No. 4.
23 Ocfomvrie 1905
Anul IX
		
_____________________'
REVISTA POPULARA
fipare în fiecare Duminecă
COMITETUL DE REDACŢIE
P. Gârboviceanu A P. Dulfu
G. Coşbuc
G-ral P. V. Năsturel
N. Nicolaescu
Gr. Teodosaiu
I.	Gtescu
Redacţia si Administraţia Strada Măntcleasa No. 9. — Bucureşti.
www.dacoramamca.ro
=r%
LAj30î*AT0i}lUL fA'RMAGIEI LA „QEM3"
G. D. VASILIU
FURNfSORULi CURŢII REGALE
78, CflLiEfl VICTORIEI. (în faţa Pasagiulul Român)
BUCUREŞTI
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: Băpu-nuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violele şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc.
Cold-Crcme „Central", cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrol ă la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50
Pastă pentnb dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru,..........................4 lei
»	»	*/j	............................ lei
»	» mic »	.....................lleu
* parfumată flacon de 1 litru..................5 lei
.	.	»	»/»	.........................2,50
»	»	» nuc >	.....................1,25
Brilanlină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani.
Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgăreascâ; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei.
Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă de toaletă, flaconul 1,60,
Oţet de toaletă, flaconul 1,50.
Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. _
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după .reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei.
Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator se execută analize de nrină.
26-11
www.dacaromanica.ro
Anul IX.	No. 4.	23 Octojivrie 1905.
Albina
Stevistă Enciclopedică populară
Abonamentul în ţară pe an bel 5 I Abonamentul în străin, pe an lei 8 »	»	»	6 luni >	3 | Un număr. ......	15 bani
Pentru anunoiurl l leu Unia. Misa publicitate, 5 bani cuvântul.
Manuscriptele nepublicate se ard.
SUMARUL*:
<». Coşbuc, Turnurile tucerei.— Silvestru Moldovnn, Cheea Turzii. — Moş-Ncagn, Meşteşugurile orbilor.—I)r. Al. Mnnalescu. Pricinele pelagrei.—A. Vântul, Condorul.—Niger, G scenă, ca multe altele. — Trud.. Ştiuca uriaşă. — Oct.. Cronica săptămânii. — De pe Domeniile Coroanei.—De la sate.—Întâmplări clin toată lumea. — Mulţumiri.— Scrisori către redacţie.— Bibliograiii.—Cum sunt plătiţi institutorii în Franţa.—La tribunal.
, Ilustraţiuni: Intrarea în Cheea Turzii, de către răBărit. — Cetatea lui Balică în Cheea Turzii.—Uşa cârciumei, drumul puşcăriei.—Cuirasatul rus Amiral Apraxin .
TURNURILE TĂCERE! U)
nul trecut arătasem în «Albina» câteva feluri de nimicire a cadavrelor, după feluritele obiceiuri ale popoarelor din lume. Am pomenit în treacăt şi de neamul Parşilor cari nici nu-şi îngroapă, nici nu-şi ard morţii, ci-i aşează goi pe turnuri ca să-i mănânce vulturii. Vreau să descriu acum mai în amănunte acest obiceiu, aşa de «barbar şi de «respingător» pentru noi cei obişnuiţi cu nimicirea cadavrelor prin putrezire în pământ.
Cetitorii vor fi crezând că acest neam al Parşilor este sălbatec şi neştiutor de legi şi de Dumnezeu, şi stricat cu totul. dacă are astfel de obiceiuri. Lucrul e însă dimpotrivă. Parşii sunt un popor liniştit, blând, şi stau în prima linie după Europeni, între toate popoarele culte ale Asiei, în ce priveşte starea lor culturală şi socială. «Nu există Pars care să nu ştie carte; ei sunt singurul popor, poate, din lume, în sânul căruia nu există nici un cerşetor şi nici un suflet decăzut». Intre ei se găsesc mulţi învăţaţi capabili, ingineri eminenţi, medici vestiţi şi mai ales negustori cu averi enorme.
Ei sunt puţini, cel mult o sută de mii. Au fugit din Persia, când a căzut regatul Sasanizilor, şi s’au împotrivit să pri- 1
(1) Vezi Albina anul VII, pag. 118 şi 144.
www.dacoromamca.ro
86
ALBINA
mească religia lui Mahomet. Au rămas la religia lor veche, a lui Zoroastru, şi adoră focul. Trăesc în câteva sate din provincia Surate în India, cea stăpânită de Engleji, iar vr’o 50 de mii s’au aşezat în Bombay, oraşul cel mai mare după Calcuta în enormul imperiu al Indiei engleze. In Bombay ei au ajuns la averi mari şi fac o concurenţă cu greu de biruit Europenilor. Ei sunt simpli la purtare, modeşti, fără pretenţii în contactul cu prietenii şi cu străinii, stăruitori, energici, activi şi nespus de cinstiţi. Cu deosebire sunt respectaţi pentru cultura lor. pentru simţul lor de dreptate şi pentru proverbiala lor dărnicie şi faceri de bine. In această privinţă a făcut fabulos de mult negustorul Jamsegi Jijistoi care e un Rotschild al Indiilor — dar mai darnic şi mai nobil decât ori care membru al acestei familii de miliardari europeni — a cheltuit sume uriaşe pentru tot felul de aşezămân-turi de binefacere, a dat hrană la mii şi mii de Mahome-tani şi Hinzi săraci, a clădit o mulţime de şcoli, iar în anul 1855 i s’a dat titlu de lord din partea guvernului englez, pentru marile lui merite».
Casele lor sunt ca ale Europenilor, chiar ei se îmbracă europeneşte. De altfel.'portul li-e ca al Persienilor. Averile şi le întrebuinţează în chip nobil, fac mereu donaţiuni; Institutul de creştere din Bombay, clădit şi întreţinut de comunitatea Parşilor — în care îşi primesc învăţătura peste o mie de copii — e un institut care cu greu poate găsi pereche în Europa.
Parşii se alipesc mai ales de Europeni; mai toţi vorbesc englezeşte; tineri, foarte mulţi pleacă în flecare an în Anglia să înveţe drepturile. Sunt oameni frumoşi, deştepţi ; prin Bombay îi vezi serile plimbându-se cu cea mai bună lume engleză pe pompoasele cheiuri, sau îi găseşti pe la teatre şi la concerte.
Aceştia sunt Parşii, pe cari poate cetitorii poate i-au ţinut că sunt un neam sălbatec. Obiceiul de a nu-şi îngropa morţii şi de a nu-i arde îl au din timpurile vechi ale religiei lui Zoroastru. Religia aceasta îi opreşte a «spurcă» focul prin atingerea lui cu un cadavru şi de-a spurcă apa — fie din râuri şi din izvoare, fie umezeala din pământ — cu putrede materii. Neputând să-şi mumifice morţii ca Egiptenii şi să-i îngroape ca Persanii, ei n’au găsit alt mijloc mai igienic pentru nimicirea cadavrelor decât lăsându-le pradă vulturilor cari fac să dispară cadavrul în câteva minute.
«Turnurile tăcerii» stau pe colina Malabar, la o depărtare cam de-un ceas de Bombay. Drumul până la colină duce prin partea oraşului unde locuesc Hinduşii, sau prin aşâ numitul «oraş negru» spre deosebire de oraşul alb unde locuesc Europenii. Drumul e larg şi frumos, plin de nenumărate prăvălii şi de bazaruri în cari e adunată toată industria şi arta Indiei. Dela bariera oraşului, şoseaua e de nes-
www.dacoramamca.ro
ALBINA
87
pusă frumuseţe, o alee răcoroasă în chip de bulevard, până la colină. De sub poalele colinei se întind până pe vârfu-i grădini bogate, şiruri de vile luxoase de ale Pariilor şi chiar de ale Europenilor. După un suiş de vre’o câteva minute ajungi la un zid lung şi înalt ca al unei cetăţi, şi pe o poartă largă, de-apururi deschisă, intri în cetatea morţilor, şi după ce mai urci puţin ajungi la al doilea zid, a cărui poartă e închisă cu şeapte zăvoare. Dacă ai bilet de inţrare, — şi bilet poţi căpătă ori şi când în otel, gratuit şi numai după o simplă cerere la comunitatea Parşilor — baţi în poartă de şeapte ori, şi bătrânul portar îţi deschide. De aici urci vr’o douăzeci de scări şi ajungi printr’o a treia poartă în cetă-ţuia internă unde stau turnurile şi unde au loc ceremoniile înmormântării.
Priveliştea de pe colină e înălţătoare de suflet. După atâta sgomot şi mişcare de-avalma de pe străzile marelui oraş, aici stai într’o linişte şi tăcere nesfârşită; de-asupra e cerul albastru al ţărilor sudice, împrejurul tău aproape în semicerc ai vederea largă peste nemărginirea albastrului ocean ale cărui valuri se zbat sub picioarele tale, la o adâncime de două sute de metri — colina cade drept ca un perete în apele oceanului — şi de pe luciul apelor scânteetoare bate un vânt răcoros peste creştetul colinei. La dreapta se întinde până la orizont pădurea de palmieri dela Mahim.
In cetăţile sunt şeapte turnuri, toate la fel, cam de mărimea şi de forma turnului Chindiei de lângă Mitropolia veche din Târgovişte. Sunt poate, mai groase. Pe zimţii vârfului lor stau vecinie vulturi tăcuţi, nemişcaţi, par’că ar li ciopliţi din piatră sură-roşiatică, şi aşezaţi acolo ca simboluri ale tristei ceremonii ce se săvârşeşte pe acele turnuri.
Iar această ceremonie tristă este astfel. Mortul e dus îmbrăcat în haine albe, pe năsălie până la turn, petrecut de jalnicile rude şi de prieteni. Sub turn, marele preot binecuvânta rămăşiţele lumeşti ale mortului şi se roagă pentru sufletul lui, stropindu-1 cu apă sfinţită ; apoi rudele îşi iau rămas bun dela mort sărutându-1 de şeapte ori la şeapte încheeturi ale trupului, şi apoi pleacă repede. Preotul mai citeşte o rugăciune de taină, şi se retrage şi el. Acum vin cei doi ciocli şi «marimăestri» ai turnurilor şi cu căngi de fier rup hainele de pe trupul mortului, lăsându-1 despuiat cu totul, apoi pe strâmta poartă îl duc sus în turn, îl aşează frumos în scocul hotărît pentru dânsul. Atunci vulturii de pe zimţii turnului, clatină din aripi, întorc capul alene spre partea unde e mortul; încet îşi fâlfâe aripele şi scot un sunet ascuţit. Acesta e un semn, că cioclii s’au retras, şi că golul cadavru îşi aşteaptă ultimii preoţi. La semnul acesta răspund sute de glasuri de pe zimţii celorlalte turnuri, de pe întreitele ziduri ale cetăţii, de prin palmierii tăcuţi ai pădurii dela Mahim, şi sute de aripi freamătă prin văzduh
www.dacoramanica.ro
88
ALBINA
şi ca săgeţile scoboară vulturii pe cadavru. Urmează o linişte jalnică, o pace fioroasă, şi după câteva minute vezi de pe turn ridicându-se un nor roşietic de vulturi, şi acesta e semnul că trista ceremonie e sfârşită, că din cadavrul mortului n’au mai rămas decât oasele goale, albe şi rupte, cari printre gratiile turnului s’au prăbuşit pentru vecinică odihnă în nemăsurat de adânca groapă de sub turn, care de veacuri înghite mulţimea oaselor de morţi. Acolo în groapă, oasele se prefac în pulbere galbenă, măcinate în curând de curentele de aer fierbinte şi de timpul cel ce pe toate le macină. Afară de cei doi ciocli nimeni n’are voe, nimeni pe lume, să se urce pe turn, deci nici marele-preot al Parşilor. La anul 1887 când prinţul de Wales, actualul rege al Angliei, a fost prin Bombay şi a cercetat şi turnurile tăcerii, Parşii nu i-au dat voe să se urce pe turnuri, cu toată stăruinţa lui, şi nu i-ar da-o nici astăzi deşi e împăratul lor. Cioclii nu dau voe nimănui să se apropie mai mult de 25 de paşi — până la o linie însemnată cu roşu — de turnuri. Insă ei îţi arată cu jmultă bunăvoinţă, jos într’un templu, modelul de ceară al turnurilor şi-ţi explică în amănunte toată ceremonia acestei înmormântări.
Pentru clima Indiilor acest chip de nimicire al cadavrelor este, negreşit cu mult mai bun din punct de vedere igienic decât înmormântarea. Cel mai bun chip de-a nimici cadavrele e, fireşte, arderea lor, aşa cum o practică în Indii şi aiurea toţi adepţii religiei bramane. Parşii însă, fiind de origine Persieni şi având religia lui Zoroastru (1) sunt închinători ai focului, deci sfânt fiindu-le focul, ei nu pot arde cadavrele. Căci sfânta carte a Parşilor, Zendavesta, priveşte arderea sau îngroparea cadavrelor ca o neertată crimă, fiindcă prin ardere s’ar pângări sfântul element al focului, iar prin îngropare sfântul element al apei. Ea zice: Nu murdări focul cel vecinie şi sfânt cu putreziciune plină de putoare şi nu pângări atothrănitorul pământ cu descompusele hoituri.
G. Coşbuc.
!La ■fcri’buaa.&l.
O sărmană femee dela ţară se plângea că bărbatul ei o bate.
—	Şi cu ce «motiv» te ’ loveşte ? întreabă prezidentul deprins, să vorbească cu advocaţii.
—	Nu mă loveşte cu «motiv», domnule Preşedinte; are un băţ gros şi cu el dă. 1
(1) Persienii s'au lepădat de vechia lor religie şi au primit maliome-tanismul care ca şi judaismul şi creştinismul practică îngroparea cadavrelor.
www.dacoromamca.ro
ALBINA
89
Din frumuseţile naturale ale Ardealului.
Cheea Turzii.
and eram mai tânăr şi grijile nu mă apăsau, ea acum, eram un fel de vântură ţară. Cât ţineâ binecuvântata vară, cu zilele ei lungi şi senine şi până ce dădea abureala toamnei, cutreeram în toate părţile munţii şi văile, plaiurile şi câmpiile din întinsul frumosului nostru Ardeal. Am fost pe Negoi şi Surul, pe stâncile Buceciului şi pe Rătezat, m’am odihnit pe malul lacului Sf. Ana, ascuns tainic în codrii Ciucului, am urcat Ţibleşul la nordul Ardealului, am cutreerat văile romantice ale Munţilor-Apuseni, locuite de vitejii noştrii Moţi, am fost pe la Albac şi Vidra, locuri de reminiscenţe istorice şi am depus o lacrimă de durere pe gliile mormântului lui Iancu, în cimitirul dela Ţebea.
Odată în rătăcirile mele, am sosit la Hunedoara, dornic de-a vizită castelul Huniadeştilor. Cum mergeam pe drum, m’am întâlnit cu un ţăran român care asemenea îşi îndreptase paşii spre Hunedoara. Dând în vorbă cu el, l-am întrebat, că oare cine a zidit frumoasa cetate dela Hunedoara?
—	Cine s’o fi zidit, d-le? Urieşii, îmi răspunse el în pronunţă hăţăgană, urieşii, d-le, cari au trăit înainte de telul de oameni de acum şi cari erau fiecare cât un munte... Ei au zidit şi cetatea Devei şi cetatea Uroiului...
—	Şi crezi d-ta, că aievea au trăit odinioară uriaşi pe aceste locuri ? îl întrebaiu eu din nou ...
—	Da, au trăit pe aici urieşi, îmi zise el convingător şi ca o nouă dovadă îmi povesti legenda Rătezatului. Pe când prin ţările noastre — aşa spunea el — trăiau urieşi, muntele Rătezatu a fost cu vârf, ca ceilalţi munţi. Dar unul din urieşi, care locuia pe la poalele muntelui, fiind |în duşmănie cu alţi urieşi, vecini de-ai lui, a aruncat odată cu mânie un plug de fier după unul din ei şi fierul lovindu-se de munte, i-a rătezat vârful. Aşâ a devenit Rătezatul, cu vârful ciuntat, cum îl vedem azi.
Se vede de aci, că poporul nostru atribuie uriaşilor marile alcătuiri din Ardeal, chiar şi cele create de natură. In sens alegoric el are dreptate, căci rarităţile Ardealului, ca şi ale altor ţări, sunt create — nu de uriaşi cu formă omenească — ci de forţele puternice, de forţele uriaşe, ce lucrează în natură.
Aceste forţe uriaşe şi anume forţa apelor, a creat şi una din minunile ţării noastre, măiestoasa Cheea Turzii.
Dacă călătorul străbate prin ţinuturile lăuntrice ale Ardealului, în sus pe valea lată a Mureşului, în stânga dă de Alba-Iulia oraş cu mare trecut istoric, iar dela el spre nord, va zări câteva capete uriaşe de munţi, din ramii resfiraţi spre Mureş ai Mun-
www.dacoromamca.io
90
ALBINA
ţilor-Apuseni. La staţiunea Cucerdea calea ferată părăseşte valea Mureşului, se înfundă între dealuri, pe cari străbătându-le de-a curmezişul, coboară în valea Arieşului. Când trenul ese dintre dealuri, deodată priveliştea ni se lărgeşte şi un drăgălaş şes ne vine în faţă, înconjurat jur împrejur cu dealuri, ca o bucată de cer albastru înconjurată de nori.
Aceasta e Câmpia Târzii, numită dn popor până prin secolul trecut, şi Pratul lui Traian. La staţiunea Ghiriş ne aflăm dejâ pe această câmpie; la marginea răsăriteană în colţul celălalt al ei, la nord-vest, este oraşul Turda.
Câmpia Turzii, udată de valurile Arieşului, este loc de multe şi de mari suveniri istorice. Se zice, că aici s’ar fi oştit odinioară împăratul Traian cu viteazul lui contrar, cu regele Decebal. Pe această câmpie s’au ţinut mai multe diete ardelene şi pe timpul răsboaielor cruciate erâ loc de întâlnire al cetelor de cruciaţi, cari plecau în depărtatul răsărit spre a cuceri Ierusalimul. In timpurile mai noui tot pe această câmpie a fost ucis mişeleşte marele voevod român, Mihaiu Viteazul.
De pe câmpia Turzii, cum şi de pe dealurile şi colinele, ce o împrejmuiesc, vom zări spre apus de soare o despicătură puternică de munte, care stă căscată spre albăstrimea cerului, ca gura uriaşă a unui balaur.
Aceasta e Cheea-Turzii. Din Turda sosim la ea parcurgând cam în o oară un platou sau podeiu, pe care s’a aflat oraşul roman Potaissa sau Patavissa, din cari erau ruine până prin se-colii trecuţi şi unde şi azi se găsesc monede, pietre mormântale şi alte obiecte romane. Podeiul se înalţă încet până aproape de Chee, unde e întrerupt de valea Heşdăţii, care curge dealungul Cheei şi făcând o înconjurătură, se varsă la Şamfălău în Arieş, Podeiul acesta se înalţă în faţa Cheei şi acopere o parteades-picăturii, aşa că privită din depărtare Cheia, abia vedem jumătate din înălţimea ei, deoarece marginea platoului se ridică la 600—700 de urme peste nivelul părăului.
Aceasta e cauza, că vizitatorii sunt surprinşi şi stau uimiţi, când sosesc la marginea platoului, căci numai de aici se vede în toată grandiositatea şi splendoarea ei Cheia, numai de aci putem admiră măreţia gigantică a păreţilor de stâncă, cari so înalţă în văzduh şi i alcătuiesc intrarea, (vezi ilustraţia).
Şi întra’devăr priveliştea aci e măreaţă. Jos în vale, pe pârâu se află o moară şi o casă de azil, zidită pentru călători de reuniunea carpatină. Aceste clădiri dau vâei un aspect idilic, în contrast cu sălbăticia stâncilor, cari par a ne invită să intrăm în sânul lor. Şi intrăm. Făcând vre-o sută de paşi înainte, un simţ curios începe a ne stăpâni, un simţ de uimire, împreunat cu oarecare frică. Ne aflăm în împărăţia calciului, la poalele de stânci şi păreţi uriaşi, cari brăzdaţi de puhoaie, se ridică vertical peste capetele noastre, Ia o înălţime de 200—300 de stânjeni. Moara dela gura Cheei nu se mai vede, verdeaţa a dispărut şi e reprezentată numai de muşchiul de stâncă şi de câte
www.dacaromamca.ro
Intrarea în Clieea Turzii, de către răsărit,
92
ALBINA
o tufă sau arbore singuratec, ce stă acăţat sus pe marginea prăpăstiilor. Jos Cheea e strâmtă, în unele locuri abia de 5—S metri şi e parcursă de-a lungul ei de părăul Heşdăţii, care în murmur lin curge de vale, desmierdând bolovanii ce-i stau în cale, iar sus, unde păreţii de stânci, ce o alcătuesc, sunt în depărtare de 50—60 stânjeni, zărim o fâşie din cer, a cărei albăs-trime stă în contrast cu culoarea sură-cenuşie a stâncilor. Ast-fel se întinde Cheea-Turzii, în încovăituri uriaşe, în lungime de 600 de stânjeni, presentându-ne la tot pasul, la toată cotitura,, nuoi privelişti măreţe, şi surprinzătoare. Când am pătruns în lăuntrul ei, în lumea stâncilor puternice şi pleşuve, ne jsimţim atât de mici şi neputincioşi faţă de uriaşele proporţii ce ne împresoară, încât involuntar trebuie să ne închinăm înaintea pu-terei divine, ce a creat această minune naturală.
In încovoiaturile ei uriaşe natura apare maiestoasă. o linişte sărbătorească e stăpână împrejurul nostru. Numai pasările cerului, vulturii şi vindereii turbură tăcerea cu glasul lor ţiulitor, luându-se la harţă sau căutându-şi sălaşurile prin găurile şi crăpăturile prăpăstioase ale stâncilor. Aşa e Cheea-Turzii în vreme frumoasă, când natura e liniştită şi în undele părâului se reo-glindează seninul cerului. Dar ea e grozaAă în timp de vijelie asemenea mării furtunoase. Când natura îşi deslănţuieşte puterile, vântul urlă a pustiu de-a lungul uriaşei crăpături, bucăţi de stânci şi bolovani se rostogolesc de vale cu zgomot şi de pe păreţii de stânci tunetele răsună îndoit şi întreit, în cât îţi bagă' fiori în oase. Oamenii de pe aici se feresc să-i apuce o astfel de vreme în Cheie şi e vai de călătorul străin, care e năpădit pe neaşteptate de o astfel de pedeapsă cerească. Acesta numai în vre-o peşteră îşi poate află adăpost, până ce trece prepes-tenia, Şi peşteri şi găuri suterane sunt pe aici mai multe, cum de obiceiu se află în regiunile de calciu. Apoi sunt alte formaţiuni curioase şi bizare şi vâltori ce le formează pârâul, unde stâncile şi bolovanii îi strâmteazâ calea.
Astfel la intrare dăm în dreapta de o grupă întreagă de stânci,, cari se înnalţă ca tot atâtea turnuri uriaşe de biserică, iar pe partea bealaltă e stânca Porumbar, care se ridică drept în sus. încât se pare că vrea a se surpa în tot momentul. Numele de Porumbar i s’a dat din cauză că prin crăpăturile ei îşi au sâ-laşurile mii de porumbei sălbateci, cari adeseori se ridică şi zboară în roiuri pe deasupra stâncilor pleşuve.
Mai în sus dăm de o vâltoare, deasupra căreia, în un părete de stâncă vertical, se înfundă în munte o peşteră mare, având gura cam la o înălţime de 100 de stânjeni. Ea din vale abia se zăreşte şi la gura ei nu putem ajunge decât pe nişte poteci cu înconjur. Peştera e una din cele mai mari, are mai multe ÎDcâperi; gura ei e împodobită cu frumoşi stalactiţi.
Străbătând mai departe, la o încovoitură, cam la o jumătate oară dela gura Cheei, ne stă în cale o vâltoare adâncă Balta lui Dănilă. Ea este cea mai mare vâltoare din Cheie. Numele
www.dacaromamca.ro
ALBINA
93
şi-l are dela o întâmplare nenorocită. In ea adică s’a înecat un fecior din Petriadul de mijloc cu numele Dănilă şi aşa îi s’a dat acest nume.
Nu departe de Balta lui Dănilă, cam pe la mijlocul Cheei, vom fi surprinşi de o privelişte deschisă. Locul se lărgeşte puţin şi în păreţii de stâncă zărim faţă în faţă gura la două peşteri. Ele se înnalţă la vre o zece stânjeni deasupra părâului şi la fiecare ne duce câte o cărare tepişe. Aceste peşteri sunt Cetatea lui Balieă (vezi ilustraţia). Ele sunt cercetate de toţi aceia, car
vizitează Cheia, căci pe lângă peisagiul frumos, ce ni-1 înfâţi-şază, ele prezintă şi un interes istoric.
Peşterile, cu deosebire cea din partea dreaptă a părâului, sunt foarte mari, încât pot da încăpere la mai multe sute de oameni. Cea din dreapta, care, cum am zis, e cea mai mare, se întinde
www.dacaromanica.ro
Cetatea lui Balieă» în Cheoa Turzii.
94
ALBINA
adânc în sânul muntelui şi are mai multe încăperi. In una din acestea este un izvor cu apă bună de băut.
Aceste împrejurări, cum şi poziţia lor, a contribuit, ca în vremuri de restrişte oamenii refugiaţi în Cheie, să se folosească de ele, ca de nişte cetăţi naturale. Despre aceasta ne dau dovadă zidurile, lăcute la gurile lor db mâini omeneşti. Ambele peşteri sunt la intrare zidite. Cea din dreapta cu un zid puternic dublu, prin cure nu sunt decât două intrări mici şi se văd încă şi azi găurile, făcute pentru ţeava puştilor, după cum erau în secolii trecuţi zidurile de cetate. Peştera din dreapta e zidită cu un zid simplu, dar gros şi solid.
Aci aflu momentul potrivit să ne oprim puţin şi să facem o scurtă reprivire asupra evenimentelor petrecute între stâncile uriaşe ce alcâtuesc Cheia Turzii. Astăzi acest loc e părăsit şi e cercetat numai de păstori cu oile şi caprele lor şi de câte o ceată de că'ători, iubitori de frumuseţile naturii. Au fost însă timpuri, în secolii trecuţi, când oamenii din Turda şi din satele dimprejur s’au refugiat aici împreună cu femei şi copii şi şi-au avut aici lăcaşul timp mai îndelungat sau *mai scurt, după cum îi siliâ lipsa şi împrejurările.	r
(Va urma)	Silivestru Moldova».
----	„O—----
Din poveştile lui Moş-flea^u
Meşteşugurile orbilor.
Când vrem să spunem că ne e tare drag un lucru, zicem: «mi-e drag ca ochii din cap.» Nu se poate arătă in chip mai puternic că preţuim mult cevâ sau pe cineva. Şi pentru ce asta? Pentru că, dragii Moşului, omul socoteşte că nu e nimic aşa de scump ca vederea.
Fără îndoială, toate infirmităţile sunt greu de îndurat; dar dacă ai ochii sănătoşi, par’că suferi mai lesne şi când n’ai mâini ca să lucrezi, când n’ai picioare ca să umbli, când nu auzi ori nu poţi vorbi. Privirea unei fiinţe iubite, unei privelişti din natură, te face pentru un minut să-ţi uiţi nenorocirea şi eşti mulţumit a zice că trăeşti atunci ca şi ceilalţi oameni. Orbul însă este într’o noapte nesfârşită. Copil, el nu cunoaşte faţa mamei sale; părinte, el nu vede zâmbetul copilaşului său. Groaznic chin trebuie să fie în sufletul celui orb din naştere; dar par’că mai groaznic în al aceluia care a cunoscut lumina soarelui, a cunoscut farmecul naturii, şi-a cunoscut familia şi amicii. Vai, n’oiu uită
www.dacoromamca.ro
ALBINA
95
niciodată o mişcătoare scenă la care am fost martor! O biată femeie orbise în urma unei lungi suferinţe, când eră aproape să dea naştere unui copil. Pe acest din urmă nu-1 văzuse niciodată, pe cei mai mari nu-i mai putea vedeâ. Eram acolo într’o zi, când copiii se întorsese dela plimbare şi se grămădeau în jurul ei ca să-i zică bună ziua. Cu câtă dragoste mângâia pe fiecare şi cu câtă durere îi pipăia.
«Ce n’aş da să ştiu cum e la faţă şi cel mai mic!» Şi
lacrimile îi curgeau şiroae_____ şi întunerecul nu se risipea
dinnaintea ei!...
Când asemenea nenorocire loveşte pe un om cu dare-de-mână, cel puţin nu are nevoe a se gândi la trebuinţele vieţii. Dar când orbul e şi sărac, când trebuie să muncească pentru a-şi agonisi pâinea zilnică!...
Multă vreme sărmanii cari se aflau în această tristă stare nu puteau face altceva decât să întinză mâna, să ceară mila trecătorului.
De aceea s’au gândit oamenii buni la suflet, de a găsi un chip pentru a da putinţă şi acestor desmoşteniţi de a mai fi sarcină pentru familie sau pentru societate.
Cel d’întâiu care a izbutit în aceasta, a fost un profesor de caligrafie din Franţa. El se numiâ Valentin Ilaiiy.
Născut la 1745, după ce mai toată viaţa şi-a închinat-o acestei binefăcătoare întreprinderi, şi-a dat sfârşitul la 1822.
Sunt mulţi ani de atunci; multe schimbări şi îmbunătăţiri s’au făcut în îngrijirea orbilor; dar datori suntem să-l pomenim pe dânsul ca binefăcător al celor suferinzi.
Pe vremurile acelea, se zvonise că un Englez orb a învăţat matematicile şi a ajuns cunoscut, că o Germană, tot oarbă, învăţase muzica. Negreşit, aceştia erau oameni cu dare-de-mână. Haiiy s’a gândit atunci să facă cu putinţă învăţătura pentru toţi orbii.
Se ştie că auzul şi cu deosebire pipăitul se desvoltă foarte mult la orbi. S’a gândit deci să se folosească de însuşirea aceasta şi — dacă cei ce văd cunosc literile privindu-le, şi-a zis el că cei ce nu văd le pot cunoaşte pipăindu-le. De aceea a tipărit litere în relief pe hârtie groasă şi... a încercat. Eră pe atunci în Paris un tânăr cerşetor care rămăsese orb la vârsta de 6 săptămâni şi pe care îl cunoşteau toţi locuitorii din mahalaua aceea şi-l ajutau bucuros văzându-1 că e deştept din fire. Haiiy l-a luat cu dânsul
www.dacaromamca.ro
96
ALBINA
şi în opt luni i-a dat destulă învăţătură ca să poată toată lumea să se încredinţeze că ceea ce descoperise el e un lucru serios şi vrednic de luat în băgare de seamă.
In adevăr, o societate filantropică, care ţinea cu cheltuiala ei 12 orbi, a înfiinţat cu aceştia un fel de şcoală şi a pus pe Haiiy profesor.
Rezultatele au fost foarte bune. Numele lui a ajuns cunoscut. Academia de ştiinţe l-a lăudat într’o şedinţă a ei.
Mai târziu, pe la 1802, a fost chemat în Petersburg ca să înfiinţeze acolo o şcoală de orbi; apoi la Berlin.
Până aci a fost greul. Odată ce s’a stabilit ca un adevăr că orbii pot şi ei lucră şi pot învăţă carte, a rămas numai ca să se îmbunătăţească din ce în ce mijloacele.
Dacă Haiiy găsise chipul de a învăţă pe orbi să citească, mai târziu un alt profesor — acesta orb şi el — a găsit chipul de a-i învăţă să scrie. E tot un Francez: Braiilc.
Astăzi în toate ţările civilizate există şcoli şi ateliere pentru orbi. Progrese însemnate s’au făcut în diferite state în această privinţă.
La noi — deşi suntem încă datori cu învăţătura la o sumă de copii întregi, pentru cari n’avem şcoli şi învăţători — a avut grije guvernul şi pentru un număr mic măcar dintre orbi. La Orfelinatul din Focşani este o secţie a orbilor.
Pe aiurea sunt negreşit mai multe institute de acestea.
In genere se pot deosebi două feluri de şcoli pentru orbi.
Unele sunt şcoli-azile; adică după ce orbul sfârşeşte învăţătura, rămâne în şcoală şi lucrează în atelierile ei. Direcţia şcoalei are grijă de a găsi comande pentru ateliere şi în caz de câştig mai mic, a împlini lipsurile dând lucrătorilor toată întreţinerea.
Altele ţin numai în timpul zilei pe orbi şi numai până învaţă. Pe urmă le dau drumul şi-i lasă a-şi căută ei singuri de lucru. Un preţios ajutor le face, prin faptul că le dă plată îndată ce intră în şcoală.
Pe lângă dobândirea cunoştinţelor necesare oricărui om, toţi orbii învaţă şi un meşteşug, căci numai puţini pot aveâ prilejul de a ajunge ei însuşi profesori în şcoli de orbi. De aceea, unii învaţă a face pungi de hârtie, a repară scaune de paie; alţii fac perii, mături, plase, coroane de flori artificiale; alţii lucrează covoare împletind lânuri de diferite colori şi realizând desemnuri de toată frumuseţea; alţii în fine
www.dacaramamca.ro
ALBINA
97
cos ori fac tricotage ori tipăresc cărţi pentru orbi. Cei mai inteligenţi şi cu ureche muzicală, învaţă muzica. Unii îşi câştigă pâinea acordând pianele; alţii sunt corişti prin biserici ori cântă în orchestră ori conduc ei însuşi orchestrele.
Am citit undeva că un cor de orbi impresionează mai mult decât un cor de oameni cari văd. Când învaţă bucata ce au să cânte, pipăe pe foi unde notele sunt scoase în relief; însă când execută împreună trebuie neapărăt să ştie tot pe din afară. Lucrul acesta nu e greu pentru dânşii şi se pare că memoria muzicală se desvoltă la ei în mod deosebit. Aşâ dar când corul execută o bucată, nu se perde unitatea nici prin nevoe de a întoarce foile ori prin distracţia unuia ori a altuia din corişti; ţi se pare că este un singur glas care se înnalţă, căci ei îşi pun toată inima. Muzica nu e numai ocupaţia lor, dar e şi singura mângâ-ere a vieţei.
Moş-Neagu.
PRICINELE PELAGREI
(Roşeaţă, Liprică, Jupuială)
şi cum să ne ferim de ea şi să ne păstrăm sănătatea.
Una clin cele mai de seamă pricini ale pelagrei este mămăliga făcută din păpuşoi stricaţi, ori făină încinsă, amară
Semănaţi de vreme porumbul, culegeţi-1 numai după ce se coace bine, feriţi 1 de umezeală.
Nu măcinaţi de odată cantităţi mari de porumb, făina se strică uşor, devine amară.
Făina de cum iese de sub pietrele moarei — mai ales dela acea de foc — este fierbinte; deci lăsaţi-o să se răcească, întindeţi-o pe ţoluri.
Puneţi făina în saci, fără a o îndesă, să rămână înfoeată, ca aerul s’o străbată; şi nu ţineţi sacii pe pământ, la umezală.
Mămăliga făcută chiar din făină bună, mâncată într'una nu prieşte la toată lumea.
Mâncaţi deci adeseaori şi pâine, care nu e cu mult mai scumpă decât mămăliga; în schimb însă vă fereşte de pelagră. N’am cum să vă îndemn mai mult ca să mâncaţi şi cartofi, lapte, ouă, carne.
Cheia sănătăţii este curăţenia trupului, a rufelor, hainelor şi o locuinţă cu aer curat.
Pentru aceasta trebuie ca odăile să fie înalte, ferestrele
www.dacoramanica.ro
98
ALBINA
mari şi să se poată deschide, casa aşezată cu faţa spre soare. In casa unde soarele nu intră pe fereastră, boala intră pe uşă. Pe cât de bine face trupului o hrană bună, pe atât de rău no fac băuturile spirtoase. Este foarte greşită credinţa că rachiul dă putere, mai ales dimineaţa pe nemâncate. Căldura şi puterea rachiului se aseamănă cu focul de pae.
Cum în urma paelor arse nu rămâne nici o urmă de spuză, tot astfel după rachiu ne încălzim puţin, tocmai ca para de pae şi în schimb căldura ce o simţim ne arde trupul, ne ucide gândul, ne face neoameni. Rachiul duce pe om pe unde nu e voia lui; ne duce la lene, la sărăcie, la obiceiuri rele, la nebunie, la puşcărie şi la mormânt înainte de vreme.
Ceea ce e şi mai rău, că copii eşiţi din părinţi cu darul beţiei, sunt piperniciţi, epileptici (au spasmuri), mor înainte de vreme. Pe femei rachiul şi mai lesne le doboară, pe copii ca pe nişte muşte îi nimiceşte rachiul. In loc să daţi paraua voastră pe otrava de băutură, daţi-o pentru carne, ouă, lapte şi alte lucruri trebuitoare.
Hrana bună e pentru oameni ceea ce ploaia este pentru
www.dacoromanica.ro
albina
99
câmp; rachiul este pentru noi ceea ce arşiţa îndelungată este pentru verdeaţă.
Vinul încă trebuie băut cu măsură şi numai la vremea mâncării, cea mai bună băutură este o apă curată.
In mâna noastră stă putinţa să fim sănătoşi şi oameni cinstiţi. N’are păcat muncitorul, femeea însărcinată, ori care alăptează, şi mai ales copiii, cari beau lapte şi mănâncă carne în vremea postului.
Vă mai dau un sfat: dacă voiţi să nu căpătaţi sifilis (cel perit), oftică, rac, şi alte boli, — pe lângă alte măsuri ce sunt de luat; — apoi să nu puneţi nici nn fel de băutură la gură, înainte ca să fie spălat paharul. I)e asemenea să nu vă sărutaţi pe gură cu ori şi cine.
Paza bună trece primejdia rea.
Dr. Alexandru Manolescu.
Medicul plăşii Siret-Botoşani.
Cronica Ştiinţifică.
Condorul.
rnits. i’
,'^^rin mărimea, puterea şi întinderea zborului său Con-V dorul (dela Cuntur, în limba peruviană), obicinuit nu-mit Marele Vultur al munţilor Anzi, este specia cea j-30 mai însemnată din familia Vultur idelor.
t) Penele sale sunt de o coloare albastră închisă bătând în negru, guleraşul, care ocupă numai partea dinapoi şi părţile laterale ale gâtului este alcătuit dintr’un puf strălucitor de albeaţă. Creasta lui fiind puţin înclinată este de coloare albăstrie alcătuită dintr’o substanţă cartilaginoasă şi se prelungeşte de ambele părţi ale gâtului în două funii sau mai bine franjuri cărnoase. In fine Condorul mai poartă două prelungiri cărnoase înaintea gâtului, la înălţimea gu-leraşului. Singur numai condorul bărbat este înzestrat cu aceste prelungiri, femeea însă are capul şi gâtul goale şi de o coloare negricioasă.
Aripele sunt tot atât de lungi ca şi coada, ele au dela 10—12 picioare desvoltare totală, aproape 4 metri; lungimea corpului dela vârful ciocului şi până la extremitatea cozii este de 1 metru şi 20 centimetri în mărime mijlocie.
Condorul locueşte mai cu seamă pe partea occidentală a munţilor Anzi, în Bolivia, Peru, Chili, la toate înălţimile, dela nisipurile arzătoare de pe ţărmurile mărilor până la deşerturile îngheţate ale zăpezilor veşnice.
învăţaţii Humboldt şi Bonpland observară în mod constant conduri în jurul lor, în exploraţiunile lor în munţii Anzi, la înălţimea de 4.800 metri d’asupra nivelului înărei.
www.dacoromamca.ro
100
ALBINA
D’Orbigny a văzut până şi pe vârful Illimani, la 7.500 metri înălţime şi i-a întâlnit adese ori şi în părţile Perului şi ale Patagoniei, căutându-şi hrana printre sfărămăturile de tot felul, ce le aruncă valurile mărei pe ţărm.
Astfel aceste pasări rabdă diferinţi de temperatură, pe cari omul nu le-ar putea învinge: la şease mii de metri în adevăr aerul este atât de rar şi frigul atât de mare, în cât nici o fiinţă omenească nu e în stare să trăească acolo nici câteva minute.
Condorul petrece noaptea aproape de zăpezi într’o scorbură de stâncă. De îndată ce soarele a întraurit vârful muntelui, condorul îşi îndreaptă gâtul, până atunci vârît între umere, iese din accunzătoarea sa şi mişcându-şi lungile lui aripi pluteşte în spaţiu.
Fiind la început întru câtva împiedicat prin propria lui greutate, el îşi vine numai decât în fire şi străbate regiunile aeriene cu o uşurinţă şi cu o desfăşurare măreaţă.
Câteva bătăi din aripi aproape nesimţite îl conduc în toate direcţiunile; numai decât îl vezi la suprafaţa pământului; într’o clipă îl vezi în nori, la o înălţime mai mult de o mie de metri.
Din aceste înălţimi condorul stăpâneşte cele două oceane şi dacă el nu este vizibil pentru locuitorii pământului, cele mai mici mişcări ale lor nu pot scăpă privirei sale străbătătoare şi agere. De odată el zăreşte o pradă îndoindu-şi într’u câtva aripele, condorul se aruncă într’o clipă asupra ei cu o repeziciune fulgerătoare.
Deşi înzestrat cu nişte mijloace atât de puternice de acţiune, condorul nu atacă nici odată animalele vii, numai să nu fie prea tinere, slabe sau bolnave. Condorul preferă hoiturile şi toate murdăriile. Povestirile unor călători cu privire la îndrăzneala acestei pasări sunt mai mult inventate şi pline de închipuire.
Este un neadevăr, că condorul se aruncă asupra omului, fiindcă un copil de zece ani înarmat cu un baston, e în stare să-l alunge. S’a pretins, că condorul ridică, răpeşte miei. căprioare tinere, şi chiar şi copii: aceasta nu este adevărat, căci Condorul ca şi toate vulturidele are degetele scurte şi unghiile neretractile; pentru condor îi este cu totul imposibil, să prindă şi să ducă în căngi, în ghiare o pradă puţin grea.
Ceeace însă nu-i contestabil este, că condorul se învârteşte în jurul turmelor de oi şi de vito şi întocmai ca specia de vulturi caracara, se aruncă asupra acestor animale de curând născute, pentru a le sfâşia.
Condorul însoţeşte de asemenea şi caravanele, ce străbat deşerturile Americei meridionale.
Daca vr’un nenorocit măgar, slăbit de osteneală şi lipsuri, cade pe drum, fără putere de a merge mai departe, el de-
www.dacoromanica.io
ALBINA
101
vine prada acestor hoţi, acestor tâlhari înaripaţi, care-1 sfâşie în bucăţele, făcânclu-1 să sufere chinurile cele mai cumplite.
învăţatul francez Castelnctu, care a observat condorii în munţii Anzilor, ne spune următoarele:
«S’au văzut călători, slăbiţi de osteneală şi de suferinţă, căzând la pământ şi fiind atacaţi numai decât de condori, sfâşiaţi în bucăţele de aceste pasări crude, cari smulgeau făşii de carne dela victimele lor şi le sfărâmau membrele prin lovituri de aripi.
Nenorociţii se împotrivesc câteva momente, dar numai decât rămăşiţele pline de sânge rămân singure pentru a anunţă călătorilor, ce vor mai trece încă, moartea celor ce i-au precedat în aceste drumuri atât de periculoase.
Condorul posedă o vitalitate extraordinară. Humboldt ne spune, că i-a fost imposibil să gâtuiască una din aceste pasări şi că n’a putut reuşi decât prin descărcături de puşcă, prin glonte de puşcă.
Când Condorul s’a săturat sau mai bine e ghiftuit de carne, el este greu şi abia poate zbură.
Indienii, cari cunosc această particularitate caută să profite de această împrejurare, pentru a distruge această pasăre afurisită, care le cauzează atâta pagubă. Ei atrag condorii prin ajutorul unui hoit ca să fie binevăzut de toate părţile de condori.
Când aceste răpitoare s’au săturat bine, le urmăresc călare, acoperindu-le cu îngrozitoarea lor mreajă numită lasso şi apoi îi ucid cu ciomegile.
Condorii se întrunesc numai pentru a sfâşiâ animale mari. După ce s’au săturat, apoi se despart, ducându-se să digereze alimentele de o parte într’o scorbură de stâncă.
Condorii nu-şi construesc cuib ; femeea depune ouăle, obişnuit două, în crăpătura munţilor şi între stâncile ascuţite de pe ţărmurile mărilor.
Creşterea puilor durează mai multe luni, părinţii îşi nutresc puii vărsând în ciocul lor alimentele, ce le ţin în rezervă în guşa lor şi toate vulturidele fac astfel.
Condorul se îmblânzeşte foarte cu multă greutate; robia îi măreşte încă sălbătecia. Humboldt a ţinut un condor opt zile la Quito şi el ne spune, că eră foarte periculos pentru oricine se apropia de el.	A. Vântul.
Cum sunt plătiţi institutorii în Pranţa.
In Franţa există şease clase de institutori: cei din prima clasă se numesc stagiari, (cum am zice noi cu titlu provizoriu) au leafă 900 franci pe an; — când- se numesc titulari (cum am zice noi definitivi) au 1.000 franci pe an; — de aci înaintează la 1.200 franci; 1.500 franci; 1.800 franci; 2.000 franci pe an. Numirea provizorie se dă de către inspectorul şcolar ; numirea defiinitivă de către prefect.
www.dacoromanica.ro
Cui rasatul rus „Amiral Apraxii>“ luat (le Japonezi în bătălia (lela Tsouscliima
După «Buletinul armatei şi marinei-,
ALBINA
103
O scenă ca multe altele,
n părţile mărginaşe ale oraşului încep a face ochi cei pentru cari totdeauna ziua-i’mai lungă decât noaptea. Oraşu-i din Moldova.
Puţini români, puzderie, jidovi.
De te-ai pune să numeri, pe răsuflatele, şi tot ai căpătui repede cu românii; pe nerăsuflatele, şi tot ţi s’ar părea că nu mai dai;de capăt jidovilor, începând cu cei cu dare-de-mână şi până la misiţi şi hamali de tot felul.
O seamă de jidovi muncesc şi ei, chipurile, mai din greu; altă seamă însă, la pândă stau ca vulpile, mai ales în zi de târg, cum şi ce fel să puie mâna pe chilipiruri.
Şi păsările lor de jumulire sunt sătenii.
Ii vezi jerpeliţi, murdari, cu perciunii tremurând la umblet, cu bărbile în vânt, cari cu ochii par’că îs tiviţi cu aţă roşie, cari cu pistrui pe obraz, cari cu nasuri covoiate ori pleoştite, chipuri urîcioase şi căutături lirăpace : o iau pe drumurile mărginaşe şi ies înainte, pe şosele, întovărăşiţi câte doi ori câte trei.
Pe zarea deluroasă, dimineaţa începe a-şi lămuri lumina tur-burie din întunecimile subţiate ale nopţii.’
De te uiţi bine-bine, vezi cum se lupta, la răsărit, ceea ce nu mai este noapte cu ceea ce va să înceapă a ii ziuă.
Stelele s’au mai împuţinat şi câte mai sunt, lumină albă au, şi licăresc vioiu par’că s’ar grăbi să puie mai de grabă capăt unei trebi, ca să nu le apuce ziua.
Cu fiecare clipă care trece, vestită de cântatul cocoşilor, răsăritul să luminează mai mult, valea îşi pune în ivire drumurile şi din depărtările lor prind a se zări mogâldeţe negre. Mişcarea lor este puţin simţită şi numai scârţiituri de osii neunse o dovedesc.
Sunt cară, sunt căruţe, la pas de boi, la pas de cai; iar în ele, fără dor şi poate, sătenii dorm încă, lângă ce bruma aduc şi ei în târg, de vânzare.
Cele dintâi raze ale coroanoi de lumină, premergătoare ivirii soarelui, îi deşteaptă . ..
înaintea ochilor lor buimăciţi de somn, se arată oraşul . . , pe acoperemânturile de tinichea sclipesc cele dintâi priviri ale soarelui răsărind ...
Şi, un băţ pe spinarea boilor; un biciu pe spinarea cailor, îndemn de umblet mai repede.
Drumurile iau altă viaţă; zarea, altă înviorare; câmpul, altă faţă.
De cum socot ovreii că s’au apropiat în deajuns cară şi căruţe, năvală!
Unii se aţin înaintea boilor şi a cailor; alţii încep a răscoli să văză ce se află sub bucăţi de cergă, în saci ori în coşniţe alţii intră în vorbă, repede, cu sătenii.
—	Badi, mă rog, da ci ai ? . .
—	IIo! ţară! da ci-i năvala iasta, jupâne ! strigă săteanul, cu ciudă.
—	A-ha ... ai ovă, şi guini . . .
Şi îl apucă jidovul de mânecă, şi îl întreabă:
—	Ei, cum li dai, moi badi ?
www.dacoromamca.ro
104
ALBINA
—	la nu mă sgâlţâi ca un câne, jupâne, că n’am de vânzare . .
—	Şi .di ci, mă rog, n’ai di vunzare ?
Şi în întrebarea jupânului e par’că ameninţare, pe lângă teama să nu scape chilipirul.
Alt jidov din ceată prinde a zornăî în buzunar câţiva lei.
—	Ci ? nu vrei să prinzi mai multe parale, haa ?
Săteanul ridică băţul şi jarc ! una pe spatele boilor, chip să treacă înainte.
Jidovii se ţin gâjă.
—	Ia ascultă, badi ? Vrei două parale ovu ? Vrei cu unâ cu altâ, cincizeci de parale guină ? haa ?
Săteanul nici clipeşte:
—	N’am de vândut ...
—	Ci ? cum n’ai de vundut ? îi strigă ceata, cu supărare . . şi zor să puie mâna pe-o coşniţă
—	Faceţi-vă în lături, că vă croiesc. .. strigă săteanul şi ridică băţul. . .
Ei se dau în lături, înjurând şi aleargă la alt car ori la altă căruţă.
Săteanul, încurcat, pleacă; alţi jidovi însă stăteau la pândă să vază faţa târgului şi se apropie, tăindu-i calea, iar unul din ei, cu glas blând, aproape rugător :
—	Ci ai di vunzare, badi dragă ? haa ?
—	Ci sâ am, răspunde săteanul mai plecat să stea de vorbă: eacă, vr’o trii sute de ouă şi vr’o douăzeci di gâini tinere şi bune . ... hrănite din bielşug.
—	Aşaaa ? şi cum dai ovăli ?
—	Cum să li dau ! Ia, patru lei suta .. .
—	Patra? oi vei!... Ni iei şi chele! . . .
—	Las’ că nu-ţi iau chelea, jupâne, că nu-i bună nici de ciubote . . .
—	Da cu douâ parali şi jumătate ovu . .. nu-i da ?
—	Ta nu-ţi mai strică vorba, jupâne .. . Las’că li-oiu dâ eu în târg . . .
—	Ci târg, badi! Par’că noi nu suntem târgoveţi ? Haide cu trii parali ... şi nu mai trudi boii până in târg.. . haa ?
—	Măre trii lei şi jumătate suta, nici o leţcae mai jos . ..
—	Da guinili cum li dai? haa?
—	Doi lei părechea !
—	Ci? doi lei? Da ci, mă rog, vinzi c’un leu guină, haa?
—	Dacă îţi place, jupâne ... Ia nu mă mai îutârzieţi, că nu vi-i a cumpără . . .
Săteanul porneşte, alţii i să aţin în cale; îl ostenesc cu vorba, îl ameţesc cu tocmeala, până ce’i se face lehamete şi dă ouă, şi dă găini tot după pofta jidovilor.
Şi liind-c’a venit până la o palmă de loc de târg, ia şi pe jidovi în car, ori în căruţă şi hai la târg ...
Rar care-i mai ţanţoş, şi ajunge fără perciuni lângă el, în târg, unde să îşi vânză marfa mai cu preţ ceva, mai totdeauna însă tot jidovilor, ce se ţin gac de el.
Mai rar, care scapă să nu intre tot în dugheană de jidov să târguiască lucru prost şi scump, ori sâ nu se lase băuturii şi să nu se aleagă cu nimica din banii prinşi pe ce adusese de vânzare.
De multe ori tocmeala din drum e una şi socoteala dela uşa jidovului e alta: atunci se face tărăboiu,’ ceartă şi gâlceavă.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
105
Toţi jidovii vecini sar cu gura, cu batjocura ; şi dacă săteanul o ţine bună, s’alege bătae care iea capăt la comisie.
Şi comisia e tot în dauna sărmanului sătean, fiindcă nu cu săteanul trăeşte comisarul, ci cu jidovul care ştie să cinstească pe mititeii stăpânitori . ..
Săteanul, pe lângă că e pârlit cu socoteala, pe lângă că-i batjocorit, cum să mai dea şi bacşiş !
El îşi cunoaşte dreptatea şi nu vrea să şi-o cumpere, chiar dacă ar avea cu ce.	,
Jidovul a «pârlit», a câştigat; el s’a deprins să fure şi să mituiască, de vreme ce tot din biata pungă a săteanului scoate şi câştigul şi bacşişul.
Destul că are cui da bacşiş; destul că i se învoeşte să «pârlească^ să câştige cu strâmbătate.
Iar soarele luminează, nepăsător, liniştit, asemenea scene .. .
Iar târgul are cum şi de unde mânca ouă şi păsări, fără să îşi dea seama cu ce preţ adevărat le cumpără dela precupeţii jidovi ! .. .
IST iger.
ŞTIUGA URIAŞĂ
ram strânşi mai mulţi prieteni împrejurul unui samovar şi fiecare spunea câte o întâmplare din viaţă, câte o glumă... Făceam haz de toate nimicurile. E destul să spun că cel mai în vârstă dintre noi n’aveâ încă 25 de ani.
Ştiţi cu toţii, — zise prietenul nostru, pictorul V..— că vânătorii sunt vestiţi prin laudele ce-şi fac singuri şi prin palavre vânătoreşti. Mie mi s’a întâmplat să dau peste nişte pescari cari poate că întrec pe vânători.
Intr’o frumoasă dimineaţă de Iunie eşisem din oraş ca să găsesc privelişti vrednice de pus pe pânză. Lucrasem câteva ceasuri şi, măcar că nu eră tocmai vremea prânzului, mi se făcuse foame. Intru într’o cârciumă din apropriere şi cer de mâncare. Servitoarea — după ce-i spusei cam ce aş vrea să mănânc — eşî, încredinţându-mă că voiu fi mulţumit ca la cel mai bun birt din oraş.
In odăiţa cârciumei era răcoare şi eram singur. Deodată intră un sătean gros, prăpădit de căldură şi supărat. In mână ţinea unelte pescăreşti,
— Ce? Nu merge? îl întrebai eu.
www.dacoromanica.ro
106
albina
—	Cum să meargă, dacă mi-a luat locul cel bun?..
—	Cine ?
—	Hoţul de Vasile, fratele primarului. De nevoie m’am aşezat şi eu unde am nemerit şi m’am topit de căldură... şi degeaba!..
—	Şi d-ta trebuie să fii pescar meşter, ziseiu eu în glumă.
—	Păi de! ce să-ţi mai spuiu? Vezi ştiuca aia de colo ?
Şi mi-arătă cu degetul o ştiucă uriaşă care sta sprijinită pe două beţe mari înfipte în zid.
—	Eu am prins’o, domnule, la locul cel bun, pe care mi l’a furat acuma.. .
Dar pe când mă găteam eu să i aduc laudele ce merită o asemenea ispravă pescărească, se aud paşi în tindă, omul meu se scoală şi-mi zice:
—	Mi se pare că vine hoţul de Vasile... Nu vreau să mă întâlnesc cu el, căci cum sunt iute... Doamne fereşte!..
Şi plecă repede pe o uşă din. dos.
In vremea asta veni şi servitoarea cu mâncare, înţelesei atunci că noul mosafir eră rivalul pescarului meu.
—	Ei, ai prins ceva?
—	Aş, domnule, n’am noroc azi şi pace.
—	Se vede că e zi rea pentru pescari.
Şi-i istorisii cum am stat de vorbă cu celălalt şi cum mi-a spus de isprava lui.
—	Ce! Ăla?.. Dar şarlatanul de Mateiu e un mincinos de n’are pereche. Ştiuca asta am prins’o eu. întreabă pe oricine.
Mărturisesc că acum nu mai aveam poftă să-l laud, căci nu ştiam pe cine să crez.
Vasile bău un pahar cu vin şi plecă.
Când sfârşii mâncarea şi veni cârciumarul să-i plătesc, îi povestii, râzând, cele întâmplate.
—	Ce! Ţi-au spus aşa? Nişte mincinoşi amândoi. îi ştie tot satul. Ştiuca asta am prins’o eu. Altfel de ce ar fi în cârciumă la mine?
Apoi întorcându-se către servitoare, care tocmai intră, aducându-mi o sticlă cu vin:
www.dacaromamca.ro
AtBINA
107
—	Cine a prins ştiuca mare de colo?
—	D-ta, cine altul?
Şi întemeiat pe mărturia servitoarei, sta mândru în faţa mea ca un general care a învins cine ştie câte regimente...
Văzându-mă însă că nu prea arăt a-1 crede, începu să-mi povestească cu deamănuntul cum a prins ştiuca, cum a adus’o acasă... In focul vorbirii însă nu ştiu cum făcu, că dete cu mâna peste peştele cel uriaş, acesta scăpă de pe bârne şi căzu jos.
Căzând, se făcu bucăţi... Eră de ipsos văpsit!
Ordinul Ministerului de Interne despre străinii dela sate.
Ministerul de Interne a cerut domnilor prefecţi să întocmească tablouri asupra străinilor stabiliţi vremelnic în judeţ.
Se va răspunde în mod amănunţit la următoarele întrebări:
Numele şi pronumele străinului şi comuna în care s’a stabilit: dacă este căsătorit, şi câţi membri de familie sunt cu el; naţionalitatea şi arătarea statului căruia îi-e supus; cel din urmă domiciliu sau arătarea localităţii de unde a plecat; profesia ce a avut acolo; vârsta lui şi a membrilor familiei; de când s’a stabilit în ţară; dacă are paşaport în regulă ; dacă străinul are bilet de liberă petrecere în ţară. Dacă vine dintr’o localitate tot din ţară, se va arătă numele ei, precum şi data când a părăsit-o de asemenea şi cauza; pentru cât timp s'a stabilit la ultimul domiciliu şi ce profesie are acum.
Numărul locuitorilor din Dobrogea.
Districtele Constanţa şi Tulcea au o populaţiune de 293.119 locuitori: Români 145.228, Turci 10.596, Tătari 25.368, Bulgari 41.978, Ruşi 15.784, Lipoveni 15.355, Greci 9.919, Găgăuţi 3.758, Germani 8.220, Ţigani 5.217, Evrei 4.384, Armeni 2.951, Italieni 1.507, alte naţionalităţi 2.884.
Trad.
Cronica Săptămânii-
www.dacoromamca.io
108
ALBINA
Caiacul la oameni.
In judeţele Vâlcea şi Romanaţi s’au constatat câteva cazuri de dalac la oameni. Aceste cazuri au fost mortale şi se datoresc obiceiului rău de-a jupui pieile animalelor moarte de această boală şi a le întrebuinţa netăbăcite ca opinci. Multe nenorociri se mai întâmplă din pricina neştiinţei şi a nepăsării.
Vaccinarea copiilor.
Direcţia generală sanitară, fiind informată că vaccinarea şi re-vaccinarea a fost slab făcută în multe părţi ale ţării, a trimis o circulară medicilor primari şi de oraşe, prin care le cere să continue cu mare activitate vaccinarea şi revaccinarea până la 1 Noemvrie. Medicii sunt făcuţi atenţi în privinţa însemnătăţii acestei măsuri mulţumită căreia am ajuns a nu mai avea decât foarte rar câte un caz de variolă.
Locuitorii dela sate ar trebui să ceară singuri ca să li se vaccineze copii, aceasta fiind spre binele tuturor.
Scrisoarea nnui arendaş grec stabilit in România.
Societatea «Macedo-Română» din România, pentru înaintarea Aromânilor, a primit scrisoarea următoare:
Domnule Preşedinte,
Subsemnatul, Panaite Filipide, arendaşul moşiei Podul-Tur-cului (Teeuciu), de origină Grec din Volo, stabilit în România dela 1871, văzând atrocităţile ne mai pomenite comise pe terito-rul otoman în contra Românilor din Macedonia, de bandele armate de asasini, conduse de ofiţeri din armata greacă, protestez cu indignare contra unor asemenea barbarii, nedemne de secolul XX-lea în care trăim, şi în vederea nenorocirii ce a lovit o mulţime de familii române din Macedonia, spre a veni în ajutorul lor subscriu suma de 400 de lei».
Fapta aceasta merită să fie lăudată şi dată ca pildă bună de urmat pentru toţi străinii greci, cari se hrănesc în' ţara noastră, şi de care sunt astăzi legaţi mai mult decât de ţara lor.
mişcarea Românilor din Basarabia.
In Basarabia s’a format un comitet de nobili, compus din 30 de persoane, care a dat un manifest către populaţiunea română de acolo. In manifest se arată că în curând se împlineşte un secol de când Basarabia se află sub stăpânire rusească şi totuşi soarta Românilor s’a înrăutăţit.
Li s’au trimis preoţi, profesori, funcţionari ruseşti, cari nu înţeleg poporul şi nu sunt înţeleşi de el. Pământul a fost împărţit Ruşilor emigraţi.
Manifestul se sfârşeşte cu următoarele cereri pentru realizarea cărora toţi Românii trebuie să lupte:
1)	Basarabia aparţine Românilor.
2)	Administraţia şi justiţia, serviciul religios în biserici şi instrucţia în şcoale să se facă în limba română.
3)	Românii să facă serviciul militar numai în Basarabia.
Procesul unui compozitor muzical din Banat.
Ziarele române de peste munţi anunţă că procesul d-lui Ion Vidu, maestru de muzică la Lugoş, din Banat, pentru două compoziţii muzicale «Marşul lui Iancu» şi «Haideţi, fraţi», a fostîn-
www.dacoromanica.ro
ALBINA
109
chis de tribunalul din Timişoara, care a găsit că în aceste compoziţii nu se cuprinde agitaţie.
Compoziţiile, apărute în editura librăriei din Caransebeş, fuseseră confiscate la cererea procurorului, dar au fost înapoiate autorului.
Ziar unguresc urmărit de poliţie.
Gazetele româneşti de peste munţi scriu că poliţiştii umblă din cafenea în cafenea la Sibiu, ca să culeagă foile ziarului unguresc «Fiigetlencey» în care s’a publicat un articol insultător pentru M. S. împăratul xYustro-Ungariei.
Cenzura ungurească se mai întoarce acum şi asupra Ungurilor, căci destul a avut de lucru cu gazetarii români din Ungaria
Comenzi mari de tunuri.
Fabricele de tunuri Krupp din Germania lucrează pe capete. Germania are nevoie de atâta material de răsboiu, că directorul fabricilor a hotărît să clădească cât de curând ateliere noi.
Şi asta însemnează că vom avea multă vreme pace !
Libertăţile în Rusia.
Se ştie că în Rusia,libertăţile erau atât de mărginite că poporul nu gustă niciodată din ele. Ceea ce gustă mai des erau bicele Cazacilor, paturile de puşcă ale soldaţilor şi munca silnică în ocnele Siberiei.
Din această pricină, poporul eră de mai multă vreme în fierbere. Cu deosebire în urma răsboiului japonez, mişcarea se făcea din ce în ce mai ameninţătoare pentru ţară şi pentru tron.
Familia împărătească, ca şi Ţarul, erau totdeauna în primejdie de moarte.
In zilele din urmă, cei mai mulţi slujbaşi şi lucrători nu mai voiau să lucreze. In multe părţi, poporul era în luptă cu poliţia şi cu armata; iar în altele, însăşi armata luă parte la răsvrătiri.
Ţarul, sfătuit de unii din sfetnicii săi, s’a hotărît în sfârşit să dea supuşilor săi mai multe libertăţi, pe cari ei nu le-au mai avut până azi.
Intr’un manifest, publicat acum în toate părţile Rusiei, Ţarul spune că a venit timpul ca să înceteze turburările. El recunoaşte că e trebuinţă a se luă măsuri pentru liniştea publică şi dă poporului libertatea individuală, libertatea cuvântului, libertatea cugetării şi libertatea asociaţiilor.
Odată cu chemarea adunării împărăţiei se va chemă şi adu narea poporului, care a fost lipsit de drepturi până azi. Aceste adunări vot vota legile statului; iar pe viitor poporul ,prin deputaţii săi va supraveghiâ legalitatea actelor autorităţilor.
Ţarul mai face apel la fiii credincioşi ai Rusiei să ajute la încetarea unor turburări ne mai auzite.
Acest manifest a fost primit cu multă bucurie. La vestea lui, multe din turburări au încetat.
O parte din revoluţionari sunt însă nemulţumiţi că nu se vorbeşte în manifest şi despre iertarea (amnestia) condamnaţilor politici.
De sigur că libertăţile date de Ţar, dacă vor fi menţinute pe viitor, vor aduce mult bine ţării. Oropsiţii noştri fraţi din Basarabia vor putea atunci să se desvolte în pace.
Get,
www.dacoramanica.io
110
ALBINA
In zilele de 3 — 5 Octomvrie a. c., Domnul Ion Kalinderu a inspectat Domeniul Coroanei Domniţa din jud. R.-Sărat.
Pe lângă lucrările agricole, Domnia-sa a vizitat bisericile, şeoa-lele, primăria şi banca populară şi s’a întreţinut cu locuitorii despre nevoile lor, dându-le diferite sfaturi cari au fost ascultate cu luare aminte. In deosebi a stăruit asupra economiei ce trebuie să existe în fiecare gospodărie, şi le-a arătat de câte neajunsuri ar fi scutiţi, dacă ar duce o viaţă mai chivernisită, mai ales femeile sunt datoare să păstreze bine provisiunile de hrană, şi să ştie a-şi procură prin munca lor unele din alimente, cum sunt legumele, cartofii. Peste vară au destul timp ca să cultive grădina sau chiar o parte din ogradă, s’o semene cu tot felul de legume pentru a nu fi silite să le cumpere din târg cu bani scumpi. Apoi mai trebuie să ţină socoteală, că de multe ori puţinul ajunge mai bine decât multul, dacă e îngrijit şi întrebuinţat cu măsură. In sfârşit le-a arătat în cuvinte părinteşti folosul chiverniselii şi i-a îndemnat să caute a-şi îndreptă bunăstarea nu numai prin muncă neîncetată, ci şi prin economie şi măsură în traiu şi cheltueli.
Cu această ocasiune, d-nul Kalinderu a dispus să se facă unele reparaţiuni bisericei din Domniţa, căreia a dăruit şi un rând de odăjdii. La şcoalele din Piseu, Domniţa şi Corbeni, a împărţit elevilor diferite cărţi folositoare, iar învăţătorilor le-a dat câte o gratificaţie, pentru zelul ce pun.
Şcoalele din Pisc şi Domniţa fiind mici, a hotărît să li se mai adauge câte o sală pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei; de asemenea a luat măsuri să se clădească la anul, un local propriu în Corbeni, aci nefiind şcoală.
DE LA SATE.
In seara zilei de 28 August a. c., din iniţiativa d-lui învăţător P. Banu, cu concursul d-lui Al. N. Zenof, arendaş, P. Ionescu, preot şi I. Coman, primar, s’a dat în localul şcoalei din satul Ariciu, comuna Gulianca, jud. R.-Sărat, o serată dansantă, însoţită de tombolă cu preţ de intrare în folosul şcoalei şi al copiilor săraci.
Rezultatul a întrecut toate aşteptările, graţie concursului dat de doamna şi domnul Zenof, cărora li se datoreşte reuşita, atât morală cât şi materială a seratei.
Petrecerea a luat sfârşit către ziuă, când lumea s’a despărţit,
ducând fiecare frumoase amintiri.
Situaţiunea :
încasări din bilete şi	tombolă................ 332,—
Cheltueli.....................................112,—
Beneficiul realisat........................... 220,—
www.dacaromamca.ro
ALMNA
111
întâmplări din toată lumea.
Despărţirea Suediei de Norvegia.
După ce parlamentul Norvegiei a declarat ruptă unirea cu Suedia, câtăva vreme situaţia a fost foarte nesigură şi s’a crezut că are să fie chiar un răsboiu între aceste două ţări surori. Din fericire însă, lucrurile n’au ajuns aci; fiecare din ele a numit o comisiune care s’a adunat în oraşul Karlstad şi au săvârşit în mod paşnic acest act al separaţiimii.
Chestia Marocului.
Pentru a regulă definitiv chestia Marocului, puterile Europei au hotărât să trimită delegaţi pentru o conferinţă internaţională ce se va ţinea în oraşul Algesiras în Spania.
Alianţă între JT*p«n«zl şi Englezi.
Intre Anglia şi Japonia -s’a încheiat un tractat de alianţă. Amândouă statele se leagă a respectă toate posesiunile şi aşe-zămintele celuilalt şi a-i da ajutor când altă ţară ar atacă pe unul din aliaţi.
N. Stol riu, învăţător din com. Baea, jud. Suceava, mulţumeşte cu recunoştinţă următoarelor persoane care au avut bunăvoinţă a dărui cărţi pentru îmbogăţirea bibliotecei şcoalei: d-lor dr. I. Simionescu, Iaşi;Nicu Gane, Iaşi; S. Mehedinţi, Bucureşti; A. D. Xenopol, Iaşi; N. Stupcanu, student, Bucureşti; Dr. Elefterescu, Bucureşti; S. P. Radianu, Bucureşti; Părintelui I. Antonovici, Bârlad; Dr. Varlaam, Piteşti; S. T. Kirileanu, Broşteni; T. Voicu, 1. S. Mardare, Gh Stratulescu şi Gh. Vasilescu-Balş. învăţători; cum şi onor. librării: Sainitca Craiova, Sfetea, Bucureşti, N. Pandelescu, Giurgiu şi Steinberg, Bucureşti. Tot odată roagă din nou şi pe alte persoane să ajute la mărirea bibliotecei.
Scrisori către Redacţie
Mă simt fericită că azi pot aduce din nou urări revistei «Albina», odată cu păşirea ei în a 9-a eră a axistenţei pe un ogor, care din ce în ce dă roade mai bune şi mai multe.
Sunt convinsă, că şi acum ca şi în totdeauna, ne vom mândri de hărnicia «Albinei», şi mai presus de neobositul ei «Comitet», a cărui muncă e de nepreţuit. Muncă spornică şi viaţă lungă, urează cea mai mică între fraţii mei de Muncă; iar «Albinei - îi zic:
«Fii fericită, dragă Albină
«Că azi e ziua când paşi-ţi ’nclină,
«Pe flori şi iarbă smălţate ’n culori,
«Ce dau viaţă l’ai tăi cititori!»
Abonată, Jeana I. Staicu.
învăţ. Orlea-Romanaţi.
www.dacaromamca.ro
112
ALBINA
Bibliografii-
«Anul de gestiune 1904» al asociaţiei pentru sprijinirea învăţăceilor şi a sodalilor români meseriaşi din < Braşov».
Comitetul acestei asociaţii, spre a face cunoscut publicului munca desfăşurată anul trecut, a publicat într’o broşură mică câteva date despre înfiinţarea societăţii (1871), cuvântarea de deschidere a adunării generale, rostită de d-1 preşedinte P. Pop, raportul comitetului către adunarea generală, budgetul pe anul 1905 şi un tablou al ucenicilor daţi de societate la meserii.
Cuvântarea preşedintelui priveşte însemnătatea în general a meseriaşilor «factor de căpetenie în desvoltarea şi emanciparea unui popor * şi mai ales rostul societăţii pentru sprijinirea ucenicilor şi a calfelor.
Din darea de seamă a comitetului reese că în cursul anului 1904, s’au dat de societate la meşteri 84 de ucenici,- iar în total stau azi sub scutul ei 250 ucenici.
In bani li s’a dat ca ajutoare 1.130 coroane (1 coroană—1,05 lei), precum şi veşminte în sumă de 895 coroane; calfelor li s’a împărţit 125 coroane.
Ucenicii sunt daţi la şcoală, iar Dumineca sunt strânşi în localul asociaţiei, unde li se dau cărţi bune de citit, şi sfaturi de încurajare.
In localul Asociaţiei se strâng în timpul sărbătorilor şi meseriaşi, cari se ocupa cu cetirea jurnalelor şi a cărţilor asociaţiei.
Averea societăţii se urcă la 85.000 coroane, iar cheltuelile anuale la 15.500 coroane.
Din broşura de mai sus se poate vedea că fraţii noştri dela Braşov fac ce pot ca să dea meseriilor cât mai mulţi Români şi aceasta le face onoare şi societatea merită să fie încurajată.
* *
A apărut:
„Calendarul poporului“ pe 1006
cu un cuprins bogat atât calendaristic-statistic, cât şi literar. Afară de partea calendaristică, cuprinde statistica instituţiilor noastre culturale-bisericeşti-economice (biserici, scoale, reuniuni, etc.). Partea literară, bine îngrijită, cuprinde: Alegorie (Un pom nobil), poesii (serioase şi comice), novele (Şanta, de N. Gane), poveste (Femeia credincioasă, de G. N. Coatu), articole economice, anecdote, glume ilustrate, legende, ghicitori, poesii poporale, etc. şi «Răvaşul nostru», în care se face istoricul anului cu toate întâmplările mai însemnate dela noi şi din străinătate. Calendarul e împodobit cu frumoase ilustraţiuni, în număr de 19, între cari, în fruntea Calendarului, chipul executat artistic al nouei şi frumoasei «catedrale ortodoxe române» din Sibiu.
Preţul 40 bani şi 5 bani porto. Se află de vânzare la librăria Foii Poporului» Sibiu (strada Măcelarilor No. 12) şi la librăriile dela noi. Revânzătorilor se dă rabat cuvenit.
wwwwwwwvwvwvw *,?*'** + ****
— Franclin zicea: Câştigă cât poţi şi păstrează bine ce câştigi; aşa îţi vei preface plumbul în aur.
www.dacoromamca.ro
„STERU fl“
Societatea «Steaua» at2 de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ţi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cri tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kalindcru, Preşedintele Academiei Române— Vice-preşedinte, Sara Şomănescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. Batiu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre Gârboviceanu, fost Administrator al Casei Sf, Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlâdescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dim. G'ecropid, institutor — Cenzori, Const. Alimuneşteann, inginer de mine; Preotul econom Consl. Ionescn, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor.
Membri Înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare).
Stoianescu Atanasie (Călăraşi), 2 lei; Nîcolau Anghel (Călăraşi), 2 leu Uşurel Constantin (Călăraşi), 2 lei: Uşurel Nae (Călăraşi), 2 lei; Urzesce Aurel (Călăraşi), 2 lei; Deleanu Victor (Călăraşi), 2 lei; Boţea Vasiliu (Călăraşi), 2 lei; Motăş D-tru (Călăraşi), 2 lei; Petrescu Atanasie (Călăraşi), 2 lei; Furcă Nicolae (Călăraşi), 2 lei; Colonel Gheorghe (Călăraşi), 2 lei; Nicolescu Marin (Călăraşi), 2 lei; Gheorghiu Gheorghiţă (Călăraşi), 2 lei ; Maltezeanu St. Nae (Călăraşi), 2 lei; Negreanu Mihail (Călăraşi), 2 lei; Marinescu Ionică (Călăraşi), 2 lei; Mitulescu Alecu (Călăraşi), 2 lei; Constantineseu Gică (Călăraşi), 2 lei; Cristian D. (Călăraşi), 2 lei; Dunritrescu Procop. Ecaterina (Călăraşi), 2 lei; Zamfirescu Elena (Călăraşi), 2 lei; Doicescu Scarlat (Călăraşi), 2 lei; Vesberg Iosif (Călăraşi), 2 lei; Dobrescu Atanasie (Călăraşi), 2 lei; Buricescu loan (Călăraşi), 2 lei; Dumitrescu Marin (Călăraşi), 2 lei; Raspop Stef. (Călăraşi), 2 lei; Ilaliţa S. (Galaţi), 2 lei; Frăţilă A (Galaţi), 2 lei; Boţea Gh. (Galaţi), 2 lei; Pivniceru N. (Galaţi), 2 lei; Săvulescu T. Gavril (Galaţi), 2 lei; Vasiliu D-tru (Galaţi), 2 lei; Ionescu M. (Galaţi , 2 lei; Drăgoiu D. (Galaţi), 2 lei; Calmuschi C-tin (Galaţi), 2 lei ; Văleanu Ştef. (Galaţi), 2 lei; Teodorescu T. Eufrosina (Galaţi), 2 lei ; Stoica Eug. P. (Galaţi), 2 lei; Corivan Gr. ( "alaţi), 2 lei; Gheorghiu Th. (Galaţi), 2 lei: Băltăreţu D. Elena (Târgovişte), 3 lei; Radianu Gr. (Târgoviştej, 2 lei; Diaconescu R. Elena (Târgovişte), 2 lei; Stematiu I. I. (Târgovişte), 2 lei ; Constan-tinescu A. Elena (Târgovişte), 2 lei; Radian M. Alexandrina (Târgovişte), 2 lei; Cezărescu D. N. (Bucureşti) 2 lei;Gibescu I. G. (Bucureşti), 2 lei; Constantineseu M. C. (Bucureşti), 2 lei; Marinescu Gh. (Bucureşti) 2 lei;
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1190; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de ■3.770 lei şi 30 de bani.
(Va urmi în numărul viitor).
www.dacoramanica.io
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Machintosh Rate,
G. 1. Goschen . .
Vicontele Ouneanmm .
E. W. H. liarrj .
Bobert llamilton Lang Demetre de Frank . .
P. Naville..........
Ad. Verues . . . . .
n
v
n
n
r>
Viena
Paris
Directori: [ J* A- Ş!oh. .
\ E. E. Goodwni.
Censori: loaa Kaliaderu, Demetra loan Gliika şi Artliur Grecii.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
|, BUCUREŞTI
varsat în 2.000 000
„NdŢIONfl
SOCIETATE GENERALA DE ASIGURI
Capital în acţiuni intri
aur..........
Fonduri de reservă compuse din pţime^jk, şi daune . . »	3.955 688.76
Idem format din capital şi alte rezerve »	1.075.842.60
Total în aur Le* 7 052.531.36 Daune plătite . . r . Lei 33.000.000 Vice-preşedinte AV'Băicoiauu.-Dir. general E. Griinwald. jjl^^TtoriAL»flu asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, j str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară.
Cărţile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: No. 1. Din Ţara Ba-sarabilor, de G. Coşbuc; No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfn; No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Tli. I). Speranţia; No. 4. Grădina de le-
gume, de loan U&şegann; No. 5. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Pnţescu-Duţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Mibălcescu şi Victor Puiu; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alex. Lepădatu; No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simeonescn.
Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul.
Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele.
Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul.
Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde se află depozitul general.
NB.— Fiecare membru al Societăţii „Steaua“, care şi-a plătit cotizaţiunea cu începerea anului 1905, primeşte anual 6 pu-blicaţiutti a!e Societăţii, începând cu Silo. 10.
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, Str. Doamnei 16.—14.473.
www.dacoromamca.ro