Anul VIII No. 37 12 Iunie 1905 Redacţia 5i AdmigiştWWWdap/vrnmaniriiTn Yăzâml (îl cu toate repetatele noastre avise, un mare număr de abonaţi, comandamente militare, primării, ete., nu ne-au trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem în a 8-a lună din anul al 8-lea, iar unii abonaţi deşi ne datoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n’au răspuns rugăciunii noastre, ne-am văzut din nou siliţi a face sacrificiul de a trimete chitanţele spre a li încasate prin oficiile poştale. Rugăm dar pe D-nii abonaţi să achite chitănţele ce le prezintă factorii, sau să dea banii când sunt avizaţi, de oarece clieltuelile acestui soiu de încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci clieltuelile de înapoiere şi de retrimetere sunt atât de grele, încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii abonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, şi nu ne vor pricinui neplăceri şi pagubă, ci îşi vor achită datoriile. Abonaţii cari ar fi plătit abonamentul vreunei persoane’ în numele nostru, sunt rugaţi a nota pe dosul chitanţei numele persoanei căreia a plătit şi data când aii făcut plata; aceasta pentru ca noi să putem cere banii dela acele persoane; celor ce datoresc pe mai mulţi ani şi nu achită măcar unul, li se va suprimă imediat trimiterea revistei. ADMNISTRAŢIUNEA. Lioitaţiuni La Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti se vor ţine următoarele li-citaţiuni privitoare pe serviciul Spitalelor: 1) La 9 Iunie orele 10 a. m. pentru jimblă şi pâine. 2) La 9 Iunie orele 10 a. m. pentru carnea de vacă. 3) La 10 Iunie orele 10 a. m. pentru untura de porc. 4) La 10 Iunie orele 10 a. in. pentru vinul alb şi roşu. 5) La 10 Iunie orele 10 a. m. pentru griş şi făină. 6) La 13 Iunie orele 10 a. m. pentru lucrări de pavagiu la Spitalul Filantropia. 7) La 15 Iunie orele 10 a. m. pentru reparaţiuni învelitorei şi a faţadei Spitalului Colţea. 8) La 15 Iunie orele 10 a. m. pentru reparaţiuni la Osp. Pantelimon. 9) La 16 Iunie orele 10 a. m. pentru reparaţiunile învelitorilor la Spi- talele Colentina şi Mărcuţa. 10) La 20 Iunie orele 10 a. m. pentru reparaţiune generală la Spitalele Colţea şi Pantelimon. 11) La 21 Iunie orele 10 a. m. pentru reparaţiuni la Spitalele Colentina şi Mărcuţa. 12) La 23 Iunie orele 10 a. m. pentru con3trucţiuni la Osp. Mărcuţa. ryyTyv??yTTfyy?yyTfTyvvyi www.dacaromanica.ro Anul VIII. No. 37. 12 Iunie 1905. AUBINA REVISTĂ ENCICLOPEDICĂ POPULARĂ Abonamentul în ţari pa > » » 6 Pentru anunolurl 1 In străin, pe an lei 8 .............15 bani te, 5 bani ouvîntul. ae ard. Dr. C. I. IstrntI, Expoziţiunea naţională din 1900 (întâia circulară).—Solia >'ădejde. Primejdia scrierilor rele. — Miiiuil Sadoveann, Scrisori trimise de un prieten pribeag. — Petru Kuseanu. Din Domnia lui Constantin Mavrocordat. — Radu, Tatăl lui Petre. — V. Ii., Mana viţei.—det., Recenziune.—10 Maiu la sate.-Societăţi economice la sate.— De pe Domeniile Coroanei.—Informaţiuni.—Un exemplu bun de imitat.—Apel. Sfaturi î Să nu se pască primăvara fâneţele.—Sfeclă în oţet. Ilnstraţiuni : AA. LL. RR. Pr. Ferdinand şi Carol asistând la serviciul divin al po-inenirei lui Ştefan cel mare în pavilionul din piaţa Victoriei din Bucureşti, în ziua de 2 Iulie 1904.-Costume femeeşti din jud. Muscel. — AA. LL. RR. Pr. Ferdinand şi Carol în pavilionul dela şosea (Bucureşti) privind la defilarea cortegiului istoric. — Ţărani şi ţărance din jud. Mehedinţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare.________________________ Expoziţia naţională din 1906. întâia circulară. ’^gTjP^omânii cari locuesc regatul României şi provinciile ce al-câtuiau vechia Dacie, precum şi acei aflători în penin-sula balcanică, Istria şi în alte părţi, nu uită că s’au în-deplinit 1800 ani de când marele împărat Traian înce- Sv puse războiul de cucerire a Daciei. Inimile lor bat cu mai multă putere, gândindu-se că peste puţin timp se apropie leatul aniversărei acestei mari cuceriri romane, precum şi aceea a stabilirei definitive a legionarilor şi colonilor lor şi prin urmare începutul vieţei române în această parte a Europei. Din descendenţii acestor lainici cuceritori, amestecaţi cu rămaşii aprigilor apărători Daci, s’a zămislit poporul românesc. In această convieţuire şi conlucrare îşi are izvorul mândru şi neîndoelnic neamul nostru. O mie opt sute de ani poporul format astfel a trăit, a muncit din greu şt mai adese ori a războit, vărsând mult sânge, pentru a-şi apără limba, credinţa şi pământul tot atât de sfânt pe care ne aflăm. O astfel de dată măreaţă nu puteâ să nu încălzească întreaga suflare româneasă şi să nu căutăm cu toţii a o sărbători cum merită. www.dacoromamca.ro 986 ALBINA Dumnezeu, marele, care ne-a îndrumat şi apărat în acest îndelung şir de ani, a lăcut astfel că, tot la aceeaşi dată, la anul 1906, să se îndeplinească 40 de ani de o lungă şi rodnică domnie, aceea a M. S. Regelui Carol 1, iubitul nostru severan. Domnie îndelungată, căci dela în veci neuitatul Ştefan-cel-Mare al Moldovei, neamul nostru aflător în ţările surori, unite la 1859, nu a numărat o altă domnie nici atât de vrednică, nici atât de lungă, nici atât de fericită. Domnie rodnică în fapte mari şi mai ales în desăvârşita pătrundere a conştiinţei naţionale şi încrederea în neam ce s’a sălăşluit în această epocă. Năzuinţele şi munca depusă de strămoşii noştri, şi mai ales de vrednicite generaţiuni ce sau perindat timp de 60 de ani dela începutul ultimului secol, s’au desăvârşit, mai presus chiar de calda lor dorinţă, în aceşti din urmă 40 de ani. Toţi, cu suflet şi cuget curat, toţi cu muncă şi cu înălţare de inimă şi pricepere aleasă, au căutat să facă cât mai bine. Dela opincă până la vlădică, dela cel de pe urmă plugar şi până la cel mai falnic ostaş, toate straturile sociale, în frunte cu Măria Sa Vodă Carol I, şi mai în urmă cu M. S. Regele, ţoţi au avut ca ţintă de a sluji ţara şi neamul, ducându-ne tot mai sigur p ■ cărările muncei, demnităţei. siguranţei şi fericirei. M. S. Regele, timp de 40 ani, a pus neîncetat toată inima, toată judecata şi toată energia conştientă a voinţei sale în serviciul poporului care a avut îneredere dela început în fapta sa, care L-a înţeles şi iubit şi care L-a urmat cu căldură şi dor de zile bune, atât în focul distrugător al luptelor pentru neatârnare, cât şi în căldura aprinselor lupte din ţară şi în necontenita muncă spre îndreptarea relelor ce de secole brăzdase corpul nostru. Tot la 1906 se împlinesc 25 de ani de viaţă a regatului nostru. Regatul României! ce sfânt lucru, ce scump odor inimelor a-celora ce au apucat ţara neunită şi desbinatâ, robită şi jerfită an cu an tutulor vânturilor rele şi nimicitoare, cari suflau fără de milă din toate părţile asupra noastră. Visul scump al Românilor de pretutindeni şi din orice vreme, visul fermecător care un moment a stăpânit cugetarea rece a lui Ştefan cel-Mare, visul de fălnicie care câtva timp a încălzit inima învăpăiată a lui Mihaiu-Viteazu, făptuindu-1 pentru scurtă durată în mersul său vitejesc, a avut începutul realizărei sale hotărîte la 1859. Conştiinţa naţională dezvoltându-se, a pus de îndată hotar urei şi s’a putut naşte dorul înfrăţire!, astfel în cât ceace nu s’a putut face cu paloşul şi sabia în timp de lupte, s’a făcut cu inima şi cugetul în vreme de pace: s’a născut unirea Moldovei cu Muntenia. Neatârnarea noastră începe din acest moment şi este recunoscută şi consfinţită, în urmă, prin sângele voinicilor căzuţi pe câmpul de luptă în războiul, în veci glorios, pentru neatârnarea noastră. www.dacoromamca.ro ALBINA 987 Lanţurile ce ne încătuşaseră de secoli fură astfel slărâmate; şi din oţelul tunurilor, cucerite dela tiranul învins, se făuri coroana de oţel, nu numai simbol al neatârnărei atât de dorite, dar şi al liinţei primului regat român. M. S. Regelui îi cade această aleasă cinste, ca o răsplată pentru faptele Sale Româneşti şi pentru cugetul său înalt, iar Românilor ca o încurajare pentru vânjoşia şi cerbicia de care s’au arătat destoinici, atât în secolii de suferinţă cât şi în epoca de renaştere a ţărei lor. De altfel chiar şi fără de aceste rari împrejurări, sosise momentul ca să ne dăm seamă de starea noastră reală actuală. Venise timpul ca să arătăm tutulor nu numai cine suntem, arătând trecutul nostru, dar şi ce muncă am desăvârşit până în prezent, ce suntem capabili a face în diferite direcţiuni ale activităţii omeneşti, cari sunt năzuinţile noastre în viitor şi cari ne sunt căile ce cată să urmăm în această direcţiune. Momente înălţătoare sunt dar în deajuns pentru ane îndemnă la muncă voioasă şi la fapte bune. Şi ce oare se putea găsi mai nimerit, decât realizarea unei expoziţiuni cu această ocaziune? Oe cale mai fericită pentru ane manifestă într’un mod prielnic? Ce mijloc mai de actualitate pentru a arătă starea noastră culturală şi economică, progresele şi tendinţele noastre? Această expoziţiune va aveâ loc în decursul verei şi toamnei din 1906. Circulârile ce vor urmă, vor indică în mod amănunţit toate chestiunile importante şi în urmă pe cele de detaliu. Locul pe care se va instalâ expoziţiunea, ziua deschiderii şi închiderii ei, secţiunile ce va coprinde şi modul după care ea va funcţionâ vor fi pe larg tratate în ele. In această primă circulară trebue să declar dela început că expoziţiunea viitoare, cu tot caracterul ei general, nu va conţine însă decât produsul muncei româneşti şi în special a locuitorilor regatului Român. Prin urmare, oricine locueşte ţara alături cu noi şi oricare ar fi specialitatea în care lucrează, fi-va el născut în ţară sau aflător de îndelungată vreme numai, supus român sau nu, din momentul ce el este un factor hotărâtor în mişcarea noastră culturală sau economică, va aveâ dreptul de a expune alături cu e-lementul propriu zis românesc. Tot astfel orice Român, de origine din ţara noastră sau din altă parte, stabilit în orice ţară, şi care ar dori să expue lucrările sale, este în drept a o face aceasta cu atât mai mult, cu cât în secţiunea etnografică vom căută să unim la un loc toate datele relative la starea actuală şi economică a neamului nostru. O singură excepţiune se va face pentru industria străină şi aceasta în vederea învăţământului prielnic, prin ochi şi cercetare al agricultorilor noştri. Se va pune la dispoziţiunea celor interesaţi locul necesar www.dacaromamca.ro 988 ALBINA pentru a se expune instrumentele şi uneltele necesare agriculturii mari şi mici, precum şi aparatele relative la uscarea fructelor sau la distilaţiunea spirtului din poverne. Asemenea în ce priveşte seminţele cele mai bune pentru păşuni şi livezi artificiale, precum şi diferitele varietăţi de legume şi fructe de seamă ce pot fi introduse la noi. Aceşti expunători vor putea chiar să semene sau să cultive pe terenul dat aceste plante. In ce priveşte însă faptul că expoziţiunea noastră va trebui să reprezinte toată activitatea acestei ţâri şi a Românilor de pretutindeni, toţi trebue să ne pregătim, astfel în cât până la. anul să fim gata a expune. Agricultura, obicinuita lucrare a pământului nostru, care con-stitue şi astăzi marele izvor de avuţie a acestei ţeri; creşterea a-tât de veche a vitelor, care constituia marea avuţie a strămoşilor noştri; artistica şi demna de toată lauda industrie casnică română, care mai mult ca orice destăinuesc firea aleasă a acestui neam; minele, şi mai ales petrolul nostru, acest făt frumos al nevoilor casnice, al industriilor, purtător de lumină şi energie;, industriile felurite şi numeroase, care au prins picior atât d& sănătos în ţară; cultul nostru creştinesc, cu toate culturile vechi din ţară, păstrător al podoabelor vechei noastre arhitecturi, al artelor şi industriilor acestei ţeri; cultura noastră variată, ce a dat deja roade utile în multe direcţiuni şi care se afirmă din ce în ce mai mult pe terenul literar şi ştiinţific; geniul civil şi militar, căruia datorim atâtea lucrări monumentale; arfele frumoase, cari s’au dezvoltat aşâ de prielnic graţie simţului estetia al poporului; muzica noastră naţională, atât de duioasă şi mergătoare la inimă, precum şi orice altă lucrare, în orice direcţiune,, cată să se afirme larg şi vădit cu această ocaziune. In tot timpul expoziţiunii, congrese speciale, dela ştiinţele cele mai pozitive şi până la ştiinţele economice, sociale şi juridice, vor avea, loc pe rând. Serbări numerorse şi variate vor reaminti origina noastră, română, fapte din isloria noastră trecută, epizoade din războiul neatârnărei şi scene din vieaţa noastră naţională şi rurală, caro ne vor împrospăta nouă şi vor face cunoscut străinilor vieaţa noastră de familie, datinile şi luptele neamului nostru. Această circulară este dar un prim apel către întreaga suflare românească şi către toţi locuitorii acestei ţeri, pentru ca, cunoscători a celor coprinse mai sus, să se pună hotărît la muncă,, pentru ca după un an să ne putem înfăţişă lumei în mod demn şi cu mândriea unui neam conscient de origina şi trecutul său, precum şi de menirea sa în viitor. Comisar general, ,D-r. C. I. Isfrafi. — Umblă pe drum cu alaiu, ş’acasă n’are mălaiu www.dacoromamca.ro AA. LL. Klî. Pr. Ferdinand şi Carol asistând la serviciul divin al pomenire! lui Ştefan cel Mare în pavilionul din piaţa Victoriei din Bucureşti, în ziua de 2 Iulie 1904, 990 ALBINA Primejdia scrierilor rele. ând zicem de cineva «judecă lumea după el», nu-1' lăudăm, ci i se arată că nu pătrunde în mintea altora şi nu le pricepe felul de a cugetă. Tot aşâ e şi în privinţa simţirei şi voinţei. Omul cu atâta e mai deştept şi mai priceput la treburi, cu cât. înţelege mai adânc pe cei cu cari are a face. Nu arare ori auzim pe unii fălindu-se că şed greceşte în inima cutăruia. Această putinţă de a gândi şi simţi în unele împrejurări, ca alţii, adică de a fi par’eă în pielea lor, e de neapărată trebuinţă în viaţă. E folositor sfatul filosofului vechiu că, înainte de toate trebue să te cunoşti pe tino însuţi şi apoi vei cunoaşte mai bine pe alţii. Dar, tot aşâ do bun e şi sfatul celor noui, că pătrunzându-i pe alţii, să ajungi a te cunoaşte pe tine însuţi mai bine. Ceilalţi oameni fiind mai mult sau mai puţin asemenea nouă, neapărat că, până la un punct, îi vom putea cunoaşte, cunoscându-ne pe noi. Din greşalele şi patimele altora vom putea trage învăţături pentru noi. Urmărind la alţii unele apucături cari i-a dus la rău, le vom putea la noi înfrâna din vreme. Cunoaşterea folosului ce putem trage din pătrunderea în sufletul altora, e veche şi de aceea vedem pe-oameni dându-şi atâta osteneală de a află ce fac, ce zic, ce simt. ceilalţi. Ba avem deprinderea de a ne strămută cu închipuirea în locul lor şi a zice: «Eu în locul lui aşi fi făcut sau aşi fi zis aşâ sau aşâ!» Chiar copiii în jocurile lor, îşi dau osteneală a vorbi, a cugetă şi lucră ca părinţii sau rudele lor. Ii vedem ju-cându-se, de-a negustorul, de-a popa, de-a soldaţii şi cu închipuirea merg aşâ de departe în cât se fac a fi urşi, lupi, ba chiar lucruri neînsufleţite. E deprindere pentru viitor’ întocmai cum puii fiarelor se joacă şi se isusesc a prinde o pradă închipuită.. In vorbirea de toate zilele şi în descusutul tuturor întâmplărilor satului, mahalalei, oraşului sau ţerii, vedem pe oameni si-lindu-se a cunoaşte, cât mai mult, pe alţii şi a le ceti în suflet,. Iar toate descoperirile făcute de cei mai ageri, nu se pierd, ci se păstrează sub formă de povestiri, de sfaturi şi zicători, cari rămân dela părinţi la copii şi se răspândesc din om în om, până trec hotarele şi îmbogăţesc comoara înţelepciunii şi cunoaşterii de oameni. începând cu poveştile sau basmele făurite intr’o-vreme îndepărtată când străbunii noştri credeau în fiinţi năzdrăvane, în zmei şi’n balauri cu şeapte capete, în feţi frumoşi,, în zâne şi vrăji cari puteau face din om cerb, pasăre, muscă ori piatră, şi sfârşind cu clevetirile unei cumetre bună de gură,, în toate acestea găsim păstrate cunoştinţi ce s’au câştigat în şirul anilor, în cari te pierzi cu mintea, şi toate încheagă felul de-a gândi, simţi şi lucră al omului. De asemenea, când ascultăm un povestitor bun ori pe cinevâ care-şi spune păţaniile sale, ni se pare că luăm parte la toate cele povestite. Acelaşi lucru când cetim o istorie. Ne întrupăm cu gândul în cei despre cari e vorba, bucuriile lor ne înveselesc,, iar suferinţele ne aduc lacrămi ca şi cum am suferi noi. Dacă e vorba de un hoţ, de un viteaz, de un om bun ori rău, îmbrăcăm rând pe rând felul de a cugetă şi do a simţi ale acelora.. www.dacaramanica.ro ALBINA 991 ■Când vedem pe cineva vorbind ori făcând tot soiul de schime •cu faţa ori semne cu mâna, mai slab le facem şi noi. Dacă zărim un om pe marginea unui coperiş înalt, ne sare inima din loc, par’că am fi noi în primejdie să cădem. Tot aşâ, dacă ne întâmplăm la o operaţie, când i se tae cuiva mâna ori piciorul ori i se face altă tăetură. Nu putem privi fără a ne îngălbeni şi ne apucă tremurul. In acea clipă ne simţim în locul celui cu durerea şi ne doare durerea lui. Firea omului e aşâ fel întocmită în cât luăm parte, fără voe, la suferinţele, la plăcerile, nu numai ale semenilor, dar chiar la ale animalelor şi plantelor. Cetind sau ascultând o povestire, rând pe rând, cugetăm, simţim şi voim ca înşii despre cari e vorba, rând pe rând jucăm rolul lor. Tot de odată simţim pornire în potriva celui rău şi nedrept, milă şi durere pentru cel oropsit şi nenorocit. Pe de altă parte, ne îmbogăţim cunoştinţa despre lume şi oameni, pe de alta ne facem o deprindere de a iubi dreptatea şi a fi protivnicii cruzimei, mişeliei, răutăţii omeneşti sub toate formele ei. In basme, în istorisiri şi chiar în clevetirile lumei găsim îndemnuri la bine. învăţăturile ce tragem nu pot să ne în-şale, dacă sunt bucăţi din lumea aevea luate, cu urmările ce iireşte es din fapte şi sunt răsplata lor. Cunoscând această literatură nescrisă, precum şi taclalele babelor şi chiar ale satului sau mahalalei, sântem la şcoala vieţii, ne cuminţim şi luminăm fără a fi suferit noi înşine şi a fi făcut greşeli, din cari adesea nu mai e scăpare. Oamenii le simt toate acestea făr a şi le spune respicat de acea vorbesc şi frământă toate întâmplările zilei, de aceea despică firul de păr în patru. Dacă ne vom ridică mai sus, până la literatura scrisă, la cea făcută de oameni cu simţire de artişti, adică la cari inima e mai simţitoare şi mintea mai pătrunzătoare decât la toată lumea cealaltă, vom vedea acelaşi lucru. Vom înţelege ca şi la sate şi în mahalale, de mii şi mii de ani, sunt firi’mai alese, artişti, cari au fost povăţuitorii şi povestitorii neobosiţi ai strămoşilor noştri şi sunt şi azi. Aceşti artişti au dat forma cea mai aleasă, care găseşte mai bine drumul la inima ori cui. Dovadă bazmele, zi-cătorile şi cântecele poporului. Tot aşâ artişti culţi îşi fac datoria de-a ne face să înţelegem mai adânc mintea şi sufletul oamenilor noştri. Ne deprind a cunoaşte pe cei răi şi făţarnici şi a ne putea apără, precum şi ne fac pe noi mai buni la vederea altora mai buni ca noi. Iată de ce literatura scrisă trebue să fie cetită de popor; căci scriitorii aleşi ne pot face să cunoaştem mai bine simţirile cari zgudue neamul întreg; înduioşindu-ne de durerile şi înveselindu-ne de bucuriile acestuia. Nu tot aşă este cu scrierile proaste, alcătuite de oameni cari scriu pentru câştig, fără a le păsâ de adevăr şi fără a aveâ darul să-l poată prinde şi scrie. Aceştia, pe lângă că scriu o limbă scliimosită, ne îndrugă istorii, cari nu pot să se întâmple nici odată. Oamenii de cari vorbesc ei, fie cu nume româneşti ori străine, nu sunt fiinţi aevea, ci nişte păpuşi ce mişcă după placul lor. Tot ce spun şi tot ce fac nu seamănă de loc cu sufletul omului. Iar cetitorii nevinovaţi iau drept adevăruri şi oameni aevea toate aceste născociri, cari în loc să le fie spre folos pentru a cunoaşte lumea şi oamenii, le rătăcesc mintea şi le pocesc limba www.dacocomamca.ro 992 ALBINA Din aceste romane s’au luat moda atâtor sinucideri; din ele a-tâtea fete cad în greşală, crezând în vorbele oricărui neisprăvita Toate aceste romane trezesc gusturi şi pofte de bogăţii căpătate fără muncă, şi pot împinge pe mulţi la nelegiuiri. Mintea noastră simte dela sine destulă plăcere să aiureze, dar viaţa aevea o aduce la lumea adevărată cu asprimile ei. Tot ce se petrece în lumea aevea ne îndreaptă spre judecată şi simţire adevărată,, tot acolo ne duce şi literatura sănătoasă, chiar atunci când ne descrie un om care ar părea că nu strică nimărui prin ambiţia şi poftele lui, căci scriitorul având darul de-a pătrunde în sufletele oamenilor, ne va arătă toate gândurile şi simţirile aceluia şi se va vedea toată lipsa de dragoste pentru oameni şi chiar pentru naţie. Această descriere făcută cu talent va îngrozi şi dezgustă pe mulţi, făcându-i să crează vorba cinstită a poporului «Mai bine sărac, dar curat». După cum o ramură care a început a creşte strâmb, anevoe se poate îndreptă, tot astfel tinerii la cari judecata şi simţirea vor începea fi strâmbate prin asemenea scrieri, anevoe vor putea să se întoarcă la lumea aevea. Romanele mincinoase, mai toate străine, au asupra tinerilor o putere ca de vrajă: cetite şi răscitite ajung a fi crezute şi izbutesc a le schimbă firea. Să nu uităm că vorbele trezesc în noi icoane şi simţiri şi că pot ameţi şi împinge la fapte nesocotite. Picătură cu picătură găureşte piatra, tot astfel vorbă după vorbă ne schimbă felul de-a simţi şi judecă. Dacă prin vorbe zugrăvim simţiri adevărate, acestea înalţă; dacă sunt minciuni şi născociri nesocotite otrăvesc tinerimea, sucindu-i mintea-, şi făcănd’o să se crează în lumea schiloadă din romanele cetite. In ţările civilizate s’a început luptă împotriva acestor scrieri, cari înveninează mai cu seamă poporul şi tinerimea lesne crezâtoare. E vreme ca şi noi să înţelegem primejdia şi să lucrăm, după puterile noastre, în potriva lor. Sofia Nădejde. Să nu se pască primăvara fâneţele. — Unii din agricultori susţin că primăvara se pot paşte fâneţele până la Sfântul Gheorghe pentrucă aşâ să făceâ din bătrâni, şi tot ereâ fân destul. Dar nu e aşa. Toamna pot să se pască, dar primăvara nu-i ertat de loc a se paşte fâneţele, că tocmai în mustul omătului să face iarba mai bine şi peste tot locul, şi lăsându-o neatinsă, după Rusalii de coasă, ne dă nutreţ mult şi bun şi avem nădejde şi de otavă. Dar păscând fâneţele primăvara, ce dobândim ? Mai nimic. Vitele puţină hrană au în colţul acel crud ca rouă, dar pagube avem în fâneţ, că : a) păscându-o până la Sfântul Gheorghe abia după Sântul Petru, cosim un fân prost şi mai cu seamă la fâneţele de deal, nici poveste nu poate fi; b) călcând vitele primăvara fâneţul cel moale, tot îl fac urme, de rămâne iarba rară. Deci, primăvara să nu se pască fâneţele, dacă voim a avea fân bun şi otavă. www.dacaromamca.ro ALBINA 993 SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — ni început iar a rătăci prin ţară, iubite prietene. Acuma, spre toamnă, vremea — mai ales la noi, la poalele munţilor — e plină de încântări, îţi spun drept, îmi mărturisesc o slăbiciune, o boală dacă vrei: nu ştiu cum, m’am obişnuit, m’am pătruns de vieaţa mea de rătăciri aşâ fel — încât nu pricep ce-aşi face, dacă împrejurările m’ar osândi să stau multă vreme locului. Eu îmi număr zilele vieţii, zilele fericite, după zilele călătoriilor. O boală da, — dar multă lume s’ar molipsi, dacă odată ar încercă să părăsească drumul străinătăţii şi să se afunde adânc în inima ţerii şi în inima poporului nostru. înţelegerea, dragă, e mare lucru! La noi cei mai mulţi nu înţeleg, nu se pot pătrunde de frumuseţile lucrărilor, şi fac mare caz de minunăţiile civilizatelor locuri de vilegiatură din a-pus, fac mare caz pentrucă moda-i mână într’acolo, nu pen-trucă frumuseţi îi cliiamă... Frumuseţi ar află şi la noi, dacă ar avea suflet ca să le găsească... Iar între ţara lor şi a străinilor de ce-ar sta la îndoială in alegere ? Moda pleacă cumpăna de partea străinilor, —şi totul s’a sfârşit! Să încerce însă unii, cei cu suflet, să facă cum fac eu, şi dacă-i vei mai prinde prin ţara Ştronţilor, să nu-mi zici mie pe nume ! Despre plăcerile unui drum de dimineaţă cu trăsura, în-tr’un început de toamnă, nici nu verbesc. Asta e mai greu, — să se scoale cucoanele aşâ de dimineaţă, nici să n’aibă vreme să se gătească, — ce stai de mai crâcneşti? Te scoli, colo, când se crapă, ca o linie de sânge, geana de ziuă în răsărit; te rocoreşti cu apă adusă proaspătă dela izvor într’o cană de lut; te îmbraci bine, îţi iei puşca şi te cuibăreşti în fân, în căruţa Românului. Ţi-ai luat în torbă friptură rece, brânză, pâne de casă, — şi te gândeşti să faci popas la poale de codru, când o începe soarele să încălzească apele. Şi Românul porneşte, după ce a scăpărat şi şi-a aprins luleaua, şi caii tropăesc mărunt între ştreangurile de cânepă. Te îmbată aerul tare şi limpede, îţi umple sufletul, îţi măreşte ochii, — şi mergi repede după ce ai eşit din sat şi ai apucat printre lanuri, vântul uşor îţi adie pe la urechi, îţi mângâe obrajii. In fund, pe pânza curată a cerului, pe care luna a rămas ca o pată alburie, departe, după perdele greoaie de pâcle, se înalţă munţii, cetăţile bătrâneşti .de piatră, de un albastru posomorit. Ii priveşti mult, aştepţi să pătrundă cele dintâi suliţi de aur ale soarelui în întunecimea lor> www.dacaromamca.ro 994 ALBINA apoi îţi întorci ochii spre văile apelor, unde se zdrumică oglinzi orbitoare, unde fumuri leneşe de sate se înalţă uşor..„ Si e o linişte adâncă, dulce par’că are să se întâmple ceva fericit, par’că sufletul ţi-se umple de lumină nouă, par’că alt soare stă să răsară în tine . . . Nu, nu poate nimeni să ştie lucrurile acestea până ce nu le încearcă întâiu. Pe-o dimineaţă ca aceasta am intrat în sat la Capul-Dealu-lui, la un vechiu cunoscut, om deştept şi cinstit fără pereche, — dar ş’un mehenchiu cu pantalonarii cum nici nu-ţi faci idee. A învăţat întreg liceul şi eră unul dintre cei buni, — pe urmă, ce i-a venit lui, s’a tras frumos la ţară. la gospodăria lui, s’a pus pe lucru şi, foarte natural, a ajuns şi cel dintâiu între fruntaşi, şi primarul comunei. Ăsta e un caz rar; dar dacă ai vedea ce e în sat la el, ce drumuri leagă cătunele, ce primărie, ce şcoală a înălţat, atuncea n’ai mai zice nimic şi te-ai rugă lui Dumnezeu să orânduiască aşâ ca toţi feciorii noştri să facă ca primarul meu, ca Neculai Mazâlu. M’au întâmpinat ca totdeauna toţi ai casei, cu Mazâlu în frunte, ca pe un vechiu şi credincios prieten. M’au pus fireşte înnaintea unei căni cu lapte, lângă care strălucea o pâne fragedă de grâu, m’au întrebat de sănătate, de afaceri, şi mă îndemnau într’una să mănânc: oamenii călători trebuie să mănânce şi să bea ! Cele două fete ale primarului erau mai frumoase decât ori când: peliţa obrazului lor puteai s'o tai cu un fir de păr, în ochii lor eră adâncul munţilor în dimineţi de toamnă, aşâ cum îl văzusem eu pe drum. Se ridicaseră bine în boiu, eşiseră la horă, mă priveau drept şi râdeau cu toată faţa, par’că înfloreau în colori rumene şi în lumină. Nevasta, stăpâna casei, eră aceeaşi, cum o văzusem cu doi ani mai înnainte: cu sprâncenele tari, ca de cărbune» cu ochii liniştiţi, voinică şi senină, mulţumită cu tot sufletul. Mă uitam la toţi, şi mă gândeam că minunea asta mare e pricinuită numai şi numai de Mazâlu: el venise cu înţelegere şi cu sufletul luminat, el clădise o gospodărie largă, el dăduse strălucire şi putere celor din juru-i, — şi acum, înalt şi palid, cu barba castanie mare, cu sprâncenele uşor încruntate, putea privi senin şi puternic vieaţa, putea soarbe în pieptu-i larg cu vrednicie aerul şi sănătatea lui Dumnezu, — fusese vrednic şi merita fericirea şi binele de care eră împresurat. Numai mândria casei, feciorul Mazâlului, Ghiţişor, un drac numai de nouă ani, lipsiâ: o apucase razna pe lunci, cu caii, de cum se zorise de ziuă, şi acum cine ştie pe unde-i sticleau ochii. Cu privirile muiate, cu glasul scăzut îmi vorbiâ primarul despre acest moştenitor,— din care el nădăjduia www.dacaromamca.ro ALBINA 995 să facă un om şi jumătate, care să ducă la sfârşit ceiea ce începuse el. Am umblat apoi prin toată gospodăria aşezată temeinic în jurul casei mari şi luminoase de cărămidă. Mi-a arătat staulele, vacile mari albe şi curate, sutele de păsări cari făceau o gălăgie asurzitoare; pe urmă trecurăm în grădina de flori, unde fetele înjghebaseră cu măestrie răzoare, care străluceau acuma vesele în bătaia soarelui, şi răspândeau din nenumărate potire mirezme gingaşe. De-aici, pe supt bolţi de verdeaţă, intrarăm în livada întinsă, unde din arbori rotaţi atârnau mere şi pere rumene şi ciucuri de perje şi de prune,, care începeau să înalbăstrească. Eră o adevărată minune. Soarele întindeâbălţilicăritoare de argint, năvălind cu lumina-i mare printre copaci stufoşi, poleia roadele cari odihniau parcă, atârnând bogate de pe ramuri. Pe jos, curăţenie dese-vârşită, o pajişte deasă, măruntă, de iarbă moale, şi în fundul livezii, supt streaşină unei armii uriaşe de nuci bătrâni, stăteau rânduiţi stupii, oraşe minunate, în jurul cărora lucrau albinele harnice, risipite prin văzduh, pe ;deasupra straturilor mari de mătăcină albaştră, ca nişte scânteuţe de aur.... Nu, nu poţi să-ţi închipui tu ce linişte, ce lumină mi-au umplut sufletul, acolo, în gospodăria fără seamăn a Mazâlu-lui! Ne-am aşezat singuri, într’un chioşc ţesut de curpeni deşi de viţă, printre care, ca boabe dechilimbar, luceau strugurii plini de must; una dintre fete, mezina, ne-a adus un ulcioraş de vin, şi ne-am pus la taifas, ş’am stat, ş’am vorbit, până ce s’a suit soarele sus şi-a venit vremea lucrului la primărie. Despre ce n’am vorbit! Despre ce vrei, —dar mai ales despre vieaţa la care ajunsese el. Mă priviâ zâmbind cu ochii buni, îmi povestiâ liniştit munca fără preget, necazurile mii prin care trecuse, ticăloşiile pe cari avusese să le îndure din partea multor oameni «A fost greu, foarte greu ! zicea el. M’au împuns toţi, dela mare la mic. Administraţia, preotul, toţi au fost împotriva mea. . . Au fost vremuri amare, am crezut de multe ori că n’o să pot nici odată izbuti! Prea eră spinos drumul şi prea îmi erau amărîte toate clipele zilelor acelora! — Ş’acuma ? l-am întrebat eu. Acuma? grăi el domol, zâmbind. Acuma i-am ertat pe toţi, — acuma s’au schimbat vremurile . ..» Am tăcut o vreme, după toate destăinuirile lui. O cută uşoară i se săpase în frunte, între sprincene, şi cu ochii parcă priviâ departe în zilele ce aveau să vie. L-am întrebat iar: «Dar sătenii?» Mazâlu se întoarse spre mine: «Sătenii? Ce să ţi spun? Ai noştri, pe lângă multe rele, au şi bunuri, — dar ştii... Toţi stau acuma cu ochii aţinţiţi la mine, şi din cuvântul meu nu es . . . www.dacoromanica.ro 996 ALBINA — Bine, dar mai înnainte ? — Mai înnainte? Hm! Ce-a fost s’a trecut! Au avut şi ei multe valuri . .. Prea i-au înşelat mulţi din toate părţile! Acuma au deschis ochii,—şi mintea lor, ştii prea bine cât e de vioae şi de ascuţită... Când apucă spre bun, înnapoi nu se mai întorc!» îndărătul vorbelor acestora, în urmă, bănuiam însă ş’aicea îndelungate şi crunte suferinţi. Fie însă ! Dacă ar ti să trec şi eu prin toate, să ajung zilele lui, o clipă n’aşi stâ în cumpănă! Când am eşit din chioşc şi-am trecut în curte, am auzit tropote grabnice. Ochii lui Mazâlu se luminară şi faţa i se întinse într’un râs fericit: «Vine haiducul Gheorghiţă!» zise el. Iar Gheorghiţă veniâ ca un zmeu, călare pe un cal murg, între alţi doi fugari cu coamele în vânt, călăriâ pe deşelate cu faţa aprinsă, cu ochii luminoşi, îmbrăcat în haine uşoare albe, c’o pălărie de paie în cap. «Uite, vezi? puiul ăsta de om e toată vieaţa mea!» vorbi încet Mazâlu, şi în ochi avea o lumină, care par’că eră de râs, par’că eră de lacrămi. Sadoveami. Din domnia lui Constantin Mavrocordat W- Abia suit pe tron, Constantin avu o surpriză nu tocmai plăcută. Postelnicul Iordachi, capichihaia lângă Paşa dela Holin, îi scrie că Măria Sa Paşa ar pofti ca noul Domn să-l împrumute cu o sumă de bani. Domnul se grăbeşte a răspunde că: «. . . am in-«trat la atâta datorie. Şi se cădeâ să ne împrumute pe noi Măria «Sa Paşa şi dumn. Samsogi-Aga, precum şi altă dată se făcea «la alţi Domni; cum şi pe noi acum la Ţarigrad ne-au împru-«mutat atât maghistanii şi stăpânii, cât şi alţi prieteni, şi cu «bani ce am luat în datorie pân acum; n’am putut împlini suma «gialgeabilor şi a cheltuelilor a Domniei nouă, şi ne-au scris «capichihaielile noastre cum că trag mare siclet şi nevoie. Care «aceste toate cunoscându-le dumn. Samsogi-Aga, ne mirăm cum «ne sileşte a da şi bani împrumutul Măriei Sale Paşei. Al doilea, «spune dumisale, că acest obiceiu nici o dată n’au fost, că nu «Domnii să împrumute pe Paşi cari sunt prin prejur, ce numai «Domnii se împrumută dela fieşte care; Domnii trimet Paşilor «obudicturi, pocloane, dar bani să dea împrumut nici odată n’au «fost. De vreme că, dacă dau, nu pot să mai ceară dela Paşi . . .». Nu ştim cum s’a isprăvit lucrul; dar e probabil că împrumu- ţi) Vezi No. 3G. www.dacoromanica.ro ALBINA 997 tul nu s’a făcut. Cu toate acestea, Domnul a iâmas prieten cu Măria Sa Paşa. Aceasta se vede clin mai multe scrisori, din care urmează că Paşa din Hotin, ca şi cel din Tighina i-au dat ajutor întru pedepsirea Turcilor cari făceau multe fapte rele. Ca dovadă dăm numai următoarele două. Lui lordachi capichihaia la Hotin i se scrie pentru un Turc din Iaşi «care având dughianâ cu «băcălie, s’au sculat cu gâlceavă asupra unui Grec creştin; şi-au «început a-1 bate, şi-au scos şi cuţitul, şi l-au junghiat în 3, 4, «locuri; pe care l-am trimes acolo să-i vie de /. Sediul social în palatul Societăţii din str. Doamnei No 12, Bucureşti. Re-presentanţă generală în Bucureşti, str. Smârdan No. 4. Agenţii în toate oraşele din ţară. AVEM 6 5GSALA 6RT6D6XA 5/ÎNTa elena Bulevardul Neatârnârei, 75 cu internat şi externat I. Şcoală superioarăde educaţie şi menaj. Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de familie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului. II. Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă. III. Jesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli. IV. Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac. Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut Caere şi tors. Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice. Fondatorul şcoalei, Preotul Iconom, Q. IONESQVJ. Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde eftin. . pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabtică, lucrate de uoi. Preţuri corente la Ghete de Bărbaţi: de Vax cu Elastic sau Şireturi Lei 10.95, 11.95, 12 95, 13.95. » » » Nasturi » Lack cu Elastic sau Şireturi » » » Nasturi » Chevreau cu Elastic 12.95, 13.95,. 14.95, 15.95. 12.95, 13.95,* 14.95. 13.96, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95- 13.95, 14.95, 15.95. Nasturi Preţuri corente la Ghete de Dame: de Chevreau negre cu Şireturi Lei 10.95, 12.95, 13.95. 11.96, 12 96, 13.i/5, 14.95, 15.95. 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. 7.95, 8.96, 9.95. 6.95, 6.95. 6.9b, 7.95. 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, Botoni » » Colori » » » » Gems cu Nasturi şi Şireturi » Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi» Idem cu Şireluri şi Nasturi » Idem de Lack diferite forme » 6.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. > Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la toate Sezoanele, Calea Victoriei No. 27, alături de Poliţia Capitalei, Bucuresci. 5°/„ Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei Cititorii revistei vor av6 un scâ