Comitelui de Redacţie: ion Kaiinderu P. Gârboviceanu G. Goşbuc General P. V. Năsturel G. Adamescu *• Gtescu P. Dulfu V. 5* Moja N- Nicolcre5cu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Taşcă. ■Redacţia şi Administra 5^ LA36RAT61^IUL fAl}MAGIE;i LA „GE;Rj3“ G. D. VASILIU rORHlSORUU CURŢII REGHItE 78, CALEA VICTORIEI. (în faţa Pasagiului Român) BUCUREŞTI Mare depozit de specialităţi străine şi indigene. Săpunuri medicinale şi diverse săpunuri pentru toaletă precum: săpunuri de lapte de crin, bucata 80 bani şi 1,26; săpunuri de violete şi trandafiri câte 1,25 bucata; săpunuri de familie sau de glicerină câte 30 bani bucata, etc. etc. Cold-Creme „ Central“, cel mai vechiu, mai bun şi cel mai răspândit remediu pentru curăţirea coşurilor de pe obraz, pistruilor, petelor şi altor asemenea iritaţiuni ale obrazului, un borcan mic 1,25, un borcan mare 1,60. Capilarină, remediu suveran contra mătreţei şi căderei părului, flacon mic 1,35, flacon mare 2 lei. Apă de chinină, regenerator puternic al rădăcinei părului şi răcoritor al pielei capului, flaconu 1,25- Petrol ă la Hahn, antiseptic al părului, face să dispară mătreaţa şi împedică astfel slăbirea rădăcinei părului deci şi căderea lui, flaconul l,5o. Apă de gură „Botot“ un antiseptic al gurei, se întrebuinţează cu deosebire de către acele persoane cărora le sângerează lesne gingiile, flacon mic 1 leu, flacon mare 1,75. Apă de gură â la Odol, albeşte şi curăţă dinţii şi gingiile, îndepărtează mirosul urât al gurei şi prin puternica sa acţiune antiseptică distruge diferitele miasme ale gurei, întărind astfel gingiile. Flaconul 1,50 Pastă pentru, dinţi antiseptică şi aromatică borcane de 1 leu şi 1,50 Apă de Colonia flacon de 1 litru,..........................4 lei » » » » Vj * • ...................2 lei »• » » » mic » .....................lleu » » » parfumată flacon de 1 litru..................5 lei » » » » * V? ..............o...............2,50 » » » » » mic » ............... 1,25 Brilantină pentru păr, barbă şi mustăţi, dă acestora lustru şi le fixează, flaconul 75 bani. Depilatnr, remediu pentru a face să dispară părul de pe orice parte a corpului, cutia 1,50. Esenţă de brad, pentru persoanele slabe de pept şi copii ce sufer de tuse măgărească; stropit în casă, răspândeşte un miros plăcut şi răcoritor de brad, purificând aerul. Flaconul 1 leu, 1.50 şi 2 lei. Lapte virginal, emulsie vegetală pentru curăţirea petelor de pe faţă, făcând pielea moale, fragedă şi catifelată, flaconul 1 leu. Apă de toaletă, flaconul 1,50, Oţet de toaletă, flaconul 1,50. Balsam contra bătăturilor flaconul 1 leu. Perii pentru dinţi de la renumita fabrică Dupont din Paris, diferite calităţi şi forme de la 75 bani până la 1,75 bucata, moi sau tari după cerere. Diverse articole de cauciuc, irigatoare, pansamente, ape minerale, etc. Orice articol din cele enumerate mai sus, precum şi orice medicament, preparat după reţetele trimise se expediază contra mandat poştal sau ramburs, în orice parte a ţărei. Chcltueli de transport la orice comandă, 1 leu. La comenzi mai mari de 15 lei, se face expediţia franco, adică fără nici o plată. Fiecare preparaţiune este însoţită de modul de întrebuinţare. In laborator se execută analize de urină. www.dacoromanica.ro 2G-I Anul VIII. No. 43—44. 24—31 Iulie 1905. AL.BINA 6 •REVISTĂ ENCICL, Abonamentul în ţar* pa an > » > 6 Pentru anunalur! 1 leu A POPULARĂ in striln. pe an lei 8 .............15 bani te, 5 bani euvintul. ard. SUMARUL*: G. Coşbnc, Biserici Româneşti în stil scandinavic. — Solia Nădejde, Binecuvântarea şi blestemul părinţilor. — M. Sadoveanii, Scrisori trimise de un pribeag. — G. Adaniescu, Un mijloc pentru a controlâ resultatele şcoalei primare. — Grl(ţ. TeoUosslu, O patimă primejdioasă. — Moş-Xeugii, Leul. —Const. Păun, Florea Ciobanul. — X. Bradeu, Sfat despre folosul laptelui şi ouălor in hrana omului. — Smarn. Fata măturfiresei. — ltadii, Sfaturi pentru cei ce se urcă pe munţi.—Marin X. Ţiculeseu, Dunărea.— I>. Bajllă-Dăenl, Dela cursurile de lucru manual.—Informaţiuni.—Bibliografii— Mulţumiri.— Licitaţi uni. Sfaturi s Contra cărăbuşilor. — Cum trebuiesc aleşi purceii de prăsilă. — Trăsnetul şi arborii. lliiHtraţliiiil : Biserica din Buzeşti. —Biserica din Sârbi. — Biserica din Farcaşa.— Biserica din Varalia. — Biserica din Veresmart. — O familie de lei. —Pe munţi. Biserici româneşti în stil scandinavic. ^fl^reau s’arăt cititorilor câteva chipuri de biserici din Nordul teritoriului locuit de .Români, din părţile 'rAV/ unde elementul românesc e în luptă pe viaţă şi pe moarte cu Ungurii şi cu Rutenii. Am ales bisericile cele mai interesante din punctul de vedere al stilului în care sunt clădite. La prima vedere le-ai confunda cu vestitele biserici de lemn de prin satele Svediei şi ale Norvegiei, fiindcă au o mulţime de amănunte la fel, sunt clădite dintr’acelaş material şi în-tr’acelaş chip, au forme de-ale stilului gotic şi aceeaşi orna-mentică. Biserici la fel, afară de peninsula scandinavică, se mai găsesc prin Nordul Germaniei, prin Tirol şi multe prin Stiria şi prin Corintia. Lucrul cel mai interesant la ele e turnul, de obiceiu foarte înalt şi ascuţit cu totul. După părerea arheologilor şi a istoricilor, ele ar fi de prin veacul al unsprezecelea, clădite de colonişti germani cari s’au aşezat între Someş şi munţii Bâcului şi au ridicat biserici după chipul celor din nordul Europei. Coloniştii, ori mai bine «clăditorii» aceştia, şi-au întins activitatea, căci biserici la fel se găsesc şi prin Ma- www.dacaromanica.ro Biserica din Buzeşti. Cercetătorii spun că ele ar fi încăput în mâna Romanilor prin veacul al şasesprezecelea, pe timpul reformaţiunii. Tipul celor mai multe biserici de lemn, fie româneşti fie- 1142 ALBINA ramureş şi prin comitatele nordice ale Ardealului, rari şi prin Bucovina şi chiar dincolo de Prut. Adevărat, că pe cât mergi mai spre Ost, cu atâta stilul gotic se amestecă cu cel roman şi cu cel bizantin, şi cupola ia locul ascuţitului turn scandinavic. Daca ie-au clădit coloniştii germani, le-au clădit pentru ei ori pentru altă naţionalitate cu altă confesiune? Poate pentru Maghiari, poate pentru Ruteni. Ori pentru cine-ar fi fost clădite, în ele astăzi se face slujba sfântă în limba românească, căci sunt ale noastre în comune curat româneşti. www.dacoromamca.ro ALBINA 1143 ruteneşti, de prin Sâtinar şi Maramureş, este biserica din Buzeşti (ungureşte Olâh-Ujfalu). Paroliia într’acest sat mititel—are ceva peste 400 de locuitori, toţi Români, afară de câţi va Ovrei — e veche, biserica are hramul sfântului Nicolae arhiepiscopul Mirei. Tot cu hramul sfântului Nicolae o şi biserica din Sârbi (ungureşte Olâh-Totfalu) Cu toate că acest Biserica din Sârbi. sat e mai mare, având vr’o şapte sute de suflete, n’are nici preot, nici şcoală, şi serviciul divin îl face preotul din Buzeşti. Satele sunt aproape unul de altul. Amândouă bisericile au turnul la fel, dar al celei din Buzeşti e mai tipic. De obiceiu turnurile acestor biserici sunt la baza lor pătrate, vârful le e poligonal şi cât se poate de înalt. Turnuleţe la cele patru colţuri ale turnului n’au toate bisericile, ci numai în mare majoritate. Tipul bisericilor fără turnu- www.dacaromamca.ro 1144 ALBINA leţe e biserica din Fârcaşa (ungureşte Farkas-aszo), un sat cu peste 1000 de locuitori, toţi lîomâni. Hramul ei e Sfânta Maria-mare. Mai toate turnurile au de-asupra bazei lor un înveliş de-scânduri, mai larg decât baza, peste caro se întinde o galerie de un efect foarte pitoresc, iar de-asupra galeriei stă vârful turnului cu turnuleţele. Bserica din Farcaşa. Interesant e turnul bisericii din Varalia, un uriaş ridicat în picioare de-asupra unei biserici mici. Vârful turnului are forma unui obelisc. Unii arhitecţi sunt de părere că acest www.dacoromamca.ro VLBINA 1145 turn mai avea un vârf ascuţit, care s’ar fi prăbuşit, alţii că n’a avut şi că tot ce-i lipseşte e numai singură crucea. Turnul e de două ori mai înalt decât biserica. La acest turn se vede mai bine galeria de de-asupra bazei turnului. Biserica din Varalia. Unele biserici au o galerie în acoperiş, de-asupra priv-dorului, susţinută de o colonadă joasă, cum se vede la biserica din Veresmart. Din galeria aceasta ar putea cântă un cor, la solemnităţi când poporul o adunat în faţa bisericii, bunăoară la o înmormântare, la sfinţirea apei la bobotează, etc. www.dacoromanica.ro 1146 ALBINA Stâlpii pridvorului au ornamente, în 'cele mai multe caşuri, de obiceiu brâne închipuind flori. ^ ţ >^-ri Precum am spus, bisericile sunt din lemn, şi nimic n’an în toată clădirea lor făcut dintr’alt material. Biserica din Veresmart. De fier nu e nimic la ele. Tocmai măestria aceasta o admiră arhitecţii, că lemnăria e încheiată la ele în chip aşa de artistic şi cu atâta îndemânare în cât ea face de prisos orice fel de întrebuinţare a ferului. Totul e intei’esant la a-ceste biserici, în ce priveşte arhitectura lor. Singurul lucru neplăcut al lor sunt ferestrele cari au dimensiuni cu totul prea mici, sunt neegale în mărime, nesi- www.dacoromanica.ro ALBINA 1147 metric aşezate, ba de multe ori sunt de felurite forme. Lumina în biserici e foarte slab?, prin colţurile lor e întune-rec de tot. In biserica din Fărcaşa, care aproape e lipsită de ferestre, întunerecul e aşă de mare încât ziua la amiazi, nu poţi ceti fără lumânări. Picturile de pe pereţi sunt mai ales pânze, pe cari, pe un fond de aur, sunt închipuite foarte rele chipuri de sfinţi sau •scene din caznele iadului. Prin comitatele cele mai de nord pe unde trăesc Români In Ungaria (Maramureş, Satmar, Sabolciu, Hajdu, Ugocea), bisericile Românilor sunt mai toate de lemn şi mai toate în stil mai mult ori mai puţin gotic. Că n’au fost clădite de Români, asta o arată vechimea lor, căci la multe li-e însemnat anul clădirii cu rune (litere) gotice. E de mirare cum au trăit aceste biserici de lemn, biruind vremile, — multe dintre ele s’apropie de-o vârstă de o mie de ani! Drept e, că sunt foarte trainic clădite, dar lemnul e material slab şi anii ce-au trecut peste el sunt mulţi. Unele dintre biserici sunt într’o stare ruinată, în cât nu va trece mult şi vor fi cu totul de neîntrebuinţat; dar altele se ţin bine şi vor trăi încă mult, fiindcă prin părţile acelea numărul Românilor prin sate o mic, şi ei singuri nu şi pot face biserici nouă, de piatră, mai încăpătoare, şi într’ajutor nu le poate veni nimeni, căci statului ungar nici nu-i pasă de bisericile naţiunilor. Singur împăratul Franţ Iosif dă ajutoare, din banii săi proprii, pentru bisericile tutulor confesiunilor din imperiul său şi împarte regulat pe an cam câte-o sută de mii de fiorini, pentru ridicarea şi restaurarea de biserici. Că astăzi bisericile acestea gotice sunt ale Românilor, e un fapt care arată puterea de întindere a limbii şi a naţionalităţii române. Pe unde au fost Germani colonişti, ori Unguri, Sârbi, (cum arată însă-şi satul Sârbi) şi Ruteni, astăzi sunt numai Români. După cum arată statisticile bisericilor româneşti, într’aceste comitate dela marginea nordică a limbii româneşti, noi n’am avut nici o parohie înfiinţată înainte de 1720. Până pe vremea aceasta Românii, cari s’au tot întins încet spre Nord şi Nord-Vest spre cotitura cea mare a Tisei, românisând pe Unguri şi pe Ruteni, n’au fost în stare să-şi formeze parohii. De pe această vreme începe apoi să răsară ici colo câte o comunitate religioasă românească, având preot şi punând stăpânire pe biserica clădită pentru alţii sau clădindu-şi singuri Românii biserici. Aceste din urmă se cunosc, căci sunt mici, fără nici un stil şi neavând nimic earacteristic. Eu am aruncat ochii prin şematismul diocesei Oradea-mare şi m’am mirat de faptul că mai mult do jumătate din bisericile acestei eparhii au hram pe Arhangelii Mihail şi Ga-vril şi că toate cele cu acest hram sunt ale parohiilor înfiinţate între anii 1720- 1780. Aceşti doi sfinţi par a fi pa- www.dacoromanica.ro 1148 ALBlfUâ» tronii Românilor de-atunci po locurile acelea, pentru că sunt prea dese bisericile cu acest hram, pe aceeaşi vale câte mai multe în şir. Mie-mi vine să cred că acele comunităţi erau amestecate, Români cu Ruteni — şi de aceea luaseră doi patroni ca simbol al unirii lor — şi că mai apoi cu vremea Românii au stârpit po Ruteni, românisându-i. Comunitatea lor, româno-ruteană se mai vede şi astăzi în multe locuri. Nu numai confesiunea îi apropia, ca şi astăzi, căci şi Rutenii şi Românii de-acolo primiseră unirea cu Roma, deci erau şi sunt de o confesiune (greco-unită), dar aveau şi acelaş cap bisericesc, pe episcopul rutean din Muncaci. In cursul vremii s’au despărţit, Rutenii cu episcopul lor; Românii şi-au înfiinţat, când s’au văzut destul de tari, însăşi ei o episcopie românească cu reşedinţa în Oradia-mare la 1777, iar mai târziu când s’au înmulţit şi pe la izvoarele Tisei, s’a format o nouă episcopie la Gherla, cu acei din Maramureş şi cu cei din Nordul Transilvaniei care până atunci se ţineau de arhiepiscopia Blajului. G. (’oşbue. j3irţe cuvântarea şi blestemul părinţilor Spoiala unei învăţături greşite a umplut multe capete de fumuri, făcând pe atâţia să se urează iscusiţi, deştepţi şi cunoscători a tot şi toate, despreţuind ce eră sfânt Ia strămoşi şi părinţi. Aceşti pitici la minte nu pot înţelege că mintea omenească nu face salturi prea mari, mai ales când e vorba de patimi; nici nu ştiu că înţelepciunea de veacuri, a neamului şi chiar a omenirei, se cristalizează ades în graiul părinţdor, bătrânii şi părinţii price-puserâ mai adânc decât piticii de azi rostul lumei şi mai ales cunoştinţa anevoioasă a patimilor şi a sufletului omenesc. Dovadă că găsim la cinci şase mii de ani în urmă, la Egipteni, zicători şi învăţături privitoare la patimile noastre, zicători cari se potrivesc tot aşâ de bine şi pentru ziua de astăzi. Aceste gânduri ne vin aşâ de câte ori ne amintim staturile şi zicătorile bătrâneşti, pe cari tinerii, în îngâmfarea, nepriceperea şi necunoştinţa lor de viaţă, le despreţuesc, ba se cred foarte cuminţi şi le socot chiar prostii. Când tinerii râd de aceste prostii, bătrânii plâng; iar când mai apoi tinerii plâng, bătrânii, poate, nu mai sunt, să le şteargă lacrămile. Dintre nenumăratele ziceri bătrâne, cui din noi n’a sunat adesea în urechi vorbele: «Bine cuvântarea părinţilor întăreşte casa fiilor, blestemul a-cestora o dărâmă din temelie». «Vorbe! Vorbe! Vorbe!» zic pretinşii cuminţi de azi, cari au luat spoiala ştiinţei şi în cari www.dacoromamca.ro albika 1149 simţirea şi mintea sunt dogite, şi dela cari, din nenorocire, s’a molipsit poporul. Dar să venim la zicătoare şi s’o deslinăm cu amănuntul, să vedem erau oare bătrânii noştri aşâ de nepricepuţi ? Oare bine cuvântarea părinţilor înseamnă numai rostirea goală a cuvintelor? Puţină cugetare şi vedem că are un înţeles de adâncă înţelepciune. Bine cuvântarea părinţilor înseamnă că fiii au apucat pe o cale bună, ascultând şi folosindu so de sfaturile bătrânilor, cari, în totdeauna, nu numai că sunt date din dragoste nemărginită, dar sunt şi rodul unei vieţi trăite, unor cunoştinţi căpătate prin ani de muncă, de chinuri şi de grele încercări. învăţătura e bună, dar ea ni se dă prin minte, pe când staturiie date de părinţi au fost scoase din viaţa trăită, care le-a lăsat urme neşterse. Poporul cu puterea lui de luare aminte, a văzut că mai curând acei fii au ajuns a pluti deasupra nevoilor, cari au ţinut seamă de sfaturile bune ale părinţilor şi deci au fost vrednici de bine cuvântarea lor. O bine cuvântare de mântuea'ă, dată unor neascultători, ar fi, ce i drept tormă goală, chiar dăunătoare căci, ar încurajâ şi pe alţii pe căi greşite, lăsându-le lrâul slobod şi, în nebunia lor de pretinsă înţelepciune, n’ar mai aveâ nici o piedecă, mergând şi mai sigur la pieire. Viaţa e o mare, aci liniştită, aci turburată de groaznice furtuni. Cine o nesocoteşte şi nu are de călăuz cunoştiuţile ce se pot aveâ dela cei ce au călătorit pe aceste talazuri aproape sigur, Ia cea mai mică furtună, se izbesc de stâncile primejdioase ale vietei şi cad zdrobiţi. Deci bine cuvântarea părinţilor nu-i o formă goală, ci eră o siguranţă şi un călăuz pentru calea greâ a vieţii, Blestemul ! E îngrozitor chiar gândul de amară durere, de fioroase chinuri ce trebuie să se petreacă în sufletele acelor părinţi, cari, în adânca lor mâhnire, erau ori sunt siliţi să îşi blesteme fiii! Dar şi aci e nevoie să deslinăm rostul şi înţelesul. Părinţii, prin încercările la cari i a supus viaţa, sunt ca un fel de prooroci pentru viitorul copiilor. Nu i de loc deşeartă de înţeles vorba: «Noi ca voi am fost; voi ca noi, nu». Căci cei oare viaţa decât un şir nesfârşit da repeţire ale acelora şi patimi, dureri şi încercări ? Nu zadarnic zice poetul: «Vremea trece, vremea vine, Toate îs vechi şi nouă toate». Când părinţii blesteamă nu numai că sunt încredinţaţi de nenorocirea fiilor, de prăpastia în care aceştia se aruncă orbeşte; dar durerea ce le căşunează nenorocirea acestora a ajuns atât de grozavă, întocmai ca şi la acele dureri trupeşti, când omul se sfâşie pe sine. Şi doar fiii nu sunt carne din carnea lor? Nenorocirile în cari aceştia se aruncă îi dor pe părinţi atât de cumplit în cât blestemându i se blesteamă pe ei însu-şi, căci nenorocirile fiilor vor fi şi pentru ei prilej de vecinice dureri. Această bine cuvântare, şi acest blestem au fost de mare folos pentru propăşirea moralei şi a faptelor alese, cari ridică pe om mai pe sus de dobitoace. Patimile sunt veşnic aceleaşi. www.dacaromanica.ro 1150 ALBINA Deosebire numai că la firile alese ele se lasă a fi călăuzite do judecată şi înţelepciune; pe când inşii lără voinţă, ţâră putere de adâncă judecată, se lasă târîţi în noroiul patimilor, neascultând nici glasul minţei, nici staturile părinţilor; ne fiindu-le milă,, dacă nu de durerea părinţilor, dar măcar de ei însuşi, pentru asemenea inşi blestemul părinţilor e un bine, grăbind cât mai repede peirea neascultătorilor, punând capăt unei vieţi nenorocite şi ticăloase. Mai de mult, frica de blestemul părinţilor opreâ pe mulţi de pe povârnişul faptelor rele şi al patimilor neînfrânate. Cei răi şi neascultători duceau în viaţa de toate zilele, ca şi Cain, blestemul părinţilor, şi gândul acestui blestem le grăbeâ cum am zis, pieire prin groaza ce le insuflă. Aceste jertfe nenorocite slujeau de pildă altora împiedicând de a cădeâ şi ei, îngrozin-du-se de soarta cei aşteptă. Dânşii nu tălmăceau bine cuvântarea şi blestemul cum îl tălmăcim noi azi, dar urmările erau acelea. Şi pe mulţi frica de aceste blesteme i-a pus pe o cale mai bună, iar bine cuvântarea a întărit multe suflete, dându-Ie virtute să iasă cu izbândă din încercările grele ale vieţei. Cu câtă groază n’am auzit zicând despre mulţi nenorociţi: «L’a ajuns blestemul părinţilor». Pentru strămoşii noştri nu eră blestem mai fioros decât al părinţilor. Binele, faptele alese, înfrânarea patimilor prin inteligenţa, s’au putut întări în omenire numai prin asemenea jertfe. Au căzut muiţi pradă acestor blesteme; dar ele sunt jertfele jalnice de care a fost nevoie pentru binele şi propăşirea moralei. S’a făcut o alegere aspră, dar hnns ecut la Mazâlu, dragă prietene şi luminoasă, şi în satul acela de oameni vrednici cum nu-mi închipuiam că am să găsesc în vremurile acestea. Parcă nu-mi venea să plec; m’am despărţit de toţi ai casei ca de nişte fraţi. Acuma stau şi mă gândesc; mă gândesc şi-ţi scriu ţie, om paşnic al lui Dumnezeu; cerc să-mi aduc aminte de cele petrecute, ca să rămâe vii acolo la tine, pe-o foae de hârtie, să le putem găsi odată ş’odată, când om răscoli trecutul, bătrâni, iarna, la gura sobei. Afară cerne mărunt ploae, o bură rece de început de S C R I S JD R I --TUmiSE DE UN PRIETEN PRIBEAG — au ruşi uiu ueie mai fericite pe care le-am avut vreodată în călătoriile mele. L-am părăsit de o săptămână cu multă părere de rău. Nu ştiu cum, mă deprinsesem acolo în gospodăria aceea a lui, curată www.dacoromamca.ro ALBINA 1151 Octomvrie: de aceea m’ain gândit la iarna care nu-i departe şi care ne va răci inimile. Dar nu-i nimic, până atunci mai este; şi cu mult mai aproape în urmă sunt zilele pline de soare din sat dela Mazâlu, zilele în care s’au cules viile, a chefuit şi s’a veselit ziua şi noaptea satul ca într’o ţară din poveşti. Cârduri de fete treceau dimineaţa pe cărări, cu cămăşile albe ca puful, cu cozile lăsate pe spate, sprintene şi rumene, prin văpăile aurii alo răsăritului. Flăcăii se ţineau pe delă-turi, în urmă, — aşteptau la cotituri, se repezeau cu răcnete de spaimă; chiuiau prelung de pe costişe spre văile covăţite; intrau în verdeaţa viilor, unde, împrăştiaţi, se vedeau, ici colo, ca pete de var; iar suratele înviorau verdele şi vrâstau albul cu catrinţele stacojii. Şi prin căldura prietenoasă începeau cântecele trâgănate, uneori puternice, alte ori domoale, pierzându-se tremurate, într’o singură voce de fată, spre văile cufundate în liniştea de toamnă. O căldură potolită şi o lumină dulce umpleau văzduhul şi pământul. Toţi ai casei Mazâlului porneam, intram în viile bogate, salutaţi la fiecare cotitură de chiote şi de cântece. Soarele răzbăteâ c’o pulbere de aur prin marea de frunzişuri, şi poleia strugurii cari atârnau grei, chilimbarii, încărcaţi de must. In jurul cramei foiau oamenii cu coşurile în cap, cu coşurile pe umeri; se auzeau bocănind ciocanele în poloboacele de stejar; o masă lungă eră întinsă înnainte supt un pâlc de nuci uriaşi, cu frunzele pălite, prin care curgea ca o ploaie de lumină. Baba Catrina cenătuia grabnic puii graşi, îi înfigea în ţigle, îi aşeză deasupra unui jar de curpeni care pârâiau. îi ungeâ cu unt, îi prăjea, umplând împrejurimile de mirodenii... Şi în lipsa mustului, veneau din fundul pivniţelor cramei sticle cu vin vechiu din care bătrânul izbucnea sfârâind în pahare... Şi spre seară, când soarele se lăsă înroşit spre pădurile dela asfinţit, se i-ţeau printre desişuri Comică cu dibla şi frate-său Ilie cu cobza. începeau lin, lung, cu ochii la grămezile de struguri; iar din fundurile viei, adunându-so, răspundeau chiotele flăcăilor şi gălăgia subţire a glasurilor fetelor. Şi când amurgul cernea umbra, jocul era în toiu, cu strigâto, cu zarvă, cu râsete, — din care melodia scripcei se innălţâ slabă, subţire, ca dintr’o strună de argint. Ne îndreptam pe lună spre casă, prin răcoarea Brumă-relului. Umbrele ne întovărăşeau lunecând după noi pe pământul curat, poleit; mergeam încet, tăcuţi,fetele Mazâlului alături, cu capetele apropiate, cu ochii duşi în lumina de basm a văzduhului. Iar înainte, cine ştie unde, tot se mai auzeau chiote, şi din când în când tot se mai lămurea din depărtare viersul tremurător al alăutei. La marginea satului, ne opream o clipă lângă Şipotele lui Alecu. Pe jghiaburi negre apa curgea bogată, argintie, zbă- www.dacoromanica.io 1152 ALBINA tându-se, murmurând ca într’un cântec. Luna tremura în fund în limpezimea ca lacrima a apei, şi în jur, pe câmpii, pe dealuri, liniştea mare stăpânea totul, parcă totul încremenise în lumina aceia albă de lună. In ziua când am plecat, mustul curgea în toate părţile. M’am suit cu părere de rău în trăsurica Mazâlului, şi, cu el alături, am pornit. Ziua era liniştită şi soarele potolit. Am trecut printre frumoasele gospodării ale satului, printre curţile goale, pe uliţele singuratice. Dar când eşirăm din sat şi dădurăm printre vii, lucrurile pe dată se schimbară. Moş-Axinte, consilier comunal, judeţ, sta înaintea unui creştin cam afumat, drept în mijlocul drumului, şi-l dăscă-leâ. Omul râdea şi se clătină uşor din şale. — Da ce-i, Moş-Axinte ? întrebă Mazâlu. — Ce să hie, domnule primar? Uite-1 vezi? Ăsta-i Ghiţă Săcarâ, un clănţău, un om care se pune în gură cu toată lumea cum o luă ceva în cap... îl vezi? A băut must, a schimbat ochii cu căţeaua!.. Ş’a venit dela precepţie pentru taxie, şi el nici n’a vrut să ştie... - Cum se poate! zise Mazâlu, zâmbind. Ghiţă Secară, râzând tăcut, făceâ semn cu mâna şi-şi ridică sprâncenele deasupra ochilor veseli. Moş-Axinte se întoarse mânios spre el: — Mă! de ce-ai ansultat argentu, mă? "'Săcară zise scurt: «Nu!» ridicând arătătorul la nas. — Lasă-1, moş-Axinte! grăi Mazâlu. Azi iartă-1 şi dumneata... — Să-l ert? bine! răspunse moşul; dar trebuie să vă cinstesc întâiu cu must din vie dela mine... — Bine, Moş-Axinte, să cinstim ! zise Mazâlu, bucuros. Lăsarăm pe Săcară vesel, în drum, în urmă, şi merserăm în pasul calului până în dreptul cramei lui Moş-Axinte. Şi bătrânul ne eşi înainte cu trei cofiţe, ne puse bucuros în mâni două şi strigă: «Hai noroc!» Apoi se întoarse spre mine: — Te duci dela noi, ha? Ştii că-mi pare rău!.. Nu că mă laud, dar aşa sat ca la noi. .. Hai noroc! Bun mustul? — Foarte bun! — Aşa sat, aşa primare, nu mai găseşti cât lumea! Ha? ce zici? — Eu zic să trăiască aşa om! să-i dea Dumnezeu sănătate! — Ehei! ce vezi dumneata pe-aici, el a făcut,—aşa să ştii!.. A fost bun mustul, foarte bun. Dar dela crama lui Moş- Axinte n’am făcut zece paşi şi alt creştin ne eşi înainte cu cofiţele pline. Şi după acesta altul, tot cu must şi cu vorbe bune. Ba ne eşiră şi cu lăutari şi cu chiote înainte, cu un alaiu ca la o împărăţie... Ş’atâta dragoste pentru un om, câtă arătau toţi pentru Mazâlu, n’am văzut de zilele mele... Când am scăpat şi-am lăsat viile în urmă, mă cam durea www.dacoromamca.ro Al.BINA i 153 capul. Calul suia la deal, încet, şi clopotul suna lin—ling-ling— după pas. Mă uitam la faţa visătoare şi luminată do zâmbet a Mazâlului, mă gândeam la cele co văzusem, la zilele petrecute în sat la el, la dragostea, la voia bună a tuturor, şi parcă-mi creştea inima. La dreapta, la stânga, în urmă, erau fâneţe, ogoare, vii, o bogăţie cinstită, câştigată cu muncă dreaptă şi tare. Colţul acela do ţară, pământul acela al nostru, râdea în soarele limpede de toamnă; iar eu simţeam că am alături de mine un om ales şi fericit. 31 iliail Ksulovciiuu. Un mijloc pentru a constata rezultatele şcoalei primare. nfiinţarea «Albinei» face parte dintr’un program cultural. Necesitatea unei reviste populare este recunoscuta peste tot ca o condiţiunc pentru a se menţinea şi a se întări învăţătura căpătată do copii în cursul primar. Ca să asigurăm izândirea scopului nostru, ne am adresat, din primul moment, ca la nişte amici şi sprijinitori, la membrii corpului didactic primar şi devotamentul lor a contribuit cu mult la succesul nostru. De aceea am vorbit aşa do des despre chestiuni privitoare la întocmit ca şi mersul şcoalelor. Şcoala primară este un factor de căpetenie în-tr’un stat caro vrea să-şi asigure un loc între ţările civilizate. Do aci, şi principiul de a sili pe toţi cetăţenii să-şi dea copiii la şcoală. Dar nu este destul să dai învăţătură copilului; trebuie să te asiguri că cunoştinţele căpătate în clasele primare nu se vor pierde. Do aceea s’au căutat în diferite ţări diferite mijloace pentru a se controla, la o epocă oarecare după terminarea cursului primar, starea de cultură în caro se găsesc cetăţenii cari nu au făcut studii superioare. Acest coi trol este în genere indirect; constă mai mult în conferinţe populare, cursuri pentru adulţi, etc. Un mijloc de control direct se practică în Elveţia : este examenul pedagogic al recruţilor. * * * www.dacaromamca.ro 1154 ALBINA încă din anul 1875 legea militară a instituit acest examen, motivat de constatarea, foarte des făcută, că o sumă de recruţi cari aveau certificat de absolvirea cursului primar, nu mai ştiau aproape nimic când îşi începeau serviciul militar. Se ştie că în Elveţia fiecare canton formează un stat autonom, având legile lui speciale, iar confe-deraţiunea are asupra sa numai câteva chestiuni cari privesc interesele comune alo luturor cantoanelor. Intre acestea este, natural, apărarea ţării, deci organizarea armatei: Examenul recruţilor este pi in urmare o chestiune federală, iar nu cantonală. Cum se face acest examen? Departamentul militar numeşte în fiecare an co-misiuni compuse din 3—4 membri, cari examinează pe tineri şi, după terminarea lucrărilor, se adună cu toţii în conferinţă sub preşedenţia unui inspector. Examenul se compune din: 1) citire, 2) compoziţie, 3) calcul mintal şi calcul scris, 4) geografia, istoria şi constituţia Elveţiei In fiecare an rezultatele se aduc la cunoştinţa publicului; se publică de asemenea şi chestiunile ce s’au dat. Aceste rezultate şi aceste chestiuni sunt foarte discutate şi, după observaţiunile ce se fac, mai în fiecare an se îmbunătăţesc programele de examen. Pentru înlesnirea comisiunilor şi pentru ca normele de apreciere să fie cât se poate mai egale, autoritatea militară a tipărit o broşură cu îndrumări practice. Pin studiile critice ce am citit, am văzut că bucăţile de citire se aleg, pe cât se poate, potrivit cu cercul de activitate al tinerilor şi că unele bucăţi sunt aşa întocmite încât slujesc pentru chestiunile de istorie, de geografie şi de instrucţie civică. Subiectele do compoziţii sunt luate din viaţa practică şi se admite să se tracteze în formă epistolară, care este aleasă de cei mai mulţi. Asemenea pentru calcul se dau probleme practice. După statisticile ce am avut la îndemână, cele mai bune note sunt la citire. Se găsesc cam 3—4 la sută cari să citească rău. Compoziţia este mai www.dacaromamca.ro ALBINA 1155 slabă, dar nota se îndreptează puţin cu caligrafia, care este mulţumitoare, însă — la cei din cantoanele franceze—scade cu ortografia. Notele dela calcul sunt mai bune decât cele dela compoziţie; dar sunt foarte slabe cele dela istorie, geografie şi instrucţie civică. Tablourile statistice clasifică diferitele cantoane după majoritatea notelor bune sau rele obţinute de recruţi. Din acestea se vede că dobândesc mai bune rezultate cantoanele cari cheltuesc mai mult cu învăţământul primar, adică acelea cari au mai mulţi ■ani de studiu, material didactic mai bogat, institutori mai bine plătiţi, etc. Cari sunt roadele acestei instituţiuni? In primul rând, îmbunătăţirea şcoalelor primare, precum observă un profesor elveţian, care s’a ocupat de chestiune. Cantoanele cari au avut rezultate mai slabe au căutat ca, prin diferite măsuri, să a-sigure o mai bună pregătire absolvenţilor învăţământului primar şi cu deosebire să asigure frecuen-tarea obligatorie. Al doilea, crearea sau perfecţionarea aşezămintelor de cultură complementară. S’au deschis cursuri de seară, cursuri de Duminică, ş. a. In unele ■cantoane, tinerii dacă termină şcoala primară înainte de 15 ani, sunt obligaţi să urmeze o şcoală primară, superioară. In altele se ţin lecţii speciale în vederea examenului recruţilor In fine, răspândirea culturii în popor. Pe de o parte, aceia cari au obţinut note satisfăcătoare urmează să citească, de vreme ce s’au putut încredinţa singuri, ajunşi la o vârstă matură, că învăţătura le este de folos; pe do alta, cei cari nu reuşesc, sunt obligaţi a urină câtva timp o şcoală specială pentru recruţi, ca să se perfecţioneze. Cu asemenea mijloace, numărul neştiutorilor de carte scade pe fiecare an. După o statistică din 1875, •erau atunci 4°/0 cari nu ştiau să scrie şi să citească. Azi trebuie să fie şi mai puţini. Silinţele pe cari şi le dau cantoanele eveţiene, în www.dacaramanica.ro 1156 ALBINA această privinţă, sunt vrednice de laudă. Rezultatele obţinute le dau curaj să stăruiască şi mai mult. * * * Socotesc că nu o nevoie să insist. Faptele vorbesc de sine şi arată importanţa ce trebuie să so dea, în orice stat civilizat, instrucţiunii poporului. Gh. fldamescu. 6 patimă primejdioasă *)■ io. and mereu vin, şi ţuică, şi bere, şi drojdie, şi alto băuturi spirtoase, Calomfir a căpătat adevăratul chip al beţivului. Nu mai recunoşti în el pe lucrătorul voinic şi sănătos do altă dată. Iată-1 bătrân înainto de vreme. Fruntea i s’a umplut de îndoituri, şi obrazul do sbârcituri. Coloarea feţei şi-a pierdut toată strălucirea şi frumuseţea Ce înfăţişare desgustătoare mai are! Cât de taro l-a prăpădit beţia! Voiţi poato să ştiţi cum a ajuns astfel? E lesne de spus,, şi lesne do înţeles. In băuturile spirtoase so află alcool (spirt), care trece foarte iute în sânge, fără să fi fost mistuit în stomac ori în maţe. O bună parte din el so nimiceşte prin ardero în ţesăturile trupului. O mică parte iese din corp prin piele, prin rinichi şi prin plămâni, aşa cum a fost băgat în stomac. Arderea alcoolului în corpul omenesc se face foarte iute, în paguba acestuia. In drumul său, alcoolul strică toate organele mai însemnate: stomacul, în caro face răni mici şi mari, ţevilo de sânge, creerul, pe care il întăreşte şi-l încarcă cu sânge, rinichii, ficatul, etc. Nu o organ în corpul omului care să nu încerce un rău mai mic ori mai maro din pricina băuturilor spirtoase. Plămânii slăbesc, se îmbolnăvesc şi beţivul poate lesne căpătă aprindere do plămâni şi oftică. Beţivul răceşte cu înlesnire şi boala lui ţine mai mult. Inima beţivului lucrează slab. Cu vremea ea se încarcă de grăsime şi se îmbolnăveşte rău. Ficatul beţivului so umflă şi se strică. Alte ori se umple de grăsime, aşa că nu mai poate sluji cu credinţă corpului. Rinichii de asemenea ajung grăsoşi şi sunt împiedecaţi în slujba lor cea însemnată. 1 (1) A se vedea numerele 39 şi 40, www.dacaramamca.ro ALBINA 1157 Rinichii slăbesc şi se îmmoaie, iar sângele se strică şi se împuţinează. Roşeaţa din obrazul beţivului nu e semn că o voinic, ci numai că e îmbuibat de alcool. Corpul lui fiind rău hrănit, iar organele cele mai însemnate fiind împiedecate de spirt în slujba lor, se poate lesne explică starea bolnăvicioasă a beţivului şi urâţenia chipului său. 11. Jn timpul din urmă, păcătosul de Calomfir se ameţiâ din prea puţină băutură. Şi aceasta îi întunecă cu totul judecata. Cu toate că femeea şi copilaşii lui nu-i făceau nici un rău, el găsiâ că pentru toate necazurile lui dânşii erau vinovaţi. Şi adesea ori îi înjură şi aruncă după ei cu ce-i eşiâ în cale. Din nimic împingeâ masa jos, sau aruncă după ea farfuriile şi mâncările, lăsându-şi copiii nemâncaţi. Nevasta şi copiii nu ştiau unde să se ascundă do frica lui. Fugiau atunci do mânia lui nebună, ca de un ciumat. Şi să te ferească Dumnezeu de mânia beţivului! 12. Nenorocitul şi-a pierdut orice simţ de omenie şi do ruşine. Iată-1 acum abiâ ţinându-se pe picioare şi de râsul copiilor obraznici, cari întorcându-se dela şcoală îi strigă în cale: «U, beţivule, beţivule, ia mai mai tăvăloşte-to niţel în noroiu!» Şi el se încearcă să alerge după ei, dar nu poate merge iute. Do multe ori, Calomfir, când nu se mai poate ţine pe picioare, se loveşto do garduri, de ziduri, cade jos la pământ şi adoarme pe maidane, prin şanţuri şi prin locuri murdare. Dar ce ruşine să mai aibă el de oameni, când mintea lui nu mai are nici o putere de judecată, când băutura l-a adus la pierderea minţii. Acum nu-1 mai turbură nimic: nici durerea ce o pricinueşte familiei, nici starea lui ticăloasă. Nimic, nimic! 13. Alto ori cade pe uliţă apucat ca de boala copiilor. Faţa îi este nemişcată. Nu-1 mai recunoşti de schimonosită ce îi este. Braţele şi picioarele i se sucesc şi i se strâmbă. De odată simte mişcări şi tresăriri repezi în toate părţile şi apoi cade într’o toropeală mare. Când se deşteaptă, de-abiâ se mai poate ridică în sus, do ostenit ce este. Dar să-l vedeţi cât sufere noaptea! Simte înţepături şi furnicături prin picioare. I se pare că cineva îi rupe muşchii cu un cleşte, sau că-1 muşcă câinii, ori că cineva îi sfarmă picioarele. In somn vede şerpi, broaşte, pisici, cari îi umblă po trup, şi îşi înfig dinţii în carnea lui. Ce dureri mai simte! www.dacoromamca.ro 1158 ALBINA Prin urechi îi trec uruituri, ţiuituri, sgomote de clopote, ţipete,detunături de puşti, vedenii care-1 chinuesc în tot chipul. 14. Şi urmărit de felurite năluci, părându-i-se că cineva voeşte să-l omoare în somn, şi văzând împrejur oameni uriaşi, sare din pat şi începe a fugi prin casă, ţipând ca un nebun. Biata nevastă şi fata lui speriate, se deşteaptă în ţipetele şi răcnetele beţivului, căutând să-l domolească. Şi mai în fiecare noapte, vise urîte şi grozave îi turbură somnul şi nu-1 lasă să doarmă. Şi aiurează, şi se frământă în pat. Dar priviţi unde au ajuns ei. De-abia au o mică odăiţă cu un pat şi încolo sărăcie lucie. Ai lui nu mai au nici haino pe dânşii. Iată în ce înjositoare stare i-a adus. Când gâtul îi arde, se repede la nevastă şi îi strigă cu glas răguşit şi stins: «Dă-mi bani, fă, să beau, dă-mibani>, şi ea de-abia scapă de furia lui nebună. 15. El nu mai avea de lucru de multă vreme. Invinuiâ în-tr’una pe şeful fabricei, că l-a dat afară. Intr’o noapte, l-a pândit la colţul unei uliţe, când trecea spre casă şi înarmat cu un cuţit, s’a repezit la bietul şef şi i-a înfipt cuţitul în piept. Şeiul a căzut jos, strigând: «Ajutor, ajutor!» şi după câteva minute şi-a dat sufletul. A voit să fugă criminalul Calomfir, îngrozit de fapta sa, dar l-au prins. Când au pus mâna pe el, au băgat de seamă că el îşi pierduse minţile, că înnebunise. 16. In loc de a-1 închide intr’o puşcărie, cum se cuveniâ unui omorîtor de oameni, l-au băgat în spitalul de nebuni. Odăiţa lui e căptuşită peste tot, ca nu cumva nebunul în toanele lui să se isbească cu capul de păreţi. Cum se sbate ca o pasăre în colivie! Cum ţipă, cum aleargă, cum înjură, cum aiurează! Tot trupul îi este cuprins de mişcări necurmate, mâinile îi tremură, şi faţa i se schimonoseşte. Judecata şi închipuirea lui turburate, îl face să i se înfăţişeze numai vedenii înspăimântătoare: şobolani cari i se suie pe picioare, şerpi cari i se încolăcesc de gâtu-i. Şi într’o dimineaţă, fiind apucat de această groaznică turburare, l-au găsit mort. Când doctorii au spintecat corpul, au dovedit că moartea i se pricinuise de un val de sânge care năvălise în creerul slăbit şi derăpănat. Pieliţa care înfăşoară creerul eră îngroşată, cu pete alburii şi încărcată de sânge. Mă veţi întrebă ce s’a făcut femeea lui ? A murit de amărăciune şi de mizerie într’un spital. Dar copiii? Fata i-a luat-o de suflet o doamnă bogată. 17. Ceilalţi copii ai beţivului sunt bolnăvicioşi şi piperniciţi. Vi s’ar face părul măciucă la vederea lor. www.dacoramamca.ro ALBINA 1159 Mai sunt aceştia oameni ? Unul e tâmpit, idiot şi apucat de boala copiilor. Iată ce a moştenit dela beţivul său părinte. E o sarcină pentru societate. Al doilea nu e mai breaz, pe lângă că e idiot şi cu chipul de maimuţoiu, apoi mai are şi cusurul de a fi cu pi-ciorele sucite. Cel de al treilea, e rachitic, adică are o boală a oaselor. Nici ăsta nu e sănătos şi cu mintea ageră. Ca mâine va a-junge ofticos sau va pieri de ceadintâiu boală grea, care îl va isbi. S’a ales praful de familia beţivului Calomflr. 18. Un cusur, care face mersul greoiu şi neplăcut, se vede la picioarele copiilor născuţi din părinţi beţivi. Câţi de aceşti nenorociţi n’am văzut şi noi prin oraşe şi prin sate! 19. Alt cusur al copiilor născuţi din părinţi beţivi este buza tic iepure, care se vede la unii copii, mai totdeauna datorită faptului că unul din părinţi sau amândoi iubiau băuturile spirtoase. 20. Priviţi acum şi la chipul copilaşilor slabi, piperniciţi şi cu capul mare. Doctorii îi numesc hidrocefali, fiindcă au capul mare, şi înnăutru cu apă. Să le poarte păcatul părinţii lor alcoolici! Mai sunt şi altele boalele ce le primesc copiii părinţilor alcoolici; dar pe cele mai de căpetenie vi le-am spus. Din cele văzute şi auzite trebuie să învăţăm: 1) Cele mai multe dintre boalele cari rod pe oameni sunt pricinuite sau înrăutăţite de băuturile spirtoase. 2) Toate băuturile spirtoase sunt vătămătoare. Cele mai vătămătoare sunt însă acelea cari au în ele, afară de alcool, şi esenţe mirositoare. 3) Băuturile spirtoase sunt şi mai periculoase, dacă se iau dimineaţa pe nemâncate sau şi între prânzuri, când găsesc stomacul gol. 4) Omul ajunge neapărat alcoolic, adică cu trupul otrăvit şi ruinat de spirtoase, fără chiar să se fl îmbătat, atunci când el bea în toate zilele ţuică, basamac, tescovină sau mai mult de un litru de vin bun pe zi. 5) Alcoolul e o otravă, cari fiind zilnic băută, prăpădeşte mai curând sau mai târziu organele cele mai trebuitoare vieţii ca: stomacul, ficatul, rinichii, vasele de sânge, inima, creerul. 6) Alcoolul întărâtă pe om, dar nu-1 întăreşte. www.dacaromamca.ro 1100 ALBINA 7) El nu înlocueşte hrana, dar face pe om să-şi piardă pofta de a mânca, ceea ce e primejdios. 8) Cine bea adesea ori alcool sau prea mult vin, cade mai repede pradă boalelor şi când e bolnav boala o totdeauna mai grea. 9) Alcoolul pricinueşte adesea oftica; în fiecare an, noi vedem oameni cari intră în spital bolnavi de alcoolism (beţie), şi mai târziu vin atinşi de oftică. 10) Părinţii cari dau pruncilor băuturi spirtoase, le ruinează corpul şi i pregătesc ca să ajungă mai târziu beţivi. 11) Părinţii cari beau multe băuturi spirtoase, au copii cari se nasc pociţi, idioţi şi cari mor de boala copiilor (1). Şi acum, cine are urechi să audă; şi cine are cap să înţeleagă. (Irig. Tcodossiu. -------------------- Din poveştile lui Moş-Neaiu LEUL nul trecut mă trimesese doctorii să-mi caut sănătatea într’un aşezământ de băi din Germania. Am cunoscut acolo pe un profesor neamţ, care venise asemenea să se îngrijească, fiind tare sdrun-cinat în urma unei călătorii ce făcuse în Africa, şi ce fel de călătorie? De cele pentru studii, nu pentru plimbare. îl pârlise soarele arzător al ţinuturilor acelora, rătăcise prin pustii, se întâlnise cu sălbateci, în fine păţise multe şi multe. Fireşte că am început să-l descos. Şi, fiindcă îmi spunea că s’a ocupat mult cu cercetarea animalelor de poacolo, am adus vorba despre «leu», despre el mai întâiu, fiindcă-1 numim regele animalelor. Citisem şi eu prin cărţi destule amănunte; îi văzusem chipul, cum îl vedeţi şi voi, dragii moşului, în revistă acesta; ba şi la menagerii mă oprisem ceasuri întregi înaintea cuştei lui ca să-l privesc de-aproape; cu toate acestea eram doritor să as- 1 (1) Sub aceste 11 puncte se cuprind pe scurt poruncile îndreptate în potriva alcoolismului. www.dacaromamca.ro ALBINA 1161 cult pe o persoană care dăduse cu ochii de această fiară chiar în pustie. * * * Primul lucru ce mi-a spus profesorul a fo3t următorul, pe care-1 bănuiam şi eu: că e o mare deosebire între înfăţişarea leului robit de om şi ţinut în cuşcă, şi între a leului slobod din câmpie. Poţi să zici că e alt animal. Cât este el de fioros... dar se învaţă lesne cu închisoarea şi-şi schimbă firea. Afară de aceasta, în grădinile zoologice şi în mena-gerii sunt lei cari n’au cunoscut niciodată libertatea, fiind născuţi din părinţi cari, la rândul lor, au fost prinşi de mici şi închişi. Leul liber este într’adevăr fioros. Locuitorii din ţinuturile pe unde trăeşte el, sunt totdeauna cu mare frică, dacă nu atât pentru dânşii, dar pentru animalele ce au în jurul casei. Urletul lui e cunoscut de toate vieţuitoarele. Să le vezi cum tremură şi se ascund când se aude în depărtare. E adevărat că, de obiceiu, leul stă ascuns în vre un tufiş şi când trece peacolo vre-o cămilă, vre o girafă sau cine ştie ce alt biet animal, se repede şi-l sfâşie; dar foarte des vine tiptil noaptea ca o vulpe din ţara noastră şi înhaţă din curţi, miei, boi şi ce găseşte. Locuitorii din părţile acelea îl alungă, aprinzând focuri împrejurul curţii, căci -se teme de foc. Se mai teme şi de unele animale. Elefantul, rinocerul şi ipopotamul îl pun uneori pe goană. Acestea, a-vând pielea groasă, n’au habar nici de ghiarele nici de dinţii lui; iar leul, priceput şi el, îşi cunoaşte oamenii, cum am zice noi. Profesorul cu care vorbiam socotiâ că laudele pe cari le dăm noi de obiceiu leului sunt nemeritate. Poate mai mult înfăţişarea lui să-i fi dat titlul de «rege al animalelor» decât însuşirile lui deosebite. Tigrul este mai iute şi mai deştept. Leul este cel mai prost din toate pisicile şi cel mai leneş. E adevărat că ziua nu atacă pe om şi că trece pe lângă dânsul fără să-l bage în seamă, dar pricina este nu mărinimia, cum au zis poeţii, ci că-1 supără www.dacaromamca.ro 1162 A L Ii IA A lumina zilei. Se mai spune ca laude că nu mănâncă mortăciuni, clar nu e adevărat. Când e flămând,, roade şi oscioarele unui hoit putrezit de cine ştie câtă vreme. 0 familie de lei. Un lucru e netăgăduit: că are forţă mare. Cu o lovitură de ghiară sfarmă spatele unui cal şi cu o-muşcătură rupe grumazul unui bou. Este însă mai uşor de vânat leul decât tigruL Tigrul se suie în pom pe când leul nu. E adevărat că sare şi el, dar dacă eşti mai sus de trei-patru metri, scapi negreşit. De aceea indigenii de prin Africa îl vânează din pomi. Aleg pomi nalţi, îşi fac între crăci culcuşuri solide şi seara se suie www.dacoromanica.ro ALBINA 1163 acolo, după ce au legat de pom un miel sau o capră. Leul vine de sigur şi este atacat şi mai totdeauna omorît. Lucrul e mai lesne când se amestecă şi Europenii cari au puşti bune. Cu toată siguranţa poziţiei, profesorul — care a luat parte la o asemenea vânătoare —îmi mărturisiâ că tot îi eră frică şi se gândiâ că e mai bine în casă.. . când vedea cum se apropie leul şi cu leoaica de pomul undo era la pândă. Izbânda lor a fost însă deplină. După ce au tras vre-o douăzeci de focuri, după câteva răgete desnădăjduite, o tăcere mormântală s’a făcut şi — când s’a luminat de ziuă— au văzut cadavrele celor doi tovarăşi de pradă, la picioarele pomului. Moş-Neagu. FLOREA CIOBANUL uit îmi place să privesc, cât mai deaproape, turma de oiţe ori de câte ori întâmplarea binevenită mi le scoate în cale, pribegind,—când sunt în stare a-mi inşgheba cele de trebuinţă, — către munţii Carpaţilor, cu pozi-ţiunile lor pitoreşti, ce hotărnicesc, înspre soare apune prin trupul lor falnic şi uriaş Judeţele Suceava şi Neamţul. Atunci, la vederea acestei mulţimi de blânde oiţe ce urcă încet către culmea dealului, păscând liniştit din iarba cea fragedă, şi mângâiat de glasul dulce şi duios al flueraşului ciobănesc, mă simt îndemnat de dorinţă tainică de a-mi conteni drumul, poposind prin apropierea turmei unde de obiceiu, sunt vestit mândrului ciobănaş de munte, prin lătratul unei potae întregi de câini mari şi lăţoşi ce întrupează straja neobosită şi veşnic nedespărţită a turmei. Dar la glasul hotărît al ciobănaşului — stăpânul lor — câinii rămân tăcuţi în timp ce el puindu-şi cu grijă în brâu flueraşul tovarăş de singurătate, se grăbeşte, ajutat de nelipsita-i măciucă de a mă întâmpină cu un «bun venit». Cât par de plăcute vorbele acestui voinic ciol ănel pornite din adevărată cureţenie sufletească, şi cât de româneşti sunt cuvintele ce el le întrebuinţează; istorioarele ce stă cu dragoste să povestească sunt tot aşâ de frumoase şi atrăgătoare ca şi sunetele duioase ale flueraşului său. Şi alte vorbe înţelepte nu se pot auzi, dela un a totul neştiutor în ale cărţii; a cărui graiu e lipsit de barbarizmele limbei, întocmai, cum e el străin şi neştiutor de grijile vieţii. De stai, mai mult a l ascultă şi tu la fel muritorule, care ţi-ai www.dacoromanica.ro 1104 ALBINA trecut do mult tinereţea aprofundat în litera moartă a cărţii şi to încumeţi a zice că nu ţi-a mai rămas aproape nimic nepătruns şi necunoscut, încearcă do a sfătui mai mult cu aceşti profani ciobănaşi şi tot vei mai găsi poate, de auzit ceva neştiut, folositor şi demn de luare aminte şi din gura acestui om lipsit de hrana preţioasă a sufletului; dar totuşi, sufleteşte aşă de mulţumit. Cu unul din aceşti mândri şi voinici ciobănaşi a unei turme numeroase de oiţe, a venit întâmplarea să sfătuesc, şi între alte vorbe săi pun şi următoarea firească întrebare: că, a cui erau oiţele ce desfăta doinind din flueraş până la venirea mea? Ce, nu ştii? mă întreabă el mirat; sunt a-le lui Florea Ciobanul, copilul fără căpâtăiu de altă dată şi acum cel mai de samă gospodar. De n-ai auzit nimic do el vorbindu-so în drumul dumitale, odihneşte puţin colea pe iarbă alături de mine şi voi afla povestea vieţii lui aşâ precum s’a petrecut. Bucuros de o poftire atât de prietenească ne-am aşezat amândoi pe iarbă, iar el puinduşi măciuca deoparte, începu cu glas liniştit să-mi povestească următoarele: O vorbă din bătrâni rămasă, zice că: «copilul lipsit de dragostea nepreţuită a părinţilor, rămâne sub ocrotirea măritului Dumnezeu care, se milostiveşte a-1 scoato şi pe ol deasupra nevoiei» Aşâ a fost şi Florea Ciobanul, copilul de pristos al tuturor, trăind pe unde putea şi cu!cându-se pe unde îl apucă noaptea, când într’un zemnic, când într’un coşar părăsit, când sub un copac, ca tot omul fâr de căpătâi, până la vârsta când s’a simţit în stare să poată purtă şi el gluga ciobănească şi învârti măciuca de cioban. De atunci, soarta traiului lui sbuciumat, se mai uşurează şi Florea Ciobanul prinde a se ridică, pe zi ce trece, un ciobănaş tot mai mândru şi mai frumos. Mulţumit cu vieaţa de Cioban cei hărăzise Dumnezeu, doiniâ ziulica întreagă vesel şi voios ca meluşei ce-i vezi zburdând pe lângă mamele lor, aducându-şi aminte că e străin şi sărman, numai în sat când nici un llăcău nu vroiâ să se amestece cu el, sau deşi se apropia vreunul din ei o lăceâ numai pentru ca să şi poată mai bine râde de el. La hore, nime nu-1 îndemnă să intre în joc şi macar că eră cel mai frumos dintre toţi flăcăii, nici o fată nu se uită la el pentru că eră sărac, pentru că n’aveâ cămaşa cusută cu altiţe şi pălăria împodobită cu mărgele; atunci, bietul Florea se întoarceâ îngândurat spre stână de unde luându-şi măciuca şi flueraşul se ducea să doinească cântece de jale oiţelor, singurele tovarăşe de viaţă. Dar după cum ţi-am mai spus, d-le, grăbi să adauge ciobănaşul meu, bunul Dumnezeu s’a milostivit şi de el ca unul ce fusese copil fără părinţi, căci într’o bună zi, cum stă tolănit pe iarbă ca noi, iată că aude răcnind a desnădejde un glas femeesc prin apropriere, atunci — ceas bine cuvântat — în tovărăşia câinilor şi a ghioagei sale, Florea Ciobanul, scapă de gura lacomă de pradă a unui lup pe Ilenuţa, cea mai frumoasă şi mai cu stare www.dacaromamca.ro ALBINA 1165 fată a satului, iar pe el înşuşi să izbăveşte de nevoie şi de sărăcie. Dihania de lup, se pripăşise în preajma stânei, în huciagul din apropierea ei, unde frumoasa Ilenuţa se dusese să culeagă fragi şi căpşune. Sărmana fetică, eră mai mult moartă de frică, îngălbenită la faţă ca turta de ciară, inima bătându-i se de-i cutremură peptul şi abiâ putându-se răsuflă; aşteptă acum doar numai clipa, de a se vedea sfâşiată în bucăţi de tiara flămândă. Viteazul Floreaalergă răcnind spre fiară — întovărăşit de po-taia lui de câini — care înspăimântată de acest zgomot neaşteptat se făcu pe dată nevăzută. Când, la auzul mângâe'.or şi plin de încurajare a voinicului ciobănel Ilenuţa îşi veni, încet, încet, în simţire; iar Florea mai vesel ca totdeauna o întovărăşi, ducând-o de subţiori până la izvorul din vale unde frumoasa fetică stropită pe frunte cu apă, se deşteptă de tot, ca dintr’un somn greu şi plin de visuri urîte. In vremea asta, bietul Florea nu şi mai deslipiâ ochii dela ea simţind pe încetul cum se tulbură înteaga-i făptură, bătândui-se şi lui inima cu mult mai tare ca de obioeiu; şi nepuiându-şi da cu închipuirea care să fie adevărata pricină a râului, începu din când în când să scoată câte un oftat lung şi fără voe. Dar, cum nu s’ar fi turburat bietul Florea când mândra Ilenuţă eră o adevărată Ileană Cosânzeană, când abiâ intrase în a 18 primăvară a vieţii şi când eră cea mai cu «vino încoace» dintre toate fetele satului: frumoasă, cu făptura-i albă ca zăpada, cu guriţa mică şi veşnic surâzătoare, cu părul negru ca pana cor bului cu ochii mari şi plini de foc, de întorceă până şi minţele luminate ale boeraşilor, dar, pasămite o fire slabă şi blajină ca cea a lui Florea Ciobanul. Intr’un târziu însă, el, deşteptându-se din visarea ce-1 cuprinse, îi zise:—:-▼ W'W' <****? + V V * www.dacoromanica.ro 1180 ALBINA .. immiiiuiiBniii» ..— m INFQRMAŢIUNI La 25 August 1905 se va ţine concurs pentru admiterea în şcoala de •elevi meseriaşi a arsenalului de construcţiuni din Bucureşti. Pentru a putea fi admişi la concurs candidaţii trebuie să presinte următoarele acte: 1) Un act de naştere, format conform legei, prin care să se constate •că are etatea de cel puţin 14 ani şi cel mult 17 ani; 2) Un act al primăriei prin oare să sa constite că tatăl copilului este român sau naturalisat; 3) Un certificat medical onstatând că candidatul este vaccinat şi că mu este atiis de.pici o afecţie»crouică sau maladie contagioasă; 4' Un certific'aVal autoritâţei comunale de bună conduită şi moralitate a candidatului; 5) Certificat de absolvire a cursului primar u ban sau rural; 6) Un consimţământ legalizat al părintelui sau tutorelui prin care se •obligă că, după terminarea a 4 ani de studiu, să facă şi 5 ani de ser--vieiu la trupă, conform art. 7, 8 şi 9 din regulamentul şcoalei. Cererile de admitere la concurs se vor adresă direcţiunei arsenalului cel mai târziu până la 20 August. ai ♦ * Locuri vacante de burse pentru anul şcolar viitor în şcoalele corner-•ciale superioare ale Statului sunt: In şcoala comercială superioară din Bucureşti, G locuri; In şcoala comercială superioară din Iaşi, 2 locuri; In şcoala conercială supeiioară din Craiova, 3 locuri; In şcoala comercială superioară din Galaţi, 4 locuri. Cererile de înscriere pentru ocuparea lor se p’-iinesc până la 8 Septemvrie inclusiv. Candidatul trebuie să fie înscris în şcoală El va trebui să presinte certificat de paupertate, eliberat de comuna unde domiciliază părinţii lui şi adeverit de perceptor, după coprinsul rolurilor de contribuţiune. Pentru celelalte detalii a se vedea «Monitorul Oficial» No. 88 din 20 Iulie 1905, care se găseşte la toate primăriile din ţară. * * * Locuri v: cânte la seminariile Statului pentru anul şcolar viitor vor fi: La Seminarul Central din Bucureşti, 45 locuri pentru bursieri; La Seminarul «Veniamin» din Iaşi 28 locuri, din cari 14 pentru bursieri şi 14 pentru solvenţi. Pentru ocuparea lor se va ţine concurs în următoarele localităţi: In Craiava şi Bucureşti între candidaţii numai din eparhia Mitropoliei Ungro-Vlahiei şi a episcopiilor Râmnicului-Noul-Severin, Argeş şi Buzău, pentru locurile vacante dela Seminarul Central; iar pentru cele •dela Seminarul «Veniamin» din Iaşi, în Galaţi şi Iaşi, între candidaţii numai din eparhia Mitropoliei Moldovei, cu episcopiile Huşi, Roman şi L)unărea*de-Jos. Concursul se ţine numai pentru clasa I şi nu sunt admişi decât numai fii de români de religiune ortodoxă. Din locurile pentru bursieri se reservă '/s pentru absolvenţii de şcoli primare din Dobrogea, cari vor dovedi că s’au născut în această parte a ţărei, au crescut acolo şi au părinţii cu domiciliul stabil în a-ceastă parte a ţârei, aceştia se vor primi fără concurs. Când însă numărul candidaţilor ar fi mai mare decât locurile reservate pentru ei. aceste locuri se vor da după mediile celei din urmă clasă de curs primar. Comisiunea respectivă hotărăşte asupra unor asemenea cereri, înainte de începerea concursului, însă numai după examinarea medicală şi musicală. www.dacQromamca.ro ALBINA 1181 Cererile de înscriere la concurs pentru restul locurilor vacante se vor adresa direcţiunilor seminariilor unde aspirantul doreşte a urmă cursul, arătând şi localitatea unde vrea să concureze, înscrierile se fac între 1—15 August. Pentru celelalt; detalii a se vedea- «Monitorul Oficial» No. 88 din 20 Iulie 1905, care se găseşte la toate primăriile din ţară. * * . Pentru admiterea în şcoala militară de artilerie şi geniu se va ţine-concurs în localul şcoalelor, cu începere dela 16 August a. c. Sunt admişi a concură: aj Elevii cari au absolvit şcoala de fii de militari; b) Absolvenţii cursului superior din liceele Statului sau autorisate de-Stat, având vârsta de 18-21 ani în cursul anului de admitere. Pentru celelalte detalii a se vedea «Monitorul Oficial» No. 87 din IO Iulie 1905, cari se găseşte la toate primăriile din ţară. *> Locuri vacante la şcoalele secundare internate de fete ale Statului,, pentru anul şcolar viitor vor fi: La şcoala secundară gr. II din Bucureşti, 7 locuri pentru bursă. La şcoala secundară gr. I din Craiova, 19 locuri pentru bursă. La ambele internate de fete se vor primi şi un număr de solvente după locurile ce vor fi disponibile, asemenea se vor primi şi semi-interne- In internatul din Craiova se vor primi eleve numai pentru cursul şcoalelor secundare de fete de gr. I, în cel din Bucureşti eleve pentru cursul şcoalelor secundare de f< te gradul I şi de gr II. Eleve bursiere se primesc numai pe baza unui concurs şi în ordinea» de merit. Concursul de burse pentru fiecare din cele două şcoale, se va ţine în Bucureşti, laşi şi Craiova, înaintea unor comisiuni nunite de inspectorul gtneral. Preşedenţia comisiei o va avea respectiv directoarea şcoalei secundare de fete gr. II cu internat din Bucureşti, directoarea şcoalei normale de învăţătoare din Iaşi şi directoarea şcoalei secundare de fete gr. I cu internat din Craiova. Concursul începe în ziua de 1 Septemvrie a. c., în centrele indicate în localele şcoalei secundare gr. II din Bucureşti, şcoalei normale de-învăţătoare din Iaşi şi şcoalei secundare gr. I cu internat din Craiova. Pentru celelalte detalii a se vedea «Monitorul Oficial» No. 87 din 19-Iulie 1905, care se găseşte la toate primăriile din ţară. ♦ * D-l Sp. Haret, fost ministru al instrucţiunii publice, a trimis d-luL Marin Dumitrescu, directorul liceului «Lazăr», următoarea scrisoare: Domnule Director, Am onoare a vă trimite pe lângă aceasta suma de 164 lei 84 bani, indemnitatea mea ca preşedinte al comisiei examenului de absolvire a cl.. a 7-a dela liceul «Lazăr*. Vă pun această sumă la dispoziţie, ca s’o întrebuinţaţi după chibzuinţă d-voastră spre a înlesni cu cărţi în Septemvrie viitor pe elevii acelui liceu, cari vor fi lipsiţi de mijloace şi-cari vor fi cunoscuţi ea iubitori de învăţătură. Consideraţia dacă vor avea note mai mari sau nu, va trebui pusă pe-al doilea plan, de oarece mulţi nu pot avea note mari tocmai din cauza sărăciei, şi n’ar fi drept a-i lipsi de un ajutor care le-ar permite să-şi. îmbunătăţească notele. Primiţi, vă rog, etc. _____________________ Haret. Bibliografii ION KAL1NDERU.—Notiţe asupra viermilor de mătase. Tradusă de Marius Gal fard şi însoţită do o precuvântare. Bucureşti, 1905. Pagini 70 in 8» Al douzeci şi optulea volum din «Biblioteca populară a admini-straţiunii Domeniului Coroanei» ne dâ sfaturi folositoare asupra culturii duzilor şi viermilor de mătase. Cartea coprinde două părţi: în prima parte, după istoricul creşterii viermilor de mâtaso-în străinătate şi în ţară, care formează capitolul I-iu, urmează www.dacQromanica.ro 1182 ALBINA toate datele necesare unui cultivator asupra culturii dudului, altoirei lor, a mijloacelor de înmulţire, etc. Tot acolo găsim mijloacele de a ne scăpă de boale, arătându-ne lămurit şi cauzele din cari pot preveni. Introducerea seminţei viermilor de mătase, modul cum s’a răspândit în diferitele state, încurajările ce le dădeau unele capete încoronate, introducerea ei in România, dezvoltarea luată mai apoi, pentru a fi mai târziu părăsită cu desăvârşire, exportul nostru de seminţe în trecut, încercările şi sforţările depuse spre a readuce la strălucită cultură, puţinul ce se mai făcea acum câţiva ani, îngrijirea ce Domnitorii români o depuneau pentru prosperare, modul cum a fost înfiinţate pepineriile de duzi pe lângă şcolile do agricultură, totul reese limpede, una după alta, mulţumită cercetărilor făcute de d-1 Kalinderu şi lucrării anterioare a d-lui Dr. Gh. Druţu pe care o menţionează în lucrarea d-sale. Lucrările lui Raicesvich — Neapole 1788, — ale lui Tonta Thornton, ambasador englez în Turcia pe la 1795, Uricarul lui Th. Codrescu din răstimpul de 1779—1813; Dumitru Cantemir prin «Scrisoarea Moldovei» anul 1792; Sulzer în lucrarea sa Istoria Valachiei şi Moldovei (Wicu, bei R. Grăffer 1781); Dionisie Fotino în «Istoria generală a Daciei» (Wiena 1818), etc., toţi a-cei cercetători cu lucrările lor sunt înşiraţi în cartea d-lui I. Kalinderu, spre a da probă, că agudul alb se găsea pe aici în abundenţă încă din timpurile cele mai vechi; că, tot pe acele timpuri în foile noastre de zestre se treceau cămăşi şi pânză de borangic, prostire de mătase, etc. (Codrescu) sau că, după cum afirmă Lulzer «şi la femeile de rând îmbrăcămintea de sărbătoare e de mătase» şi aceasta prin 1781. In tratatul de sericicultură al Clucerului şi Cavalerului Petru Poenaru, sfetnicul cel mai de aproape al lui Barbu Ştirbei u tipărit prin 1849, vedem cum să înfiinţează la Pantelimon o pepi-nierie de 100 pogoane. Mai târziu pe la 1852 s’ar fi împărţit locuitorilor 400.000 pueţi. D-1 Druţu arată cum pe la 1886 Ministerul Domeniilor dispunea de 138.000 pueţi, cum apoi această cultură scade ajungând în 1896 abia la 54.411, cultură ce apoi s’a ridicat graţie măsurilor luate până la 122.373 duzi în 1900. Creşterea viermilor de mătase, modul cum trebuiesc îngrijiţi, fasele prin care trec până ajung gogoşi, diferitele calităţi de gogoşi, şi scoaterea viermilor din ele; mai apoi, boalele viermilor de mătase descrise pe larg cu sfaturile ce le avem de urmat spre a le înlătură, a le cunoaşte, etc, toate aceste studii folositoare ori cărui sericicultor, formează partea a doua a volumului ce apare ca şi atâtea altele ale d-lui I. Kalinderu cu scopul de a ridică nivelul intelectual şi material al ţăranului nostru. Nu credem să fie român care să ignoreze şi să nesocotească munca uriaşă ce a desfăşurat-o acest om extraordinar, numai spre a urma nobilului ideal ce îl conduce în faptele sale măreţe. Trebuie a cunoaşte starea de progres ce au făcut-o ţăranii, valoarea Domeniurilor Coroanei ce dau înzecit, a vedeâ deosibirea ce din nenorocire se află între propietăţile regale şi celelalte sate spre a ne face o slabă ideie de munca şi de inteligenţa cu care a condus aceasctă muncă spre a ajunge la ţelul întrevăzut de el. E destul să citim precuvântarea volumului despre care am vorbit spre a vedeâ dorul ce-1 are pentru ţăranul nostru, grija ce o duce pentru unele lucruri în decădere, lupta condusă spre a www.dacoromanica.ro \I BINA 1183 readuce totul la frumos, poveţele date sătenilor din toată inima, iubii ea neţărmurită pentru ţară, pentru a vedea din nou ca şi altă dată pe patriotul I. Kalinderu, figură măreaţă a istoriei noastre culturale, exemplu de arătat viitoarelor generaţiuni. BENEDETTO DE LUCA. * * * A apărut în editura Librăriei Leon Alcalay, Bucureşti: No. 230—231 din «Biblioteca pentru toţi», coprinzând volumul IV (suplimentar), Scrisorile lui Ion Ghica către Yasile Alexandri cu o prefaţă despre corespondenţa intimă şi literară dintre cei doi iluştri bărbaţi ai neamului românesc. Afară de scrisorile şi a-rticolele, apărute prin reviste şi ziare, «după ediţia dela 1887», volumul acesta mai prezintă cititorilor şi o frumoasă ilustraţie, reprezentând şi pe cei doi amici, Ion Ghica şi Alexandri, în anul 1855 la Samos. «Biblioteca pentru toţi» a răuşit astfel să pună la dispoziţiunea cititorilor corespondenţa «complectă» dintre Ghica şi Alexandri, în 4 volume a câte 0,60. Total, lei 2.40. De vânzare la toate Librăriile din ţară. + * * A apărut în editura librăriei C. Sfetea de Gr. N. Coatu, «Din viaţa ţărănească», volumul al Il-lea. Se găseşte de vânzare la principalele librării, cu preţul de lei 1.50. D-l E. P. EEtimescu, învăţătorul şcoalei din cătunul Lipia, comuna Lipia-Bojdani (Ilfov), aduce viile sale mulţumiri d*lui D. V. Donescu, T. Teohari (proprietar), administratorul băncei populare «Căldăruşani», precum şi harnicului cinstit preot N. Saclielari, cari au arătat un deosebit devotament ce poartă ş ţoalei cu ocazia solemnităţei distribuiroi premiilor şcolare de finele anului. * * * Anul acesta cu ocazia distribuirii premiilor la şcoala din comuna Bor-duşani, judeţul Ialomiţa, pe anul 1904 - 905, d-l Gheorghe C. Gussi şi d-na Elena Gh. Gussi, proprietarii acestei moşii, au dăruit suma de lei 200, distribuindu-se premianţilor şi copiilor silitori dela această şcoală, pentru care le aduc vii mulţumiri în numele şcolarilor şi părinţilor. Dea Dumnezeu ca astfel de faptă să fie imitată. Lioitaţiuni In ziua de 13 August 1905, orele 10'/2 a- ra- se va ţine la Eforie licitaţie publică cu oferte închise pentru rearendarea în comptul d-lor arendaşi, pentru neplata de arenzi, cu începere dela 26 Aprilie 1906 a următoarelor moşii şi anume: «Jud. Ialomiţa».— Câmuleasa, Comuna Moldovei, garanţie provizorie lei. 1.600. «Jud. Prahova».— Răşani, Comuna Stâncata, garanţie provizorie lei 4.300. - Supra oferte nu se primesc. In ziua de 19 August 1905, ora 10 şi jumătate a. m. se va www.dacaromamca.ro 1184 ALBINA ţine licitaţie pentru arendarea moşiei Albeşti cu trupurile din jud. Argeş, cu începere dela 23 Aprilie 1906. Domnii concurenţi spre a luă parte la licitaţie vor trebui să depună garanţie provizorie lei 8.000. Supra oferte nu se primesc. — La 20 August 1905, ora 10 şi jumătate a. m. se va ţine licitaţie publică cu oferte închise, pentru arendarea de veci a moşiei a lotului situat in Bucureşti, B-dul Carol No 61 (fost hotel Athena) în întindere de 1.228 m. p. Garanţie provizorie lei 17.000. — Pentru vânzarea spre exploatare a următoarelor: «Jud. Ilfov». — 5 parchete din pădurea Gologanul, garanţie provizorie în sumă do lei 500. ♦ Jud. Vlaşca». — 5 Pachete din pădurea Cacaleţi, garanţie provizorie în sumă de lei 500. «Jud. Vâlcea». — 2.297 arbori de esenţă, gorcen, gârniţă şi a-ltele din pădurea Vatra Schitului Şerbăneşti, garanţie provizorie în sumă de lei 1.500. «Jud. Romanaţi». — 3.067 arbori de esenţă, gorun, gârniţă şi altele din pădurea Cârlogani efectaţia I parcala A, garanţie provizoi’ie în sumă de lei 300; 2.456 arbori de esenţe diferite, din pădurea Morunglava seria II Barăşti, garanţie provizorie în sumă de lei 250; 1.144 arbori esenţe diferite din pădurea Morunglavu seria I Fustndrea, garanţie provizorie 80 lei; 5 parchete din pădurea Oboga, garanţie provizorie în sumă de lei 100. — «Jud. R.-Sărat». — 4 parchete din pădurea Tigoiu Olăreni Coţatca, garanţie provizorie în sumă de lei 3.500; 4 parchete din pădurea Mărinenii Corbu, garanţie provizorie în sumă de lei 1.210; 760 arbori de esenţe diferite din pădurea Bordeşti garanţie provizorie 500 lei. «Jud. Ialomiţa». — O porţiune din zăvoiul Cârnuleasa, garanţie provizorie în sumă de lei 100. «Jud. Prahova». — O porţiune din pădurea Baraictaru, garanţie provizorie în sumă de lei 1.000. Zăvoaele de pe proprietatea Balaca Scăeni, garanţie provizorie în sumă de lei 1.000; 3.100 arbori de esenţă fag din pădurea Negraşu Fundurile şi Treisteni, garanţie provizorie in sumă de lei 500; 1.108 arbori de esenţă fag şi 1.012 de esenţă luat din pădurea Schiuleşti garanţie provizorie in sumă de lei 800. «Jud. Buzău».—600 arbori de esenţă brad şi 400 arbori de esenţă fag, din pădurea Cătiaşul, garanţie provizorie în sumă de lei 100. Supra oferte nu se primesc. Condiţunile generale pentru exploatarea acestor porţiuni de păduri sunt cele publicate in «Monitorul Oficial» No. 174/901, iar condiţiunile speciale precum şi orice înformaţiuni se pot lua dela Serviciul Silvic al Eforiei cu începere dela 25 Iulie a. c. în zilele de lucru orele 8 a. m. 1 p. m. Art. 72—83 din legea comptabilităţii publice sunt aplicabile. — De copii şi haine rupte, să nu te plângi niciodată. www.dacaramanica.ro „S T E fl U fl“ Societatea *Sleaua* ar 2 de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea ţi răspândirea do scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fio-care membru este îndatorat ca, în cel d’intâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spini C. Ilarei, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, loan Kalinderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sara Şomăncscu, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spiru C. II a ret, fost Ministru, profesor universitar. — Secretar, ('onst. Ilanu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre (îArboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Itomânc, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimii rescu I'rocopic, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Ylădescti, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negroescn, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dim. C< crapii), institutor.— Cenzori, Const. Allmăncştennu, inginer de mine; Preotul econom Const. lonesca, profesor secundar; Const. Alexandrescn, institutor. Membrii înscrişi şi cotisaţlnni plătite (urmare). V Vasiliu (Azilul El. Doamna). 2 l i; Victoria B. Râmniceanu (Azilul El. Doamna), 2 lei; Ecaterina Mioliel (Azilul Ei. Doamna), 2 lei; Elena Trifan (Azilul El. Doamna), 2 lei; Maria D. Saegu (Azilul El. Doamna), 2 lei; C Grecueti (Azilul El. Doamna), 2 lei; A. Ivanescu (Azilul Elena Doamna). 2 lei; P. Bârsan (Azilul El. Doamna), 2 lei; Th. Hermanslhal (Azilul El. Doamna), 2 lei; Zoe Grant (Azilul El. Doamna), 2 lei; Aspa-sia Ţintulescu (Azilul El. Doamna), 2 lei; Elena Ione3cu (Azilul Elena Doamna), 2 lei; Raliţa Romano (Fălticeni), 2 lei; Mircescu Maria (Bucureşti), 2 lei; Eliza Apostoleanu (Bucureşti), 2 lei; D-na Natalia Kiritzescu (Bucureşti), 1 leu; D-na Matikla Capitan Isak (Bucureşti), 1 leu; Stef. Kiritzescu, avocat (Bucureşti) lleu; Căpitan loan Chiriţescu (Bucureşti), 1 lei;; Smaranda Chiriţescu (Bucureşti), t lou; Mihail Steniloi (Rucu-reşti), 1 leu; Nicolau M. Budurescu (Bucureşti). 1 leu; Gh. M. Bndu-rescu (Bucureşti). 1 leu; Georgescu N. Victor (Bucureştii, 1 leu; Căpitan Proci Pet^e (Bucureşti), 1 leu; C. Popovici (Bucureşti). 1 leu; Gr. Alexiu, artist (Bucureşti), 1 leu; Sava Pavel (Bucureşti), 1 leu; Soare Ionescu iBucur.), 1 leu; El. G. Sion (Bucur), 2 lei; M. E. Sclii na (Buc.), 1 leu; Fl. Eng. Voineseu (Bucureşti). 2 lei; Ştef. Popescu, institutor (Ceacu), 1 leu; Elena Stef. Popescu, învăţătoare (Ceacu), 1 leu; Ştef. Dumitrescu, învăţător (Ştef.-Vodâ), 1 leu; N. T. Cristescu, comerciant (Călăraşi), 1 leu; O. O. Popescu, arendaş (Osmanfacâ), 1 leu; I. Con-stantinescu, învăţător (Dudeşti-Ialomiţa), 1 leu; C. Călinescu, învăţător (Cocomeanca), 1 leu; N. Călinescu, învăţător (Călăraşii-Vechi), t leu; Gh. Chiriacescu învăţător (Cremţi), 1 leu; S. Spulbereanu, institutor (Craiova), 4 lei; Ioana C. Petrescu, institutoare (Craiova', 2 lei. Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 823; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.450 lei şi 30 de bani. (Vn urinh In numftrnl viitor). www.dacaromamca.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Laclilan Machintosh Itate. 6. I. Ooschcn ... Vicontele Duncannon . E. W. H. Barry . . . Kobert Ilamilton Lang Demetre de Frank . . P. Naville......... Ad. Vernes......... V) Viena Paris Directori: { £* i* ?0,z, . ţ E. E. Goodwin. Censori: loan Kalinderu, Demetru Ioan Gliika şi Artkar tlrcen. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. AVEM 6 5G6ALA 6RT6D6XA SÂNTA ELENA Bulevardul Neatârnârei, 75 cu internat şi externat I Şcoală snjicrioarăde educaţie şi menaj. Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului. II Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eflin cu o singură probă. III. Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. IV. Tricotaj. Flanele, fuste,jambiere, ciorapi de lână şi bumbac. Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut caore şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, Q. I0NE5CU. Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sau Şireturi » » » Nasturi » Chevreau cu Elastic 12.95, 13.95, 14.95. 15.95. 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95- 13.95, 14.95, 15.95. » » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi L< » » » » Botoni > » » Colori » » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă-altă pereche. Magasin la toate Sezoanele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci 10.95, 12.95, 13.95. 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.96, 13.95, 14.95, 15.96. 7.96, 8.96, 9.95. 6.95, 6.96. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Cititorii revistei vor avd un seăŞemînt de 6% din preţurile însemnate, presentând cuponul. Inst. de Arte Grafice Carol G6bl S-sor I. St. R^sidescu, Str. Doamnei 16.— 14,004. www.dacorQinamca.ro