Anul VIII No. 50 11 Septemvrie 1905 ummeea Com'tetul de Redacţie: Ion Kah'nderu P. Gârboviceanu G. Go^buc General P. V. Năsturel G. Adamescu !• Otescu P. Dulfu V. 5- Moja N- Nicoiaescu Gr. Teodossiu ^ Gonst. G. Pop.-Tascâ, Redacţia ?i AdminlsWWWtoteOmrtiCilSft No. 9.-0ucure?U. LA3QRAT6RIUL fARMAGIEI LA „CERB" G. D. VASILIU FURNISORUI» curţii regaue 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „Central", cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol ă la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50 Apă de Colonia flacon de 1 litru...........................4 lei » */i » ....................2 lei » mic » ....................lleu parfumată flacon de 1 litru.................5 lei » > V. ..........................2,50 » » mic » .............. 1,25 Brilantină pentru pâr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,60, Ofet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se execută analize de urină. 2G-5 www.dacoromamca.ro Anul VIII. No. 50 11 Septemvrie 1905. AL.BINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ Abonamentul în ţară P• Pentru anuneiuri 1 M an în străin. pe an lei 8 15 bani te, 5 bani euvîntul. se ard. Grlif. Tcodosslu, Serbările Româneşti (lela Sibiu. — Em. (îrieorovil/.a, Iancul Scorţarul.— fi. .., Monumente religioase şi naţionale în Azuga.—Io an S. Flora, învăţături folositoare.— N. Mcolnescu şi (*. Stolncscu, Punerea roilor în uleie. — V. S. Mo ea. Lucrările agricole în luna Septemvrie.—Get., Cronica Săptămânii.—Apel.—Ecatcrlna Pitiş, Dor (poesie).—Un oraş de femei — F. Intra nov, Dela sate. — I). loncseu-.MorH, Din literatuia populară. — Mulţumiri. — Licitaţiuni. Sfaturi: Cum se îndreptează un vin bălos şi cu gust râu. — Contra prafului de po drumuri. Ilnstraţiuni: Biserica din Azuga. — Monumentul din Azuga ridicat pentru vitejii ostaşi căzuţi în răsboiul din 1877—78,—Punerea roilor în uleie. — Costum din judeţul Ialomiţa. Serbările Româneşti dela Sibiu (U- Câteva cuvinte despre expoziţie. Ori-cât do grabnic s’a făcut aşezarea expoziţiei în palatul asociaţiei, totuşi ea a fost un bun mijloc de a ridica vălul cu care a fost acoperit o bună parte din traiul românesc din Ungaria, cu deosebire în ce priveşte cultura, istoria şi chiar etnografia lui. Expoziţia din Sibiu cuprinde mai multe secţiuni do cari vorbim mai la vale. In secţiunea etnografică am putut vedeâ. Ţesături româneşti ca: pânzeturi, stofe, marame, cojoace, brâie, etc., unele mai frumoaso decât altele; Costumelor noastre ţărăneşti din diferite ţinuturi li s’a dat vieaţă prin ajutorul numeroaselor păpuşi, —mari şi mici — cari au fost îmbrăcate cu ele. Albumurilo de ţesături româneşti ale d-rei M. Cosma şi al d-lui profesor Comşa ocupau locuri de frunte în sălile expoziţiei. Am privit cu plăcere o serbare care se face a 4 a zi după Paşti de către junii din Braşov. Grupa este foarte bine reuşită. (l). Vezi No. 49. www.dacaramamca.ro 1302 ALBINA Pe un drum de munte foarte cotit coboară la vale o sumedenie de tineri călări, urmaţi de căruţe cu tinere femei, şi în frunte cu surlaşul şi cu lăutarii. Această grupă în miniatură a fost dăruită muzeului din Sibiu de d-na Nica, soţia directorului băncii naţionale din Bucureşti. Un oarecare număr de lucruri de casă româneşti mobilează sălile unde este expoziţia; iar păreţii, mai ales ai unei odăi din mijloc, sunt a-coperiţi cu frumoase peisagii, cu vederi de locuinţe, de clădiri de şcoale, de costume ţărăneşti, fotografiate cu multă artă. Acî am făcut cunoştinţa nobilei doamne Maria Cosma, preşe dinţa reuniunii femeilor române din Sibiu, care a avut un rol atât de însemnat pentru activitatea cea desfăşurat-o la primirea şi aranjarea obiectelor acestei expoziţii. In sălile şcoalei mirene de fete am avut prilejul să admir o sumedenie de lucruri executate atât de artistic de mâinile femeilor române, că nu-ţi veniâ să le atingi. Ţesături şi broderii minunate îţi luau aci ochii; cusături migăloase, lucrate de fostele eleve ale şcoalei din Sibiu, se luau la întrecere cu cusăturile de mult gust trimise aci de Românce harnice, cari au mai puţină şcoală. In secţiunea istorică am văzut arme vechi, rămăşiţe ale unui trecut plin de greutăţi şi de amar; alături de acestea, şi răspândind miros de vechime, stau cronice, cărţi şi zapise aflate de demult, în cari se vorbeşte şi de Domnii noştri depe acele timpuri. Un bătrân citeâ pios pe un zapis numele lui Mihaiu-Viteazul, al unui Radu Vodă, al lui Leon Vodă. Se găseşte la muzeu circulara episcopului Aron cu care a deschis în 1754 şcoalele din Blaj. Prin aceste şcoale s’a trezit mai târziu neamul românesc, făcându-1 să-şi înţeleagă obârşia şi să întrezărească un viitor mai bun pentru el. In rafturile şi dulapurile din odăi stau la iveală cărţi bisericeşti, prapori, potire, haine preoţeşti vechi, lucruri de lemn sculptate; iar pe pereţi atârnă icoane, din cari unele împodobite cu grele îmbrăcăminte de argint, picturi de ale episcopilor şi ale bărbaţilor mari din veacul XVIII şi XIX ai Românilor de peste munţi. O dovadă însemnată de iubirea de ţară a Românilor o dă un steag trimis la expoziţie, în jurul căruia au luptat vitejeşte 130 feciori români, pe vremea Măriei Terezia, în războiul împotriva Prusacilor. Acest preţios document se păstrează de obiceiu la Mitropolia din Blaj. Intr’un dulap se află mai multe diplome de nobili date de Unguri Românilor, cari şi-au renegat neamul şi obârşia. Dacă ţi-arunci mai departe ochii, vei întâlni aci cărţi, ziare, picturi, note de muzică, de ale autorilor noştri din timpul din urmă sau de mai nainte. Intr’altă parte a expoziţiei se află o cameră destinată a-nume pentru a se arăta prin hărţi şi tablouri grafice faza la care au ajuns băncile populare ale Românilor din Ungaria, www.dacaromamca.ro ALBINA 1303 bănci pe cari se întemeiază de sigur întreaga lor viaţă economică. Dintr'o aruncătură de ochiu îţi poţi face ideie de puterea fiecărei bănci populare, una faţă de alta, căci fiecare este înfăţişată prin câte o piramidă cu steag. înălţimea acestora atârnă -de capitalul mai mic sau mai mare ce-l are fiecare din acele aşezăminte. Afară de acestea s’au alcătuit nişte tablouri sumare, puse la vederea tuturor, din cari îţi poţi repede face ideie de starea fiecărei bănci cu privire la avere, împrumuturi, depozite, profituri, dividento etc. Văzând în tablourile generale liniile progresive din an în an ale financelor acestor bănci, o bucurie lăuntrică te cuprinde, căci înaintea ochilor ţi se înfăţişează însuşi viitorul frumos al naţiei române, care a înţeles de unde îi va veni mântuirea. In fruntea tuturor stă de sigur banca «Albina» din Sibiu care are un capital social de vre-o 1.300.000 lei, iar în circulaţie 21.000.000 lei. Beneficiul net al băncii se urcă la suma do 255.000 lei. Vin apoi băncile «Victoria» din Arad, « Ardeleana» din Orăştie,etc.In parte din camerele şcoalei se poate vedea mobilierul şcoalei de fete din dormitoare, din sălile de clasă, din odaia de mâncare, etc, unde domneşte cea mai perfectă curăţenie. O sală este ocupată cu o colecţie de fiare şi de păsări împăiate. In sălile mai mici din curtea şcoalei de fete am văzut mai multe instrumente de plugărie, do păstorit, precum şi o mică crescătoare de gândaci de mătase, şi uleie de albine, între cari şi un mare viespar. Se mai văd acolo un număr de materii minerale; pietre, nisipuri etc, din cari se scot unele metale, precum şi câteva tipuri de mine din munţii de apus. Ca să viziteze cu deamănuntul expoziţia aceasta, cineva are nevoie do două şi chiar de trei şedinţe lungi, căci ori unde te-ai fi întors aveai ceva de privit, de cercetat şi de învăţat. Treptat treptat, când toţi vor înţelege însemnătatea unui muzeu al neamului, nu vor mai fi încăpătoare nici cele trei locale ale Asociaţiei, spre a cuprinde sumedenia do lucruri, cari vor vorbi tuturor despre nobila noastră obârşie şi despre fazele prin cari au trecut Românii din trecut şi până astăzi. Banchetul. La orele două după amiază a fost în sala cea mare a Saşilor un banchet, care s’a dat pentru înfrăţirea inteligenţei româneşti de dincoace şi de dincolo de munţi, câtă eră a-tunci la serbări şi doriâ să-şi plătească tacâmul. Suntem datori să vorbim şi de acest banchet, căci cu drept cuvânt că şi el face parte din şirul serbărilor dela Sibiu şi îşi www.dacoramaiiica.ro 1304 U.RIN'A are astfel însemnătatea lui. Masa a fost bogată şi bine gătită. Primul toast îl ridică d-1 P. Cosma din Sibiu, caro închină în sănătatea M. Sale împăratului, «sub a cărui domnie şi cu a cărui înaltă aprobare s’a înfiinţat Asociaţia, prima noastră instituţie culturală, rugând pe A-tot-puternicul Dumnezeu să-l ţină până la cea mai depărtată margine a vieţii omeneşti,, şi ca unui bun şi înţelept cârmacii! să-i ajute spre fericirea şi mulţumirea Sa, a Patriei şi a popoarelor ei, să scoată la liman nava statului din valurile furtunoase, cu cari do ani de zile se luptă». Intre alte cuvântări, a sunat frumos aceea a inimosului preot M. E. Cristea, care a făcut o izbutită comparaţie între trecut şi vremea do azi. «Atunci, zice dânsul, luptam pentru un codru de pâine, acuma însă luptăm pentru hrana sufletească, pentru cu'tura românizmului, fără de care am pieri ... do foame». Arătând că în starea de astăzi, Românii din Ungaria fac atât cât pot pentru cultura naţională, scoate în evidenţă faptul că ei au aceeaşi conştiinţă a naţionalităţii lor ca toţi fraţii de pretutindeni. Bea paharul în sănătatea oaspeţilor veniţi din România, de a căror prezenţă ardelenii se simt mândri şi fericiţi. Alto toasturi mai do seamă au fost: Acela ridicat do d-1 Andrei Burseanu, profesor la Braşov, caro face istoricul a-sociaţiei; lăudând înălţimea de idei şi căldura inimii donatorilor muzeului, bea în sănătatea lor. Bine apreţiat pentru măsura şi frumuseţea cuvântării a fost toastul ridicat do d-l Em. Antonescu, profesor la Universitatea din Bucureşti, caro arată dragostea ce Românii din regat o au pentru propăşirea fraţilor lor ardeleni, bănăţeni, etc., şi cât de mult doresc a-i vedea cât mai tari prin cultură şi prin bună stare. Cuvintele simţite ale profesorului bucureştean au mişcat în mod deosebit inimile mesenilor. Banchetul s’a sfârşit la orele patru şi jumătate. Serata etnografică. La orele 8 seara s’a ţinut în sala Casei Naţionale serata etnografică, de care s’a vorbit atât de bine în gazetele de peste munţi. Ce însemnează aceste cuvinte: serată etnografică se va înţelege din cele ce vom spune mai la vale. Scena înfăţişează o odaie ţărănească, frumos împodobită cu lucruri româneşti. Acî se află şi orhestra, condusă do d-1 Tiberiu Brediceanu, fiul cunoscutului luptător naţionalist din Lugoş, simpaticul domn Coriolan Brediceanu. Serata a început cu o introducere sau uvertură muzicală, datorită d-lui T. Brediceanu, care a avut peste tot grija artistică. Rând pe rând coboară de pe şcenă perechile de dănţuitori în cele mai frumoase haine ţărăneşti, şi joacă, care do care mai straşnic, tot felul de jocuri naţionale: Hora, Lugc» www.dacoramamca.ro ALBINA 1305 jana şi Bătuta, Pe Picior şi învârtită, Căluşarul şi Romana, stârnind aplauzele mulţimei fermecate de frumuseţea lor, de chipul precis cum sunt jucate. Ai înaintea ochilor tablouri în adevăr pline de viaţă şi de încântări. Şi apoi după mulţumirea ochilor ai şi pe a-ceea a urechii, căci se cântă cântece de ţară din voce, din instrumente şi din fluer, întrecându-se unii pe alţii. Eră o plăcere să vezi rând pe rând atâtea perechi de tineri în cele mai variate costume din Ardeal, din Banat, din munţii apuseni, dând dovezi de vioiciunea, de varietatea şi de eleganţa jocurilor noastre din acele părţi. Serata s’a încheiat cu o Şezătoare, tablou viu, alcătuit de o seamă de tineri în costume ţărăneşti. In scurt, această serată a fost cu adevărat un frumos exemplu din viaţa veselă a ţăranilor, căci şi portul, şi jocul şi cântecul lor au fost aci, şi publicul a răsplătit cu a-plauze îmbelşugate atât pe organizatorul seratei cât şi pe jucători şi de sigur că nu vor uită repede o asemenea frumoasă privelişte. Şi cu această serată se sfârşeşte ziua întâia a serbărilor, destul de bogate în acţiune şi pentru minte şi pentru inimă. Grig. Teodossiu. ----------------------- IANCU SCORŢARUL a casa ^'n deal a Preotese* bătrâne, mama părintelui Dionisie Mâlinescu, din Carapceni, eră mare tără-boiu. Dela începutul postului Sfântămăriei clacă peste clacă; ba de dărăcit, ba de răjghiat, ba de tors lână. Şi ce lână, — să-ţi pui mâinele în cap şi să te tot miri, de unde Dumnezeu a mai cumpărat-o şi a adunat-o. Că nu dovedeau fetele dm casă şi slujnicele dela părintele din vale să pună la loc cuvenit grămezile de caere şi torturi şi nu’şi dau de rând cu aşezatul calupurilor de câlţi şi de canură, ce se ţeseau prin toate unghiurile casei. Strânsul acestei groaze de lână pornise, ce-i drept, încă de pe la Sfântul Gheorghe, când începe tunsoarea oilor. Şi s’au trudit sdravăn, atât cei din casa bătrânei preotese, cum şi cei dela gospodăriea casei parohiale din vale, până s’a văzut aşâ un fel de început de ce li se părea că au trebuinţă. Şi apoi mai cu doamne ajută, s’a adunat până spre toamnă la lână tigaie, neagră şi bălaie, de eră potop pe la case, nu alt ceva. www.dacoromamca.ro 1306 ALBINA Şi s’au pus pe spălătură la pârâu şi pe uscat prin livezi, pe scărmănat şi pe tras în pieptănai, de’ţi eră mai mare dragul să priveşti. După aceea s’au apucat babele a alege şi a scoate pârul cel curat şi a da canura pe foşâlai, strângând-o la o parte tot în Caere, ca să fie gata de tors şi de râjghiat pe calâp, pentru a face sculele de bătătură. Iar pârul ales se punea deosebit, ca să fie deasemenea tors şi gata pentru urzeală. Acuma însă mergea spre Simedru şi cum eră mai toate puse la cale, nu se aşteapta decât sosirea,—parcă nu’mi vine să vă spun, — a cui!. Şi nici n’aveţi să ghiciţi de cine eră vorba. Nu-1 aşteaptă părintele din vale pe vlădica, cum îl aşteaptă bătrâna preoteasă pe — . Haide s’o spun, de vroiţi numai decât s’o ştiţi, — pe, pe lănci, scorţarul din Bălţi. Căci trebuie să ştiţi, că acest afurisit de habotnic eră cel mai iscusit meşter în ţesătorie şi făcea din lână de oaie nişte covoare şi scoarţe cu pui şi flori, de te închinai la ele ca la nişte sfinte icoane. Dăscăliţă Smaranda Trohinoaia, văduvă după răposatul tovarăş de slujbă bisericească a parohului bătrân, rămasă credincioasă la casa preotesei, se uita lung la movilele de torturi de lână şi cum ştia bine pricina nerăbdărei stăpânei de casă, a oftat par’că aşâ din adânc şi a zis: «Numai să nu te deie de sminteală blestematul de jidov, cucoană dragă. Că-i mincinos foc, perciunatul dracului. Iţi jură că vine şi poţi să-l tot aştepţi. Ştiu dela isprăvniceasa din Crasna, că l’a tocmit mai anţărţ şi iaşi plătit arvună să vie, — tot cam pe la Simedru, — să-i facă nişte scoarţe. Şi ce crezi, cucoană? A dat şi iarna şi păcătosul de evreu tot zăbaviâ purtând oamenii numai cu vorba. Că a venit abia pe la Crăciun şi se stârnise din pricina asta o supărare în casa isprăvnicului de eră mânia lui Dumnezeu». A stat şi preoteasa, nu ştiu cum, pusă pe gânduri, când a auzit aceste, dar a lăsat’o pe baba să meliţe înainte, că o ştia bună de gură şi nu vroia să-i curme graiul. Pe urmă însă i-a făcut-dăscăliţei semn cu ochiul şi trecând în an-chiraşul din fundul odăii, i-a potolit focul, cinstind’o la gura dulăpiorclui deschis cu un filigean de vutcă, zicând : «II ştiu şi eu pe Iancl, că-i mincinos, dar să vezi Smarando, că la mine vine, — am eu leac pentru dânsul. II ştiu bine şi i-am şi făgă- www.dacoromanica.ro AT RINA 1307 duit ceva, lucru mare. Să vezi că nici n’au să treacă trei zile şi-i aicia.» Şi aveâ preoteasa dreptate. Căci nici nu se împlinise ziua a treia că iată s’a oprit la poarta casei o haraba cu un cal şi întrânsa stau cocoţaţi pe drabini, lănci scorţarul cu dă-lăcăuşii săi, ţinând toţi cu manele stavelele cele mari şi hodorogite, par’că veneau cu chivotul legii din ţara Canaanului. Şi s’a înfăţişat îndată mare la capul ciardacului chipul uscăţiv al lui lănci Scorţarul cu faţa spână şi ochii bulbucaţi, ce tot lăcrămau, chiar când râdea de bucurie privind însfârşit statvele şi tot buclucul descărcat şi aşezat în odaia cea mare din fundul casei, unde aveâ să înceapă lucratul scoarţelor. Preoteasa le-arătat calfelor lui Iancu cămăruţa de sub şură, unde aveâ să doarmă şi să şi fiearbâ mâncarea, iar pe meşterul l-a poftit în casă şi l’a cinstit cu o vutcă zdravănă, întrebându-1 de nevastă şi de copii. Au început pe urmă încă în seara aceea a alege după isvod felul florilor şi a bătăturei şi a se tocmi pe cot, invoindu-se despre preţ şi plată şi s’au pus la cale toate fără multă bătaie de cap. Că se ştiau preoteasa şi cu scorţarul de mult şi aveau ei, — se vede treaba, — o taină de a se înţelege din două vorbe, cum chiar şi a fost. Nu eră lucru mic ce aveau să lucreze lănci cu dălăcauşii săi, că erau de făcut scoarţe pentru cele cinci fete măritate ale preotesei, apoi pentru preotul tânăr din vale şi un cumnat al său din vecini şi mai câte alte locuri. Şi s’a apucat lănci de lucru şi în vreme ce ucenicii cărau torturile şi calâpurile de lână, meşterul cu calfa au pornit să potrivească chingele statvelor şi vergelele ce aveau să ţină tortul, îndreptând spata care bate firele şi iţele ce rostesc ţesătura. Apoi au pregătit suveicele cu lâneturile din cari eră să purceadă împestriţeala, aşezând la locul lor feluritele ţevi, sucale cu vârtelniţă, cârcelul şi maicul şi câte mai trebuiau băgate în seamă că să nu se curme cumva lucrul din vre-o stinghereală ascunsă. Aşezându-se după aceea meşterul singur la râzboiu şi cercând încă odată pe la talpişe şi pe scripete de umbla toate bine, au pornit cu calfa a năvâdi întâiu urzeala, numărând şi rânduind cu băgare de seamă firele luminişului şi florile de bătătură ce erau să iasă deasupra. Şi mergea lucrul sporind în cât nici nu ştiau oamenii cum le treceau ceasurile de muncă; pe la prânzişor îl chema însă preoteasa pe meşter www.dacaromamca.ro 1308 ALBINA la o ceşcuţă de vutcă şi îl făcea să şi guste ce-va ce nu eră tref, adică oprită de legea jidovească. Aici trebuie însă să mă opresc puţin pentru ca să vă spun un lucru ciudat, fără care de geba v’aţi trudi să pricepeţi, de ce ţinea aşâ de mult lănci Scorţarul la casa preotesei. Dacă să şi făcea şiretul meşter că întrebă în gura mare, de trebuie sau nu trebuie să mănânce din gustarea ce i-o da preoteasa, asta eră numai cât, ca să-şi facă obraz înaintea calfei şi ucenicilor. Iancl fusese în oaste şi încă mulţi ani dea rândul, la un pâlc de pihotnici (infanterie) şi măcar că nu prinsese puşca în mână, şi nici că mirosise vr’odată praf de puşcă, făcând numai la ceaprazuri şi scoarţe pe la comandanţii săi, dar stricat tot a eşit din oaste, cum nu-şi poate închipui cineva. Că nu făceâ nici rugăciunile de dimineaţă rânduite de legea jidovească, veniâ rar pe la havră, mânca ce-i venea în cale şi nu voiâ să se însoare, — păcat mai mare decât toate la evrei. Rabinul din Bălţi, cel temut de întreaga suflare jidovească, le ştiâ aceste toate şi ar fi dat mult ca să-l pue pe păcătosul de Iancl sub ereh (blestem), decât cu muscalii şi cu guvernatorul nu te joci. Jidovul fost odată în oaste nu se prea teme de rabin şi are drept să fie şi puţin stricat, numai să nu o prea facă lată. Dar Iancl o făceâ chiar lată de tot, căci pentru o farfurie de sărmăluţe de purcel, el eră gata să-şi vândă sufletul, iar pentru costiţă afumată pe cu-rechiu îşi da şi ganedenul (raiul) cu toate bunătăţile. Eră nu-i vorbă, postul Crăciunului, când i-a căzut Iancl preotesei la casă, dar asta nu aducea sminteală. Ştia bătrâna preoteasă păcatul scorţarului şi potrivea lucrurile aşâ că meşterul să fie mulţumit. Şi aveâ dreptate femeea, că frumuseţe de scoarţe şi lăicere de părete, cum i le-a făcut Iancl de rândul ăsta, nici că se mai văzuse pe la casă de preot. Iţi râdea inima de bucurie, când te uitai numai cât la dânsele. Şi erau mulţumiţi cu toţii, până şi calfa şi cu ucenicii, fiindcă ştiuse şireata de preoteasă să le facă şi lor un hatâr, îngăduind adică, ca să-şi mulgă în toate dimineţile ei singuri laptele de vacă, la care ţineau ovreiaşii lucru mare. (Sfârşitul în numărul viitor). tlU. GrigOrOvitZil. www.dacaromamca.ro ALBINA 1309 Monumente religioase şi naţionale în Azuga. Prahovei e una din cele mai frumoase iW văi din ţara noastră. Ea e o adevărată gură de raiu, după cum ne spune poetul popular. Pe lângă, că această vale e frumoasă dela Dumnezeu, apoi a muncit şi mâna omului, ca s’o facă tot mai frumoasă şi plină de viaţă. Avem pe această vale pe lângă localităţi climaterice şi o aşa mişcare industrială, cum nu se află pe altă vale. Oâmpina, Comarnicul, Sinaia, Buşteni, Azuga şi Predealul sunt oraşe în toată puterea cuvântului. Te simţi aici ca în orice ţară civilizată. Valea Prahovei e un izvor de bogăţie pentru ţara noastră! Azuga, care cu ani în urmă aproape nu există, astăzi o o localitate cu multă viaţă industrială. Avem aci o maro fabrică de postav, una de sticlărie, una de bere, o fabrică de şampanie, o fabrică de scaune de trestie şi de mobile de lemn, cum şi diferite alte fabrici de var, de cherestea, de brânzeturi şi altele. Trebuie să amintim însă, că această mişcare industrială se datoreşte în primul rând M. S. Regelui Carol, care a încurajat şi a susţinut aproape toate întreprinderile mari. Ei bine, până anul trecut nu era în Azuga o biserică creştină ortodoxă, unde să se închine bunii creştini. Mulţumită M. S. Regelui şi sprijinului puternic al comunei s’a ridicat şi o biserică, numai în piatră şi artistic lucrată. Biserica a fost sfinţită în toamna anului trecut. Tot cu acest prilej s’a ridicat în preajma bisericii şi un frumos monument pentru vitejii ostaşi din această comună, care au căzut în răsboiul din 1877 — 78, pentru neatârnarea ţării şi mărirea neamului românesc. 6... -crDKS>G=>C=" www.dacoromanica.ro Biserica din Azuga. www.dacoromanica.ro Monumental din Azuga, ridicat pentru vitejii Ostaşi, căzuţi în răsboiul din 1877 — 78. www.dacoramamca.ro ALBINA 1312 învăţături folositoare W O ? P «ii mai glumeţi dintre d-voastră, or fi râzând rău de noi 7iVJ' ven*m aic* Şcoalâ şi vă dăm sfaturi, or fi zicând: r vv boerii când n’au de lucru vor să înveţe cal bătrân să meargă îmbuestru. Insă dreptatea nu e totdeauna cu cel care râde. Omul nu învaţă numai când e copil, şi bătrân învaţă, şi toţi învăţăm până murim. In oraşe mari ca Bucureştii, adunări do acestea se fac de mai multe ori pe săptămână, în săli de zeci de ori mai mari ca aceasta. Acolo vine câte unul mai învăţat şi vorbeşte, iar cei cari ascultă sunt tineri, bătrâni, fete şi neveste, tot felul do oameni. La aceste învăţături le zice conferinţă, cum a zis adineauri şi d-1 învăţător. Lângă palatul regelui este un palat mai frumos decât palatul regelui şi acolo se adună lume do câte două ori pe săptămână, Joi seară şi Duminecă seara, şi nimeni nu râde că învaţă caii bătrâni să meargă îmbuestru. O să ziceţi d-voastră, să vie d-le, să înveţe cei ca d-voastră, boerii de, că ei mai au inimă de alde d’astea, dar noi ce să căutăm la astfel de adunări? Eu zic să veniţi la ele întâi şi mai întâi că sunt plăcute. Multe le face omul de plăcere. Uitaţi-vă la fete cum găuresc bani şi-i pun la gât în loc să-i cheltuească. Do ce ele şi cu părinţii lor fac aşâ? Fiindcă le place, fiindcă vor să se arate că sunt bogaţi. Aşâ şi cu învăţăturile astea, sunt şi ele plăcute. Dacă m’aş apucă ou acum să vă vorbesc despre răs-boiul Muscalilor cu Japonezii, adică nu v’ar plăcea să ascultaţi? Dacă unul din tinerii, cari se află aici, ar veni Dumineca viitoare şi ne-ar spune cu ce greutăţi se duc Muscalii până acolo, la marginea lumii, şi cât de viteji sunt Japonezii, nu v’ar plăcea? Sau dacă ne-ar vorbi .cineva despre neamul nostru, de unde se trage el, cum s’a întins el peste locurile acestea nu v’ar plăcea ? Că neamul nostru românesc, cu limba şi cu obiceiurile lui se deosibeşte de alte neamuri: do Ţigani, de pildă, cari vorbesc altă limbă deşi trăesc în ţara noastră şi n’au ţara lor; de Ovrei, cari nici ei n’au ţară, dar se deosibesc de noi în limbă şi în credinţă ; de Bulgari, cari au limba şi ţara lor, dar nu se aseamănă cu noi decât la credinţă; de Muscali, cari nu sunt nici oi de neamul nostru, dar se aseamănă cu noi în credinţă. Neamul nostru nu se aseamănă nici cu Nemţii, cari au limba, ţara şi credinţa lor, ce nu se aseamănă cu a nostră. Ne asemănăm noi niţel cu Francezii, cât sunt ei de mofturoşi şi de măreţi, că şi ei şi noi ne tragem din Romani, un popor vechiu, care supusese 1 (1) Conferinţă ţinută sătenilor la şcoala din comuna Beceni (Buzău), în ziua de 14 August a. c. —. - - wo------- www.dacoromanica.ro albina 1313 toată lumea. Tot aşâ ne asemănăm cu Italienii. Ei, spuneţi-mi, nu e o adevărată plăcere să ascultaţi cum se înrudesc naţiile, par’că ar fi oameni d’ai noştri din sat? Şi tot la aceste adunări puteţi auzi şi alte învăţături: d’o pildă, cum se face ploaia şi de ce n’a ploat vara aceasta? Ce este vântul, cum se face el? Toate ce v-am spus până acum dacă le-aţi auzi, v’arface plăcere, dar puteţi auzi lucruri cari să vă fie de folos. Aţi auzit pe d-1 Doctor cum v’a spus să vă feriţi de pârleală (pelagră), văzurăţi acum, cum se face pâinea bună, dospită, nu azima nedospită, pe caro o faceţi d-voastră. Şi eu vreau să vă învăţ tot lucruri folositoare. O să-mi ziceţi, ce atâta învăţătură, domnule, ce durere de inimă v’a cuprins aşâ de noi, că noi aşâ am trăit, şi părinţii noştri ca noi au trăit şi erau mai sănătoşi decât noi şi nu se pomeniâ pârleală la ei, dar pe noi ne pedepseşte Dumnezeu. Tocmai pentru că părinţii noştri au trăit ca d-voastră cei de azi şi eră bine de ei, iar d-voastră nu mai puteţi trăi ca ei, tocmai de asta ne-a cuprins dorul de d-voastră. S’au schimbat vremurile, s’au schimat multe obiceiuri, trebue să vă schimbaţi şi d-voastră. Pe vremurile părinţilor noştri unde se pomenia atâta pământ lucrat, atâta muncă? Ţara eră acoperită cu păduri, cu păşuni. Lume eră puţină, vite erau multe, laptele, brânza, mierea erau din belşug. Oamenii munciau puţin şi tot muncă uşoară, că păzitul vitelor e mai mult o plăcere decât o muncă. Mi-aduc aminte din copilăria mea, că nu se pomeniâ să ţii porc sub pază şi acum trebue să priponeşti aproape şi o gâscă, căci holdele se întind până în uşa casei. Mi-aduc a-minte că noi nu păziam caii, ci, mai ales acum spre toamnă, le dam drumul, aşâ când răsăriâ luna, spre ziuă, şi se duceau ei de capul lor, iar după nimezi, când porniâ soarele spre sfârşit, plecam după ei să-i găsim şi un cal avea clopot mare la gât, în cât după clopot îi găsiam prin Ieşi, prin zăvoaie, prin păduri: poftim azi de mai dă cailor drumul să pască în voia lor. Ca copii, când păziam vitele, în loc de muncă, eră o adevărată petrecere, că după nimez băteam heriea, făceam adică vânătoare de păsări cu heriea şi băteam tufele ca să iasă păsările din ele, iar dealul răsuna de chiote. Iar drept hrană flerbeam lapte în oală: poftim azi să mai baţi heriea. când n’a mai rămas un stuf ne scos, când totul s'a făcut arătură! Copiii erau lăsaţi liberi până la 14,15 ani, se jucau şi creşteau, azi şi copilul de 7 ani e pus la lucru şi-l vezi silindu-se să ridice şi el sapa sau plecat să prinză ceva cu secerea. Nu se poate, dar, să mai trăim noi ca părinţii noştri, trebue să ne schimbăm, că s’au schimbat timpurile, s’a înmulţit lumea şi ne-a venit pofte mai multe. îmbrăcăminte. Mai întâiu trebuie să vă schimbaţi o parte din îmbrăcăminte. Opincile, cât sunt de bune şi de uşoare vara şi iarna pe ger, atât sunt de rele primăvara şi toamna www.dacoromamca.ro 1314 ALBINA pe noroi. D-voastră credeţi că răceala vine dela cap şi vă puneţi în cap nişte căciuli mari cu straşină şi le purtaţi şi vara. Răceala nu vine dela cap, ci dela picioare. Capul are păr şi chiar fără păr pielea lui este mai răbdătoare, apoi cu el nu umblăm prin apl şi prin noroi. Dacă ar trebui atâta căldură la cap, cum ar putea fetele să umble cu capul gol, cum noi orăşenii am putea purtă pălărie vara şi iarna ? La cap urechile suferă mai mult de ger, dar dacă le înveleşti cu un şervet poţi să umbli cu pălărie şi iarna. Vară însă trebuie numai decât să umblaţi cu pălărie. Iar în picioare să aveţi toamna şi primăvara cizme. Femeile trebuie să-şi schimbe şi ele o parte din îmbrăcăminte. Fotele, atât de frumoase vara, trebuie schimbate iarna şi în locul lor să puneţi fuste groase de lână lucrate în casă, că ţin mai bine de cald şi ţin mai mulţi ani; nu fuste de stambă sau de materii orăşeneşti, cari nici de cald nu ţin şi după o iarnă nu le mai ai. In locul pantofiorilor şi ghetişoarelor cu nasturi, cari plesnesc dela cel dintâiu încălţat şi cari nu sunt bune nici pe căldură nici pe frig să se obişnuească fetele şi femeile să umble cu cizme, cum fac Ardelencile, cu cisme ţepene şi cu tocurile late să calci cu nădejde şi să nu-ţi pese nici de ploaie nici de zăpadă. O să-mi ziceţi, ei, d-le, da mamele noastre umblau şi desculţe şi mult eră bine. Eu vă răs-punz cântecul meu, că nu se mai potriveşte vremea noastră cu vremea din trecut. Mai nainte femeia sta iarna mai numai în casă lângă foc. Dacă ieşiâ niţel din casă, ieşiâ numai până la fântână: pâş, pâş, pâş, veniâ cu vadra de apă şi iute cu picioarele la foc ca o maimuţică; azi însă femeile umblă mai mult decât în vremea trecută, când nu erau şosele între sate, când nu erau poduri peste ape, când nu erau drumuri de fier. Tot pentru iarnă trebuie să se înveţe fetele şi nevestele să poarte pe sub fustă pantaloni de pânză, că multe boale vin din lipsa lor şi multe nenorociri se întâmplă. Vă mai spun odată că mai nainte oamenii nu prea eşiau din satul lor. Mi-aduc aminte că satul nostru este departe de alt sat cam cât este dela Be-ceni până la Cărpineşti, adică un chilometru, cu toate astea mi se părea aşâ de departe, în cât până pe la 12 ani eu n’am fost în satul vecin, şi locuitorii din satul nostru vorbiau despre satul vecin, ca despre ceva depărtat din străinătate şi crez că mulţi săteni mai bătrâni dela noi n’au intrat în acel sat vecin. Aşâ erâ vieaţa din trecut. Acum ia să ne gândim cât umblă de mult bărbaţii şi femeile: cumetrii, nunţi, rude, călătorii pe la oraşe ca să târguească de nuntă, ca să aducă mărfuri, ca să se înfăţişeze la vre-o j idecată. Cum o să meargă femeia îmbrăcată şi încălţată ca azi fără să o lovească felurite boale? Da aduceţi-vă aminte de fata lui Nicolae Boiangiu, cum s’a dus iarna la Buzău, pentru un proces şi a fost lovită de or ăceală grozavă şi din răceală a dat în oftică şi până vara au băgat-o în mormânt, deşi nu erâ decât de 20 ani, www.dacaramanica.ro ALBINA 1315 şi deşi tată-său este cel mai cu stare sătean de prin satele noastre. D’aia s’a îmbolnăvit, că n'aveâ nimic pe piele şi eră un ger şi un vânt grozav şi s’a sgribulit ea cât a putut, dar a cuprins-o răceala. (Sfârşitul în numărul viitor). 10 îl II S, FI 01*11. Punerea roilor în uleie. leiul, în care voim să punem un roiu, trebuie pregătit anume, mai din nainte. Mai întâiu ne îngrijim de rame, în care au să se clădească fagurii. De speteaza de sus a ramelor lipim făşii de faguri, ori foi do laguri făcuţi cu tiparul, ca să aibă albinele semne de unde să înceapă clădirile. Pereţii uleiului se stropesc pe din năuntru cu apă sărată, ori se treacă cu roiniţă (mătăcină, metisă). A-şezăm apoi ramele în uleiu, unele lângă altele, lăsând între ele depărtare de un deget, cum s’a arătat mai nainte. Dacă unele rame au foi de faguri făcuţi cu tiparul şi altele laguri clădiţi, le rânduim una de un fel şi alta de alt fel. Roiul se poate pune în uleiu în 2 chipuri: sau pre deasupra, sau pe Ia urdiniş. Pe la apusul soarelui ridicăm, acoperişul uleiului; aducem uleiul în caro stă roiul deasupra lui şi cu o scuturălură uşoară vărsăm albinele în el. Albinele cad pe rame, unde mirosul de ceară le atrage dedesubt, pe laguri. Când în uleiu am pus toate ramele, e bine să scuturăm albinele pe ele în mai multe rânduri, câte puţine odată. Dacă voim însă ca dintr’odată să vărsăm toate albinele în uleiu, atunci trebuie să aşezăm într’o parte numai jumătate din rame; iar cealaltă jumătate a uleiului să rămână goală. In asemenea caz, vărsăm albinele înlocui fără rame. Acoperim apoi stupul cu o pânză, iar cu un alumător dăm pe sub ea fum, ca să silim albinele să se tragă pe faguri. Ca să băgăm roiul în uleiu pe la urdiniş, aşternem o pânză din naintea uleiului; cu o piatră îl ridicăm puţin dela pământ, în partea urdinişului. Cu o zguduitură scurtă vărsăm pe pânză, dinaintea urdinişului, roiul prins. Albinele încep să se îndrepteze, chemându-se una pe alta spre stupul ce 1 am pregătit şi se urcă pe faguri, iar noi le zorim, mânându-le cu o pană sau cu puţin lum, spre urdiniş. In cazul acesta, să avem grije să vedem matca şi s’o urmărim cu privirea până când intră în stup, pentrucă dacă ea se pierde, albinele rămase bezmetice fug. După ce roiul s’a aşezat pe faguri şi am închis uleiul, nu ne rămâne decât să ducem stupul la locul, ce vrem să-i dăm. E bine să-l punem în locul celui roit, iar pe acesta sâ-1 strămutăm într’altă parte. In chipul acesta, albinele din stupul cel vechiu, când se vor întoarce a doua zi încărcate de miere, vor veni la locul cunoscut, vor intră în stupul cel nou şi vor împuternici www.dacaramanica.ro 131G ALBINA roiul tânăr. Stupul bătrân va rămâne sărăcit mult de albine, dar e bogat în hrană şi în puet, care va înlocui repede lucrătoarele pierdute. Prin mutarea stupului bătrân, împiedicăm de cele mai multe ori, ieşirea unui al doilea roiu. Stupul e aşezat cât se poate de drept, cu ajutorul unei cumpene de zidar, ca şă nu stea înclinat într’o parte mai mult decât într’alta. Dacă n’avem cumpănă cu care să potrivim aşezarea, legăm o piatră de capătul unei sfori. De celălalt capăt ţinând cu mâna, potrivim ca muchile pereţilor uleiului să cadă drept în jos, în lungul sforii. E nevoie ca stupul să fie bine aşezat, pentru ca şi clădirea fagurilor să se facă drept în jos. La ieşirea din stup, lucrătoarele se îndoapă cu miere ca să le ajungă de hrană 5—6 zile şi să aibă din ce scoate ceara pentru cei dintâi faguri. Cu toate a-cestea dacă nu sunt flori cu miere din belşug, sau se strică vremea şi albinele nu pot merge la cules, chiar din seara dintâiu trebuie să le dăm miere de hrană, până când îşi pot strânge singure. Numai roiul dintâiu, care de obiceiu are muscă multă şi e timpuriu, îl punem în alt stup; roii slabi sau târzii îi împreunăm cu alţii. Un roiu se socoteşte că e mic, dacă trage la cântar mai puţin de un kilogram şi jumătate. împreunarea roilor mici sau târzii e o cerinţă de căpetenie pentru reuşită atunci când vrem să înmulţim stupii priu roire firească. Doi stupi tari fac mai mult decât 4 slabi. împreunarea roilor se face astfel: 1) Dacă roii sunt ieşiţi din aceeaşi zi, cel mai mic se pune în cel mai mare. Se alumă mai întâiu amândoi roii, până când albinele încep să bată din aripi, bâzâind cu putere. Apoi vărsăm roiul slab peste cel tare; acoperim uleiul şi continuăm cu afu-marea pe la urdiniş. Punerea roilor în uleie. www.dacaromamca.ro ALBINA 1317 2) Dacă roii n’au ieşit în aceeaşi zi, alunei rojul cel mai nou trebuie pus în cel ieşit mai de mult. Pe un loc neted, aşezăm 2 beţe ca degetul cel mare do groase şi cam la o palmă unul de altul. Aducem binişor lângă beţe cei doi roi, cu uleiele în care se găsesc şi-i afumăm pe fiecare, până când albinele bat cu putere din aripi. Apoi luăm roiul cel mai de curând ieşit şi-l scuturăm repede, aşa ca să cază între cele 2 beţe. Punem deasupra lui stupul cu roiul celălalt şi afumăm de jurîmprejur. Roiul de jos e silit să se urce pe faguri. Afumăm apoi sub uleiu. Albinele fiind ţinute într’una în bâzâit, ca să se apere de fum, împiedicăm bătaia dintre cei doi roi. Albinele din stup se strâng împrejurul măteii lor şi o apără; iar matca celor care intră e ucisă. Roiul al doilea şi pe cei următori îi prindem, dar nu ca să facem cu ei stupi noi, sau să-i împreunăm cu alţii, ci ca să-i aducem înapoi, în stupul din care au ieşit. Aceşti roi n’au nici muscă destulă, nici vreme să-şi strângă hrană pentru iarnă ; sărăcesc roiul bătrân de muscă şi ne păgubesc şi pe noi de mierea, ce ne-ar li dat-o acesta. După ce am prins asemenea roi, îi băgăm înveliţi într’o pivniţă şi îi ţinem în ea ridicând uleiul într’o parte cu o piatră, până a doua zi, seara. Tocmai atunci îi vom pune în stupul din care au ieşit, dacă voim ca să-i împiedicăm dela o nouă fugă. Ca să cunoaştem stupul roit, trebuie să ştim stupii în care au cântat mătcile. Ascultăm în seara, când a ieşit un roiu, la toţi stupii aceştia. La care nu-1 vom mai auzi, acela a roit. Dacă am pierdut din vedere a asculta cântecul măteilor, cunoaştem stupul roit în alt chip. A doua zi dela băgarea roiului în pivniţă dimineaţa, luăm cu o lingură pentru fiertură, câtevâ linguri de albine din uleiu şi le aruncăm într’un vas cu făină. Albinele se albesc şi ţinând încă minte stupul din care au fugit, pornesc în zbor spre el. Pândim la stupii pe care îi bănuim că au roit. Unde vom vedea intrând albine albe de făină, în acela vom aduce roiul. După ce am aflat aceasta, scoatem către seară roiul din pivniţă şi-l băgăm înapoi în stup întocmai cum am arătat mai sus la împreunarea roilor care n’au ieşit în aceeaşi zi. N. Nicolaescu si G. Stoin3scu. rA» iA rfS rfS dS A ii4v i-ft A dh /b inAllA. Cuin se îndreptează un vin bâlos şi cu gust rău — Este aproape sigur că un tratament cu cărbune de lemn urmat de o cleire poate da rezultate bune. Pentru acest scop se începe prin a pune praful de cărbune, topindul, în puţin rachiu pună se face ca o ciorbă, apoi se toarnă această ciorbă în vasul cu rachiu de îndreptat şi se bate bine câteva minute, apoi se cleeşte cu kaolin (marmoră) întrebuinţându-se 100 gr. la hectolitru. Doza de cărbune trebue fixată printr-o experienţă căci ea poate varia dela 100 la 1.000 gr. cărbune pentru un hectolitru vin. r^rir t v ^ v www.dacaromamca.ro 1318 ALBINA. Lucrările agricole în luna Septemvrie In decursul acestei luni sunt de făcut o mulţime de lucrări agricole, dacă se ţine socoteală de localităţile ţărei. Prima lucrare de care trebuie să se ocupe flecare agricultor este semănatul grâului, al orzului şi secărei de toamnă. Aceste cereale trebuiesc semănate în ogor sterp, sau după plante prăşitoare, după trifoiu şi chiar în locurile unde a fost semănat lucernă. In tot cazul se seamănă după acele plante care dela recolta lor şi până la semănatul grâului, îocul se poate lucră destul de bine. Sămânţa de grâu, caşi de orz şi secară, să nu aibă miros, să fie grea şi curăţită de orice murdărie. Ca holdele de grâu, etc., să nu sufere de boale ca tăciunele şi mălura, sămânţa de grâu ca şi de alte cereale trebuiesc văruite sau eulfatete. Astăzi se întrebuinţează ultima metodă şi văruitul mai puţin. Spălarea grâului cu piatră vânătă sau sulfatarea se face astfel: Se ia un kilogram piatră vânătă şi să disolvă (topeşte) într’o sută litri apă, în această apă se pun seminţele de grâu şi se lasă să stea 5 —10 minute, după aceia se scot şi se întind pe o arie ca să se svânteze. In această apă se pot sulfată (udă) 10 hectolitri de grâu. In loc să se înmoaie seminţele în această apă, se pot să se stropească, amestecând cu o lopată semin-ţelo, ca flecare bob să fie udat. Pentru această lucrare sunt de trebuinţă trei lucrători, pe o arie un lucrător cu o lopată aruncă seminţele, unul cu stropitoarea stropeşte seminţele şi altul amestecă seminţele cu o lopată de lemn. Când seminţele se stropesc este de ajuns 150—170 grame de piatră vânătă, dizolvată în 10 litri apă, pentru un hectolitru de grâu. Seminţele de grâu văruite sau sulfatate tre-buesc semănate după 24 de ore. Cătăţimea de sămânţă ce trebuie semănată, fie de grâu, orz sau secară, trebuie să fie atât cât, ca la răsărire să acopere tot pământul, şi fără ca ţinerile plante în creşterea lor să se vatăme unele pe altele. Cu cât pământul va fi mai bun şi mai bine lucrat, cu atât se va semăna sămânţă mai puţină. Semănatul grâului, etc., se poate face cu mâna sau cu maşina de semănat prin îm-prăştiere sau în rânduri, depărtare dela 10—12 c. m. sau chiar până la 25 c. m. Cătăţimea de seminţe de grâu ce se seamănă la hectar este de 125 —150 litri la hectar când se seamănă cu mâna, iar când se seamănă cu maşina în rânduri este dela 100—150 litri; de orz de toamnă dela 200 — 250 litri cu mâna, şi cu maşina dela 125—160 litri la hectar; de secară dela 200—240 litri, când se seamănă cu mâna, şi când se seamănă cu ma- www.dacaromanica.ro ALBINA 1319 şina în rânduri, dela 100—150 litri. Cătăţimea de seminţe mai depinde după cum şi pământul este mai bogat sau mai sărac. După ce grâul s’a semănat, locul se grăpează şi după aceia se .tăfălugeşte, ca pământul să se bătătorească mai bine pe sămânţă, fiindcă în acest caz seminţele încolţesc mai de grabă. Recolta cartofului. Cartoful se recoltează atunci când vrejii au început a se usca, şi când pojghiţa ce acoperă cartoful, frecată între degete nu se deslipeşte. Recolta se face de către femei şi copii ori de alţi lucrători, în alte ţări cu un anumit plug. După ce cartoful s’a recoltat şi s’a cărat acasă, se păstrează peste iarnă în beciuri, dar mai bine este de a se păstră în gropi făcute într’un pământ argilos. Mărimea gropilor să fie de câte un metru adâncime şi lungime. In acest caz se fac atâtea gropi câte avem de trebuinţă. Se aleg cartofii destinaţi pentru hrana omului şi a animalelor, de acei destinaţi pentru semănat. Mai nainte de a pune cartofii în groapă, se pune în fundul gropei un strat de paie gros de 6 c. m. şi după aceia se pune un strat de cartofi, peste care se pune iarăşi un strat de paie gros de 3 c. m., astfel se urmează până ce groapa s’a umplut; deasupra gropii se pune un strat de paie gros de 50 c. m. şi peste paie se pune un strat de pământ gros de 50 c. m. In pivniţe sau în beciuri cartofii se păstrează în nisip bine uscat. Culesul porumbului. Porumbul se poate culege cu foi şi fără foi, sătenii ar trebui să culeagă porumbul cu foile pe el şi să desfacă foile de pe ştiulete după ce l’a dus acasă, fiindcă aceste foi sunt o bună hrană pentru vite şi chiar pentru umplutul saltelelor. Păstrarea porumbului în pătule. Când se pune porumbul în pătule trebuie ales cel bun de cel rău sau mai puţin copt, aşa că numai porumbul bun trebuie pus în pătule, care trebuiesc bine acoperite ca să nu plouă în ele. Recolta sfeclelor. Recolta se poate face cu o furcă de fer cu 3 dinţi, sau s? face cu casmaua ori cu un anumit plug. Lucrătorii scot sfecla, iar copiii şi femeilo o curăţă de foi şi (le pământ şi o fac grămezi, cari peste noapte se acoper cu foi ca să fie apărate de rouă din timpul nopţei, dimineaţa se dau foile la o parte şi se lasă sfeclele în bătaia soarelui. Sfeclele peste iarnă se păstrează astfel: se face o groapă în pământ adâncă de 1 m. şi largă de 2 m., iar lărgimea atârnă de cătăţimea de sfecle. Pe fundul gropei se pune un strat de paie şi după aceia se aşează sfeclele. Sfecla se poate aşeză afară din groapă până la 1 m. înălţime şi chiar mai mult, apoi se acoperă cu un strat de paie de 50 c. m., peste care se pune pământ, ca apa de ploie şi frigul din timpul iernii să nu poată ajunge nici odată la sfeclă. Sfecla se dă ca hrană vitelor în timpul iernii. www.dacoromamca.ro 1320 ALBINA Sfeclele din cari se scoate zahărul, îndată ce s’au recoltat se duc la fabrică, undo se scoate zahărul din ele. Culesul viilor. Strugurii se culeg când sunt copţi. Când strugurilo este copt, ciorchina capătă o culoare oacheşe şi se rupe de pe coardă cu multă înlesnire, boabele sunt moi şi la cea mai mică apăsare se sparg, iar pieliţa boabelor este străvezie. Strugurii nu se culeg nici odată cu rouă pe ei sau când plouă şi nici după ploaie, pentru ca mustul să nu cuprindă prea multă apă. Culesul strugurilor se face în coşu-leţe sau hârdaio curate, după ce strugurii sau cules, se zdrobesc cu o anumită maşină, sau cu o furcă do lemn cu 3 — 4 colţi. După aceia se lasă ca mustul să curgă, şi pe urmă boştina se tescueşlc, ca să so scoată tot mustul din ea. La cules, strugurii cei albi să nu se amestece cu cci negri. Tescovina care rămâne după tescuitul strugurilor, se păstrează în anumite gropi sau chiar în butoaie, până când so scoate rachiul din ea. Fierberea mustului. După ce strugurii s’au stors, mustul se pune în tocitori sau în buţi unde se lasă să fiarbă. Ca fierberea să se facă în mod regulat, un termometru pus în must trebuie să arate o căldură dela 15 — 20 grade cenţi grade. Pritocirea vinului. Unii cultivatori pritocesc vinurile albe cari au vârsta de un an în această lună, pritocitul se face pe un timp frumos şi cu ajutorul unei pompe, aşa că vinul să nu vie în contact cu aerul, mai nainte cu trei zile de a so face pritocii], trebuie ca pivniţa să so aerisească. Scopul pritocitului esto de a despărţi vinul de drojdie. Butia în care vinul se trece, trebuie spălată bine şi puţin afumată cu pucioasă. Din drojdia caro rămâne dela pritocitul vinului se scoate rachiul numit rachiu de drojdie. Cleitul vinului. După pritocit vinul se cleeşte. Cleitul se face cu cleiu de peşte sau cu albuş de ou, care se întrebuinţează mai cu seamă pentru vinurile albe. Cătăţimea de cleiu de peşte co se întrebuinţează la un hectolitru de vin este do 8 grame; iar albuşul dela 2 ouă proaspete este destul pentru un hectolitru de vin. Albuşul dela ouă se bate cu puţin vin şi se mai pune şi 25 grame sare de bucătărie, ca albuşul să se disolvo mai do grabă, după aceia se toarnă în buţi şi se amestecă bine. După 12 zile vinul s’a limpezit. Secara, destinată a da un bun nutreţ pentru vito în primăvara viitoare, se seamănă în această lună într’un loc mai bogat şi bine lucrat. Cătăţimea de sămânţă esto de 200 kilograme la hectar. Recolta cânepei de sămânţă. Cânepa destinată ca să ne dea sămânţă (cânepă femeiască) se recoltează pe la 15 Septemvrie. Cânepa so taie cu un toporaş ascuţit sau cu secera, după ce tulpina s’a tăiat so face glugi şi se mai lasă pe câmp www.dacaromamca.ro ALPINA 1321 2 zile şi după aceia se duce acasă unde se bate. La un hectar se poate produce până la 600 kgr. sămânţă. Seminţele de cânepă se întrebuinţează la facerea uleiului. In grădina dc pomi. Se culeg poamele cu mâna cum sunt merele şi perele, ca să se poată păstră mai bine pentru iarnă. Prunele de comun se scutură; findcă ele se întrebuinţează la facerea magiunului şi la faceroa ţuici, ori se usucă în anumite coptoare. Din mere şi pere do asemenea se poate face magiun, sau se face o băutură numită cidru. Cidru se face mai mult din mere mai zemoase. Gradinele de legume. Din grădinele de legume so recoltează toate zarzavaturile. Usturoiul şi ceapa so face funii, cari se lasă în bătaia soarelui vre-o 14 zile şi după aceea se pun la iernat în anumite locuri; iar plantele rădăcinoaso ca morcovul, păstrânacul, et, se pun în pimniţe, în nisip; ori se păstrează în gropi ca şi cartoful. Apicultura. In luna Sept. se face o recoltă generală de miere. Se aleg stupii cu matca tânără do cei cu matca bătrână caro se cunosc dela primul roit, căci primul roiu pleacă totdeauna în matca bătrână. Coşniţele din caro s’au scos toţi fagurii, trebuie curăţite bine de orice urme do faguri, se spală, se afumă cu pucioasă, şi se pun la un loc uscat unde se păstrează, iar coşniţele din care s’a scos numai albinele şi fagurii au rămas se afumă cu pucioasă, so leagă bine la gură şi se păstrează la un loc uscat până primăvara în luna Maiu, în care se vor prinde cei dintâi roi. V. S. Moga. Coutra prafului de pe drumuri. — In străinătate de câţiva ani cestiunea de a se luptă contra prafului de pe şosele şi drumuri este la ordinea zilei, făcându-so mai multe încercări. La început, s’a întrebuinţat petroleul, apoi gudronul. Nici unul nici altul întrebuinţate în stare curată nu au dat rezultate bune. Anul trecut Departamentul Senei (Francia) a întrebuinţat un alt procedeu, care pare a li dat rezultate mulţumitoare. Procedeul este tot un fel de gudronare dar preparat special pentru aceasta. Gudronul se dizolvă în apă cu săpun amoniacal, apoi a-ceastă soluţiune este pusă în butoaiele de stropit prin oraşe sau pe şoselele pavate, în proporţiune de 5—10% gudron pentru 100 litri apă. După 2—3 stropiri cu această soluţiune, se obţine un bun efect şi do lungă durată. Praful este cu totul suprimat spre marea bucurie a trecătorilor şi a cultivatorilor vecini. www.dacoromamca.ro 1322 ALBINA Cronica Săptămânii’ 31. S. Regele in străinătate. M. S. Regele a fost acum câteva zile la Munchen, unde a fost aşteptat la gară de A.A. L.L. Principele Ferdinand şi Principesa Maria, moştenitorii Tronului. La Munchen. M. Sa a vizitat pe augusta Sa soră Contesa de Flandra. întoarcerea A.A. L.L. Principilor Moştenitori. A.A. L.L. Regale Principele Ferdinand şi Principesa Maria cu micii principi s’au reîntors în ţară şi s’au stabilit la Sinaia, în Castelul Pelişor. A. S. Regală Principele Ferdinand a plecat la Constanţa, unde a fost de faţă la alergările de cai ce s’au făcut acolo la 4 Septemvrie. Apoi a inspectat trupele diviziei a 9-a aflate în tabără. Starea semănaturilor. Din pricina căldurilor mari ce au domnit mai în toată ţara, păşunile s’au uscat în multe părţi, iar într’unele locuri sunt neîndestulătoare. Porumbul timpuriu va da o recoltă mijlocie, cel târziu e pierdut. Viile merg aproape pretutindeni bine. In timpul din urmă a ploat în judeţele Moldovei, în câteva din Muntenia şi în Dobrogea. întrunirea la Iaşi in potriva (.recilor. Faţă cu jafurile şi uciderile comise de bandele greceşti în contra fraţilor noştri Români din Macedonia, s’a ţinut la Iaşi la 2 Septemvrie o mare întrunire de protestare. Au luat parte la adunare mulţi Macedoromâni, funcţionari, profesori, studenţi, etc, din Iaşi. A vorbit d-1 Diamandi, profesor în Macedonia, care a descris suferinţele Românilor din partea Grecilor. Aceştia ţin în ruptul capului ca Aromânii să nu vorbească limba română, să nu aibă şcoale şi biserici româneşti. Dovedind drepturile Românilor din Macedonia, înfierează pe Greci, cari voiesc să stăpânească acolo prin crime şi prin nelegiuiri. D-1 George Mârzescu, advocat, susţine mişcarea începută în Macedonia de Români şi laudă pe sultanul Turcilor pentru ira-deaua sa, prin care recunoaşte naţionalitatea Românilor macedoneni şi le dă dreptul să aibă şcoalele şi bisericile lor. Sfătueşto pe Români să protesteze pacinic şi demn faţă cu faptele Grecilor. Studentul macedonean Papleac şi d-1 Garcineanu profesor, protestează în contra acelor Greci bogaţi din ţară cari ne consideră ca duşmani şi plătesc bandele de ucigaşi greci din Macedonia. Se votează o moţiune de protestare contra cruzimilor greceşti, şi unirea noastră cu Românii macedoneni, pentru apărarea cauzei lor. www.dacoromamca.io AT.TUXA 1323 Serbările (lela Răsboieni. La 30 August trecut fiind aniversarea luptei lui Ştefan-cel-Mare la Războieni s’a serbat cu cinste în acea localitate pomenirea acestui fapt. După oficiarea unui Te-Deum la mănăstirea din Războieni, în amintirea luării Griviţei, publicul adunat, în frunte cu preoţii a pornit la Monumentul lui Ştefan-cel-Mare, unde s’a oficiat o pâna-chidă pentru odihna lui şi a soldaţilor morţi la Războieni. S’au ţinut apoi cuvântări patriotice de către d-1 Locotenent Colonel Paleologu şi de d-1 I. Ungureanu, învăţător. După amiază, elevii şcoalelor adunaţi la monument au dat o serbare şcolară care a plăcut foarte mult. S’au recitat poezii, s’au spus dialoguri s’au cântat cântece patriotice şi s’au executat jocuri naţionale. Asemenea serbări sunt de mare folos pentru desvoltarea simţământului patriotic în copiii poporului românesc. Numire de profesor Ia universitate. D-1 Sabba Ştefănescu, profesor de liceu, a fost numit profesor la catedra de paleontologie, din nou înfiinţată la facultatea de ştiinţe din Bucureşti. Statistica populaţiei României în 1004. După datele statistice ale Ministerului Domeniilor, populaţia ţării in 1904 arată o creştere însemnată faţă cu numărul născuţilor în 1903. S’au născut în toată ţara 256.177 copii şi au murit 155.936. Sporul născuţilor faţă cu morţii este de 100.241, adică cu a-proape 20 la sută. Populaţia ţării se ridică la sfâritul anului 1904 la 6.392.273 suflete, dând astfel un spor de 15 la mia de locuitori. După socotelile făcute, această creştere nu o întâlnim decât în ţările unde populaţia se înmulţeşte mai tare. Ruperea legăturilor între România şi Grecia. Ministrul nostru la Atena, d-1 Papiniu, văzând că plângerea sa adresată guvernului grec în privinţa bandelor greceşti din Macedonia nu are nici un rezultat, a părăsit postul; în aceeaş vreme şi d-1 Tombasis, ministrul Greciei, a plecat acasă, ceea ce dovedeşte că legăturile de prietenie dintre cele două state s'au întrerupt. Hotărirea comitetului bandelor greceşti (lin Macedonia, In Macedonia, trupele turceşti au pus pe goană la Grebena, în districtul Monastir, 6 mare bandă grecească, care turbură pe Români şi pe Bulgari. Intre hârtiile pe cari s’a pus mâna s’a găsit unele cari arată că Mitropolitul grec din Grebena e căpetenia uneia din comitetele bandelor greceşti. S’a mai descoperit şi un document în care se spune că faţă cu mişcarea dela Bucureşti în contra Grecilor şi cu politica de astăzi protivnică Grecilor, căpeteniile recomandă ca bandele să nu mai lucreze prin sabie şi puşcă, ci prin cuvânt şi sfat, luând astfel exemplu chiar dela Români. www.dacaromanica.ro 1324 ALBINA întrunirile Românilor din Ungaria. In Ungaria, deputaţii români ţin întruniri prin sate şi oraşe, ca să lumineze peporul românesc asupra împrejurărilor grele în care se află astăzi ţara lor. De pildă, d-1 deputat Rusu Şirianu, fost gazetar în Bucureşti, a ţinut o întrunire la Zarand, unde s’a declarat partizan al votului obştesc (universal). D-sa cere ca fiecare tânăr la vârsta de 21 ani, să aibă voie la vot, fără a se ţinea seamă dacă ştie sau nu limba ungară. Prin votul obştesc, un mare număr de deputaţi români vor pătrunde în Cameră şi Românii vor câştigă mult din aceasta. Dacă Ungurii cer limba maghiară ca limbă a comandei în armată, şi Românii au dreptul de a cere ca comanda să se dea în limba română, adică fiecare naţionalitate să aibă limba sa. In fine a sfătuit pe Români să plătească dările şi să trimită copiii la oaste, ca să deâ dovadă de cuminţenie, aşteptând ca în curând şi cei mai bătrâni să vază timpuri mai bune pentru naţia română. Deputatul Rusu Şirianu a jurat că va apără drepturile sfinte ale poporului român. Procesul ziarului «Răvaşul**. In oraşul Cluj din Transilvania este o gazetă românească «Răvaşul.» Ungurii au dat pe directorul ei în judecată, sub cuvânt că a aţâţat prin presă pe Români în contra poporului maghiar, prin articolul «Nădejdea». Tribunalul n’a găsit însă întemeiată învinuirea procurorului şi a achitat pe directorul Răvaşului. Apărătorul acestuia a fost d-1 Dr. A. Frâncu, care a vorbit foarte frumos, când s’a judecat procesul. Procurorul, nemulţumit cu hotărârea tribunalului, a făcut recurs. Vom vedeâ cum se va mai sfârşi şi această străgânire. Teatru militar în Germania. Germania, această ţară unde armata este atât de bine alcătuită, va aveă pe timpul iernei un teatru militar. Actorii acestui teatru vor merge atunci din garnizonă în gar-nizonă şi vor înfăţişă trupelor piese patriotice. In fiecare oraş se vor jucâ câte 2 — 3 piese bine alese, la cari soldaţii vor plăti pentru locuri 5 — 10 bani, iar ofiţerii câte 60 de bani. In total se vor da 300 de reprezentaţiuni. Ar fi bine ca asemenea teatru să încolţească şi la noi, căci ar fi folositor din toate punctele de vedere. liăshoinl In cale între Suedia şi Norvegia. Intre aceste ţări se pune la cale un războiu. Norvegia nu vo-eşte a nimici cetăţile dela frontiera despre Suedia, cu toate ce rerile acesteia. Atât în Suedia cât şi în Norvegia s’au concentrat multe trupe în districtele dela graniţă. www.dacaromamca.ro 1325- Ai.niNA Navele de războiu suedeze sunt do asemenea trimise pe lângă apele Norvegiei. Se crede că în caz do războiu, Suedia va Ii sprijinită de Anglia, iar Norvegia de Rusia şi Germania. Get. A. p e 1 Pe lângă şcoala ce dirig, şi banca populară ce conduc, punând bazele unei biblioteci populare, în scop de a ajută la des-voltarea gustului de citire şi la înşiruirea fraţilor mei săteni, fac un călduros apel către toţi d-nii autori, editori, librari şi în genere către toţi oamenii de bine, rugându-i respectos a-mi veni în ajutor cu cărţi, colecţii do reviste şi tot ce vor crede de folos la propăşirea culturei printre săteni. Victor Elena. Dirî". Ş20- lei Ciroşiu-Meliedinţv www.dacaromanica.ro 1326 ALBINA xd o :r, Din satul mic de prin străini încins de lanuri şi grădini, Şi din căsuţa cu pridvor Aleargă gându-mi călător La tine, petec de pământ, Ce-mi eşti departe şi-mi eşti sfânt, La cerul tău, la munţii tăi, La florile ce-ţi cresc prin văi; La voi, salcâmi, la voi, castani, Ce peste drum de-atâţia ani, Vă legănaţi şi povestiţi Şi cuibul mieu adăpostiţi; La tine, mamă, ce-n amiazi De-atâtea ori pe gânduri cazi, Şi până colo pe ’nserat In lacrimi ochii ţi-ai udat. Apoi l’al lunii răsărit In pragul porţii ai eşit Şi aştepţi, aştepţi cu atâta dor Pe un călător. Ecatmna Pitiş. TTan. oraş ele femei. In America de nord, în Statele-Unite, există un oraş, care se numeşte Troy, locuit în cea mai mare parte de femei. El numără 125.000 de suflete; din acestea numai 18.000 bărbaţi. Pricina este că acolo sunt multe fabrici în cari se întrebuinţează femei, a căror plată e foarte ridicată. Câştigă unele până la 4 dolari pe zi (cam 20 de franci). De sigur că suntem curioşi să ştim ce se fabrică acolo cu deosebire? — Cămăşi bărbăteşti!.. — Omul fericit nu-şi cunoaşte niciodată defectele, din pricină că prietenii i le ascund. www.dacoromanica.ro ALBINA 1327 DELA SATE Proces-Verbal. Anul 1905, luna Iunie, ziua 29. Noi, membrii bibliotecii «Mihail Vlădescu» din comuna Plopi-Slăviţeşti, plasa Oltul, jud. Teleorman, întrunindu ne astăzi cu o majoritate de membri, am luat în examinare proectul de Statut prezentat de d-1 Nic. N. Achimescu, unul din membrii fondatori şi în urma dezbaterilor aduse cum şi a modificărilor introduse în acel proect, am admis cu unanimitate de voturi statutul bibliotecei «Mihail Vlădescu» cuprinzând un număr de 42 articole; tot în această şedinţă s’au ales prin vot şi personalul menit a o conduce, compus din următorii: d-1 Mihail Vlădescu (Ministru) Preşedinte de onoare; d-1 Demetrie Peiovici (magistrat) Vicepreşedinte de onoare; d-1 Ioan T. Pântăneanu (propietar), Preşedinte activ; d-1 Teodor Catranov (arendaş) vice preşedinte activ; d-nii Stoica Stăncescu, Tache Diculescu, Ioan 13. Odăgescu, Gheorghe Pantazescu şi Ionel Odăgescu membrii consilieri; d-1 Anghelache Petculescu, bibliotecar şi d-1 N. Achimescu casier. De această operaţiune a noastră, am dresat prezentul Proces-Verbal în triplu exemplar, din care unul se va înainta onor. Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice spre a se pronunţă asupra acestui statut, un exemplar se va trimete Onor. Administraţiei Revistei «Albina» spre a-i da cuvenita publicitate, iar al treilea se va conservă în archiva Bibliotecei. p. Preşedintele bibliotecii populare «Mihail Vlădescu» din corn. Plopi-Slaviieşti, jud. Teleorman. Frunză verde foi de nuc Rău, măi badeo mă usuc, Că de când tu ai plecat Eu din plâns n’am încetat: Plâng şi ziua, plâng şi noaptea Fără ca să ştiu ce-i pacea. Zău tu badeo, cât să stau Fără tine, dragul meu? Bat’o focul de armată Cum te ţine ea legată, Şi de mine aşa departe. Vai cum n’am de tine parte! F. Catranov. www.dacaramamca.ro 1328 ALBINA Las’o, — eu to sfătuesc, Fugi do traiu milităresc, Vin la puica sufletului, Şi la casa clorului. Vin să ţi vezi comoara vieţei Cum stă tristă ’n pragul casei Şi te-aşteaptă ca să vii De prin luncile pustii. Lasă răul, vin la bine, Şi nu te-oi da dela mine Nici să-mi spuie că m’or pierde. Auzită din Novaci-Gorj. ]>. Ionescu-Morel. ------83 ----- 3VE ulţumiri D-l Aeteistan Watson, marele proprietar al moşiei Părincea din acest judeţ, care a oferit şcoslei din corn. Tg.-Parincea, jud. Bacău, în ziua de 19 Iunie a. c. suma de iei 100 pentru cumpărarea de premii şi a asistat la împărţirea premiilor in ziua de 29 Iunie a. c. împreună cu sora d-sale d şoara Lili Watson şi cu d-l 1. Watson, fratele d-sale, cu care ocaziune a mai oferit elevilor suma de lei 10 şi un kgr. bomboane. Pentru toate aceste fapte, cari arată iubirea ee o are pentru şcoală şi neamul nostru, d-l învăţâtor-diriginte, I. Andone, în numele elevilor şi locuitorilor din această comună, aduce d-lui Aeteistan Watson, cele mai călduroase mulţumiri. Lioitaţiuni La 20 Septemvrie 1905. ora 101/* a. m., se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, Bulevardul Elisabeta, vânzarea a următoarelor locuri ce Eforia posedă în comuna Filiu din jud. Brăila şi anume: Locul 1. A. In suprafaţă de 0.7086 m. p. pe care se află o casă, o pivniţă şi o magazie, garanţie provizorie lei 500. B. In suprafaţă de 0 7885 pe care se află cârciuma, garanţie provizorie lei 500. Locul 2 dela biserică, în suprafaţă de 2 hectare 5837 m. p, garanţie provizorie lei 500. Locul 3 dela Şcoală, în suprafaţă do 2795 m, p., garanţie provizorie lei 50. Licitaţia se va ţine în bloc şi în parte pentru fiecare loc. Supra oferte nu se primesc. ♦ .* * Idem, pentru darea în întreprindere a reparaţiunilor'necesare imobilului Eforiei din Str. Sf. Vineri No. 2. Devizul fiind în sumă de lei 924,86 Supra oferte nu se primesc. Condiţiunile şi devizul se pot vedea la Serv. Bunurilor Eforiei în orice zi şi ore de lucru. Domnii concurenţi vor trebui să depuo ca garanţie provizorie Ici 5% din suma devizului, cunoscând că cea definitivă va fi de 10% din suma rezultată la licitaţie. Se pune în vedere d-lor concurenţi art. 72 — 83 din legea comptabi-litâţei. www.dacoromamca.ro „STEAU fl“ Societatea *Steaua» ar > de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea fl răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile do înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitecul: Preşedinte, loan Italindern, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. —Secretar, Const. itanu, profesor secundar, fost inspector şcolar. — Membrii: Petre («ârboviccanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Diinitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Neg-o eseu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. Aiimăueşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membrii înscrişi si cotisaliuni plătite (urmare). Gh. Simionescu (Bucureşti), 2 lei; Eliza T. Constantinescu (Bucureşti), 2 lei; Angliei Popovici (Bucureşti), 2 lei; Anastasie I. Gherasim (Bucureşti), 2 lei; Ştefan Cusuţă (Bucureşti), 2 lei; Valeriu A. Paraschi-vcscu (Bucureşti), 2 lei; Eliza D-tru (Bucureşti), 2 lei; M. Fopescu, sub-locot. (Bucureşti), 2 lei; Andreiu Niculescu (Bucureşti), 2 lei; Căpitan Georgescu (Bucureşti), 2 lei; Ştefan Iacobescu (Bucureşti), 2 lei; Vasile I. Paraschivescu (Bucureşti), 2 lei; Pr. P. Petrescu (Bucureşti), 2 iei; A. Demetrian (Bucureşti), 2 lei; Elena 1. Ionescu (Bucureşti), 51ei;Mir-cea Ionescu (Bucureşti), 2 lei; Radu Andreescu (Bucureşti), 2 lei; M. Fain (Bucureşti),'-5 lei; D. Sorcscu (Bucureşti), 2 lei; Renier A. Cezar (Bucureşti), 3 lei; Tli. Nicolau (Bucureşti), 5 lei; G. Creţulescu (Bucureşti), 3 lei; G. E. Fresca (Bucureşti), 3 lei; C. Stefaniu (Bucureşti), 2 lei; A. Negreanu (Bucureşti), 2 lei; George I. Comşa (Bucureşti), 2 lei; Ştefan Ochovslci (Bucureşti', 3 lei- D. I. Pomponiu (Bucureşti), 2 lei; Eugenie"Garolian (Bucureştii, 2 lei; Pr. D. Patriche (Domeniul Dobro-văţ), 2 lei; N. G Conduraehe (Dom. Dobrovăţ), 4 lei; N. Marinescu (Domeniul Dobrovăţ), 2 lei; Virgiliu Constantinescu (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; loan Georgescu (Dom Dobrovăţ), l leu; N. Pricopi (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; N. Dorneanu (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; Costache Andreiu Dom. Dobrovăţ), 1 leu; D-tru Casapu (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; loan Păduraru (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; N Lascăr (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; I P. Har-sianu (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; C. Filimon (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; I. Ichîm (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; D-tru Dobre (Dom. Dobrovăţ), 1 leu; C. Artenie (Dom. Dobrovăţ), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 957; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.650 lei şi 30 de bani. (Va urmă în numărul viitor). www.dacoramamca.ro „NdŢIONflLfl" SOCIETATE GENERALA DE ASIGURARE, BUCUREŞTI Capital în acţiuni întreg vărsat în aur ......... Lei 2.000.000 Fonduri de reservă compuse din prime şi daune.........» 3.955.688.76 Idem format din capital şi alte rezerve » 1.075.842.60 Total în aur Lei 7.052.531.30 Daune plătite .... Lei 33.000.000 Vice-preşedinte A. Micoianu. Dir. general E. (jriinwald. „NflŢiorJAtifl11 asigură contra in-cediului, a «grindinei», contra riscului pierderii valorilor. Asigurările pentru viaţă sunt primite în toate combinaţiunile obişnuite ca : «cas de moarte, supravieţuire, zestre şi rentă». Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. AVEM 6 5G6ALA 6ÎVTGD6XĂ SÂNTA ELENA Bulevardul Neatârnârei, 75 cu internat şi externat I. Şcoală superioară da educaţie şi menaj. Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului. II. Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă. III. Je'ătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. IV. Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac. Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut caere şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, Q. IONE5QAJ. 7 nlnturiile Politiei Cititorii revistei vor avi un BcâJSmînt de Victoriei JSO. e!7, alaiuri ae roilţia 6„; din preţurile însemnate, preaentând Capitalei, Bucuresci. cuponul. Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, Str. Doamnei 16.— 14.208 www.dacoromamca.ro