Anul VIII No. 40 3 Iulie 1905 ummeea Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc General P.V. Năsturel G. Adamescu !• 6tescu P. Dulfu V. 5- Moja N- Nîcolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Tască. Redacţia si AdministrW&WaaCOrAMiCarQ0' 9- — DucureştL Văzând cil cu toate repetatele noastre avise, un mare număr de abonaţi, comandamente militare, primării, etc., nu nc-an trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem în a 9-a lună din anul al 8-lea, iar unii abonaţi deşi ne datoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n’au răspuns rugăciunii noastre, ne-am văzut din nou siliţi a face sacrificiul de a trimete chitanţele spre a fi încasate prin oficiile poştale. Rugăm dar pe D-nii abonaţi să achite cliitănţelc ce le prezintă factorii, sau să dea banii când sunt avizaţi, de oarece cheltuelile acestui soiu de încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci cheltuelile de înapoiere şi de retrimetere sunt atât de grele, Încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii abonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, şi nu ne vor pricinui neplăceri şi pagubă, ci îşi vor achită datoriile. Abonaţii cari ar fi plătit abonamentul vreunei persoane în numele nostru, siuit rugaţi a nota pe dosul chitanţei numele persoanei căreia a plătit şi data când aii făcut plata; aceasta pentru ca noi să putem cere banii dela acele persoane; celor ce datoresc pe mai mulţi ani şi nu achită măcar unul, li se va suprima imediat trimiterea revistei. ADMINIST RAŢIUNEA. Cărţile apărute in Editura Societăţii «Steaua» sunt: No. 1. Din Ţara Ba-sarabilor, de G. Coşbuc; No. 2. Foloasele învăţăturii, de 1*. Dulfu; No. 3. Minunea vieţii ţi cheia lumii, de Tli. I). Speranţia: No. 4. Grădina de legume, de Ioan llăşegranu; No. 5. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. I)uţescu-Duţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix: No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Mihitlcescu şi Victor Puiu; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alex. LCpfulatu: No. 10. Ce se poate învăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simeoncseu. Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul. Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele. Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul. Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde se află depozitul general. NB. — Fiecare membru al Societăţii „Steaua“,care şi-a plătit cotizaţiunea cu începerea anului 1905, primeşte anual 6 public a ţ i u n i ale Societăţii, Începând cu No. 10. t i r î i t T ~y ~y *y vj* •y* -y *y *y* -y- -y -y -y -y www.dacoroinamca.ro ANUL VIII No. 40 3 Iulie 1905. AL.BI1MA TţE^ISTĂ ENCICL, Abonamentul în ţari pe > > * 6 Pentru anunalurl 1 leu IS/Ian ICĂ POPULA'RĂ in străin, pe an lei B .............ÎS bani te, 5 bani euvîntul. ard. SUMARUL: I*. Halfii, Muncitorul (Legendă).—I*. S. Episcop IMmcn, Expoziţia din 1906 (Circulară).— I). Bollntlneunu, Legenda Cetăţii Neamţu.—Solia Nădejde, Cât costă băutura pe un popor.— M. Sadoveanu, Scrisori trimise de un pribeag. — Moş-Ncagu, Telegraful pe sub mare. — Gr. Teodosslu, O patimă primejdioasă.—Hr. Const. An. MacrI, Sarea de bucătărie.—Asistent, Serbarea dela Institutul Oteteleşanu (Măgurele). —Informaţiuni.— Emilian Iteit, Piatra fetei (Legendă). — Dintr’ale lui Păcală.—Licitaţiuni. Sfaturi î Cum se scot petele de grăsime.—Nu mâncaţi brânză prea moale. — Petele de lumânare sau de seu. — Curăţirea nikelului. — Un mijloc uşor de jugănit miei şi berbecii. Iliistraţiuni : Elevii şcoalei de răsboiu vizitând Cetatea Neamţului în 1903. — Vederea generală a Cetăţii Neamţului.—Constantinopole.—Berlin. — Legendă — »n biet creştin ce ziua toată — Ba uneori şi noaptea încă — «3% Muncea ca să-şi câştige pâinea, To Tăind la piatră dintr’o stâncă, Odată obosit de muncă Lăsă din mâni casmaua jos, îşi îndreptă spre cer privirea Ş’un lung oftat din piept a scos: — «O, Dumnezeule prea sfinte, «De ce tu oare m’ai lăsat «Să duc atâta greu pe lume? «De ce nu sunt şi eu bogat? «Să am slugi multe, casă largă, «De toate câte-mi trebuiesc; «Şi ’n loc de-a mă trudi cu munca, «Să stau şi să mă odihnesc. ..» www.dacaromamca.ro 1070 AI.RIXA De sus din cer atunci un înger Se coborî la dânsul: — «Fie, «Precum doreşti...» Şi muncitorul, Din cea mai neagră sărăcie: Se pomeni, ca ’n vis, d’odată Bogat, având tot ce doriâ. Şi ’n loc de-a se trudi cu munca, Şedea mereu — se odihnea... Dar într’o zi trecu pe-acolo Al ţării rege ’ncoronat, Cum umblă regii: în trăsură, De patru cai zglobii purtat, C’un şir de călăreţi nainte, Şi călăreţi având şi ’n urmă.. . Bogatul din pridvor îl vede Şi fericirea i se curmă. — «Ce strălucire! câtă fală!.. «Aşa viaţă-aş înţelege!. . «Eu nici pe sfert nu sunt ca dânsul... «Ah, pentru ce nu sunt eu rege?..» — «Să fie dup’a ta dorinţă,» îi zise iar cel înger blând, Cu aripi albe, lucitoare, Spre el din ceruri coborând. Şi rege se făcu bogatul; Umbla printre supuşii săi Intr’o caretă d’aur, trasă De patru cai ca nişte smei, C’un şir de călăreţi nainte, Şi-aveâ şi ’n urmă călăreţi... Dar iată, soarele răsare, Nălţându-se pe cer, măreţ. Şi-a lui lumină: foc, ce arde, E pentru globul pământesc; De sete iarba se usucă Şi florile se ofilesc. www.dacaromamca.ro ALBINA 1071 Sărmanul rege nu mai poate De zăpuşeala arzătoare ... — «Ah, Doamne!» se gândeşte ’n sine: «Ce mult aş vrea să fiu eu soare!..» — «Prea bine!» îngeru-i grăeşte Spre el din nou viind în sbor. Şi regele ’ntr’o clipă, iată-1, Schimbat în soare lucitor. Şi de pe cer cu câtă fală îşi aruncă a sa privire In jos, spre lumea fermecată De-a lui măreaţă strălucire! D’odată îns’un nor se 'nalţă Pe cer, şi ’ntr’una se lăţeşte; Să scalde ’n raze-acum pământul, De geaba soarele voieşte: L’a ’nvăluit în umbră norul. .. — «Vai!» soarele oftă cu foc, «Ăst nor... cutează să mă ’nfrunte?.. «De-a mea putere-şi bate joc? .. «De ce, Stăpânulo al lumii, «De ce nu sunt un nor şi eu?..» Cel înger se coboară iarăşi: — «Să se ’mplinească dorul tău!» Şi ’n nor pe soare mi-1 preface. Iar norul varsă mări de apă, — Potop îngrozitor, de care Necopleşit nimic nu scapă. Flori, grâne, case, oameni, turme, Se ’nneacă ’n unde, pier dearândul: O stâncă, numai, stă măreaţă In faţa lui, despreţuindu-1. — Poftim!.. Ah, Doamne!.. stânca asta... «Mai tare este decât mine!.. «De ce, de ce nu sunt eu stâncă?..» Şi bunul înger iarăşi vine, www.dacoromamca.ro 1072 ALBINA Şi ’n stâncă noru mii preschimbă... Iar stânca arsă o de soare, De ploi, de vânturi e bătută: Dar stă pe loc nepăsătoare. D’odată îns’un om soseşte, Având pe umăr o casmâ; Isbeşte cu casmaua ’n stâncă Şi stânca ’ncepe-a se sfărmâ. — «Vai mie!., muncitorii-acesta «Mă prăpădeşte!., mă doboară!.. «Do ce nu-s muncitor, ca dânsul?..» Şi iar cel înger se coboară... — «Prea bine!..» cu blândeţe i zice, «Va fi precum ai cuvântat...» Şi bietul om, din stâncă iată-1 In muncitor din nou schimbat . . . Fusese-avut... fusese rege... Iar astăzi?., taie obosit La piatră, cum tăia nainte; Al său traiu nu e mai tihnit. De soartă însă nu se plânge, Căci a ’ncercat pe lume toate: Şi traiu tar’ do necaz el ştie Că ’n lumea asta nu se poate. P. DULFU. Petele de grăsime, — Petele de grăsime de pe pânza albă sau do pe bumbac, se scot întrebuinţând săpun de leşie. Dacă ţesătura e colorată, se săpunează cu apă căldicică. Petele de pe lânuri se scot şi cu amoniac, iar petele de pe mătăsuri să scot cu eter, cu amo niac, cu magnezie sau cu cretă. www.dacoramanica.ro ALBINA 1073 Expoziţia naţională din 1906. P. S. Episcop al Dunărei de jos, în dorinţa de a contribui căt mai mult la reuşita expoziţiei, a dat protoereilor din eparhia P. S. Sale circulara de mai jos, pe care o publicăm cu deosebită dragoste. Iat-o: Prea cucernice părinte, Bunul Dumnezeu, în nepătrunsele lui planuri, a bine-voit a orândui, ca anul 1906 să fie pentru noi românii de cea mai mare însemnătate, întrucât în acest an se întâlnesc într’o singură sărbătoare două evenimente, care sunt cele mai mari şi mai strălucite din istoria neamului nostru românesc. In anul 1906 se împlinesc patruzeci de ani de 6 fericită şi glorioasă domnie a M. S. Domnitorului şi Regelui nostru iubit Carol I iu, în timpul Căruia, prin vitejie şi înţelepciune, s’a pus temelia Regatului Român. Tot în acest an se împlinesc optsprezece veacuri, sau 1800 ani, de când marele împărat Traian, pornit din Roma. — bătrâna noastră mamă, — în fruntea vitejilor săi oşteni, a sosit în aceste părţi şi, războindu-se cu îndrăzneţii Daci, i-a biruit, le-a coprins ţara şi a aşezat într’insa colonii din ai săi oşteni, din care a răsărit şi a crescut neamul nostru, punându-se astfel începutul Poporului Român. Cu adevărat mare este puterea lui Dumnezeu şi ne pătrunse sunt tainele Lui ! Anul 1906 a fost scris de însuşi degetul lui Dumnezeu în cartea vieţii neamului nostru, pentrucă el uneşte într’o singură sărbătoare două din cele mai strălucite fapte istorice : unul săvârşit de către primul nostru Rege Carol T iu şi altul de către cel mai mare împărat al neamului nostru străbun, Traian. Cu asceste două măreţe fapte stă în legătură viaţa noastră religioasă-naţională, căci cele d'intâiu seminţe ale Creştinizmului au fost aduse în Dacia prin coloniştii romani sub Traian şi aci, semănate, au răsărit, au crescut şi din ele s’a alcătuit sfânta noastră Biserică ortodoxă strămoşească, ale căria cele d’intâi centre de administraţie şi organizaţie bisericească au fost tocmai în coprinsul acestei de Dumnezeu păzite Eparhii a Dunărei-de Jos: Vechiul Tomis. pe ale cărei urme se ridică astăzi frumosul oraş Constanţa, Adam-Clisi şi alte localităţi, au fost reşedinţele celor d’intâiu episcopii şi mitropolii ale creştinilor din aceste părţi Neuitate vor fi serviciile pe care sfânta noastră Biserică le-a adus în decursul vremilor neamului nostru, păstrându-ne cele mai scumpe odoare strămoşeşti, limba, legea şi unitatea tuturor Românilor. De aceea strămoşii noştri au apărat-o chiar cu preţul vieţei lor şi au înzestrat-o cu avutul lor. Do asemenea în timpul glorioasei domnii de patruzeci do ani a M. S. Regelui Carol I-iu, Biserica a fost pusă din nou pe vechile ei baze canonice şi ale ei aşezăminte sfinte, unele au fost ridicate şi înălţate la vechea lor splendoare, precum: Curtea-de-Argeş www.dacoromanica.ro 1074 ALBINA Trei-Ierarhi, Sf. Nicolae (domnesc), Mitropolia (laşi), Sf. Dumitra (Craiova), etc. iar altele din nou întemeiate, se ridică falnic pe văile şi câmpiile ţărei, dar mai ales în noua provincie Dobrogea, şi în fruntea tuturor vom avea Catedrala episcopală din Galaţi, a cărei zidire va începe în curând. Se cuvine dar, ca la sărbătorirea acestor două mari şi strălucite evenimente, să ia parte şi Biserica noastră cu al ei cler de toate treptele, ca astfel sărbătoarea să fie şi mai mare şi mai măreaţă. Cu alte cuvinte Biserica noastră, potrivit trecutului ei, bogat în fapte naţionale, trebuie să lucreze în mijlocul poporului, pentru ca Expoziţia, ce ţara a hotărît să se facă în a-nul 1906, să aibă o deplină şi strălucită izbândă. Atrăgându-vă luarea aminte asupra tuturor acestora, vă îndemnăm cu tot dinadinsul să puneţi îu vedere la toţi preoţii din acel judeţ, ca, pătrunşi de însemnătatea rolului ce au şi în această fericită ocaziune, să se silească cât mai mult a lumină pe păstoriţii lor asupra însemnătâţei şi folosului practicai Expozi-ţiunei; la slujbele bisericeşti din Duminici şi sărbători, precum şi în relaţiunile lor zilnice cu enoriaşii să dea acestora toate desluşirile trebuitoare şi să-i îndemne a trimite la expoziţie tot ce au mai de seamă din produsul ocupaţiunilor lor. Se va inzistâ în deosebi asupra fiecărei branşe, şi mai ales asupra părţei a-gricole, asupra industriei casnice,—ţesături şi cusături— şi asupra feluritelor meşteşuguri folositoare vieţei săteşti. Pentru ca preoţii să poată aşi îndeplini cu mai multă pricepere această frumoasă şi patriotică datorie, se vor călăuzi de regulamentul de organizare şi de toate circulările Comisariatului General al Expoziţiunei Naţionale Române, publicate deja în «Monitorul Oficial» No. 37, 48, 53, 55, 56, 57, 58, precum şi de cele ce se vor mai publică în viitor, pe care le vor studia cu multă luare aminte şi le vor utiliza spre atingerea scopului propus. Acesta a şi fost motivul, pentru care p. c. voastră, ca protopop, sunteţi de drept membru în comitetul acelui judeţ, ca în-preună cu ceilalţi membrii să chibzuiţi spre a colecta obiecte, ce ar stă în legătură directă cu viaţa noastră re'igioasă, cum sunt: cruci, icoane, vase sfinte, cărţi, vestminte şi alte obiecte bisericeşti, cari prin frumuseţa, arta şi vechimea lor ar arătă în mod vădit evlavia unită cu râvna strămoşilor noştrii pentru podoaba casei Domnului. De dorit ar fi, dacă s’ar putea, să se colecteze fotografii după cele mai frumoase biserici, zidite în acel judeţ, şi capitala lui, în timpul domniei de 40 de ani a M. S. Regelui, alcătuind un album. Toate acestea ar puteâ cu drept să formeze o secţiune bisericească în Expoziţie. Prea cucernice părinte, Avem nestrămutata credinţă că preoţii noştrii vor fi nişte înfocaţi propovăduitori în mijlocul enoriaşilor lor şi serbările, cum www.dacoromamca.ro ALBINA 1075 şi Expoziţiunea, proiectată ase ţine în anul 1906, vor fi pe deplin reuşite. Această circulară vi se trimite tipărită spre a o împărţi la toţi preoţii urbani şi rurali din acel judeţ, cu obligaţiunea de a o citi în biserici în timpul mai multor duminici şi sărbători, spre cunoştinţa tutulor cetăţenilor. Dumnezeu să bi e cuvinteze scumpa noastră Ţara şi al ei popor. Dată în reşedinţa Noastră episcopală din Galaţi. PIMEN al Dunărei de jos. ■ ——--------- Legenda Cetăţii fJeamţu. V o stâncă neagră într’un vecliiu castel Ţv\ţ Unde curge ’n vale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra Domniţă Rumenă, suavă ca o garofiţă, Căci în bătălie soţul ei dorit A'plecat cu oaste şi n’a mai venit. Un orologiu sună noaptea ’n jumătate: La castel în poartă oare cine bate? — Eu sunt, bună mamă, fiul tău dorit, Eu, şi dela oaste mă întorc rănit. Soarta noastră fuse crudă astă dată, Mica mea oştire fuse sfărâmată. Dar deschideţi poarta! Turcii mă ’nconjor... Vântul suflă rece... Ranele mă dor! —Ce zici tu străine? Ştefan e departe, Braţul său prin taberi mii de morţi împarte. Eu sunt a lui mamă, el e fiul meu. De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu. Insă dacă cerul vrând să ’ngreueze Anii vieţii mele şi să mă ’ntristeze Nobilul său suflet astfel s’a schimbat: Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat, Apoi tu aicea fără biruinţă Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă. Mergi şi strânge oastea, pentru ţară mori! Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori! www.dacoromamca.ro Elevii şcoalei de răsboiu vizitând Cetatea Neamţului în 1903 (După Buletinul Armatei şi Marinei). ALBINA 1077 Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună Oastea lui zdrobită de prin văi s’adună ; Lupta iar începe... duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte spice de securi loviţi. 1). Iialintincanu. ------------------------ Nu mâncaţi brânză prea moale. — Brânza devenită prea moale este totdeauna în descompunere (putrezire), iar mai ales dacă este păstrată în loc închis şi cald, se formează o otravă asemănătoare otrâvei din cârnaţii stricaţi. Să ne ferim deci a mânca astfel de brânză, mai ales vara. www.dacaromanica.ro Vederea generală a Cetăţii Neamţului. 1078 ALBINA Gât costă băutura pe un popor? ulto păcate au fost şi mai sunt încă pe oameni. Eră o vreme când popoarele nu ştiau aproape ce-i pacea, o duceau veşnic în războaie; omul vedea răsăritul soarelui, dar nu ştia de-i va vedea şi apusul. Au fost şi molime ca holera şi ciuma de fugea om de om; soţul îşi părăsea soţia, copii, părinţii şi lucru ne mai auzit, mama copii, atâta slăbise, frica de moarte, sufletul omului. Şi din toate omenirea a scăpat, iar noroadele au mers tot mai departe spre fericirea şi desăvârşirea ce zăreau în depărtare. Dar se pare că veacului nostru i-a fost dat să treacă prin cea mai straşnică încercarea: otrăvirea zilnică a popoarelor cu băuturi spirtoase. Aceasta-i mai primejdioasă decât războaele şi ciuma, fiindcă ucide nu numai pe cel ce bea, dar şi pe urmaşii lui. Dovedit e că băuturile spirtoase sunt stricătoare şi că nu’s de nici un folos vieţii omului. Ar putea trăi foarte bine fără de asemenea băuturi; oamenii cei d’intâiu nu beau de loc spirturi. Se găsesc şi azi noroade cari nu ştiu a face băuturi spirtoase, cari cum dau de ele şi încep a bea, mor şi se sting. Sunt popoare cari clieltuesc pe băuturile spirtoase mai mult decât pe mâncare. Iată o socoteală făcută la poporul nemţesc. Milioane de mărci cheltuite pe an: 1) 1575 O c 420 200 2,0 ,__ □ □ □ 500 48 J Tot asemenea popoare civilizate cum sunt Francezii, Englezii, Germanii cheltuiesc miliarde de franci, adică zeci de sute de milioane pe băuturi, adică pentru a se otrăvi, a-şi scurtă vieaţa lor şi-a copiilor lor. Socoteala de mai sus arată că singur poporul german cheltuieşte pe spirtoase 2 miliarde de mărci şi trei sferturi, aproape 3>/* miliarde de lei, peste îndoit cât dă pe mâncări 1 (1) O marcă are 1 leu 25 de bani. www.dacoromanica.ro ALBINA 1079 trebuitoare. Atâta amar de băutură, atâţia bani aruncaţi pentru a se otrăvi a-şi scurtă viaţa şi a primejdui viitorul naţiei au îngrozit pe oamenii de bine. Se fac mereu societăţi, cari se luptă împotriva răspândiri băuturilor, dar lucrul este greu; căci e vorba de luptă nu numai în potriva celei mai mari patimi, lăcomia şi dorinţa de a se ameţi şi-a nu mai simţi suferinţele, necazurile greutăţile vieţei, dar e de luptat cu cei cari câştigă milioane din patima beţiei altora: fabricanţii de băuturi şi cârciumari. Dar ori cât ar fi de greu trebuie de luptat fără de preget; căci o naţie care va fi cumpătată şi nu-şi va aruncă banii pe băutură ar fi ca şi cum ar câştigă un războiu pe fiecare an. Dovadă Germanii cari pentru unrăzboiu au luat dela Francezi cinci miliarde şi cheltuesc 31/» P° fiecare an pe spirtoase ! Să arătăm însă pe scurt cum lucrează spirtul după ce-1 beă omul. Spirtul fie sub formă de rachiu, ţuică, vin, ori bere, îndată ce ajunge în stomah, începe a trece în sânge şi acesta îl duce în toate mădularele omului. Creerii şi măduva spinărei amorţesc, de aceea omul e mai nesimţitor, mai vesel. Dacă tot mai beă, creerii amorţesc aproape de tot, omul nu poate vorbi, fiindcă nervii cari slujesc vorbirea sunt şi ei amorţiţi. Tot din pricină că nervii cari slujesc la mişcare sunt otrăviţi, omul merge pe două cărări ori de s’a deochiat prea tare, cade beat mort prin şanţuri. E greşită credinţa că rachiul şioricebăutură spirtoasă. încălzeşte. Din contră scoboară căldura trupului, şi ceea ce simţim noi ca o căldură la faţă ori la trup e numai părere şi vine din pricină că nervii cari regulează lărgirea şi strâmtoarea vaselor prin care umblă sângele fiind amorţiţi, vasele sunt prea largi, sângele năvăleşte, pielea se faco mai roşă şi no pare cald. Dacă măsurăm însă cu termometrul vedem că-i o scădere. Se ştie apoi că la geruri mari cei cari beau mor mai curând decât cei cari nu beau. Spirtul e dat afară din trup prin rinichi şi plămâni, do aceea cei cari beau miroase de departe a băutură. Dela o vreme rinichii, fiind otrăviţi, nu mai lucrează şi spirtul otrăveşte tot inai mult trupul. Ficatul asemenea se umflă şi capătă pietricele, de aceea beţivii au dese ori gălbinare. Inima nici ea nu rămâne teafără şi la unii se preface în grăsime; de obiceiu la băutori mai toate mădularele so fac într’o grăsime bolnavă, de aceea sunt bolnavi. Sângele care e dătătorul de vieaţă, căci hrăneşte şi curăţă trupul şi el fiind plin de otrava spirtului, e slab, netrebnic şi otrăvitor. Otrăvirea cu spirt e cu atâta mai primejdioasă cu cât roade pe încetul şi pe nesimţite. Omul, sub cuvânt că beă să capete putere, se otrăveşte zi cu zi, căci băutura nu dă putere nici nu hrăneşte, ci aţâţă. Iar pe urmă, dacă e mai multă amorţeşte. Lucrul cel mai îngrozitor e că mai toţi copiii zemesliţi în www.dacoroinamca.ro 1080 ALBINA stare de beţie sunt nebuni, epileptici ori proşti. Ear copiii băutorilor sunt slabi şi la trup şi la minte. Nimica însă nu arată mai bine răul băuturei ca socotelele societăţilor de a-sigurare. Aşa dintr’o mie de oameni, cari nu beau de loc, 590 au ajuns vrâsta de 65 de ani, pe când dintre cei cari beau puţine băuturi, dar nu sunt beţivi, numai 453 au a-juns această vrâstă! Pe urmă e lucru cunoscut că berarii şi cârciumari mor îndoit la sută cât alte meşteşuguri. Acum douăzeci de ani se bea foarte mult în Suediea, oamenii iubitori de popor au început a face societăţi, cari arătau relele spirtoaselor şi azi socoteala arată că se bea de 3—4 ori mai puţin. E sigur că dacă oamenii ar avea apă bună şi poame din belşug mult mai lesne s’ar lăsă de băut. Unii se mângâe că vinul ori berea nu sunt stricătoare. Se înşală, căci acestea sunt de obiceiu falşificate şi au spirt mai mult decât ar avea din sinea lor. Pe urmă, dacă se beâ prea mult, otrăvesc şi ele ca orice spirt. Dar chiar dacă s’ar beâ puţin tot aţâţă şi încet încet slăbeşte inima, creerul şi strică sângele. Mulţi se mângâie cu vorba că oamenii au băut din moşi strămoşi. Da au băut vin curat, must ori bragă, nu însă băuturi cu spirt, fie el cât de rafinat. Vinul ori mustul aveau spirt puţin, dar pe lângă spirt mai aveau o mulţime de săruri din fructe cari ţineau un fel do cumpănă otrăvei. Pe urmă mai de mult oamenii trăeau la aer curat, şi munceau mult, fie la războiu, fie la vânat, aşâ că spirtul era dat mai repede afară din trup. Vom încheia spuind că vinul şi alcoolul pot fi întrebuinţate ca doctorii, când e vorba de a aţâţa pentru câtva timp trupul, cu gând de a face o schimbare, întocmai ca chinina. Ştim însă că e greu de înfrânat oamenii dela băuturi, dar trebuie să voim mult ca să căpătăm pe încetul măcar puţin. Ear cei cari n’au deprins a beâ văzând că băutura nu e nici de un folos ci din contră strică sănătatea şi scurtează vieaţa, nu se vor deprinde a beâ, şi cu banii aceia vor putea face fericirea lor şi a copiilor lor. Sofia Nădejde. Sp. Sli. Ştefănescu, aduce mulţumiri d-lui d-r D. D. Popp, proprietarul moşiei Tamşani,jud. Prahova, pentru că a îmbrăcat de Paşte 6 elevi şi 6 eleve, cu suma de 110 lei. Multă suferinţă a alinat această ofrandă, în criza în care ne aflăm. www.dacQramanica.ro ALBINA 1081 — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG eara, după masă, în chioşcul din grădină, după «Ştii că între bucuriile pe care le am venind la d-ta, una mai ales îmi umple sufletul ca de o lumină: aici, în sat, toată lumea îşi caută, de treabă: văd case curate,zăresc grădini pline, văd garduri bune, nu văd nici un loc gol, nici o mărăcină .... Un lucru foarte rar, nici ce vorbirăm de una de alta, zisei Mazâlului: nu-ti faci idee cât e de rar .... Pretutindeni pe unde am colindat, în rătăcirile mele, aşa ceva n’am văzut... E adevărat că am găsit sate bogate, dar la cincizeci unul, şi’ntracelea câţi o duc greu! iar cei cari sunt cuprinşi, cât de puţin înţeleg bunul traiu, cât de prost locuesc şi cât de sărac mănâncă ! .. .» Mazilul zâmbi şi-şi mângâife încet mustăţile: «Cu toate astea, vezi şi dumneata că se poate face ceva, şi nu cu mult.... Aici oamenii n’au mai mult pământ decât în alte părţi; iar acum zece ani nu stăteau nici ei mai bine decât alţii. — Bine, bine, asta o ştiu eu. Crezi că nu-mi aduc aminte de ce eră odinioară? Dar vorba o, cum de s’a făcut minunea asta? Că dumneata ai făcut-o o ştiu.... De ce râzi? Da, dumneata ai făcut-o, dar cum? Căci n’ai să-mi spui că e uşoară încercarea.... Mulţi, foarte mulţi caută să ajungă unde ai ajuns, dar de ce se face aşa de puţin? Aşi putea zice că nu se face nimic. Este un secret la mijloc .... Iar — Râd, pentru că nu e nici un secret. Dragoste şi tragere de inimă, asta-i.... Şi cunoştinţă de suflete . ...» Eu tăcui aşteptând. Mazâlu îşi aprinse o ţigară şi zvârli un val de fum înnainte-i. «Uite, eu am să-ţi povestesc o întâmplare mică, zise el, o întâmplare adevărată ... La început, sunt multişori ani de atunci, mă zbăteam pe aci cu necazurile... Eram un Român ca ori-care altul... Intr’un rând, iată ne vine un om foarte cum se cade, după cât se spunea, un doctor veterinar dela oraş: un boer chipeş, înmănuşat, jobenat, nici nu îndrăzneau oamenii să treacă pe dinnainte-i.........A tras la primarul de pe vremea aceea, a dat porunci, a bătut din picior: a doua zi, trebuea să fie rechiziţie . .. Bun ! A doua zi, într’adevăr, soseşte şi subprefectul c’un căpitan de artilerie. Subprefecul, un om aşa ş’aşâ. îşi făcea cam plictisit slujba, cinstea bine când trăgea în gazdă la primari după inspecţie, vorbiâ tare despre ticăloşiile dela noi, şi eră la urma urmei un creştin râzi ? www.dacoromanica.ro 1082 ALBINA destul de blând şi om de ispravă ... Căpitanul eră tânăr. II cunoşteam dela Iaşi. Bun militar, de o cinste aspră şi neînduplecată. Se uită drept la om şi vorbiâ rar . .. L-am găzduit ou. Să vezi. Tustrei se întrunesc a doua zi la primărie. Sătenii se îngrămădesc cu caii. Preşedintele comisiunii, căpitanul, deschide şedinţa. Un om îşi aduce armăsarul. N’are măsura! zice doctorul, fără să se ridice de pe scaun. Militarul îl priveşte şi tace. Omul trece cu calul. Al doilea: N’are măsura . . . Căpitanul iar priveşte la veterinar. La al treilea, se ridică în picioare: «Domnule doctor, datoria dumitale e să măsori... Uite hipometrul, măsor eu calul... Dumneata ai zis că n’are măsura . .. Poftim! Eu văd că e mai mult decât trebue ... Te rog să măsori . . . Domnul doctor îşi încruntă sprâncenele şi prinde a mormăi.. . Ce? Cunoaşte el caii şi fără măsurător că doar nu e doctor veterinar de eri de alaltăeri; îşi cunoaşte 1 datoria şi meseria... Dar de sculat se scoală, mărturiseşte că e obosit şi se retrage . . . Ofiţerul îşi rodea cu mânie mustaţa. A venit încruntat acasă. Şi îndată a izbucnit: «Ce crezi? îl cunosc eu! un pungaş! un ticălos! Cum a auzit că viu să facem rechiziţie, mi-a trimes răspuns, să împărţim cheltuelile de transport, eu să mă duc la plimbare, la băi, iar el, ca în toţi anii, să puo să se copieze lucrările vechi . . . Aşa se obişnueşte, aşa să facem şi noi .. . Poftim! dacă l-aşi fi avut atunci înainte-mi, l-aşi fi pălmuit. Un mizerabil, domnule! Un venetic! Acuma vezi şi dumneata, cum îmi face mizerii, întârzie, se face bolnav doar, doar a izbuti să mă plictisească şi să cad la o învoială oarecare ... Ştii cum îi scăpărau ochii şi cum îşi rodea mustaţa? Nici nu-1 mai cunoşteam. Şi cum tună şi fulgeră! Că de aceea ţara merge din ce în ce mai rău, pentru că nu mai întâlneşti azi oameni de omenie; toţi îs nişte pungaşi, toţi nu umblă decât după căpătuială ..... Ar trebui să le dai foc, să-i tragi în ţeapă! . . . Ca Ţepeş, domnule, ca Ţepeş, că alt chip nu-i! , . . Eu zâmbeam, cercam să 1 potolesc, când iată vine un Român: Domnule căpitan, domnu doftor a luat bani, de aceea nu măsură caii şi le dădea drumul... A luat patru franci de cal... Ş’acu se înţelege cu alţii . .. Ofiţerul nu zice nimic. Chiamă pe primar, chiamă oamenii, şi până la miezul nopţii a stat şi a cercetat. A încheiat proces-verbal, că veterinarul ia mită. Aşa. A doua zi, domnule, se deşchide şedinţa, pe o căldură ' teribilă. Trimite de trei ori după doctor. Vine. Trece un cal. N’are măsura ! — Domnule doctor, zice căpitanul, te rog măsoară. Eu cred că are. — Ba n’are. — Domnule doctor, te poftesc să-ţi faci datoria. — Ce? eu îmi cunosc meseria şi datoria! zice doctorul. Atunci ofiţerul îşi muşcă buzele strângându-le, priveşte în jur la mulţimea adunată, şi sună clopoţelul: «Şedinţa este www.dacaromanica.ro ALBINA 1083 închisă ...» Se întoarce spre veterinar, «Măi şnapanule! dacă îiu-ţi îndeplineşti sarcina, dacă nu măsori caii după lege, te pălmuesc şi te calc în picioare,— ai înţeles?...» Apoi sună clopoţelul: «Şedinţa este deschisă ... Domnule doctor, te rog fă ţidatoria! ...» Doctorul începu a protestă : «Cum,domnule, să mă insulţi în timpul funcţiunii?.....O să te dau în ju- decată ... Sunt nepotul generalului cutare . ..» Iar căpitanul sună clopoţelul: «Şedinţa este închisă...» Se întoarce iar: «Mă pungăşiile ! Dacă nu măsori caii, dacă mai zici un cuvânt, te zdrobesc aici! ai înţeles? Ar trebui să te trag în ţapă, mizerabile ! Am act că ai luat mită, mişelule!... — Domnilor .. . {sunând clopoţelul), şedinţa este deschisă ... Mă rog, domnule veterinar, măsoară caii ...» Ştii cu ce ochi se uitau sătenii? Ştii cum s’a umilit într’o clipă jobenatul cel lustruit, şi cum i s’au pleoştit mustăţile? Şi îţi închipui cum se uită subprefectul? Ca pe altă lume... Iar veterinarul, încovoiat din şale, a început a face măsurătoarea, printre glumele ascuţite şi râsetele batjocoritoare ale oamenilor, Până în seară, căpitanul a telegrafiat Ministerului de răz-boiu, — veterinarul telegrafica fost destituit,— şi a doua zi când au plecat, ofiţerul a urcat pe nenorocitul acela pe capră: «Acolo să te sui, nenorocitule! Nici acolo nu meriţi!» Au vorbit oamenii despre afacerea asta o lună încheiată. Şi toţi au dobândit încrederea că pantalonarii sau slujbaşii statului sunt nişte hoţi şi nişte puşlamale ... A venit un biet băiat prin părţile astea... Ce crezi că nu i-au făcut? L-au dus la vânătoare şi l-au aşezat pe o muche de mal care s’a surpat şi l-a zvârlit în apă; l-au lăsat rătăcit prin nişte ti-hărăi nestrăbătute, de a venit omul rupt şi sgâriat de spini de-ţi eră mai mare milă de el......Şi câte! şi câte de a- cestea nu s’au mai întâmplat.......Ajunsesem într’o vreme să desnădăjduesc. . . Eră o ură adâncă, o duşmănie adevărată şi regulată . . . Mazâlu se opri şi zvârli ţigara. Zâmbi: «înţelegi dumneata de ce săteanul se închide în el însuşi ? Aceasta e o întâmplare ... Sunt multe ca asta, foarte multe, uite, cât păr în cap ... Nu vreau să mai vorbesc de întâmplări triste şi grozave, în caro ţăranul a umilit şi sfâşiat fără milă ... Nu mai vorbesc, din pricină că vremurile încep a se schimbă .. . Acum parcă prind a se arătâ zorii unor vremuri mai limpezi. . . Iar aici, la noi, am avut norocul să fac vreme bună ceva mai curând ... Cum s’a întâmplat aceasta, de ce să-ţi mai spun? E vorba mai mult de suflet. — Iar de celelalte, zadarnic iar. Poţi să te duci ori unde: vorbeşte, dă sfaturi şi convinge, — săteanul îţi va spune: da aşa-i, dar nu va face o iotă din ceia-ce l-ai sfătuit. De ce ? Uite, aici e buba... Ii spui de îngrăşăminte, îi spui de zarzavat, de pomi roditori, îi spui că fiecare colţ trebue hrănit, ca să-ţi dea înzecit, că www.dacaromamca.ro 1084 ALBINA fiecare colţişor trebuo făcut să rodească; îi spui toate, — ei şi? Face? Nu face! — Ei vezi? — Pe urmă, câţi din cei ce-i vorbesc, îi dau pildă? Spune! Nu-i dă nimeni pildă. Vorbe şi iar vorbe. Nu este aşâ?... — Aşâ-i, de bună seamă! zisei eu. Dar dumneata, dumneata, cum ai făcut? Ai dat pildă, nu este aşâ? Aici e totul. ..Ce zici?» Mazâlu nu răspunse deocamdată. Zâmbind, gânditor, rămase cu ochii in gol, pe când în jur luna poleia luminişurile ş’o adiere domoală înfiora frunzişurile întunecoase. II întrebai: «Ei, ce zici? — Cum ce zic? Mie mi-e cam sete... Aşi aduce un ur-cioraş de vin ca să cinstim în sănătatea dumitale... Numai atâta zic eu...» Şi începu a râde. Miliail Sado venim. -"'y -------------------- Din poveştile lui Moş-Neaju TELEG'R Afli L PE 5 U & M A"R E ţi văzut, dragii moşului, ce frumoase sărbători au fost zilele trecute la Constanţa. S’a botezat un vapor românesc, care va duce pe mări depărtate steagul nostru naţional; s’a inaugurat un «cablu» sub-marin, adică un telegraf pe sub mare, mai bine zis prin fundul mării, care să puie în legătură Constanţa cu Constantino-pol şi să fie linie mai scurtă între Berlin şi Constantinopol. întâmplarea aceasta mă îndeamnă să spun câteva lucruri, ce am găsit şi eu prin cărţi, despre rostul acestui telegraf pe sub mare şi despre lucrările făcute până acum în diferite părţi ale lumii. * * * Dintre diferite puteri ale naturii, pe cari omul le-a supus prin iscusinţa ce Dumnezeu i-a dat minţii lui, cea mai minunată este «electricitatea». Printr’insa trimetem vorbele noastre, deci gândurile noastre, Ia depărtări mari prin «telegraf» şi prin «telefon». Telegraful cel obişnuit pune în legătură două aparate aşezate în două locuri depărtate, prin nişte fire de metal anume întocmite. Vreme multă este de când lumea civilizată se serveşte de telegraf. Firele de metal se leagă, precum ştiţi, de nişte stâlpi de lemn şi astfel merg dela un www.dacoroinamca.ro ALBINA 1085 loc la altul. S’au gândit însă oamenii să unească între ele prin telegraf şi oraşe despărţite prin ape mari, prin mări şi prin oceane. Dar în mare nu poţi bate stâlpi. Ce să facă dar? Negreşit, să puie firele de metal pe lundul mării. Conslantinopole. Firele de metal cari servesc pentru telegraf şi sunt aşezate pe fundul mării se chiamă «cabluri submarine». Lucrul e uşor de zis, dar nu e prea uşor de făcut. De aceea nu e de mirare că nu sunt decât vre o 60 de ani de când s'au făcut primele încercări. In anul 1840, profesorul englez Wheatstone propune Camerei să-i dea voie şi bani, ca să lege printr’un cablu submarin Anglia cu Franţa. Propunerea lui a fost primită, dar lucrările n’au izbutit să facă nimic trainic. Alţii încă s’au mai încercat în zadar. D’abia în 1851 s’a putut comunică telegrafic din Franţa până în Anglia. Cablul aşezat atunci a fost bun până în 1889, când s’a părăsit, fiind înlocuit cu mai multe altele. In 1851 s’a legat Belgia cu Anglia, adică s’a pus un fir telegrafic dela Ostende până la Ramsgate. www.dacaromamca.ro 1086 ALBINA In vremea aceasta s’au făcut încercări de a se legă Franţa cu Algeria; dar n’au izbutit să facă ceva definitiv decât tocmai în 1870. Astăzi sunt cinci cabluri. Dar, precum vedeţi, şi dela Belgia până la Anglia, şi dela Franţa până la Anglia, şi dela Algeria până la Franţa nu este depărtarea prea mare. Cu vaporul faci azi drumul în câteva ceasuri. Altă trebuinţă se înfăţişă oamenilor. Dela sfârşitul veacului XVIII se formase dincolo de Ocean o ţară mare, un stat însemnat şi afacerile de negoţ şi de toate felurile cereau din zi în zi o legătură mai lesnicioasă între Europa şi America. De aceea în 1854 s’a format în Anglia o societate pentru aşezarea unui cablu între Anglia şi America. Cu tot dreptul îşi ziceau oamenii pricepuţi în treburile acestea: dacă s’a putut face telegraf din Anglia şi până în Franţa, are să se poată face şi până în America. Negreşit că da, insă mai greu, fiindcă e mai departe. In adevăr, după ce lucrară câţiva ani, la 12 August 1858 s’a dat prima telegramă dela insula Valentia (Vestul Irlandei) la insula Terre-Neuve (în America); dar după o lună cablul s’a stricat. Greutăţile întârziază izbânda iscusinţei omeneşti; dar n’o înlătură. Stricăciunile s’au reparat şi apoi din zi în zi, mijloace mai perfecţionate s’au găsit pentru aşezarea firelor telegrafice sub mare. Astăzi liniile submarine s’au înmulţit şi se poate zice că mereu se lucrează la altele nouă. Sunt d’abia două luni de când s’a inaugurat o linie care leagă Franţa cu coloniile ei din Vestul Africei (din oraşul Brest până în oraşul Dakar din Senegal). Liniile acestea sunt unele proprietatea statului; altele sunt proprietatea companiilor particulare. Cele mai lungi sunt ale companiilor. Cele mai multe companii de felul acesta sunt la Londra (vre-o 17); mai sunt apoi la Berlin, la Paris, la Copenhaga, la New-Yorc, etc. * * * Par’că aud acum pe vreunul din voi, dragii moşului, în-trebându-mă: Dar cum se aşează firele telegrafice în mare? Meşteşugul acesta s’a îmbunătăţit şi se îmbunătăţeşte mereu. Când s’a tăcut cea d’intâiu linie, firul de metal era vârât într’o fringhie de cânepă şi atâta tot. Astăzi un ca- www.dacarotnanica.ro ALBINA 1087 blu se alcătueşte din trei părţi: 1) firul central destinat să transmită curentul electric; 2) învelitoarea care izolează acest fir şi împiedică curentul de a se pierde în mare; 3) învelitoarea care apără întregul cablu de loviturile din afară. Berlinul. Părţile extreme ale unui cablu se aşează dela ţărm înainte de către oamenii cari merg pe jos sau cu mici şalupe. Apoi tot cablul se aşează într’un vapor care porneşte de la un loc la celălalt. Mai întâiu se leagă un capăt de cablul ce se sprijină pe pământ lângă ţărm şi apoi se dă drumul cablului în mare, socotindu-se totdeauna mai lung cu 10% sau 20% decât trebuie. Din când în când se fac experienţe, adică se comunică cu staţia dela plecare şi, dacă e ceva stricat, se repară îndată. Negreşit, înainte de a se aşeză cablul, se fac studii cer-cetându-se adâncul mării, ca să se vază dacă nu sunt stânci ori munţi, ş. a. Pentru lucrările acestea sunt vapoare anume construite. * * * Ţara noastră face dar un pas pe calea civilizaţiei, având o staţiune de telegrafie submarină pe pământul ei. In acest chip, capătă un înţeles practic participarea ei la conferinţa internaţională pentru protecţiunea cablurilor submarine şi subscrierea convenţiunii din 14 Martie 1884. Prin această convenţiune, 25 de state s’au legat împreună ca să aper-lucrările pentru aşezarea sau repararea cablurilor şi să îme piedice stricăciunile ce s’ar puteâ face de către răuvoitori. * * * www.dacoromamca.ro 1088 ALBINA Iată, dragii mei, câteva vorbe despre aceste cabluri submarine. Ele arată că iscusinţa minţii omeneşti învinge greutăţile şi că fiecare zi aduce o îmbunătăţire pentru legăturile dintre oameni şi dintre ţări; iar aceste schimbări alcâtuies ceeace numim «progres», adică mersul omenirii spre o stare din ce în ce mai bună. Moş-Ncagu. - o -O*----- G patimă primejdioasă (l). 7. Rana ce căpătase Calomfir în cădere, mergea rău. După câteva zile, el tu nevoit să cheme doctorul. Eră de faţă şi Săftiea, la venirea acestuia. Doctorul e un bărbat cu suflet bun, şi bun de sfat. Cunoaşte bcalele şi leacurile lor cu temeinicie. El îţi spune verde în faţă de ce suferi şi te încurajează cu vorba, când eşti greu bolnav. Doctoriile lui sunt minunate, când te ţii de ele, întocmai cum ţi-a spus dânsul. Cum văzu pe Calomfir, înţelese pricina lovirii la picior. 11 da de gol faţa lui grasă şi buhăită. Apoi când îl întrebă unde s’a lovit, el îi spune că nu-şi aduce aminte. —«Iată, zise doctorul, două lucruri mi-arată că d-ta începi să fii otrăvit cu băuturi spirtoase: faţa cea buhavă şi neţinerea de minte». Radu rămase foarte mirat şi se apără răspunzând că nu bea mult, ci numai câte puţin, fie pe mâncate fie pe nemâncate. —«Nu e nevoie să bei atât de mult, ca să ajungi alcoolic. Un pahar, două, de rachiu, luate pe nemâncate în fiecare zi, adecă atunci când spirtul trece foarte repede în sânge, sunt destul ca să-ţi facă rău. Otrăvirea cu băuturile spirtoase se face ceas cu ceas, zi cu zi, fără chiar să te îmbeţi. Obiceiul ce-1 ai de a beâ necurmat, fie şi mai puţin, face pe alcoolic, cum e şi la d-ta. Dacă vei merge tot pe drumul acesta nu vei sfârşi-o bine. Află că sănătatea este cea mai mare fericire a omului muncitor. Bând, eu cred că nu vei puteâ fi sănătos». — «Apoi eu beau ca să prinz putere domnule Doctor. Ba când este frig, beau ca să mă încălzesc, ori, când n’am altceva de mâncare, beau ca să-mi ţie de foame. In sfârşit mai beau ca să am poftă de mâncare, şi ca să-mi înlesnească mistuirea». — «Iţi voiu spune că greşeşti vorbind astfel. Cu credinţe de astea, mulţi oameni au ajuns beţivi, fără să-şi dea chiar seamă». «Paharele de rachiu, blutemai ales dimineaţa pe nemâncate, încep a derăpănâ puterile şi trupul, ajunge să nu mai fie bun de muncă». Se spune că un fierar băteâ cu ciocanul 110 bucăţi de fier 1 (1) Vezi No. 39. www.dacaromamca.ro ALBINA 1089 dimineaţă. Voind să-şi sporească puterile, începu să bea rachiu, după sfatul prietenilor săi. Din ce în ce, el băteâ şi mai puţine bucăţi de fier. Spunând unui medic ce ispravă tăcuse, acesta îl îndemnă să bea dimineaţa câte o ulcică cu lapte fiert. Omul ascultă povaţa şi-şi veni iarăşi în putere. S’au făcut încercări şi în armată. S'au luat două rânduri de câte 20 soldaţi, tot atât de sănătoşi şi de voinici şi s’au pus să facă muncă grea. Unora li-s’a dat hrană fără băutură, iar altora li s’a dat hrană cu băutură, iar altora li s’a dat mai multă băutură decât hrană. In curând s’a dovedit că cei cari se hrăniau bine munceau mai cu spor şi erau mai voioşi şi mai puternici decât soldaţii cărora li s’a dat băuturi spirtoase. Aceşt'a îşi per-deau mereu din putere şi erau mai supărăcioşi şi mai posomoriţi din pricina înghiţirii acelei băuturi vătămătoare. Băuturile spirtoase nu încălzesc. Ca probă sunt oamenii cari bând mult iarna, sunt găsiţi adesea îngheţaţi în zăpadă, pe când celor cari n’au băut sau nu beau de loc, nu li se întâplă nici un rău. E cunoscută păţania soldaţilor Ruşi în războiul din 1877. Mulţi dintre ei muriau cu sutele de ger, fiindcă le plăceâ bă-uturica; din potrivă, ai noştri fiind cumpătaţi n’au suterit din pricina gerului atâta. De altfel so poate lesne învedera că băuturile spirtoase nu încălzesc. Să punem la subsoara unui băutor un instrument cu care se măsoară căldura corpului. Vom vedea, că deşi băutorul simte după paţină vreme dela înghiţirea băuturilor spirtoase că s’ar fi încălzit, totuşi instrumentul no arată în curând că căldura corpului este mai scăzută decât înainte de a fi băut. Lucrul se pare curios. Totuşi nu este decât adevărat. El se explică astfel: Spirtul se răspândeşte repede în corp, şi tace ca vasele de sânge de sub piele să se lărgească. Atunci sângele năvăleşte repede în ele. Pielea se încălzeşte pentru o scurtă vreme, dar în curând frigul de afară face ca să se răcească sângele. Sângele acesta răcit se întoarce înăuntrul corpului, la inimă, şi de acolo e trimis din nou în organele corpului. Venind de câteva ori sub piele, el se răceşte treptat, treptat şi tot corpul omului răcindu-se şi degerarea îl cuprinde în curând. «Băuturile spirtoase nu ne pot ţinea de foame, pentru că ele nu sunt o hrană; dacă ar fi hrană, ele n’ar vătăma organele corpului omenesc. Dacă aceste băuturi dă la început oarecare poltă do mâncare, apoi mai târziu se poate să plătim aceasta prin vre-o boală, or nu ne mai putem desbărâ de ele. Nici nu înlesnesc mistuirea. Din potrivă, ele fac ca stomacul nostru să se lenevească, împedicând lucrarea sucurilor asupra hranei. De altfel chiar băutorii singuri ne pot spune cât de greu sa simnt după masă, când au folosit băuturi spirtoase, au greutate, greaţă, ră-găeli şi chiar vărsături. «Otrăvirea cu băuturi spirtoase mai atârnă şi de felul lor, ca şi de esenţele mirositoare ce se pun în ele. Un spirt de vin este mai puţin vătămător de pildă decât un spirt de grâne rafinat şi www.dacoromamca.ro 1090 ALBINA acesta este mai puţin vătămător decât un spirt de grâne nerafinat. Aceasta o ştie şi cel mai simplu sătean. «Adevărata şi cea mai bună băutură, mai adaogă doctorul, este apa. Vorba cântecului: «Băutura oea mai bună. Este apa de izvor; De ce capul nu te doare Ea nu-ţi face trupul greu» .. . «Alte băuturi nevălămătoare mai sunt: laptele, limonada gazoasă, apa gazoasă. Cafeaua şi ceaiul băute cu cumpăt, încă sunt folositoare. «Băuturile alcoolice, făcând atâta râu corpului, trebue să ne ferim de ele. Banul dat pe dânsele este un ban cheltuit zadarnic. Mai bine să-l întrebuinţăm ca să cumpărăm o mâncare bună, vite în bătătură, cărţi de cetit, şi atâtea lucruri folositoare la casa omului». Astfel vorbiâ doctorul către Calomfir: dar cuvintele lui îi intrau pe o ureche şi-i ieşeau pe alta. încetul cu încetul, Radu Calomfir, s’a schimbat. Nu poate ni meni pune în socoteala vârstei această schimbare a lui. Deşi s’a îngrăşat, dar grăsimea aceasta numai sănătate nu arăta. Faţa a căpătat o coloar pământie, ochii sunt impăienjenaţi, vocea i s’a îngroşat. Calomfir pare acum îmbătrânit. începe să nu mai muncească cu spor. Se culcă târziu şi se scoală buimăcit. Se supără din lucru de nimic. 9. Ca să-l mai ţină de rău dela băutură, Sâftica îl aşteaptă seara când el iese dela lucru. Uneori vine şi cu copilaşul. Cum o vede Radu se mânie şi i strigă: — Ce tot te ţii după mine? Afurisito ! Nu cumva crezi că dacă vii aici, o să te ascult! Pune-ţi polta în cuiu ! Şi Săftica se roagă de el să nu se mai ducă la cârciumă, să se gândească că are copii şi că e păcat să-şi cheltuiască banii în vânt. Dar Radu se înfurie şi mai tare şi lără ruşine o bate în mij-lâcul uliţei. Ceilalţi lucrători, cari petrec cu el pela cârciumari, fac haz zicându-i adesea : — «Ce mă, Radule, femeeate duce de nas? Aşa bărbat, mai rar! Şi aţâţat de cuvintele lor batjocoritoare o izbeşte fără milă. De vreo două ori au sărit şi vecinii, ca să |scape pe biata femeie din mâinile beţivului ei bărbat. Şi asemenea privelişte se întâmplă des în casa lui Calomfir. Grig. Teodossiu. Petele de lumânare sau de seu, se scot frecând ţesăturile cu alcool de 95 —100°. www.dacoromanica.ro ALBINA 1091 5area de bucătărie (Sarea gemă = sare de scop a lucră pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotico şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române. Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, do cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi. Cererile de înscriere, însoţite do cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti. Comitetul: Preşedinte, Ioan Kaliuderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-preşedinte, Sa va Şoniăncscn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier, Spira C. Haret, fost Ministru, profesor universitar. - Secretar, Const. liana, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii: Petre tiflrboriceann, fost Administrator al Casei Sf. L’iscrici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu Procopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vladescn, Ministru, profesor universitar; Cri st u S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor secundar; Dini. Cccropid, institutor.— Cenzori, Const. Aiimăneştcauu, inginer de mine; Preotul econom t'onst. louescu, profesor secundar; Const. Alexandrescu, institutor. Membrii înscrişi şi cotisalinni plătite (urmare). Ion D. Pârşnoveanu (Sadova). 1 leu; Matei N. Câba (Sadova), 1 leu; Gg. M. Coteţ (Sadova), t leu; Bojiu Gheorgheovici (Sadova), 1 leu; Pâ-tru Piperu (Sadova), 1 leu; Stan Danciu (Sadova), 1 leu; Nicolae Bem-ciu (Sadova), 1 leu; Stancu Bucubasa (Sadova), 1 leu; C-tin M. Nicu (Sadova), 1 leu; Florea Lăcătuşu (Sadova), 1 leu: Stan Firică Geopală (Sadova), 1 leu; Tudor Viereanu (Sadova), 1 leu; Filip D-tru (Sadova), 1 leu; Nicolae Roman (Sadova), 1 leu; Marin Stănoiu (Sadova), 1 leu; Ion Marin Ivânuş (Sadova), 1 leu; Const. Cenuşs (Sadova), 1 leu; Ion Ilie Truică (Sadova), 1 leu; Ilie M. Nicu (Sadova). 1 leu; Stan Stoica (Sadova), 1 leu; Cârstea Jivcovici (Sadova), 1 leu; Milan Marcovici (Sadova), 1 leu: Milan Mitrici (Sadova), 1 leu; D-tru Şiasiu (Sadova), 1 leu; Ion Vasi'e Salan (Sadova), 1 leu; Lubia Raşicbi (Sadovai, 1 leu; Nicolae Petrof (Sadova), 1 leu; Fani Nicolescu (Sadova), 1 leu; Gg. Totescu, (Sadova), 2 leu; Matei Dobrotescu (Sadova), 2 lei; Ion M. Dincâ (Sadova), 1 leu; Ion I. Vladu (Sadova), 1 leu; D-tru Ion Popa (Sadova), 1 leu; Nicolae I. Nuneă (Sodova), 1 leu; Niţă Ilie Pistol (Sadova). 1 leu; D-tru I. Stancu Cioacă (Sadova), 1 leu; Stan P. Goacă (Sadova), 1 leu; Ilie P. Nicolae (Sadova), 1 leu; Ion Costacha T. Sârbu (Sadova), lleu; Ştefan Ghiţuleasa (Sadova), 1 leu; Uraş Magiari (Sadova), 1 leu; Filip M. Ştefan .(Sadova), 1 leu; ioan Notea (Sadova), 1 leu; Grigorie Ghiţuleasa (Sadova),! leu; .Marin Ocsteanu (Sadova), 1 leu; Gg Danciu (Sadova), 1 leu; Ilie Tudoran (Sadova), 1 leu; C-tin Olteanu (Sadova). 1 leu; D-tru Piperu (Sadova), 1 leu, Vasile Piperu (Sadova), 1 leu; Gh. Popescu (Sadova), 2 lei; Simion Măturaru (Sadova), 1 leu; Pantelie Iordache (Sadova), 1 leu; Ion C-tin Giambaşu (Sadova), 1 leu. Numărul membrilor înscrişi cu începprea anului 1905 şi până în prezent este de 737; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.305 lei şi 30 de bani. (Va nrmk în numfirul viitor). www.dacaromamca.ro THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti. Comitetul central: la Londra Lachlan Maehintosh Rate, (>. I. Ooschen .... Vicontele Dnncannon . . E. W. II. Barry .... Robert Ilainilton bang . Demetre de Frank . . . P. Naville ........ Ad. Vcrncs ...... n n n n » Viena Paris Directori: f C. A. Stolz | E. E. (Joodwin. Censori: loan Kalinderu, Demetru Ioau Gliika şi Arthar (ircen. Sediul social: Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe. AVEM 6 5C6ALA 6RT6D6XA SdNTri ELENri Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat I Şcoală snjierioarăde educaţie şi menaj. Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului. II Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă. III. Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. IV. Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac. Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut Caere şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, Q. IONESQM. Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. Pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de uoi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. » 12.95, 13.95, 14.95 15.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sau Şireturi » » » Nasturi ^■>' » Chevreau cu Elastic » » » Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95. 12.95, 13.95. 11.95, 12 95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95. 13.95, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.96- 13.95, 14.95, 16.95. Botoni » » Colori » » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi deChuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 7.95, 8.95, 9.95. 6.96, 6.96. 6.9b, 7.95, 8 95. 5.96, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. * Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la toate Sezoanele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci. 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. Cititorii revistei vor av6 un 8că