Anul viii No. 47-48 21-28 August 1905 iptS MC &Kiesa X^umineca Comitelui de Redacfie: lori Kalirideru P. Gârboviceariu G. Goşbuc General P. V. Năsturel G. Adamescu !• Sfescu P. Dulfu V. 5* Moja N- Nîcoiaescu Gr. Teodossiu Gonst- G. Pop.-Tascâ. ¥îiltlp Redacţia şi No. 9-Bucureşti. LAJ30RATGRIUL FARMACIEI LA „CERE11 G. D. VASILIU FURNISORUU CURŢII REGALE 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse sthitmurtpeulru toaletă pi'ecum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerina câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „Central11, cel mai vechili; mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,50. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol â la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcineipărului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură ă la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50 Apă de Colotiia flacon de 1 litru,.........................4 lei » » */, »v _.....................2 lei » » mic » .....................lleu » parfumată flacon de 1 litru................ 5 lei » » » ‘/« .........................2,50 » » » mic ■» .....................1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilator, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1,50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţârei. Cheltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se exeoută analize de urină. www.dacaromamca.ro 52—0 ANUL VIII. No. 47—48. 21—28 Iulie 1905. ALBINA "REVISTĂ ENCieLOPEt)ICĂ POPUL>A*RĂ Abonamentul în ţarA pe an bel 5 I Abonamentul în strftln. pe an lei 8 Pentru anunelurl 1 leu linia. jVIloa publicitate, 5 bani ouvîntul. Manuscriptele nepublicate se ard. SUMARUL; Soli» Nădejde. întunecimea de soare dela «/» August 1905. — G. l'oşbiir, Societăţi organizate la liare - Un arbore gigantic.—31. Satlovcuiiti, Scrisori trimise de un pribeag.— Mos-Neugu, Suedia şi Norvegia.—N. Itndiilcscu-Nigcr. Satu' zice.. . — Flena Sevastos, Oţetul. — N. Braricu, Despre hrana vitelor.—3Indan, O judecată în Manciuria. — t’. P.-Taşea. învăţământul primar în Grecia (traducere). — Ion T. Popovlel, Clipe prinse din viaţa fraţilor Dasa-rabeni.— Radu (!. Parasrhivescn. Bunicul.—Traducere, Cele trei dorlnţi. — G. Munolescu. Din literatura populară.—De pe Domeniile Coroanei. — Dela sate. —Bibliografii. — St. llepites, Către editorii do calendare.—Poşta redacţiei. — Proverbe, maxime şi învăţături. — Din istoria încălţămîntelor.— Mulţumiri. — Glumă. Ştii tur!: Cum aflăm dacă oţetul este făcut din vin. — Cum limpezim vinul. — De ce în unii ani se fac fructe şi în alţii nu?— întrebuinţarea cenuşei la cultura grădinci. — Contra muştelor la vite.—Pentru a feri vitele de păduchi. Ilustraţiuni: întunecimea dela u;.w August în Bucureşti. — Urşi. — Lei.— Lupi. — Turnul Colţea.— Ktis.— Români din Basarabia. — Costume din jud. VI a şea. — Cioban din muntele Sorocei (Basarabia). întunecimea de Soare dela 17Ao August 1905. " a i«/30 August a fost o întunecime de Soare. Ceva mai mult de două treimi din el au fost întunecate de Lună,, la noi. Aceste întunecimi cât şi pricina lor erau cunoscute de multe popoare vechi, cu mii de ani înnainte de Cristos. Sunt însă şi azi noroade rămase în urmă, cari se înspăimântă de întunecimile de Soare şi de Lună. Socot că nişte duhuri duşmane vor să le înghiţă, şi, în neştiinţa lor, cred că făcând zgomot, bătând în căldări, ţipând şi hă-ulind, le vor speria şi vor scăpă pe Soare ori pe Lună de primejdie! Şi la noi, mai de mult, când nu erau pe la sate şcoli, cari să lumineze pe oameni şi să le arate ce sunt Soarele, Luna, şi Stelele, precum şi ce regule urmează acestea, oamenii credeau cu bună seamă că vârcolacii, un fel de duhuri rele, vor să sfâşie Soarele ori Luna. Se mai credea că întunecimile acestea sunt prevestive de războaie, de ciumă, de holeră ori de alte nenorociri. Azi însă oamenii învăţaţi au arătat că toate acele credinţi sunt deşarte şi că nu-i nimic în ele adevărat. întunecimile se pot socoti cu ani înnainte: hotărînd ziua, ceasul,minutul şi secunda la cari or să se în-îâmple, precum şi ţerile pe unde au să se vază. Soarele e de vre-un milion trei sute de mii de ori mai mare www.dacoromamca.ro 1230 ALBINA decât Pământul. Toate materiile din el sunt în stare de aburi arzători de fierbinţi. El luminează Pământul şi stelele căror le zice poporul luceferi, iar astronomii planeţi, şi cari ca şi Pământul se învârtesc în jurul Soarelui. Luna e de cincizeci de ori mai mică decât pământul. Şi dânsa e luminată de Soare, căci ea e rece şi tare ca şi Pământul nostru şi dela sine nu are lumină. întunecimile de Soare se întâmplă, când Luna e drept între Soare şi Pământ, aşa că mijlocul lor să fie pe aceeaşi Lnie. întunecimile de Soare sunt foarte rari, şi se văd numai pe unele locuri de pe Pământ, anume pe'acolo pe unde trece umbra aruncată de Lună. Credem că ştiu cetitorii că toate aceste trupuri cereşti sunt rotunde, precum rotund e şi Pământul. Din veacul ol 16-lea şi până la începutul celui al 19-lea, au fost numai 9 întunecimi de Soare întregi şi 7 inelare, adică la cari din Soare rămânea ca un inel luminos pe la margine din jur înprejur. Iată cum povesteşte astronomul cel mare Arago despre întunecimea dela 1842: «Numai oamenii greu bolnavi rămăseseră prin case. Stăteau toţi de dimineaţă pe teraţe, pe zidurile oraşului, pe coline, de unde să poată vedea răsăritul Soarelui. «S’apropiâ vremea întuneciinei. Aproape douăzeci de mii de oameni priveau cu sticle afumate globul strălucitor ce lunecă pe un cer albastru. Noi cei cu ocheanele astronomice abia zărisem o ştirbitură în marginea despre apus a Soarelui, când deodată un strigăt do mii de glasuri, ne înştiinţa că o zărisem numai cu câteva secunde înnainte. O bucată de vreme nu se văzu nici o mişcare în mulţime, dar când rămase din Soare numai o seceră îngustă, toţi erau îngrijaţi şi simţeau nevoie de a vorbi cu cel de-alături. Eră un murmur, un muget, cam ca al valurilor mărei după o furtună. Zgomotul era din ce în ce mai mare, cu cât seee-rea Soarelui se subţiea, până ce n’a mai rămas nimic din ea şi s’a făcut întuneric. Atunci s’a făcut linişte, toţi par’că înmărmuriseră, nici păserile nu mai ciripeau. «După o aşteptare evlavioasă de aproape două minute, primiră cu strigăte de bucurie, cu bătăi în palme, cele din-tâiu raze ale Soarelui. «Dobitoacele arătau şi ele frica în vremea întuneciinei. Florile plantelor de noapte ca «Buna dimineaţă» se deschiseseră. «Asemenea pe Pământ se văd nişte umbre cari aleargă cunoscute de începutul întuneciinei totale şi după ea. Acestea sunt ca nişte nouraşi cari se fac din pricina răcirei şi a îndesărei repezi a aerului.» întunecimea dela 17/3I) August a început la răsăritul Soarelui spre miazăzi de iacul VVinip9g în America de miază- www.dacaramanica.ro ALBINA 1281 noapte; căci acolo a atins umbra Lunei Pământul. Luna iiind rotundă ca şi Soarele, umbra ei e în formă de con (căpăţână de zahăr), cu partea ascuţită spre Pământ, căci Soarele e mai mare mult ca ea. Oamenii ce se află pe acolo pe unde umbra Lunei atinge Pământul, văd Soarele întunecat de Lună, care e ca o boambă neagră. Dela Winipeg vârful umbrei Lunei a trecut pe lângă marginea de miazăzi a golfului Hudson şi apoi prin insula Scoţia nouă, a ajuns la Oceanul Atlantic. A trecut peste Ocean întunecând pe unde trecea, până a ajuns tocmai la partea de miazănoapte a Spaniei; a trecut prin Spania, pe la Burgos, apoi prin insulele Baleare, de acolo peste Mediterana la Philipoville a intrat în Algeria, pe urmă laTripolis, apoi peste Nil pe la Assuan, peste Marea Roşie în Arabia de miazăzi, unde se sfârşi lângă Marea persică odată cu apusul Soarelui. Tot drumul de care am vorbit, dela lacul Winipeg pân la Marea perică e lung de 14.000 de kilom, aşa că umbra aleargă făcând 1.330 de metri pe secundă, mai repede decât cea mai repede ghiulea de tun, şi drumul cel lung de atâtea chilometre l’a făcut în 2 ceasuri şi 54 de minute! Dunga pe unde întunecimea a fost întreagă e lată între 190 şi 200 de kilom. Data aceasta întunecimea a fost, pe acea dungă, întreagă, adică Luna a acoperit cu totul Soarele încât nu s’a mai văzut nimic din el timp de câteva minute. La miazănoapte şi la miazăzi de această fâşie, tot a fost în întunecime, cu deosibire că Luna n’a putut astupă cu totul Soarele, ci numai în parte. Astfel la Paris la acoperit pe trei sferturi, la Viena mai mult de două treimi, la noi ceva mai puţin decât la Viena. Cu cât un loc se află mai departe, cu atât şi partea întunecată din Soare a fost mai mică, iar la un şir de locuri la miazănoapte şi la altul la miază-zi, s’a văzut numai abia pişcându se Soarele, căci peacolo numai o margine a Lunei veniâ în dreptul Soarelui. Mai departe întunecimea nu s’a văzut de loc. Spre miazănoapte întunecimea s’a văzut măcar puţin de tot până dincolo de polul Nord. iar spre Miazăzi pân pe la Timbuctu şi lacurile mari din Africa răsăriteană. Neapărat că în acea parte a Pământului pe unde era noapte, în timp cât Luna a fost drept între Soare şi Pământ, n’a avut cum se vedeâ întunecimea de Soare. Prin urinare din locurile unde Soarele era pe cer în acea vreme, prea puţine au rămas fără a avea întunecime măcar mică de tot. Mai rămâne să arătăm ce-i aceea întunecime de Soare inelară. Une ori nu se întunică Soarele chiar de tot nicăeri pe Pământ, şi tot rămâne în jurul discului întunecos al Lunei un inel luminos din trupul Soarelui. Atunci întunecimea e inelară. Pentru ca să se întâmple asemenea întunecime trebuie ca vârful conului de umbră al Lunei să nu ajungă până la www.dacoromanica.ro 1232 ALBINA Pământ, adică să fie Luna destul de departe şi Soarele destul de aproape pentru ca să fie conul mai scurt decât a fost acuma. Când întunecimea e inelară, pe dunga pe unde umbra Lunei prelungită taie faţa Pământului e întunecime inelară, iar la miazăzi sau la miazănoapte de acea dungă e întunecime numai în parte. In Bucureşti începutul întunecimei a fost la 2 ceasuri, 3G m. 58 sec.: după amiază; mijlocul întunecimei (când Luna astupase 2/a din Soare), la 3 ceasuri, 44 m. 1G sec. şi sfârşitul la 4 ceasuri 4G m. 1G sec., după amiază. La Iaşi începutul a fost la 2 ceasuri 35 m. 45 sec. după amiază; mijlocul la 3 ceasuri, 40 m. 47 sec; iar sfârşitul la 4 ceasuri, 40 m. şi 40 sec. după amiază. La Craiova a început la 2 ceasuri, 32 m. 58 sec. după amiază; mijlocul a fost la 3 ceasuri, 42 de min. 58 sec. şi sfârşitul la 4 ceasuri, 44 m. şi 50 sec. întunecimea dela 17/30 August în Bucureşti. In figura ce punem aci, se vede cum a fost întunecimea la Bucureşti, unde s’a început, unde s’a sfârşit şi câtă parte din Soare a fost întunecată la mijlocul întunecimei. Din nefericire în Bucureşti s’a putut vedea numai începutul şi apoi, când eră niţel mai mult acoperită, mai încolo nourii au împiedicat vederea. Aiurea însă în ţară s’a văzut bine de tot. Ne pare rău că n’am dat toate aceste amănunte în numărul trecut, dar mai bine şi târziu decât de loc. Ca despăgubire iată spunem că la anul 1912, cine-o trăi, la 4/17 Aprilie, o să fie o întunecime de Soare şi că făşia cu întunecime în- www.dacaromamca.ro ALBINA 1233 treagă o să treacă prin ţara noastră. Atunci o să dăm din vreme figuri şi timpul când o să se înceapă şi când o să se sfârşească. Acestea se ştiu de pe acum, dar ar fi de prisos să le spunem, căci s’ar uita. Solia Nădejde. Societăţi organizate la fiare iarele nu iubesc societatea; ele umblă după pradă singu- ?ratece. E o economie a naturii, căci dacă s’ar putea şi fiarele adună în cete organizate, cum fac maimuţele, primejdia din partea lor ar fi cu mult mai mare. Sunt unele însă printre ele cari formează cete, dar nu organizate, sau chiar dacă au o organizaţio oarecare — cum au cetele de lupi iarna—ea este trecătoare. Vulpile şi urşii, dintre fiarele noastre, sunt cele mai neiubitoare de societate. N’a văzut încă nimeni trei urşi la un loc, bine înţeles trei cari să nu fie părtaşi ai aceleeaşi iamilii, adecă ursul cu ursoaica şi cu puii. Dar sunt nişte urşi cari trăcsc în cete de câte 8—20 de capete prin pădurile Brasiliei. Ceata lor hoinăreşte de colo până colo, lără njei o ţintă, prin păduri, îşi face culcuşul acolo unde-o apucă noaptea şi a doua zi pleacă mai departe. Fiecare ins din ceată mormăo şi şueră cât c ziua de mare, de aceea te poţi feri lezne de ei, căci îi auzi de departe. Ceata nare nici o organizaţie; fiecare umblă de capul său şi numai întâmplarea îi adună; iar dacă urmează acelaşi drum, o că se ia unul după altul ca oile. Tot aşâ face alt neam de urs al Brasiliei—interesant prin faptul că acestea de-ar trăi pe la noi ne-ar dă de ruşine vorba «d’aia n’are ursul coadă», fiindcă într’adevâr acesta are coadă, care îi stă încârligată în sus ca la purcei—urs de noapte, căci ziua doarme prin scorburi de copaci şi numai după ce se lasă noaptea iese să-şi caute hrană şi atunci călătorul îl aude prin păduri mormâind şi scoţând un lei de sughiţ lung. Ei umblă în cete ca şi ceilalţi. Leii, precum se ştie, trăesc cu pereohiea şi singurateci, dar dacă e să credem pe călătorii de prin Africa, ei câteodată se adună mai mulţi la un loc casă facă vânătoare mai îndelungată, şi fac cete de câte 20 de membri şi se iau după turmele de qnac/a şi de antilope călătoare pe cari le-ar fi urmărind cu săptămânile pe distanţe enorme. Dar aceste lucruri sunt greu de controlat. In tot cazul, nici leii nu ştiu să formeze cete cu căpetenii, cum nu ştiu nici vulpile nici urşii. Tigrii nu trăesc în societate, cum nu trăesc la un loc toate celelalte specii de feline, adecă din neamul pisicilor. Cele mai aplecate spre organizaţie dintre fiare, sunt cele din neamul cânilor. Adevărat e că tocmai cânii îmblânziţi (şi vulpea, cum am văzut, că vulpea e de acelaş neam cu cânele) nu iubesc societatea şi toate trudele omului de-a învăţă cânii să asculte de câne au rămas fără folos. Vânători mari www.dacoromamca.ro 1234 ALBINA cari au ţinut 30—50 ele câni de vânătoare, au încercat să-i dreseze aşâ ca ei sa asculte de unul dintre ei, sA li-l iacă oarecum căpetenie, măcar aşa cum bunăoară lupii se iau după un lup bătrân care-i conduce. A fost în zadar. Nu s’a putut ajunge nici măcar Ia atâta, să facă pe câni să urmeze pe unul dintre ei, cum urmează turma oilor măgarul, sau cum urmează găinile cocoşul. Cauza ar li tocmai alipirea prea mare a cânelui de stăpânul său: cunoaşte un singur stăpân, pe care-1 iubeşte ca pe Dumnezeul lui, şi nu vrea să ştie de alt stăpân dintre semenii săi. In câne, deci tocmai «civilizaţia» lui a ucis ori ce putinţă de a-şi dezvolta simţul de asociaţiune. Urşi. Dar că l’a avut, asta o arată celelalte animale din neamul câinesc. Mai întâiu lupii. Despre ei se ştie că peste vară trăesc singuratici, dar că de îndată ce vine iarna, s’adună în cete mari: căci ei vânează în comun, se ajută unul pe altul, cer prin urlet ajutor, fac planuri de atac, înconjoară prada, şi când omul atacă pe unul dintre ei toţi săr să-l scape, făcând cauză comună. Mai ales lucru acest din urmă e tocmai dinpotrivă la câini, simţul de solariditate nul cunosc: când baţi un câne, toţi ceilalţi chielălăesc şi sar peste toate gardurile. Cetele de lupi mai ales în timpuri de războiu, se ţin după urma oştirilor distanţe mari şi, dacă a căzut zăpadă multă, merg unul după altul în şir fiecare călcând în urmele celui de dinaintea lui, iar în Iruntea lor merge cel mai puternic. Când e să treacă peste un râu repede, se aleg do pe mal cei mai puternici deoparte, şi fiecare dintre aceştia ia sub paza lui pe unul ori doi slabi, fie lupoaice, fie pui, ori bătrâni, apoi formează un lanţ, apucând (iecare în gură coada celui de dinaintea lui şi sar în apă. Astfel râul nu-i poate luă la vale pe cei slabi, căci în lanţul acela după unul puternic vine unul slab, iarăşi unul puternic şi în urmă i unul slab, şi tot www.dacoromanica.ro ALBINA 1235 aşii. Aici se simte deci conştiinţa puterii şi voinţa de a ajuta. Dacă şi cetele lupilor noştri au conducători, nu se ştie cu siguranţă: dar sunt foarte multe mărturii pentru. E de crezut chiar că aceeaşi ceată, neschimbat aceeaşi, ascultă de o căpetenie, şi că cetele lor nu se formează deci întâmplător, ci sunt organizate iarna, iar peste vară se desfac, cam aşâ cum se organizează bandele de haiduci: iarna sunt toţi împrăştiaţi, iar vara s’adunâ sub acelaş căpitan. Membrii aceleeaşi bande umblă şi răzleţi, dar când prin urlet îi chiamă căpetenia s’adunâ la un lcc, pentru o vânătoare mai mare. Ciobanii cunosc chiar după urlet nu numai căpeteniile lupilor, ci chiar căpetenia «în persoană» cum s’ar zice, şi nu numai după urlet ci şi din vedere. Acelaş lup bătrân a atacat într’un an staulul, cu ceata lui, şi l-au văzut bine ciobanii că eră mai mare şi mai îndrăzneţ decât ceilalţi. La al doilea atac l-au văzut ciobanii tot pe acelaş lup în frunte; un cioban l-a ajuns cu puşca în piciorul de dinapoi. La anul n a mai fost îndoială, acelaş lup bătrân a atacat staulul, erâ el căci şchiopăta de piciorul stâng de dinapoi. Si de toate trei rândurile numărul lupilor a fost optsprezece, şi în toate trei rândurile lupul cel bătrân cu alţi 4 a atacat din faţă, iar cinci dela dreapta şi restul dela stânga. Iată deci o strategie constant urmată. Lucrul e de mult dovedit la lupii din Alpi. Naturaliştii elveţieni sunt toţi de-o părere că aceşti lupi au o orginizaţie. Ei trăesc în cete, cam de 10—15 capete, sub conducerea unui lup puternic şi bătrân; că vânează în comun şi-şi dau semne la depărtări mari cum trebuie să înconjoare prada. Tot în cete organizate trăeşte «câinile libic», un fel de hienă < Lycaon pictus). Cam câte 30—40 la un loc, prin stepele Afri-cei. Aceşti câini pestriţi, foarte repezi şi îndrăzneţi, vânează turmele de antilope, cu urlete şi lătrături continue, fără Pă le pese de oameni, ori de animalele ce le încrucişează drumul. Bine înţeles, atacă şi oameni când sunt flămânzi. E interesant felul Lei. www.dacoromanica.ro 1236 ALBINA lor de a vână. Câte 20 stau deoparte privind, iar ceilalţi 20 gonesc antilopele, în două cete, una pe urma antilopelor alta făcând manevre pe margini ca să le tae calea şi să le întoarcă mereu la acelaş punct. Când aceştia au obosit, stau pe loc, şi ceilalţi cari până acum au stat le iau locul şi manevrează în-tr’acelaş chip, până ce bietele antilope cad de oboseală. Adevăratele hiene ale Africei trăesc tot în cete, dar mici de câto 5—6 capete. Dar noaptea, mai ales în uriaşii codri din centrul Alricei, de îndată ce-şi începe una dintre hiene fiorosul ei urlet, toate hienele câte se află prin apropiere urlă după ea, atât cele pătate cari scot un fel de râset în hohote pătrunzătoare, cât şi cele vărgate cari urlă în felul cânilor, şi zgomotul lor e aşa de cumplit încât obositul călător nu mai are toată noaptea răpaus de acest urlet care te umple de fiori. G. Coşbuc. lin arbore gigantic. — S’a aşezat in parcul care înconjoară Ministerul de agricultură dela Washington, unul din acei arbori mari de California, numit Se’quoia. Acest eşan-tilon este o parte din trunchiu, care a fost tăiat şi adus la Washington, spre a fi pus ca un turn in acel parc. Mijlocul a fost în parte scobit, spre a formă două rânduri, cu o scară înăuntru. Vârful a fost coronat cu un acoperiş ascuţit, câteva ferestre au fost deschise si clădirea are ast-fel 12 —15 metr» de înălţime. Circonferinţa trunchiului este de 2f metri, iar diametrul său de 8 metri. www.dacaromamca.ro ALBINA 1237 SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — u venit şi pe meleagurile acestea fluturii albi ai ernii. Au coborît leneşi, tremurători, şi au înălbit până în zare faţa pământului. Şi crângurile se întind desfrunzite, cafenii, cu o uşoară pâclă arămie deasupra lor. Deacum îngropate într’un fund de odae rămân straele călătoriilor verii; iar puşca, care mi-a fost tovarăş tăcut, nu va trece mult şi va începe să-şi deâ drumul glasului prin îngheţatele păduri de pe coaste. —Eşiţi la arătare, cizme cu turetcile înnalte!, arată-te din fund de sipet, blă-niţă călduroasă! Şi căciula mare de miel unde mi-i? şi mănuşile mari ca două cracatiţe? Dar cingătoarea de piele V dar cartuşierele cu tuburile pline de poşte? A venit iar vremea bună, măi Ioane ; ia iea-ţi cojocul pe umeri şi dă o fugă până la Ştefanache-puşcaşul . .. Zăpada e de-o palmă; a dat un ger de scapără......Mai spre seară ar li bine s’o luăm spre pădure. Poate ne cade ceva la potică! Şi pe la toacă vine săniuţa sprintenă cu Puica, iapa noastră cea blândă. Cu puşca, cu torba, goas, înfăşurat în căldura hainelor, mă sui şi-mi vâr picioarele în fân. Alăturea de mine se cuibăreşte Ştefănache-puşcaşul, un bondoc care-mi ajunge la piept, cu flinta lui veche cu buza într’o parte subţire ca hârtia de ţigare, cu ochii lui mititei, picături de păcură lucind sub tufele sprincenelor, c’un zâmbet poznaş între mustăţi şi barbă, c’o traistă de snoave, gata să le scoată oricând la lumină. «Ce zici, Ştefănaehe? no cade azi ceva? — Apoi eu ştiu? după sum s’o tâmplă! Dimineaţă am fost aşa o leacă împotriva pădurii şi la margine am dat de urme multe..... — De epuri ? — Cum spui, de epuri.....Dar erau şi de altele, erau şi capre .... — Ce spui! — Hm! face Ştefănaehe şi mă priveşte cu coada ochiului. — Vra să zică, stăm bine! zic eu. Şi numai de urmă ai dat? — Numai. — Aşa vre-un foc n’a pornit? vreun iepure n'a dat cu botu în omăt? — Hm! face iar Ştefănaehe. — Câţi, Ştefănaehe? spune drept! câţi? — Doi.....» şopteşte puşcaşul tuşind încet. www.dacoromamca.ro 1238 ALBINA Şi săniuţa zboară pe omătul luciu ; Puica sforăeşte; în urmă rămân două dungi albăstrii; pe de lături o pulbere de diamante tremură licărind, undoind par’că, rămâne în urmă; şi sus, pe coastă, începe a se Aredeâ pădurea, supt fumul ei arămiu, şi bordeiul pădurarului la margine, fumegând spre cerul albastru, limpede, neclintit. Aerul aspru îmi şueră pe la tâmple, îmi îngheaţă bărbia, îmi arde sfârcurile urechilor. Şi ceva cald mi se strecoară prin piept, inii strânge inima: turburarea, aşteptarea; aşi vrea să ajung mai curând, mai curând aşi vrea să am sălbăticiunea în bătaia puştei; şi par’că nu-mi place că hoţul de Ştefănache a răsturnat singur doi urechiaţi. Zurgălăii sună limpede împrăştiind in întinderi clinchete argintii. Un şirag lung de corbi se înalţă de departe din zare, punctând cu negru de cerneală albastrul cerului. Şi repede, repede, suim coasta, şi Puica sforăie zvârlind pe nări două suluri de aburi. Măi Gheorghe, măi cumnate Gheorghe !» strigă Ştefănache. Şi pădurarul ese cu părul vâlvoiu, cu pieptul descoperit. Ne coborîm repede, «cumnatul» Gheorghe duce pe Puica la adăpost. Cu Ştefănache după mine, o iau pe cărare, intru îndată supt bolţile ninse ale copacilor mari. Pe văi soarele împrăştie luciri sângeroase; uşoara negură a pădurii pare un fum de lumină. Şi dintr’odată, cum ne oprim în desişuri la marginea poenii, fără nici un cuvânt, o tăcere adâncă se lărgeşte în lături, în sus, ne înfăşură, ne strânge, ne înlemneşte par’că. Nici un murmur de vânt nu se strecoară prin crengi, nici un fâlfâit de pasere nu trece. Pădurea e împietrită ; o creangă care trozneşte uşor înfîoară tot codrul, şi în urmă liniştea par’că-i mai mare în nesfârşita singurătate. In urmă, spre asfinţit, o bucată de vreme pădurea par’că arde; apoi uriaşul foc se dărâmă, şi umbra se strecoară prin desişuri. Ştefănache, de cealaltă parte a poenii, pare o mogâldeaţă neagră ; eu, ghemuit dincoace, stau cu cizmele în omăt, rezemat de un trunchiu bătrân; ochii cercetează desişurile; par’că-mi fug pe luciul albăstriu al zăpezii, şi ţesăturile ramurilor par’că joacă în umbra care tot mai mult le cucereşte. Stau, aştept. Şi dintr’odată inima-mi zvâcneşte scurt, apoi prinde a bate cu grabă. Un fâşâit nelămurit se aude, răsună tot mai aproape.. O umbră neagră se arată, se şterge, iar răsare........... Clipesc repede din ochi, îmi lărgesc pleoapele; întunericul creşte. Un ţap sprinten s’a oprit, cu capul şi coarnele înnălţate, aproape de mine, supt un arc negru. Cu botul întins, par’că miroase aerul; blana cenuşie luceşte ape-ape, tremurând. Se pregăteşte să se arunce, într’o copcă.......... www.dacoromaiiica.ro ALBINA 1239 Nici nu ştiu cum ridic puşca; inima-mi bate iute în pi eptul înfierbântat. O bubuire adâncă, care trece clocotind şi durue spre vale, sfărâmând tăcerea singurătăţii......Dar numai o clipă . . . Sălbăticiunea se ridică tremurând, înnalţă în sus capul, par’eă soarbe ae'r, şi se repede....Picăturile de sânge fac dâră pe zăpadă .... Mă avânt dela locul meu ; de dincolo se ridică Ştefănache. îmi pregătesc puşca; un glas detună: «Nu trage!» Şi văz pe Ştefănache lăsându-se pe brânci, trăgând din cizmă cuţitul, repezindu-se....S’a aninat de grumazul căprioru- lui, ridică mâna, o lasă, iar o ridică, iar o lasă; şi sălbăticiunea îngrozită, cu greutatea în spinare, cearcă zadarnic să intre în desiş; cu mugete lungi, sfâşietoare, cade, frământând supt copite zăpadă sângerată. Şi pentr’o clipă iar se întinde tăcerea. Soarele a sfinţit. Un gfr cumplit s’a lăsat deodată, şi negura par'că izvorăşte ca un suflet, din fiecare copac. Suntem singuri, cu ţapul mort la picioare; privim cum pleoapele lunecă închizând ochii sticloşi. De-abiâ mai vedem, întunerecul creşte, creşte. .. Un zbor iute de pasăre, un ţipăt ascuţit, a trecut pe deasupra ......In zăpadă par’că a tresărit ţapul ... In urmă, spre casa pădurarului, poteca e o văgăună deîntunerec .£. . Şi simt ceva în mine, ceva nedesluşit . .. Mă cuprinde o simţire străină, rece, dintr’odată: par’că sunt vinovat de ceva! De departe, de departe, dela casa din marginea pădurii poate, vine o trâmbiţare slabă, pierdută, de cucaj. Miliail Sadoveanu ----- - Din poveştile lui Moş-fJeaiu Suedia şi Norvegia întâmplare de mare însemnătate — care va schimbă întru câtva harta politică a unei părţi a Europei— s’a petrecut în cursul acestui an. Aţi citit, dragii Moşului, prin jurnale că Norvegia s’a despărţit de Suedia». Vreţi să ştiţi de ce şi cum; mă întrebaţi cum au fost până acum legăturile dintre aceste două ţări, pe cari ne obişnuisem a le socoti drept una singură, fiindcă trăiau sub conducerea unui singur rege. Să vă spun prin urmare câteva cuvinte despre www.dacoromanica.ro 1240 ALBINA ele, despre trecutul lor şi despre pricinile cari au adus întâmplarea de acum. * •v * Dacă vă uitaţi pe harta Europei, vedeţi o limbă mare de pământ aşezată la apusul Paisiei. Aceasta este «Peninsula Scandinavică», aşa ne spune orice carte de geografie Suprafaţa ei se socoteşte la 770.166 kilometri patraţi, adică de vre-o şase ori mai mare decât ţara noastră. Din această întindere, 447.862 k. p. sunt ai Suediei, 322.304 k. p. sunt ai Norvegiei. Aşa dară sunt ţări mari, dar au oameni puţini, pentrucă, mai ales în Norvegia, spre miazănoapte, ţinuturile sunt muntoase şi friguroase, şi unde pământul e sărac, omul nu se prea îndeasă. Amândouă aceste ţări numărau în 1898 o popora-ţie de 7.172.918 suflete, din cari 2.110.000 în Norvegia. Norvegia ar avea deci ceva peste 6 locuitori de kilometru patrat, ceeace este foarte puţin, căci noi cari socotim vre-o 43 de oameni de k. p. trecem drept o ţară cu poporaţia rară. Clima peninsulei scandinavice este potrivită spre miazăzi şi din ce în ce mai rece cu cât ne urcăm spre miazănoapte. In nordul Norvegiei e mai frig. • Aci sunt părţi unde două luni în şir, din Noem-vrie până în Ianuarie, nu se vede lumina soarelui. Locuitorii din peninsula aceasta sunt din «neamul scandinav», care se înrudeşte mai de-aproape cu neamul Germanilor. Scandinavii se socotesc peste tot cam 18 milioane şi locuesc o parte în Statele-Unite ale Americei, alţii în provincia rusească numită Finlanda, alţii într’o provincie a Germaniei numită Schleswig, iar cea mai mare parte — vre o 10 milioane—în trei state: Danemarca, Suedia şi Norvegia. Precum sunt deosebiţi în state, tot asemenea sunt deosebiţi şi în limbă: vorbirea suedezilor să deosebeşte de a norvegienilor şi de a locuitorilor din Danemarca, dar toate limbile sunt de acelaş neam, cum ar fi bunăoară limba românească şi cea italienească. Numele celor două state de cari ne ocupăm este, www.dacoromamca.ro ALBINA 1241 pe limba lor aşa: Suedia se zice «Sverige» şi Norvegia: «Norge». * Puţine lucruri ştim despre viaţa vechilor locuitori ai peninsulei scandinavice. Au fost şi pe aici năvăliri, mişcări de popoare, ca şi prin alte părţi ale Europei. Prin veacul al IX-lea, şi al X-lea s’a întemeiat măi întâiu un stat în Suedia, apoi în Norvegia. Aceste stătuleţe s’au întins şi s’au întărit cu vremea, iar prin veacul XIV (după aşa numita Uniune dela Calmar) s’au întrupat amândouă cu statul Danemarcei, care era cel mai puternic din ţările scandinave. Unirea aceasta s’a rupt; Norvegia a rămas sub stăpânirea Danemarcei, iar Suedia a ajuns ţară do sine stătătoare şi şi-a întemeiat în veacul XVI, cu un vestit rege, Gustav Vasa, o dinastie proprie. De atunci a făcut progrese din zi în zi; a avut regi mari, precum Gustav Adolf, Ca-rol XII, ş. a.; a ajuns un stat însemnat în Europa. Pe la 1GG0 Suedia cuprindea 900.000 k. p., căci stăpânea provincii cari azi sunt ale Rusiei sau ale Germaniei. Puterea Suediei a scăzut de când regele lor Ca-rol XII a fost bătut de ţarul rusesc Petru cel Mare. Ştiţi, dragii Moşului, că întâmplările acestea sunt legate cu istoria noastră; ba în Bucureşti se află o clădire numită Turnul Colţei, zidită de nişte soldaţi ai regelui Suediei rătăciţi pe la noi. In veacul XVIII Suedia trece printr’o sumă de frământări lăuntrice Pe la sfârşitul acestui veac şi la începutul celui de al XIX, când Europa este ocupată cu răsboaiele lui Napoleon, Suedia se amestecă şi ea în acest vârtej şi în 1810, fiind tronul vacant, se proclamă rege un mareşal al lui Napoleon numit Bernadotte. Dinastia întemeiată de dânsul domneşte şi azi în Suedia. In toată vremea aceasta, Norvegia a rămas sub stăpânirea Danemarcei. împrejurările politice ale Europei au slăbit tare statul Danemarcei şi în 1814 Norvegia s’a desfăcut de ea. Atunci statele cari luptase înpotriva lui Napo- www.dacoromanica.io 1242 ALBINA Turnul Colţea. partea Suediei decât o tovărăşie; cu încetul însă Norvegia a căpătat drepturi din ce în ce mai mari în cât în vremea din urmă era numai unire personală, adică un singur rege pentru amândouă ţările, dar fiecare cu toată a oi oblăduire deosebită. * " * leon^şi cari se folosise de ajutorul Suediei, au voit să-i dea o răsplată şi i au alipit Norvegia. La început dar a fost mai mult o stăpânire din www.dacoromamca.ro ALBINA 1243 Cele două ţări, a căror tovărăşie este acum pe cale de a se rupe, nu sunt ţări prea bogate; dar ele atrăsese băgarea de seamă a statelor mari din Europa prin înaintarea lor în multe îndeletniciri. Unii lăudau pe scriitorii şi pe oamenii de ştiinţă, ale căror lucrări s’au tradus în alte limbi şi s’au răspândit peste tot; alţii admirau marina comercială norvegiană, care este mai numeroasă decât a Italiei; mai toată lumea cunoaşte cât este de răspândită învăţătura nu numai în oraşele, dar şi în satele acestor ţări; în fine se dă ca exemplu de hotă-rîre măsurile luate în Norvegia contra beţiei. Acum 40 — 50 de ani era groaznic de întinsă această pa ti mă acolo; conducătorii ţării au încercat în toate felurile şi în cele din urmă au oprit cu totul vânzarea băuturilor spirtoase. Şi azi locuitorii binecu-vintează străşnicia de odinioară Astfel fiind, este firesc ca statele celelalte să se uite de aproape la cele ce se petrec în Suedia şi în Norvegia. * * * Vorbiam mai nainte de averea lor. Să vă spun deci cât cheltuesc statele acestea. Am găsit într’o carte budgetul lor din 1898. Suedia are o cheltuială totală de 168.810.512 franci; din această sumă, se întrebuinţează 41 milioane pen tru armată şi 23 milioane pentru instrucţia publică şi culte. Norvegia are numai 89.755.1G3 franci în total pe anul pomenit; armata o costă 28 milioane, iar instrucţia publică 8 milioane. Şcolile lor sunt bune; se dă o deosebită îngrijire şcoalelor primare, căci ele sunt temeiul pentru ridicarea unui popor în zilele noastre. Armata se socoteşte în Suedia la 498.000 de oameni pentru vreme de râsboiu, iar în Norvegia la 80.000 de oameni Fiindcă am pomenit şi de cheltuiala pentru culte, să vă spun că atât suedezii cât şi norvegienii sunt creştini, de confesiune protestantă, iar biserica, şi într’o ţară şi în cealaltă, este biserica naţională. Fiecare din aceste două ţări are guvern deose- * * www.dacaromanica.ro 1244 ALBINA bit, camere deosebite, dar un singur rege. Cel care domneşte azi se numeşte Oscar II. Despărţite în toate afacerile lor, Suedia şi Norvegia erau unite numai în chestia serviciului consular, adică în ţările streine amândouă statele erau representate printr’un singur «consul», ca şi cum ar fi fost un singur stat. Acest lucru nu le plăcea Norvegienilor. Sunt a-proape douăzeci de ani de când ei caută prin toate chipurile să aibă un serviciu consular deosebit al lor. Acum vre-o zece ani, această idee a găsit apărători mulţi în Camera Norvegiei şi s’a votat o lege pentru îndeplinirea ei. Nici o lege, după constituţia lor, nu poate să aibă putere până nu este iscălită şi de rege. Regele n’a voit s’o iscăleacă. De atunci au fost mereu nemulţumiri în Norvegia. Miniştrii de acum doui ani făcuse o lege nouă care mulţumiâ şi pe rege; dar Camera n’a voit s’o primească. S’au schimbat miniştrii, au venit alţii cari au făcut legea după placul Camerei; dar acum nu mai vrea regele. Atunci miniştrii demisionează; însă regele nu le primeşte demisia. In aceste împrejurări, Camera norvegiană, într’o şedinţă memorabilă, hotărăşte despărţirea de Suedia. Guvernul rămâne să conducă ţara fără rege. Ce au să facă acum Suedezii? Nu poate nimeni să spuie Unii credeau că vor porni cu armata să silească pe Norvegieni a rămâne uniţi; până acum nu se pare că va fi aşa. Regele a scris preşedintelui Camerei norvegiene că au făcut rău de au luat asemenea hotărâre; dar de geaba. Atât numai au răspuns Norvegienii că ei nu sunt duşmani ai Suedezilor şi că ar primi un membru din familia regelui Oscar să le fie rege, «dar numai al lor.» * * * Iată, dragii Moşului, cum stă pricina cu despărţirea Norvegiei de Suedia. Fac bine, fac rău Norvegienii? E greu de răspuns. Pentru asemenea întâmplări mari, numai vremea dă răspunsul hotă-rîtor. Moş-Noagu. «O*---- www.dacoromanica.ro ALBINA 1245 SATU’ ZICE... ţjSlatu’ zice că sunt slută, Zice, mai să cred şi eu... Dar aşa cum sunt făcută, Ji: Yorba-i, plac lui badea meu? Satu-i rău şi badea-i bunu’... Dacă-i plac e vr’un păcat? Satu-i sute; nu i cât unu’... Badea-i unu’... cât un sat! Văd pe badea că se uită Num a ’n ochii mei când trec, Şi pe unde umblă, uită, Dac’alăturea ’l petrec... Slută nu’s nici pentru mine Dacă nu sunt pentru el. Să cred satu’ nu e bine; Cred pe badea singurel. N. Rădulescu-Niger. ----------------------- Cum putem afla daca oţetul e făcut din vin. — Toată lumea ştie că oţetul se face din vin, tescovină sau aşchii. Adese ori însă se falşifică, dânduni-se în loc de oţet apă amestecată cu câteva picături de vitriol (acid sulfuric), care deşi are gustul înţepător al oţetului, însă e vătămător sănătăţii. Pentru a se recunoaşte aceasta se poate urma astfel: se varsă câteva linguri din oţetul bănuit într'o farfurie de lut smălţuită sau într’una de porţelan şi se moaie într’însul câteva bucăţele de hârtie albă sugătoare ; apoi se pune farfuria pe un cuptor cald şi se lasă până se usucă hârtia. Dacă e vitriol cu apă sau dacă e adăogat vitriol în oţet slab pentru a-1 întări, hârtia se va înegri; iar dacă oţetul e curat din vin, hârtia rămâne albă. www.dacaromamca.ro 1246 ALBINA OŢETUL ;ţetul e de mare folos pentru om. 1) Se întrebuinţează în hrana lui, cu sfecle coapte, tăiate felii, presărate cu hrean ras pe râzătoare, şi inhibate cu oţet, sare piper şi untdelem, dau o mâncare bună. Când faci pe iarnă, oţetul să-l fierbi cu piper, eni-bahar, foi de dafin şi să-l torni peste sfeclă, când e rece. Pătlăgelele vinete se păstrează în oţetfoarte bine; tot asemenea toate soiurile de verdeţuri după cum vom vedeâ cu deamă-nuntul, când va fi vorba despre murături. Deci mare parte din hrana omului se păstrează peste iarnă de minune în oţet. Vara se întrebuinţează în salată, cu planta zisă salată, grâu-şor, fetică, foi de bob, păpădie, haţmaţuchi, mărar, domade, cartofi, etc. Se face şi supă cu oţet şi cu măruntaie de miel; el se pune în chifteluţe, în ghiveciu, în felurite mâncări şi mai ales la fripturi, spre a le da un gust foarte bun. Mielul îl mănâncă toată lumea până ce miroase a seu, şi apoi nu se mai taie; cu toate acestea dacă dela picioarele dindărăt a mielului îi scoţi cele două vine, ce merg de sus până jos, tot mirosul greu se duce; aceste vine se scot până ce mielul s’a făcut oaie, pierzând carnea tot mirosul greu. Dacă voim ca atât carnea de oaie, cât mai ales cea de batal să fie moale, fragedă, gustoasă, o ţinem două zile în oţet, împreună cu piper, câteva boabe de enibahar, şi-o foaie de dafin, — la fiecare băcănie se dă cel puţin 50 de foi pentru 5 parale; —apoi se înpănează bine carnea cu usturoiu şi de ai, şi cu slănină; peste tot o ungi cu ardei roş de cei graşi şi dulci, pisaţi şi cernut, ş’apoi îl dai la cuptor, fiind o friptură minunată şi care în timp de iarnă se păstrează ca şi jambonul până la 10 zile. Carnea de oaie ţinută două zile în oţet, se poate întrebuinţa cu orice fel de legumă. Oţetul se mai întrebuinţează la unele legume, fie verzi sau uscate. Se întrebuinţează cu diferite soiuri de bureţi; fie sadea sau cu usturoiu se întrebuinţează la mâncări. Oţetul e bun şi în mâncările cu peşte. C’un cuvânt oţetul se întrebuinţează în hrana omului aproape în toată ziua ca un element .olositor, plăcut şi răcoritor. 2) Oţetul e bun împotriva multor boli mai ales ca fricţiuni, apoi ca comprese, sadea sau îndoit cu apă ; când omul e leşinat, ţinându-i la nas oţet tare, îndată se deşteaptă. La boale molipsitoare, stropindu-se prin odaie. Sunt şi oţeturi rele pentru sănătate, care se întrebuinţează în comerţ, de acele trebuie a ne feri cât se poate de mult. Oţetul ce se vinde pe la cârciume, făcut din vin rău sau răsuflat, e bun, dar nu poate fi întrebuinţat de omul sărac, de oarece e prea scump. Cel mai bun lucru e însă ca fiecare gospodină să-şi pregătească oţetul în casă. Oţetul se poate face din merele www.dacoramanica.ro ALBINA 1247 şi perele cele ce putrezesc pe copac, — e destul să fie perele puţin putrede, — le aşezi pe-o leasă una lângă alta, cele putrezite bine cu cele mai puţin putrede şi lăsându-se aşa la soare, în vre-o două zile sunt putrede toate, ş’apoi le tăem şi le frământăm, ţiindu-le încă vre-o 3 zile la soare, pe urmă le strecurăm şi turnăm peste ele oţet bun şi de câte ori, vara avem mere şi pere putrede, tot turnăm deasupra zeama lor strecurată. Când n’ai mere şi pere e destul să faci o dulceaţă, — torni apoi în tingire ca un litru de apă, — o amesteci bine cu o lingură de se ia toată dulceaţa de pe tingire, torni zeama aceia într’o sticlă mare şi-i pui câteva bucăţi de zahăr şi o hârtie albastră, unsă cu miere, legi sticla la gură cu o petică, nu dop, şi o laşi la căldură. După trecere de câteva săptămâni ai oţet tare şi bun la gust. De câte ori clăteşti o chisă sau un vas de dulceaţă sau de miere, tot torni în sticla de oţet. De câte ori faci dulceaţă clăteşti tingirea şi torni zeama în oţet, ţinându-1 mereu la căldură acoperit totdeauna c’o petecă. Ai apucat odată a prinde cuib de oţet, îl poţi aveâ toată viaţa numai să-l păzeşti ca să nu îngheţe. Cât de sărac să fie un om tot îi stă prin putinţă de a-şi prepară acest oţet. De are miere e tot acelaşi lucru. In casele unde se fac mai multe soiuri de dulceţuri, acest oţet are aroma cea mai plăcută. Mergând cu rânduiala aceasta avem oţet în abondenţă fără a ne costa nimic. Orice cuib de oţet e pe vecie, de aceea trebuie a-1 păstră bine spre a nu se sparge vasul. In cât aceste vase trebuiesc împletite cu mlajă de salcie: să împleteşti începând dela fund şi alipind nueluşele roată în jurul sticlei până sus. Cu această industrie atât de uşoară şi folositoare, s'ar puteâ ocupa atât copiii cât şi oamenii mari. Când se strică o sticlă de oţet, nu e atât valoarea ei şi-a oţetului, ci regreţi anii de îngrijire ce-ai avut pentru el. Oţetul tare şi frumos la faţă dovedeşte veşnica privighere a gospodinei. Când ai trandafiri strângi foile, le pui într’o sticlă, o astupi bine şi o laşi la soare până s’au pălit frunzele de tot, deasupra torni oţet şi după ce-1 laşi câtva timp, îl poţi întrebuinţa. Acest oţet e cel mai frumos la culoare din toate. 6 bun la gust, numai mirosul e prea tare. Fiind sticla închisă cu foile de trandafir, toată aroma rămâne înăuntru. Unii usuc florile mai întâiu, dar acel oţet pierde mult din miros. Dacă însă ai pune florile de trandafir în oţet de îndată după ce le-ai cules, se strică cu desăvârşire. Dacă pui must dulce în sticle ca de un litru şi le laşi astupate câteva săptămâni, s’a făcut oţet. Dacă n’ai nici bani, nu faci nici dulceaţă, atunci fă atâta jertfă ca să cumperi o singură dată un litru de oţet, ş’apoi torni de-asupra ca la zece litri apă de ploaie din luna lui Martie, legi sticla cu o petică şi o pui la căldură. După câtva timp oţetul se face tare şi bun la gust. Nu e om, care anual să www.dacoromamca.ro 1248 ALBINA nu cheltuiască cel puţin câţiva lei pentru oţet. Cu acest mijloc: din 40 de bani ai oţet pentru toată viaţă, având îngrijire, bine înţeles, ca în flecare an în luna lui Martie să mai adauge atâta apă de ploaie după cum vede că cheltueşte pe an. Nu vorbesc aici de chipul de a face oţeţ cu surcele, din vin, furnici, vitriol, etc., ce se întrebuinţează în comerţ. Mă mărginesc în totul a povăţuî pe omul nevoiaşi, cum cu puţină cheltuială să-şi poată adună incasa sa ceiace îi înlesneşte traiul zilnic, ca mai ales în minute de cumpănă grea, să nu simţă co-i mizeria. Unde mai pui timpul, ce-1 pierde omul spre a-şi cumpăra cele trebuitoare şi pe cari cu atâta puţine jertfe le poate avea în totdeauna în cămara sa. Elena Savastos. ■ --------------------- DESPRE HRANA VITELOR ...Ce-o fi însemnând şi asta, nepoate, de te-ai apucat să toci, maldării de hluji şi paele cu barda pe rădăcină? Dar cădăţuea din colţ ce rost are? — Ce să fie, moş Gheorgbe, cocenii şi paiele tocate le pun în cădăţuie cu ceva scuturătură de fân, peste care torn apă sărată călduţă şi câţivâ pumni de uruialâ de orz. Le amestec bine şi stau 2 zile, apoi le pun în ulucul vitelor şi le mănâncă parcă le bate vântul. — Dar în lădoiul ce Pai îngropat după uşă ce-o mai fl? — Acolo, moş Gheorgbe, se pregăteşte tot mâncare pentru vite, însă în alt chip pentru vremea când e ger, ca să nu îngheţe. — Fă mă să înţeleg, nepoate? — Bucuros, moş Gheorghe. Cădăţuia o umplu, cum ţi-am spus, cam pe jumătate cu pae ori cu hluji tocaţi, scuturătură de fân şi ceva uruială şi cealaltă jumătate o umplu cu apă sărată călduţă... — Ca borhotul dela fabrica de spirt, nepoate. A?\ — Iaca, di la Crăciun, di când ai fost la noi, o luat 37 şi i-o dus la japon ! — Măi, măi, cum se prăpădesc ai noştrii pentru alţii !!!..... ■T— Da încaltea, bădică, am auzit că tari i mai baţi japonu pi moscal ! Români din Basarabia. — Dă, fată hăi, aşa, s’aude şi pe la noi ! — Dă Doamne, dor l-o sătura de roghit noroadi, că tari-i, pi lumea asta, obraznic şi hursuz!!.................................. — Mântui vorba, Anică, că iaca Moscalul' www.dacoromamca.ro ALBINA 1258 Vorbele încetează ca prin farmec, ear din jos, pe malul Prutului, durduind pământul sub el, vine călare în trap cogemite namila de cazac, uitându-se răutăcios la mine, la femei şi la Moşu Gheorghe şi trece înnainte fără să zică un cuvânt!......... Eu vâzându l, mă cuprinse o scârbă amestecată c’o ură oarecum, că am scuipat în sec aşâ............ fără voe, întorcându-mă cu ţaţa spre apus, pornind apoi spre casă, Intonând o războinică arie ! !........................................................ Ion Th. Popovici. Bozia, jiul. iaşi. BUNICUL S'a stins!... Dumnezeu să-l ierte, dacă i-o fi greşit cu ceva, că mult îi eră credincios . . .; iar sufletul odihneascâi-1 cu împărăţia nemărginitului, că tare mult se îngrijiâ de curâţeniea lui. Dar, par’că tot nu-mi vine a crede ca pământul să fi putut cuprinde un om atât de mare în faptă sau cuvânt! Nu l-am văzut neînsufleţit, n’am fost la căpătâiul lui în ultima clipă de viaţă pământească, nu l-am putut îmbrăţişâde plecare, căci eram departe....când am venit . . . aşâ mi-au spus . . . că nu mai e.....şi . . . dar cine a mai putut înţelege ceva de sughiţul plânsului îneeător.. Şi când m’am recules, mi-am fixat privirea în colţul prispei despre uliţă, acolo unde l-am văzut la despărţire, unde mi a dat binecuvântarea când am plecat de lângă el. Par’că 1 vedeam : rumen la f ţă, cu pletele-i albe lâllâietoare în vânt, fălos ... de par’c’ar fi stat să înfrunte povara anilor ce i se îngrămădiau pe spatele i abiâ încovoiat; iar privirea ochilor săi ca azurul unui înserat de vară, mă lăceâ blând şi supus cuvântului său dulce, graiului său domol ... şi mult eră cu scaun la minte.. . C’o vorbă îţi arătă o lume şi sfatul lui eră înţelepciunea însăşi. Mie mi plăcea să stau cu el de taină, şi nu odală ne au trimes cocoşii la culcare, v stindu-ne că miazănoapte trece, în carul ei de întuneric, stropit cu diamante, purtat de somnoroase. Şi câte nu ştia! O viaţă nu le-ar fi isprăvit; că vorba, oricine ştie că e vorbă, şi se lungeşte de nu mai ştii unde-o sfârşeşti . . : o începi de azi şi te pomeneşti cu vremea înapoi, hăt . . . departe ....tocmai pe când cu muscalii, şi mai departe, de a- jungi cu mintea, c’aşâ e vorba bat-o vina, ea merge înapoi ca racul şi numai cu greu o poţi urni înainte. Cât aş da să pot măcar prin jumătate, s’aduc povestea din comleiu, cum o spuneâ el de pe şart! -Barim.....cu atâta s-o alege: că ) pomenesc şi eu acum, încolo....ştie o Dumnezeu....... Şi d’aia m’apucaiu acum, mânat de dorul lui nebun, să mi-1 www.dacoromamca.ro AL BIX A 1259 închipui pe hârtie, icoană pururea să îmi fie, ca să mi-1 prind mai bine în minte, şi veşnic viu să îl am înainte. O Doamne! căt de slab mă simt să-l zugrăvesc precum eră! Nu chipul........chipul i’l port eu în toată a mea făptură; doar ochii ne deosibesc: ai lui albaştri, ai mei căprui . . . Nu chipul .. . sufletul aşi vrea să fac să i se vază, că tare bun eră şi tare te înduioşiâ credinţa lui...... Pe mine mă prinsese în vraje, şi lui îi datorez că acum mai port pe Dumnezeu în suflet, atâta farmec slânt avea! Ii ştiu povestea pe de rost; mi-o depănă în nopţi de iarnă, când da răgaz alor pustii de treburi, că eră cuprins de altfel, şi câte nu sunt de făcut pe lângă casa unui om? El nu lăsă lucrul de azi pe mâine şi d’aia belşugul se răsfăţa în casa lui. Dar nici biserica nu i scăpă o Duminecă măcar. Făcea ce făcea şi trebuia să se ducă barim la miruială. Învăţase slujba după tipic, cu toate că nu ştia carte, şi o cunoştea mai abitir ca un popă d’ăştia cu pălărie. Nu eră zi mai fericită pentru el, decât când îşi făcea datoria de creştin. Atunci, cu sufletul împăcat, s’aşezâ la masă, iar după masă o porniâ pe la feciori şi gineri, c’aveâ din mila lui Dumnezeu, şi după ce puneâ cu fiecare câte ceva la cale, veniâ acasă mulţumit şi vesel. Iar de eră vorba să ajute pe cineva, numai să fi deschis gura, că i-ar fi dat şi sufletul. Pe câţi nu îi miluiâ! «Dumnezeu ne-a dat ca s’avem şi pentru alţii», ziceâ el câteodată către bunica, de vrea să 1 mai ţină de râu........Aşa îs femeile .... cică îs mai strângătoare.......Acum.........nu mai au ce chivernisi, odihnesc amândoi în deal, unul lângă altul, iar sufletele odihnesc în împărăţia Domnului , . . Fie-le ţărâna uşoară! că toţi câţi i-au cunoscut, îi plâng. Odată, sunt câţiva ani de atunci, nu ştiu cum veni vorba de cele sfinte ... . Convingător şi dulce în graiu, ca totdeauna, îmi arătă credinţa în Dumnezeu Tatăl, mă lăceâ să întrevăd datoria de a 1 ne supune, şi, din iubirea cea mare ce o avea către Dânsul, din convingerea neclintită în A-tot-puternicia Celui prea înalt, convingerea pornită dintr'un sentiment neînţeles, care îl târâ ca şi un farmec necunoscut, şâ-şi ştie fiinţa legată de a Dumnezeului etern, caută să mă abată din rătăcirea în care căzusem. 11 vedeam bine că suferă, că amorul său propriu e rănit, şi stăpânit de acelaşi sentiment, ce se află in mine, dar pe care nu-1 recunoşteam, m’am prefăcut că mă dau învins. O lacrimă i se strecură printre gene, răsuflă uşurat, şi-l auzii zicându-mi: «Ei tată, oricât aţi vreâ voi cărturarii să ne stricaţi credinţa, n’o să puteţi, chiar de ne-aţi pică cu ceară pe inimă; tot voi o să vă daţi învinşi». Şi a plecat clătinând din cap. Toată săptămâna aceea nu m’am mai dus p’acolo. Mi-erâ par’că ruşine să dau ochi cu dânsul. Mă simţeam neîmpăcat în www.dacoromanica.ro 1260 ALBINA cugetul meu c’am putut să-l supăr oilală cu ceva, şi mai ales să îi rănesc sufletul...... Duminecă, după ce a eşit lumea dela biserică, cu capul şi sufletul plecat, convins fiind de adevărul spuselor sale, în urma unei cugetări sănătoase, m’am dus de i-am sărutat mâna, ee-rându-i iertare. Aceeaşi lacrimă îi străluci la colţul ochiului, însă izvorîtă din fericire, din bucuria întoarcerii oii pierdute. D'atunci nu ne-am mai certat . . . Din contră.......ne iubeam mai mult, şi nu ştiu cum . . . dar ne simţeam o singură fiinţă. Şi d’aia nu-mi vine a crede ca pământul să fi putut cuprinde un om atât de mare în faptă şi în cuvânt.......... El ca şi cum ar fi plecat înlr’o călătorie lungă........., din care se va întoarce........când? La adoua înviere........... Radu C. Paraşchivescu. Costume din jiul. Vlaşca- — Lungă-i limba boului, dar nu poate vorbi. — Cine împarte, parte-şi face. — Cine se pricepe, se păcăleşte. www.dacoromanica.ro ALBINA 12(51 CELE TREI DGRINTE — Poveste Germană iarnă de cele straşnice. De două zile viscoliâ şi nămeţii se aşezau, neregulaţi, pe drumurile satului, prin curţile locuitorilor. Petre, muncitor sărac, şedea de vorbă cu nevastâ-sa la gura sobei. Făcuse rost de ceva lemne şi, după o zi de muncă în frig la curăţitul unei şosele, se odihniâ la căldură. — Grea e munca cu mâinile!... De ce n’am ceva parale? M’aşi apucă do o negustorie, aşi munci fără preget şi aşi câştigă destul ca să trăim lără grija zilei de mâine. — Ba eu n’aşi fi mulţumită cu puţin, zise femeia. Aşi vreâ să am casă îmbelşugată, să fiu bogată şi de câte ori aşi vedeâ oameni săraci, ca noi, să-i ajut.. . Dar ce stăm noi de vorbă, par’că asemenea visuri se pot îndeplini? D’abiâ sfârşi cuvântul şi deodată văzură în odaia lor o femeie nespus de frumoasă. Ea zise: — Eu sunt o zână şi vă tăgăduiesc să împlinesc îndată primele voastre trei dorinţe. Gândiţi-vă bine la ce veţi cere, căci după aceea făgăduinţa mea este sfârşită. Zise şi se tăcu nevăzută. E greu de spus încurcătura în care se găsiau amâmândoi. Ce să ceară? Ce să dorească? — Dacă ar ti după mine, zise femeia, aşi vreâ să fiu frumoasă, bogată şi cu vază în lume. — Ba nici de cum, răspunse omul; la ce ţi-e bună frumuseţea şi bogăţia, dacă eşti bolnav ori dacă mori tânăr. Eu aşi cere sănătate, prieteni şi viaţă lungă. — Ce să taci cu viaţă lungă, dac trăeşli în sărăcie? Numai îţi prelungeşte suterinţa. Dacă zâna aceea ar fi vrut să ne facă adevărat fericiţi, trebuiâ să ne dea voie să cerem mai multe lucruri, nu numai trei. — Aşâ este, dar lasă, avem vreme. Ne-om gândi în noaptea asta şi om cere mâine. E! Dar tocul stă gata să se stingă. Atunci femeea luă cleştele şi scormoni tocul şi mai aruncă un lemn. — Ce bun foc! Ce flăcări frumoase! zise ea şi apoi . . . fără să ia seama adause: Dacă aşi aveâ o bucată de cârnat lungă de un metru, ce bine s’ar frige şi cu ce poftă l-am mâncâ! Cum zise, cum se pomeniră că se coboară pe coş un carnat frumos şi lung tocmai de un metru. — La Dracu cu asemenea dorinţă, strigă omul supărat. Frumos lucru ai cerut şi tu ! Aşi vreâ acum să ţi se agaţe cârnatul de nas, ca să te saturi! . . . In clipita aceea sări deodată cârnatul şi se prinse aşâ de strâns www.dacaromamca.ro 12G2 ALBINA de nasul femeii, încât bărbatul, cu tot necazul, nu-şi putu stă pani râsul. — Vezi că am păţit-o, adaose el. Mai avem acum o singură dorinţă de spus. Ce să facem? — Să cerem să se deslipească afurisitul de cârnat. — Ba nici de cum; am să cer bogăţie multă şi am să-ţi tac un toc de aur în care să porţi nasul cu cârnat cu lot. -- Mai bine să mor decât să trăesc aşâ pocită. Nu Iii rău, bărbate, cere să mă scap de belea! Dacă nu vrei, mă arunc pe fereastră. — Iacă, îţi fac pe voie. Doresc să se deslipească şi să cază jos cârnalul! Dorinţa se împlini Eră cea de a treia, cea din urmă. — Mi se pare, zise femeia, că zâna a vrut să rază de noi. Adevărata înţelepciune este să te mulţumeşti cu ceea ce îţi dă Dumnezeu. Apoi Iripserâ cârnatul, îl mâncară şi se culcară liniştiţi. TRAD- ------------------------ DIN LITETIATU^A P6P6HAL |Şl* Bocet (i). Bucură-te mănăstire, Că ce garofiţă ’ţi vine, Da nu vine să ’nflorească Ci vine să putrezească. Fosta-i şi tu floricică, Tânără şi frumuşică, Dar acum ne-ai părăsit Şi rău ne-ai mai amărât, Moartea mi te-a amăgit. Ai lăsat câmpul cu flori Şi cerul fără de nori, Tu mergi acum în cea lume,. Unde tu nu ai pe nime. Uite Doamne pe pământ, Uite şi la cel mormânt, (1) Cules din Transilvania. www.dacaromanica.ro ALBINA 1263 Şi vezi moartea ce-a făcut! Mai priveşte cele flori, Roagă-te la ’ngropători, Ca să-ţi lase trei fereşti, Tu prin ele să priveşti, Şi pe una ca să-ţi vie, Mirosul dela tămâie, Pe-alta glas de măiculiţă, Care a fost a ta drăguţă, Pe-alta raza soarelui, De pe bolta cerului, Că să mi te încălzească, Faţa să nu-ţi veştejească; Spune îngeraşule Unde ’ţi este mirele? In loc de voinicei Ţi-a ducem prăpurei, In loc do lăutari, Plătit-am clopotari! De vai şi de păcat, Pe-astă lume ai scăpat. Gh. Manoleseu. V Arieni*Vâlcea. Cum limpezim vinul. — Cea mai bună limpezire se poate face cu cleiu de morun pregătit rece. Iată cum : Se iau 15 grame de cleiu de morun şi se tae cu foarfecele în bucăţi mici. Se toarnă deasupra o jumătate kilogram de apă, in care să lasă să stea 24 de ore. Apa aceasta care scoate mirosul greu din cleiu de morun, se scurge. Luăm apoi un kilogram de vin acru, s’au dacă n’avem vin acru, un kilogram de apă gazoasă, în care am topit ca la 5—7 grame acid tartaric, acest amestec îl turnăm peste cleiul de morun. După oareşi care timp se formează ca o piftie. Se strecoară această piftie printr’o cârpă curată, strângând bine capetele cârpei, în care nu trebuie să rămâie decât aţele din cleiul de morun. Partea strecurată se bate apoi cu trei deca-litri de vin cu măturică sau alt instrument anumit, până ce amestecul face spume. Totul se toarnă apoi în butoiul cu vin şi se lasă să stea liniştit fără a se umblă la dânsul vre-o 3—4 zile. După această dată vinul e limpezit. _A lecu. www.dacQromamca.ro 1204 ALBINA De pe Domeniile Coroanei ihrCt* In zilele de 21—24 Iulie a. c. d-1 Ion Kalinderu a inspectat Domeniul Coroanei Dobrovăţ din jud. Vaslui. Pe lângă exploatările agricole şi silvice, d-sa a mai vizitat bisericile, şcolile şi primăriile din iocalitate, interesându-se totdeauna şi de starea sătenilor, şi dispunând a se face pe cheltuiala Administraţiei Domeniului Coroanei un atelier de lemnărie la şcoala din Slobozia. A mai hotârît să se ia avizul unui arhitect în privinţa bisericii din Dumasca, pentru a li restaurată în caz de trebuinţă, să se repare localul primăriei din Dobrovăţ, cum şi să se dea diferite obiecte la şcoli şi biserici şi să li se facă mici îmbunătăţii’i. A mai gratificat pe domnii învăţători, pentru ostenelele ce îşi dau la povăţuirea şi îndemnarea locuitorilor spre bine, şi a făcut diferite înlezniri în bani şi în natură săteni--mai sărmani. întâmpinat peste tot de autorităţi, de fruntaşii satelor şi de ţărani, d-sa s’a întreţinut îndelung cu ei, vorbindu-le despre mergerea la biserică, despre trimeterea regulat a copiilor la şcoală şi sfăduindu-i părinteşte să muncească tot mai mult şi mai bine, căci numai astfel vor putea ajunge la o stare mai bună. A mai vizitat lucrările pentru orfelinatul de fete, iar Duminecă, în 24 ale lunei, a asistat la serviciul divin din sfânta Mănăstire întemeiată de Ştefan cel Mare Domnul Moldovei. Aci a fost salutat de preot, care i-a mulţumit în numele obştei ptntru tot ce face în folosul ei. Mişcat de călduroasele cuvinte rostite de preot, d-1 Kalinderu, a vorbit celor în număr mare, despre societăţile economice şi despre vânzarea în comun a productelor, pronâţân-du-le că îndată ce se vor hotărî serios la aceasta, le va pune la dispoziţie gratuit magaziile necesare. In această privinţă le-a adus mai multe pilde, între caro tovărăşiile ce s’au înfiinţat între locuitorii de pe unele din celelalte Domeni si cari au dat rezultate bune. In aceeaş zi d-1 Kalinderu a plecat la Bucureşti, fiind petrecut până departe de locuitorii de pe moşie. DF. LA SATE Temelia solidă pe care s’a rezemat şi se reazemă poporul Român a fost Biserica în primul rând şi apoi şcoala. Satul nostru care poartă numele celui mai înţelept suveran al Europei «Vodă-Carol», din jud. Teleorman, a însemnat încă o zi fericită în viaţa sa, ziua de 24 Iulie a. c., prin punerea temeliei nouei Biserici cu hramul «.Cuvioasa Paraschiva şi Marele Erarh Nicolae.» Au luat parte la acest sfânt act: Protoereul judeţului Hara-lambie Constantinescu din T.-Măgurele, asistat fiind de diaconul Al. Popescu din acel oraş, de preotul paroh C. Mihăescu al sus zisei comune şi de preoţii: M. Bunescu, M. Constantinescu şi V. Marinescu din comunele: Băseşti, Dorobanţii şi Cârligaţi. După www.dacoramamca.ro AUîINA 1*265 terminarea serviciului obişnuit la întemeliere, Protoereul ia cuvântul, vorbind mulţimei despre tradiţiunea Bisericei, însemnătatea ei şi cum toate popoarele s’au conservat numai prin credinţă. Apoi sub un umbrar improvizat, făcut din scânduri chiar în curtea nouei Biserici, împodobite cu drapele tricolore şi coroane de stejar din pădurea vecină, mulţimea de săteni întinde o masă mare. Pe feţele tutulor se reflectă mulţumirea ce simţeau de a înălţă a tot puternicului Dumnezeu un nou sfânt locaş. Printre cele câteva persoane streine cari au mai luat parte, însemnăm pe d-1 inginer Anagnoste, care prin cuvinte bine simţite, a-rătă sătenilor însemnătatea Bisericei şi a şcoalei la Români şi cum în această comună nu era bancă populară, prin o caldă cuvântare arată marele folos ce va aduce sătenilor înfiinţarea unei asemenea bănci, înscriindu-se ca membru cu suma de 1.000 lei, din cari şi varsă lei 100. După dânsul ia din nou cuvântul Protoereul judeţului, tot în acest sens, înscriindu-so cu suma de lei 500, din care varsă lei 20. Sătenii îmbărbătaţi prin cuvântările ţinute şi văzând cum sus numiţii depun acele sume ; imediat inundă masa hârtiile de bancă a 20 şi 100 lei. Intr’un moment se înscriu 63 de membrii cari îşi aleg din sânul lor consiliul de administraţie compus din : Preo-tul-paroli C. Mihăescu, preşedinte; Stan Achim, vice-preşedinte; Crăciun Rădulescu, casier şi secretar, precum şi ceilalţi membri. Ca preşedinte de onoare a fost ales în unanimitate d-1 inginer Anagnoste, iar băncii i s’a dat numele de » » Il-a » (anul I—II) . 70 » » 7) » » » III-a » (anul I—II) . 80 » » Cioban din muntele Sorocei (Basarabia). www.dacoromanica.ro 1268 ALBINA Gătre editorii de calendare Datele astronomice ce se publica în Calendarele noastre, sunt cu totul greşite. Momentele răsăritului şi apusului Soarelui şi ale Lunci, datelo privitoare la fascie Lunei şi prin urmare la vârsta ei şi orice alte ştiinţe relative la eclipsele de Lună şi de Soare, sunt cu totul greşite în aproape toate Calendarele şi Almanahurile cari se publică în România. După rugămintea mea, d-1 B. V. Vermont, şeful staţiunei meteorologice din Bucureşti-Oraş, şi bine cunoscut prin diversele sale lucrări, a calculat pentru Bucureşti şi pentru anul viitor 190G, o efemeridă astronomică complectă — cea mai complectă din câte s’au publicat până acum în România — şi pe care a pu-blicat’o în al XVII-lea volum din «Analele Institutului Meteorologic al României», ce a apărut acum de curând. Deci Almanahurile şi Calendarele ce vor apărea pentru 1906, pot să conţină date astronomice exacte pentru Bucureşti. Dar chiar şi acele ce vor apare in alte oraşe, va fi lesne să conţină date astronomice exacte, căci < Instrucţiunile* ce însoţesc «Efemerida» d-lui Vermont, arată cum se poate deduce, din datele relative la Bucureşti, cele corespondente unei alte localităţi.Oricine a învăţat o bună aritmetică, va li în stare să facă transformă-1 ile cuvenite, dacă urmează întocmai «Instrucţiunile». Facem un călduros apel Editorilor de Calendare şi Almanahuri, ca să profite de lucrarea d-lui Vermont, — care se găseşte spre vânzare în broşuri deosebite — spre a pune în mâna cititorilor lor, nişte date astronomice adevărate. Mai le cerem să arate în totdeauna felul timpului întrebuinţat, adică dacă se serveşte de ora specială a fiecărui meridian : Bucureşti, Iaşi, Brăila, Craiova, etc., sau do ora oficială, adică de aceea a Europei orientale care, pentru întreaga Românie este aceiaşi. După cum se ştie ea este indicată de orologiile căilor ferate şi ale oficiilor poştale, telegrafice şi telefonice. Sfatul nostru este de a se întrebuinţa exclusiv ora oficială. St. Hepites. POŞTA REDACŢIEI Mai mulţi abonaţi ne întreabă dacă la viţa altoită plantată anul acesta sunt buni ţăruşii de 40—50 cm. înălţime cari au fost întrebuinţaţi şi la pichetagiu, să fie întrebuinţaţi şi ca tutori? Da, sunt absolut suficienţi, şi înlocuirea lor prin araci lungi chiar din primul an nu face nici un bine viţei, ci, din contra, aracii putrezesc mai curând. La începutul anului al 2-lea adecă la sapa mare sau chiar la prăşila lăstarului (l-a) e bine să se pună araci în locul tutorilor mici. In primul an, şi chiar în al 2-lea, tendinţa noastră treime să fie ca să împuternicim viţa în partea de jos a lăstarului şi în rădăcini. Pentru aceasta lăstarul dacă ajunge la înălţimea ţăruşului (40—50 cm.) se cârneşte sau se ciupeşte pen- www.dacarcmamca.ro at.tunw 120‘) tru ca să împiedicăm dezvoltarea prea mult în lungime. Prin această operaţiun foarte uşoară, mâzga se îndreptează spre rădăcini şi le împuterniceşte. La mai mulţi abonaţi.—In mai multe rânduri am fost întrebaţi de unii din abonaţii noştri ce să facă cu tuburile de cauciuc dela stropitorile cu zeamă bordeleză, care după un timp oare care se găuresc sau se crapă astfel că nu mai pot fi întrebuinţate bine. Cum la noi nu se găsesc asemenea tuburi în fiecare localitate, este bine a căută să şi le repare fiecare. Pentru a-cest scop iată cum recomandă revista. Le petit jardm să se procedeze: Ne procurăm din timp puţin cauciuc pe care îl topim într’un uleiu volatil, cum este terebentina, cloroformul, pe-troleul sau benzina. Cloroformul sau benzina sunt preferabile pentru că ele nu se aprind aşâ uşor. Cauciucul nu se topeşte complect, dar se face o pastă destul de moale. Se ia atunci tubul de cauciuc stricat, se încălzeşte partea găurită sau crăpată, şi apoi se pune peste ea imediat, pastă moale de cauciuc, apoi se lasă să se răcească. Această operaţiune se mai face încă odată, dacă nu a eşit destul de bine. Precedând astfel tuburile reparate sunt tot aşâ de bune ca cele noui. Proverbe, maxime şi învăţături ADUNATE DE ÎNVĂŢ. D. CONSTANTINESCU-SINEŞTI. Nu trebuie să hulim nenorocirile înainte de a le pricepe, nici să închidem ochii la frumuseţile ce adesea ele cuprind. Valea te face să vezi mai bine ce o dealul. Ca să simţim marile bunuri, trebuie să cunoaştem micile rele. Cine n’a gustat amarul, nu ştie ce e zaharul. Nenorocirile se întorc în folosul nostru şi mari ruine pregătesc mai mari glorii. Numai timpul uşurează durerea nechibzuitului, raţiunea uşurează pe a înţeleptului. Sufletul este cel mai mare bun din câte avem, şi noi cari suntem oameni înţelepţi să-l îngrijim, ca nu cumva din nesocotinţă să pierdem cel mai mare bun al nostru. Nimeni nu scapă de soarta sa. Vatra proprie este aur. — Trebuie să ai cinste, mai nainte de a avea păreri. — O femee frumoasă nesimţitoare, e ca o floare fără miros (parfum). www.dacoromanica.ro 1270 ALBINA Din istoria încăltâmintelor. * In muzăul Cluny din Paris, se află o colecţie de încălţăminte istorice cu preţioase de tot soiul. Aşâ de pildă sandalele unei princese egiptene, care după 2500 ani s’au scos din mormântul ei; lângă ele stau nişte pantofi turceşti, pe cari i-ar fi purtat Mahomed; multe ţăsături africane cu cusături dese de fir de aur şi înfrumuseţate cu pietre preţioase. Papucul unni indian dus în rezbel, decorat cu aripile unui cărăbuş. O pereche de papuci, care o dată au fost a Catrinei de Medici; aceştia au formă patru-cornurată, prevăzuţi cu cusături fine şi multe. O pereche de papuci de mătase galbină, care cuprindeau odată picioruşele marchizei de Pompadur. După ce dispărură sandalele evului mediu s’au încetăţenit în veacul 12 papucii in toate formele, după cum se poartă şi azi. Vezi bine, îndată se păru unora prea simplă forma cea comună. Veniră la modă călcâele înalte, că omul eră nevoit a umblă mai numai pe vâi'ful degetelor. Apoi să făcură papuci cu vârful ascuţit şi dat în sus, c’am ca gurgoiul la opincile noastre, iar ciocul acela îl împodobiră cu câte nimicuri toate. Papucii cu cioc să dezvoltară până la dimensiuni ridicole. Apoi urmară papucii laţi rotunziţi la vârf. Pe timpul rezbelelor religioase se purtau ciobote cu tureci înalţi. Poporul în evul mediu purtă papuci de piele, dar spre distingerea de popor purtă nobilimea papuci de pânză de mătase cu multe cusuturi alese. Colorile şi le alegeau după poftă : negru, alb, verde, chiar şi galbin, vezi bine o masă, împodobită cu cusuturi de aur şi de argint. întrebuinţarea cenuşei la cultura grădinei.— Cenuşa este ce! mai bun gunoiu pentru acele plante, cărora le trebuie la creştere o materie aşâ numită caliu. Caliu se află în fiecare cenuşă din lemne. Gunoiul din grajd nu are în sine atâta caliu, ca cenuşa. Cele mai multe legume, mai ales salata, bobol, mazărea şi lintea tânjesc timpuriu, dacă nu presărăm cenuşă înaintea săpatului din grădină. Cenuşa se presară uscată pe acele straturi, pe cari avem de gând să plantăm legume. Cenuşa presărată pe straturi este şi un mijloc foarte bun de a scăpă de melci şi insecte, mai cu seamă de purici de grădină, cari nimicesc legumele. Cenuşa este gunoirea cea mai bună pentru struguri căci bobiţelor strugurilor le trebueşte foarte mult caliu. E foarte, bine, casă presărăm cenuşa toamna împrejurul rădăcinei pomilor căci nu numai că ei produc în anul viitor roade îndestulătoare dar plouând pe cenuşă, se formează leşie, care pătruzând în pământ apără rădăcinile de insecte stricâcioase. Căutaţi deci bunilorgospodari şi gospodine iş nu aruncaţi cenuşa aafră pe sub garduri, ci duceţi-o în gradinele voastre şi presăraţi-o pe straturi, căci veţi vedea, ce folos va aduce ea. Mai cu seamă earna se strânge atâta cenuşa, care se mătrăşeşte lără a gândi la folosul ei. Strângeţi-o cum se cade pentru primăvară ca să aveţi pentru straturi. www.dacaromanica.ro ALBINA 1271 In numele elevilor şeoalei din comuna Dorna-Suceava, I. G. Chiriac, în vălător-diriginte, aduce călduroase mulţumiri următoarelor persoane, cari au binevoit a contribui pentru procurarea de premii şcolarilor silitori : Societatea anonimă pentru exploatarea pădurilor lei 20; Ferdinand Sixt 5, Preot Gb. Ortoanu 3, Preot I. Ortoanu 2, I G. Chiriac 1, Gh. Lazăr 1, Costache Vasiliu 1, Casandra I. Vasiliu 1, Gh Rizescu 1, I. Ros-ner 1, Gh. Rolaru 1, I. I. Popovici 1, V. Vasiliu 1, I Scurtu 1, A. Man-tală, 1, Leon Chiruţă 1, P. Bighiu t, Gh Furnică, I. P. Cairina 1, I. Cioată 1, I. Pipirigeanu 1, D Iliescu 1, N. Antoci 1, I Păun, Alexa Ciocârlan 1, I. Vasilache 1, I Boca 1, A. a Ioanei 50 bani, Gh. Paţă 50 bani, I. Maftei 50 bani, Anton Lăcătuş 50 bani, N. Crâstea 50 bani, M. Leancă, 50 bani, I. Gheorghiu 50 bani, Toma Iovu 50 bani, V. G. Cojoc 30 bani, P. Caşu 30 bani, S. Ghiulă 20 bani şi Dănilâ Mezdrea 15 bani. • * • Dirigintele şeoalei din corn. Cârtojani, jud. Vlaşca, în numele tineretului trecut prin şcoli şi doritor de a citi cărţi folositoare, aduce cele mai vii mulţumiri d-lui S. Zamfirescu. revizor de vite, din Vlaşca. care a contribuit cu 80 exemplare, cărţi şi reviste folositoare, spre formarea unei biblioteci rurale pe lângă această şcoală. — Asemenea şi d-lui Const. P. R'uluiască, proprietar şi deputat care în acelaş scop a contribuit cu 68 volume. * * * Dirigintele şeoalei din Clinteşti Neamţ, aduce vii mulţumiri d-lui Eugen N. Ghica, proprietarul moşiei Clinteşti, care a binevoit a dărui ca premii pentru copii, cărţi în valoare de 20 lei. D-sa a mai dăruit 100 lei pentru poditul şeoalei, apoi un frumos şi valoros tablou istoric pictat de d-sa, representând «Luarea Griviţei». Afară de acestea d-sa răspunde cu multă bunăvoinţe şi dragoste la orice apel se face din partea şeoalei. Pentru care şcoala i păstrează a-dâncă recunoştinţă. Asemenea i se aduce mulţumiri d-lui Chirilă To-daşcă, administratorul moşiei Clinteşti, care a binevoit a dărui ca premii pentru copii, cărţi în valoare de 4 Iei. * £ D-nul Conte Iosef Tallevici. proprietar din comuna Gemeni, judeţul Mehedinţi, anul acesta ca totdeauna, a oferit suma de lei -Una sută» pentru a se cumpără cărţi cari s’au distribuit ra premii elevilor silitori ai şeoalei din localitate. In acelaş scop d-nii I Marinescu şi Vasile Miricâ, arendaşi, au oferit lei ‘Douăzeci». D-l I. Dârvărianu, dirigintele şeoalei Gemeni-Mehedinţi, în numele şeoalei aduce viile sale mulţumiri pentru interesul ce aceşti d-ni poartă instrucţiunii poporului sătesc. * * * D-l N. Stănescu, învăţător, corn. Grăpaş, jud. Buzău, aduce mulţumiri d-lui Enache Georgescu, proprietar în com. Lapoş, jud. Buzău, pentru că a avut bunăvoinţă de a dărui doi stânjeni de lemne pentru foc în iarna trecută, precum şi suma de 20 lei, pentru cumpărare de cărţi elevilor premianţi. — Modestia e pentru virtute ceeace e vălul pentru frumuseţe; măreşte farmecul. www.dacoromamca.ro 1272 ALBINA GLUMA Vasilică spunea părinţilor săi că a ştiut la ştiinţele naturale mai bine decât toţi din clasă. — Şi ce te-a întrebat? — Câte picioare are măgarul. Am răspuns: trei. — Şi asta se cliiamă că ai ştiut. — Negreşit, căci alţii au răspuns că are d ouă. Contra muştelor la vite. — Toţi vedem cât chin suferă vitele din pricina diferitelor muşte, ca : muşte de cal, strechia, musca comună, ţânţari şi altele, cari le amărâsc traiul mai ales vara când sunt la păşune. Contra aces tora ne folosim ungând vita cu materii, a căror miros nu-1 pot suferi aceste insecte. O unsoare bună spre acest scop preparăm în următorul mod: In unsoare de porc sau oricare altă unsoare, ferbem o bună porţie de foi de dafin, adăogând şi ceva uleiu de cuişoare, uleiu de eucalipt şi creolină. Această unsoare se poate păstră în cutii de tinichea ori cât timp. In loc de a ferbe frunze de dafin, putem cumpără deadreptul uleiu de dafin dela farmacie, de unde ne putem procură şi uleiul de cuişoare şi eucalipt şi creolină. Această unsoare păstrează multă vreme mirosul său, şi ungem vitele cu ajutorul unei peteci pe corp, unde se aşează muştele mai mult. Păduchii sunt răi, ori pe ce animal s’ar încuiba, căci ei trăesc clin puterea animalului pe care se află, din care causă animalul slăbeşte şi să freacă tot mereu. De pe vite îi putem stârpi clacă ungem vita cu unsoare ori uleiu sărat. E destul să ungem vita odată, mult de 2 ori şi toţi pier; iar la ţesălat cad jos. De pe porci stârpim păduchii clacă ungem porcul cu zmântână de câteva ori. îndată după o jumătate de oră pier mulţi, iar după 2—3 ungeri nu mai e nici unul. Câncl ungem porcul, îl frecăm cu o perie aspră, să intre zmântână în piele. www.dacoromanica.ro „STEflU fl“ Societatea *Steatia* ar j de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şl răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un Iezi pe an. Fie-caro membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresă d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliudern, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara ŞomAiicscn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, Const. lianu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre («Arboviceanu, fost Administrator al Casei Sf, Biserici Autocefale Ortodoxe Româtie, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român; I. Dimilrescu Procopic, fost senator, fost Primar al Capitalei; 31. VIAdesea, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negooscu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cccropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteanu, inginer de mine; Preotul econom Const. Ionescu, profesor secundar; Const. Alcxandrescu, institutor. ăteinbrii înscrişi şi cotlsaţinni plAtite (urmare). Anton Căpăţână, farmacist (Panciu), 2 lei; Ioan Ciobotariu (Moviliţa), 2 lei; Vasile Patraşan (Mânăstioara), 2 lei; Pr. Ioan Macarie (Moviliţa), 1 leu; Nicolae V. Andronim (Moviliţa), 1 leu; Ioan Alex. Lupu (Moviliţa), 1 leu; Petru Gavrilescu (Moviliţa), 1 leu; George Bunghez (Moviliţa), 1 leu; Sava Ciobotaru (Moviliţa), 1 leu; Vasile Ciobotaru (Moviliţa),2 lei; Theodor Bonciu (Moviliţa), 2 lei; Anton 3Iacarovici (Panciu),2lei; Ghiţâ Androniu (Moviliţa), 2 lei; Dr. Horovifţ (Panciu), 2 lei; N. Găitucscu (Moviliţat, 1 leu; V. Stânescu (Moviliţa), 1 leu; N. Corodianu (Moviliţa), 1 leu; Const. V. Secu (Moviliţa), 1 leu; Tudoraclie V. Cercel (Moviliţa), 1 leu; Ioan Pr. Gagea (Moviliţa), l leu; Gr. Siniionescti (Cernavodă), 1 leu; Elena Simionescu (Cernavodă), 1 leu; Ecaterina Popescu (Cernavodă), 1 leu; V. Lazăr (Cernavodă), 1 leu; Gheorglie Lupescu (Câmpulung), 2 lei; Mihail Ionescu (Câmpulung), 2 lei; Ioan Popescu Vaiteşti (Câmpulung), 2 lei; Ioan Popescu (Câmpulung), 2 lei; Iacob Sibian (Câmpulung) 2 lei; I. Luca (Câmpulung), 2 lei; Alex. Muşetescu (Câmpulung), 2 lei; Haralambie Dumitrescu (Câmpulung). 2 lei; Gabriel Du-mitriu(Câmpulung), 2 lei; Const. Cerneseu (Câmpulung), 2 leiţi. O. Ti-liceanu (Câmpulung), 2 lei; Dr. Vişoianu (Câmpulung), 2 lei ; Spirea C. Bumbalici (Câmpulung), 2 lei; Dr. Emanuil Hăldan (Câmpulung), 2 lei; Elena M. Rucâreanu (Câmpulung), 2 lei; A. Mirea (Câmpulung) 2 lei; Dr. Jugureanu (Câmpulung), 2 lei; D Vlădescu (Câmpulung), 2 lei; Flo-rian Niculeseu (Câmpulung), 2 lei; Mateiu Florian (Câmpulung), 2 lei; Ilarian Velculescu (Câmpulung), 10 lei; Niţă Gh. Christescu (Câmpulung), 2 lei; Savu Pantilimon (Câmpulung), 2 lei; Dem. Th. Gheocalescu (Câmpulung), 2 lei; C. Dumitrescu (Câmpulung), 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începprea anului 1905 şi până în prezent este de 926; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.608 lei şi 30 de bani. www.dacaromanica.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra barbian Macintosh Rate (1. I. (îosclten ... Vicuntcle Dnncannon . E. IV. II. lîarry . . . Robert llaniiltun bang Demetre de Frank . . P. Naviile......... Aci. Vernes........ I c I E Censori: Ioan Kal Directori: r> Viena Paris luau Gliika si Arthur Green. A. Stolz E. Goodwin. nderu, Demetru Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţs sf. Gheor-ghe. AVEM 6 5G6ALA 6TTT6D6XA SÂNTA ELENA Bulevardul Neatârnârei, 75 cu internat şi externat I Şcoală superioară de educaţie şi menaj J Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictura, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului. II Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă. III. Ţosătorio. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. IV. Tricotaj. Flanele, fuste,jambiere, ciorapi de lână şi bumbac. Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut cacre şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, IONE5QU. -- IC Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. pilnlc sosesc Încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Game şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. 12.95, 13.95, 14.95 15.95 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95- 13.95, 14.95, 15.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sau Şireturi » » i) Nasturi o Chevreau cu Elastic o » • Nasturi Preţuri corente la Ghete de Danie: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.96, 13.95. » » » » Botoni > 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95. » » Colori » » >. 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. i) Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. - ■___________________ » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la toate Sezoanele, Calea Victoriei Nn nlnUiri rle Pnlitin Cititorii revistei vor av«5 un ecădănjint de VIClonei JSO. <37, alaiuri ae loilfia 6% din preţurile însemnate, preeontând 7.95, 8.95, 9.95. 5.95, 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. Capitalei, Bucureşti. cuponul. f Inst. de Arte Grafice Ca^l^ţ^^jflţ^^fifi^a^escu, Str. Doamnei 16.—14.135.