Anul VIII
No. 49
4 Septemvrie 1905
msneca
Comitetul de Redacţie: lori Kalirideru P. Gârboviceanu G. Goşbuc
General P. V. Năsturel G. Adamescu î. Otescu P. Dulfu V. 5. Moja N* Nîcoiaescu Gr. Teodossiu Const. G. Pop.-Tascâ.
www.dacoromamca.ro No. 9"Bucure?u
iP^Se
LA36RAT6RIUL FARMACIEI LA f,eE'R3“
G. D. VASILIU
FUR1M1SORUI» CURŢII REGAIiE
78, CALEA VICTORI CI. (în faţa Pasagiului Român)
BUCUREŞTI
Mare depozit de specialităţi străine şi indigene.
Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, buc ita 80 bani şi 1,25; săpunuri de inoîefe şi fran-dafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc.
Cold-Creme „Central“, cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50.
Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei.
Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25-
Petrul ă la Halin, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o.
Apă de gură „Bobit" un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75.
Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50
Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50
Apă de Colonia flacon de 1 litru,..........................4 lei
*	*	»	» Vi »	....................2 lei
»	»	»	» mic »	....................lleu
»	>	» parfumată flacon de 1 litru..................5 lei
*	»	»	»	> V, ..............................2,60
»	» mic >	....................1,25
Priltuil>i n j> mm pâr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 76 bani.
Depilatnr, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50.
Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1.50 şi 2 lei.
Lapte virginul, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu.
Apă dc toaletă, flaconul 1,50,
Oţet dc toaletă, flaconul 1,50.
Balsam con ra bătăturilor tlaconul 1 leu.
Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere.
Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc.
Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contramandat poştal sau ramlmrs, în orice parte a ţârei.
Chellueli de transport la orice comandă, 1 leu.
La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici
o plată.
Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare.
In laborator se execută analize de urină.
2C—1
www.dacoromamca.ro
ANUL VIII.
No. 49.
4 Septemvrie 1905.
AL.BINA
REVISTĂ ENCie
Abonamintul în ţar* pa an »	»	»	6 luni
Pantru anunolurl 1 leu Uni
ISdanusorlptele
POPULARA
in atriln. pa an lei 8
.............15 bani
ta, 5 bani oui/întul. ae ard.
SUMARUL:
(iris. Teodosslu, Serbările Româneşti dela Sibiu. — O. Coşbuc, Asoeiabilitatea maimuţelor — Păr în stomac. — Klcolaescn si O. Stoinescu, Prinderea roilor. — Bl. Sadoveann, Scrisori trimise de un pribeag.— Radu, înţepăturile insectelor. — Povestea doctorului. - C. C. Pop.-Toşcă, Sfârşitul Răsboiului Ruso-Japonez.—Get., Cronica Săptămânii.—Informaţiuni.— Bibliografii —Poşta redacţiei.—Glumă.
Sfaturi: Cura împiedicăm ca untul să nu devie prea moale.
lliistraţiuul: Orang-outan.—Gibon. —Prinderea roilor. — Reprcsentanţii înclieerei păcei răsboiului Ruso-Japonez.
Serbările Româneşti dela Sibiu.
raşul Sibiu din Transilvania, atât de cunoscut la noi pentru negoţul şi meseriile lui, este şi un centru însemnat de lumină pentru Românii din Ungaria, prin aşezămintele salo culturale.
Anul acesta s’a vorbit mult, foarte mult de acel oraş, căci în el s’au adunat o sumedenie de bărbaţi luminaţi, din toate părţile Ardealului, Banatului, Crişanii, etc., ca să pună la cale deşteptarea şi înflorirea poporului românesc de dincolo de munţi.
In Sibiu se află două instituţii mai de căpetenie,— în afară de şcoale şi biserici — cari urmăresc mergerea înainte prin cultură a Românilor.
Una este «Astra» sau « Asociaţia pentru literatura română şi cultura poporului român», înfiinţată încă acum 44 ani. Această asociaţie, formată numai din Români, a adunat necurmat sume de bani în tot acest timp, ajutând la învăţătură de carte şi de meserii pe tinerii săraci, înfiinţând o şcoală secundară de fete în Sibiu, alcătuind o bibliotecă de
10.000	de volume, tipărind cărţi pentru deşteptarea poporului, publicând în vremea din urmă marea şi folositoarea
www.dacoromamca.ro
1274
ALBINA
carte «Enciclopedia Română» şi zidind o casă căreia ei îi zic «Casa Naţională». Această casă s’a clădit de curând, ca să poată sluji scopurilor asociaţiei: pentru aşezarea bibliotecii, pentru cancelaria funcţionarilor asociaţiei şi mai ales pentru stabilirea aci a unui muzeu istoric-cullural. In corpul aceleeaşi clădiri se află o frumoasă sală de serbări, care se va folosi pentru adunarea membrilor societăţii, pentru conferinţe, pentru reprezentaţiuni teatrale, fiind înzestrată şi cu scena trebuitoare.
Al doilea aşezământ de cultură este: * Societatea pentru crearea unui fond de teatru român». Aceasta se strădueşte să strângă banii de lipsă pentru înjghebarea de săli de teatru, pentru premiarea de piese anume scrise şi pentru alcătuirea de trupe româneşti, cari să lucreze pentru întărirea simţimintelor naţionale în inimile poporului românesc. Chiar sala de teatru din Casa Naţională se datoreşte reazâ-mului puternic de mai multe mii de coroane (lei) ce această societate i-a vărsat Asociaţiei.
Casa Naţională a Asociaţiei Române s’a sfârşit anul a-cesta şi trebuind să fie deschisă cu cinste mare, ca un adevărat monument de cultură românească, a prilejuit un şir do serbări cari s’au dat în Sibiu între 6—15 August trecut.
De obiceiu, atât Asociaţia pentru literatura şi cultura românească, cât şi Societatea pentru fondul de teatru îşi ţineau şedinţele anuale fiecare într’o altă localitate. Pentru anul acesta, conducătorii lor au luat laudabila măsură ca adunările să aibă loc la Sibiu, ca să poată astfel sărbători mai frumos inaugurarea Casei Naţionale.
Spre a se mări însemnătatea faptului şi a se da tuturor o cunoştinţă mai bună de starea culturală şi economică a Românilor din împărăţia austroungară, conducătorii Asociaţiei s’au străduit ca să se înjghebeze cât mai degrabă în localurile sale: Casa Naţională şi şcoala de fete, şi o expoziţie românească.
La serbările din Sibiu s’au adunat zeci de mii de Români, veniţi din toate părţile pe unde trăiesc: depe malul Dunării şi al Dâmboviţei, dela Prut şi dela Marea-Neagră, dela Tisa, de pe Sameş si depe Mureş, căci aceste serbări nu puteau fi considerate ca ceva local, sibienesc, ci ca un rezultat al muncii, al străduinţei şi al jertfelor tuturor, pentru isbânda cauzei celei mari: unitatea culturală şi bună starea poporului românesc.
Pe dreptate zice o gazetă din Transilvania, că la serbări şi la expoziţie «nu a întrunit Sibiul atâţia Români, decât doar pe timpul răsboaielor.»
Am urmărit cu atenţie aceste serbări, am luat şi eu parte la câteva din ele, am vizitat şi expoziţia şi-mi fac o plăcută datorie, ca să schiţez mai la vale mersul lor, ca cititorul să-şi poată face o ideie mai exactă despre ele, şi pe cât posibil
www.dacoromanica.ro
ALTîTNA
1275
să se insufle de acel duh românesc al iubirii de ţară şi de neam, care i-au călăuzit pe cei de dincolo de munţi dealun-gul veacurilor, ca şi în zilele noastre.
Ziua întâia (6 August).
Deschiderea Serbărilor
Serbările din Sibiu se deschid la orele 8 a. m., printr’un serviciu religios (Te-Deum), oficiat la două biserici din localitate.
La biserica ortodoxă-neunită serveşte I. P. S. Metropoli-tul Ion Meţian al Sibiului; iar la cea ortodoxă-unită, I. P. S. Aletropolitul Victor Mihalyi al Blajului.
Ambii. înconjuraţi de cler, înalţă rugăciuni fierbinţi la Cer şi dau binecuvântarea lor marelui număr de credincioşi aflaţi de faţă, precum şi poporului românesc.
Deschiderea adunării asociaţiei.
La orele 10 se deschide adunarea asociaţiei, în localul ei. Sala şedinţelor este plină de un auditor ales, de dincolo şi de dincoace de munţi. In galerie se observă multe doamne.
Pe scenă un roiu de gazetari stau gata să ia notiţe pentru jurnalele lor. La această şedinţă ia parte şi I. P. S. Me-tropolitul Meţian al Sibiului.
Intr’o linişte mormântală, d-1 Iosif I. Şuluţ, preşedintele asociaţiei, un simpatic şi venerabil bătrân, rosteşte cuvântarea de deschidere a acestei instituţiuni.
In această cuvântare, d-sa recunoaşte că asociaţia a săvârşit după puterile sale multe fapte bune; negreşit că ar fi putut lucră şi mai mult pentru neam, dacă nu i-ar fi lipsit sprijinul păturei luminate româneşti. Nu se poate destul înfieră, zice d-sa, păcatul acestei mari nepăsări. Dacă Românii n’au de învăţat dela nimeni iubirea de ţară, respectul legilor, virtutea militară şi cea cetăţenească — în cari nu-i poate nimeni întrece—au totuşi de împrumutat câte un sfat bun dela alţii.
Liga germană din Austria a dat până acum peste 10 milioane de lei pentru întemeiarea de şcoale. Ea a fost sprijinită mult de Germania, fratele mai mare, care a ajutat pe fratele cel mic. Pe cei dela Sibiu nu-i ajută nimeni, nici chiar cei cari sunt datori s’o facă. Lipsa de zel, de stăruinţă şi de simţul datoriei naţionale, se constată mai ales din datele statistice cele mai nouă. Din 3589 preoţi sunt înscrişi la asociaţie numai 461; din 122 profesori, numai 76; din 4.392 învăţători, numai 50; din 426 avocaţi, numai 178; etc. In sfârşit din trei milioane de Români sunt înscrişi numai 1 760 la asociaţie; iar peste 8.000, cari ar trebui s’o sprijinească, nu dau nimic. Roagă pe Românii luminaţi să premeargă cu exemple bune, ca să poată contribui la rându-le chiar şi ţăranii, deşi sunt storşi de multe dări şi necazuri.
www.dacoromamca.ro
1276
ALBINA
Cu toţi trebuie să se unească şi să lucreze ca să nu mai fie un singur Român necărturar.
«Să dăm cărţi în mâna ţăranului nostru deştept şi doritor do carte, ca să-şi cunoască drepturile şi datorinţele sale, valoarea sa. Atunci nu va mai fi exploatat ca o vacă bună de muls.
«Să-l iubim pe ţăran, dacă vrem ca şi el să ne iubească. Tot cu ce no putem mândri dela el avem. Ţăranul ne-a păstrat limba, legea, portul, doina, renumelo de viteaz şi tot ce poartă caracter românesc.»
Inimoasa cuvântare a d-lui Şuluţ este salutată cu acla-mări vii de public.
După aceasta se citeşte lista delegaţilor, trimişi la această adunare generală a asociaţiei.
In urmă se aleg trei comisiuni: una pentru cercetarea raportului a doua luarea socotelilor asociaţiei şi a treia pentru înscrierea membrilor.
Inagurarea muzeului şi a expoziţieiei.
La orele 12, după o pauză de o oră se deschide din nou şedinţa, care de astă dată priveşte inagurarea muzeului şi a expoziţiei. Sala geme iarăşi de lume.
Iau parte la solemnitate şi I. P. S. Mitropolitul Blajului, D-rul Victor Mihalyi şi corniţele suprem al Sibiului, D-l Talman, care este îmbrăcat în haine de gală.
Se citeşte do către secretarul asociaţiei răspunsul M. Sale împăratului Austroungariei la invitarea făcută de Români, de a lua parte la inaugurarea muzeului din Sibiu.
In cinstea împăratului şi în semn de bună cuviinţă, adunarea ascultă în picioare acest răspuns, primindu-1 cu strigătul «Să trăiască!», după obiceiul locului.
Iii răspunsul ce-1 dă Românilor, M. Sa zice între altele: «Se exprimă cea mai înaltă mulţumire pentru invitarea ce i s’a făcut pentru serbările aranjate cu prilejul deschiderii Muzeului etnografic şi istoric nou clădit al Asociaţiei şi totdeodată se arată sincerile păreri do rău, că din pricina altor ocupaţii nu poate lua parte la aceste serbări».
Prin această telegramă, înţeleptul împărat a ştiut să apre-ţieze şi să cinstească cum se cuvine adunarea asociaţiei din Sibiu şi să dea dovadă de bunăvoinţă şi do iubire către poporul românesc din statul ungar. A fost un balsam de mângâiere şi o atenţiune delicată, către Români, faţă cu străgănirile şi neajunsurile ce le întâmpină aceştia în statul Ungar. Cuprinsul acestei telegrame va fi de sigur pentru ei un izvor curat pentru întărirea simţimântului do credinţă către Coroană şi mai ales pentru desvoltarea patriotismului lor.
Neobositul prezident al asociaţiei rosteşte şi de astă dată
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1277
un discurs: E cuvântarea de inagurare a muzeului (casa naţională) şi a expoziţiei instalate aci.
Inimosul bărbat mulţumeşte în primul rând M. S. împăratului Fr. Iosif, Ministrului de Instrucţie ungar, D-l Lulcacs, precum şi tuturor cari au dat sprijinul şi atenţia lor serbărilor.
Vorbind de muzeul ce se inagurează, cu drept cuvânt zice dânsul că: «Ideia muzeului nu este scoasă din adâncimea cărţilor, ci din sufletul popoarelor, acest izvor bogat, elo-cuent şi nepieritor Muzeul este arsenalul (atelier unde se fabrică armele) cel mai puternic, cu care îşi apără un popor originea, individualitatea şi tot ce a moştenit dela străbuni.»
Face istoricul cumpărării locurilor, al întocmirii planurilor arhitectonice ale Casei Naţionale şi a casei do închiriat a Asociaţiei, arătând pentru fiecare lucrare în parte numele celor cari au executat zidirea, pictura, etc. şi mulţumind tuturor pentru zelul şi munca depusă.
Construcţia a costat aproape 1G6.500 lei, afară de alţi 11.500 lei. daţi pentru dărâmarea unui zid de apărare al oraşului, zid care trecea prin fundul grădinii muzeului.
Face apoi istoricul Sibiului fost pe vremuri capitala ţării şi un oraş unde s’a petrecut multe evenimente însemnate pentru neamul românesc.
D-l Şulut îşi încheie cuvântarea arătând valoarea expoziţiei depe lângă Muzeu—a patra a Românilor-la a cărei aşezare nu puţin au ajutat funcţionarii asociaţiei şi reuniunile femeilor române în frunte cu doamna Maria Cosma, prezidenta reuniunii femeilor române din Sibiu, care a desfăşurat o mare activitate în această privinţă.
Nu uită de a arătă meritul D-lui C. Diaconovich,—cunoscutul director al Enciclopdiei Române — care a propus la timpul oportun zidirea Muzeului, organizând şi o lotărie în folosul acestuia şi având partea leului în conducerea şi reuşita expoziţiei locale.
In sfârşit citează o mulţime de obiecte de valoare istorică şi naţională, cari se găsesc la expoziţie, recomandându-le atenţiunii publicului. Ca Român roagă din inimă pe cei de faţă să stăruie pentru purtarea costumului naţional, care a început a fi părăsit sau prefăcut cu totul.
In sfârşit D-l Şuluţ, în numele Asociaţiei, predă Casa Naţională neamului românesc, care «cu armele ştiinţei, sub paza legilor, în linişte, departe de sgomotul zilei, în nobilă emulaţie cu celelalte muzee patriotice, din generaţie în generaţie, să-şi apere acest focar de cultură, unde se vor păstră moaştele trecutului şi creaţiunile sufletului românesc».
Ultimile cuvinte ale bătrânului luptător naţionalist sunt acoperite de aplauze furtunoase, căci prin gura sa păreâ că însuşi geniul românesc vorbeşte, apărând comorile naţionalităţii române de pretutindeni.
www.dacaramamca.ro
1278
ALBINA
Publicul, în frunte cu Metropoliţii Sibiului şi al Blajului, cu corniţele suprem şi primarul Sibiului, şi cu membrii comitetului, vizitează care este expoziţia cuprinsă în clădirea şcoalei de fete şi în localul asociaţiei.
(Jrig. Teodossiiu
^sociabilitatea maimuţelor.
rând te apropii de marginea vreunei dintr’acele uriaşe păduri de bambus ale Bengalului şi ale Indiei ostice, prin cari trăesc şi oran-gutanii şi în-Iricoşaţii tigri, vezi sub poalele codrilor nesfârşite cete de maimuţe. Unele stau pe loc şi te aşteaptă, altele se retrag încet în pădure, dar cele numite de indigeni huloc, din neamul gibonilor, fug la vederea omului cu o iuţime de necrezut şi cu o îndemânare demnă de admirat, pierzându se în adâncul pădurii. Acestea trăiesc în cete bine organizate, cam câte vre o sută, sub conducerea unui bârbătuş puternic şi păţit. Când începe să apue soarele, pe fiecare copac se aşează câte-o astfel de ceată şi scot în cor nişte urlete îndelungi şi înfiorătoare, cât ţine amurgul. Sgomotul lor se aude la depărtare de câţiva ehilometri. Tot aşa urlă şi dimineaţa din zori până în răsăritul soarelui.
Peste zi ele fac expediţiuni după hrană şi pustiesc plantaţiunile şi grădinile locuitorilor de prin sate. Locuitorii nu le ucid, căci le ţin sfinte; dar e de ajuns ca omul să se arăte în grădină ca. să le facă pe toate s’o rupă la fugă. Când le goneşte cu puşca vreun european nelegiuit care nu voieşte să ştie nimic de sfinţenia lor, conducătorul cetei fuge totdeauna înainte şi toate după el, nu risipite, ci în rânduri strânse, şi încotro s’abate conducătorul, într’acolo fuge ceata întreagă, ca învârtită cu mâna. De obiceiiv puşca nu le ajunge, căci ele fug cu enorme sărituri şi în câteva, clipe dispar din ochi.
Cu mult mai bine organizate sunt cetele altor soiu de maimuţe de prin codrii fără de sfârşit ai Africei centrale. Acestea, numite de locuitorii de acolo log-log, sunt o adevărată pacoste a semănăturilor pe cari le pustiesc. Conducătorul îşi apropie ceata de locurile semănate cu o băgare de seamă care ar întrece precauţi-unile celui mai şiret om. El sare de pe copac pe copac, tot mai aproape venind. De pe fiecare copac el ispiteşte locul, se uită lung împrejur, ascultă zgomotele, se uită îndărăt şi calculează pe unde ar fi cu putinţă o retragere mai repede, şi după ce s’a asigurat că toate stau bine, dă un semn. Atunci toată ceata, de pe copacul din urmă,sare pe copacul unde a stat conducătorul, iar acesta într’aceeaşi clipă sare pe alt copac. Şi tot aşâ, din staţie în staţie, ajung până pe câmp. Un sunet scos din gât,
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1279
cam aşa, ca al apei ce gâlgâe prin gârliciul strimt al unei sticle, e semnul că totul e pe pace, un ton ascuţit şi tremurat arată că împrejurimea nu e cu totul sigură, iar un ţipăt scurt însemnează că e pericol, şi toată ceata se retrage repede. Conducătorul însă, osebit de conducătorii altor soiuri de maimuţe, nu e primul şi la atac ca şi la fugă; acesta e ultimul, când e vorba de retragere, şi din urma cetei dă mereu semne cârmuind ceata, la dreapta, la stânga, înainte, drept, după cum vede pericolul, sau o opreşte pe loc când vede că pericolul e departe şi că e vreme de stat la pândă, sau o chiamă îndărăt. Toate semnele lui seamănă cu
Orang-outan.
sunetul trompetei. Când ajung pe un câmp semănat, îl pustiesc mai rău decât lăcustele. Conducătorul pe un loc ridicat, de pe un copac, ori de pe o colină, ţine strajă şi mereu dă semne Partea lui de pradă i-o dau supuşii. Cât timp nu e pericol, conducătorul gâlgâe mereu; printre gâlgâituri i s’aude uneori sunetul ascuţit al nesiguranţei — când i se pare lui ceva—dar numai decât iarăşi începe să gălgăiască liniştit.
Maimuţele intră în semănătură şi rup tot ce găsesc, numai ca să strice. Mamele îşi lasă puii — pe cari îi poartă pe spate —
www.dacaromamca.ro
1280
ALBINA
să rupă şi ei, ca să se înveţe. Cu o iuţime nebună, toate rup’ rod, slărâmă, strivesc; deodată B’aude ţipătul de pericol al conducătorului; puii sar pe spatele mamelor, aceste s’adună la mijloc, bărbaţii fac careu pe margini, şi într’o clipită, ca săgeţile, toată gloata o ia la goană în sărituri uriaşe, peste gropi şi peste garduri şi dispare în pădure.
Gibon.
Şi pavianii trăesc în cele organizate, cari sunt primejdioase pentru oameni şi fiare când le atacă. O ceată de câte 60—80 de paviani, când au bun conducător, poate pune pe fugă chiar şi zece oameni voinici cu cele mai bune puşti. In fiecare ceată sunt câţiva bărbătuşi foarte puternici cari sar, în fruntea cetei, şi primesc atacul. Se mişcă grozav de iute, şi se apără unul pe altul: dacă pericolul e din două părţi, fac lront fiecăruia, şi dacă pe-o parte pericolul devine mai mare, ei îl cunosc şi toţi se în-dreptează spre partea asta; îşi ştiu împărţi puterile, şi le ştiu adună, ştiu să le concentreze după nevoie. Poartă deci o luptă regulată, ca a oştilor de oameni cu strategie şi tactică.
Pavianii cu coamă, cari trăiesc pe coastele mării prin Abisinia şi prin Nubia, formează cete de peste-o sută de capete. După răsăritul soarelui îi vezi trecând pe poteci strimte dealungul stâncilor, unul după altul, într’un şir lung, mergând încet spre locuri ştiute după hrană. Caută rădăcini şi vermi. Ei nu pustiese
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1281
semănăturile, de aceea nu vin în conflict cu oamenii, şi asta e un noroc pentru oameni căci altfel ar duce-o rău cu aceşti duşmani puternici. După ce şi-au găsit hrana şi s’au săturat, bărbătuşii se întind trândavi pe stânci şi dorm, iar mamele se joacă cu puii. Omul din vale are o privelişte frumoasă în jocul acesta. înainte de apusul soarelui se duc pe la izvoare să beâ apă, şi după ce îşi mai caută odată hrana, se retrag în linişte în peşterile stâncilor ca să doarmă.
O privelişte şi mai frumoasă ni-o dau maimuţele numite Ge-lada, vecinicii duşmani ai pavianilor. Acestea trăesc tot prin munţii Abisiniei, şi când se întâlnesc cu pavianii — dacă sunt două cete de aceeaşi putere, altfel cea mai slabă fuge — totdeauna se încaeră într’un războiu fioros. Călătorii cari au avut norocul să vază un războiu de acesta, spun că e cumplit şi vrednic de văzut. Geladele sunt mai slabe cu mult decât pavianii, dar în schimb ceata lor are de multe ori chiar şi peste o mie de capete, învălmăşeala deci, într’acele o mie de gelade cari se luptă cu o sută de paviani, nu se poate povesti. Se luptă cei puţini dar tari cu cei slabi dar mulţi, şi mai ales aici — spun călătorii — se vede organizaţia de luptă a pavianilor. Războiul ţine ceasuri întregi, şi mor de oparte cu zecile şi de alta cu sutele, şi câmpul lor de luptă o plin de peri şi de sânge şi de răniţi ce-şi r.au suflarea, şi de morţi plini de rane.
Pavianii cu coamă au acelaşi obiceiu ca şi ceilalţi, descrişi mai înainte, în căutarea hranei. Pe potecile stâncilor îi vezi mergând cu miile unul după altul, sau stând în şir ca să se odihnească. De multe ori pe-o distanţă de doi chilometri îi vezi înşiraţi, ca ostaşii în linie sau — cum zice un călător — ca rândunclclo toimna pe firele de telegraf. Sunt mai multe cete acolo, bine deosebite una de alta, fiecare cu al său conducător, şi toate trăind frăţeşte şi având un singur gând: să se apere de pavianii cei puternici. Când sunt pe drum, în fruntea tuturor, după conducător vin bărbătuşii cei mai puternici, apoi mamele cu puii, iar la urmă iarăşi bărbătuşi puternici, iar întreg şirul îl închee un fel de adjutant al conducătorului, un fel de vicerege. Acesta e în neîntreruptă corespondenţă cu conducătorul din frunte, mereu dă sunete cari arată cum stau lucrurile. Dacă şirul e urmărit bună oară de paviani şi e atacat fără de veste, adjutantul din coadă dă semn, se întoarce cu toată suita sa de bărbătuşi spre a dâ piept atacului, şi într’aceeaşi vreme conducătorul, înştiinţat prin semne, vine cu ai săi într’ajutor. Când îşi caută hrană, melci, rădăcini, gândaci, conducătorul stă pe un loc mai ridicat şi s - uită în toate părţile, iar câţiva bărbătuşi mai bătrâni, umblă căscând de colo până colo, pe la margini, tocmai în chipul sentinelelor.
Vrednic de-a fi povestit este şi obiceiul maimuţelor urlătoare cari trăiesc prin pădurile umede şi dese ale Americei de Sud. Acesta nu formează cete mai mari de 10 — 14 capete, şi organizaţia cetei este — dacă putem să facem comparaţiunea a-
www.dacaromamca.ro
1282
ALBINA
ceasta — ca al familiei în timpurile patriarhale. Capul cetei e totdeauna un maimuţoiu, nu cel mai puternic, ci cel mai bătrân. El e, precum se vede, bunicul cetei; Iii săi sunt luptătorii, iar nepoţii, mici şi slabi, sunt toată grija lor. După toate observările făcute, nici odată nu există într’aceeaşi ceată doi bătrâni, ci unul singur, căruia în glumă naturaliştii i au zis Patriarhul, moşul familiei, şi Marele-Preot.
Iar acest cuvânt, Marele-Preot, îşi are rostul său, căci el dă semnul când are să înceapă «concertul» lamiliei, el dă tonul cântării, el dă semnul de încetare. Maimuţele acestea, după cum le arată numele, urlă toate după amiază. Dimineaţa îşi caută hrană şi se joacă. Pe la amiazi, când soarele, arde tare, se ascund cu toatele prin desul frunziş al copacilor. Acum vine timpul concertului. Patriarhul se plimbă dintâiu printre membrii familiei sale, sărind de pe-o cracă pe alta, apoi stând pe loc începe de odată să scoaţă nişte sunete rupte, dintâiu încet, apoi tot mai tare, tot mai des, în urmă sunetele-i devin violente şi urmează tot mai iute unul după altul, până ce la sfârşit trec într’un fel de urlare neîntreruptă, fără nici o pauză. Atunci toţi membrii familiei încep în cor să urle după Marele-Preot şi se ridică o drăcească amestecătură de urlete. Fiindcă cetele trâesc una lângă alta, în pace, şi de multe ori pot să fie zeci de cete la un loc, cititorul îşi poate închipui ce zgomot se face. Ecoul pădurii sporeşte zgomotul; oamenii cari s’ar află pe acolo, îşi astupă urechile şi-o rup la fugă, căci urletul maimuţelor e fioros şi foarte puternic.
G. Coşbuc.
Păr în stomac.
Aţi mai auzit până acum să aibă cineva păr în stomac? Lucrul e greu de crezut; totuşi s'a întâmplat.
S’a întâmplat în Franţa. La un spital din Lyon s’a prezentat o fată de 16 ani plângându-se de dureri de stomac. Doctorii o căutară, văzură că are o umflătură; dar nu putea pricepe ce fel de umflătură să fie. A trebuit biată fată să se lase să-i făcă operaţie. I-au tăiat pântecele, au tăiat stomacul în punctul unde era umflat şi au găsit. . . 760 grame de păr!! Când i s’a vindecat rana, fata a mărturisit că, de patru ani avea obiceiu să înghiţă fire de păr...
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1283
Prinderea roilor.
Sum s’au liotărît să roiască, albinele, se întind ca o pânză strălucitoare în bătaia soarelui şi pornesc spre _ o ţintă mai din nainte ştiută. După câtva timp, ca şi cum ar ascultă de un semn, se adună la un loc, a-(r găţându-se una de alta în chip de ciorchină, de o ramură, de un zid, de o scorbură de pom, de un coş dela vre-o casă, sau de ori ce scobitură le vine la îndemână. Cel dintâiu roiu nu se duce mai departe de 50—60 de metri de stup, din pricina mătcii, care sboară cu greutate, fiind bătrână şi încărcată de ouă. El se prinde de obiceiu de ramuri mai do jos, de unde îl putem luă mai cu înlesnire. Al doilea roiu şi cei următori, având matei tinere şi uşoare la sburat se înalţă mai sus şi .se duc uneori la depărtări de kilometri, îna iute de a se opri. Urmărirea acestora e grea şi dese ori îi pierdem. Cei mai mulţi roi se agaţă de o ramură în chipul unei ciorchine. Alţii se grămădesc pe o ramură, ori între mai multe. Dintr’o sută de roi, 50 se aşează între 1—2 metri înălţime; 25, între 2—4 metri, rar se aşează mai sus ori mai jos de aceste înălţimi.
Dacă mâna omului nu vine să desprindă acest ciorchine viu, albinele rămân atârnate până când se întorc lucrătoarele pornite în cercetarea unui loc, bun pentru a-1 face locuinţa lor cea nouă. Cercetaşele vin una câte una, şi dau seama despre cele aflate. Mulţimea stă la îndoială şi cumpăneşte până când se hotărăşte a porni într’o parte. De cele mai multe ori, roiul atârnă de ramură până a doua zi. La un semn, tot roiul se desprinde şi neluând în seamă nici o piedecă, porneşte peste câmpii, merge în linie dreaptă către o ţintă hotărîtă, şi nimeni nu-1 mai poate urmări; albinele se duc să se sălbăticească. Se întâmplă să nu găsesacă un loc care să le placă şi atunci pleacă într’altă parte şi aşâ se duc din loc în loc, până când găsesc unul potrivit. Pe fiecare zi, albinele se împrăştie, roiul se împuţinează şi în urmă piere.
Se întâmplă uneori ca roiul, în loc să se ducă pe o ramură, să dea năvală într’un stup vecin. Atunci se încinge o luptă pe viaţă şi pe moarte între stăpânele stupului şi mosafirelo nepoftite. Dacă avem vreme, trebuie să schimbăm în grabă acest stup, cu acela din care a eşit roiul, aducând pe unul în locul celuilalt. Atunci lupta încetează. Dacă roiul a prins să intre în năuntru, schimbarea stupilor e de prisos. Atunci nu ne rămâne decât să afumăm albinele până când se liniştesc. Uneori se văd albinele sburând în toate părţile, fără ca să se strângă într’un loc, în grămadă mare. Aceasta e dovadă că roiul şi-a pierdut matca. Dacă căutăm cu băgare de seamă
www.dacaramanica.ro
1284
ALBINA
pe din naintea stupului, care a roit, o putem găsi într’o grămăjoară de albine, făcute ghiem împrejurul ei. Punem un păhărel deasupra mătcii.ca să nu fugă. Strămutăm stupul din care a ieşit roiul într’altă parte; iar în locul său aşezăm un alt stup gol; punem matca In năuntru, şi o lăsăm slobodă, ridicând binişor păhărelul de pe ea. Albinele pornite la roit o află şi se înapoiază intrând în stupul cu matca lor. Uneori ies 2—3 roi odată din mai mulţi stupi şi se amestecă într’o singură grămadă. Lucrul cel mai bun e să-i prindem aşa cum sunt şi fără a încercă să-i despărţim, să-i punem pe toţi într’un singur stup. Mătcile se vor ucide între ele, până când va rămâne una singură ca să cârmuiască un roiu mare.
Se întâmplă adeseori ca un roiu ieşit, să se întoarcă înapoi şi să intre în stupul său. Atunci albinele presimt o schimbare repede a vremii. Dar să ne aşteptăm la eşirea lor din nou, în cea dintâiu zi frumoasă. Ploaia, tunetele, fulgerele sunt pricini fireşti, care opresc roiul în loc, silin-du-1 să se aşeze cât mai în pripă undeva, ori să se înapoieze în stupul din care a ieşit. Omul se încearcă a imită aceste întâmplări fireşti, ca să împiedice ducerea prea departe a roilor, aruncând în ei cu praf. ori cu cenuşe, ori cu nisip ; stropindu-i cu apă sau bătând în vase de bucătărie, care fac zgomot asemănător cu tunetul. Dar nici unul din aceste lucruri nu izbutesc a sili roii să se oprească, decât foarte rar. Cel mai nemerit mijloc de a-i împedicâ să se ducă departe e acela de a îndreptă spre roi lumina care o răsfrânge o bucată de oglindă pusă în faţa soarelui.
îndată ce roiul s’a prins de o ramură, trebuie să ne grăbim a-1 luă. Dacă e prea sus, ne trebuie şi un ajutor. Luăm o cutie sau un uleiu obicinuit, gol şi bine curăţit pe dinăuntru, o pânzăjrară pentru acoperit faţa, o mică pătură, un pămătuf de cârpă pentru aprins sau o bucată de lemn putregăit. Când ajungem la locul unde e roiul, no acoperim fata cu pânza cea rară, iar marginile le strângem împrejurul gâtului pe sub gulerul hainei. E bine să strângem şi mânicile pe lângă mână. Un om se urcă pe scară, prinde cu amândouă manile craca de care se ţine roiul şi cu o scutură tură scurtă şi tare, îl desprinde. Tovarăşul ţine tocmai de desubtul roiului, uleiul întors cu gura în sus şi pus într’o prăjină sau furcă. Roiul se desprinde de cracă şi cade în uleiu.
Amândoi oamenii trebuie să lucreze cu grije şi în bună înţelegere; altminteri cel de jos se poate trezi cu grămada de albine pe nas în Ioc de uleiu. Pentru orice întâmplare e bine să aibă şi el faţa acoperită. Cum a căzut roiul, acoperim cu pătura uleiul la gură. întoarcem uleiul binişor cu gura în jos şi-l aşezăm pe pătură sub locul unde am prins roiul având grije să-l ridicăm puţin într’o parte dela pământ, cu o piatră, ca să aibă pe unde intră în năuntru albinele
www.dacoromamca.ro
ALBINA
1285
rămase pe afraă. Roiul cade jos pe pătură. Un fapt ciudat se petrece atunci: Albinele dau buzna afară ca să fugă, dar numai decât se opresc, se întorc şi intră înapoi în uleiu. Câteva rămân împrejurul acestuia, bătând repede din aripi. Ai crede că fac vânt; dar dacă le luăm seama, vedem că stau cu vârful pântecelui întors în sus. Ele bat atunci din
Prinderea roilor.
aripi ca să cliome în uleiu prin sbârnâitul puternic ce-1 fac, pe tovarăşele rămase pe afară. Şi într’adcvăr la chemarea lor, toate albinele se îndeamnă a intră înăuntru. Dacă au mai rămas albine în pom, puţin fum le aduce şi pe ele în uleiu. In scurtă vreme tot roiul se găseşte prins. Ca să-l împiedicăm dela fugă acoperim uleiul cu o pânză şi stropim din când în când albinele cu apă. Aşa stă roiul sub pom până după apusul soarelui.
Când putem să ajungem roiul de jos, un singur om e des tul ca să-l prindă Cu o mână ţine dedesuptul lui, uleiul în-
www.dacoromanica.ro
1286
ALBINA
tors cu gura în sus, iar cu cealaltă mână scutură ramura do care se ţine roiul.
Se întâmplă uneori ca roiul să se aşeze în locuri de unde nu-1 putem luă aşâ uşor: ori se resfiră pe o ramură, sau la despărţirea a 2 crengi, ori pe pământ, sau pe ziduri. In a-semenea cazuri, aşezăm uleiul deasupra roiului şi încetul cu încetul mânăm albinele cu câte puţin fum înăuntru, sau punem uleiul sub roiu şi cu o periuţă moale sau cu o pană de gâscă dăm albinele în el.
S’au făcut unelte pentru pentru cazul când roiul fiind prea sus agăţat, n’avem un tovarăş de ajutor. Uleiul de prins, sprijinit într’o crăcană cu trei picioare, o aşezat sub roiu, iar noi sau ne urcăm pe scară la albine, sau le desprindem scuturând de jos ramura cu o cange. Un stupar a făcut o cutie anume pentru prins roii, aşâ ca albinele să intre apoi singure în uleiu, fără a mai fi nevoe să le scuturăm noi. Cutia are deasupra un capac, care se desface în două: o jumătate se lasă într’o parte şi altă jumătate se lasă în cealaltă parte. Fiecare jumătate e legată cu o sfoară aşa ca să se ridice în sus, în felul coşului (podeţul) de trăsură, când tragi de ea, să se împreune cu cealaltă jumătate şi să închidă cutia. Dedesupt, cutia are o coadă, la fel cu matiţa de plasă, făcută din pânză de sârmă. După ce prindem roiul, vârâm coada cutiei, în uleiul în care vrem să 1 punem, iar albinele trec singure în el.
N. Nicolaescu şi O. Stoinescu.
----”-0“-găi!$î°0'‘-
SCRISORI
— TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG —
u ştiu, prietene, dacă-ţi închipueşti cum am petrecut (V]:r1 eu iarna asta.
®v Orice bun creştin stă în casă, la taifas, când e vi-forniţă afară, când vântul urlă prin văzduhul ce-
J nuşiu, aducând snopi de zăpadă pe care-i izbeşte ca pe nişte trâmbe de nisip în geamuri. Focul arde vioiu în sobă; o căldură leneşă îţi umple toate mădularele; cineva spune o istorie din alte vremuri, în care umbre triste se mişcă, se zbuciumă, trec; parcă te doare inima, ţi se umezesc ochii; şi în tăcerea care se întinde după povestire, toţi se privesc, ascultând pe gânduri murmurul vânturilor de afară.
Seara vine, întunerecul se lasă ca un zăbranic negru ; afară parcă trec glasuri, oftări; cuvinte duioase parcă spun dureri vechi; o mână ţi se pare că bate încet la geamuri şi te chiamă. încă nu s’a aprins lampa ; focul, în umbra odăii, pâlpâie, scade, se farmă într’o grămadă de jar, care se mişcă,
www.dacaromamca.ro
ALBINA
1287
■clipeşte, tresare în pânze albastre de flăcări... Te furnică ceva în suflet şi nu ştii ce; ai voi să asculţi ceva şi gândul te duce departe; îţi aduci aminte de lucruri uitate, de o rudă care nu mai este, de un prieten mort în tinereţe... Ş’afară din văzduh, prin viforniţa care trece cu freamăt de valuri, răzbat ţipete de durere, ţipete omeneşti; fâlfâiri de aripi trec pe-aproape, înflorări şi şoapte se strecoară pe coş...
Ştefanache, puşcaşu nostru, într’o seară ca acestea ne-a povestit o întâmplare ciudată.
Se aşeză la gura sobei, îşi aprinse ţigara şi, pufăind fumul spre jăratec, îşi trecu stânga prin mustăţi, îşi cuprinse barba cu toate degetele, trecând’o prin ele până la cel din urmă Gr.
Tuşi întâiu domol şi ne privi zâmbind.
«Apoi să vedeţi dumneavoastră, asta s’a tâmplat acum vre-o douăzeci, treizeci de ani... Fusesem la ratuşul lui Agop la răscrucea drumurilor, colo, în valea Şiretului... Noi, vre-o •cinci-şase flăcăi, stătusem o săptămână încheiată cu vitele la odae, lângă apă, ş’acum, sâmbătă seara, ne întorceam în sat... Iar până în sat era cârciuma Armeanului... Bei un pahar, îţi cântă o baragladină din scripcă, nici nu ştii când înserează... Ş’aşa stăteam noi bând şi vorbeam de una de alta... Dar era afară un vânt de toamnă de te pătrundea la ■ciolane. Zice unul: «Hai, bre, să nu ne-apuce noaptea pe drum... Uite, acuşi inserează...» Iar Gavril a Costăchioaei — un flăcău, încrucişat cu gura sabie, — numai începe a râde: «Bre ! da’ cu vrednici oameni am de-aface! —Cum cu vrednici •oameni?., zice celălalt. Se întăreşte ploaia, se face întuneric, ne murează până la ciolane şi te pomeneşti că mai dăm şi într’o rîpă!.. — Bre! zice iar Gavril. De unde-ai mai eşit şi tu ? frica, săraca, asta-i! Crezi că nu te înţeleg ? Becisnici de aceştia am văzut noi mulţi! Atâţia lei să am în palmă câţi am văzut, he-hei!» — Celuilalt îi sare ţandăra, şi se iau la cioandă. De-aci până la un ghiont nu-i mult. Au fost cât pe ce să se apuce la bătaie. Cu mare ce i-am despărţit. I-am pus să mai bea câte-un pahar, ca la orice împăcare... dar lui Gavril gura tot nu-i tăcea: «Măi, eu de nimic pe lumea asta n’am habar... Mă, eu am trecut şi prin ţintirim noaptea! — Prin ţintirim? zic eu. Taci, bre, că astai-i prea prea...» Cela sare în sus şi mă priveşte cu ochiul cel încrucişat. Iar gata să sară la bătae: «Am fost, măi, să fiu al dracului dacă n’am fost!...» Apoi mai bea un pahar de rachiu şi zice: «Uite, rămăşag mă pun că trec şi în astă noapte...— Taci, măi, eşti prost? ai mâncat ciumafai ?» Şi începe o sfadă, o harţă de nu se mai auzea nici în cer nici în pământ. Ne-am pus rămăşag pe două ocă de rachiu. Trebuia să lase la o cruce, în mijlocul ţintirimului un semn: o trişcă stricată, a mea... Am ascuţit’o la un capăt... Cu capătul ascuţit, s’o împlânte Ia căpătâiul unui mormânt...
www.dacaromamca.ro
1288
ALBINA
Prostii de om tânăr, ce vrei? Parcă pe-acolo-i drumul omului ? Puteâ să meargă cu noi. .. Dar nu. că i se suise fumul la cap, şi când îi abăteâ lui Gavril, nu i se puteâ pune împotrivă o ţară...»
Ştefanache se opri o clipă.
«I-auzi, zise el, cum urlă vântul afară... Iaca aşa băteă ş’atunci... Şi era o bură umedă... Cum să lăsăm noi pe nebun printre cruci şi morminte pe-aşa vreme? «Măi Gavrile, dacă ţi-e frică, hai cu noi...» Gavril îşi îndeasă cuşma pe ochi şi-şi strânge poalele sumanului... «Măi, eu îs om, măi, nu muere!» Şi se duce. — Dacă vrea el, ce să-i faci? L-am lăsat în plata Domnului!...
Şi se duce, cum spun... Acu ce s’o fl petrecut? Bine nu ştiu... Dar cam aşa s’o fi întâmplat: A sărit pârleazul prin dosul ţintirimului, după ce-a luat-o peste câmp, pe-o cărare din drumul mare... După ce-a sărit pârleazul, a dat printre căpiţele de fân ale paznicului... Da’întunerec, întunerec, să-ţi dai cu degetele în ochi... Noi mergeam şi nu prea, spre sat... El puteâ eşi prin partea cealaltă, şi luând o repede la picior, ne puteâ ajunge...
După ce bâjbâie cu băţul întins, dă de cărarea dreaptă şi trece printre cruci... Om încăpăţânat, ce crezi? Se păleşte de o cruce şi se opreşte, îşi face cruce cu limba... Dă în partea cealaltă, se poticneşte de marginea unui mormânt, lunecă, cât pe ce să cadă... Se răsuceşte, se întoarce şi nu mai ştie încotro să pornească,—că-i întunerec, întunerec beznă...
Pe urmă ce se gândeşte ? Poate-i la mijlocul ţintirimului... Să înfingă la capătul unei gropi trişca ascuţită. O scoate dela brâu cu stânga, iar cu dreapta pipăie în jur... Dă de-o cruce... Se alătură şi caută loc în brazde... Vântu-i spulberă poalele sumanului. Apucă trişca cu amândouă mânile şi o împlântă.
Dă să se ridice. I se sbârleşte părul în cap L-a prins cineva de poala sumanului! Sudoarea rece îi umezeşte rădăcina părului... Se opinteşte... Dar cel ce l a prins, îl ţine zdravăn de suman... Lunecă şi cade pe brânci. Ce-a crezut el atunci ? Noi, de pe şleah, cine ştie do unde, i-am auzit răcnetul! Ştii ce răcnet? Parcă-1 înjunghiase cineva!.. Şi cât ai zice tatăl nostru, i-am auzit paşii clepăind şi lunecând prin mâzga drumului într’o fugă, de parcă-1 mânau toţi strigoii, din urmă !...
Tremura, tremură cumplit, şi bâlbâiâ ca un nebun, nu puteam înţelege nimic din gura lui. Puneam mâna pe el, sărea la o parte, pe urmă iar se apropia do noi... Când am ajuns la jitărie şi 1 am vârât la lumină, am văzut că-i fără suman... îl întrebam, el nu răspundea nimic, era galben ca un mort... A zăcut două luni şi era să moară!..»
Puşcaşul tăcu. Afară vântul trecea vuind prin livadă. O mână parcă fâşâi pe la ferestre. Mama şi cei doi fraţi mai
www.dacaramamca.ro
ALBINA
1289
mici ai mei rămaseră cu ochii mari, cu feţele neclintite întoarse spre povestitor.
«Şi cine l-a prins? şopti abia mezinul.
— Şi-a înfipt trişca în poala sumanului, asta a fost!» răspunse încet Ştefănache.
Iar urmă tăcere. Vedeam bine că copiii, cu toată lămurirea aceasta, nu cutează să-şi întoarcă ochii spre fereastră, unde fâşâiâ vântul şi de unde veniau fiorii necunoscutului...
Mihaii Sadoveanu.
înţepăturile insectelor.
ine a fost vre-odată înţepat de o viespe sau de o albină, ştie că înţepătura e foarte dureroasă. Mulţi se întreabă, cu drept, dacă e şi primejdioasă ?
Negreşit că lucrul nu se poate lămuri decât adunându-se întâmplări multe de acest fel şi văzându-se ce urmări au avut.
Citii zilele trecute în gazetă că un doctor din Paris a făcut multe cercetări şi le-a împărtăşit societăţii de medici învăţaţi de acolo, care se chiamâ Academia de Medicină.
Fără îndoială că acul pe care-1 înfige insecta este înveninat. Un învăţat englez a găsit că veninul care se scurge prin acul acesta vine din două punguţe cu un lichid de un fel şi din a treia punguţă cu un lichid de alt fel. El a izbutit să scoaţă aceste veninuri, deosebit fiecare; ea injectat pe rând în piciorul unei vrăbii. îndată vrabia şi-a paralizat piciorul şi peste puţin a murit. Englezul crede, după felurite încercări ale lui, că veninul din acele două punguţe la fel produce moartea, iar cel din punguţa a treia produce paralizia.
Pentru bietele vrăbii efectele sunt teribile, fiindcă ele sunt mici şi deci cantitatea de otravă este prea mare ca să o poată suferi. La om tot aşa să fie ? Se pomenesc cazuri de oameni cari au fost pişcaţi de insecte şi au murit peste câteva ceasuri. Se zice însă ca nu veninul insectei a produs nenorocirea, ci sămânţa de vre-o boală groaznică luată de insectă pe picioarele ei şi pusă pe o mică rană făcută în pielea omului.
www.dacoramamca.ro
1290
ALBINA
Dar dacă nu sunt mortale, înţepăturile vâră în piele o-travă, de care trebuie să ne îngrijim. Se pare că înţepăturile albinelor sunt mai puţin vătămătoare decât ale viespelor, ale trântorilor. In repezeală nu prea poţi să deosibeşti; de aceea e bine să te tereşti de toate.
Iată câteva cazuri povestite de doctorul de care am vorbit mai nainte.
Un maşinist, de 55 de ani, vine seara acasă şi, după ce mănâncă, se urcă în pod după trebi. De odată simte o durere grozavă după ureche, «par’că i-ar fi dat cu un ciocan», zice el. Vede atuncia zburând o albină mare. Se dă jos pe scară, se spală cu oţet. Dar simţiâ tot capul ca în loc. Deodată cade jos ameţit. Cei din casă aleargă la doctor; acesta îl găseşte în adevăr leşinat. Toată pielea capului erâ roşie ca racul. Doctorul îi dă îngrijirile necesare şi, după cinci zile d’abiâ, s’a vindecat omul.
Un alt om, plimbându-se pe câmp, vreâ să ridice o pară căzută din pir- dar sub ea erau mai multe viespi. Acestea îl înţepară la mână. Peste un ceas mâna îi erâ umflată; peste noapte simţi dureri şi nu puteâ dormi. A bolit o săptămână.
Pe altul l-a înţepat o viespe la buză şi i s’a umflat toată gura şi tot obrazul.
O fetiţă vreâ să dea jos dintr’un pom nişte tructe. Aruncă o piatră, dar zgândăreşte un cuib de viespi. Acelea es de odată afară. Fetiţa fuge. Viespele după ea. Una o ajunge şi o înţeapă în picior. A trebuit trei zile ca să se vindice.
Un lucrător intră în casă, lăsând la uşă pantofii de lemn (cum poartă unii prin partea locului). Când ese, îşi bagă picioarele in pantofi; dar într’unul erâ un trântor, care-1 şi înţepă. Durerea i-a lost aşâ de mare, că i-a venit ameţeală. Norocul lui că trecea tocmai doctorul pe acolo. I-a dat doctorii şi până a doua zi erâ scăpat.
*
* *
Dar ce doctorii să întrebuinţăm?
Doctorul meu sfătuieşte dauâ feluri de îngrijiri. Intâiu te ocupi de locul unde te-a înţepat. Cauţi să scoţi acul care totdeauna rămâne în piele; apoi freci părţile umflate cu a-moniac sau cu oţet; e bine să pui şi apă sărată. Apoi trebuie să cauţi să năduşeşti puternic ca să goneşti otrava
www.dacaromanica.ro
1291
ALBINA
care s’a strecurat în corp. In cazuri mai grave să iei şi o curăţenie.
Aşa spun doctorii despre înţepăturile insectelor şi despre leacurile potrivite în asemenea cazuri.
Rada.
' 1 "
Povestea doctorului.
doctor italian povestiâ într’un cerc de prieteni, o întâmplare cu totul extraordinară, totuşi adevărată.
— Eram în Neapole. Aveam acolo un prieten bun, un om bogat şi membru al unei vechi familii italiene. Om liniştit, studios, avea şi el o patimă : îi plăc« â să joace table. Jocul âstă nu prea îmi plăceâ, dar ca să i fac hatâr, petreceam câteodată cu el până la miezul nopţii aruncând zarurile şl trântind când mai tihniţi când mai supăraţi rotocoalele de lemn în căsuţele noastre.
— Trei—cinci!
—	Două-două!
Şi aşa mai departe . . .
Intr’o seară — nu ne văzusem de o săptămână — primesc dela prietenul meu o scrisoare. Mă chemă cu stăruinţă la dânsul a-tunci. Eram cam obosit, dar, văzând cu ce foc îmi scria, m’am hotărît să mă duc.
—	Iar l-a apucat patima! gândiam eu.
Când am intrat la prietenul mieu, am mai găsit vre-o trei persoane, lucru neobişnuit. Intre acestea eră şi procurorul tribunalului.
—	Văz că ai mosafiri, îi ziseiu eu; credeam că astăseară am să-ţi trag o bătaie bună Ia table.
—	Nu, astăseară avem o afacere importantă.
—	Ce? îl îtrebaiu eu cu oarecare îngrijire.
Prietenul îmi arătă o sticlă de vin ca de un litru, pecetluită cu ceară verde. Se vedea că e înăuntru vin vechiu ...
—	A! ai cumpărat vreo ladă cu vin de câteva sute de ani? îl întrebaiu eu glumind. Haide destupă-o ca să-l încercăm.
—	Ba zău nici nu vă dau să gustaţi.
Atunci ne spuse de un proces vechiu, de vre-o douăzeci de ani, pe eare-1 are cu un neguţător bogat Tomssso pentru o proprietate. Acest Tomasso îi trimise sticla cu vin şi o scrisoare în care îi declară că ar vrea să înceteze cu procesul şi să se împace.
Noi râmaserăm miraţi.
—	Aşâ mirat am rămas şi eu, zise prietenul mieu. Am bănuit
www.dacoromanica.ro
1292
ALBINA
nu ştiu de ce, că nu e lucru curat şi l-am rugat să vie astăseară aici ca să ne înţelegem în privinţa împăcării.
D’abiâ isprăvi vorba şi servitorul anunţă pe domnul Tomasso. Eră un om nalt, voinic, frumos la chip, cu mustaţa neagră şi groasă.
După salutările obişnuite, stăpânul casei spuse că a avut la masă câţiva prieteni şi dădu a înţelege d-lui Tomasso că aceia au să plece şi au să rămâie singuri.
—	Deocamdată, adause dânsul, să începem sticla de vin pe care mi-ai trimis-o drept semn al împăcăciunii noastre.
—	Cum ? Nici n’ai deslăcut-o ? întrebă Tomasso foarte mirat şi schimbându se la faţă.
—	Nu, vreau ca d-ta să bei primul pahar; noi vom bea restul.
Zicând aşâ, şi puse înaintea lui Tomasso sticla şi un pahar
Rar am mai văzut faţă omenească pe care să se zugrăvească
mai tare frica, cum am văzut la omul acela. Nu puteam pricepe nimic.
II văz că stă la îndoială, pe când stăpânul casei scotea dopul sticlei; dar, cu gestul unui om care trebuie să se arunce în apă, duse paharul la gură şi . . . bău.
Toţi mosafirii se adunară împrejurul mesei, cerând să guste şi ei din vin.
Gazda le zise:
—	Am să vă dau Ia toţi ....
Deodată văzurăm pe domnul Tomasso că începe să tremure; dinţii îi clănţăniau şi sudoarea îi curgeâ şiroaie pe frunte.
Mă reped la el; îl întreb ce are:
—	Nu e nimic, zise; dar văz că începe să puie mânile la pântece ca un om apucat de colici şi, până sâ-1 sprijin, cade jos, rostogolindu-se pe covor şi ţipând:
—	Mor! .. . Mor ! . . .
Mă aplecaiu la el, încercaiu să-i dau ajutor. .. dar în zadar : murise.
—	Ce e asta ? De sigur s’a otrăvit. In sticla ce ţi-a trimes eră otravă, ziseiu eu amicului meu.
—	Nici de cum, îmi răspunse acesta, şi ca dovadă iată beau un pahar.
In adevăr bău.
Vă închipuiţi mirarea noastră a tuturor. Ne explică atunci că sticla ce primise dela Tomasso o închisese într’un dulap şi pregătise alta întocmai şi tot cu aceeaşi ceară. Tomasso desigur că trimisese adversarului său vin cu otravă şi când a tost silit să bea el întâiu, a socotit că a băut în adevăr din sticla trimisă de dânsul şi a murit otrăvit, fără să fie otrăvit.
—	Acesta este un exemplu de moarte prin închipuire, zise doctorul terminând povestirea.
—	L-a pedepsit Dumnezeu! zise un preot care erâ şi el de (aţă.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
1293
Sfârşitul războiului Tţuso-Japoriez.
Incheerea păcei.
upă crâncene şi sângeroase lupte cari au durat aproape 19 luni, pacea s’a încheiat, în oraşul Portsmouth din America.
Conferinţele pentru încheierea păcei s’au ţinut în sala cea mare a depozitului marinei din acel oraş. însărcinaţii Japoniei pentru încheerea păcei au fost: Baronul Komura şi Takahira, iar ai Rusiei d-1 Witte şi
Baronul Rosen.
Tractatul de pace coprinde 15 articole şi două articole a-diţionale. El a fost făcut în patru exemplare, din cari două în limba Franceză şi două în limba Engleză. A fost semnat Luni 22 August stil vechiu orele, 3 şi 47 minute după a-miază, şi urmează să fie ratificat do Suveranii celor două puteri în termen de 50 de zile.
Dăm aici după ziarelo franţuzeşti următorul text aproape exact al acestui tractat de pace:
Introducţiunea tratatului spune că suveranii Rusiei şiJ a-poniei, dorind a pune capăt războiului, şi numind respectivii lor plenipotenţiari, aceştia, întruniţi la Portsmouth, s’au înţeles şi au hotărît celo ce urmează :
1.	— Primul articol stipulează restabilirea păcei şi amiciţiei între împăraţii şi respectivii supuşi ai Japoniei şi ai Rusiei.
2.	— Rusia recunoaşte interesele preponderante din punct de vedere politic, comercial şi economic ale Japoniei în Corcea. Ea nu se va opune la măsurile de direcţiune, de protecţie şi de control pe cari Japonia ar crede necesar să le ia în Coreea, în înţelegere cu guvernul coreean. Supuşii şi întreprin lerile ruse în Coreea se vor bucură de beneficiile supuşilor şi întreprinderilor celorlalte state.
3.	— Acest articol specifică evacuarea simultană a Manciuriei de către trupele ruseşti şi japoneze. Cele două ţări sunt, întru ce priveşte evacuarea, într’o situaţie absolut identică; drepturile cârştigate de particulari ca şi do societăţi, rămân intacte.
4.	— Drepturile obţinute pe baza contractului de închiriere al Rusiei asupra Port-Arthurului, Dalny şi pământurilor şi apelor adiacente, trec în întregime la Japonia. Proprietăţile şi drepturile supuşilor ruşi sunt respectate.
5.	— Rusia şi Japonia se obligă reciproc a nu pune nici o împotrivire la măsurile egale tuturor naţiunilor ce China va putea luă pentru dezvoltarea comerţului şi industiiei în Manciuria.
6.	— Calea ferată manciuriană este împărţită între Rusia şi Japonia la Kuentsense. Cele două porţiuni nu vor fi întrebuinţate decât în scop comercial şi industrial. Rusia va păstră, întru ce priveşte porţiunea sa, toate drepturile câştigate prin convenţiunea sa cu China pentru construirea acestei căi ferate. Japonia câştigă minele ce deservesc porţiunea ce îi revine. Totuşi drepturile persoanelor şi întreprinderilor particulare rămân respectate. Cele două părţi rămân absolut libere de a întreprinde ori ce vor vroi pa terenul expropriat.
www.dacoromamca.ro
1294
ALBINA
7.	— Rusia şi Japonia se obligă a face la Kuenteun recordul porţiunilor de cale ferată a căror porţiune o au.
8.	— Porţiunile de cale ferată în Manciuria trebuiesc a fi administrate în scop de a se asigură traficul comercial între ele fără vreun o stacol.
9 — Rusia datoreşte Japoniei partea de sud a insulei Saehalin. până la al 50-lea grad., cu insulele ce depind de dânsa. Dreptul de liberă navigaţie e asigurat în strâmtorile La Perouse şi Tartaro.
10.	— Acest articol precizează situaţia supuşilor ruşi in partea de sud a insulei Saehalin. Colonii ruşi liberi au dreptul de a rămâne fără a-şi schimbă naţionalitatea; din contră, guvernul japonez poate obligă pe deportaţi a părăsi teritoriul ce le este cedat.
11.	— Rusia se obligă a încheia un acord cu Japonia privitor la drepturile de pescuit ale supuşilor japonezi în apele teritoriale ruseşti din marea e Belii ing.
12.	— Cele două înalte părţi contractante se obligă a reînoi tratatul de comerţ ce există înainte de războiu, cu o uşoară modificare de a-mănunt, ce implică condiţiunile naţiunei cea mai favorizată.
13.	— Rusia şi Japonia se obligă a îşi restitui reciproc prizonierii de războiu, plătind eheltuelile reale ale întreţinerii lor pe baza documentelor.
14.	— Tratatul va fi redactat în două limbi, franţuzeşte şi englezeşte. Textul francez va servi ruşilor şi cel englez japonezilor. In caz de dificultate de intrepretare, va servi de bază textul francez.
15.	— Ratificarea tractatului trebuie să fie confirmată de Suveranii celor două State în timp de cincizeci de zile după semnarea lui. Ambasadele Franţei şi Americei vor fi intermediare între guvernele japoneze şi rus spre a anunţă prin telegraf ratificarea acordată.
Urmează două articole adiţionale :
Art. I — Evacuarea Manciuriei de fătre cele două armate trebuie să fie făcută în termen de optsprezece luni, începând cu trupele din prima linie.
Trecut acest termen cele două părţi nu vor puteâ lăsă ca pază a căei ferate mai mult de cinsprezece soldaţi pe kilometru. Amănuntele eva-cuărei vor fi regulate de cei doi generalisimi.
Art. II. — Frontiera ce va delimita părţile obţinute de Rusia şi Japonia în insula Saehalin va fi definitiv tranşaiă la faţa locului de o comisiune specială zisă comisiunea liinitografă.
Acum când pacea este încheată şi am dat şi textul tractatului, cred că este folositor a face o scurtă recapitulare a fazelor acestui război, care a fost cel mai sângeros şi mai mare din câte cunoaşte istoria omenirei.
In ziua de 6 Fevruarie 1904, Japonezii au rupt relaţiile diplomatice cu Rusia. Ostilităţile au început în noaptea de 8 spre 9 Fevruarie, când amiralul Togo a atacat cu flotila sa de torpiloare Portul Arthur şi flota rusească, din care a distrus trei mari cuirasate
In Martie, Koropatkin ia comanda supremă din Manciuria, ce stătuse până atunci sub comanda lui Linewict,
In Portul Arthur comanda supremă o ia generalul Stoessel. La 1 Mai Kuroki atacă pe Ruşi şi bate pe generalul Sasulici Ia Yalu. Ruşii se retrag. Nogi începe înpresurarea Port-Arthurului şi la 2G Mai dă primul atac în contra poziţiunilor ruseşti.
In decursul Junei Mai generalul de cazaci Rennenkampf şi baronul Stakelberg atacă pe Kuroki, dar acesta îi bate la Wafangku.
www.dacaromamca.ro
Sala de Conferinţe
Sala reservată Japonezilor
Dela stânga spre dreapta:
D. Witte 3aron Rosen D Roosevelt J3ar. Komura D. Takahira.
Depositul Marinei la Portsmouth unde s'a ţinut conferinţa
www.dacoromanica.ro
1296
ALBINA
In Iunie soseşte pe câmpul de războiu al patrulea corp de armată japonez sub comanda lui Nodzu. Armatele japoneze reunite încep marşul înainte şi la 31 Iulie bat pe Ruşi la Yangtşu, unde generalul rus contele Keller e omorît.
La mijlocul lunei lui Iulie mareşalul Oyama ia comanda supremă şi porneşte cu corpurile de armată ale lui Kuroki, Oku şi Nodzu la Liaojung, unde se află Kuropatkin cu cartierul său general.
Intr’aceea la Port-Arthur amiralul rus Makaroff caută să spargă cercul de fler al flotei japoneze, dar e respins şi vasul amiral Petro-Pawlosk sare în aer. La 10 August flota rusă din Port-Arthur e nimicită şi amiralul Wittiidft e o-morît. La 14 August Komura bate escadra rusă dela Vladi-vostok.
Pe la finitul lunei lui August începe bătălia uriaşă dela Liaojang. Kuroki împresoară pe Ruşi trecând pe malul drept al râului Taitşio. La 4 Septemvrie Kuropatkin e băfut pe toată linia. Ruşii se retrag.
La 2 Oelomvrie Kuropatkin dă un ordin de zi şi anunţă lumii că va luă ofensiva şi va nimici pe japonezi. Intre 7—10 Octomvrie Ruşii sunt din nou bătuţi la Şak-lio. La 19 Octomvrie Ruşii îşi fac cartierele de iarnă.
La Noemvrie Japonezii încep asediul Porthului Artur. La 28 Noomvrie ei atacă colina de 203 metrii şi peste două zile o iau cu asalt. La 14 Decemvrie moaro generalul rus Kon-dratenko, zdrobit de bombele japonezo.
La 1 Ianuarie 1905, generalul rus Stoessel anunţă, că vrea să capituleze şi la 13 Ianuarie Japonezii intră în Port-Arthur.
In Manciuria generalul rus Grippenberg o straşnic bătut la Hun-ho şi la 28 Ianuarie Ruşii evacuează Sandepu.
La 26 Fevruarie Ruşii sunt bătuţi la Wanfulin-Kontukin, de unde ei se retrag la Mukden. Aici Japonezii, îi atacă şi se încinge cea mai groaznică luptă din câte s'au înregi.trat până acum în istorie. Ruşii sunt iară-şi bătuţi, Kuropatkin o destituit; în locul lui vine Liniewici.
De aci încolo toată speranţa Ruşilor e în flota baltică, dar şi aceasta o cumplit distrusă în strâmtoarea maritimă Tşuşima.
La finitul lunei Iulie Japonezii ocupă insula Sahalin şi se prepară să ocupe şi Wladivostokul.
Intre acestea Preşedintele Statelor-unite din America, d-1 Roosevelt intervine între cei doi puternici duşmani şi are norocul să reuşească a face pe japonezi să se mulţumească cu condiţii uşoare, aşa că pacea s’a putut încheea, pentru binele ambelor popoare în particular şi al omenirii în general.
Cu toate acestea din condiţiuni rezultă, că Japonezii şi-au ajuns scopul. Au cucerit ce le trebuia pentru ca existenţa lor naţională să nu mai fie ameninţată din partea R
www.dacarotnanica.ro
ALBINA
1297
Au pus mâna pe Coreea, pe Port-Artur, Dalnî, Liao-Tung şi jumătate din insula Sachalin. Ruşii au fost loviţi în inimă, în ceeace priveşte ieşirea la marea liberă. Pe lângă aceasta Ruşii şi-au pierdut cu totul prestigiul în Extremul Orient, ceeace e şi mai dureros pentru ei. Ziarele ruseşti spun, că Rusia nu mai are ce căută în Extremul Orient şi trebuie să-şi întoarcă atenţiunea numai spre Europa. Rusia vrea să câştige în Europa cea pierdut în Asia. Cine poate să cunoască minunile viitorului ?____
Sărbătorirea luării Grlviţei.
La 30 August s’a oficiat o slujbă religioasă (Te-Demn) la bisericile din ţară, pentru serbarea însemnatului fapt al luării redutei Griviţei de către oştenii noştri la 1877. In urma ordinului ministerului de războiu s’a ţinut în faţa soldaţilor cuvântări asupra însemnătăţii zilei de 30 August 1877 pentru neamul românesc.
Ziar românesc în Basarabia,
Fruntaşii români din Basarabia au subscris la Chişinău (capitala provinciei) suma de 30.000 ruble, pentru înfiinţarea unei tipografii şi a unei gazete româneşti. Ei au înaintat ministerului de interne rusesc o petiţie, prin care cer autorizarea legală.
Suntem foarte veseli de această hotărâre a fraţilor români, de a lucră prin tipar pentru luminarea păturii ţărăneşti şi pentru întărirea simţământului naţional şi le dorim din toată inima is-bândă deplină.
Reuniunea Jeneralâ a învăţătorilor din Bucovina.
In numărul 37 al ziarului «Voinţa Poporului» din Cernăuţi se publică un raport asupra unei adunări ce s’a ţinut la 14 August de către învăţătorii români din Bucovina. Din acest raport se vede că s’a constituit o asociaţie generală a conducătorilor şcoalelor româneşti din această provincie. In acea şedinţă s’au mai discutat statutele viitoarei reuniuni şi s’au pus bazele pentru tipărirea unui jurnal «Şcoala» ca organ al ei. Domnul Cavaler Titus Onciul a donat reuniunii o bibliotecă preţuită la 8.000 lei şi o poliţă în valoare de 2.000 lei.
Gruparea învăţătorilor bucovineni constituie de sigur un fapt foarte însemnat cultural şi de aceea o salutăm cu bucurie; fapta d-lui Onciu, care a făcut acea preţioasă donaţie, merită toată lauda.
Un premiu pentru tradiţii populare despre Ştefan-cel-Mare.
Cu piilejul serbărilor din Sibiu s’a dat un premiu de 300 coroane (coroana = 1,05 lei) de către «Asociaţia pentru literatura şi cultura română» d-lui Teodor A. Bogdan, învăţător în Bistriţa,
C. C. Pop.-Taşcă.
www.dacaromamca.ro
1298
ALBINA
Transilvania, pentru cartea sa: Ştefan cel-Mare, tradiţii, legende, balade, colinde, culese din gura poporului. Trimitem felicitările noastre învăţătorului premiat şi-i urăm şi alte izbânzi.
Un parastas pentru doctorul Davila.
La 27 August s’a făcut la Mănăstirea Cozia un parastas pentru pomenirea doctorului Davila, care a luptat mult pentru propăşirea Azilului Elena Doamna. Au fost de faţă : domnişoara Zoe Grand, directoare, corpul didactic şi elevele Azilului, cari au petrecut vacanţa la mănăstire. Răspunsurile au fost date de frumosul cor condus de d-na Eugenia Petrescu, maestră de cânt la şcoala profesională.
închiderea expoziţiei dela Sibiu.
La 1 Septemvrie s’a închis expoziţia românească din Sibiu. In total, ea a fost deschisă timp de 25 de zile.
Laude aduse armatei noastre.
Intr’o gazetă din Berlin, un general german publică|un articol cu privire la puterea armată a ţării româneşti. Generalul recunoaşte că deşi populaţia ţării e mică, ridica totuşi in vreme de râz-boiu 240.000—300.000 de soldaţi cu 420 de tunuri. Cu asemenea oştire, care ştie bine mânui armele, România poate să fie pentru oricare stat un tovarăş preţios de arme. Belgia şi Olanda, mai zice scriitorul, stau mai prejos decât România în privinţa armatei. E măgulitor pentru noi că şi străinii laudă iubita noastră armată.
Ivirei holerei în Europa.
Holera, această boală cumplită, s’a ivit în câteva oraşe din-tr’unele ţâri învecinate ca: Austro-Ungaria şi Rusia. Ba unii mai spun că s’a arătat şi prin Germania. Un doctor neamţ publică că ar fi găsit leacul împotriva acestei molime îngrozitoare. Ar ii un praf ucigător ai germanilor ei. Ce bine ne-ar părea, dacă ar fi adevărat!
întărirea Macedoniei cu trupe turceşti.
Ştiri sosite din Macedonia ne spun că s’au trimis acolo vre-o 10—12 batalioane de soldaţi turci, ca să împiedice pe viitor orice turburări şi vărsări de sânge ale bandelor greceşti, cari trec prin foc şi sabie pe blânzii noştri fraţi aromâni din acea provincie.
Alte trupe şi-au luat drumul spre graniţa bulgărească, rechiziţionând în drumul lor căi, catâri şi căruţe. Nu cumva miroase a praf de puşcă ?
Cutremur Jroanzic de pământ în Italia.
Un cutremur groaznic de pământ a dărâmat sau a scufundat casele din mai multe sate şi oraşe ale provinciei Calabria din sudul Italiei. Sub ruine s’au îngropat mii şi mii de oameni. Cei rămaşi în viaţă rătăcesc printre dărâmături: flămânzi, goi, fără de adăpost. Li s’a trimis peste 1 milion de lei ca ajutor, din toate părţile Italiei. însuşi M. S. Regele acelei ţări a fost la faţa locului, încurajând pe nenorociţi cu vorba şi cu fapta.
Ziarul «Universul» din Capitală a deschis o listă de subscripţie pentru nenorociţii calabrezi.
www.dacoramamca.ro
ALBINA
1299
Revolte în Sudul Rusiei.
Nu i-a ajuns Rusiei războiul cu Japonia şi turburările dela Petresburg şi din Polonia. Alte revolte s’au ivit acum în provincia Caucâzia, din partea de miazăzi a împărăţiei ruseşti.
Tătarii umblă pe uliţe cu steagul verde al proorocului lor şi ucid fără de milă pe creştini şi le nimicesc casele şi avutul. Creştinii se apără şi ei cum pot răspunzând tot cu săbiile şi puştile.
In oraşul Bacu, numărul celor ucişi se urcă la mai multe mii. Oraşul este în flăcări, iar populaţia'moare de foame.
Ţarul a dat poruncă aspră, ca să se înăbuşe turburările. Totuşi revoluţia se întinde dealungul râului Volga. Noui revolte au is-bucnit acum în urmă şi la Tiflis. Ce va mai fi, Doamne fereşte!
Get.
INFORMATIUNI
Domnul M. Vlădescu, Ministrul Cultelor şi al Instrucţiunii publice, a donat Cassei Şcoalelor următoarele cărţi:
690 exemplare «Noţiuni	de Zoologie» pentru şc.	secund,	inferioare
1290	«	«Noţiuni	de Geolog,	şi	Miner.» «	«	«
34	«	«Noţiuni	de Zoolog,	şi	Botanică» pentru	cl.	I secund.
37	«	«Noţiuni	de Zoolog,	şi Botanică»	«	«	II «
2051
Aceste cărţi s’au distribuit şcoalelor secundare din ţară.
* * *
La şcoala Ortodoxă de Fete «Sânta Elena», Bulevardul Neatârnări No 57, sunt 8 burse vacante în secţiunile de «Ţesătorie şi Tricotaj», înscrierile au început la 20 August.
Cum împedic&m ca untul să nu devie prea moale. — De multe ori observăm, vara cu deosebire, că untul ne ese prea moale, aşâ că transportul lui devine foarte greu. Cauza poate fi nutreţul cedăm vacilor sau modul de preparare a untului. Astfel untul dela vacile, ce sunt nutrite vara numai cu nutreţ verde, va fi totdeauna mai moale Se recomandă deci a le mai da şi ceva fân sau chiar şi numai pae pe lângă nutreţul verde. Tot asemenea vom procedă când le nutrim cu turte de sămânţă de in, cânepă, rapiţă etc., în care caz el devine uleios chiar. Un bun mijloc pentru a face ca untul să ne easă mai vârtos este: ca smântână, din care batem untul, să o frecăm cât se poate de tare şi apoi să o încălzim până la temperatura la care se acreşte. Tot asemenea va rămâneâ untul mai tare dacă scoatem apa din el prin frământat, ceeace putem lace mai uşor dacă îl răcim cât se poate de tare.
— De calul mâncat de ovăz, nu te apropia.
www.dacoKHnanica.ro
1300
ALBINA
Bibliografii
Au apărut în editura librăriei C. Sfetea, str. Lipscani No. 96,. Bucureşti, cărţile de Aritmetică şi Geometrie pentru toate clasele urbane şi diviziile rurale, lucrate cu noua ortografie, de d-nii: Petre Dulfu, profesor de Pedagogie la Azilul Elena Doamna (secţia normală) şi la şcoala Normală a Societăţii pentru învăţătura Poporului Român ; C. Georgescu, profesor de Matematică şi Inspector al Învăţământului normal şi primar din ţară şi Ioan Ghiaţă, Institutor la şcoala primară a Societăţii pentru învăţătura Poporului Român.
Aceste cărţi, prin felul cum sunt întocmite, uşurează foarte mult pe învăţător în predare şi pe elevi în pricepere. Ele se
vând cu preţurile următoare:
1)	Cea pentru clasa I-a urbană...............50 de bani
2)	»	»	»	11-a	»	 50	»	»
3)	»	»	»	III a	»	 50	»	»
4)	»	»	»	IV-a	»	 60	»	»
5)	Ceâ pentru divizia I-a rurală..............25 de bani
6)	»	»	» II-a	*>	(anul	I—II) . 70	»	»
7)	»	»	»	III-a	»	(anul	I—II) . 80	»	»
POŞTA REDACŢIEI
—	D-lui I. lzooranu, învăţător. — Nu se ştie nimic până acum
—	D-lui M. Teodorescu, învăţător. — Nu s’a luat nici o hotărâre. De sigur însă, că trebuie să se ia cât mai curând.
—	D-lui N. Leoveanu, Romula. — Abonamentul la «Revista generală a învăţământului» este de: 4 lei pentru învăţătoii; 6 lei pentru institutori şi 10 lei pentru orice alte persoane. Cine doreşte a se abona, să se adreseze d-lui Petre Gârboviceanu, str. Sf. Ecaterina 2, Bucureşti.
—	D-lui Simion Muşetescu, învăţ. Olanu Argeş. — Sunteţi achitat pe anul VII cu chit. 12.301, iar pe anul curent al VUI-lea cu chit. 15.690.
—	D-lui I. D. Vrăbiescu, advocat, Târgovişte. — Idem pe anul curent al VUI-lea cu chit. 15.964.
—	D-lui N. Gr. Stefănescu, Goicea Mare, Dolj.— Adresaţi-vă Magazinului la «Toate sezoanele», Calea Victoriei, sau D. Petrescu, piaţa Sfântu Anton. Vă mai puteţi adresă şi Casei Luca Niculescu, Calea Moşilor.
-A--*--»--»--»--»--»--*--»--*--*--»
C3r 1 ui. m. e.
Risipeanu şi cu Beţivoscu şedeau de vorbă la cafenea.
—	Nevastă-mea e tare sgârcită, zicea Risipeanu; mă ţine de rău şi pentru apa pe care o beau.
—	Vezi drăcie! răspunde Beţivescu, a mea mă ţine de rău tocmai pentru că nu vreau să beau apă.
www.dacoramamca.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» ar» de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători oreoţi rurali şi săteni, do cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi in Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spini C. Ilarei, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, Ioan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sava Sonul iiesci, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor uni-versitar. — Secretar, ton st. banii, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii-. Petre tlArboviccann, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Di mit r eseu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescji, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cecropid, institutor.— Cenzori, Const. AlimAneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alexnudrescu, institutor.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (urmare).
Ghiţă I. Predoiu (Câmpulung), 2 lei; Dim. Stanciu (Câmpulung), 2 lei; N. Gârbăceanu (Câmpulung), 2 lei; P. Fântânaru, profesor (Iaşi), 12 lei; C Botez (Iaşi), 4 lei; S. Mândrescu, profesor (Iaşi), 2 lei; M. Tilinsehi, profesor (Iaşi), 2 lei; A. D. Atanasiu, profesor (Iaşi), 2 lei; Gr. Bârsan, profesor (Iaşi), 2 lei; H. Mezelli, director (Iaşi), 4 lei; N Mnzicescu, profesor (Iaşi), 2 lei; I. Constantinescu, profesor (Iaşi), i; lei; Gh. Ciolac, profesor (Iaşi), 6 lei; D. Cădere, profesor (Iaşi), 5 lei, Valentin Bude/profesnr (Iaşii, 2 lei; Eugen Petit, avocat (Iaşi), 2 le Const. C. Albuleţ (Buzău), 2 lei; Dlaria C. Albuleţ (Buzău), 1 leu; Marin
M.	Rădulescu (Buzău), 1 leu; Marica B Sassu (Buzău), 1 leu; I Teodo" rescu, învăţător (Cocargeaua), 1 leu; Dan Iorriânescu, învăţător (Step nica), 1 leu; Safta lordănescu, învăţătoare (Stelnica), 1 leu; Petru Eug Stoica, institutor (Galaţi). 2 lei; Vas'le V. Dobreanu (Bacău), 2 lei; Di mitrie P Harvat (Bacău), 1 leu; V. Cioflec (Bacău), 2 lei; I. Alex. Lam-5 rior (Bacău), 1 leu; Pr. Gh. Gruia (Bacău), 1 leu; Ioan Iscu (Bacău), 2 leu; D. Mihăilescu (Bacău), 1 leu: C. Bobârnac (Bacău), 1 leu; C. Sol-
uz (Bacău), 1 leu; Ana Soltuz (Bacău), 1 leu; Mesu Pravet (Bacău), 1 teu; Ioan Lupescu (Bacău), 1 ieu; C. S. Teodorescu (Bacău), 1 leu; C. lDamian (Bacău), 50 de bani; Ioan Mironescu (Bacău), 50 bani; N. Ne-delea (Bacău , 1 leu; G. Senchea (g Bacău), 1 leu; C. Nădejde (g. Bacău), 1 leu; Ioan Gr. Manoliu (g. Bacău), 1 leu; N. A. Cârjă (g. Bacău), 1 leu;
N.	I. Palade (g. Bacău), 1 leu: Şlef. N. Juncu (g. Bacău), 1 leu; Gh. Rusu (g. Bacău), 1 ieu; Ioan P. Angelescu (g. Bacău), 1 leu; Roman N., pensionar (Bacău), 4 lei; I. Grigoriu, institutor (Bacău), 2 lei; N. I. Bi-biri, institutor (Bacău), 2 lei; Preotul Gruia (Bacău), 2 lei.
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 889; iar enilurile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.531 lei şi 30 de bani
(Va ormîi în numftml viitor).
www.dacQromamca.ro
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlan Maciiintosli Rate,	„
G. I. Goschen............ „
Vicontele Duncannon ...	„
E. W. II. Rarry.......... „
Robert Hamilton Lang . .	„
Deinetre de Frank ....	Viena
P. Naville............... Paris
Ad. Vernes............... _
Directori:
f C. A. Stolz \ E. E. Goodwin. Ceusori: loan Kalinderu, Demetra Ioan Ghika şi Arthur Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
AVEM 6 5G6ALA 6RT6D6XĂ
SÂHTA ELENA
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat I Şcoală snperioarăde educaţie şi menaj.
Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului.
II.	Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă.
III.	Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli.
IV.	Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac.
Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut caere şi tors.
Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice.
Fondatorul şcoalei,
Preotul Iconom, C. IONESCtL
DC
Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi.
Preţnrl corente la Ghete de Bărbaţi:
de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.96, 12 95, 13.96.
» 12.95, 13.95, 14.95 15.95.
»	»	» Nasturi
» Lack cu Elastic sau Şireturi
u >
12.95,	13.95, 14.95.
13.95,	14.95, 16.95.
12.95,	13.95, 14.95-
13.95,	14.95, 15.95.
Nasturi
» Chevreau cu Elastic »	» * Nasturi
Preţuri corente la Ghete de Dame:
de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95.
11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 16.95.
12.96, 13.95, 14.96, 15.95.
Botoni
»	» Colori »	» ii
» Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme »
9.95.
7.95,	8.96,
5.96,	6.96.
6.95,	7.95, 8 95.
5.95,	6.95, 7,95, 8.95, 9.95.
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.	•:_______	~. C",' •
• Bărbaţi » 2.95.
Rupându-se la încercare, se dă altă pereche.
Mag asin la toate Sezoanele, Calea	.
Victoriei No. 27, alături de Polifia
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albine i.
Capitalei, Bucuresci.
cuponul.
Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, Str. Doamnei 16.—14.171.
www.dacaromamca.ro