Anul Vili
No. 36
5 Iunie 1905
Redacţia si AdministWWWSdacOIOnankaaoNo. 9. Rucuresti.
Licitaţiuni.
Se publică spre cunoştinţa generală că se vor ţine următoarele licitaţiuni la Eforie:
1) La 9 Iunie 1905, orele 10 a. m. pentru jimblă şi pâine.
2) » »	»	1905, orele 10 a. m. pentru carnea de vacă.
3)	La	10	Iunie	1905	erele 10 a.	m.	pentru untura de porc.
4)	La	10	Iunie	1905	orele .10 a.	m.	pentru vinul alb şi roşu.
5)	La	10	Iunie	1905	orele 10 a.	m.	pentru făină şi griş.
6)	La 15 Iunie 1905 orele 10 a. ip. pentru reparaţiuni generale la Spitalul Colţea.
7)	La 15 Iunie 1905, orele 10 a. m. pentru văpsitul faţadelor Spitalului Colţea.
8)	La 15 Iunie 1905, orele 10 a. m. pentru reparaţii generale la Ospiciul Panteleimon.
9)	La 1G Iunie 1905, orele 10 a. m. pentru reparaţii la înveli-torile Ospiciului Mărcuţa.
10)	La 16 Iunie 1905, orele 10 a. m. pentru reparaţiunile în-velitorilor Spitalului Colentina.
w
* *
In ziua de 23 Iunie 1905, ora 10 şi jura. a. m., în comptiil d-lui Dumitru Roman, pentru închirierea prăvăliei No. 1 din imobilul Eforiei (Casa Dancovici) din str. Sfânta Vineri No. 2 colţ cu Calea Moşilor din Capitală, pentru restul pe riodului de închiriere, cu începere dela data aprobărei, până la 23 Aprilie 1906.
Supra oferte nu se primesc.
— Idem pentru închirierea pe termen de 3 ani, cu începere dela data aprobărei, a apartamentului din fund din imobilul situat în Bucureşti, strada Labirint 76, garanţia provizorie lei 75.
*
* *
In ziua de 5 Iulie 1905, ora 10 şi jura., pentru vânzarea de veci a lotului situat în Bucureşti, Bulevardul Carol No. 61 (fost hotel Athena), în întindere de 1.228 m. p.
Garanţie provizorie lei 17.000.
*
* *
In ziua de 17 August 1905, ora 10 şi jum. a. m., pentru vânzarea următoarelor locuri ce Eforia posedă în comuna Filiul, din judeţul Brăila şi anume:
1)	Locul dela cârciumă în suprafaţă de 1 hect., 4971 m. p., precum şi clădirile aflate pe dânsul.
2)	Locul dela biserică în suprafaţă de 2 hect. 5.837 m. p.
3)	Locul dela şcoală în suprafaţă de 2.795 m. p.
Garanţie lei 700.
Licitaţia se va ţine în bloc şi în parte pentru fiecare loc.
Supra oferte nu se primesc.
Pentru orice informaţiuni se va adresa la Serv. Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru.
Licitaţiile se vor ţine conform art. 72—83 din legea comptabili-tăţii publice.
www.dacaromanica.ro
Anul VIII.
No. 36
5 Iunie 1905.
ALBINA
Monrtcu Prinţului Lcopold. —Pr. I. Sinilonescii, Hârşova.— Pctrn Ruşcniiu. Din Domnia lui Constantin Mavrocordat. — Moş*>'cdg:n, Cangurul.— Solia Nădejde. Pe brazdă. — V. S. Sluga, Lucrările agricole în luna Iunie. —luau kalimlcrii. Sericicultura (circulară).—fonsf. C. Pop.-Taşril, Războiul Ruso-Jnponez. —Informnţiuni.—Mulţumiri. — Licitaţiuni. — Poşta Redacţiei. Sfaturi: Alegerea găinilor pentru ouat.
I)e toate: Cât ouă o găină. — Glumă.
Ilustraţiuni : Principele Leopold.—Cangur.—Cangur speriat.—Amiralul Togo. — Amiralul Rodjestvensky.
jVîoartea prinţului £eojiol9 9e jfohenzollern.
familia noastră Re.gală a fost din nou crud lovită. Dela moartea Prinţului frederic, fratele mai
mic al M. 5- Regelui, n’au trecut decât 6 luni, si
•
acum a încetat din viaţă în J3erlin şi Prinţul Leopold, fratele mai mare al M. Sale şi tatăl A. 5. R. Prinţul ferdinand. Această crudă lovitură a atins adânc toate sufletele româneşti, fiindcă durerea familiei Regale e durerea neamului românesc.
Rugăm cu umilinţă şi căldură pe Dumnezeu, ca să dea putere sufletească familiei noastre Regale, să supoarte şi această mare durere!
www.dacoromamca.ro
Principele Leopold (le Holienzollcrh.
www.dacoromanica.ro
ALBINA
959
Iată câteva date biografice:
ZeopoZd-Ştefan-Carol-Anton-Gustav-Eduard-Tasillon, prinţ de Hohenzollern, burgraf de Nurenberg, conte de Sigina-ringen şi Verinden, conte de Berg, senior de Haigerloch şi Wehrstein. Alteţă Regală, s’a născut la Krauchenwies la 22 Septemvrie 1835. E fiul principelui Carol-Anton de Ho-benzollern, născut la 7 Septemvrie 1811 şi mort la 2 Iunie 1885 şi al losefinei, născută principesă de Baden, la 21 Oc-tomvrte 1813, măritată la 21 Octomvrie 1834, moartă la 19 Iunie 1900; a fost succesorul tatălui său, membru ereditar al Camerei seniorilor din Prusia, colonel-general prusian, şeful regimentului de puşcaşi «Prinţul-Carol-Anton de Hohenzollern» No. 40, «â la suite» în regimentul l-iu al găr-zei de infanterie şi şef al regimentului 3 de infanterie «Dâm-boviţa», din România.
A fost cavaler al ordinului Vulturul Negru, al ordinului Sf. Hubert, etc.
S’a căsătorit la Lisabona la 12 Septemvrie 1861 cu Antonia infantă de Portugalia, etc., născută la 17 Februarie 1845.
A avut trei fii: H7î7/ie/m-August-Carol-Iosef-Petre-Ferdi-nand-Benoît, prinţ ereditar, născut la 7 Martie 1864; Ferdi-?m«d-Victor-Albert-Meinard, născut la Sigmaringen la 24 August 1865, prinţ moştenitor la tronul României şi prinţul Ca-n)/-^nfcm-Frederic-Wilhelm-Ludovic, născut la Sigmaringen la 1 Septemvrie 1868.
H Â R Ş O V A
(Un colţ din ţară).
..'VX
e Pe uscat or* de Pe aPa> orăşelul Hârşova îţi lasă o impresie, ce nu se uită. Dinspre larga Dunăre, îm-prejurimile Hârşovei îţi aduce aminte unele regiuni ^ de pe valea Rinului. Două stânci de piatră de var, eu păreţii dinspre apă drepţi, formează portalul de intrare. Pe una, cea mai dinspre miazăzi, se văd încă rămăşiţele unei vechi cetăţi — se zice romane, — cuibul unor viteji strămoşi care alegeau spre apărare, ca şi vulturii, locuri grele de ajuns, dar de unde ochiul aveâ prilej să se rotească in largi orizonturi mângâetoare. Intr’o parte dealurile monotone, arse de soare ale Dobrogei, mai încolo ocolul liniştitei Dunări pe sub zidul de piatră ce se ţine aproape în-tr’una până la Cernavoda; în faţă întinsele bălţi cu pădurile de sălcii şi a căror ochiuri de apă capătă culorile cur-
www.dacQramanica.ro
960
ALBINA
cubeului, când soarele îşi ia zilnic rămas bun dela ele. Cealaltă stâncă, nu mai puţin înaltă şi prăpăstioasă e încununată de şcoală şi biserică, clădiri măreţe pentru micul oraş, ridicate de urmaşii actuali ai Romanilor, ca semne de cultură şi dominare.
Intre ruinele trecutului şi simbolul viitorului, stau îngrămădit ca în palmă orăşelul, tihnit, prea liniştit în zilele de sărbătoare, un mic furnicar, ca orice port, în cealaltă vreme. Drumuri largi, mărginite de clădiri cu două rânduri arată puterea comerţului; garduri înalte îngrădesc bordeele tupi-late din mahalaua turcească, întinsă mai mult la poalele vechei cetăţi. Cartierul boeresc, al funcţionarilor şi al ne.-gustorilor, cu căsuţe curate şi ogrăzi largi, se lăţeşte către şoseaua ce duce la -Constanţa, drept semn de prosperitate.
Din păcate, ca în cele mai multe locuri din ţară şi mai cu seamă din Dobrogea, omul a adăogat prea puţin, casă complecteze darurile naturei.
Stâncile sunt goale, ca şi ogrăzile locuitorilor. Unde şi unde câte un arbore neîngrijit, rupt de frunze şi crăci. Ochiul se oboseşte în bătaia razelor călduroase ale soarelui, aerul e plin de praf, înăbuşitor, fără nici o înviorare, decât numai la malul apei. E groaznic chinul la care oamenii singuri se condamnă. Abia un mic început de plantare se vede pe aşa zisele «bulevarde.» şi în viitorul pqrc dinspre cimitir, unde institutorul se -căzneşte, să sădească, an cu an, câţiva arbori. Cât nu ar câştigă priveliştea oraşului, dacă abia s’ar zări casele, din mijlocul frunzişului dătător de viaţă!
Strânşi intre cele două dealuri, oamenii-din Hârşova nu pot fugi unii de alţii; izolaţi complect în timpul ernei, ei nu-şi găsesc mângâiere decât stând de vorbă unii cu alţii, având felegeanele de cafea înainte, sau la «sindrofiile» ce şi dau unii altora. E singura dată in viaţa mea, când am întâlnit într’un orăşel de provincie, alăturea de autorităţile înalte, suprefect şi primar, negustorul şi meseriaşul timid. Nevoia i-a constrâns la o împăcare, în dauna prejudiciilor sociale, care creiază chiar într’un orăşel de 6.000 suflete, deosebiri de clasă. Dar traiul comun, în izolarea ernei, i-a împins pe hârşoveni şi pe alt drum. Se gândesc oamenii aceştia, cum să-şi treacă mai deosebit vremea care o au liberă. Nevoia de cetit se simte intre ei ca şi dorinţa de a se cultivă unii pe alţii, comunicându-şi sub formă de con
www.dacaromamca.ro
ALBINA
961
ferinţi, cunoştinţele pe care fiecare din ei le capătă în direcţiuni deosebite.
Politica, veninul ce omoară activitatea folositoare la locuitorii de dincoace de Dunăre, e o buruiană necunoscută la Hârşova. Primarul e gospodarul târgului şi se sileşte, în limitele bugetului restrâns ce l’a lăsat la îndemână actuala organizare a comunelor, să aducă îmbunătăţiri oraşului, ascultând şi de sfatul tovarăşilor lui de muncă; el nu e unealta de zizanie şi persecuţii a celor ce nu plac ocârmuirei, căci nu sunt elemente care să displacă stăpânilor vremelnici. Sunt şi de aceia cari cred că vor face servicii obştei, fiind partizanii drepturilor politice. Ei sunt priviţi însă piezişi, puţin înţeleşi, probabil dintr’un instinct de conservare a liniş-tei în care trâesc.
Şcoala se află nunumai pe o ridicătură înaltă, văzută din depărtare, dar e şi la înălţimea ei ca activitate. Mulţumită harnicului di'ector «V. Cotovu», în Hârşova se găseşte realizat unul din mijloacele sigure pentru educaţiunea mulţi-mei; şcoala e astfel nu numai punctul de atracţiune pentru micii copii, dar e şi un loc de luminare a celor ce nu au avut norocul să copilărească pe băncile ei. Deja departe de Hârşova, în satele de prin prejur, când se ştie că treci spre târg, ţi se recomandă să vizitezi muzăul d-lui Cotovu. E o sală spaţioasă în care poţi să treci câteva minute plăcute, dar şi cu folos, pentru că prinzi câteceva din bogăţia naturală a locului. Ici dulapuri cu frumoşi «şerpi îm-petriţi», urmele unor animale ce nu mai trăesc, scoase din carierele dela Cekirgea; alăturea de ele minerale şi pietre din carierele numeroase din împrejurimi. Răsleţite, pe unde locul restrâns a permis, stau păsările din Dobrogea, împăiate şi donate de d-1 Dombrovschi din Bucureşti. Monete antice deşteaptă in minte timpurile vechi din istoria Do-brogei şi poate da ceva sprijin celor ce vor să întregească firul faptelor desfăşurate pe acest pământ aşa de sbuciu-mat. Produsele industriei locale, în borcane însemnate la rând, arată bogăţia ascunsă în pământ şi întrebuinţată de oameni spre folosul lor. Fotografii bine reuşite, adunate din toate părţile, înfăţişază nu numai locurile frumoase de pe malul rupt al Dunărei, dar dă prilej celui ce nu le poate vizită, să cunoască monumente istorice însemnate, cum e acel dela Adam-Clisi. Gustul frumosului e deşteptat prin
www.dacoromamca.ro
962
ALBINA
câteva tablouri bine reuşite, cum e o copie a unui tablou vestit de Rembrand, alăturea de litografiile tablourilor datorite neîntrecutului nostru pictor naţional Grigorescu.
Când ai intrat în micul spaţiu ce cuprinde, bogăţii regionale, nici nu-ţi vine a crede că eşti la Hârşova. Când ai eşic nu-ţi pare rău de timpul trecut, căci cunoştinţi noi s’au adăogat celor vechi. Atunci abea vezi cât de departe suntem de adevărata cultură, gândindu-te că sunt capitale de judeţ,—toate din România, afară mi se pare de Târ-gul-Jiu — în care nu ştii cum să-ţi treci în chip folositor câteva minute, deşi ar puteâ şi ar trebui să existe câte un muzău în soiul aceluia dela Hârşova. Dar. . . dragostea pentru cercetările naturei nu se poate impune; neexistând e explicat pentru ce bogăţii naturale care se găsesc la fiece pas, sunt lăsate în uitare. Ca dovadă de aceasta e însăşi muzăul dela Hârşova. Nu a fost creat nici prin circulări nici prin subvenţii grase. S’a găsit un om, care a căutat să-şi întrebuinţeze într’un chip plăcut pentru sine şi folositor altora, timpul său liber; pe el nu l’a lăsat indiferent bogăţiile naturale din jurul oraşului său, ci le-a adunat de multe ori cu sacrificii băneşti; acum poate fi mândru că a făcut cel d’ântâiu pas în direcţiunea aceasta, plecând înaintea multor altora, cu mai multe cunoştinţi decât el şi în centre cu mult mai mari.
Pe lângă satisfacţiunea ce i-a dat’o M. Sa Regele în faţa concetăţenilor săi, cu ocasia vestitei călătorii de pe Dunăre din anul trecut, acest modest admirator al variatei naturi va avea şi aceia de a ocupă prima pagină, din istoricul mijloacelor de educaţiune pentru mulţime, scrisă atunci când exemplul său va fi urmat şi de alţii.
Dr. I. Siinionescu.
Profesor la Universitatea din IaşL
W ^	^	^ ^	^ ^	^	^	^ -A. ^	^	^
Cât ouă o găină.—Preste tot e răspândită credinţa, că o găină cel mult dacă ouă în viaţa ei 600 de ouă. Dar câtevâ foi franceze şi nemţeşti, cari se îndeletnicesc cu prăsirea păsărilor, aduc pilde spre a dovedi, că găinele ouă mai mult decâts’a crezut până acum. Astfel o foaie de acestea scrie, că o prăsilă dela un cocoş Creve Ceuer şi o găină cochin, a ouat în 4 ani şi jumătate 535 de ouă şi fiind ucisă, s’au mai găsit în ea 300 de ouă mărunte. O altă găină de soiu a ouat în 5 ani 647 de ouă şi ea e încă în putere, aşa, că să crede, că va mai oua mult.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
963
Din domnia lui Constantin Mavrocordat (D-
«Pentru cheltuelile slujbaşilor şi ale altor dregători cari «merg prin ţară cu trebi şi aceşti multă mânoătură şi pagubă «pricinuiesc săracilor, că cu această pricină da îndemână vornici-«lor şi vătămanilor să facă mâncătură, cisluind banii îndoit şi «întreit pe săraci, care cheltuieli se ajungea cu dajdea lor ce o «trăgea, s’au hotărît şi pentru aceştia şi s'au ridicat......»
< Fieşte care zlotaş au dregător să cheltuiească cu bani. Se «va da vornicelului şi vătămanilor foaie iscălită» pentru aceste cumpărături.
«In locul acestor dăjdii vor fi patru sferturi într'un an... < La cisla satului boierii zlotaşi sau vorniceii, sau vătămanii, <nici de cum să nu s’amestice, afară de oamenii locuitori ai satu-«lui; ci singuri cu toţi la un loc să’şi Iacă cisla între dânşii, «socotindu-se în scris a fieşte căruia bucate şi tot prilejul, şi «fieşte care să se încarce după putinţa sa....»
«Nici un fel de claoă, nici o cheltuială sau alte supărări «ce avea locuitorii pân acum dela dregătorii ţinuturilor, dela «căpitani, dela vornicei şi vătămani, de acum înainte să lip-<i.sească acestea toate».
înainte, dregătorii şi zlotaşii luau case în oraşe şi la ţară «fără chirie şi tocmeală» şi locuiau în ele; luau cu sila «aşternut, vase, blide la musafiri dela neguţătorii armeni şi jidovi, şi dela alţii»; apoi «zaharale de orz, făină, conace, (podvozi de cară, cai de olac, fără tocmeală şi fără plată». Prin «Aşezământul» său din 1741 Constantin Mavrocordat opreşte toate aceste abuzuri. Funcţionarilor li se întocmesc venituri ficse şi zlotaşilor li se dă 5% din sumele încasate, «răsură»; pentru cheltuiala lor. Dar curmarea abuzurilor atârnă mai cu seamă dela boierii însărcinaţi cu aceasta, şi am văzut că Domnitorul alegea dintre cei mai de seamă boieri. Abuzurile încetase. Nu găsim în «Condică» nici o plângere asupra boierilor zlotaşi.
Desfiiinţând Văcăritul, Caniţa şi Pogonăritul, Constantin Mavrocordat a hotărît ca ţăranii să plătească în patru slerturi câte 105 parale, din care 5 vor fi ale zlotaşilor.
105 parale la trei luni, sau 420 parale pe an, nu pare a fi o dare greâ.
Starea ţăranului la jumătatea veacului XVIII nu eră rea. Ei se împărţiau în fruntaşi (12 boi), mijlocaşi (8 boi) şi codaşi (4 boi); proprietarul eră îndatorit a le da «loc de semănătură de hrană cu îndestulare», câte o jumătate laice de coasă pentru • fiecare vită fără nici o plată, lemne de loc din pădurea proprietăţii iarăşi lără plată, păşune pentru toate vitele lui; ţăranul putea chiar tăia şi vinde lemn din pădurea proprietarului, afară de frasin şi ştejar de care nu se putea atinge. Ţăranul eră bogat, 1
(1) Vezi No. 35.
www.dacQromaoica.ro
964
ALBINA
măcar că, la 1741, era încă rob, şi 105 parale la trei luni nu eră greu de plătit. Ţara eră înbelşuşatâ. Aceasta ne-o dovedeşte preţurile din «Condică». Se vindeă 1 pară pâinea, 6 ouă la pară, găina 3 parale, laptele 1 pară oca, carul de lemne 20 parale, 12 parale curcanul, oaia 1 leu şi jumătate, 15 lei calul, 4 lei kila făină de grâu. «Pentru treaba grădinei domneşti», Domnul porunceşte să se aducă: «pari despicaţi câte 1 pară unul, popreli câte 1 pară una, care de nuiele câte 20 parale carul şi care de spini cu acelaş preţ». Dacă mai punem la socoteală că afară de bucate, vite şi pasări, ţăranul mai trăgea bun lolos din cultura albinelor şi din fructele vestite ale Moldovei, atunci putem încheia că darea se putea uşor plăti şi că «fiscalitatea lui C. Mavrc-cordat despre care s’a scris atâta eră o adevărată binefacere pentru locuitori, şi el se puteâ mândri că se îngrijâ de Moldova «ca de o patrie a sa». Să nu uităm însă că galbenul eră doi lei şi jumătate.
Din nenorocire, Domnitorul pe acele vremuri şi cu Divanul său, puteau calculă Veniturile; dar nu puteau aveă nici măcar aproximativ o ideie despre Cheltuieli; căci cheltuielelo atârnau dela pretenţiile turceşti cari zilnic sporiau, dela greutăţile cari zilnic se abăteau asupra nenorocitei Moldova. De acfeea şi simţim compătimire pentru Domnul care se zbuciumă necontenit cum să Strângă dările şi ce mijloace să întrebuinţeze pentru ca să poată răspunde la tot ce i se cerea, pentru că acesta eră singurul mijloc de a puteă rămâneâ pe tron.
Lucră Constantin Mavrocordat în Moldova; căută el să aducă înbunătăţire aice; munciâ şi se strădănuiâ ca «în o a sa patrie»; dar gândul lui era tot la Ţara Muntenească. Muntenia eră, în adevăr, mai mare şi mai bogată decât Moldova şi eră mai la a-dăpost. Nu eră în drumul paşilor şi armatelor spre Ilotin, Tighina; nu eră obligată a găzdui atâtea obraze mari, care tot treceau spre Rusia şi Polonia. De aceia el urmăriâ ori ce mişcare se lăceâ în Muntenia; de aceea scriiâ el Vornicului de Vrancea: «Inţeles’am de mult lucruri ce se lucrează în Ţara Românească «şi noi pe tine când te am trimes acolo, într’adinsşi am poruncit «ca să te afli deşteptat, şi necontenit să cerci, şi în tot chipul să «ispiteşti, şi de toate ce vei auzi, şi ce vei adeveri, şi ce s’ar-«clăti din partea aceia a Ţerii Româneşti, ales să mă înştiinţezi; «şi eată aCum este câtăva vreme de când dela tine nimica, nici «o înştiinţare, nu am luat; şi ne mirăm ce lucru este; că noi «slujba ta din copilărie o ştim mai deşteptată; şi pentru aceea «te-am rânduit acolo, socotind că te vom aveă de lolos, şi n’a «rămânb nimica să nu ne înştiiinţăm dela tine. De socoteşti tu «că ne va înştiinţâ Ispravnicul Putnei, ce îţi pasă ţie? Noi aşteptăm «totdeauna osebit înştiinţarea dela tine; tu datoria ta să o faci: «a ne sluji precum ştii că este potta noastră. Să cauţi neadormit «să te afli; şi noi să te mai învăţăm a sluji? Tu ştii: întreabă «şi de alţii, cei ce vor fi umblând într’acea parte de loc, şi «trimete şi tu oamenii tăi de cearcă, şi află tot adevărul ce
www.dacoromanica.ro
ALBINA
965
«s’ar clăti, şi s’ar lucră, şi s’ar înoi, ori lucruri mari, ori n ici, «toate cu amănuntul: una câte una, să le afli, şi necontenit; a-«desa să ne înştiinţezi. Să-ţi deşschizi ochii: nu arătă blăstămăţie. «Aceasta scriem».
Dar dacă se ocupă în special cu cele ce se petreceau în Muntenia, Constantin Mavrocordat se ocupă şi cu cele ce se întâmplau în Europa. Aceasta ne-o dovedeşte următoarea scrisoare către Starostele de Cernăuţi: «gazelurile ce ai trimes dela nişte «Domni leşeşti le-au adus; şi aceste gazeturi sunt vechi; nu îs < niei de o treabă; nici trebuie Măriei Sale gazeturi dela Domnii «acei leşeşti, că Măria sa are de unde luă gazeturi. Şi s’au trimes «înapoi».
Strângerea dărilor, am zis, eră grija mare a Domnului. «Con-«dica» cuprinde o voluminoasă corespondenţă cu boierii zlotaşj în această privire. Aşâ către Dinul Armaş şi I'osufachi (la Suceava)
se scrie____«600 de lei nici este să-i mai trimeţi dumneata. De
«pre la alte ţinuturi vin pungi de bani şi dela un ţinut mare «ca acela să trimeţi dumneata numai 600 de lei? Ce lucru este «acesta? Au pe semne aşteptaţi să vă mai trimetem şi alţi «zapcii, şi mai cu grele ciubote? Ce, de vreme ce ziceţi câ a-«eum, după iarmarocul lui sf. Ilie veţi trimete o sumă bună de «bani, dar nu vom să triineteţi, tot istovnicul banilor să faceţi; «că apoi ne vom scârbi asupra domniilor voastre», şi către Vornicul Iordachi Rusăt: «... Dar de ce să nu se poată? «Atâta vreme este decând aţi ieşit dumneavoastră, la ţinut! In patru-«zeci de zile, de ce să nu se poată strânge un sfert? Ce, cu cât «vei sili dumneata a face istovul mai în grabă, cu atâla este «mai de folos locuitorilor, decât cu acelea ce arăţi dumneata. «De ce să se mai lungească mai mult, să mai umblaţi atâta vrema «printre locuitori frâmântându-i? . . . . . Şi mai mult supărare «ca de aceste să nu ne mai dai dumneata».
Dar vremurile se tot îngreuiau; Domnitorul eră nevoit a scoate şi alte sferturi; ţara începu a se plânge; din judeţe i se aducea la cunoştinţă vorbele şi plângerile locuitorilor. C. Mavrocordat se adresează către toţi locuitorii ţării. După ce li se spune că a fost nevoit să mai scoaţă un sfert pentru mucarel (înoirea domniei la trei ani) încheie: «Pentru aceasta dar, nerămâind în «cugetul vostru nici un chip de îndoială, să fiţi încredinţaţi că «mai mult la alte ciferturi înaihte nu veţi li supăraţi . . . .»
Făgăduinţa deşeartă, pentru că Domnul nu eră în stare să o îndeplinească. Ciferturile tot sporiau; ţăranii nu mai puteau plăti; şi, în ultimele timpuri «Condica» e plină de raporturi a-rătând numărul ţăranilor fugiţi, cu toată gloaba de 20 de lei pentru cel fugit şi prins.
Domnul se zbate în mijlocul acestor dificultăţi teribile; sporul de cheltuieli de o parte, sărăcirea şi neputinţa ţării de a plăti, de alta. In următorul fragment dintr’o scrisoare către Serdar
vedem starea lui sufletească: «........Dar şi noi, ce putem să
«facem într’alt chip,, de vreme că atâtea porunci ce s’au adus
www.dacaromamca.ro
ALBINA
966
«asupra noastră, care le ştii dumneata, porunci stăpâneşti liind, «cu soli mari ca aceea, cu cetăţi. Cum se puteă să se lase jos?
Acum trecând acelea, nădăjduim pe Dumnezeu, precum şi pre «la stăpâni avem făgăduinţă, că nu vom mai avea supărarea cu «acelea, osebite ... Să nu se mai sune între dânşii (locuitori) «voroave răsuflate.......»
împrejurările ajungând şi mai grele, Domnul se adresează
din nou către locuitorii ţării: «......Şi văzând că, de o parte,
suma oamenilor au ieşit puţină, nu precum nădăjduim; de altă «parte, că datoria se înmulţeşte, din lună în lună se adaogă la «capete, şi bani ca să dăm la datorie putinţă nu este; de «vreme că au fost început, una peste alta, atâta havalele, cu trecerea solului moschicesc şi a solului stăpânilor noştri, şi «pentru geaphanca şi hambarurile ce s’au tăcut la Bender, şi «pentru zahareaua ce s’au trimes la Anadol ... şi fiind noi tot «asupra grijei uşurinţei voastre, iarăşi au venit altă havalea, pentru salahori şi carele ce s’au trimes la Ozu . . . ; şi acolo «unde nu aflăm ca să plătim bacul salahorilor, au sosit şi altă havaleâ, ca să dăm 60 de pungi de bani Ienicerilor dela Ben-«der, şi 20 de pungi de bani Casapbaşii şi 25 de pungi de bani pentru Anadol; s’au schimbat Vizirul şi alţi mulţi ai Porţii, «cu carii s’au cheltuit câţiva bani pentru obişnuitele plocoanelo lor; şi* iarăşi făcând datorie la Ţarigrad, s’au dat acele obişnuite
«darurile lor......Şi văzând atâta supărare, şi că în toate lunile
plătim la Ţarigrad atâtea pungi de bani dobânda banilor, şi, ca să să schivernisească nevoile nu este putinţă, încă de când a ieşit citertul al treilea pân acum, ne-am slătuit dimpreună cu «Boierii noştri trebuinţa lucrului; şi unii au zis ca să adăogâm «un cilert şi să le facem cinci; iar alţii au zis ca să le stricăm de tot, şi să scoatem văcărit, coniţă, şi celelalte vechi obişnuite ulări; pentru care otărându-ne şi nici de cum ca să auzim n’am vrut, ştiind că toată stingerea pământurilor acestora au stătut «dajdiele acele».
Punga de bani eră 500 lei, sau 200 galbeni.
Din aceste câteva citaţiuni rezultăcred, că ţărănimea avea mare dreptate când nădăjduiâîn ConstantinNicolae Voevod Mavrocordat; şi când cunoaştem greutăţile cari apăsau pretutindenea, în veac. al XVIII-lea, asupra celor de jos, nu ne putem opri a arătă lauda noastră pentru acest Domnitor care, pe cât eră cu putinţă în acele vremi, a căutat să mai uşureze pe cei de jos.
Au fost însă tirani cari s’au rezemat pe clasele de jos pentru a zdrobi pe cei de sus, singurii cari puteau face oare care opoziţiune. Şi în ceeace priveşte pe Fanarioţi, s’a susţinut că au căutat să dăsfiinţeze boerimea pământeană. Din câte aţi auzit, puteţi încheia dacă lui Constantin Nicolae Mavrocordat i se poate aduce o astlel de învinuire.
(Va urma).
Petru Răşcami.
www.dacaromamca.ro
Dirt poveştile lui Moş-flea^u
Ganiurul.
Cât de felurite sunt făpturile lăsate de Dumnezeu pe pământ!
Am să vă spun astăzi câteva cuvinte, dragii moşului, despre una în adevăr ciudată.
Animalul acesta se numeşte cangurii sau cangur. Nu trăeşte pe la noi, ci departe, foarte departe. Aţi auzit de un continent care se numeşte Oceania. El cuprinde o insulă mare, foarte mare, numită Australia sau Noua-Olandă, şi alte insule mai mici.
Noua-Oladă e locuită de neamuri vechi şi de Englezi, cari sunt stăpânitorii ţinuturilor acelora. Acolo se găseşte acest soiu de animal.
I-a uitaţi vă la chipul ce se vede ici alături.
Capul e frumos ; privirea foarte isteaţă ; urechile lungi, dar par’că nu-i şade urât cu ele. Trupul însă
Cangurul.
www.dacoromanica.ro
968
ALBINA
nu e de loc potrivit cu capul E lung de tot şi se îngroaşe tot mai mult spre coadă. Ce mici îi sunt picioarele din nainte! Oare umblă cu ele? Nu umblă. Le ţine încovăiate şi unghiile celor cinci degete gata să se acaţe de ceva. Picioarele din apoi sunt foarte lungi şi ţepene. Ele sprijină tot trupul.
Am văzut un cangur de aceştia într’o grădină zoologică. Eră lung ca de doi metri. Când am a-juns în dreptul lui, şedea ca pe un scaun, rezemat în coadă şi pe picioarele din dărăt. Văzând mulţi oameni în jurul locului unde eră închis, se uita de jur împrejur, mişcând urechile cum fac caii când vor să asculte cu băgare de seamă, iar cu unghiile piciorului din nainte se scărpina pe laturi. Deodată
Cangur speriat.
văd ceva eşind din burta lui: era căpşorul unui puiu foarte drăguţ, care eşiâ încetişor să vază ce mai este pe afară. Iată că puiul sare jos şi începe a fugi pe iarbă împrejurul mamei sale Atunci un băeţaş de lângă mine svârlî cu o pietricică. Intr’o clipă, puişorul sări în punga căre i adăpostise şi cangurul îşi făcu odată vânt, înţepenindu-şi bine coada şi ajunse dintr’o săritură la capătul călălalt al grădiniţei sale.
Animalele de soiul acesta s’au împuţinat astăzi, înainte de aşezarea Europenilor în Noua-Olandă erau multe de tot şi trăiau în turme prin câmpii
www.dacoramanica.ro
ALBINA
969
şi prin păduri. Acum însă locuitorii de pe acolo au început să-i vâneze; de aceea cei cari scapă trăesc retraşi în ascunzătorile pădurilor.
Cangurul e blând. Paşte ziua şi doarme noaptea. Câte odată smulge câte un zmoc de iarbă ori frunze din copaci, se aşează pe coadă şi le mănâncă din ghiarele picioarelor din nainte. întocmai cum fac maimuţele.
Iată încă un chip de cangur. Aci se vede că a auzit un sgomot şi, punându-şi puii la adăpost, se găteşte să fugă ori să se ascunză.
3loş-Neagu.
PE BRAZDĂ
,/ânt primăvăratec adie prin codrii neînfrunziţi şi pe câmpia verde dezvelită cât zarea ochiului sub întinderea senină, albastră ca marea, în miezul zilei. In tăcerea pustie păserile se fugăresc prin aerul cald, sub razele aurite. Toată suflarea simte veselia bielşugului; dusă e în pustii foamea şi crivăţul cu gerul ce înghiaţă inimile şubrede. Vrăbiile guralive ciripesc; altele mai îndrăzneţe se pierd în zarea ochiului tremurându-şi aripele ca foile clătinate de vânt, largul cerului pare numai al lor. Din când în când unele se lasă pe arătura proaspătă, adunându-şi hrana. Din brazdele cafenii ese abur, făgăduind rodnicia nesecată a pământului.
Pe o colină priporoasă ară Toader. Plugul se înfige a nevoie în pământul înţelenit. Boiii trag gâfâind din greu; că-s juncani slăbănogi, gata să cază la suflarea vântului. Ales Joian, e numai umbra de el.
Băiatul, Nică, ţine de coarnele plugului. Fluerând o doină, îşi îndeamnă paşii. La vale merge cum merge, dar la deal îi vine greu, bietul Joian. Din când în când îşi întoarnă ochii mari negri spre Toader, îl priveşte blând, par’că vrea să-i zică: «E greu stăpâne!»
Toader îl vede sleit de puteri, cearcă să-l întrame cu vorbe: «Plăis, Joian al tatei, nu mai e mult». Cu ochii scăldaţi în lacrâmi îşi dă Joian toate puterile, toată vlaga inimei, doar ar împlini voea stăpânului. Trupu-i deşirat se
www.dacaramamca.ro
970
ALBINA
lungeşte la deal, pielea i se întinde şi-i numeri coastele, şiragj el trage din răsputeri răsturnând brazdă lângă brazdă; dar abia îşi mai duce picioarele prin bulgării clisoşi.
Lui Nică i se topeşte sufletul de jalea lui Joian. Băiatul e tovarăşul zilnic al juncanilor, el îi paşte cât e vara de lungă, doinind din t'luer îi priveşte cum rup ei regulat şi cuminte iarba fir cu fir şi cum sătui, se tolonesc la umbră, şi rumegă mulţumiţi de ticna odihnei. Când le e sete, Nică îi pricepe de pe muget; dânşii înţeleg vorbele de îndemn la apă şi de întors spre casă.
Nică nu-şi mai ia ochii dela Joian, gândind: «Dimineaţă n’a voit nici s’atingă cu buzele apă limpede dela izvor. Când îl îndemnam: «bea, Joiene, bea! «M’a privit ţintă în ochi şi-a mugit tânguitor, par’că ar fi zis: «Ce e cu mine nu e bine». I-am frecat urechile; erau reci ca ghiaţa. Când l’am pornit de acasă a mugit aşa de jalnic! Mi-a dat cu un cuţit prin inimă. Eră bine să nu-1 punem azi la muncă».
Mereu se uită Nică la soare, doar ar veni amiaza să 1 deâ pe Joian la odihnă. Ştiea el că la boală cel întâiu leac e liniştea, fie pentru om fie pentru dobitoc.
La prânz Toader a dejugat juncanii să pască pe delături. Joian, sutlând greu, s’a lăsat jos pe coastă, întinzând capul pe brazda răsturnată. Suflă greu.
—	Bietul Joian munceşte cu toată inima şi-a obosit, celălalt e mai trândav. Intre dobitoace ca şi între oameni. Unele se nemeresc mai şirete, nu se dau la muncă. întocmai ca oamenii leneşi! zise Toader.
—	Ba e bolnav, tată, dimineaţă n’a atins apa.
—	Bolnav! Puşchea pe limbă! zise Toader, muşcat de frica primejdiei.
Nică nu mai adăogâ nici o vorbă. Cunoştea el mai bine pe Joian. Dădu fuga şi adună un mănunchiu de iarbă; în-genuche lângă vită, şi, dezmierdând’o cu vorbe blânde ca pe un frate bolnav, îi zise; «Mănâncă, Joenel, erbuşoară să prinzi putere». In zadar îi purta însă iarba pe la buze. Joenel clipeâ des închizând din ochi, parcă ar fi zis: «Nu pot. S’a isprăvit»! Băiatul ii netezi capul, mângâindu-i spinarea plină de bătăturile biciului dela întâiul stăpân, care îl băteâ fără de milă, când Joean nu avea destulă vlagă să urnească din loc carul prea încărcat. Bietul Joian! dacă ar fi avut graiu, multe ar fi povestit din vieaţa lui chinuită!
www.dacaromamca.ro
ALBINA
971
Şi ce gingaş, ce drăguţ fusese Joian de mic! Părul roş neted, botul rumen ca un trandafir, picioarele dela genuchi în jos albe, de păreâ încălţat. In cele d’intâiu săptămâni erâ .zglobiu, zburdalnic; ca un copil răsfăţat s’alintâ pe lângă maică-sa. Acest traiu fericit n’a ţinut mult. Dela câteva săptămâni a început a fi oropsit, abia apucă o gură două de lapte şi baba Marina îl iuşneâ cu varga peste picioare. Cât e ziua de lungă sta priponit cu ochii ţintă spre poartă; -doar o vedea-o pe mumă-sa întorcându-se dela păscut. O 2ăreâ seara şi dimineaţa. Puţină parte aveâ de dezmierdările ei!
Abiâ înplini Jeonel câteva luni şi-l vându beţivului de Iftimie. De aci încolo nu mai ştiu ce-i mila şi viaţa ticnită.
Genele lungi ale lui Joian erau umede de lacrâmi. Poate In aceste ceasuri de pe urmă îi treceau prin minte ca nişte adieri uşoare toate chinurile suferite dela un stăpân fără de sullet. Cum îl băteâ fără cruţare, cum l-a pus la muncă de crud şi i-a închârcit oasele de tinere ca şi copilului oropsit. Cât erâ ziua de lungă, flămând şi însetat. Doar noaptea se odihneâ. Atâta bun aveâ pe lume, dar şi atunci cum îl dureau oasele frânte de oboseală şi umflăturile făcute. De bătăi, de multe ori nici de odihna nopţei n’aveâ parte.
Acuma se isprăveau toate. Simţeâ o sfârşeală, puterile i se duceau din trup ca luate de o apă repede. Din când in când îşi ridica pleoapele grele, privind cu ochii lăcrămoşi la Nică, par’că i-ar fi zis: «Nu-mi trebuie mâncare, numai odihnă».
Nică se uita la căutătura plină de înţeles a lui Joian şi prin minte îi treceau dobitoacele năzdrăvane din poveşti, cari vorbiau cu graiu. «Sărmanul Joian, el nu poate spune ce-1 doare!» La acest gând se lipea şi mai tare de capul juncanului, întrebându-1: «Ce te doare Joenel?» Cum te-aşi mai paşte să te văz odată sănătos!» Joian întindea şi mai tare gâtul la dezmierdările băiatului. Cuvintele blânde îi mergeau la inimă ca şi unui om. Din când în când oftă greu. simţia supărarea lui Nică; de ar fi putut i-ar fi zis: «Mi-i jale de tine, dar n’am ce-ţi face».
Pe după amiază, vai nevoie, îl ridică Toader de jos, dar abiâ îl ţineau pe bou picioarele. II înjugâla plug ca să nu se cheme că-i unul singur. Cu fiecare brazdă răsturnată se
www.dacoromanica.ro
072
ALBINA
ducea căte o parte din puterea bietului Joian. El, blând, supus, păşea rar, încet, poticnindu-se din ce în ce tot mai tare la deal. Cu ochii înnecaţi in lăcrămi măsura lanul; de-ar fi avut graiu, ar fi zis: «Nu mai pot» Dela o vreme nu urnea de loc. Toader, înfuriat, începu a-1 lovi cu biciul. Joian, răbdător, se silea să tragă, dar în zadar, n’aveâ putere nici cât un puiu de vrabie.
Nică se repezi la Toader:
—	Nu da, tată. Injugâ-mă pe mine în locul lui. N’a luat strop de apă, nici fir de iarbă în gură: e bolnav sărmanul!
—	Poate nu şi-a pus hăramul în gând să mă lase cu arătura neisprăvită! Cu ce să cumpăr altul? De unde bani? zise Toader plin de năduv. Nică nici n’auzeâ vorbele lui taică-său; i se rupea inima de jalea bietului Joian.
Eră pe la asfinţit, raze roşi s’aşterneau pe brazde, binecuvântând rodnicia pământului. Pe Joian de o dată îl prinse un scutur, căzu în genuchi pe ţărâna umedă. Scoase un muget sfâşietor, ca o rugăciune de pe urmă, în faţa soarelui ce se oprise o clipă deasupra colinei.............
In văzduh se răspândea o ceaţă fumurie, cucernica tăcere a serei împrăştia jale. Joian căzut pe brazdă îşi căpătase odihna de veci.
Sofia Nădejde.
Lucrările agricole în luna Iunie.
«ă urmează cu seceratul şi treeratul rapiţei, care trebuie, dacă timpul este priincios, să se termine neapărat până la 10 ale lunei, de oarece dela această dată, daca nu mai curând, începe seceratul orzului de toamnă, care se face cu secera, cu maşina de secerat ori cu coasa împedecată. Ori cum s’ar face seceratul, orzul trebuie făcut snopi, cari vor fi legaţi cu multă băgare de seamă ca să nu se rupă spicele şi să nu se scuture, iar seara snopii se clăesc. După ce s’a isprăvit seceratul, orzul se cară la arie, unde se face stoguri sau şire. Pe locul unde se face stogurile trebuie să se pună un aşternut de paie gros de 50 c. m. iar snopii să aşează astfel ca cotoarele să le fie afară. După ce s’a isprăvit stogul se acoperă cu paie, ca snopii să fie mai bine apăraţi în contra ploilor până la treerat, care se face cu caii sau cu maşina de treerat.
După ce s’a treerat se vântură, şi să curăţă de orice mur-
www.dacarcmamca.ro
ALBINA
973
dărie şi după aceea se pune la magazie unde se păstrează până ce se vinde. Orzul de toamnă poate să producă la hectar dela 50 — 70 hectolitri. Orzul alb de toamnă este foarte mult căutat pentru fabricarea berei, atât de berarii din străinătate cât şi de cei din ţara noastră: se mai întrebuinţează la hrana vitelor; amestecat cu făină de grâu la facerea pâinei, iar paiele bine păstrate în şire, se întrebuinţează ca hrană la cai şi boi şi chiar ca aşternut pentru vite, precum şi la facerea de pălării de paie.
Pe la 20 Iunie începe seceratul grâului în cele mai multe localităţi din Muntenia; această lucrare se face caşi la orz. Grânele destinate pentru vânzare să seceră când sunt în pârgă. O holdă de grâu se zice că este în pârgă, atunci când noi strângând între degete un bob de grâu nu mai iese din el lapte, iar grânele destinate pentru sămânţă se lasă să se coacă bine, fiindcă boabele de grâu coapte bine încolţesc mai uşor când sunt semănate.
Când grâul se seceră în pârgă, seceratul începe după ce s’a ridicat rouă de pe holde, iar snopii se lasă în picioare în bătaia soarelui până seara când se clăesc.
După ce s’a isprăvit cu seceratul, snopii se cară la arie, unde se fac stoguri sau şire şi li se dă aceleaşi îngrijiri caşi stogurilor de orz, până Ia treerat, care începe de comun în Iulie, şi mai rar în această lună. Tot în acestă lună în unele localităţi, începe şi seceratul secarei şi orzului de primăvară care se face în aceleaşi condiţiuni caşi seceratul grâului.
Săpatul porumbului. In această lună porumbul trebuie săpat pentru a 2-a oară, dacă semănătura acestei cereale s’a făcut până la 23 Aprilie st. v. Această lucrare a porumbului se mai numeşte şi moşoroitul porumbului. Dacă porumbul a fost semănat prin împrăştiere, lucrarea se face cu sapa, iar dacă a fost semănat în rânduri, lucrarea se face cu un plug cu 2 coarne mobile numit muşuroitor. Sătenii noştri agricultori această lucrare o fac cu rariţa. Această lucrare la porumb se face de obiceiu după ce a trecut trei săptămâni dela prima sapă a porumbului, răritul porumbului este mai economic decât săpatul cu sapa, de oarece se face economie, de timp şi de bani. Pueţii dela rădăcină şi câte odatt de pe tulpina porumbului trebuie rupţi, fiindcă aces-tiea slăbesc vegetaţia şi rodirea firului de porumb. Copilii sau pueţii ce se rup dela porumb este o bună hrană pentru boii de muncă şi vacile de lapte. Dacă porumbul este prea des trebue rărit, şi la fiecare cuib să nu se lase decât două fire sau cel mult trei: când porumbul este prea des semănat nu poate să rodească. In Moldova mai toţi agricultorii seamănă printre porumb şi cânepă, destinată să dea numai sămânţă. Această cânepă la săpat se răreşte, lăsându-se firile la o depărtare de 5 — 10 m., se taie cânepa de vară care este de o culoare verde mai deschisă, mai mult, se lasă cea de toamnă (femeiască), care este de o culoare verde mai în-
www.dacQtQmanica.ro
974_______________________ALBINA____________________ _________
ehisă. După culoare lucrătorii ştiu să deosibească cânepa; de vară de cea de toamnă.
Cartofii se muşuroesc caşi porumbul.
Cositul livezilor naturale. Dacă timpul a fost mai ploios, cum a fost în acest an în luna Maiu la noi în ţară şi aproape în toată Europa, toate ierburile ce se găsesc şi care formează o livede naturală a crescut în deajuns şi deja se găsesc înflorite, deci iarba trebuie cosită, sau chiar dacă iarba n’a înflorit, dar este încâlcită de ploi şi vânt şi este şi culcată la pământ, încă trebuie cosită, altfel iarba va putrezi şi vom căpătă fân mai puţin, dacă vom întârziâ cu cositul. Ca să cunoaştem dacă cele mai multe ierburi se găsesc în floare, dimineaţa până ce nu s’a ridicat rouă de pe-iarbă, ne plimbăm prin livede şi din când în când ridicăm picioarele şi ne uităm la ele, dacă sunt acoperite cu un fel de praf, care nu este decât polenul florilor, atunci iarba este bună de cosit şi vom căpătă un fân bun ca calitate şi cătăţime.
Cositul livezilor naturale, se face cu coasa sau cu maşina de cosit. Dacă timpul este călduros, în timp de 48 ore fânul este uscat, aşa că se poate strânge şi face căpiţe. Un hectar de livede naturală poate să producă fân uscat dela 2—fi mii kilogr. Dacă prin livede se găsesc muşuroaie de furnici se pot stârpi astfel: Se amestecă 1 litru petroleu, cu un kilogr. săpun negru disolvat (topit) în 100 litri apă, acest amestec se toarnă în furnicar şi astfe furnicile se prăpădesc. In această lună livezile artificiale bine întreţinute se cosesc pentru a 2-a oară.
Cositul măzărichei. Măzărichea semănată ca plantă de nutreţ se coseşte în această lună, după ce i s’a format te~ cuţele, iar cea destinată pentru sămânţă se lasă de se coace bine. Lucrarea de cosit şi strâns fânul se face caşi la livezile naturale. Măzărichea poate să producă fân uscat până la 5 mii de kilogr. la hectar iar sămânţă 18—25 liect. După ce s’a ridicat fânul de măzăriche, locul se ară pentru semănatul grâului de toamnă sau pentru rapiţă, care plante semănate după măzăriche reuşesc foarte bine.
Stropitul viei. Se stropesc viţele cu piatră vânătă pentru a 2-a oară; pentru acest stropit se întrebuinţează l1/, kilo-lograme piatră vânătă şi 1 kg. var nestins la 100 litri apă..
Plivitul viei. Această lucrare poate începe de pe la 15-Iunie şi se poate pi’elungl până la 20 Iulie st. v. La plivit se rup lăstarii de prisos, iar cei cu struguri trebuie legaţi astfel ca strugurii să fie în bătaia soarelui. După plivit, viea se stropeşte cu piatră vânătă şi după aceea se sapă. Plivitul se face pe un timp mai noros, iar stropitul totdeauna pe un timp călduros şi după ce s’a ridicat rouă după foi.
In grădina ele pomi. Se urinează cu altoitul pomilor cu ochiu sau mugure, şi pe la 24 ale acestei luni pomii se pot. săpâ la rădăcină. Toate crăcuţele tinere cari au o creştere
www.dacoromanica.ro
ALBINA
975
neregulată, caşi lăstarii daţi pe tulpină şi cei dela rădăcină, să taie. Dacă timpul este secetos pomii trebuesc udaţi.
In gradina de Legumi. Legumele, caşi alte zarzavaturi trebuesc plivite şi săpate, şi seara totdeauna udate. In această lună se seamănă ridichea de toamnă în rânduri şi după ce a răsărit se răreşte, lăsând o depărtare între ele de 40 cin., caşi între rânduri.
Intre[inerea vitelor, vacile. Timpul cel mai bun pentru fătatul vacilor este luna lui Martie sau Aprilie, de aceia în această lună vacile se dau la taur. O vacă bună de lapte trebuie să fie blândă, cap mic, coarne mici şi ascuţite, piept larg, şira spinărei dreaptă, şale largi, uger mare şi eşit spre pântece, ţâţele mari şi moi, vâna de sub pântece să fie groasă, ochii eşiţi puţin afară şi cu o căutătură blândă. Când vaca capătă căldură îşi pierde pofta de mâncare, devine neliniştită şi umblă singură după taur. Căldurile ţin 2 — 3 zile. Dacă în acest timp nu s’a dat la taur, îi trec căldurile, care revin după 2—3 săptămâni. Când vitele trăesc în cirezi gonitul se face în libertate, dar e mai bine ca vacile de gonit să se aleagă la o parte dimpreună cu taurul, care trebuie să fie blând şi bine format. Vaca se dă la taur la vârsta de 2 ani; iar taurul se întrebuinţează dela 3—6 ani.
Vitele de muncă. Căldurile în această lună fiind prea mari, trebuie ca lucrările câmpului să înceapă mai de dimineaţă, şi îndată ce începe căldura să lasă vitele să se odihnească mai mult peste zi.
Vitele în timpul verei pot lucră 10 ore pe zi.
Oile, dacă nu s’au putut tunde în luna Maiu, se tund în această lună şi se despart meii cu totul de oi, formând o turmă a parte.
Gândacii de mătase. Când creşterea gândacilor nu s’a terminat în luna Maiu, creşterea lor se continue în această lună, avându-se în vedere aceleaşi reguli dela început, ca creşterea să poată da bune rezultate.
Rămătorii (porcii) cari pasc afară pe ogoare, să avem grije a le da apă bună, curată şi îndestulă, ca să nu se îmbolnăvească de brâncă.
Albinele. Roitul se urmează şi în această lună, mai cu seamă când iarna a fost lungă şi primăvara mai ploioasă sau mai secetoasă.
________ Ţ?.S. Moga._
JS/L u. 1 ţ -u. m j r i
Parohul, Pr. Th. Micu, aduce mulţumiri d-lui Ion Dumitrescu, Primarul Comunei Mihaiu Bravu, jud. Brăila, care a avut buna voinţă ca pentru ziua de 21 Maiu sf. împăraţi Constantin şi Elena, să înpodobească Biserica din Comună cu lumânări şi a dat untdelemnul necesar serviciului religios.
Pr. I. Vasilache şi Sem. V. Huîiule, aduc mulţumiri d-lui «Neculae Uglea», comerciant din Bârlad care a dat 1.200 lei, cu cari bani s’a îngrădit Biserica noastră Ştoboreni din jud. Vaslui cu dulapi.
www.dacoromanica.ro
970
ALBINA
Sericicultura.
Pentru a ila un mai puternic imbold cultuii gândacilor do imitase, d-1 I. Kalinderu a dat agcntiler sili, circulara de mai jos, cure. suntem siguri cil işi va ajunge scopul şi in curând vom vedeâ, rodurile binefâcâtoare a acestui nou izvor de bogilţic pentru (ara noastnl.
Domnule Agent,
Industria sericicolă este o îndeletnicire accesorie a agriculturii şi poate să ajungă la o mare însemnătate în ţara noastră, unde cultura dudului şi creşterea gândacilor de mătase izbutesc atât de bine.
Este cunoscut că dela 1852 până la 1866, creşterea gândacilor de mătase făcuse mari progrese, pentru că era foarte căutată şi bine plătită sămânţa din ţările române, care pe atunci, nu era atinsă de nici o boală. Dela 1866 însă, apărând şi la noi boala viermilor de mătase (pebrina), şi sămânţa pierzând reputaţiunea din trecut, n’a mai fost căutată, iar creşterea gândacilor a decăzut, aşa că astăzi, nu cultivă nimeni viermii de mătase pentru a-şi creia un venit, ci numai pentru a produce borangic întrebuinţat în portul naţional.
Cu toate acestea, astăzi, graţie descoperirilor lui Pasteur, pu-tându-se luptă în contra boalelor gândacilor de mătase, o creştere îngrijită a lor, devine producătoare şi un adevărat izvor de bogăţie pentru ţărani prin vinderea gogoaşelor sau coc viilor.
Astăzi când coconii se vând cu 3 lei kilogramul, situaţiunea crescătorilor de gândaci poate ii considerată ca destul de bună. S’ar putea pune întrebarea dacă această stare se va menţine şi p>e viitor.
După toate probabilităţile ea nu numai că se va menţine, dar e cu putinţă chiar să devie mai bună.
In adevăr, concurenţa străină, în general a Asiei, nu poate fi de temut; ea şi-a făcut efectul asupra scăderii preţului mătăsei, care dela 100—120 lei kilogramul a ajuns in 1894 la 35 lei; iar din 1895 a încăput a se ridica constant, şi în 1902 a ajuns la 50 lei kilogramul.
In ceea ce priveşte producţiunea, China, leagănul sericiculturii, produce anual 15 milioane kilograme de mătase, din care 7.000.000 se exportă; Japonia produce 7.000.000 şi exportă 4.300.000.
In Europa, Italia ocupă primul loc, cu o producţiune de 4.400.000 kilograme; în al doilea loc vine Francia cu 700.000 kilograme.
Producţiunea totală din lume este aprocsimativ de 33.000.000 kilograme pe an.
In unele ţări producţiunea creşte, în altele scade; Francia producea altă dată 2.000.000 kgr.
In China pebrina face încă ravagii, căci Chinezii nu practică selecţiunea.
In Japonia din contră se silesc pentru întinderea sericiculturii; s’a făcut progrese.
Deci, pe când producţiunea face mari progrese în ţările sericicole, statistica arată că consumaţiunea mătăsii creşte în raport cu luxul, care se răspândeşte în toate ţările şi în toate clasele.
Ca consecinţă directă, consumaţiunea crescând mai mult decât producţiunea, ar urma ca preţul gogoaşelor să se mai mărească, în nici un caz însă să scadă.
S’au ivit în vremea din urmă mătăsuri artificiale, făcute din
www.dacaramanica.ro
ALBINA
977
bumbac sau din celuloză, şi numite mătase < Mercier, Chardonnet», «viscose», etc. Aceste produse se fabrică în cantităţi mari, dar nu fac concurenţă mătăsii pentru că n’are tăria şi durata ei. Ţările care consumă mai multă mătase sunt:
Francia. ......	. 4.000.000	kilogr.
Germania		. 2.800.000	»
Elveţia. ......	. 1.550.000	»
Rusia		. 1.400.000	»
Italia		. 1.000.000	»
Anglia		. 800.000	»
Austro-Ungaria . . .	. 725.000	»
Alte ţări din Europa .	. 215.000	«
Total. . 12.490.0UU kilogr.
Statele-Unite importă anual 4.900.000 kilograme pentru ţesăto-riile sale, fără a socoti importul ţesăturilor de mătase fabricate la Lyon, în Elveţia şi Germania. La 1893—1895 importă numai
2.900.000	Kilograme, deci consumaţiunea a sporit extraordinar.
Rentabilitatea culturii gândacilor de mătase este în raport cu producţiunea maximă de coconi la aceeaşi cantitate de sămânţă.
In 1885, din 25 grame sămânţă, producţiunea gogoaşelor nu treceâ peste 30 kilogr.
Astăzi, când se poate procură cu înlesnire sămânţă de bună calitate, când se observă regulile indicate de ştiinţă şi confirmate de experienţe în creşterea gândacilor, şi se dă toate îngrijirile igienice, se capătă cu înleznire 60 kilograme coconi din aceeaşi calitate de sămânţă.
Cheltuelile de cultură pentru 50 grame sunt următoarele :
Preţul sămânţei.		Lei	20,-
1000 kil. frunză â 10°				100,—
Salariul unei femeii pe timp de	»	
30 zile, â 1,25		»	37,50
Un om în timp de 15 zile, â 1,50	»	22,50
Hârtie de aşternut		»	10-
încălzit		»	6 —
Desinfectarea uneltelor şi camerii	»	4,-
Total. . .	Lei	200,-
Recoltând 120 kilograme de gogoaşe, a 3 lei, avem 360 lei; prin urmare un beneficiu net de 160 lei, cave este destul de însemnat având în vedere că se obţine într’un timp foarte scurt de 6 săptămâni, fără a face mai de loc înaintări de bani.
In cazul când cultivatorul dispune de duzi şi produce singur sămânţă, câştigul este şi mai mare.
Micile culturi dela 25 la 50 grame, în care cultivatorul lucrează el însuşi cu familia, sunt singurile cari pot da profit.
M. Mozziconacci sfălueşte să se părăsiascâ cu totul camerile mari, cari predispun la boale, şi să se adopte pentru creştere camere mici.
Sericicultura a devenit astăzi o industrie pentru micii cultivatori, cari o pot practica cu familia lor.
Proprietarii de plantaţiuni mari de duzi, vor trebui să dea frunza micilor cultivatori şi să împartă cu ei producţiunea coconilor, după cum se obi-nueşte în Italia pe domeniile d-lor Ca-merini Simonetta, la Piazzola şi la Camponago. Odată cu acest sistem de cultură ar fi de folos ca în şcolile primare de fete să se înveţe sericicultura.
www.dacoromamca.ro
1)78
AI.BTNA
Pentru ca creşterea gândacilor de mătase să se dezvolte în ţară, trebue împlinite 2 condiţiuni:
a)	Să se creeze plantaţiuni de duzi,
b)	Să se asigure debuşeu pentru gogoaşe.
Pe această bază se încurajează în Ungaria această industrie.
Statul ungar a înfiinţat, în anumite centre, magazine unde se strâng coconii produşi de micii cultivatori, plătindu-i după calitate, dela 1—15 fi., cum am văzut la Temişoara într’o excursiune agricolă însoţit de mai mulţi din Domnia-Voastră.
La aceste magazine sunt instalaţii şi cuptoare «etouffoirs», unde gogoaşele se supun la temperatura necesară pentru a omorî păpuşele.
Apoi au instalat şi o filatură la Lugoş, unde se toarce mătasa din coconii produşi într’o regiune, dându-i astfel o formă comercială.
Pentru această operaţiune, Statul Ungar a adus din Italia maeştri şi fete lucrătoare, până va învăţă aceste operaţiuni popu-laţiunea locală.
O astfel de fabrică am văzut în toamna trecută, când asemenea am fost cu mai mulţi dintre Domnia-Voastră în Bulgaria, la Sta-nimaca, vr’o 15 kilometri la sud de Filipopoli. Instalaţiunea este făcută de o companie engleză, şi după cum ne-a confirmat di-rectorul, toarce din coconii cumpăraţi dela micii cultivatori o mare cantitate de mătase, pe care o exportă la Marsilia.
In această localitate am văzut cu ochii ce progrese face cultura gândacilor de mătase, şi cum cea ma mare parte din po-pulaţiune trage dintr’însa venituri însemnate.
Am văzut la orăşeni podul caselor plin de gogoaşe, şi spuneau că această cultură le aduce venituri cu cari îşi întreţin familiile. Fabrica plăteşte 2—3 lei kilogramul de gogoaşe, după calitate.
E adevărat dar, că numai prin înfiinţarea de cuptoare publice pentru omorîrea păpuşelor şi prin filaturi se poate da avânt sericiculturii.
Aceste instalaţiuni se pot întemeia şi de propietari mari, ca în Italia, la Piazzola şi Camponago, în caz când nu vor fi făcute de Stat sau societăţi.
Sericicultura începându-se prin plantaţiuni de duzi, din punct de vedere economic e bine, ca crescătorul de gândaci de mătase să producă el însuşi frunza necesară.
Pentru încurajarea sericiculturii, Statul Ungar a dispus a se plantă drumurile cu duzi, după cum am observat împreună cu mai mulţi dintre d-v. şi după cum am făcut şi facem şi noi pe Domeniile Coroanei.
Pentru ca sericicultura să ia o dezvoltare cât mai mare, veţi îngriji ca să aveţi totdeauna în pepiniere pueţi de duzi din varietăţile cele mai recomandate şi potrivite localităţii, spre a-i distribui gratuit locuitorilor de pe Domeniul ce conduceţi, căci numai răspândind cât mai mult cultura duzilor se poate întemeia bine sericicultura şi la noi în ţară.
Paralel cu plantaţiunile de dud şi întinderea creşterii gândacilor de mătase, voiu căuta să înfiinţăm magazine şi cuptoare pentru distrugerea păpuşelor, precum şi filaturi, unde şi când se va simţi trebuinţa.
Lucrând pentru dezvoltarea industriei sericicolă, creaţi un nou
www.dacoromanica.ro
AT.KTXA
97»
izvor de venit pentru locuitori, a căror bună stare trebuie să n& preocupe cu tot dinadinsul.
In acest scop, după cum foarte bine ştiţi, M. Sa Regina a cărei inimă este aşă de caldă pentru tot ce priveşte economia naţională a ţării, şi în special înbogătirea şi înbunătăţirea stării ţăranului,, prin urmare însăşi temelia Statului, a luat în de apropare îngrijire dezvoltarea acestei îndeletniciri care lâncezeşte de atâta timp la noi, şi a infiiinţat Societatea «Ţesătoareci» al cărei scop este dezvoltarea culturii gândacilor de mătase şi a ţesătoriei mătasei în România, precum şi a comerţului acestor produse.
Tot M. Sa Regina, generoasă ca totdeauna, a dat o sumă însemnată, la constituirea Societăţii «Ţesătoarea» şi pune o râvnă particulară pentru izbânda acestei industrii bănoase.
Deşî Administraţia noastră a lucrat şi în trecut, şi lucrează fără preget pentru' introducerea diferitelor industrii şi culturi folositoare pentru înflorirea stării sătenilor pe toate moşiile ce compun Domeniul Coroanei, timpul a sosit ca să punem toată stăruinţa pentruca şi această ramură de bogăţie să se dezvolte cât mai mult, şi să putem astfel servi intenţiunile Augustei Doamne.
Pentru a vă înlezni lucrarea în scopul de mai sus, am crezut că e bine a da o nouă ediţie a cărticelei «Notiţe asupra viermilor de mătase», apărută în Biblioteca populară a Administraţiei Domeniului Coroanei, în anul 1889, şi din care nu mai avem exemplare. Această nouă ediţie am complectato cu mai multe noţiuni,, instrucţiuni, asupra înmulţirei şi îngrijirei duzilor şi cu câteva chipuri, ce am crezut trebuincioase şi strâns legate cu creşterea gândacilor de mătase.
Vă trimit dar un număr de mai multe asemenea cărticele pentru a le împărţi îndată învăţătorilor, preoţilor şi la toţi cei cu ştiinţă de carte cari locuesc pe’acel Domeniu.
Citind-o, veţi căuta a ţine mici prelegeri, îndemnând pe învăţători şi pe preoţi a face tot aşă. Veţi face să reiasă cu dibăcie i'oloaseie materiale ale culturii gândacilor de mătase. Le veţi spune că M. Sa Regina însăşi o cere, pentru că e convinsă că această cultură este spre binele ţării.
In sfârşit, pentru a ajunge la ţintă, Domnule Agent, nu vă veţi da înapoi dela tot ce va li cu putinţă, şi veţi li un adevărat apostol în îndeplinirea instrucţiunilor de mai sus.
Administrator, Ioan Kalimleru.
G-ltn. m ă._
Mâncăcescu, când e la birt, face pe chelner să stea cu gura căscată. Ce vreţi? dacă ia la ţuică şase ouă, şi apoi înghite ciorbă, rasol, două feluri de bucate, două prăjituri, mai multe fripturi, trei-patru bucăţi de brânză! ..
lntr’o zi chelnerul zise:
—	Dumneata ai putea să mănânci singur o şuncă întreagă la o masă.
—	Nu, dragul meu, să nu mărim lucrurile, răspunse Mâncăcescu. N’aş mânca-o toată... aş lăsă oasele.
www.dacoromanica.ro
980
ALBINA
<T
"Războiul Ruso-Japoriez
T>
Distrugerea flotei Ruseşti.
.poarta rea urmăreşte mereu pe Ruşi. Puternica flotă a Balticei pusă sub comanda lui Rodjestvensky, care ■Ân^y se unise cu divizia lui Nebogatof în ziua de 10 Maiu lângă Annam, şi care era compusă din 22 vapoare mari de războiu şi 13 contra-torpiloare, afară de vasele de transport etc, a fost cu desăvârşire zdrobită în ziua de 27 Maiu, în canalul Corean, în strâmtoarea Tsuschima. Cele ce povestesc jurnalele despre această luptă îngrozitoare, îţi umple inima de spaimă. Nebiruitul amiral Japonez Togo, a dat şi cu acest prilej dovadă de o mare pricepere şi o îndrăzneală neînchipuită.
împărăţia Rusească punea mare nădejde în flota de sub poruncile lui Rodjestvensky. Acum însă el e prins, împreună cu Nebogatof de Japonezi şi rănit zace în spitalul din Sansebo, iar din puternicile vase de sub comanda lui, numai 8 au putut scăpă, unele la Wladivostok, altele în Manila, dar şi acelea rău stricate. Pierderile Ruşilor în a-ceastă groaznică luptă pe apă, sunt peste 5.000 oameni morţi şi 6.000 prinşi, din cari cei mai mulţi bolnavi.
Iată lista vaselor de războiu pierdute de Ruşi:
Vase scufundate:
Dorodino, cuirasat nou, armat cu patru tunuri de 305 şi 12 de 152 mm. cu 740 oameni.
Alexandru III, ca cel de sus, tot nou.
Amiral Nalchimof, crucişător cuirasat, armat cu 8 tunuri de 203 şi 10 de 153 mm., având 567 oameni.
Dimilri Donskoi, crucişetor cuirasat, armat cu 6 tunuri de 152 şi 10 de 120 mm., cu 510 oameni.
Vladimir Monomach, crucişetor cu 550 oameni.
Amiral Uciacoff, păzitor de coaste, armat cu 4 tunuri de 230 şi 4 de 152 mm., cu 318 oameni.
Svietlana, crucişetor apărat, armat cu 60 tunuri de 147 mm. cu 260 oameni.
Jemtciung, crucişător apărat, nou, armat cu 6 tunuri de 120 mm., cu 34 oameni.
Camciatca, transport nou.
Irtiş, bastiment nou.
Vase prinse de Japonezi:
Orei, cuirasat nou, armat cu 4 tunuri de 305 şi 12 de 152 mm., cu 740 oameni.
www.dacoromamca.ro
ALDINA
981
Nicolae I, cuirasat; armat cu 2 tunuri de 805, 4 de 230 şi 4 de 152 mm., cu 604 oameni.
Amiral Seniavin, păzitor de coaste, armat cu 4 tunuri de 230 şi 4 de 152 mm., cu 318 oameni.
General Amiral Apraxin, păzitor de coaste, armat cu 3 tunuri, de 250 şi 4 de 152 mm., cu 318 oameni.
Vasele scăpate:
Kneaz Suvaroff, care poartă pavilionul amiralului Rod-jestvensky, cuirasat nou, armat cu 4 tunuri de 305 şi 12 de 152 mm., cu 740 oameni.
Oslablia, cuirasat nou, armat cu 4 tunuri de 254 şi 11 de de 152 mm., cu 732 oameni.
- Ncivdrin, cuirasat, armat cu 4 tunuri de 305 şi 8 de 152 mm., cu 630 oameni.
Sissoi Veli/ci, cuirasat armat cu 4 tunuri de 305 şi 6 de 152 mm., cu 586 oameni.
Aurora, crucişetor nou, armat cu 8 tunuri de 152 mm., cu 570 oameni.
Oleg, crucişetor apărat, nou, armat cu 12 tunuri de 152 mm, cu 573 oameni.
Izmurnei, crucişetor protejat, cu 6 tunuri de 120 mm., a-vând 340 oameni.
Almaz, crucişetor protejat, armat cu 6 piese de 120 mm. cu 340 oameni.	*
Prin urmare din 22 vase mari de războiu, 14 au fost prinse sau scufundate do Japonezi.
www.dacaromamca.ro
982
AI.RIÎ7A
Preţul în bani al acestor vapoare este foarte mare, el să ridică la aproape 200.000.000 de ruble. Lupta a fost înspăimântătoare şi s’a sfârşit cu victoria desăvârşită a Japonezilor şi înfrângerea totală a Ruşilor.
De acum stăpânirea Mărei e în mâna Japonezilor, cari dacă pacea nu se va încheia, vor putea în curând cuprinde şi Wladivostocul, singurul port însemnat, care a mai rămas în stăpânirea Ruşilor.
Despre armatele de uscat care se găsesc faţă în faţă în Manciuria, nu putem spune decât tot rău pentru Ruşi. Generalul Linevici cu greu va putea sta în faţa Japonezilor biruitori pretutindeni şi îndoit mai numeroşi. Rusia e pusă la grea încercare. înăuntru răscoale şi răsvrătiri, în afară mereu biruită. Marea împărăţie Rusească trece prin momente din acelea, cărora cu greu o naţie poate face faţă. Puternica Rusie ese biruită de un vrăjmaş pe care prea mult l-a nesocotit. Preşedintele Statelor Unite din America, Roosevelt, a făcut demersuri pe lângă împăratul Rusiei şi cel al Japoniei, pentru încheerea păcei, şi să zice că s’ar fi hotărît ca să înceapă tratările de pace. Până una alta, Mareşalul Oyama, comandantul suprem al armatelor Japoneze din Manciuria, a început să înainteze contra armatelor Ruseşti şi deja când scrim aceste rânduri, lupte parţiale au avut loc, Ruşii fiind goniţi din mai multe locuri.
www.dacaromamca.ro
ALBINA
983
Cu prilejul acestui războiu, s’au putut vedea multe şi mari rele, cari rod la temelia colosului Rusesc. Fie ca nenorocirile să-i slujească pentru învăţătură, şi să se gândească la îndreptarea lor.
C.	C. Pop.-Taşcă.
Informaţiuni
In ziua când s'a vestit moartea A. S. Principelui Leopold, fratele M. S. Regelui şi tatăl A. S Pi’incipelui Ferdinand, atât Senatul cât şi Camera au ridicat şedinţa în semn de doliu, trimiţându-se în acelaş timp
telegrame de condoleanţă familiei noastre Regale.
*
* *
Cu începerea viitorului an şcolar 1905—190G se vor primi şeaisprezece •eleve în Institutul de fete dela Măgurele fondat de Ioan Oteteleşanu şi înfiinţat de Academia Română, sub înaltul Patronagiu al Maiestăţii Sale Regelui, cărora Ii se vor da, conform dispoziţiunii testamentare a răposatului fondator, o creştere caznică şi instrucţiunea cuvenită unei «bune mame de familie, fără pretenţiuni sau lux».
Cursul va fi de cinci ani de studiu şi unul de practică. In acest timp elevele vor avea toată întreţinerea în Institut şi nu vor putea părăsi şcoala în tot intervalul de şase ani, afară de cazuri de forţă majoră.
Sunt admise în Institut copile născute din părinţi români săraci, pe ■deplin sănătoase, cari până la 5 August 1905 au împlinit 12, dar încă nu 14 ani, au pregătirea ce se dă în şcoalele primare din România şi au obţinut la terminarea cursului primar cel puţin media 7. Candidatele cu clasele secundare au să prezinte certificatele de clasele secundare, având cel puţin media 6.
Nu se admit dispense de nici un fel.
Două surori sau două vere primare nu pot fi admise în Institut.
Părinţii elevelor ce vor fi primite în Institut, nu pot să-şi ia fiicele ■de sfintele sărbători ori pe timpul vacanţelor in familie, şi Direcţiunea îşi conservă dreptul de a le da ori nu voie elevelor să petreacă în familie de vacanţe.
Părinţii aspirantelor ori reprezentanţii legali ai acestora au să trimiată până la «5 August 1905» cererile însoţite de act fie naştere, act de vaccină, act de. paupertate, în care se va arătă şi numărul copiilor, şi atestat şcolar, despre terminarea claselor primare, la Academia Română (calea Victoriei No. 135), pentru Comisiunea Fundaţiunii Oteteleşanu, care, examinând actele şi luând informaţiunile ce va crede de cuviinţă, va dispune ca concurentele, ce îndeplinesc condiţiunile mai sus precizate, să fie supuse la un examen de primire, prin care se va constată gradul de pregătire în ceea ce priveşte citirea şi scrierea, analiza etimologică şi cea sintactică, cele 4 operaţiuni, geografia, istoria ţârilor române.
Concurentele, cari nu sunt din România se admit fără examen de primire, în virtutea atestatatelor obţinute în şcoalele similare din patria lor, şi au să trimeaţă la Academia Română, tot până la 5 August, cererile însoţite de actele enumărate mai sus, precum şi de un atestat medical.
Rezultatele examenului se vor supune dimpreună cu toate actele, prin-tr’un raport, Augustului Protector al Academiei Române, Maiestăţii Sale Regelui, căruia îi aparţine a decide în privinţa primirii.
Examenele se vor începe în localul Academiei la 7 Septemvrie 1905, la ora 8 dimineaţa.
Cu începere dela 1G August, părinţii pot ridică actele de naştere, de
vaccină şi de studii, cu cari au înscris copilele.
*
Comisiunea însărcinată să cerceteze lucrările candidaţilor la concursul de istorie bisericească pentru premiul «Killel», compusă din d-nîi C. Chiricescu, Drag. Demetrescu, Badea Cireşanu,-Părintele Nazarie
www.dacoromamca.ro
984
ALBINA
şi Ioan Mihălcescu, profesori de Teologie, au premiat lucrările d-lor C. Cercel şi P. Partenie, studenţi în Teologie, cari au o lucrare, comună» cu 700 lei şi lucrarea d-lui Al. T. Demetrescu, student în litere, cu 300.
Subiectul a fost: «Istoria bisericească a românilor în sec. XVII-lea, sub toate rapoartele».
v	*
La 1 Octomvrie 1905, orele 2 p. m., se va ţine concurs la Eforie pentru 8 locuri de interni în medicină. Condiţiunile de admisibilitate şi programa concursului sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 278 dela 11 Martie 1900
Registrul pentru înscrierea candidaţilor sd află deschis în orice zi şi oră de lucru la Eforie, şi se va închide în ziua de 27 Septemvrie, orele 6. p. m.
* *
La 15 Octomvrie 1905, orele 2 p. m., se va ţine concurs do externat în medicină.
Condiţiunile de admisibilitate şi programa concursului sunt publicate în «Monitorul Oficial» No. 278 dela 11 Martie 1900.
Registrul pentru înscrierea candidaţilor să află deschis în ori ce zi şi oră de lucru la Eforie şi se va închide în ziua de 11 Octomvrie 1900 orele 6 p. m.
*
. * *
Eforia spitalelor civile din Bucureşti a luat măsuri prin Serviciul Silvic, pentru scoaterea în vânzare a unui număr de circa 20.000 arbori stejari comerciabili, din pădurea Albeşti, jud. Argeş, situată numai la 8 kilometri de gara Curtea de Argeş.
Arborii marcaţi au dimensiunile dela 28 c. m. diametru în sus, măsurat la 1 m. 30. dela sol. şi în cea mai mare parte sunt proprii pentru parchete, trayerse şi doage.
Avis amatorilor.
POSTA REDACŢIEI
« «
D-lor I. Păunescu, N. Biaconeseu şi Ioan Grigorescu, învăţător, Dobro-teşti. liomanaţi. — Oricâte zile ar stă zeama pentru stropitul viţei nu pierde nimic din valoarea ei, asemenea nu pierde valoarea dacă piatra vânătă se disolvă în apă caldă, din contră se disolvă mai repede.
— Alegerea găinilor pentru ouat. In urma avântului ce a luat negoţul cu ouă, iar în apropierea oraşelor şi cel cu găini, mulţi economi pricepuţi se gândesc Ia prăsirea unui soiu bun de găini, cumpărându-şi anumite soiuri spre scopul acesta-Oricare ar fi soiul pe care l’a ales, găinele trebue să fie tinere. Aceasta se cunoaşte pe următoarele semne : Dacă pintenul e (are şi zolzii sunt aspri, putem şti, că e bătrână, fără de a ne mai uită la cap.
Dacă partea de jos- a ciocului e aşa de tare, încât nu poate fi cârnit, iar creasta e grasă şi aspră, să nu cumpărăm găina chiar dacă ar fi grasă. O găină tânără are numai începuturi de pinteni, solzii de pe picioare sânt netezi, strălucitori şi de culoare vie, ghiarele sunt ascuţite şi moi, partea inferioară a ciocului asemenea, iar creasta e subţire şi netedă.
www.dacoramamca.ro
„STEflU fl“
Societatea «Steaua» ar 2 de scop a lucra pentru întinderea învăţăturii în popor, prin tipărirea şi răspândirea de scrieri şi publicaţii morale, patriotice şi de folos practic, şi pentru împiedecarea, prin toate mijloacele legiuite, a răspândirii de scrieri şi publicaţii imorale, sau cu tendinţe contrarii statului şi ideii naţionale române.
Cotizaţia este de cel puţin doi lei pe an, iar pentru învăţători preoţi rurali şi săteni, de cel puţin un leu pe an. Fie-care membru este îndatorat ca, în cel d’întâiu an după primirea sa, să facă a se primi în Societate cel puţin alţi doi membri noi.
Cererile de înscriere, însoţite de cotizaţia pe un an, se pot a-dresâ d-lui Spiru C. Haret, strada Verde, Bucureşti.
Comitetul: Preşedinte, loan Kaliuderu, Preşedintele Academiei Române.— Vice-prcşedinte, Sava Şomănescn, mare proprietar, fost senator.— Administrator şi casier. Spiru C. Haret, fost Ministru, profesor universitar.— Secretar, Con st. 15a nu, profesor secundar, fost inspector şcolar.— Membrii-, Petre Ciârboviceanu, fost Administrator al Casei Sf. Biserici Autocefale Ortodoxe Române, profesor la Seminarul Central şi director al Şc. Normale a Societăţii pentru învăţătura poporului român-, I. Dimitrescu l’rocopie, fost senator, fost Primar al Capitalei; M. Vlădescu, Ministru, profesor universitar; Cristu S. Negoescu, administrator al Casei Şcoalelor, profesor sectindar; Dini. Cccropid, institutor.— Cenzori, Const. Alimăneşteann, inginer de mine; Preotul econom Const. lonescu, profesor secundar; Const. Aloxandrescu, institutor.
Membrii înscrişi şi cotisaţiuni plătite (urmare).
Gh. C. Râmniceanu, (Bârlad), 2 lei; Miliail St. Ivanciu. (Bârlad), 2 lei; Th. Popescu, (Bucureşti), 2 lei; G. Pouescu, (Roman), 2 lei; Ecaterina Popescu, (Caracăl), 2 lei; L. Henghele, (Bucureşti), 2 lei; Libertatea Laura Toiag, (Tg. Ocna), 2 lei; Diaconescu V., preot (Tg. Ocna), 2 lei; Ilie I. Barbu, (Tg Ocna), 2 lei; Victor N. Pop, (Bulevardul Mihai Bravu l Craiova), 5 lei; Cazănescu Gr, profesor (Craiova), 3 lei; Bărbulescu Alex., profesor (Craiova), 5 lei; Gioroceanu Alex., profesor (Craiova), 3 lei; Buşilă I. G„ profesor (Craiova), 5 lei; Looot. H. Laugier, (Craiova) 5 lei; Clubul Tinerimii, (Craiova), 20 lei; Marin Pretorian, (Craiova), 3 lei; G. G. Var-voreanu. (Craiova), 2 lei; Jolcei Club. (Craiova), 40 lei; N. N. Popp, (Craiova), 101ei;Ionaş Gr. Stoenescu, (Craiova), 10 lei; Gr. St. Stoenescu, (Craiova), 10 lei; George Foteno, (Craiova), o lei, Titus P. Andreescu, (Craiova), 10 lei; N. Coculescu, profesor (Bucureşti), 20 lei; Petre Cocu-lescu, (Bucureşti), 10 lei; Gh. Ponovici, (Sadova), 4 lei; Ştefan Iorgulescu (Sadova), 2 lei; loan Popescu, (Pisc), 2 lei; C. Rabega, (Sadova), 2 lei; loan H Popescu, (Sadova), 2 lei; Vasile Marinescu, (Sadova), 2 lei; loan Blanc, (Sadova), 1 leu; loan Olteanu, (Sadova). 2 lei; Achim Simulescu, (Sadoval, 1 leu; loan h. Negrilâ, (Sadova), 1 leu; Klain Laioş, (Sadova), 2 lei; Stelian Buciu, (Sadova), 2 lei; Stancu Florea Tănase, (Sadova), 1 leu; Florea Roşiu. (Sadova), 1 leu; Florea FI. Nică, (Sadova), 1 leu; Arpad S. Zepp., (Sadova), 1 leu; Iosif Bauer, (Sadova), 1 leu; Florea Gh. Enaceanu, (Sadova), 1 leu : Agapie lonescu, (Sadova), 1 leu ; Dimitrie Ştefănescu, (Sadova), 1 leu; Constantin B. Radu, (Sadova), 1 leu;
Numărul membrilor înscrişi cu începerea anului 1905 şi până în prezent este de 534; iar veniturile societăţii, tot în acest timp, sunt de 2.028 lei şi 30 de bani.
(Va urrnh. în numărul viitor).
www.dacaromanica.ro
THE BANK OF ROUMANIA, LIMITED
Capital Lire sterline 300.000 deplin vărsat. Sediul Londra. Sucursala Bucureşti.
Comitetul central:	la Londra
Lachlau Machiutosli Rate, „
(f. I. Goschen........... „
Vicontele Duncanuon...	„
E. W. II. Iîarry....... ,,
Robert Hamilton bang . .	„
Demetre de Frank ....	Viena
P. Xaville............. Paris
Ad. Vernes............. „
Directori:
( C. A. Stolz \ E. E. Goodwi». Ceusori: Ioan Kalindern, Demetru Ioan Gliika si Arthur Green.
Sediul social:
Londra 7 Creat Winchester Street. Sucursala: Bucureşti, Piaţa sf. Gheor-ghe.
AVEM S 5G6ALA GRT6D6XA
SÂNTd ELENri
Bulevardul Neatârnărei, 75 cu internat şi externat
I.	Şcoală superioară de educaţie şi menaj.
Limbile Franceză, Germană vorbite, muzică, pictură, pian, croitorie de l'amilie. Bucătărie, cultura gândacilor şi borangicului.
II.	Croitorie practică. Se învaţă croitoria în 3 ani. Se lucrează rochii bine şi eftin cu o singură probă.
III.	Ţesătorie. Lână, bumbac, mătase, ştofe de haine şi tot felul de pânzeturi şi uniforme pentru şcoli.
IV.	Tricotaj. Flanele, fuste, jambiere, ciorapi de lână şi bumbac.
Se primeşte lână pentru dărăcit, făcut caere şi tors.
Se primeşte gogoşi pentru tras borangicul cu maşini sistematice.
Fondatorul şcoalei,
Preotul Iconom, Q, lONESC^.
Cel mai mare şi vast magazin şi singurul care vinde ofilit pilnic sosesc încălţăminte Negre şi Colori, pentru Bărbaţi, Dame şi Copii din propria noastră Fabrică, lucrate de noi.	: .*
i 10.95, 11.95,	12 95,	13.95.	
12.95, 13.95,	14.95.	■ 15.95.	
12.95, 13.95,	14.95.		
13.95, 14.95,	15.95.		
12.95, 13.95,	14.95-		
13.95, 14.95,	16.95.		
la Ghete de Danie:			
10.95, 12.95,	13.95.		
11.95, 12 95,	13.95,	14.95,	15.95.
12.95, 13.95,	14.95,	15.95.	
7.95, 8.95,	9.95.		
5.95, 6.95.			
6.95, 7.95,	8 95.		
5.95, 6.95,	7,95,	8.95,	9.95.
»	»	»	Nasturi
» Lack cu Elastic sau Şireturi » i> » Nasturi » Chevreau cu Elastic »	» » Nasturi
»	»	»	» Botoni »
»	» Colori » i) »
» Gems cu Nasturi şi Şireturi »
Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi»
Idem cu Şireluri şi Nasturi »
Idem de Lack diferite forme »
Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori,
şi Negre pentru Dame Lei 2.50.
» Bărbaţi » 2.95.
Rupându-se la încercare, se dă altă pereche.
Magasin la toate Sezoanele, Calea	_....... , x	, .
or,	„	Cititorii revistei vor ave un scăŞSmint de
Victoriei Ao. 27, alaiuri de Poliţia	Bo/0 <jin preţurile însemnate, preaentând
5%
Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei.
Capitalei, Bucuresci.
cuponul.
Inst. de Arte Grafice
sidescu. Str. Doamnei 16.— 13.726.