Anul VIII No. 35 29 Malu 1905 şpSg ummeea Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Go^buc GeneralP.V. Năsturel G. Adamescu I. Gtescu P. Dulfu V. 5- Moja N- Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Tască. Redacţia ji Admini5trtfiw^datooWH^^ 9 -.pucurejîtl. Văzând ca eu toate repetatele noastre a vise, un mare număr de abonaţi, comandamente militare, primării, etc., nu ne-au trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem în a 8-a lună din anul al 8-lea, iar unii abonaţi deşi ne datoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n-au răspuns rugăciunii noastre, ne-ain văzut din nou siliţi a face sacrificiul de a trimete chitanţele spre a fi încasate prin oficiile poştale. Rugăm dar pe I)-nii abonaţi să achite chitanţele ce le prezintă factorii, sau să dea banii când sunt avizaţi, de oarece cheltuelile acestui soiu de încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci cheltuelile de înapoiere si de retrimetere sunt atât de grele, încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii abonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, şi nu ne vor pricinul neplăceri si pagubă, ci îşi vor achită datoriile. Abonaţii cari ar fi plătit abonamentul vreunei persoane în numele nostru, sunt rugaţi a nota pe dosul chitanţei numele persoanei căreia a plătit şi data când au făcut plata; aceasta pentru ca noi să putem cere banii dela acele persoane; celor ce datoresc pe mai mulţi ani si nu achită măcar unul, li se va suprimă imediat trimiterea revistei. ADMINISTRATIUNEA. Cărţile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: No. 1. Din Ţara Ba. sardbilor, de G. Co.şbue; No. 2. Foloasele învăţăturii, de P. Dulfu; No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Th. 1). Speranţia; No. 4. Grădina de le-(/unie, de Ioan Hăşegranu; No. 5. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Dnţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix; No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de 1. Mihftlcescu şi Victor Puiu; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alcx. Lepădaţii: No. 10. Ce se poate tiwăţă dela un drum lung, de Dr. I. Simeoncscu. Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul. Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele. Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul. Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Giibl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde se află depozitul general. NB.— Fiecare membru al Societăţii ,.Steaua“, care şi-a plătit cotizaţiunea cu Începerea anului 1905, primeşte anual 6 pu-blicaţiuni ale Societăţii, Începând cu No. IO. r-T yyyyyyyyyy yyyyvyyyyyyy^ www.dacoromanica.ro No. 35. 29 Maiu 1905. Anul VIII. AL.BINA •REVISTĂ ENCieb Abonamentul în ţorâ pe an » » > 6 Pentru anunoluri 1 leu Man în strâin. pe an lei 8 .............15 bani te, 5 bani euvîntul. ard. CĂ POPUL.A'RĂ SUMARUL.: Petrn RSşcann. Din Domnia lui Constantin Mavrocordat. — Miliail Sadoveann, Scrisori trimise de un pribeag. — \«]T - - ~r*A2S£raîSfe‘î: ii«."H Dimitrie Cantemir Domnul Moldovei (1710 1711). www.dacoromanica.io Al BIXA 9:3 Condica de care ne ocupăm ne mai dă numele a mai bine de cincizeci de boieri slujbaşi, în cari: Ioniţă Pisoschi, pârcălab la Baia, Gavril Neculcea, Vel Căpit. de Cotman, Dinul, ispravn. de Suceava, Mihalachi Sturza,ispravn. de Roman, Solom. Botez, Vel Vornic de Câmpu Lung, Ioniţă Arapul, Vornic de Vrancea, Dumitraşcu Suci, ispravn. de Putna, Nică, Vornic de bârlad, V. Sturza Stolnic, Lupu Balş, Medelnicier, Anclrii Balş, Spătar, Const. Donici, Medelnicer, Carp, Medelnicier, C. Miclescu, Pitar, V. Co-gălniceanu, Căpitan, etc., etc. şi numai trei, patru nume greceşti. Păcat că d-1 Iorga nu a publicat şi numele «Boierilor zlotaşi» adică, însărcinaţi cu strângerea contribuţiunilor; dar din câte nume s’au publicat putem afirmă că zlotaşii lui Constantin Mavro-coradat nu semănau cu ai lui Mihaiu Kacoviţă care a pornit boierănaşii «lui cu taină, ştii ca cum ar purcedâ un ciambur tătăresc «în pradă, noaptea, cu taină, în toate părţile; şi boieri cei mari «de ţară nu ştiea nimica». Intre zlotaşii lui Mavrocordat erau întotdeauna câţiva boieri mari. Vom. Ioan Neculcea era trimes totdeauna. Strângerea dărilor, eată principala grijă a Domnitorilor de pe acele vremuri; pentru că era singura putinţă de a rămânea pe tron. «Alte obiceiuri rele ce erau mai înainte să nu fie, zice croni, «carul, nici spurcatul şi stingerea norodului, acel cu nume urit «văcărit (numai grecilor drag foarte) să nu fie, nici pogonorit-«nici cuni(ă, nici adăoşagul, nici jacuri de ciocoi, să nu umble «prin oameni asuprindu i». Cum s’a suit pe tron, Constantin Mavrocordat face cunoscut: «tuturor boierilor şi boierănaşilor, mazili şi alţi dregători, vornicei-«lor, vătâmanilor şi tuturor locuitorilor ţerei» că: «având porunca «milă de ţară şi de săraci, întocmai ca de o patrie a noastră», «a ascultat rugămintea tutora» cerşind şi pohtind Aşezământul «dăjdiilor ce s’au făcut Ţerei Româneşti». «Pentru dajdea Văcăritului şi a Conifei, fiind lucru ştiut că «multă pagubă şi stricăciune pricinuieşte ţării, până în cât locui-«torii neputând să plătească văcăritul şi coniţa, vânzându-şi «dobitoacele se mieşură hrana sa, care aduce mare stricăciuni «săracilor, s'an socotit de s’au rânduit aceste dăjdii» «Pentru Pogonărit asijderea, mulţi din locuitori îşi părăsiau «viile, şi vinul în toată ţara se scumpise, care şi această mare «fagubă ţerii şi tuturor de obşte fiind, s’au socotit şi această «dare de s'au ridicat». (Va urma). Petru Răşcanu. — Precum e stăpânul, aşa-i şi calul. — Cal fără scădere, rar poţi află. — De calul râios şi mucos, fereştete. www.dacoromanica.ro ALB IN A 937 SCRISORI — TRIMISE DE UN PRIETEN PRIBEAG — c/C in ziua când ni’am întors aici, în târguşorul nostru cel rVJ 1 vechiu, n’am stat o clipă. Am cutreerat în lung şi în lat locurile cunoscute, în care au rămas vii pentru su-fletul meu întâmplările copil Ariei,— întâmplările lumi- Tb noase ale copilăriei aşa de îndepărtate. Am văzut, la Şiret, locul unde mă scăldam, cu dracii de seama mea. Ne bălăceam în valuri, eşeam la mal şi ne ungeam din cap până la picioare; lăsam să ne pârlească soarele prieten, ne sculam, ne alungam în lungul malului cu chiote şi cu răcnete, apoi dintr’odată săriam cu toţii în apă, în bufnoli asurzitoare şi în curcubee de stropi. Am văzut iarăşi întinsele zăvoaie de sălcii cenuşii în care intram cu grozava frică de bursuci. Frica ţinea până ce dădeam de desişurile cu mure, când ne puneam la ospăţ şi la taifas. Pe urmă, prin pocni, chiote şi goană, — parcă venise pe acele meleaguri o oştire de sălbatici... Ş’am mai văzut, la marginea târgului, şurile derăpănate, pline de poloboace, unde ne jucam de-a ascunsul, noaptea. Cu cât fior căutam prin colţuri negre, şi cotrobăiam prin poloboacele răsunătoare şi cercetam prin podurile în cari se furişau dungi albe de lumină, pe tovarăşii ascunşi! Şi-mi aduc aminte că totdeauna trebuiâ să mormăesc singur, să spun câte-o ghiduşie ca să izbucnească în râs cineva... Numai aşa puteam să dau de-o urmă în pustiul acela! Şi câte şi câte lucruri cari m’au înfiorat şi m’au bucurat! Pe toate le-am văzut. Totuşi nici-unul nu m’a mişcat aşa de mult, frate dragă, ca locul—numai locul a rămas—unde odată era Şcoala. Acolo am intrat în freamătul de copii cu teamă şi cu bucurie în întâia dimineaţă, când m’a adus tata de mână ; acolo era un păr care făcea pere aşa de bune, din care domnul ne dăruia de gustare câte două la începutul fiecărei vacanţe; acolo era curtea unde-înnălţam iarna uriaşi de zăpadă, la capul cărora ne suiam cu scara, să le punem pipe în gură şi cărbuni în locul ochilor; acolo multe lucruri s’au petrecut, prietene, — şi, de acolo pornind, simt că iar mă cuprinde înduioşarea şi iar o să-ţi vorbesc şi în această scrisoare de domnul Trandafir. Era un om bine făcut, puţin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau, sub mustaţa tuns scurtă, nişte dinţi lungi cu strungă mare la mijloc. Când ne învăţă cum să spunem poesiile eroice, vorbea tare şi înnălţâ braţul drept în sus; când cântam în cor, lovea dia-posonul de colţul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă www.dacaromamca.ro 938 ALBINA şi, încruntând puţin din sprincene, dădea uşor tonul: laaa!; iar băeţii răspundeau într’un murmur subţire, şi aşteptau, cu ochii aţintiţi la mâna lui, care dintr’odată se înnălţâ. A-tunci izbucneau glasurile tinere, într’o revărsare caldă. Când trebuia, câteodată, sâmbăta după amiazi. să ne citească din povestirile lui Creangă, ne privea întâiu blând, cu un zâmbet liniştit, ţinând cartea la piept, în dreptul inimei,— şi în banei se făcea o tăcere adâncă, ca într'o biserică. Tu bagi de seamă că nu-ţi vorbesc de gramatică şi de aritmetică. Şi nici nu-ţi voiu vorbi. Acestea se făceau bine; băeţii învăţau după puterile lor; dar sunt nişte lucruri aşâ de neînsemnate când le pui faţă în faţă cu învăţătura cealaltă, sufletească, pe care ne-o da Domnii! Şi ne-o da această învăţătură nu pentru că trebuia, şi peutrucă i se plătea, dar pentrucă avea un prisos de bunătate în el şi pentrucă în acest suflet era ceva din credinţa şi din curăţenia unui apostol. Acolo, în colţul acela de ţară, putea să fie cum voia învăţătorul. Nimeni dintre cei mari nu-1 turbură; nimeni nu se interesă cum mergea şcoala lui, bine, rău, — el făcea ceeace socotea că trebuie să facă şi atât, De aceea domnu-Trandafir al nostru a rămas foarte mirat când, într’un rând, în cei din urmă ani de dăscălie, a primit vizita unuia din cei de sus. Să vezi cum a fost. într’o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. Băeţii în clasă erau cu monitorii. Domnii, în grădină, prive-ghiâ la descărcatul unui car de fân. Era foarte gospodăros şi-i plăcea să se facă fiecare lucru cu rânduială. Străinii se apropie. — Bună ziua! — Mulţămim domnilor-voastrâ. Domnu Trandafir se uită la străini; străinii se uită la domnu Trandafir. — Mă rog, ce doriţi dumnea-voastră ? — Apoi, uite ce e... dacă eşti bun... Am vrea să vedem şcoala... — Cum nu, numai să isprăvesc cu fânul ăsta. Mărie! ia vezi de ceva răeoreală! dulceţi, cafea! ia şedeţi vă rog colea la umbră în cerdac o leacă, do vă mai răsuflaţi... — Nu, că suntem cam grăbiţi... — Uite îndată, cât ai bate din palme. .. Şi iată 1 că se scutură do fân, trece înnainte şi pofteşte pe străini în clasă. Acolo întrebări: câţi copii vin la şcoală, câţi sunt înscrişi ? Şi domnul răspunde că vin câţi sunt înscrişi, — şi se cam miră de ce l-or ti întrebând orăşenii de lucruri do acestea. Revizori nu sunt; pe revizorii cunoaşte el bine şi ştie că vine de două ori pe an. Vine rar, că ştie cu cine are de-a face. In sfârşit, or fi fiind alţi slujbaşi mai mari, mai ştii ? www.dacaramanica.ro ALBINA 939 Iar unul din ei: — Mă rog, fii bun şi fă o lecţie ... aşa, de curiositate ... Şi Doranu face o lecţie, uite aşa, cum o făcea el totdeauna. întreabă pe băeţi, vorbeşte şi el; spune lucruri care şi pe el îl mişcă şi-l ajung la inimă. Şi iată că orăşenii îl privesc cu ochii dintr’odată încălziţi, întreabă şi ei pe copii, ascultă o poezie, domnul îşi loveşte uşor diapasonul de colţul catedrei: laaaa!, şi clasa răspunde într’o adiere uşoară de glasuri tinere, şi toţi cântă, cântă aşa, de-i place şi lui domnul Trandafir şi zice şi el, la urmă: «Brava, băeţi!» Iar străinii îl întreabă iar, dar cu glasurile cu totul schimbate şi cu altă lumină în ochi, de unde-i, şi la ce şcoală a învăţat, cum îşi petrece viaţa, şi domnu răspunde şi nu prea, şi începe a se întrebă de ce l-or fi iscodind oare orăşenii aceia. îi pofteşte la masă, ei îl roagă să-i erte că nu pot, trebuie să plece; îi roagă să bea măcar un pahar de apă, ei îi mulţămesc iar. Unul scoate ceasul; altul, cu un ton de respect, spune ceva. Şi cel care pare a fi mai mare, porneşte înnainte. Iar domnu Trandafir întreabă tainic pe cestă-lalt, rămas mai în urmă: — Mă rog, domnule, dacă eşti bun şi nu te superi... cu cine am onoare? — Eu?... eu sunt inspectorul cutare... — Hm ! şi domnul Trandafir se uită cu coada ochiului, neîncrezător, la d-1 inspector. Nu, fără şagă!., dar celălalt domn ? — Celălalt e domnul Ministru! Asta e prea-prea şi Domnu începu a râde cu hohot. — Ei, ştii că ai haz! Nu, că asta i chiar frumos! — Cum, dumneata crezi că glumesc ? — Ei asta-i! dar cum ai socoti dumneata că am să cred asemenea lucru? Ce-are să caute Ministrul aici, în sărăcia asta a noastră ? Şi celălalt străin se întoarce, zâmbeşte, scutură mâna lui domnul Trandafir şi-l feilcitează. Şi pleacă amândoi, — iar pe urmă mult s'a minunat dascălul nostru când a aflat dela primărie că în adevăr Ministrul şcoalelor a fost străinul cel drept, slab, cu mustaţa neagră. Nu, Domnul nostru nu ne-a învăţat niciodată din pricină că se temea de cei mari. Ii era drag să ne înveţe, şi parcă eram copiii lui, — asta am simţit-o totdeauna, cât am fost sub privegherea lui. Se supără rar şi nu spunea decât două vorbe. Asta-i era mânia cea mai mare: — Măi domnule ! Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: «Măi domnule!» şi se uită urât la noi. îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într’un rând, s’a www.dacaromanica.ro 940 ALBINA zvonit că pe Domnul nostru are să-l mute într’o altă comună, peste Şiret. Ne-am strâns seara toţi băeţii, am vorbit, unii plângeau, şi am luat o hotărâre mare, să ne ducem şi noi cu Domnul peste Şiret. Dar Domnul nu s’a dus nicăeri; a rămas acolo pe pământul nostru; şi în pământul nostru l-au şi îngropat. I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi; deasupra un brad, care fâşâie la cea mai uşoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliţă: «Aici odihneşte robul Iui Dumnezeu Neculai Trandafir...» şi celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au şters ninsorile şi ploile. Nici şcoala unde m’a învăţat el nu mai este. Acuma băe-ţii învaţă într’alt loc, într’o clădire nouă, înnaltă şi frumoasă. Eu nu m’am dus însă s’o văd pe aceia; eu m’am dus să văd locul gol unde a fost o odaie scundă, în care ne era cald vara şi frig iarna. In locul acela odată a trăit un om. Pentru amintirea lui îţi trimet şi această scrisoare. Poate şi tu te vei gândi o clipă la dascălul acesta necunoscut şi vei dori odihnă lină «robului lui Dumnezeu», al cărui nume ploile şi ninsorile în curând îl vor şterge şi de pe crucea mormântului. Cât despre oamenii cari l-au rănit şi I au mâhnit, ei de mult l-au uitat! Milmil Sadoveanu. PRICOLICIUL ă-ţi spuiu acum ce e cu Pricoliciul. Nu numai poporul nostru, ci multe-multe din lume, mai că aş zice că toate, cred că anumiţi oameni se pot preface în animale vătămătoare. Credinţa asta o au tot aşa sălbatecii de prin Africa şi Australia, cum au avut-o şi înţeleptele neamuri vechi ale Grecilor şi Romanilor. Dar e o încurcătură mare cu credinţa asta. Unii cred că numai vrăjitorii se pot face lup ori câne, ori porc, ori bivol, ori alt animal; dar şi într’asta se despart, că unii zic că vrăjitorii se prefac aşa drept bătaia lui Dumnezeu pentru relele lor, şi astfel aleargă cât e noaptea; iar alţii, că se prefac de bună voie în animale rele, ca să facă stricăciuni. Iar alţii zic că vrăjitorii se prefac animale nu când voesc, ci când le vine sorocul, adecă «boala», care ar fi cam ca năpârlirea la pasări şi ca schimbarea pielii la şerpi ori a coarnelor la cerbi. Apoi iarăşi sunt alţii cari ştiu că nu vrăjitorii se prefac animale, ci că tocmai ei prin vrăjile lor prefac pe alţi oameni, pe cari au ură, şi-i poartă în goană peste hotare. Apoi alţii spun, că nu e nevoie să fie vrăjitor www.dacofomanica.ro ALBINA 941 omul care se face pricoliciu; poate să fie om cinstit şi cum se cade, şi se face lup ori câne fără să ştie, tocmai cum lu-natecii umblă fără ştirea lor pe acoperişul caselor. Dar de ce se face animal, nu se prea ştie, ori că l'a luat în stăpânire Diavolul aşa tam-nesam, cum să zice, ori că are «boala» în el. Nu o spun toţi la fel nici când e vorba de animalul în care se preface omul. Unii. că numai în câne, alţii numai în lup, alţii că într’amândouă acestea, iar alţii că în orice fel de animal răutăcios, alţii că în orice fel de animal negru, iar o seamă zic că numai într’anumite animale, cam a-cestea: lup, câne, pisică, bivol, porc, capră, cal, păianjen, muscă, scorpie, şarpe, broască. După credinţa în deobşte a Romanilor, nu se poate preface în oaie şi porumbel, că sunt animale blânde şi sfinte. Iar după cât ştiu eu, nu se mai poate preface în animale cari au fost şi sunt sfinte în credinţele deşarte, în albină, ariciu, cerb şi rândunică. Vezi, d ta, ce lucruri deavalma! Bună oară, ştii că animalele negre alungă duhurile rele, că de-aceea se zice totdeauna în descântece: «Du-te unde cocoş negru nu cântă, câne negru nu latră, vaca neagră nu mugeşte, şi nici preotul nu toacă», şi totuşi omul se face pricoliciu în chipul animale lor negre. Asta nu se prea potriveşte, după firea lucrurilor, dar poporul nu-şi bate capul cu potriviri când are să născocească minuni. Ştii, că ţăranii cred că Dracul fuge de tămâe şi de cruce cu atâta spaimă, în cât chiar şi o cruce făcută cu limba în gură îl scoate din sărită. Asta e cu lege. Dar cum se potriveşte că tot ţăranii se tem noaptea să treacă prin cimitir, iar să intre în biserică singuri noaptea, n'ar face-o pentru bogăţia lumii. Că e dracul în cimitir, ba chiar în biserică. Se poate neghiobie mai mare? O cruce făcută cu limba sperie pe Dracul, dar printre zecile de cruci din cimitir el se plimbă ca prin lobodă, ba intră în biserică şi nu se teme de toate acelea lucruri sfinte câte le vede, cu toate că pe câmp ori pe deal, când arunci după el numai cu un fir de tămâie, fuge fuga orbului de dă prin gropi. Nepotriviri de acestea ţi-am mai arătat şi-ţi voiu mai arătă, că sunt câţi peri în cap. Să ne întoarcem la pricoliciu. Trei lucruri ţi le voiu pune în vedere, ca să te luminezi. Dar mai întâiu, să bagi de seamă şi să desparţi lucrurile, să nu ţii că strigoiul şi pricoliciul sunt una. Amândoi se prefac în animale, dar unul e suflet mort şi altul suflet viu. Pricoliciul e un om care trăeşte, iar strigoiul e un mort care se scoală din mormânt ca să ia ori să nu ia chip de animal, căci strigoiul poate veni şi în chipul avut, al celui de om. Vezi că nu ştii care e minune mai mare: că se preface un om viu in lup, ori se scoală un mort din groapă, ca să-şi facă mendrele. Ţăranii cam amestecă lucrurile, numindu-i strigoi şi pe unul şi pe altul, ba numeşte strigoi—şi mai ales strigoaice—şi pe vrăjitorii ceice www.dacoromanica.ro 942 ALBINA se îndeletnicesc numai cu chiţibuşuri, cu luarea manei, cu furatul somnul copiilor, cu descântece şi alte şolomonării mai lesne de făcut. Lucrurile acestea să le desparţi, strigoiu e una, pricoliciu alta. De strigoi iţi voiu spune când va veni rândul. Acum, întâiu de toate, poţi să bagi de seamă că firea cea deosebită a oamenilor are asemănare cu firea unor animale. Unul e blând şi lesne de purtat do nas, are firea oii. Altul e lacom şi obraznic, are firea porcului. Altul făţarnic, care te muşcă pe furiş, deci are firea unor câni. Altul e hrăpăreţ, răutăcios, vrea mereu să facă răul, are firea lupului. Unul are firea şarpelui, altul a caprei, şi aşa mai departe. De aceea şi numim pe oameni cu numele unui animal, care spune mai mult cu o singură vorbă decât ori câte alte tălmăciri. Când zici: «e un câne de om», «e un şarpe», «e boul lui Dumnezeu», «scorpie ce eşti!», «porcule!» şi câte altele, nu-i aşa, că ajunge ca să-mi arăţi omul? Dintre toate însuşirile rele ale omului, răutatea este cea mai nepricepută. Că eşti sgârcit, ori mândru, ori lacom, ori stricat, toate sunt ale omului. Dar să fii rău, să n’ai pentru nimeni vorbă bună, tot dosnic şi întunecat, hrăpăreţ, fără milă. zăvistnic, să loveşti pe la spate, numai tu să trăeşti şi toţi să piară, să-ţi vinzi fraţii şi părinţii — acestea sunt ale diavolului. De unde vine atâta răutate în suflarea lui Dumnezeu? Nici temeiu n’are răutatea de inimă, ca alte însuşiri rele, căci toate strică numai celui ce le are, dar răutatea strică tuturor, căci pustieşte şi dărâmă, sugrumă şi ucide. Iar asta e mai ales firea lupului şi a cânelui; lupul ca hrăpăreţ şi cânele ca duşman ce te muşcă pe furiş. De aceea, poate înţelegi acum, de ce pricoliciul, după credinţa poporului, se face mai ales lup ori câne. Omul acesta aşa de răutăcios, viclean şi făţarnic, cu fire de lup, nu mai e om, ci lup, zic cei ce-1 cunosc. Dar daca el e într’adevăr un lup în chip de om? E lesne s’ajungi până la credinţa, că el neputându-şi sătura poftele răutăţii lui, ca om, din când în când se face lup ca să omoare şi să facă răul după poftă. Să-l facă ori şi cum şi ori şi unde, căci pricoliciul lup muşcă şi atacă nu numai pe cine are ură şi mânie. Se spune de o regină, de demult, că pe vremea unui răs-boiu care a adus pustiirea ţării, după ce a văzut pe bărba-tu-său mort în palatul lor, în care intraseră duşmanii, şi după ce a văzut pe copiii ei morţi de sabie, şi-a pierdut mintea şi în faţa celei din urmă fete pe care-a văzut’o străpunsă de suliţi, a început să latre în felul cânilor. Iar de un rege se spune, că într'o nebunie, ce i-a venit de-odată, a sărit la nevasta sa care avea gemeni şi-i ţinea în braţe, i-a apucat un copil şi ţinându-1 de picioare l’a izbit cu capul de pereţi, iar biată nevastă-sa fugind cu celălalt s’a aruncat www.dacaromamca.ro ALBINA 943 într’o fântână. Vezi dintr’asta, că în nebunie, regina se închipuia câne, iar regele leu. Gândesc că ai priceput din toate, că oameni cari să se facă lupi şi câni nu sunt. E peste fire să se poată face. E numai o credinţă, al cărei temeiu e răutatea de inimă, peste fire de multă, a câte unui om. Nu-1 putem înţelege răutăcios într’atâta decât numai că e lup adevărat în chip de om. Deci, nu om care se poate face lup, ci lup care se poate face om. Lup. Când vin toanele prostului, face prostii într’una, când i s’abate unui om crunt din fire, bate şi omoară ca ’n neştire. Aceste sunt «atacuri» ale «boalei». Atunci omul răutăcios se face lup sugrumător, şi apoi iarăşi îi trece. Se vede, că dintr’aceste «atacuri», numite de învăţaţi paroxisme, au făcut popoarele «sorocurile» pricoliciului, şi-au luat ca adevărat ceeace se spune numai ca pildă. Noi zicem «în furie omul devine fiară», cu apucături de fiară adică, să zicem de «lup», dar nu luăm vorba în înţelesul că într’adevăr omul se face cu patru labe, cu păr pe el, mai scurt fiară că în pădure. Dar poporul aşa a luat-o. Asta e tot. Acesta e cel mai slab dintre cele trei temeiuri cari au născut credinţa. Să vedem acum pe celelalte două. G. Cosbuc. LICITAŢIUNE.—In ziua de 21 Iunie 1905, ora lO'/j a m., se va ţine la Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, Bulevardul Elisabeta, licitaţie publică cu oferte închise, pentru vânzarea plusului de teren posedat de d-1 Gheorglie Ionescu, în suprafaţă de 111, m. 54, situat în Sinaia în Piaţa Veche. Concurenţa va începe dela 2,50 m. patraţi. Garanţia este de lei 100. Supra oferte nu se primesc. Pentru orice informaţiuni se va adresă la Serviciul Bunurilor Eforiei, în zilele şi orele de lucru. www.dacoromamca.ro 944 ALBINA Congresul arheologic din Atena. i ziua de 7 Aprilie (25 Martie după stilul nostru) s’a deschis în capitala Greciei, congresul internaţional de arheologie, instituit în anul 1901 de călre Regele George al Greciei. Suveranul, cu familia sa, a ţinut să fie de faţă la această adunare de învăţaţi din toate părţile lumii. Cercetarea şi studiul obiectelor mari şi mici, monumentelor, veştmintelor şi armelor râmase dela popoarele vechi, au fost de mult îndeletniciri ale învăţaţilor, căci prin ele se poate vedea cum a fost viaţa generaţiilor şi neamurilor dispărute, iar câteodată din praful şi dărâmăturile vechiturilor pot Templu Minervei. răsări lumini pentru unele chestiuni ale prezentului. Locul de adunare a fost foarte bine ales de congres, căci oraşul Atena, ca şi Grecia întreagă, este plină de rămăşiţi ale artei minunate cu care s’au făcut vestiţi strămoşii Grecilor de astăzi, vechii Eleni. Aci sunt jumătăţi sau sferturi de coloane, dincolo sunt temelii de clădiri, mai colo numai urme, www.dacoromamca.ro ALBINA 945 iar uneori întâlneşti părţi întregi din monumente. Intr’unul din aceste monumente ruinate, în Par-tenori, s’au adunat membrii congresului şi Prinţul moştenitor a ţinut cuvântarea de deschidere. Toţi aceia cari au învăţat sau au cetit despre frumuseţile artistice ale Greciei vechi, vor înţelege mulţumirea sufletească ce a trebuit să aibă toţi cei veniţi din Franţa, din Germania, din Rusia, din America, din Asia, când au călcat cu picioarele lor pe pământul pe care s’au petrecut atâtea fapte vestite pe cari istoria ni le povesteşte. Templul Jlinervei în Acropolis. Congresul a ţinut vre-o 10 —12 zile Au fost mai multe şedinţe în cari s’au discutat deosebite chestiuni privitoare la ştiinţa arheologiei şi s’au luat hotărâri practice foarte importante. Pentru că sunt mulţi înşelători cari vor să vânză muzeelor arheologice obiecte nouă drept antichităţi, şi fiindcă sunt mulţi pungaşi cari intră prin muzee şi fură lucruri cari se pot lesne ascunde, s’a hotărât toate muzeele arheologice să stea în legătură de corespondenţă, să facă cunoscut unul altuia ce obiecte s’au cumpărat, ce obiecte au fost propuse să se cum- www.dacoromanica.ro 946 ALBINA pere, ce s’a furat, ş. a. O altă parte din timpul petrecut de congreşişti acolo, a fost întrebuinţat pentru escursiuni prin ţinuturile vestite din Grecia. Adunarea viitoare are să fie peste doi ani, în oraşul Cairo în Egipt. ---83 ---- Mila "Recelui sau llie Pribeagul «Fie pâinea cât dE rea Tot mai bine ’n ţara mea.» Piesă în Trei Acte DE SOFIA NĂDEJDE. ACTUL la III-l a. La stânga se vede o casă nouă ţărănească şi o cramă. In fund poartă. S’aud cântece, strigăte de culegători, bătăi în doagele ciuberelor. In faţa casei masă lungă de scânduri. Pe prispă stă Catrina mâhnită. SCENA I-a Catrina, Bala Bocliiţa, Ghiţă, ciuMrari. Catrina (către Dochiţa, stând amândouă pe prispă) — Tu, Dochiţ’o, par’că nu ştii tocul copilului! Dochiţa. - Ba’l ştiu. N’am îngropat tată ca o floare? Să mă bat cu Dumnezeu? Am plâns o săptămână, o lună, ajunge; nici mortul nu se poate odihni, dacă mereu îl boceşti. Catrina. — Vezi, pe mine mă arde la inimă: de l opream, azi era om la locul lui. Dochiţa. — Par’că avea să te asculte ? Catrina.— Am tost şi la „odier. Mia spus de toate. A zis că am o supărare mare, dar o să-mi treacă Dochiţa. — Păi, supărarea, ca şi durerea de măsea, nu ţine mereu: ar înnebuni bietul om. Catrina. — Mort ori viu, dar să-l ştiu unde-i. Un răncl de ciubărari (vin cu ciubărul de struguri spre cramă). Dochiţa. — Mai e mult? Un ciubărar. — Câteva ciubere şi cine o mai ajunge la anul. Catrina. — Nu uitaţi răuruşca de pe hat. Ciubărarul. — A cules’o bădica Ghiţă (pleacă). Dochiţa. — Să-ţi arunc bobii, poate oiu fi cu noroc (merge în casă şi vine cu o sită şi cu boabe. Catrina. (singură) — Norocul mieu, l’au mâncat lupii! Dochiţa (vine grăbită, aşează boabele) — Bată-i să-i bată, de www.dacaramamca.ro ALBINA 947 când arunc bobii, nu mi s’au nemerit aşa buni : veselie, chef şi bucurie. Gairina. — Pentru alţii, nu pentru mine. Auzi chiote în vie! (Spre tund lumină roşie). Dochiţa. — Ce lumină roşie ! Are să vremuească. Bine c’aţt isprăvit culesul. SCENA III-a Cei ele sus, (din vie s’aud lăutari, strigăte, bătăi în doage, se văd venind, fete, flăcăi, Clanţă, Pa cel, Ghiţă, Nuţa). Clanţă. — Mă băeţi, pân să vă hodiniţi, încingeţi o horă 1 Nu-i bine să mâncaţi pe osteneală. La vrâsta voastră, ziua munceam, noaptea jucam. Catrina. — Nu le ajunge lor de dimineaţă? Clanţă. — Păi! Nu’s ca dumneata. Acu e al lor! Lăutarii (cântă hora). Flăcăi şi fete (încep să joace). Catrina (şterge ochii cu mâna, fuge în casă). Clanţă (către Nuţa) — Mare păcat cu soacră-ta ! Nuţa. — Cum vede veselie, o podideşte plânsul. Dochiţa (aducând străchini cu mâncare) — Poftiţi la masă cu ce a dat Dumnezeu. Culegătorii (vin în jurul mesei). Clanţă. — Ce mai lăutari! Cântaţi! Le stă oamenilor mâncarea în gât. Fetele mai nu deschid gura. Mâncaţi, dragile moşului, e păcat să te scoli flămând dela masa creştinului. Lăutarii (cântă): «Hop, săraca, mândra mea, De mâncat îmi aducea: Lapte acru ’ntr’o lulea, Mâneam şi-mi inai rămânea». Clanţă. — Galantoană lemee! A întrecut pe baba mea. Cu toţii (râd). Lăutarii (cântă): «Cine dracu-’a mai văzut: Epure vara cosind, Epuroaică fân strângând, Cioară cu ciocul greblând, Şi fată de joc fugind?» Mai mulţi (râd). Lăutarii (cântă): «La mândruţa jucăuşă E gunoiul după uşă, La mândruţa ’n joc voinică, Spală oala tu pisică». Pavel. — Mă! Pe unde or fi tete aşâ de harnice? Le-aşi duce nişte peţitori. www.dacoromamca.ro 948 ALBINA Lăutarii (cântă): • Ucigă-te crucea, drace, Că nu dai babelor pace, Să mai facă rugăciuni, Să nu tot poarte minciuni». Pavel (uitându-se în zare) — Uitete un drumeţ. Ghiţă, când o fi în dreptul porţei, chiamă 1. 0 fi nemâncat. Clanţă.— Cine dă, lui îşi dă. Ghiţă (face semn cu mâna, mergând spre‘poartă) —Vin în coa, om bun. Drumeţul (slab, cu o cămaşe peticită, cu iţari vechi, în cap o pălărie rea de tot, o traistă ruptă în băţ, intră pe poartă) — Bine v’am găsit! Pavel (cu mânile în jos, uimit) — Păi, tu eşti ! Tare te-ai schimbat, cât pe ce să nu te cunosc ... Catrin’o, dă fuga încoa! Zi, tu eşti, llie al nostru? Bată-te norocul, mai să nu te cunosc! Biata maică-ta, ţi-a făcut şi pomană! Ilie (se uită înjurui)—Credeam că n’o să vă mai văd. Calvina. — Dragul mamei! în ce hal! (plânge). llie (îi sărută mâna). Calvina (îl sărută pe frunte). Nuţa. — Bine c’ai venit, biata mama era să moară de supărarea ta. Calvina. — îi fi nemâncat, dragul maicăi. Clanţă. — Păi! sătul de răbdări prăjite? llie. — De bucurie mi-a perit toamea. Tare mă dor picioarele (s’aşează pe prispă). Nuţa (aduce un blid cu mâncare). — Ia borş de puiu, Ilie, îi fi dorit de-o bucăţică mai bună. Ilie (privind’o cu jale, ia blidul)—Te-ai măritat, Nuţo? Nuţa (cu glas coborît) — Da, cu Ghiţă. Ilie (cu jale) — Ce eră să faci? Pe mine mă credeaţi mort ! Câte am tras, te miră că n’am murit. Casa aţi făcut’o voi? Nuţa. — Noi. Ilie (punând strachina pe prispă) — Mănânc mai pe urmă. .. Dor îmi eră! Ce frumos e la voi! Clanţă. — Ei, Catrin’o, ce mai zici? Ilie.— Taică, taică! Cine o face ca mine prostie, mai bine să se înnece. Calvina. — De departe vii, Iliuţă? Ilie. — Tocmai de lângă Bender. Trei zile într’o întinsoare. Am aflat dela un biet negustor. De odată nu credeam că Măria Sa ne-a ertat. A început creştinul a se jura. Atunci m’a prins un plâns cu râs. Credea omul c’am înnebunit. Ghiţă. — Bine c’ai ajuns sănătos. Ilie. — Tu, Ghiţă, ai isprăvit armata? Te-ai însurat! Ferice de tine! Calvina.— Să fii sănătos, maică, le-i face şi tu pe toate. Ilie. — Câte am tras! M’au luat şi drept iscoadă; erau să mă www.dacoromamca.ro ALBINA 049 trimeaţă la Sibir. De acolo chiar nu vă mai vedeam. In temniţă mi ar li fost mai bine. Straşnic mă chinuia dorul de sat şi ele cei deacasă. O dată de jale m’am aruncat în Prut; m'au scos nişte pescari. Vara ca vara, dormi unde apuci, dar earna mai râu ca un câne, gol, îngheţat, flămând, mânat din uşă în uşă. Calvina.— Mare pedeapsă! Itie. — Mult amară o străinătatea! Nu ştie a preţui ţara cel ce n’a fost surgun ca mine şi nu şi-a sărat pânea cu lacrimi! . Ghiţă. — Cum şi-o tace omul nu i-o face nici diavolul. Cei dintr’un an cu tine au isprăvit armata. Ilie. — Chiar mâne merg să mă scriu. Calvina.— Dragul mamei, să te întremezi întâiu. Clanţă. — Iar începi cu dragul mamei ? Lasă băiatul să-şi iacă datoria. Ilie. — După cele câte am suferit, armata o să-mi pară raiu. Pavel. — Aşâ, Ilie, taică! Eu totdeauna ţi am spus: întâiu datoria către ţară. Că n’o fi omul mai ticălos decât dobitocul. Cânele şi încă latră, apără casa şi ograda unde trăeşte şi se a-dâposteşte, dar, mi-te, noi oamenii, nu trebuie să ne apărăm ţara şi neamul? Decât să fii străin în ţara ta, cum ai văzut că sunt sărmanii oamenii, pe unde ai umblat, mai bine să-ţi dai viaţa. Că o moarte moare omul, dar o viaţă chinuită şi înstrăinală e moarte cu cazne. Ilie. — Cum le ştiu eu, nu le mai ştie altul [Nimeni din voi nu pricepe câtă milă şi-a făcut Regele Carol cu noi! Pentru Măria Sa m’aşi aruncă şi în ioc. Naţa.— (vino cu ietiţa în braţe). Ilie (privind’o cu jale)— E fetiţa ta, Nuţ’o? Clanţă. —Lasă, mă, Ilie, nu mai jeli; au rămas ele şi pentru tine. La noi în sat par’că a plouat cu fete. Şi tot frumoase. Una şi um, rupte din soare, nu alta! Ian veniţi, dragele moşului, să no spuie Ilie, pe unde a umblat, văzut’a el mândre ca voi? Felele (râd, fug spre iund). Calvina (cu jale) — Mult ai chinuit, dragul mamei! Clanţă. — Lasă ahturile, destul te-ai bocit (către lăutari) Ziceţi o horă, bre ! Ilie (privind cu obidă pe Nuţa)— Să zică o doină, poate mi s’o uşuiâ. Multă jale am în inimă. Lăutavii (cântă doina). Ilie (stă obidit). Clanţă (punând mâna la ureche) — Tăceţi cu atâta jălanie. Ascultaţi, (din depărtare se aude cântecul copiilor dela scoală: «Trăiască Regele». Se tot apropie; prin fund se văd trecând câte doi, s’aude respicat; «Trăiască Regele!...». Ilie (se ridică în picioare). Toţi (descopăr capetele). (Cortina). (Fine). _______^ ,___________________ -1 a-.->\V=î-o 1 www.dacoromanica.ro Costum din jud. Argeş. Costumul muntenilor şi din judeţele Muşcel, Prahova, Buzău, etc. Bărbatul îmbrăcat cu căciulă, cojoc lung, peptar, chimir, cioarici şi opinci; iar femeia cu pălărie, maramă, iie, fotă, bete şi opinci legate cu nojiţe. Pe braţ dăsagi. www.dacaromanica.ro ALBINA 951 Să judece şi alţii. iălăeiam prin noroiul de pe şosea, venind dela cancelaria Băncii populare, către casă. Eram tare necăjit şi plângeam I starea rea în care se găsesc şoselele noastre la ţară. Aşa mergând, auz vorbă în urma mea. Mă întorc şi văz un convoiu de cinei săteni voinici conduşi de un jandarm. — Ce e cu voi?—întrebaiu eu cunoscându-i. — Ce să fie — răspunse unul — ne duce la Văcăreşti!... — Dar ce-aţi făcut? — Ea păcate !.. Doi din noi, fusesem de caraulă în sat şi n’am eşit. Ne-a făcut proces de contravenţie şi judecata ne-a amendat cu câte cinci lei. Ăştia trei, au avut gunoiu în curte şi agentul sanitar le-a făcut proces; iar judecata i-a amendat şi pe ei cu câte cinci lei. — Bine; dar ce are aface amenda şi cu Văcăreştii? — Păi să vezi d-ta ; daravela e veche. Când au venit somaţiile de plată, noi — mai ales acum pe lipsa asta — n’am avut cu ce păcatele achită. Ne-am rugat de perceptor şi el ca să scape de noi, ne-a făcut proces de insolvabilitate şi acum amenda s’a prefăcut in zile de închisoare şi mergem la Văcăreşti să facem câte o zi! Şi apoi, la drept vorbind, decât să dai cinci lei, mai bine acolo. îţi dă şi de mâncare şi scapi şi de belea! — Şi, când ajungeţi la Văcăreşti ? — Păi de, credem că mâine ! — Ei aşi! — zise jandarmul, care până acum tăcuse — mâine oprim la secţia de jandarmi; acolo d-1 şef face foaea, poimâine ajungem la prefectură şi a patra zi suntem la Văcăreşti!... Dacă o fi ceva corvoadă la secţie, se poate să zăbovim şi două zile !... — Cum văz, se duce săptămâna încheiată! —zic eu! — Cam aşâ ceva! răspunse jandarmul!... Ei s’au dus în drumul lor; iar eu, orb de noroiu am ajunsa-casă gândindu-mă la acei nenorociţi, cari vor pierde atâtea zile pe drumuri, şi la şoseaua atât de stricată. Câţi n’au avut neplăceri şi unii poate chiar grele necazuri pe drumurile rău întreţinute mai ales pe timpuri grele. Ce să mai zic de vitele care, încărcate cu grele poveri, de multe ori se pierd din cauza drumurilor rău întreţinute. Statul, ori ce s’ar zice, face destul şi face la urmă ceace poate. Judeţul asemenea. Comuna face din zilele de prestaţie, mijlocul de care dispune; însă aceste zile se isprăvesc şi nu se cunoaşte nici un spor. Nu s’ar putea înmulţi oare numărul zilelor de prestaţie? -Oare dacă o bună dispoziţiune ar preface zilele de închisoare ale insolvabililor amendaţi, ca contravenienţi în dauna comunei, în zile de prestaţie, n’ar fi mai bine ? Pentru 5 lei un insolvabil face o zi de închisoare pierzând pe drumuri o săptămână. Acta dresate zadarnic, jandarmi pe drumuri, bani cheltuiţi de Stat. cu hrana ! ... Cine câştigă? —Nimeni! . .. Cine pierde? — Şi statul şi nenorocitul insolvabil! Cine ar câştigă ? Comuna câştigă înmulţin-du-şi zilele de prestaţie, cu care ar puteâ lucra mai mult la’în- www.dacoromanica.Fo 952 ALBINA 1 reţinerea drumurilor. Nenorocitul insolvabil, care deşi va lucră 5 zile, va avea însă o bună şosea şi la timp va ii folosit! Cine pierde ? — Nimeni! Nu mai zic de împrejurări când au amendă de câte 10 şi 15 lei. Chiar ca cestiune de moralitate publică, ar fi mai bine. Un nenorocit, care cine ştie din ce împrejurări, nu a eşit de caraulă, obosit poate de muncă, bolnav, etc. — A fost amendat şi nu poate plăti, îl duce la Văcăreşti ! ... De ce să-l duci să facă cunoştinţă cu închisoarea, acel loc degradator pentru un om, pe câtă vreme faptul lui nu e propriu zis un ce grav. Ar fi minunat acest sistem de îmulţirea zilelor de prestaţie —ziseiu eu privind supărat la picioare; atunci n’aşi mai păţi ca astă seară, să mă chinuesc prin noroiu. Eu poate voiu fi zis aceasta necăjit; dar aşi fi foarte fericit dacă alţii mai pricepuţi şi mai cu sânge rece s’ar ocupă câtuşi de puţin de această afacere. Alexandru Tiinotescu. O "visitâ. prixxcia.ră.. Luni, 9 Mniu, A. S. R. Principesa Maria, împreună cu mica principesă Elisabeta, însoţite de Ducele de Teck, ataşat militar al Angliei, d-1 Gr. Gh. Cantacuzino şi alte persoane, au făcut o escursiune cu automobilul la Domeniul Coroanei Cocioc. Deşi zi de, lucru, totuşi sătenii în semn de dragoste către dinastie, au ţinut să întâmpine cu urale de entusiasm pe Augusta visitatoare, care cu zâmbetul pe buze răspundeă salutărilor tu-tulor. Satele Brătulesti-Cocioc au fost frumos decorate cu numeroase arcuri de triumf, cu gust gătite, de d-1 conductor Pompiliu Io-nescu. Şcoala din Brătuleşti, asemenea imposant împodobită, ca şi celelalte instalaţiuni ale Domeniului Cocioc. D-1 Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei, a întâmpinat la hotarul Domeniului şi a condus pretutindeni pe înalţii visitatori, dând toate explicaţiunile. D-1 Kalinderu, în dragostea ce are pentru şcoală, a rugat pe A. S. R. a visitâ în primul loc şcoala din Brătuleşti. La intrarea în şcoală au fost salutaţi de un pluton de elevi cu armele, comandaţi de Sergentul-major al şcoalei; iar corniştii au sunat onorul. D-1 Kalinderu a presintatat A. S. R. pe d-1 Săvoiu, inspectorul plăşei Cocioc-Bucoveni, pe d-1 Pompiliu Ionescu, conductorul plă-şei şi consiliul comunal. D-nele Maria Al. Timotescu şi Elena P. Ionescu, au oferit A. S. R. câte un buchet de flori, urându-I bună sosire. A visitat şalele de clasă, interesându-se de frecuentarea elevilor, bibliotecă, exposiţia de lucrăi’i manuale, etc. In amintirea acestei visite A. S. R. Principesa Maria, Principesa Elisabeta şi Ducele de Teck, au semnat în registrul şcoalei. D-1 Kalinderu a ţinut să recomande foarte călduros A. S. R. pe dirigintele şcoalei Al. Timotescu şi învăţătoarea Elena Nico- www.dacoromamca.io Af TUNA 95» lescu, pentru zelul cu care îşi îndeplinesc misiunea ce le e încredinţată. înalţii visitatori, cari au stat aproape toată ziua la Cocioc, au făcut o preumblare călări la pădure, unde d-1 silvicultor Gh. Co-drescu, I-a condus prin posiţiunile cele mai frumoase. Au visitat apoi plantaţiunile, culturile, lăptăria din gara Perişi, atelierele, etc., conduşi de d-1 Eremia Medianu, şeful Domeniului Cocioc. La ora 4,25 au părăsjt Domeniul Cocioc în uralele mulţimen î)ela Iaşi Pin foloasele societăţilor economice. Din iniţiativa d-lui Petru Râdulescu, institutor, fost revizor şcolar, în Iulie 1102, s’a întemeiat în Caracal o societate cooperativă «Asociaţium a corp. didactic din Romanaţi», în scopul de a strânge fonduri cu cari să se facă îmbunătăţiri la sate, ca: ateliere pentru diferite meşteşuguri,, biblioteci populare, etc. Ia acest scop, chiar de atunci societatea constituită pe acţiuni a înfiinţat «Librăria românească cooperativă» în Caracal. Prin înfiinţarea acestei librării, s’a trecut in mâini româneşti o importantă ramură a negoţului din acest oraş. Librăria a mers foarte bine şi astfel s’a putut începe îndeplinirea scopurilor societăţii: s’au dat ajutoare elevilor săraci, s’au dat câte IOC lei pentru 2 ateliere, s’au publicat concursuri pentru cele mai bune conferinţe populare ce se vor scrie şi ţine în judeţ, pentru cel mai reuşit cor ce se va înfiinţa, etc. Societatea are un fond cultural de 1400 lei, deosebit de fondul de rezervă, care a ajuns la 3.000 lei şi pe care mai târziu, daca librăria va continuă să meargă bine, se va transformă tot în fond cultural. Dăm aci şi bilanţul librăriei, spre a se vedea bunele resultate ce a daţi Bilanţul Librăriei cooperative a „Asociaţiei corpului didactic, Romanaţi11 încheiat la 31 Martie 1903. ACTIV PASIV Cassa ..................... 6.704,94 Capital................... 14.950,— Mărfuri generale.......... 15.390,86 Acţionari..................... 10,— Mărfuri în depozit .... 5.998,29 Diverşi creditori .... 4.646,19 Total. . .28.094 09 Diverse mărf. în depozit . 1.254.11 Dividende.................... 45,— Divid, neridicate 1902—3 . 65,— Fond cultural............ 1 000,— Fond de rezervă .... 2.192,94 Profit şi pierderi (ben. net) 3 930,03 Total. . . 28.094,09 PROFIT ŞI PERDERE Cheltueli de administr. . . 7 375,21 Beneficiul dela mărfuri . 10.756,29 Beneficiul net............. 3.930,03 Dobânzi şi ben. net . . . 548,95 Total. . .11 305,24 Total. . .11.305,24 Preşedinte, Petra Rădnlescu. .A. p e 1. In ziua de 1 Maiu a. c., punându-se bazele înfiinţării unei biblioteci populare la şcoala din Dozeşti-Vâlcea, Subsemnatul învăţătordiriginte, rog in numele copiilor şi absolvenţilor acestei şcoli, pe toţi oamenii do- www.dacoromamca.ro "954 ALBINA ritori de bine pentru poporul Român, a da sprijinul ce va putea, dăruind din scrierile d-lor şi din ceeace îi va lăsă inima pentru această bibliotecă. I N. Diaconii, Dozeşti-Vâlcea, prin gara Drăgăşani. In seara zilei de 19 Aprilie a. c., s’a dat o frumoasă reprezentaţie teatrală la şcoala din Ruşeţu, de pe Domeniul Coroanei din jud. Brăila. S’au jucat piesele: «Cinei-Cinei», de către elevii din şcoala normală şi din liceu ; «Logofătul Călin*, de elevii primari din localitate şi s’au recitat mai multe dialoguri. Serbarea, la care a asistat personalul Domeniului Coroanei, mai mulţi domni şi doamne din comunele vecine şi ţărani numeroşi, a isbutit pe deplin, iar venitul net s’a trecut la fondul cultural al societăţii «Al. N. Lahovary», care a patronat repre-sentaţiunea. In ce priveşte resultatul moral, a fost din cele mai satisfăcătoare, judecând după numărul mare de locuitori cari au luat parte, şi cari au plecat în urmă la căminurile lor, mai înălţaţi în cuget şi mai hotărâţi de a ascultă învăţăturile auzite. Teatrul sătesc, care s’a intr’odus după stăruinţa d-lui Ion Kalinderu, e de altcum un foarte puternic mijloc de educaţia poporului, dovadă roadele dato până acum pe Deme-niile Coroanei şi introducerea lui în multe din celelalte şcoale •din ţară. Un ţigan la spovedanie. — Părinte, am furat o găină; vrei s’o primeşti Sfinţia Ta? — Nu vreau. — Dar ce să fac? . — S’o dai stăpânului. — I-am dat-o şi n’a vrut s’o primească. — Atunci, zise preotul, poţi s’o păstrezi, nu mai •e păcat. Când eşî preotul din Biserică, văzu că-i lipseşte ■cea mai frumoasă găină.......... www.dacaromamca.ro ALBINA 955 Zece Maiu la (sate) Laza. Sfânta zi de 10 Maiu a fost serbată anul acesta cu o deosebită solemnitate la şcoala din comuna Laza, jud. Vaslui. încă din zorii zilei se vedeau trecând la şcoală, cârduri, cârduri, şcolarii frumos îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, purtând toţi cu mândrie măreţul port naţional, de care ne vorbesc bătrânii cu atâta drag. La orele 10 a. m. s’a oficiat un Te-Demn la biserica din sat, la care au luat parte, pe lângă învăţătorii veniţi cu elevii, autoritatea comunală, mai mulţi domni stagiari dela Ferma model «Laza», precum şi un număr considerabil de ţărani. După terminarea serviciului divin preotul D. Galaction, ţinu o scurtă cuvântare arătând însemnătatea zilei. Dela biserică întreg cortegiul porni la şcoală. Aci serbarea se deschide prin Imnul Regal, intonat de elevii şcoalei. Domnişoara Eleonora Băbuşoianu, învăţătoare, ţinu apoi o frumoasă cuvântare, arătând însemnătatea zilei; îndemnă pe toţi cei de faţă, să-şi iubească ţara, să respecte legile şi să muncească din toate puterile, pentru a prepară un viitor strălucit, celor care ne urmează. In urmă câţiva elevi recită mai multe «poesii eroice», » Colori » » » 12.95, 13.95, 14.95, 15.95. » Gems cu Nasturi şi Şireturi Pantofi de Chuvreau albi decoltaţi Idem cu Şireluri şi Nasturi Idem de Lack diferite forme » 5.95, 6.95, 7,95, 8.95, 9.95. Rayon de Lingerie pentru Dame şi Bărbaţi cu preţuri fabulos de eftine. In tot deauna se găsesc mari cantităţi de mănuşi Glace, Albe, Colori, şi Negre pentru Dame Lei 2.50. » Bărbaţi » 2.95. Rupându-se la încercare, se dă altă pereche. Magasin la toate Scsoanele, Calea ...................... , Victoriei JVo. 27, alaiuri de Poliţiei 6% din preţurile însemnate, presentând 7.95, 8.95, 9.95. 6.95, 6.95. 6.95, 7.95, 8 95. 5.95, 6.95, 7,95, 5% Cupon de reducţie pentru cititorii Albinei. Capitalei, Bucuresci. cuponul. Inst. de Arte Grafice Carol Gobl S-sor I. St. Rasidescu, Str. Doamnei 16.— 13.669. www.dacoromamca.ro