poate de curată.
Sarea de bucătărie. Se pune drobul de sare în esle şi se lasă să lingă vitele atât cât le trebuie. Pentru fiecare vacă se socoteşte 50—60 grame pe zi ca şi pentru un bou iar la cal 30—40. gr. Adăpatul se face iarna de două ori pe zi şi chiar odată.
îngrijirea. Atât pe timpul când animalele se întrebuinţează, cât şi în timpul când nu lucrează, vitele trebuesc bine îngrijite, ca să îşi păstreze sănătatea şi vigoarea lor; fiindcă numai astfel vitele vor fi în stare a se întrebuinţa la muncă în ori ce timp al anului.
Grajdul în care stă vitele trebuie pe fiecare zi bine curăţit, şi bine aerisit, fiindcă curăţenia dă sănătate vitelor. Bălegarul care se scoate în fiecare zi din grajdul vitelor, se aşează pe un loc numit arie, departe cam de 12 metri de grajd. Bălegarul, pe arie se aşează înţr’un mod regulat cu o furcă de fier, ca peste tot grămada de bălegar să aibă aceeaşi grosime.
Porcul. Dacă scroafele nu s’au dat la vier în Octomvrie se dau în această lună.— Când i-a venit căldurile se închide la un loc cu vierul. Scroafa se dă la vier în vârstă de'8—9 luni, iar vierul se întrebuinţează dela 10 luni până la 4 ani dacă este bine hrănit, la această vârstă i se pot da 4 scroafe pe zi. O scrofâ
www.dacoromanica.io
138
ALBINA
poartă sarcina aproape 4 luni. Purceii se lasă să sugă 5—6 săptămâni, când se înţarcă, trebuie bine hrăniţi şi îngrijiţi. După 5—6 luni mascurii se castrează. Pentru îngrăşat se aleg porcii cari au etate de 18 luni până la 2 ani, se preferă porci castraţi iie mascuri fie scroafe.— Timpul cel mai bun pentru îngrăşat este toamna, hrana ce se dă trebuie dată totdeauna la ora ho-tărîtă.
Nutrirea pasărilor de curte. Pasările de curte se hrănesc cu tot telul de grăunţe de cereale ca: grâu, orz, ovâ'z, porumb hrişcă şi meiu, se mai hrănesc cu malaiu şi târâţe. Iarna pe lângă aceste grăunţe li se pot da carţofi şi rădăcini de morcovi fierţi, tocaţi şi amestecaţi cu malaiu sau tărâţe, lanul de triloiu şi lucernâ fiert şi tocat bine şi amestecat cu malaiu sau târâţe este o bună hrană peste iarnă pentru toate pasările de curte.— Găinăria sau coteţul, în care dorm pasările de curte, trebuie să fie făcut cu mai multe despărţituri, ca pasările să nu se bată între ele; pe lângă pereţi se fac cuiburile în care ouă iar pentru clocit trebuie să fie o altă despârţitură.— Coteţul trebuie curăţat des de găinaţul găinilor, şi clin când in când să se afume cu pucioasă.
"9. S. Moga.
—---«_________________
0 propunere asupra „serbărei pomilor".
Importanta circulară a domnului loan Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, în ceia ce priveşte cultura raţională a pomilor, m’a făcut a mă gândi şi a-mi exprima o părere în ceia ce priveşte «serbarea pomilor» instituită pentru şcoalele rurale prin deciziunea ministerului Cultelor şi Instruc iunii publice publicată în Buletinul Oficial No. 194 din 15 Fevruarie 1902.
Prin acea deciziune se spune: (Art. 2). Elevii şcoalei rurale, sub conducerea învăţătorului, vor serba, în fiecare an «sădirea pomilor» întruna din cele trei joi, înainte de Florii, totdeauna în luna Martie.
In ceia ce priveşte instituirea acestei serbări, nu am nimic de zis, de oare ce era nevoe de asemenea zi destinată esclusiv plantării pomilor. Asupra Ilxârei acelei zile, aşi putea spune că nu ar fi tocmai bine nemeritâ, având în vedore pe sătean. Cred, că la instituirea unei asemenea serbări, s’a avut în vedere ca, ea să intre cât mai repede în spiritul săteanului, în obiceiurile lui de toate zilele. Aceasta, cred că.a fost scopul legiuitorului când a dat acestei zile caracterul unei mici serbări, serbare, ce cu timpul să devie un obiceiu.
Pentru a ajunge însă aici, eu cred nemerit, că această serbare, să pue în strânsă legătură cu un alt obiceiu al săteanului, obiceiu vechiu şi moştenit din tată în fiu.	\
Săteanul, ziua de 9 Martie (Sf. patruzeci de Mucenici) o consacră în totul câmpului. Aşâ : In această zi, adună şi arde gu-
www.dacoromamca.ro
ALBINA
130
noaele de pe locurile de arătură, în această zi, prin părţile muntoase, esle obiceiul ca cu coliva ce o aduce dela biserică să atingă toţi pomii roditori spre a rodi, cu spâlâtura vaselor de măcinici şi cu zeama lor se stropesc pomii (crăcite, tulpina şi pe rădăcină) rostindu-se cuvintele : «Cum rodeşte grâul (mucenici fiind tăcuţi din făină) aşâ să rodească pomii».
Tot in această-zi, or ce sătean, aduce, fie chiar pueţisălbatici, din pădure, spre â-i sădi în grădină.
Tot în această-zi, prin unele părţi ale ţării, se duce cu toporul la pomii ce nu rodesc şi ameninţându-i se zice: «Rodeşti, pomule, că te taiu» de trei ori, apoi cu mâinele unse de 'aluatul în care s’au frământat mucenicii, se apucă pomul şi i-se face ocolul de trei ori.
Toate aceste obiceiuri, făcute în acea zi, in legătură cu. cultura pomilor roditori, m’au hotărât a scrie aceste rânduri şi a-mi da părerea că : n’ar fi nemerit ca serbarea pomilor să se fixeze în acea zi? N’ar fi nemerit, ca împreună cu săteanul să serbeze* şi şcoala?
Nu numai atât, dar ziua de 9 Martie, fiind şi o sărbătoare bisericească, sătenii, ar avea ocaziune a veni şi asista la serbare şi de aci ar plecă cu frumoase învăţături, apoi, unde mai punem că sădim pomi în «mustul pământului» cum zice săteanul.
loan Bănesc»
Pisc.

Subiectele Conferinţelor parţiale lunare ale institutorilor in 1905-6-
Cu începerea acestui an şcolar in conferinţele parţiale se va lucră astfel : în prima oră a şedinţei sunt obligaţi toţi membrii conferinţei, împărţiţi în serii, să facă un scurt rezumat oral. despre tot ce au citit, opere de literatură sau ştiinţă.. în timpul dela o şedinţă la alta, rezumate, cari se vor ataşă la procesul verbal şi se vor triinete revizoratului a doua sau a treia zi. după ţinerea conferinţei.
In ora a doua se va desvolta, după alegere, una din cele optsprezece chestiuni de mai jos, de către un membru al conferenţei, care se va fi oferit singur sau l-a desemnat sorţul.
1.	Problema educaţiunii in învăţământul primar.
2.	învăţătorii urbani n’ar putea şi n'ar trebui să aibă o activitate extra şcolară ca cei rurali?—Ce ar putea face ei pentru instrucţia şi mai ales pentru educaţia adulţilor şi in generai a orăşenilor ?
3.	Educaţia şi instrucţiunea la Japonezi. Cum înţeleg ei patriotismul şi cum au ajuns la dezvoltarea de azt?
4.	Muzica şi influenţa ei asupra desvoltării sentimentului patriotic, religios şi a ori căror sentimente nobile.
5.	Gheorghe Lazăr, Eliade Rădulescu, Assaki şi Petrache Poenaru Activitatea şcolară a lor. Greutăţile cu cari au luptat, armele ce au întrebuinţat şi rezultatele la care au ajuns.
6.	Formarea caracterelor la elevi şi cetăţeni. Care e răspunderea dascălilor in această importantă şi mare chestie?
7.	Şcoala primară, educaţia fizică şi patriotică la Bulgari, paralel cu şcoala primară, educţia fizică şi patriotică la noi.
8.	Mijloacele cele mai potrivite, prin care s'ar putea stabili bune relaţiuni intre şcoală şi familie şi prin care aceasta din urmă. ar contribui la problema şcoalei,
www.dacaromanica.ro
140
ALBINA
9.	Distilarea: Experienţe cu un alambic mic, al cărui cazan să cuprindă cel mult V3 litru de lichid. Cu acest mic aparat, care se poate lucră de un tinichigiu pe preţul de cel mult 2—2.50 lei, se poate face spirt de vin, etc.
10.	Aerul : Pentru a dovedi nu numai că fiinţele şi plantele nu pot trăi, dar nici arderea nu se poate întreţine fără oxigen, se va luă o farfurie în care se va pune apă. In mijlocul farfuriei cu apă se va pune o bucată de lumânare aprinsă, peste care se va pune un pahar cn gura în jos. încetul cu încetul lumânarea se va stinge; iar apa va pătrunde în pahar, dovedind in acola.ş timp şi consumarea oxigenului şi presiunea atmosferică.
1J. Căldura: Căldura artificială produsă prin frecarea a două lemne sau prin ciocnirea amnarului cu cremenea, etc.
12.	Dilatarea corpurilor : Experienţă cu o băşică de bou plină cu aer, pentru a dovedi că aerul se dilată prin încălzire şi cu aparatul dat de Casa şcoalelor, pentru a dovedi că metalele se dilată, etc.
13.	Corpuri bune şi rele conducătoare de căldură : Experienţa cu o bucată de lemn sau de hârtie şi cu o sârmă de fier încălzită, fete.
l-t. Puterea vaporilor: Se va pune un bidon de tinichea bine astupat cu un dop de plută deasupra unei lampe cu spirt. Prin influenţa căldurei, apa se va încălzi, va fierbe, se va preface în vapori şi va aruncă dopul cu zgomot. Vaporii vor fi aruncaţi în sus, unde întâlnind aer rece se condensează şi cad în picături de ploae. Prin această experienţă se va demonstra puterea vaporilor, condensarea lor şi ploaia.
15. Explicarea vânturilor : Experienţa cu două lumânări : una ţinută aproape de pragul de sus, iar alta aşezată pe pragul de jos al unei uşi deschise, camera fiind încălzită.
Hi. Electricitatea : Obţinerea celor două feluri de electricităţi prin frecarea unui baston de sticlă şi altul de reşină. Să se facă experienţă cu bobiţele de soc.	'•*.	-- .v-
17. Explicarea anotimpurilor: Mişcarea unui glob. închipuind pământul, pe o elipsă. Axa terestră rămânând necontenit paralel cu ea însăşi.
13. Eclipsele de soare şi lună : Experienţă cu o lampă. închipuind soarele şi două globuri do mărime potrivită, închipuind pământul, iar cealaltă luna. Se va utiliza o lampă, globul terestru şi o minge.
Aceste experienţe făcute în conferinţele parţiale, se vor face apoi de fiecare institutor în şcoala sa înaintea elevilor cu ocaziunea tratării fiecărei cestiuni din program la rândul şi locul cuvenit.
Dela Sfântul Sinod al Bisericii noastre.
Intr’una din şedinţele ţinute zilele acestea, Sfântul Sinod a votat o scrisoare, prin care’răspunde la cea trimisă de înaltul patriarh dela Constantinopole.
Se ştie că acest patriarh a învinuit pe P. S. Arhiereul Sofro-nie Vtilpescu din Capitală că a luat parte la o întrunire publică, unde a îngăduit să se atace membrii bisericii creştine ca: episcopii şi mitropoliţii greci din Macedonia şi cerea pedepsirea Sfinţiei Sale.
In răspunsul său, Sfântul Sinod arată că biserica creştină românească, respectă legătura veche cu patriarhia, şi că’va face ca această legătură să fie respectată. Nu se poate amestecă în dx*epturile cetăţeneşti ale membrilor clerului, căci să ştie înaltul patriarh că ei, pe lângă îndatoririle bisericeşti, au şi drepturi cetăţeneşti, cari nu le pot fi ştirbite de nimeni. Dacă arhiereul Sof. Vulpescu a luat parte la’ o întrunire naţională, nu s’a
www.dacoromamca.ro
abătut câtuşi de puţin d'ela îndatoririle sale, căci la întrunire s’au desbătut numai chestiuni naţionale, iar nu bisericeşti.
Sfântul Sinod a mai hotărît să mijlocească la Ministerul de Interne ca să se unifice zilele de repaos pentru autorităţi şi public, şi să se pedepsească aspru cei cari nu se supun legii re-paosului duminical.
Cererile adresate Ministerului Instrucţiunii.
Se aduce la cunoştinţa publică că orice petiţie sau raport oficial nh se va mai primi la Ministerul Instrucţiunii, dacă nu se va scrie pe margine cuprinsul pe scurt al lor.
Când cererile sunt însoţite de acte, se va notă tot pe marginea petiţiilor numărul acelora.
Corespondenţa pentru Casa Şcoalelor şi Casa Bisericii se vor adresă deadreptul acelor administraţiuni.
Legat lăsat Societăţii pentru învăţ, poporului român.
Societatea pentru învăţătura poporului român, care întreţine în Bucureşti o şcoală normală de învăţători şi o şcoală primară de băieţi, a fost autorizată să primească legatul lăsat de răposata Alexandrina Ilagi Vasile. Acest legat constă din suma de
10.000	lei în scrisuri funciare urbane cu 5%.
E foarte bine că se lîncuragează asemenea instituţiuni folositoare pentru cultura poporului.
Tovărăşie sătească.
In comuna Tencănău, din jnd. Dolj, s’a întemeiat o societate pentru vânzarea în comun a grâului. S’au vândut zilele acestea 450 kile de grâu, de două calităţi, predat în saci la gara Băileşti:
Meritul înfiinţării acestei tovărăşii, ale căreia foloase mari le simţesc sătenii, se cuvine d-lui N. Constantinescu, învăţătorul local.
< Cum tovărăşia a isbutit de minune, sătenii sunt liotărîţi ca şi pe viitor să-şi vândă productele tot astfel.
Mare câştig ar fi pentru ţărănime, dacă pretutindeni s’ar înfiinţa tovărăşii de acest fel.’
Inaugurarea casei parohiale Brezoianu.
Duminică, 16 Octomvrie, orele 3 p. m., a avut loc serbarea inaugu-rărei casei parohiale construită pe locul bisericii Brezoianu, cu spesele părintelui Econom N. Abramescu, parohul acelei sfinte biserici. Un public ales a luat parte la această înălţătoare serbare.
'	G-et.
----'«raWBT-------
Posta Redacatiei
»	i
D-lui 2SdC. Teodorescu, Cerveni, Teleorman.— Nu s’a hotărât nimic şi nu se ştie când se va luă o hotărâre.
—	D-lui GS-. Tânâseacu, corn Ciomâgeşti, Olt.—Asemenea.
—	D-lui Ion eseu Teodor, Bucureşti. — Credem că se vor trage, căci altfel intervine parchetul.
—	D-lui St. Anaatasiu, învăţ. Hălăuceşti, Roman.— Deşi ne scriţi
că aţi plătit factorului, totuşi oficiul poştal Roman ne-a înapoiat chitanţa d-v. cu No. 17.617 ca refuzată. Reclamaţi şi trimeteţi-ne banii. V’am scris şi în deosebi.	_______________
www.dacoromanica.ro
„S T E H U fl“
Societatea *Steaua* ar > de scop a lucrâ pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Iiaret, strada Verde, Bucureşti.
ComitetulPreşedinte, loan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Savu Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii-. Petre (Jftrboviceann, fost Administrator al Casei St. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. IMiuitrescn I'rocopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dim. Cccropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimâneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const-. Ionesca, profesor secundar: Const. AIexandres.cn, institutor.
.	Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Popescu D. Roşiori (Bucureşti), 2 lei; Popescu Nicolae (Bucureşti), 2 lei; Zamfirescu Gh. (Bucureşti), 2 lei; Cordeanu R„ (Bucureşti), 2 lei; loan G. G. Duhovnic (Bucureşti), 2 lei; Săndulescu Zamfir (Buzău), 1 leu; Constantinescu 1. (Buzău), 1 leu; Raiciu Alex. (Buzău). 1 leu; Do-breseu 0. (Buzău), 1 leu; Sachelarescu D. (laşi), 2 lei; Sachelarescu Elena (Iaşi), 2 lei: Vartic Ii. C. (Iaşi), 2 lei; Constantinescu D. (Iaşi). 2 lei; Vasiiiu Gr. (Iaşi), 2 lei- Ruiubeiu Valeriu (Iaşi), 2 leipUnter Lepn (Iaşi), 2 lei; Gavrileseu Dr. Mărie (Iaşi), 2 lei; Xeagu D trii (Iaşi), 2 lei; Ro-polo C. Elefterie (laşi), 2 lei ; Bliimenfeld Adolf (Iaşi). 2 lei: Horovitz M. (Iaşi), 2 lei; Ivasner Arnold (Iaşi), 2 lei; Schorr Isidor (Iaşii, 2 lei; Goldon Mendel (Iaşi), 2 lei; Naeht Isac laşi), 2 lei; Pineles Max (laşi) 2 lei; Sebaslian X. (Iaşi), 2 lei; Seriban A. Sofia (laşi), 2 lei; Bernstei
H.	(Iaşi), 2 lei: Grigorescu Const. (Iaşi-, 2 lei; Ştefănescu I. Ştef. (Iaşi), 2 lei; Vartic C. Elena (Iaşii, 2 lei; Mancaş Ana (Iaşi). 2 iei; Rosin Sofia (Iaşi), 2 lei; Lambrior I. Virgiliu (Bacău), 2 lei; Iliescu Radu (Roşiorii de Vede), 2 lei; Predescu D. (Măgura-Buzâui, 1 leu; Er. Medianii (Cocioc, gara Periş), 2 lei; Leon Silia (Cocioc, gara Periş), 2 lei; Theodor Stănescu (şef de gară, Periş), 2 iei; Timotescu Alex., învăţător (Brătu-leşti-Cocioc), 1 leu; C-tin Cârstescu (Cocioc, gara Periş), 2 lei; loan Bă-nescu (com. Pisc), 1 leu; Alex. Popa (corn. Pisc), 1 leu; Alex. Bujoreanu, preot (Cocioc), 1 leu; Iosif Moldoveanu (Peris), 1 leu; Gh. Codrescu (Cocioc), 2 lei; X. C. Popescu (Cocioc), 2 lei; Petre Antonescu (Bucureşti). 2 lei; C. Elefteriu (Bucureşti), 2 lei; St. Săvuleseu (Bucureşti), 2 lei; Cristescu A. Pană (Bucureşti), 2 lei; Ganciu Florian (Bucureşti), 2 lei; X. Mihăilescu, institutor (Bucureşti), 2 lei; Daniel Eliescu (Societ. Buştenari), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1 240: iar veniturile societăţii, tot în acest timp. sunt' de 3.840 lei şi 30 de bani.
www.dacaromanica.ro