2 Ocfomvrie 1905, G>INP\ TA POPULARA pare în fiecare Duminecă ţ '--*--- Comitetul de Redacţie: ION KAblNtJEl^U P. Gârboviceanu G. Coşbuc G-ral P. V. Năsturel G. Adamescu I. Otescu A P. Dulfu V. S. Moga N. Nicolaescu Gr. Teodossiu V C-st. C. Pop.-Taşcă. Redacţia si AdministraTCPlfcdftaqtt^^ No 9. — Bucureşti, di: LA00RAT6RIUL FARMACIEI LA „CERB" G. D. VA8ILIU JTURrilSORUU CURŢII fjEOflUE 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săptmuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,26 bucata; săpunuri de familie sau de gKcerină câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „ Centralcel mai veehiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,26, un borcan mare 1,50. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,26- Petrol â la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot" un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură ă la, Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50 Apă de Colonia flacon de 1 litru,...................4 lei > > » > '/, » ..................2 lei » » » » mic » ..................lleu » » » parfumată flacon de 1 litru.............5 lei » » » » » V» .........................2,50 » » » » > mic » ............. 1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Bepilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se execută analize de urină. 26—8 www.dacoromamca.ro Anul IX. No. 1. 2 OctomVRIE 1905. Albina Revistă Enciclopedică populară Abonamentul în ţarâ pe an I*ei 5 » » » 6 lunii &■ Abonamentul în străin, pe an lei 8 Un număr...............15 bani Pentru anuneiuri 1 leu linia. Mica publicitate, 5 bani cuvântul. Mânuse *le nepublieate se ard. Comitetul, Tot înainte! — !. K; lor. —Sofia Nădejde. Congresul^ iacseu ţii G. Stoinescu, Roire; lor. — M. Sadoveunu, Scri&p'tf trî cole în luna Octomvrie^^C formaţiuni. — KihlinjyRifii: Sfaturi: Pentru jinţei. — G. Coşbur. Râul Ainazone-sta împotriva beţiei.— N. Nieo-C^pV^cirile din Italia. — De*ale copli-V. S. Mojru. Lucrările agri-IţVi^n^mn bun. —Dela sate.—In- -.varsă şi au urdinare.' Ilustraţiuni: Cutr^urulfdWpământ din Calebria (Italia). — Harta Calabriei. — O întrunire de semi-pluton 'foc *de* snlţ.e: * TGT ÎNAINTE! iu numărul acesta revista «Albina» intră în anul al IX-lea de vieaţă. După cum spuneam în numărul trecut, multe am avut de îndurat, până să aducem lucrurile aci, adică, să putem produce credinţa de marea nevoie a existenţii unei asemenea reviste populare şi să-i punem o temelie, cu orice chip şi în ori şi ce împrejurări. Ne-au ajutat, ce-i drept, şi mulţi oameni de inimă, fiindcă îşi dădeau bine seama cu câtă uşurinţă se strică la noi întocmirile izvorîte din cele mai sfinte intenţiuni şi cu câtă anevoinţă se întăresc, şi se susţin cele bune! Trebuie să recunoaştem însă, că cel mai puternic sprijin l’am avut din partea cetitorilor şi în primul rând din partea Preoţilor şi a învăţătorilor. Ei ne-au ajutat şi ne-au încurajat, cu toată căldura oamenilor convinşi de binele ce-1 fac. Pcevista Albina» se datoreşte cetitorilor! www.dacaromamca.ro 9 ALBINA Acum, când păşim în anul al IX-lea, ne adresăm tot lor şi îi rugăm călduros, să ne dea neîncetat puternicul lor sprijin şi să facă prin mijloacele ce vor crede mai nemerite, ca revista «Albina» să pătrundă adânc în vieaţa satelor noastre. Să nu se găsească sătean cu ştiinţă de carte; să n’o cetească şi să n’o considere ca a lui! Când vom ajunge aci, scopul nostru a fost realizat şi revista Albina» va puteâ fi îmbunătăţită, în cât să nu lase nimic de dorit! In frunte cu d-1 Ion Kalinderu, preşedintela Academiei Române şi bărbatul de inimă şi de bine, promitem din parte-ne, că ne vom da toată silinţa, ca revista «Albina», să meargă tot înainte! Comitetul. Progresele stiirţţei. nainte, drumul ştiinţei eră spinos şi strimt, pe când azi e neted şi nemărginit, mulţumită invenţiunilor, descoperirilor şi teoriilor, cari au îmbogăţit rând pe rând ştiinţa, făcând loc civilizaţiunii actuale. Această fericită transformare s’a făcut cu încetul, dea lungul secolelor, absorbind multă energie şi jertfind adesea vieţile pionierilor luminei şi adevărului. Prin analiza elementelor, a formaţiunei pământului, a corpurilor naturei; prin scrutarea cauzelor diferitelor fenomene, s’a a-juns la explicarea şi cunoaşterea multor lucruri, cari treceau înainte de minuni şi de taine, a căror înţelegere era peste puterile omului. Istoria civilizaţiunei ne arată că progresul a fost uneori mai viu, altă dată mai slab, după împrejurări. El s’a manifestat însă mai tare în două vârste diferite: în vârsta construirei gigantice a Babilonului, a Tebei, faimoasa cetate cu o sută de porţi, a piramidelor egiptene, şi în epoca în care Roma a făcut legi pentru Universul supus armelor sale. Omenirea, oprită un moment în loc, după asemenea ridicări aproape supranaturale, ’ş-a continuat calea, atingând în evul modern o culme necunoscută până acum, graţie studiului temeinic al naturei. A ajuns, în decursul timpului, la un progres tot mai mare, pentru că ştiinţa îi dădea noui mijloace şi o vigoare tot mai puternică. Astfel se poate zice că mersul regulat al progresului e o caracteristică a evului nou. Ce a câştigat oare agricultura, industria, trecând dela popoarele asiatice la Romani ? Dacă urmaşii lui Romul au înălţat atâtea monumente măreţe, apeducte, drumuri de o tărie uimitoare, www.dacoromamca.ro ALBINA 3 Chaldeenii şi Egiptenii au ridicat piramidele şi au fertilizat Mesopotamia, lucrări tot aşa de mari ca şi cele romane. Romanii s’au servit de aceleaşi mijloace mecanice ca şi înaintaşii lor, şi n’au adăogat nimic la comoara ştiinţei şi a industriei. Puterea rassei umane n’a. crescut. deci, împărţindu-se în inii* de ramuri diferite, din cauza sterilităţii cu care o loviă. orgafii-zaţiunea neştiinţifică a forţelor sociala la Babilon, Teba şi Roma.' Moravurile au rămas tot crude, iar sentimentul umanitar înăbuşit, zdrobit de prejudiciile ce domniau, şi n'au fost îndulcite nici de rarii filosofi de pe acele vremuri. Nimeni nu credea da o naţiune organizată poate să existe fără sclăvie. Seneca, marele moralist, eră ministrullui Nero şi trebuia prin urmare să-i aprobe totul; însuşi marele şi blândul Marcu Aureliu a încuviinţat uciderea creştinilor. Oamenii de atunci n’au putut concepe dar ideia de progres;' în ochii lor trecutul eră un model care nu trebuia părăsit, de teamă să nu decadă, aşa încât până şi spiritele superioare şi cultivate priviau ca o datorie şi ca o trebuinţă întoarcerea la ' vechile obiceiuri şi virtuţi. Legenda etăţii de aur şi a perfecţiunei iniţiale a omului, de care omenirea nu s’a scăpat definitiv decât dela Darwin, stăpâ-niâ minţile, afară poate de a lui Lucreţiu şi încă a unuia sau doi ca dânsul. O întoarcere la principiile antichităţii, sau ale evului mediu, e cu neputinţă azi, din cauza schimbării atmosferei intelectuale şi a obiceiurilor mintale. Altădată acestea ereau neschimbate, şi orizontul intelectual nu se putea lărgi. In astfel de împrejurări, civilizaţiunea nu mai eră dar o stavilă contra barbariei, ci un mijloc de proteguire şi de'garantarea ei. Apoi, popoarele antice nu îşi puteau păstra organizaţia şi calităţile războinice, decât prin practica neîncetată a luptei, după cum se vede la Spartani, cari n’au putut ţine piept lăncezelei isvorîte din o pace oricât de scurtă. Au căzut uşor, aşa că liniştea, pacea, nu mai însemnau la acel popor decât viţiu,desordine, degenerare. Mai târziu, creştinismul a distrus în parte civilizaţiunea întemeiată pe inichitate, dar această revoluţiune, nefiind însoţită de vr’un progres intelectual egal, oamenii au urmat a trăi în în-tunerec, în ignoranţa antică. In evul mediu, civilizaţiunea a dat chiar, în multe privinţe, un pas înapoi, nu numai din cauza lipsei de ştiinţă, ci şi din pricina organizaţiunei. Palida cultură din unele oraşe ale Apusului, şi mai cu seamă ale Italiei, nu putea străbate bezna în care se zvârcoliâ cealaltă lume; scolasticii ar fi putut aduce o îndreptare, dar ei nu se folosiau de cuvânt, decât pentru a discută nimicuri metafizice, în ciuda credinţei ce aveau despre ei înşişi, că sunt a toate ştiutori. Capodoperile romane : teatre, poduri, drumuri, apeducte, erau ruinate şi privite ca simple cariere de material pentru alte clădiri. Arbitrarul ţinea locul Codului roman, atât de limpede, de precis şi de înţelept, iar religia eră călcată în picioare. Cel slab eră strivit de cel puternic, pe când biserica — nu biserica noastră, — care n’ar fi trebuit să lucreze decât pentru domnia păcei a moralei, căzuse însăşi în desordinea generală. www.dacoromanica.ro 4 ALBINA O nouă orientare n’a putut începe decât în ziua când raţiunea* dând la o parte principiul autorităţii ca izvor de adevăr şi cultivarea ştearpă a silogizmului, a observat de aproape realitatea* supunând toate cunoştinţele controlului faptelor şi studiind na-, tura fără intermediar. Ştiinţa ajunsese departe în veacul al XVII-lea, mai ales cea matematică; ea începuse chiar să modifice viaţa socială. Insă secolul al XVIII-lea s'a distins mai mult prin învăţăţăturile răspândite în toată clasa burgheză, de înţelepţi, între cari enci-clopediştii din Franţa au ţinut un loc eminent. Voltaire, Diderot* Jean Jeacques Rousseau, Buifon, D’Alembert, au ereiat o atmosferă intelectuală nouă, asigurând raţiunei şi ştiinţei o libertate mai mare decât avusese până atunci. La începutul secolului trecut, Volta inventează pila, şi descopere astfel, pe lângă electricitatea statică, de mult cunoscută, electricitatea dinamică, care a dăruitomenirei minuni peste minuni. Toţi ştiu ce schimbări uriaşe s’a făcut dela sfârşitul veacului al XVIII-lea şi până aproape de sfârşitul secolului trecut, în viaţa socială şi politică, şi cunosc avântul uimitor ce au luat, atât ştiiţele sociale, cât şi ale naturei. Meritul veacului din urmă este insă mai ales, că a stabilit organizaţiunea oamenilor pe baza ştiinţei şi a adevărului. Şi cu drept cuvânt, pentrucă numai prin ştiinţă se pot cunoaşte legile naturei şi aprecia efectele. Pe când ştiinţa îmbunătăţiâ dar traiul social al omului, ea îi măria totdeodată imperiul asupra naturei, făcându’l stăpân pe căldură şi pe electricitate. Maşina cu aburi, care se datoreşte unei înţelepte întrebuinţări a căldurei, a dat omenirei o putere neviată şi a apropiat lucruri şi oameni, cari păreau odinioară despărţite prin piedici neînvinse. Coloana lui Volta, urmată de un şir de aparate perfecţionate, ne-a dat apoi telegraful, repede ca gândul, şi spre sfârşitul veacului apus, maşinele dinamo au deschis izvoare nemărginite de putere electrică, prin care stăpânim natura într’un alt chip, mai intim şi mai fecund decât prin căldură. Astfel Volta a aruncat sămânţa acestui arbore uriaş, ale cărui roade le gustăm cei dc azi. Dar progresul nu cupinnde numai ideia puterii, care rezultă din cunoaşterea cât mai adâncită a naturei. El comportă şi un sentiment de dreptate, încât ştiinţa şi progresul, calificate uneori de oamenii superficiali ca imorale, sunt din contră o condiţiune indispensabilă pentru moralitatea socială. In această privinţă e neîndoios că pasiunile omului nu pot fi nici odată stinse, pentru că se opune însăşi firea lui. Nu e vorba deci de a le stârpî( ci a le modifică, şi mai ales de a le disciplină prin ştiinţă,ţaşa 'încât să nu fie o piedecă pentru solidaritatea omenească, care e reclamată de civilizaţiunea, destarea socială actuală. Morala cea sublimă, propovăduită de întemeietorul creştinismului, a înflorit numai în unele mănăstiri, -în câteva firi ’ alese. Viaţa de toate zilele a fost modificată de morala evanghelică, dar e departe de a se conformă ei. C riminali şi delincuenţi vor există totdeauna, însă se poate speră că numărul lor va scădeâ, şi mai cu seamă că vor ii, dacă nu desarmaţi în totul, cel puţin ţinuţi din ce în ce mai bine în frâu de societate, care prin ştiinţă şi muncă a luat o organiza-ţiune ce o garantează de tiranie, de ignoranţă şi de viţiu. Omul www.dacoromamca.ro ALBESA rămânând neschimbat în sine, se supune totuşi din ce în ce mai lesne mediului asanat, luminos în care trăeşte. Ştiinţa e singura putere în stare.să dea omenirei o organizăţi-une aderentă firei sale, şi prin urmare morală. Greşesc dar acei cari o condamnă, temându-se că ar li contrarie credinţei ori moralei. Slavă deci ştiinţei: care cu mâna lui Franclin ne-a liberat de teroarea trăsnetului, abătând loviturile-i oarbe; care reduce tot mai mult distanţele; care cu Pasteur,‘Koch şi alţii, ne-a mântuit de epidemii; care a deschis drum larg gândirei şi cuvântului omenesc şi a înlesnit într’atâta legăturile dintre continente, încât se pot înţelege între ele cu aceeaşi uşurinţă cu care schimbau odinioară nişte vecini ideile. Mult timp, dealungul antichităţii şi în evul mediu, societatea omenească n’a progresat decât rar şi încet. Lumina a venit târziu. Marele Kepler zicea că Dumnezeu a aşteptat mii de ani până când un om să înţeleagă unele din legile sale. Aşa şi oamenii, s’au trudit mult, până când a răsărit lumina din întunerec, cum spune Apostolul Ioan. In veacurile de înflorire anterioare, ca ale lui Perlele, August, Leon al X-lea, Ludovic al XlV-lea, au fost la apogeu artele şi ştiinţele. Secolul trecut a fost primul căruia ştiinţele i-au întipărit caracterul lor. Ele n’au lăsat azi nimic necercetat, dela afunzimile pământului până la spaţiul nemărginit al văzduhului. Ştiinţa, năpăstuită atâta timp, a ajuns la locul de cinste în societatea ce a transformat. Pe când pătrunderea teoretică a forţelor naturei a devenit tot mai mare, tot mai vastă şi mai abstractă, roadele acestei cunoştinţe au intrat tot mai mult în toate clasele, până în cele mai modeste. învăţământul, pus la înălţimea progreselor dobândite, în focare intelectuale, pregăteşte un frumos viilor şi dă speranţe mari popoarelor redeşteptate la viaţa atât de nouă, care a izv’orît şi le-a scos din întunericul vechiu şi îndelungat, din apatia funestă ■de până acum şi din amorţeala şi somnul milienar. Străini de cuceririle ştiinţei până la jumătatea veacului trecut, constatăm cu mândrie, că n’a rămas o ramură de cunoştinţe, în care să nu se li distins un român sau mai mulţi, că lucrările §i rezultatele bărbaţilor noştri de ştiinţă sunt apreciate şi citate în Apus. Această frumoasă schimbare o datorim muncei noastre şi celor cari au ocrotit-o, cari au dat ţării noastre, atât de încercată în decursul vremurilor, cele mai fericite decenii. Stelele noastre conducătoare au fost M. M. L. L. Regele şi Regina, cărora le datorăm, cu drept, o vie recunoştinţă. Ion Kalinderu. — Gând suntem gata să vorbim rău de cineva, să ne gândim la noi înşine şi desigur vom găsi multe cusururi de criticat. www.dacoramamca.ro c ALBINA Râul Amazonelor (1) (fluentul, Rio de Guancabamba, în cursul său inferior, acolo unde are multe cataracte, e întrebuinţat într’un chip foarte original ca drum de corespondenţă cu ţărmurii Oceanului Sudic. Spre a expedia mai repede puţinele scrisori dela Truxillo în provincia Iaen de Bracamaros, oficiul poştal se serveşte cu factori poştali înotători. Un Indian tânăr înoată, de obiceiu în două zile, dela Pomahuace până la Tomependa pe râul Ghâmaya şi de aici pe uriaşul râu al Amazonelor. El aşează cu îngrijire puţinele scrisori ce-i sunt încredinţate într’o pânzătură largă de bumbac pe care el şi-o leagă apoi în jurul capului ca un turban. Unde sunt căderi de apă, el iese din râu şi le ocoleşte prin tufişurile de pe mal. Iar ca să aibă mai puţină trudă cu înotatul, el se ţine cu o mână de vr’un buştean de lemn uşor, mai ales de vr’o trestie uriaşă. De multe ori el e însoţit de câte un prieten, ca să-i mai ţină de urît. Pentru hrană n’au să poarte nici o grijă, căci găsesc primire ospitalieră pretutindeni prin colibile de pe maluri, ale coloniştilor cari trăesc în mijlocul unor grădini frumoase şi nespuse de bogate în pomi. Râul din fericire n’are crocodili; abeâ dela cataracta cea mare dela Mayasi în jos trăesc aceste amfibii leneşe şi iubitoare de apă liniştită. Râul are multe cataracte; după măsurătoarea mea, dela vadul Pukara până la vărsarea lui în râul Amazonelor, a râuluiChamaya, înălţimea tuturor cataractelor la un loc e de vr’o şase sute de metri: pe o distanţă abiâ de 13 miluri geografice. Guvernatorul provinciei Iaen de Bracamaros m'a asigurat că printr’această poştă curioasă pe apă, scrisorile ajung totdeauna la destinaţie, rar se întâmplă poate că se udă. Şi într’adevăr însumi eu am primit după întoarcerea din Mexico scrisori la Paris trimise cu poşta aceasta. Multe săminţii de Indieni sălbateci cari locuesc pe malurile râului Amazonelor, în cursul său superior, îşi fac călătoriile lor tot în felul acesta, înotând cu sutele la vale pe râu, fiecare ţinându-se cu o mână de vr’un lemn. Factorul poştal după ce ajunge la destinaţie, se întoarce îndărăt pe anevoiosul drum şi cu multe ocoliri peste Paramo del Paradon. Când te apropii de ferbintea climă a văilor din bazinul râului Amazonelor, dai de o vegetaţiune frumoasă şi neînchipuit de bogată. Lămâi mai frumoşi şi portocali amari eu n’am mai văzut nici odată, nici chiar pe insulele canarice 1 (1) După «Privelişti ale naturii- de Humboldt. www.dacaromamca.ro ALBINA 7 şi nici în ferbintele litoral dela Cumana şi Caracas. încărcaţi de mii şi mii de fructe ce strălucesc ca cel mai frumos aur, ei ajung la înălţimi de peste douăzeci de metri. Nu departe apoi, spre vadul dela Cavico, furăm izbiţi deodată de-o privelişte ciudată de tot. Văzurăm un crâng de copaci nu mai înalţi de 6—7 metri, cari, după părere n’aveau de loc frunze verzi, ci cu totul roşii ca focul. Intr’adevăr copacii erau aproape cu totul lipsiţi de frunze; iar ceea ce crezurăm de departe că sunt frunze, erau numai bracteele florilor, foarte dese şi cu roşaţă de trandafir. Priveliştea, în ce priveşte frumuseţea şi limpezimea culorii, eră negrăit cu mult mai fermecătoare decât a unor copaci de-ai noştri toamna, Găsirăm pe platou foarte des şi planta porlieria hygrometrica. ale cărei flori prin închiderea lor arată o schimbare de vreme în curând. Intr’adevăr ea nu ne-a înşelat nici odată. In Chamaya aflarăm luntri gata, cari aveau să ne ducă până la Tomependa. Dormirăm ca de obiceiu sub cerul liber pe prundul malului unde se vărsă Rio de Chamaya în râul Amazonelor. A doua zi scoborîrăm pe acest râu până la cataracta şi la strâmtoarea râului dela Rentema, unde stânci uriaşe de conglomerat se ridică ca nişte turnuri în mijlocul râului şi fac astfel un zagaz de-a curmezişul lui. Am măsurat aici lărgimea râului, şi-am aflat-o de 1.300 de picioare. In vestitele chei dintre Santiago şi San Borja, o văgăună cumplită între doi munţi care pe une locuri din cauza stâncilor plecate peste ea şi a frunzişului de copaci e abeâ iuminată de lumina zilei, uriaşul râu are o lărgime de abiâ 150 de picioare. Enorma cantitate de apă ce se îndesueşte printr’această văgăună întunecată se frământă cu vârtejuri, şi fel de fel de copaci şi buşteni dispar şi să ivesc în vâltori şi se rup şi se sparg izbiţi de stânci. Stâncile cari formează toate a-cestea chei sufer, negreşit, în cursul vremii tot fel de schimbări. Astfel mai sus amintita chee dela Rentema a fost spartă şi dată la o parte prin puterea apelor cari veniseră mari, cu un an înainte de venirea mea pe-acolo. Intre locuitorii de pe maluri s’a păstrat prin tradiţie o vie amintire despre dărâmarea pe la începutul veacului al 18-lea, a întregii chei care pe atunci era formată de stânci foarte înalte. Prin ruinarea acelor stânci şi prin zăgazul ce 1 făcură deodată râului, apele au stat pe loc. Râul a fost închis cu totul, şi locuitorii satului Puiaia, de din jos de chee, văzură deodată, cu o cumplită spaimă, gol de apă uriaşul pat al râului. După câteva ceasuri râul a rupt zăgazul şi s’a prăvălit cu zgomote de tunet la vale. Nu e de crezut că vr’un cutremur de pământ ar fi dărâmat stâncile. Ele au căzut săpate de apă, căci puternicul râu lucrează necontenit spre a-şi îndreptă cursul, şi-ţi poţi face idee de puterea ce-o poate dovedi, când ştii că el, cu toată lăţimea lui de câte 4—9 kilometri, câteodată se umflă într’o singură zi cu câte 8—10 metri. www.dacoromanica.ro 8 ALBINA Noi am rămas 17 zile în valea Maranonului. Ca să ajungi de-aici pe platourile din Peru şi la coastele oceanului Sudic trebuie să treci peste lanţul Anzilor. Cele mai înalte creştete sunt şi aici, ca peste tot în şirul Anzilor şi al munţilor Mexicani, desenate foarte frumos şi pitoresc printre rupturi de porfir şi trachit, cari se înalţă ca nişte turnuri grozave spre cer, dând munţilor priveliştea unor temple cu coloane. Intre Guambos şi Montan, la o înălţime de 4.000 de metri peste faţa mării, găsirăm scoici petrificate de animale maritime. De pe pustiul munte Montan, deabeâ însufleţit de turmele de lama, noi scoborîrăm pe povârnişul ostie al Cordilerilor şi a-junserăm pe un platou înalt, unde minele de argint clela Gualgaioc ne-au dat pe apusul Soarelui o privelişte de ne uitat. .Gualcaiocul stă pe un deal în chip de muşuroiu uriaş; munţii împrejur au contururi rupte, cu nenumărate colţuri ca turnurile şi cu vârfuri asemeni piramidelor. Frumuseţe ca în bazine. -Muntele nostru ne zise un . bogat proprietar de mine, cu care călătoream stă aici ca şi când ar fi nu castel fermecat (come şi fuese un caslillo encandato)» Muntele Gualgaioc nu e numai găurit de sute de galerii, în toate direcţiile până pe vârf, ci însă-şi massa lui'de piatră are crăpături naturale şi printrânsele omul dacă stă la picioarele muntelui vede cerul care la înălţimea aceasta e albastru-negru. Aceste deşchizături în munte sunt numite de locuitori ferestre, las ventanillas. Această neobicinuită privelişte e sporită prin mulţimea cea de mare de chioşcuri şi de locuinţe ale oamenilor, case cari stau atârnate ca nişte cuiburi pe r.epezile coaste ale acestui- munte cu chip de fortăreaţă. Lucrătorii aduc mineraiul pe poteci strimte, cotite şi foarte primejdioase, în coşuri mari, ducându-1 la cuptoare. Preţul argintului scos în cei dântâiu 30 de ani (dela 1771 până la 1802), a fost probabil de peste 30 milioane de piaştri. Cu toată tăria pietrei acestui munte — căci e cremene — Peruanii înainte de sosirea Spaniolilor, au lucrat aceste mine şi aici şi într’alte părţi unde căutară aur. Noi locuirăm în micul oraş de munte Micuipampa, care zace la înălţime de 11.140 de picioare peste faţa mării şi în care — deşi e nu mai cu G grade depărtare de ecuator—în toate nopţile în-ghiaţă apa în vase prin locuinţe, cea mai mare parte a a-nului. Intr’această pustietate lipsită de vegetaţie, trăesc vr'o 3—4 mii de oameni, cari îşi aduc cu multă greutate hrana din caldele văi, fiindcă la ei nu creşte nimic afară de varză şi salată. Ca în toate, oraşele de munte din Peru, urî-tul duce pe oameni la jocuri de zar şi de cărţi. Averile lor, repede câştigate, se duc repede. Toate aici îţi amintesc de soldatul din armata lui Pizarro, care, după jefuirea templului din Cuzco, se plângea că a pierdut într’o noapte la cărţi «o mare bucată din soare- (o placă mare de aur). (». Cosbuc. S*8-o- www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro C'ntveniuriil (le pământ din Calnhria (Italia). 10 ALBINA Congresul internaţional dela Budapesta împotriva beţiei. uiţi cred că a bea puţin nu numai nu strică, clar chiar e folositor şi neapărat trebuitor. Noi am arătat în multe rânduri câ o otravă, cum e spirtul, băută cât de puţin, tot otravă rămâne. Aceasta şi multe lucruri însemnate au dezbătut la Budapesta învăţaţii şi doctorii veniţi din toată lumea, chiar din Japonia. Aceştia au arătat cu dovezi zdrobitoare toate relele şi primejdiile aduse de băuturile spirtoase. Intâiu a vorbit profesorul Gruber din Miinchen, care a zis: «Nimeni nu tâgâdueşle că trebue să ne îngrijim să avem aer curat, şi ca mâncările să ne fie curate, proaspete şi priitoare trupului. Tot de netăgăduit e că trebuie să căutăm şi de suflet, adică să ne silim a avea judecată, cugetare, voinţă şi simţire sănătoasă. Dar acestea le putem avea numai având părinţi sănătoşi şi noi înşine păstrându-ne sănătatea. Numai părinţii sănătoşi şi cumpătaţi vor fi în stare să dea ţârii copii şi deci cetăţeni sănătoşi. Dar atâta n’ar-fi de ajuns. Ar fi o înşelăciune a crede că nişte copii'sănătoşi din naştere vor rămânea cu minte şi judecată sănătoasă, dacă nu ne vom îngriji a-i creşte şi a le îndrumă sufletul. Şi asta nu se poate face cu vorbe. Obiceiurile sunt o deprindere şi pot fi greu schimbate prin sfat. Cu toate aceste greutăţi, stavila şi duşmanul cel mai mare e băutura. Părinţi beţivi sau cari beau nu pot avea copii sănătoşi; iar copiii slabi au şi sufletul bolnav, De aceea lupta cea mai însemnată trebuie s'o ducem împotriva băuiurei. Ştiinţa ne îndatoreştc. Profesorul Laitner întăreşte cele spuse mai sus şi arată câ băuturile spirtoase slăbesc puterile vieţei şi lasă urmaşilor moşteniri îngrozitoare. Băutorii de spirtoase se luptă greu cu boalele molipsitoare; copiii lor sunt slabi, bolnăvicioşi, iar pătima beţiei se moşteneşte. Aproape pe jumătate din idioţi, epileptici, criminali au avut părinţi alcoolici. Cea mai mare nenorocire e că otrava alcolulure dată în comerţ sub formele cele mai plăcute, în cât momesc gustul, pe lângă că fiind un aţâţător, omul se simte a-tras să bea şi pentru aţâţarea ce-i face. Primejdia beţiei şi a băuturilor e una dintre cele mai grele ce a întâmpinat omenirea vre-o dată; căci băuturile spirtoase ne doboară. Profesorul de universitate Weygandt, prin dovezi neîndoioase date de ştiinţă,arată înrâurireaalcoolului asupraputerii de ajudecâ, Cercetându se, s’a dovedit câ chiar câtimi mici de spirt lucrează rău asupra minţei. După ce beâ cineva chiar numai 20 grame «le alcool, adică un litru de here, (căci atâta alcool e într’un litru de bere), citeşte mai greu, lasă cuvinte şi face greşeli îndoite şi întreite cât cei cari nu băuseră. Prin urmare, dacă la citire se vădeşte asemenea slăbire a minţei, ce poate fi cu judecata şi cu voinţa, unde se cere o lucrare a minţei mult mai ageră şi mai grea. Să nu ne înşele faptul că deodată judecata pare mai ageră. E numai o pripeală nefolositoare, după care urmează o ingreu- www.dacoramamca.ro ALBINA 11 ere şi mai departe ajunge mincinoasă şi rătăcită, luându-se după sunete făr de înţeles, cum de obiceiu sunt glumele celor beţi. Puterea de. a băga de seamă şi a judecă sunt aproape pierdute în starea chiar de beţie slabă. Ceeace trebuie să ne îngrijească e graba cu care alcoolul slăbeşte puterea de a munci. Şapte grame de alcool, adică atâta cât e într’un stert de litru de bere, în-greue puterea de a munci. Intâiu e drept că se simte aţâţarea, dar numai decât urmează lenevire, de unde greşeli şi nechib-zuinţi la munca şi lucrările chiar obişnuite. Înţelegem deci toate nenorocirile şi primejdiile la maşini şi focuri. La toate acestea se cere minte ageră cu mişcări sigure; dar când creerii sunt otrăviţi cu a'cool, cea mai mică greşeală ori neluare aminte a-duce primejdie. E o minune că nu se întâmplă şi mai multe nenorociri, având în vedere, răspândirea băuturilor. Această descoperire ne lămureşte multe fără de legi făcute la beţie. Cel care loveşte nu mai e stăpân pe muşchii lui. Vrea să dea o lovitură uşoară, dar ne fiind stăpân pe puterea sa loveşte, tără ştire, de moarte. S’a dovedit că până şi muncile obişnuite cu care omul e deprins sunt îngreuiate, chiar dacăbeau puţin alcool; 85—40 de grame băuturi în cari se află 80—120 de grame de alcool, cum bună oară 3—4 litre de bere ori o sticlă două de vin, au o înrâurire covârşitoare. Otrăvirea se cunoaşte chiar şi după 48 de ceasuri. S’a văzut cum cei cari băuseră această câtime, chiar după două zile, greşeau la adunare şi la scădere, lucru ce nu li se întâmplă înnainte. Cu 50 — 80 de grame de alcool ori cu băuturi cari au această câtime de spirt, băute zilnic se face tot aceeaşi stricăciune, de oarece otrăvirea se face zilnic şi-i o grămădire de otravă în trup: înnainte ca alcoolul să fie dat afară, se adauge altul. Beţie zilnică se face prin acest adaus regulat. Nenorocirea e că, în cantităţi, mici spirtul, adică băuturile spirtoase de orice tel, dau sufletului veselie şi fac să fie dorite. Cu cât e omul mai nenorocit, mai necăjit ori mai trudit, cu atâta aleargă mai cu zor după băutură ca să nu simţă ori cel puţin casă fie vesel şi nepăsător. Dar această simţire ori mai curând nesimţire e în dauna trupului şi a minţei. Am arătat şi noi altă dată, cum nu rămâne părticică din trup, care să nu fie otrăvită şi slăbită de alcool, de vreme c^ sângele îl duce pretutindene. Să nu să crează că numai câtimile mari de spirt sunt stricătoare. Din cele spuse, şi din multe alte cercetări, s’a văzut că otrăvirea zilnică prin câtimi mici de alcool e tot atât de dăunătoare ca şi otrăvirea în fiece zi cu o câtime mare, ca la beţiile mai rari; 40—80 de grame de spirt luate în fiecare zi slăbesc treptat puterile minţei. Astfel nu-i nici o mângâere pentru cei ce zic: că ei beau, beau; dar nu-şi beau mititea. Turburările minţei pricinuite de alcool sunt nenumărate. Cel mai mare duşman al minţei şi-al judecăţei omeneşti e băutura. Foarte însemnată e cuvântarea d-lui Kossowky : dacă o www.dacaromamca.ro 12 ALBINA otravă poate sluji ca hrană? Toţi cari s’au îndeletnicit cu alcoolul, ştiu că mulţi cred că băutura ţine întru câtva loc de hrană. Lucru e cu desăvârşire neadevărat, cum se va vedeâ din cele ce urmează. Azi e deplin dovedit că mâncarea cu care ne hrănim trebuie să fie prefăcută în sânge adevărat şi curat, ca apoi să poată hrăni tot trupul şi să dea vieaţă şi căldură. Spirtul, oţetul şi alte otrăvi, ba chiar glicerina, nu hrănesc trupul; căci ele stau în trup neprefăcându-se în carne, ci aşa cum sunt. Şi măcar că spirtul în parte arde, adică se uneşte cu oxigenul, ceeace a făcut să se crează că încălzeşte, această ardere nu foloseşte trupului, ci îi strică. E lucru cam greu de înţeles pentru cine nu ştie cum e sângele, cum hrăneşte el şi cum se lace căldura în trup. Dar şi dacă nu putem înţelege, tot trebuie să credem pe acei cari toată viaţa numai de cercetări se ţin. Sunt multe materii cari trec în sânge, aşa de pildă cloroformul, eterul şi alte otrăvi, cari ard în trup ca şi alcoolul; dar nimeni nu cutează să spuie că hrănesc ori pot ţinea loc de hrană. Atunci, de unde această pretenţie că alcoolul, care e tot o otravă să fie hrănitor, adică să fie otravă şi hrană tot odată? înşelarea vine deacolo că alcoolul arde în trup, adică îi ia acestuia din oxigen, iar pe de altă parte, amorţeşte tot trupul şi viaţa nu mai e aşa de puternică. Dar arderea lui pe deoparte, iar amorţirea pe dealtă parte, sunt stricătoare. Tot acest lucru îl face şi morfina, altă otravă, dar nimeni nu s’a găsit cu cap să zică precum că ar ţinea loc de hrană. Dacă prin amorţire se micşorează lucrarea muşchilor şi alte lucrări ale trupului, cum se întâmplă în somn, asta nu însemnează căspirtul hrăneşte. Alcoolul, şi deci toate băuturile spirtoase, ne amorţesc simţirea şi puterea vieţei, cum s’ar zice ne adorm, dar nu ne hrănesc. Această amorţire poate merge până la moarte, când omul bea prea mult. Alcoolul e o otravă primejdioasă, care slăbeşte puterea de a lucra. A zice că hrăneşte e întocmai ca şi cum un maşinist s’ar lăudă că poate economisi cărbuni, lăsând maşinile să lucreze numai cu pe jumătate putere. Dacă amorţeşte trupul, dacă creerii nu mai lucrează, dacă inima bate mai încet, nu e minune ca lucrarea întreagă a trupului să fie micşorată. încă multe alte cercetări ale oamenilor de ştiinţă dovedesc că nu-i adevărat că dintre toate otrăvile singur alcoolul s’ar dovedi că slujeşte şi ca hrană.. Profesorul doctor Fiorel arată că alcoolul otrăvind trupul şi toate măruntaele, cu atâta mai mult otrăveşte sămânţa omenească precum şi pruncul din sânul mamei, aşa că se nasc copii slabi şi otrăviţi. Acest lucru e destul de dovedit prin împuţinarea naşterilor, prin slăbirea şi moartea timpurie a copiilor. De aceea e neapărată căderea tot mai jos a neamului omenesc din pricina otrăvirei cu alcool a seminţei. E lucru de speriat când te gândeşti că nu se găsesc nici zece la sută din părinţi cari să nu bea. Dânşii cred că dacă nu se îmbată nu tac un lucru stricător pentru ei şi pentru urmaşi! Cercetând însă statistica naşteri- www.dacoromanica.ro ALBINA 13 lor, a bolilor şi a crimelor se văd lucruri de speriat^Mai îngrozitor, e că rasa albă, care bea alcool e în primejdie de a fi învinsă cu vremea de rasă mongolă şi de popoarele albe de religia lui Mahomed, cari sunt cumpătate. Iată primejdia mare ce ne ameninţă, dacă nu ne vom opri la vreme. In alt articol vom arătă mijloacele ce a arătat congresul pentru lupta împotriva alcoolului. Sofia Nădejde. Roirea Artificială. firească are destule neajunsuri, cari au îndemnat stupari să se lipsească bucuros de ea şi să caute chipuri de înmulţire a stupilor. Cât durează ro-suntem nevoiţi să stăm de pază printre stupi, pregătiţi pentru prinderea roilor, cari lug. In stupinile mari ies în unele zile atâţia roi, în cât nu putem birui prinderea lor; pe unii îi pierdem; pentru alţii intrăm în neînţelegeri cu vecinii. Dar neajunsul cel mare al roilor fireşti e acela, că ei încep a eşi de obiceiu după începerea culesului celui mare de miere. In ţinuturile în cari florile se trec repede şi culesul ţine puţină vreme, roii fireşti nu pot să-şi strângă hrană. Stuparii pricepuţi în creşterea albinelor înlătură toate neajunsurile arătate, făcând roirea după voinţa lor, la timpul cel mai potrivit şi într’un chip mai lesnicios, aşezând albinele deadreptul în uleiul pe cari voesc să li-1 deâ de locuinţă. Ei lac roirea numită meşteşugită sau artificială. Aceasta se întemeiază pe putinţa ce au albinele rămase besmetice de a-şi scoate matcă dintr’un ou sau dintr’un căţel de lucrătoare mai tânăr de 4 zile. Roirea artificială o putem face înainte de culesul cel mare de miere, când albinele au vreme să-şi strângă hrană de iarnă şi dacă anul e belşugos, să ne dea şi un mic folos de miere şi- de ceară. Prin ea se face în chip regulat şi fără să ne dăm seama primenirea mătcilor, fără multă pierdere de vreme şi fără să aducem stinghereală mare în lucrarea albinelor. Roiul artificial îl putem scoate chiar în anii când stupii nu roesc în chip firesc, ei dela ei. Ca să izbutim însă, trebuie să alegem timpul cel mai priincios şi să roim numai stupii bogaţi în muscă. Timpul cel mai potrivit pentru roirea ar- www.dacoromanica.ro 14 ALBINA tificială e cu zece zile înainte de culesul cel mare de miere, adică pe la începutul lui Maiu. Roirea artificială se poate tace în mai multe chipuri. Noi vom arătă numai pe cele mai lesnicioase, ce ni-le sfătuesc stuparii cei mai încercaţi. 1) Roirea artificială, a unui stup sistematic. Intr’o zi senină şi liniştită, când lucrătoarele sunt în zor mare de lucru, alegem un stup plin de albine şi cu cel puţin 7 faguri de puet. Aducem lângă el un uleiu gol, în cari vrem să punem roiul scos, şi deschidem amândoi stupii. Scoatem 2—3 faguri cu ouă şi puet de toate vârstele şi cu albinele de pe ei şi-i aşezăm în uleiul gol, în dreptul urdinişului. Mai luăm apoi un fagure cu miere şi-l aşezăm într’o parte alături de cei cu puet. De cealaltă parte punem 5 — 6 faguri clădiţi, dar goi Locul ce mai rămâne gol în uleiu, îl umplem cu faguri tipăriţi sau cu începuturi de faguri clădiţi. închidem uleiul cu roiul nou şi-l aşezăm în locul celui roit. Pe acesta îl strămutăm într’alt loc al stupinii. Albinele duse după cules, la înapoire vor intră în stupul cel nou şi-l vor locui. Matca se găseşte într’unul din cei 2 stupi. Noi n’avem trebuinţă să ne ingrijim în care este. Vom cunoaşte insă stupul lipsit de ea, după neastâmpărul ce-1 arată din-tru’ntâiu albinele. După puţin timp se liniştesc şi-şi fac botei de matcă. Stuparii încercaţi nu ne sfătuesc însă a scoate un roiu artificial numai dintr’un stup, fiindcă roiul căpătat e slab şi are trebuinţă de 2—3 ani până ce se va împuternici ca să avem folos de miere dela el. Apoi sărăcim stupul roit de albine şi suntem în primejdie să pierdem recolta din acel an. 2) Roirea artificială a doi stupi sistematici. Alegem 2 stupi din cei mai plini cu albine. Spre a fi mai înţeleşi să numim pe unul A şi pe altul B; iar uleiului în care voim să scoatem roiu, să-i zicem C. Afumăm bine pe la urdiniş stupul B, îl deschidem şi începem a scoate din rame una câte una. Scuturăm albinele după ele, periindu-le uşor cu o pană de gâscă sau cu o perie anume. Punem ramele curăţite de albine în uleiul C, în care voim să întemeiem roiu nou, tot în rândueala în care le scoatem. După fiecare ramă pusă, acoperim uleiul C, ca să-l ferim de furtişag. In stupul B nu lăsăm decât un fagure cu puet de toate vârstele şi unul cu miere. Fagurii scoşi din el îi înlocuim cu www.dacoromanica.ro ALBINA 15 faguri tipăriţi sau cu începuturi de faguri clădiţi. Asemenea facem şi la uleiul C, dacă mai rămâne loc. Uleiul C e umplut cu toţi faguri cari se gâsiau în B, afară de unul cu puet şi altul cu miere, dar e fără albine. Uleiul B şi-a păstrat matca şi toate albinele, dar n’are decât 2 faguri clădiţi; în colo numai începuturi sau faguri tipăriţi. Acoperim amândouă uleiele şi acum venim la stupul A. II afumăm mai întâi bine pe la uridiniş, apoi îl ridicăm din locul lui şi-l strămutăm în altă parte destul de depărtatâa stupinii. In locul său aşezăm stupul C. Roirea e astfel sfârşită. Albinele stupului A duse după miere, când se vor înapoia la locul lor obişnuit, vor intră în stupul C, plin cu puet şi vor începe a-1 îngriji. La început vor arăta nelinişte, negăsind matca; dar după puţin vor începe a clădi botei de scăpare şi-şi vor face matcă. Stupul A e sărăcit de lucrătoare, dar şi-a păstrat puetul întreg şi albinele de pe el. Foarte rar se va întâmplă ca în vara aceea să mai deâ după aceasta un roiu firesc. Din puetul ca-e îl are îşi va împlini repede lucrătoarele pierdute. Stupul B şi-a pierdut puetul. El se găseşte întocmai în starea unui roiu firesc, cu matcă rodnică. El îşi va întocmi în câteva zile fagurii care i s’au pus şi vom vedea silinţa albinelor la lucru, după zorul care îl arată la intrarea şi eşirea din stup. Prin scoaterea unui roiu artificial din doi stupi plini, căpătăm trei stupi buni fără să avem pierdere la miere, ba vom avea ceară mai multă, dela fagurii clădiţi din nou. In scurt, din 2 stupi, am făcut trei: 1) Stupul A, fără albine, dar cu matcă şi puet, care va dă popor mult de lucrătoare, e stupul strămutat; 2) Stupul B, cu matcă şi albine, dar fără puet, îşi va clădi toţi fagurii, în care va face puet nou, e roiul artificial; 3) Stupul C, îmbogăţit cu puet şi faguri dela B, şi cu albine culegătoare dela A, dar bezmetec, e stupul roit. N. NicOlaescu şi (j. Stoinescu. ------0O-0----------- Pentru copiii cari varsă şi au urdinare. Se pune într’un castron albuşul dela trei ouă, 250 grame apă şi 50 grame zahăr, şi se bate bine, până ce s’au amestecat bine la un loc. Acest amestec se dă copiilor, fie cu linguriţa, fie cu ceaşca, ori de câte ori vrea copilul. E bine ca acest leac să se ţină într’un loc răcoros şi în fiecare zi să se găsească proaspăt. www.dacaromamca.ro 10 ALBINA Din poveştile lui Moş-fJeaiu Nenorocirile din Italia. ^lf|ţi auzit, dragii moşului, de groaznicile neno-rociri ce s’au întâmplat în Italia, pe la sfâr-şitul lunei lui August: un cutremur de pământ a dărâmat sate întregi, a omorât sute de oameni şi a lăsat mii de familii pe drum fără adăpost, fără pâne. Provincia italiană aşa de crud încercată se numeşte Calabria. Ea se află aşezată în partea de jos a peninsulei, cum se vede în harta de alături. E locuită cam de 1.300.000 de oameni numiţi Ca-labrezi şi are ca oraşe principale: Cosenza, Eeggio şi Catanzaro. Nu e prima dată când acest colţ de pământ e supus la aşâ grozăvie: sunt 120 de ani (în 1783) de când un alt cutremur a prăpădit 500 de oraşe şi de sate şi a răpus viaţa a 40.000 de suflete. Dacă de rândul acesta întinderea nenorocirii a fost mai mică, ea nu a fost mai puţin teribilă. Când simţim la noi vre un cutremur, când vedem că se mişcă lămpile, şi dulapurile stau gata să plece din loc, ni se pare lucru mare. Ia încliipuiţi-vă că acolo, când, a început cutremurul, au început să trosnească zidurile şi tavanele să cază peste oameni! Cu orice fel de duşman poţi mai lesne să te lupţi; dar când duşmanul e natura, atunci e greu să fii învingător. De şi cutremurul a ţinut numai câteva secunde, efectele lui au fost îngrozitoare. Unsprezece sate au fost prefăcute cu desăvârşire în grămezi de ruine. Alte douăzeci s’au distrus în parte. Iar pagube destul de însemnate s’au făcut în vre-o 200 de sate. Se socotesc 500 de morţi şi aproape trei mii de răniţi. Mai grozav este chinul celor ce au rămas întregi, siliţi să stea pe uliţi ori pe câmp şi să n’aibă ce mânca, fiindcă toată activitatea omenească este suspendată. Mulţi au înebunit de durere, văzându-şi www.dacoromanica.ro ALBINA 17 tot avutul prăpădit, văzându-şi copiii striviţi de pietre şi de cărămizi. «Erau 2 ceasuri după miezul nopţii — povesteşte un tânăr dintr’un sat mai puţin încercat—, când pământul începu să se cutremure. Un sgomot îngrozitor şi ţipete răsunară deodată din toate părţile. Peste tot uşile şi ferestrele se zdrobiau, păreţii se surpau ori se crăpau şi din toate părţile băr- baţi şi femei, aproape goi, alergau în mijlocul stra-delor şi spre locurile mai largi ale satului.» A doua zi au şi început să se ia măsuri pentru a veni în ajutorul nenorociţilor; dar a doua zi pământul s’a cutremurat din nou în câteva puncte www.dacaromanica.ro Copiii şcoalelor primare rurale «lin Ilfov. O întrunire de semi-pluton dând foc de salvă. (Visul micului Dorobanţ). ALBINA 19 şi s’au mai dărâmat şi alte case ce rămăsese în picioare. Guvernul italian şi oamenii din alte provincii au trimis ajutoare. Aci însă nu eră de nici un folos să trimiţi bani, căci oamenii de pe acolo n’aveau ce să facă cu ei. De aceea au început a sosi trenuri încărcate cu soldaţi şi cu material de lucru, precum şi cu saci de pane. Toate acestea sosiau însă prea încet pentru a potoli suferinţele. Nu se puteâ altfel. Trenurile trebuia să-şi micşoreze repeziciunea, din pricină că pământul eră nesigur. Soldaţii se apucară îndată a întocmi barace de scânduri, dar şi puterile lor erau mărginite. Cele ce s’au petrecut în primele zile după catastrofă, sunt mişcătoare. Grupe mari de oameni alergau la soldaţi şi la ceice venise să viziteze locurile, îe cereau pâne, iar când vedeau că nu li se poate da, urlau şi se repeziau cuprinşi ca de nebunie, căci nu mai puteau judecă, sărmanii, că nici soldaţii nici vizitatorii nu au nici o vină şi nici putere de a-i ajută. Regele Italiei s’a dus chiar a doua zi să vază însuşi locurile bântuite şi, plângând la suferinţele supuşilor săi, căută să-i mângâie cu vorbe bune, căci alt ce le puteâ da? Şi acum să vedem cari sunt pricinile acestui cutremur. Moş-Neagu. ZDe-ale copiilor. Măriuca, fetiţă de 6 ani, e trimisă într’o zi de maică-sa la băcănie să cumpere miere. Ea intră bucuroasă, în prăvălie, cu un borcan de pământ în mână şi zice: — Te rog să-mi pui aici de trei bani miere. Băcanul ia borcanul îi toarnă mierea şi apoi îi cere banii. — Banii? zice fetiţa. Banii sunt în fundul borcanului! www.dacaromamca.ro 20 ALBINA SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — Ştefanache al nostru e om poznaş. Ştie o mulţime de întâmplări de pe vremea lui Papură-Vodă şi a lui Han-tatar, — şi când începe a spune, apoi toţi rămân cu gura căscată şi cu ochii boldiţi asupra lui. Nici nu ştii de unde le mai scoate! Câte-odată este ceva de lucru: are mama de tors, ori de scărmănat pene, — şi vin din împrejurimi fete şi neveste. Intră încet, cu sfieală, se aşează tăcute aproape de sobă, cum se cuvine să facă în odaia unei cucoane, şi prind a lucră. Şi altă petrecere n’au — nici lăutari, nici danţ — fără decât poveştile şi năzdrăvăniile lui Ştefanache, Câte odată le mai vîră el în boale cu câte o grozăvie de ţi se ridică părul măciucă în vîrful capului,— dar când e vieaţa mai amară, când toţi stau cu sufletul la gură, atunci par’că tae cu cuţitul funia care gâtue, spune una, spune alta, şi toată lumea răsuflă uşurată. Aşa Romîn mai rar. Până şi puşchii cei de frăţiori ai mei, nişte omuşori numai de un cot, stăteau până tîrziu, cu ochii sticliţi, — şi pentru ei Ştefănache a bătut toate ţărmurile vremilor străvechi şi bune. Le-a spus o mulţime de minunate poveşti: Finul lut Sfântu Petreci, Popa cu trei oi, Gă-vănufă, Gheleş-împărat, Fata dracului şi alte multe, în care furnicau bătrâni împăraţi cu bărbile albe, zâne bune, Feţi-frumoşi şi cai năzdrăvani, strigoi şi necurate duhuri... «Ce? zice el într’un rând. Am să vă spun una care s’a întâmplat de mult tare, dar asta-i chiar adevărată. — Umblau, cine ştie câte veacuri sunt de atunci, Dumnezeu şi cu sfântu Petre prin ţara asta... Da ce ţară, măi tată! Numa’ păduri şi iar păduri; şi trăiau pe aici nişte lifte spurcate, care cu capu’ cât o stamboală, cari cu nişte colţi ca la lupi, cari lungi cât un stânjen, cari scurţi de o palmă, ia nişte păgâni, nişte călvini___Ducă-se dracului!... Şi intră Dumnezeu şi cu sfântu’ Petrea pe tărimurile acestea, şi eră aşâ seara___ Dau de un sat, printre nişte bălţi, printre nişte păduri,, şi, cum erau ei trudiţi tare de drum lung, se abat spre o casă din marginea satului---Când să intre, nişte zăvozi ca nişte lupi sar peste gard, şi nici nu hămăesc măcar, —cască gurile, îşi împlântă colţii, şi trage şi întinde!...-. Până să dea bătrânii cu toiegele, zăvozii le făcuseră ferferiţăjioalele anteriilor.... Şi strigăjei la poartă: . * «Om bun, om bun! fii te rog primitor pentrn^nişte călători bătrâni!» • • . • Şi scoate pe la ţâţâna porţi capul spre ei o dihanie^sbâr-lită, cu nişte ochi crunţi. Şi se răsteşte răguşit: «Ha? -Ge-i? www.dacoromanica.ro ALBINA 21 — Uite, suntem nişte bieţi creştini trudiţi: cerem găzduire pe noapte___ — Ce găzduire? mormăeşte dihania zbârlită. Eu n’am casă de dat, nici mâncare de pomană! » Şi sar iar zăvozii, ca nişte lupi flămânzi. Şi când se uită Dumnezeu în gospodăria celuia, vede numai dihănii spurcate, care foiau prin nomol şi murdărie, şi o femeie urîtă—ciuma găinilor! — şi nişte ploduri cari ţipau că li-e foame, şi cereau în gura mare carne crudă ! Aşa eră pe atunci pe pământul ăsta! Şi merge sfântu’ Dumnezeu la altă casă şi-l înconjoară şi acolo câini, şi sare stăpânul locului cu ciomagul, să le spargă capetele nu alta. I-a alungat ca pe nişte hoţi. Şi merge Dumnezeu şi mai departe şi vede pe unul care îşi pusese femeia în cârlige, o aninase de grindă, şi o bătea cu harapnic plumbuit, şi când a venit la poartă duliniâ dela zece paşi a rachiu.... «Uite, zice Dumnezeu, vezi cum stă Dracul într’însul! Ii ard ochii, i-i grea limba şi cleioasă, a intrat băutura Diavolului în el; îşi omoară femeia, are să ne omoare şi pe noi, să-l lăsăm, Petre, şi să ne căutăm de drum_ Sălbateci oameni ca aceştia n’am mai văzut în împărăţiile mele!..» Şi Ştefănache îşi mângâie mustăţile şi barba şi trage cu coada ochiului spre nevasta lui Uie Leuştean, pe care regulat o bate bărbatu-său câncl vine afumat dela crâşmă. Femeia îşi ridică capul, priveşte înainte, dar par’că nu vede pe nimeni, şi oftează greu. Săraca femeia ceia! Chinuită şi horop-sită ca o străină în gospodăria ei! Şi se uitau toţi la dânsa şi ei parcă-i eră ruşine. — Iar Ştefanache tuşi încet. «Şi grăeşte aşa Dumnezeu, şi porneşte mai departe. Sefă-cuse întunerec, câinii hămăiau la porţi, şi un miros greu de sălbătăoiune plutiâ peste sat. Şi printre garduri îi pândeau numai ochi crunţi. La o cotitură, izbucniră răcnete, — şi dădură peste un om ucis din care cursese sângele în pulberea drumului. Trecură pe dinaintea unei crâşme în care urlau păgâni de aceia, cu ochi turburi. Şi când zăriră aşa oameni bătrâni, şi străini, la vreme de noapte, traseră cuţitele şi se năpustiră— Parcă era la sfârşitul lumii, aşa oameni! Şi după ce au eşit din sat, grăeşte Dumnezeu-sfântuî: «Ştii una, Petre? Oiu şti, Doamne, dacă mi-i spune! — Uite, Petre, noi om dormi cum om putea, aici, pe pământul umed, cu capul pe pietre; şi ne vom înveli cn ante-riile rupte. De aici poate n’om mai auzi urletele păgânilor acelora, şi om putea să ne odihnim în tihnă_Şi peste noapte m’oiu gândi ce-i de făcut.» Şi se culcară acolo. — Din bălţi şi din păduri veniau strigăte şi urlete, dela satveniâ un miros greu şi un vânt ca de pe putreziciuni, — şi eră aşa o durere, o ticăloşie în toate părţile, că lui Dumnezeu îi dădură lacrimile şi se gândi cu a-mărăeiune că mândră ca o fată mare a făcut el lumea asta, www.dacaromamca.ro 22 ALBINA mândră şi luminoasă ca pentru sărbătoare, — şi acuma rău a ajuns, sălbătăcită ca un cuib de fiare, din pricina răutăţii oamenilor! Şi grăi într’un târziu, după ce se gândi mult în sine, cu amărăciune mare: «Ştii ce-i de făcut, Petre? — Oiu şti, stăpâne, dacă rai-i spune... — Uite, Petre, este în munte, sus, un creştin, un Român cu frica lui Dumnezeu. E baciu, şi stăpâneşte şapte munţi şi şapte văi şi are feciori, şi nepoţi şi strănepoţi, de ar putea umplea cu ei o ţară. Iţi aduci aminte cum ne-au găzduit când ne-am coborît la ei? da-i mult de atunci— Baciul cela-i om cum se cade. Eu zic să mergem la el, şi să-l slobozim cu toată pojijia lui asupra ţinuturilor ăstora__ Şi toţi din neamul lui când s’or aşeză aici, or potopi pe varvarii ăştia ş’or face iar grădini din împărăţiea mea. Şi când om striga la poarta creştinului, ne-a eşi înainte cu pâine şi sare şi ne-a găzdui în patul cel mai moale, şine-a spune vorba cea mai bună!.. Aşa să facem, Petre! — Sfântă-i vorba ta, stăpâne!...» Şi cu greu adormiră. — Iar când se treziră, îşi luară toegele şi porniră. Urcară muntele şi se suirâ spre creştete, unde cresc brazii. Şi acolo dădură de un neam care umbla în strae albe şi purtă în inimă, ca un soare, bunătatea Domnului. Acolo ‘ au fost ospătaţi cu fruntea laptelui şi acolo şi-au odihnit ciolanele. Şi s’a sculat Dumnezeu şi a binecuvântat tot neamul, toată seminţia baciului celui bătrân. Şi eră într’o primăvară atunci, — ş’au pornit, la cuvântul Sfântului Dumnezeu, să coboare turmele mărunte la vale pe coastă, cu ciobani sprinteni în frunte, cu ciobani sprinteni în urmă, cu dulăi pe de lături, cu urechiaţii împăraţi ai oilor în mijloc, — şi au mers, şi au coborît coasta, şi sunau dulce tălăngile în văzduhul primăvăratec, şi mirosiau florile de-abiâ născute din mustul omătului. Şi Dumnezeu şi sfântul Petre i a învăţat ce să facă. Au dat foc pădurilor şi stufăriilor din bălţi, şi ardeau satele păgânilor cu fiarele la un loc. Iar codri cei străvechi dela începutul lumii îi apără Domnul cu toiagul său, de pârjol. Şi şapte zile şi şapte nopţi au ars neamurile sălbatice. Şi cum aşteptă neamul baciului, — a dat Dumnezeu după aceea o ploae, care a răcorit văzduhul şi a umezit pământul. Şi a zis Domnul: Uite, aici loc de păscut; uite, aici loc de arat, uite, aici, faceţi-vă sate! Ş’au făcut nepoţii baciului sate, ş’au învăţat dela Dumnezeu cum să tragă brazda. Ş’a înflorit, oameni buni, o ţară cum nu ştiţi voi_Au apucat-o strămoşii noştri în vremuri vechi... O ţară ca o grădină_____ Când se plictisea Domnul în cer, veniâ aici, la noi, să se hodinească___ Aşă oameni au fost Românii noştri odată!... www.dacoramamca.io ALBINA 23 Acu nu mai este aşâ. Au început iar a se sălbătăci oamenii la suflete___Hai-Hai! spunea bunicu, Dumnezeu să-l erte, că are să vie vremea să alungaţi şi voi pe Domnul dela poartă, ş’atunci amar va fi, ca şi de neamurile cele păgâne!» In cursul acestei luni se continuă cu semănăturile de toamnă a grâului .şi a secarei, orzului de toamnă, etc., dacă a-ceste semănături nu s’au isprăvit în luna Septemvrie, cum e în toamna acestui an, în care din cauza lipsei de ploaie semănăturile de toamnă au întârziat deja. Se face culesul porumbului, mai cu seamă la acele sămănături de porumb cari s’au făcut prea târziu, şi neamul de porumb este din acelea cari se coace târziu, cum este bunăoară poumbul nostru comun. Când lucrările agricole arătate în rândurile de mai sus, s’au isprăvit, bunul agricultor începe a-şi pregăti locurile hotărîte pentru semănăturile de primăvară încă din această lună. Aratul porumbiştilor ca şi al iniriştelor înainte de sosirea iernei, este o lucrare agricolă recomandată de bună de toţi agricultorii învăţaţi din străinătate ca şi dela noi din ţară. Arăturile ce se fac din toamnă trebuiesc făcute cât se poate de adânci, ca apa de ploaie ca şi apa provenită dela topirea zăpezei să se poată înmagazina mai multă. Pământul arat toamna, prin îngheţ şi des-gheţ se mărunţeşte mai bine, aşâ că primăvara când se va face a doua arătură, se va face mai cu uşurinţă. Nu numai atât, dar în cazul când primăvara ar fi mai târzie, este de ajuns ca într un pământ arat de toamna, să se semene seminţe de orz, etc., şi să se dea o grăpare energică dea-curmezişul locului. In această lună se scot rădăcinele de cicoare, după ce mai întâiu li s’au tăiat tulpinele şi foile. Recolta rădăcinelor se face cu cazmaua sau cu un anumit plug. Din rădăcinile de cicoare, măcinate, se scoate o făină care se întrebuinţează la facerea cafelei cu lapte. Recolta bumbacului la noi în Dobrogea, în localităţile în cari se cultivă această plantă, se face tot în această lună. sădirea pomilor roditori. Din această lună se poate începe cu sădirea pomilor roditori, a copacilor de pădure, ca şi a butaşilor de viţă americană. Se ştie că gropile pentru astfel de sădiri de pomi au trebuit făcute încă din luna Septemvrie. Scoaterea pomilor roditor din şcoală destinaţi la să- Miliail Sadoveanu Lucrările agricole in luna Octomvrie www.dacaramanica.ro 24 ALBINA diri, trebuie făcută cu multă băgare de seamă, ca să nu li se strice rădăcinele, scoaterea pomilor se face cu sapa şi cazmaua. Când locul unde se sădesc pomii este departe, pomii scoşi se împachetează câte 10 la un loc, iar rădăcinele li se învelesc cu paie ude, ca rădăcinele să fie scutite de razele soarelui. La săditul pomilor trebuie să fie 2 oameni, unul care ţine pomul şi unul care trage pământul cu sapa peste rădăcini. Pământul ce se pune peste rădăcini trebuie să fie cât se poate de mărunţit, ca astfel prinderea pomilor să se facă mai uşor. Săditul pomilor toamna se face numai în acele locuri cari în timpul iernii nu conţin apă, fiindcă în locurile apoase rădăcinele putrezesc; în astfel de locuri sădirea pomilor se face numai primăvara. După ce a trecut vr’o 4 — 6 zile dela sădirea pomului, se leagă cu teiu de tutore, legatul se face în formă de opt culcat (oo), punând între pom şi tutore un moşoiog de paie ori iarbă. In grădina de legume. Se recoltează varza ca şi alte plante rădăcinoase ce au rămas nerecoltate din Septemvrie. Varza dacă voim s’o păstrăm iarna în stare verde, se smulge din pământ cu rădăcină, sau se' taie căpăţânele de pe lângă tulpină; când varza se păstrează murată în anumite putini bine spălate şi aşezate într’un colţ al pivniţei. După ce s’a recoltat toate legumile din grădină, pământul se sapă cu cazmaua, ca peste iarnă să fie expus îngheţului şi desgheţului, fiindcă cu modul acesta se mai îmbunătăţeşte. Hrana vitelor. Vitele de muncă care se întrebuinţează încă la semănătura de toamnă, ca şi la facerea ogoarelor pentru semănăturile de primăvară, trebuesc bine hrănite cu fân; iar grajdurile şi coşarele în cari au să ierneze vitele trebuiesc curăţite, lipite şi văruite, ca peste iarnă să nu bată vântul prin păreţi şi să nu plouă prin acoperiş. Grajdurile şi coşarele trebuesc să aibă o căldură dela 15 — 18 grade centigrade. Mârlilul oilor. Berbecii se lasă între oi pe la 14 Octom-vrie, ca oile să fete primăvara când căldura se măreşte şi iarba începe să crească, aşa că oile ca şi mieii să poată găsi hrana trebuincioasă în acest timp. In pădure. Se adună seminţele copacilor cari se întrebuinţează la împădurirea unor locuri: ca ghinda, jirul, seminţe de carpen, de frasin şi pin. Unele din aceste seminţe se pot semănâ chiar toamna dacă locul este pregătit, iar daca nu, se păstrează până primăvara. Apicultura. De comun pe la sfârşitul lui Octomvrie st. v. stupii se pun la iernat. Dar, înainte de a se pune la iernat, toţi stupii trebuiesc vizitaţi încă odată, spre a se putea şti întru cât stupii au hrană îndestulă peste iarnă. Dacă nu este un anumit loc pentru iernat stupii, atunci podul casei este cel mai bun, numai să nu fie şoareci. Bor- www.dacoromamca.ro ALBISa 25 deele făcute în pământ şi nezidite, sunt cu totul vătămătoare, din cauza aerului prea umed, care le provoacă Ia albine o boală molipsitoare numită diaree. Urdinişul coşniţei de comun se astupă cu o tinichea prinsă cu 4 ţintişoare, în care se face cu un cuiu mai multe găurele prin care să poată intră aerul, de care albinele au trebuinţă. V. S. Moga. pe Clăbucet. nul din cei mai înalţi şi mai sălbateci munţi de pe valea Teleajenului este Clăbucetul. Nu există călător adăpostit în schitul Suzana, singurul adăpost între Mâneci şi Keia, care să nu privească cu uimire şi cu înfricoşare acest munte uriaş, aşezat la spatele mănăstirii, acoperit de păduri seculare, străjuit de nori. Pe vârful lui cel mai nalt se vede o rarişte de fagi şi de mesteacăni, din mijlocul căreia se pot coprinde cu privirea toţi munţii dinspre miază-noapte şi apus, dela Zăgan până la Nebunaşul şi toată valeaTeleajenului dela Mâneci pân la Keia. . . Ispitiţi de această rarişte aninată sub nori, câţiva oaspeţi ai mănăstirii Suzana au făcut în ziua de 21 Iulie o excursiune pe Clăbucet. In loc însă ca această excursiune să se sfârşească în Rariştea Ursului, ea s’a continuat mai departe, la slana Părăsită, apoi la Pleşu, şi în sfârşit pe cel mai ascuţit şi mai măreţ pisc al Clăbucetului, numit «Dâlma Viţelului». Turiştii au plecat din schit la 7 ore dimineaţa, când soarele îşi furişă privirile scăpărătoare printre rariştile de pe culmi, şi s’au întors în noapte. Drumul a fost lung şi greu, cu multe avânturări şi multe întâmplări neaşteptate. Nu e chip să le descrim pe toate. Ar fi să întocmesc un întreg volum, ceea ce nu-mi stă în gând .. . Voiesc să vorbesc numai de Clăbucet. Ţara noastră are poziţi-uni minunate, cari pot stă alături cu cele mai vestite colţuri alpine, pe cari nimeni nu le cunoaşte, sau nimeni nu caută să le dea la lumină prin descrieri şi îmbunătăţiri treptate. Una din cele mai preţioase comori pitoreşti din România este, fără nici o îndoială, Valea Teleajenului. Un pisc solitar şi măreţ, de pe care se poate vedeâ una din cele mai măreţe panorame, este vârful Clăbucetului. Un capitalist care ar îndrăzni să-şi închidă o parte din capital în această vale, ar tinde, sunt cu desăvârşire încredinţat, sâ asigure posterităţii sale o avere imensă şi un frumos nume în istoria ţării. E de ajuns ca un pătimaş adorator al naturii să urce Clăbucetul, spre a nu mai uită nici odată Elveţia, sau acest dumnezeesc Tyrol. aşezat la porţi'e Orientului. Rar mi-a fost dat să văz şi prin Elveţia şi prin Tyrol, un o- www.dacoromanica.ro 26 ALBINA rizont mai larg-,'şi o privelişte mai măreaţă ca aceia care se desfăşură de pe Clăbucet. Zările îşi desfac pretutindeni zăvoarele. De jur îm prejur, cât poate îmbrăţişa privirea omenească, se desfăşură un nemărginit-ocean de talazuri încremenite în spaţiu, de valuri huloase, verzi, albastre, arămii şi galbene, tbpite în.neguri, şi în sfârşit, de a-pele lineşi nemişcate ale şesurilorpierdute în nemărginit. Peaceastă neţărmurită mare de nuanţe şi de forme negrăite, îmbrăcate pururea în haina străverzie şi schimbâcioasâ a luminei, satele şi târgurile din depărtare iau înfăţişarea a mii de pânze de corăbii plutitoare pe Valuri; iar munţii din Zări, Zăganul, Babe-şul, Tigăile, Bobul, Grohotişul, Nebunaşul, Vârful Craiului, Tătarul Mare şi Penteleul par aici nişte uriaşi pleşuvi îmbrăcaţi în catifea verde ca safirul, aici monştri întunecoşi adormiţi în umbră, aici vetre de foc ;şi de aramă . . . - ; E, în Sfârşit, o adevărată minune a naturii, pe care nici cea mai bogată imaginaţie n:o poate îmbrăţişa şi n’o poate zugrăvi. Această excursie, atât de fericită, mi-a dat mie unuia, în deosebi, prilejul de a cunoaşte mai de aproape bogăţia ţărei noastre şi iluzia în veci neperitoare, că România va deveni cu timpul, adevăreta şi. unica Elveţie a Orientului. In acelaşi timp, trista stare a drumurilor şi sălbăticia grozavă de pe.clinuri şi de pe vârfuri, din codri şi de pe văile apelor, mi a arătat cât de iubitoare de natură e pătura noastră cultă şi cât de vinovată va apărea ea odată, faţă de generaţiile viitoare cari vor înţelege în sfârşit, că, dacă Ungurii, graţie administratorilor lor, au făcut din sărăcăcioasele lor puncte., Braşovul, Mehadia şi altele, centre internaţionale de vilegiatură ; apoi România eră încă dela început sortită să fie cuibul de refugiu, în timpul verei al tuturor neamurilor vecine. Gr. Silvan.. TJn semn bun Cu desfiinţările de slujbe şi cu reducerile din salarii, fapt dureros pentru mulţi, s’a îndeplinit două mari foloase, la cari puţini, foarte puţini ne aşteptam: 1. Prin economiile făcute s’a scăpat ţara de un dezastru financiar, de controlul străin, pată prea ruşinoasă pentru o ţară. 2) S’a dat o nouă direcţiune, o nouă îndrumare tineretului, care va formă viitorul acestei ţări. De unde până mai anii trecuţi, când întrebai pe cineva, că ce carieră îi dă copilului său, îţi răspundea că-1 face profesor, magistrat, doctor sau mai ştiu eu ce; astăzi îţi vorbeşte de şcoala comercială, de agricultură, de şcoala profesională, de şcoala de meserii, etc. Guvernele şi-au dat şi îşi dau toate silinţele, făcând sacrificii mari, pentru a înfiinţa cât mai multe şcoli practice, ateliere, unde să învăţăm pe copiii noştri formându-le un viitor. Am face o mare greşală, am păcătui dacă am da îndărăt, ori ne-am opri din calea apucată. Să profităm de timp şi împrejurări şi să ne dăm copiii noştri în acele şcoli, unde să le for- www.dacaromamca.ro ALBINA 27 măm unjviitor, lăsându-le moştenire o brăţară de aur, căci în timpurile de faţă este foarte greu să lăsăm copiilor noştri altă avere ca moştenire. Din slujhe, în mod cinstit, e foarte greu să facem avere, abia avem pentru existenţa zilnică şi cât te lăcomeşti, atunci o păţeşti. N. Bibiri. Institutor, Bacău. D-nul Ioan Niculescu, proprietar în această comună, cunoscutul Fotograf din Bucureşti, Şoseaua Jianu No. 14, în anul acesta, la Sfânta Maria, ca şi anul trecut, a dăruit 50 broşuri din Revista întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înseriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vicepreşedinte, Sara Şoiuăiiescu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar.— Sem-etar, Con st. lianu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre Gârboriceann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Himitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlildescu, Ministru, profesor universitar; Cristn S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membri înscrişi şi cotizaţiuni plătite (urmare). I. Arbunescu (Bacău), 1 leu; I. V. Cojocaru (Bacău). 1 leu; C- Popovici (Bacău), 1 leu; V. Crăciunescu (Bacău), 1 leu; Juncu Ştef. (Bacău), 1 leu; Davidescu Victor (Bacău), 1 leu; Gh. Senclioa (Bacău), 1 leu; D-şoara Savel Aneta (Bacău), 2 lei; Constantin Popovici Taşcă (Bucureşti), 2 Iei; Nicolae Haris (Bucureşti), 2 lei; Eliza Kiţescu (Bucureşti), 2 lei; Paul Oprescu (Bucureşti), 2 lei; Nicolae Mărăşescu (Bucureşti), 2 Iei; Iordan Dumitrescu (Bucureşti), 2 lei; C. Voiculescu (Bucureşti), 2 lei; Dr. Ş. Possa (Iaşi), 2 lei; V. Cocuz (Iaşi), 2 lei; Aristia V. Botez (Iaşi), 2 lei; G. G. Nădejde (Iaşi), 2 lei; Adela D. Botez (Iaşi), 2 lei; Vasile 1. Botez (Iaşi), 2 lei; Cleopatra Dr. Popescu (Iaşi), 2 lei; Soiia Vignali (Iaşi), 2 lei; I. V. Cucu (laşi), 2 lei; I. Cezar T. Taslăoanul (Iaşi), 2 lei; Gh. Ştefănescu (Iaşi), 2 lei; Const. Dafinescu (Iaşi), 3 lei; G. T. Slăvescu (Iaşi), 2 lei; Maior Radu Dumitrescu (Iaşi), 2 lei; N. Duduica (Iaşi), 2 lei; D. Gregoro-vici (Iaşi), 2 lei; Romulus Cişman (Iaşi), 2 lei; Z. Drăghici (Iaşi), 2 lei; C. D. Stahi (Iaşi). 2 lei; A. D. Handoca (Iaşi), 2 lei; Căpitan Mihail (Iaşi), 2 lei; Ioan D. Dumitru (Iaşi), 2 lei; I. V. Petrescu (Iaşi), 2 lei; A. Popovici (Iaşi), 2 lei; I. Ermacov (Iaşi), 2 lei; D. Cariadi (Iaşi), 2 lei; M. Scherzer (Iaşi), 2 lei; S. Amira (Iaşi), 3 lei; Oprea Bunea (Iaşi), 2 lei; Aspasia Culion (Iaşi), 2 lei; Elena Riegler (Iaşi), 2 lei; Lucia Mano (Iaşi), 2 lei; Philipp Posner (Iaşi), 4 lei; Mase Diamant (Iaşi), 4 lei; Alber Diamant (Iaşi), 4 lei; M. Iurist (Iaşi), 4 lei; Dr. II. Burstiu (laşi), 2 lei; S. Strassberg (Iaşi), 4 lei; L. Poppa (Iaşi), 4 lei; Israel Blecaman (Iaşi), 4 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 1.090; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.960 lei şi 30 de bani. (Va urma în numîirul viitor). www.dacaramamca.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Maeliintosli Rate, G. I. Goschen .... Vicontele Duneannon . E. W. II. Barry .... Kobert llamilton Lang . Demetre (le Prank . . . P. Naville............ Ad. Vcrnes............ n n n n n Viena Paris Directori • / C- A* Stolz uirecton. ^ E. E. Goodwin. Censori: loan Kalindern, Demetra loan Ghika şi Arthur Grccn. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. „NdŢIONdLd" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur.................Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune............» 3.955.688.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.36 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Băicoianu. Dir. general E. Griinwnld. „Naţionaua11 asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală in Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. Cel mai mare şi vast magazin şi singurul'care vinde eftin. piinic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Gliele de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sau Şireturi aia Nasturi » Chevreau cu Elastic » » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.96. 11.96, 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95 15.95 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.96, 16.95. 12.95, 13.95, 14.96- 13.95, 14.96, 16.95. 12.95, 13.95, 14.96, 15.95. 7.95, 8.95, 9.95. 6.95, 6.96. 6.95, 7.95, 8 95. 6.95, 6.95, 7,95, Botoni » » Colori » » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 5.95, 6.96, 7,95, 8.95, 9.95, Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri tabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Mag asin la toate Sezoanele, Calea ....................... , „ o-, Cititorii revistei vor avS un scă