Anul viii No. 34 22 Maiu 1905 Comitetul de Redacţie: Ion Kalinderu P. Gârboviceanu G. Goşbuc General P. V. Năsturel G. Adamescu I. Otescu P. Dulfu V. 5- Moja N- Nicolaescu Gr. Teodossiu Gonst. G. Pop.-Taşcă. T*?/- "Redacţia sl Ad mi ii WWW.daCOTOmanica.ro No. 9, -Bucureşti. Văzând că cu toate repetatele noastre avise, un mare mumii* de abonaţi, comandamente militare, primării, etc., nu ne-au trimes micul cost al abonamentului, deşi suntem în a 8-a lună din anul al 8-lea, iar unii abonaţi deşi ne (latoresc pe 2 şi 3 ani, totuşi n’au răspuns rugăciunii noastre, ne-am văzut din nou siliţi a face sacrificiul de a trimete chitanţele s])i*e a fi încasate prin oficiile poştale. Rugăm dar pe D-nii abonaţi să achite cliităhţele ce le prezintă factorii, sau să dea banii când sunt avizaţi, de oarece cheltuelile acestui soiu de încasare reduce abonamentul la 4 lei, iar dacă chitanţele sunt refuzate, atunci cheltuelile de înapoiere şi de retrimetere sunt atât de grele, încât aproape egalează costul abonamentului. Nădăjduim că D-nii abonaţi vor ţine socoteală de sacrificiile ce facem, şi nu ne vor’pricinui neplăceri şi pagubă, ci îşi vor achita datoriile. Abonaţii cari ar fi plătit abonamentul vreunei persoane în numele nostru, sunt rugaţi a nota pe dosul chitanţei numele persoanei căreia a plătit si data când au făcut plata; aceasta pentru ca noi să putem cere banii (lela acele persoane; celor ce (latoresc pe mai mulţi ani şi nu achită măcar unul, li se va suprima imediat trimiterea revistei. Cărţile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: No. 1. Din Ţara Ba. sarabilor, de G. Coşbiic; No. 2. Foloasele învăţăturii, de 1*. Diill'u; No. 3. Minunea vieţii şi cheia lumii, de Tli. I). Speranţia; No. 4. Grădina de le-gume, de Ionii Hăşegnnu; No. 5. Medicid poporului, de Dr. I. Felix; No. 6. Avem cu ce să ne mândrim, de T. Duţescu-Duţu; No. 7. Medicul poporului, de Dr. I. Felix: No. 8. Biserica Ortodoxă Română, de I. Mihălcescu şi Victor Pnin; No. 9. Ştefan cel Mare, de Alex. Lepădaţii: No. 10. Ce se poate tnvăţâ dela un drum lung, de Dr. I. Simeouescu. Preţul unui exemplar e 15 bani. Vânzătorilor se dă cu 10 bani exemplarul. Tablourile apărute în Editura Societăţii «Steaua» sunt: Ştefan cel Mare şi Majestatea Sa Regele. Preţul unui exemplar e 40 bani. Vânzătorilor se dă cu 30 bani exemplarul. Orice comandă pentru publicaţiunile Societăţii, se va adresă d-lui I. St. Rasidescu, administratorul publicaţiunilor, la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, Str. Doamnei No. 16, Bucureşti, unde se află depozitul general. NB. — Fiecare membru al Societăţii ..Steaua11, care şi-a plătit cotizaţiunea cu începerea anului 1905, primeşte anual 6 public a ţ i u n i ale Societăţii, începând cu No. IO. www.dacoromamca.ro Anul VIII. No. 34 22 Maiu 1905. AUBINA REVISTĂ ENCIC Abonamentul in ţarA pe an > • > 6 luni Pentru anunaluri 1 leu |Vlan Ă POPULARĂ strâln. pe an lei 8 15 bani 5 bani euvîntul. ard. SUMARUL: V. Mnntcunn. Dumnezeu ne vrea binele iar nu răul.—Rada, Guvernul şi administraţia în Maroc.—KiuliiIeseu-NIecr. Coasa (poesie).— Dnlirc Ilniliiloscii. Apărarea viilor de brumă.— V. S. Moţii* Stârpirea şoarecilor de câmp.—MUiail llonjnţ, Creşterea viermilor de mătase.— Solia Nădejde, Mila Regelui sau Ilie Pribeagul (piesă în 3 acte).—Asistent, 10 Maiu în corn. Bălăşoeni, Ilfov.—Bibliografii.—(«. Manolescn. Din literatura poporală. — Licitaţiuni.— Poşta administraţiei. IMn lume: O maimuţă doctor.—Un cerşetor milionar. Sfiituri : Meşteşugul de a mulge vacile. Ilustraţiuni : O vedere din regiunea şesului şi a dealurilor (Dobrogea).—Oraşul Tokio, capitala Japoniei.—O societate de petrecere în corn. Haiduceşti (Roman). — Un flăcău din jud. Roman.—Gândacii de mătase. Dumnezeu ne vrea binele iar nu răul. omanului nostru şi în deosebi plugarului, când i se întâmplă vre-o nenorocire, îi moare o vită, nu i se fac bucatele, intră boala s’au chiar moartea în casa sa, cu un cuvânt, când nu-i merg lucrurile după plac, în totdeauna pune vina pe Dumnezeu, zicând: «aşa a vrut Dumnezeu», «aşa a fost să fie» şi că «înaintea lui Dumnezeu nu te poţi pune». Acestea îi sunt mângâierile în zilele grele. El încă n’a ajuns, şi încă va trece mult timp până va a-junge la convingerea, că pricina sărăciei lui şi a vitelor lui se datoresc numai relei lui chiverniseli. Nimenea altul nu-i de vină, dacă el nu seamănă şi nu munceşte bine şi la timp bucatele. Apoi dacă el consumă tot, ba une ori şi mai mult decât adună, făcând datorii, adică dacă nu ştie să păstreze, iarăşi el este de vină. Un an de secetă e deajuns pentru a-1 răpune de nu se poate ridică mai mulţi ani dea-rândul. S’a observat un lucru, că în cei mai îmbelşugaţi ani, între www.dacoromanica.ro 902 ALBINA ţăranii noştri plugari, deşi nu aşa de mulţi, dar foarte mulţi sunt de n’o duc de loc mai bine ca în anul acesta de lipsă, şi aceasta numai din causa lipsei de prevedere şi economie. «Dumnezeu dă, dar nu bagă şi în sân.» Sărăcia vine foarte repede, dar foarte cu greu te poţi scăpă de ea. Ca să nu fim nevoiţi a face cunoştinţă cu acest oaspe urgisit, trebuie să ne păzim din timp ca să nu-i cădem în ghiară, de care nu vom putea scăpă, numai daca ne vom face datoria de adevăraţi plugari, muncin-du-ne holdele la timp şi bine, îngrijind vitele noastre fără de cari un plug nu ar putea există, să fim păstrători, fără care însuşire hărnicia nu face două parale, să fim prevăzători, adică la timpul cu prisos să ne gândim şi nici odată să nu scăpăm din vedere timpuri grele ca anul prin care am trecut, puind o parte din prisosul nostru la o parte. Foarte adese ori să aude printre ţăranii plugări plângeri că dările către stat sunt grele şi că din cauza lor stau pe loc şi nu pot înainta. Această părere, ca şi multe altele, e foarte greşită şi aceia ce-o susţin, nici pe departe nu sunt în deplină cunoştinţă de causă. Din câte dări are plugarul nostru, darea către stat este cea mai uşoară dintre toate. Din cauza ei ar putea plugarul nostru înainta cât de repede. Sunt însă alte dări cari nu numai îl ţin locului, dar îl dau îndărăt şi cari de multe ori îl silesc să facă datorii, acestea sunt poftele măestrite. Acest soiu de dări nu le încasează perceptorul, ci de când plugarul nostru s’a lepădat de portul naţional lucrat în casa sa, mult mai trainic şi mai frumos, le duce şi le pune singur în mâna străinului negustor pentru nişte lepădături de cârpe din străinătate. Nepăsarea sau lenea foarte adesea ne mănâncă sume însemnate pe cari nici nu le băgăm în seamă. Câte zile de iarnă nu pierde plugarul prin cârciume. Aci unii scociorăsc paraua de unde se găseşte, punându-se la băutură şi la jocul de cărţi. Acestea toate le face plugarul nostru fără ca să se gândească că timpul este bani şi odată pierdut, nu mai revine. EI crede că timpul de iarnă nu poate fi altfel folosit decât numai cum el să pricepe. In felul acesta pricepe Românul plugar din România a folosi timpul de iarnă, afară de prea puţine excepţiuni unde exemplele vii sunt mai bine pronunţate ca d. e. pe Dome- www.dacoromamca.ro ALBINA 903 niile Coroanei şi prea puţini particulari cu tragere de inimă către ţăranul nostru plugar. Românul ardelean împământenit în Dobrogea, dela care să aşteptă o plugârie mai pricepută, venit în Dobrogea a a învăţat plugăria dela Turci şi Tătari. El a lăsat agricultura raţională acasă. Acolo prăşia porumbul uneori şi de câte trei ori, fiindcă aveâ puţin; iar aici nu-1 prăşeşte nici măcar odată, dându-i numai cu rariţa, fiindcă are prea mult şi nu-1 dovedeşte. Dincolo toate pâioasele, pe lângă că primăvara le plivea de burueni, le seceră numai cu mâna, le adună şi legă în snopi la timp şi cu mare îngrijire, fiindcă aveâ puţine; iar aici le coseşte, adunându le purcoaie, şi pe. timpul adunatului şi căratului, jumătate le risipesc pe loc .şi pe drum. Iată dar sărăcia din nepricepere. O vedere din regiunea şesului şi a dealurilor (Dobrogea). Sărăcia din nepricepere, sau mai bine zis lenea, este şi risipa de gunoi. De plugarul născut şi crescut aici în România, unde nici odată nu s’a pus nici un preţ pe gunoi, nu e mare mirare; când te gândeşti însă la ardeleanul venit în Dobrogea; care din propria-i experienţă ştie bine şi cunoaşte valoarea gunoiului bine preparat şi bine întrebuinţat, nu ştii ce să mai zici. Acolo şi-a gunoit locul, iar aici gunoiul îl scoate la marginea satului, fiindcă aici aşa a fost obiceiul şi mai nainte. Dacă undeva în România pământul are nevoie de gunoi, nicăiri nu se simte aşa tare ca pe dealurile din Dobrogea, unde prin arăturile superficiale şi spălarea www.dacoromanica.ro 904 AI, RIN A locului prin ploi torenţiale, solul pe unele locuri abia mat e de 2—3 degete. Dobrogeanul din Ardeal, acolo ţineâ vite puţine dar erau bune, în cari puteâ avea nădejde şi în târg şi la muncă, astăzi în Dobrogea, unde are 50—100 pogoane, ţine o cireadă de răutăţi, fără nici o putere şi fără nici un preţ. In Ardeal cumpără 2 boi slabi şi toată vara munciâ cu ei, iar toamna îi vindea câştigând 60 — 70 lei, adică cumpără alţii mai slabi şi cu banii ce-i mai rămâneâ mai plăteă vre-o belea, fiindcă acolo avea mai multe decât aici în România. Aici în Dobrogea nu mai vrea aşa. Cumpără vite grase frumoase, scumpe, iar când le vinde el, dacă mai ajung zile să meargă la târg, le vinde pe preţuri aproape de nimic, fiindcă nu caută de ele, aşâ că când vinde 4 boi, pe preţul lor abia poate cumpără 2. Aşa plugărie pricepe plugarul nostru. El, singurul izvor de câştig ţine numai cerealele de cari încă îşi bate joc, nu le cultivează cum trebuie. In asemenea împrejurări, bine înţeles că sărăcia mereu îi dă târcoale şi caută prilejul de a puteâ răzbi în casă, de unde apoi cam cu greu se poate scoate. Dacă plugarul nostru îşi va face datoria întru toate, lu-crându-şi pământul bine şi la timp, ţinând vite bune şi de preţ şi păstrând din prisosuri pentru timpuri grele, nici odată nu i se va întâmplă ca să învinovăţească pe Dumnezeul acela care l’a făcut stăpânitorul pământului şi regele tutu-lor vietăţilor, dându-i în acelaşi timp voie liberă şi înţelegere ca să poată deosebi răul de bine şi binele de rău. O maimuţă doctor. — Cardinalul Saldiani, în urma unei unflături la gât, eră aproape să moară. Servitorii din casă, cari credeau că o pe moarte, începură să-l jefuiască. Atunci o maimuţă, ce se află în odaie, luă pălăria cardinalului, o puse ţie cap şi începu să gonească pe hoţi. împrejurarea aceasta făcu pe muribundul cardinal să râdă tare, aşa că cutremu-rândui-so întreg corpul, umflătura din gât, care era pricinuită de o rană, i se sparse şi după câteva zile în urmă cardinalul se vindecă. Y. Mnnteann. Adinlnistr. Moşiei Peştera». www.dacaramamca.ro ALBINA 905 Guvernul şi administraţia în Maroc. puneam într’un număr trecut că o călătorie prin Maroc este lucru primejdios. Nu se poate să fie siguranţă pentru strein, acolo unde nu e siguranţă pentru locuitorul ţării. Pe când 3 civilizate, o răscoală e lucru foarte rău şi se consideră ca o adevărată nenorocire, în Maroc se poate zice că este în orice minut răscoală undeva în ţară şi că războiul civil e permanent. * * * Duşmănia între cele două neamuri, Berberii şi Arabii, ţine de sute de ani. Berberii trăiesc şi azi în sate strânse la un loc, par’că gata totdeauna pentru a se împotrivi stăpânirii. Şi se împotrivesc destul de des. Sunt doi ani decând s’a ivit un răzvrătitor numit Bu-Hamara, care a’început să facă pe faţărăzboiu, a trimis vorbă Sultanului că o să-l dea jos do pe tron, s’a făcut stăpân pe unele sate şi orăşele şi a numit chiar câte un caid. Frumos o că celălalt caid -- al guvernului — sta acasă şi arătă celui nou cum trebuie să facă mai bine administraţia oraşului. In potriva lui a pornit guvernul ţării oaste, a poruncit să fie prins, dar nu l-a prins nici azi. Nu 1 a prins pe el, dar în schimb fiecare comandant de ceată de soldaţi — ca să nu vie cu mâna goală — aduce câte două trei capete, zicând că sunt ale răzvrătiţilor (Dumnezeu ştie) şi acelea erau atrârnate pe zidurile cetăţii din capitala Marocului cu înştiinţarea scrisă că «aşâ păţesc cei ce se scoală contra stăpânirii». Aceste răscoale sunt o adevărată nenorocire pentru satele liaştite aşezate aproape de cele nesupuse, căci în ele poposesc cetele do soldaţi aşteptând momentul când trebuie să se lupte cu răzvrătiţii. Şi aşteptând, cer de mâncare... şi a-şteptarea se tot lungeşte. Şi nu e de mirare. Ce să ceară cineva dcla soldaţii aceştia cari se strâng când este o nevoie, cari pe drum fug din rânduri şi trec în rândurile vrăjmaşilor ori formează cete cari stau la drumul mare şi atacă caravanele. Sultanul actual, care se numeşte Mulay-Abd-El-Aziz, se urată doritor de a îmbunătăţi starea ţării sale. El a avut prilej să cunoască de aproape câţiva Europeni, mai ales Englezi, cari i-au arătat cum merg lucrurile în statele civilizate. Această dorinţă însă nu e de loc bine privită în ţară şi duşmanii stăpânirii răspândesc vorba că a vândut ţara Englezilor şi că el s’a făcut creştin. Nu poate fi vorba do o schimbare repede, căci obiceiurile sunt vechi şi puternice ; mai ales că prestigiul cel mare al Sultanului vine din credinţa că el a primit dela Mahomed, din generaţie în generaţie, darul de a bine cuvânta. Nu e www.dacoromamca.ro 906 ALBINA destul ca un sultan să fie învingător în războaie, dar trebuie ca această credinţă a poporului să nu scază, căci dacă poporul ar crede într’o zi că Profetul şi-a luat puterea din mâna Sultanului, îndată l-ar părăsi şi ş’ar duce după altul. De aceea Sultanul se ocupă mult cu trebile religioase. In flecare Vineri se duce cu mare pompă la moschee şi prezidează sărbătorile religioase cele mari. Aceste sărbători sunt trei. Cea mai însemnată se chiamă Aid-Ed-Cliebir, pe care Turcii o numesc Cur ban-Bairam. Ea ţine şapte zile. Fiecare familie trebuie să înjunghie cel puţin un berbec. De aceea câteva zile înainte se fac mari târguri de berbeci. Ne spune călătorul francez pe care l-am pomenit că numai în oraşul Fez, în anul când eră el acolo, s’au tăiat 50.000 de berbeci. Serbarea se face afară din oraş şi Sultanul însuşi înjunghie un berbec. Este obiceiu ca acest berbec să fle luat îndată de un servitor anume însărcinat, care — călare pe un catâr — aleargă în oraş. Dacă ajunge acolo (într’un anumit punct) înainte de a şi fi dat berbecul sufletul, se crede că anul va fi norocos ; altfel se zice că va fi rău. * * * Am văzut că Sultanul este stăpânul desăvârşit al ţării. El guvernează prin oamenii lui. Aceştia alcătuesc o mică societate, un mic sfat care a moştenit, din generaţie în generaţie, dreptul de a fi întrebuinţat în serviciul sultanului. Acest mic. sfat se numeşte Makzen. Din aceştia se iau toţi funcţionarii dela curte, toţi ofiţerii şi soldaţii corpului de gardă al Sultanului, toţi guvernatorii mari şi mici de prin provincii. Din aceştia se aleg miniştrii şi înalţii demnitari ai statului. Astăzi, guvernul are în frunte un mare vizir, care este ministru de interne şi secretarul Sultanului. Lângă el stau: ministrul mărilor (externe); plătitorul (ministrul de războiu, numit aşa fiindcă plăteşte leafa trupelor) şi ministrul de finanţe. Aceştia alcătuesc consiliul împreună cu ministrul reclamaţiunilor. Aceşti miniştrii sunt plătiţi cu nişte lefi de nimic; ba a-fară de marele vizir, ceilalţi nu primeau până în anii din urmă decât haine de trei ori pe an. Cu toate acestea, călătorii cari au fost pe acolo, şi au fost primiţi de miniştri, spun că în casa lor este un lux aşa de mare în cât te gândeşti cu groază la despuierea ce trebuie să exercite aceşti funcţionari. Se zice că Sultanul de azi încearcă să schimbe aceste deprinderi urîte, dar se pare că nu prea are sorţi de izbândă. * * * www.dacoromamca.ro ALBINA 907 Acum statele europeno cari au interese în Maroc se ocupă de situaţia lui interioară. Francezii şi Englezii s’au învoit •ca să ajute pe Sultan în introducerea câtorva reforme. Nu putem şti dacă lucrul acesta se va petrece cu pace ori se va produce neînţelegeri şi încurcături. Viitorul va arătă. IR adu. Ea nu e sabie, fireşte, Şi are, vezi, tăişul ei.. . De-o pui spre soare, străluceşte; O dai de piatră, dă scântei... Când mă apropii de fâneaţă, E semn de moarte ’n mâna mea: Miimi de flori, un câmp de viaţă, Le ia fiori, cătând la ea. Miimi de fire se vor duce, Din faţa soarelui, la fel: El va zori să le usuce Şi ’n viaţă le-a ţinut tot el! încep s’o port, şi, pale-pale Le culc, de par’că ’s brazde ’n şir; Las între ele strâmtă cale, Nu fac scăpat măcar un fir... Când câte-o clipă vrea odihna Să uită ’n jos cu chip voios: E fânul bun, — şi-i place tihna Intr’un aşa de mult miros. www.dacaromanica.ro 908 ALBINA Iar când dup’asfinţit, pe zare, întunecimi de amurg se cern, Pe palo moi, fără mustrare, Ar vrea do noapte să-i aştern. Şi-atunci un dor la fel mă fură Odihna nopţii să mi-o cat, L’a stelelor tremurătură, Pe-aşa de moale, mândru pat... Cumătră coasă, — noapte bună... Somn liniştit. Tu, moarto dai, Dar fânul care se adună Atâtor vito este trai! N. Radulescu-Xiger. Uri cerşetor milionar. Toată lumea care mergeâ la o biserică din Londra cu-noşteâ pe un bătrân cerşetor, care sta lângă scara acelei biserici şi întindeâ mâna să ceară milă. Zdrenţele. în cari era îmbrăcat îţi făceau milă. Se vede că era şi nemâncat, căci dacă îi dădeâ cineva o bucată de pâne, o lua cu mulţumire, îmbucă îndată din ea şi apoi o puneâ în traistă. Iată că trec mai multe săptămâni şi cerşetorul nu se mai arată la biserică. O doamnă bogată şi milostivă, care-1 mi-luia în totdeauna, cercetează despre dânsul şi află că a murit. Vă închipuiţi mirarea ei însă când aude că cerşetorul era aproape milionar. Cerşetorul locuiâ într’o casă aşezată într’una din mahalalele Londrei. Avea acolo o odăiţă la al optulea cat. Un pat de scânduri cu o saltea de paie ruptă, era singura lui mobilă; însă avea şi o maimuţă împăiată. Când a murit, nu s’a găsit nimic în casă şi l’a luat sâ-l îngroape Primăria; dar ridicându-se din loc maimuţa, s’a observat că ţeasta capului era ca un capac. Deschizându-1, care nu Ie-a fost mirarea când au văzut că capul şi trupul maimuţei erau o adevărată casă de bani. Hârtii în valoare de vre-o 700 de mii de lei erau grămădite acolo. www.dacoromanica.ro Oraşul Tokio capitala'Japoniei. 910 ALBINA Apărarea viilor de brumă. lruma cade adeseori primăvara târziu, după ploi în* delungate sau vânturi tari, când nopţile sunt senine şi liniştite şi când temperatura scade la 0°. Bruma nu este decât rouă îngheţată; însă dacă rouă este o binefacere a cerului, căci înveseleşte plantele şi potoleşte setea multor păsărele şi animale mici,, bruma strică multor semănături plăpânde, arborilor roditori şi în deosbit viilor. Cred că este proaspăt în amintirea podgorenilor pagubele pricinuite de brumă viilor acum doi ani, când pe dealuri a redus producţiunea la o treime, iar la câmp n’a lăsat nici un strugure. Primăverile, în cari bruma este mai de temut pentru vii, sunt acelea în cari căldura începe prea de timpuriu, căci forţează vegetaţiunea, căpuşile se varsă în lăstari spre începutul lui Aprilie şi cam tot pe atunci, într’o bună dimineaţă, ne pomenim cu locul albit de brumă, iar peste zi vedem cu mâhnire lăstarii cu struguri cu tot ofilindu-se ca şi când ar fi fost opăriţi cu apă feartă: In acest caz nădejde de rod în vie numai poate fi şi mulţumiţi suntem să vedem că dă alţi lăstari, cari să formeze măcar, lemnul productiv pentru anul viitor. Sunt şi cazuri când bruma bate viile spre finele lui Aprilie sau începutul lui Maiu, când lăstarii sunt mari şi în care caz, dacă bruma este groasă, viţele tinere se usucă în parte, iar cele mature, deşi dau lăstari, însă se poate să nu se coacă lemnul în toamnă şi să fim lipsiţi de rod şi pe anul următor. Aceste brume prea târzii sunt adevărate nenorociri pentru viticultură, ele ne apucă de regulă nepregătiţi, căci cine se mai aşteaptă la brumă într’o epocă aşa de înaintată. Din fericire, asemenea cazuri sunt prea rari la noi în ţară. Pentru apărarea viilor de brumă, sunt o mulţime de mijloace, unele au de scop menţinerea unei temperaturi mai ridicată în vie în cât rouă căzută să nu îngheţe, iar altele să împedice rouă d’a cădea. Cele dintiiu sunt în mare parte mijloace culturale; iar cele de-al doilea sunt mijloace speciale. www.dacoromamca.ro ALBINA 911 Intre mijloacele culturale avem: Dezgropatul târziu, tăiatul în primăvară, sisteme de tăiat şi legat, starea de mobilizare a pământului etc. In localităţile bântuite de brumă se dezgroapă viea pe cât se va putea mai târziu, cam împrejurul lui 25 Martie. Prin aceasta ţinem vegetaţia întru câtva în loc şi putem trece de epoca căderii brumei; măsura aceasta este relativă, ea depinde de timp, adecă uneori putem să întârziem, alteori nu; căci viţa dă în pământ şi prin dezgropare perdem multe căpuşi. Viţa tăiată în primăvară plânge şi se opreşte din vegetaţie pentru 7—8 zile, timp în care iarăşi putem trece de epoca brumei. Astăzi, fie din cauza uşurării lucrului, recoltării coardelor pentru altoit sau şi din alte motive, se obişnueşte a se tăia via de cu toamnă. In acest caz, primăvara, pentru scopul mai sus arătat, se ciupeşte la fiecare butuc cepii şi coardele, adică se revede şi se împrospătează tăeturile tăcute de cu toamnă. O tăere de uşururare în toamnă care să se desăvârşească în primăvară, este o prevedere bună. Să ştie că la 0,50 c. m. deasupra feţei pământului, temperatura este în totdeauna mai ridicată ca la faţa pământului, prin urmare, în localităţile joase unde bruma băntue mai des, se va tăia lung, iar coardele se vor legă la 0,50 cm. dela faţa pământului. La caz când tăietura obişnuită este scurtă, se va lăsă câte-o coardă netăiată, care să stea în sus până ce trece timpul priincios brumei, apoi se scurtează in cap, iar dacă bruma a căzut şi animicit cepii, coarda aceasta rămâne ca lemn de producere cercuindu-se, adecă se îndoeşte în cerc şi se leagă cu capul liber de butuc. Un teren inerbat este mai propriu căderii brumei decât altul curat; de asemenea, un pământ săpat de curând şi nenivelat. Prin încercări s’a constatat că, termometrul a-rată mai cald cu 4n pe un pământ nemişcat decât pe altul mişcat de curând, şi cu 2° numai mai mult faţă de altul deşi săpat de curând, dar nivelat. Prin urmare, ne vom feri d’a săpâ prin Aprilie, iar dacă nevoiţi suntem să facem această lucrare, vom face-o, însă pământul să rămână nivelat în vie. Mai sunt şi alte mijloace cari au de scop oprirea ve-getaţiunii pentru câtva timp sau să menţină lăstarii la o temperatură mai ridicată decât aerul înconjurător. Astfel www.dacoramamca.ro 912 ALBINA este pentru scopul întâiu, ungerea coardelor şi cepilor cu o soluţie de 50 părţi calaican amestecat cu 1 kg. acid sulfuric în 100 apă; iar pentru al doilea, presărarea lăstarilor în vegetaţie, cu praf de gips sau var. Toate mijloacele acestea, neputând înpedicâ caderea rouâi, nu poate împedicâ căderea brumei când temperatura este prea scăzută, de aceea ele nu se pot socoti decât ca a-jutoare la apărarea viilor în contra brumei şi tot preţul se cade să-l punem pe mijloacele speciale de apărare, cari împedică rouă d’a cădea şi deci la sigur şi bruma. Intre aceste mijloace avem acoperişiurile şi norii artificiali. Acoperişurile constă din nişte perdele orizontale sau oblici deasupra fiecărui rând de viţe, făcute cu pari şi trestie, pae sau oricare alt material ce-1 avem la îndemână. Pentru acoperişul orizontal se bat pari deoparte şi alta a rândului de viţă, de primii pari se leagă deasupra viţelor şi deacur-mezişu alţi pari peste care se aşază acoperişul propriu zis. In caz că vrem să facem acoperişuri oblice, cari sunt mai economice şi solide în acelaşi timp, înfigem pari oblic în pământ lângă rândul de viţe şi în partea din care bate vântul mai des şi mai tare. Un cap al parilor vin deasupra şi acoperă complet rândul de viţe. Pe aceşti pari se prinde materialul de învelit. Acoperişurile sunt foarte bune, dar costă scump şi apoi pot fi stricate de vânturi pricinuind pagube în vie. In grădini, pentru câţiva butuci se poate întrebuinţa foarte bine nişte hârtie specială cu care se acoperă lăstarii, sau putem uză de rogojini şi pânză; însă în cultura mare cel mai bun mijloc de apărare sunt norii artificiali produşi prin arderea în vie a diferitelor materiale eftine şi care produc mult fum. Cele mai eftine materiale de ars în vie sunt: gunoaiele puţin umede, cari ard închis, fără flăcări şi produc fum mult şi des. Gunoaiele se depun în grămezi pe liniile din vie cari merg deacurmezişul vânturilor dominante, adecă dela Sud la Nord, şi fiindcă adeseaori noaptea, deşi încet, dar se poate să sufle vânt despre Sud şi Nord se pune gunoaie în grămezi în părţile acestea. Grămezile se pun din vreme şi departe una de alta de 10—12 metrii pe linie, iar liniile cu gunoiu să fie de 100 metri mult 200 intre ele. Depunând astfel gunoaiele, suntem în măsură să producem fum din oricare parte ar băteâ vântul şi aprinzând grămezile pe rând din trei în trei, apoi din două în două şi nî www.dacaromamca.ro ALBINA 913 fine cel din urmă, vom putea întreţine cerul acoperit cu fum dar nu numai de cu noapte până după răsăritul soarelui, ci chiar şi în noaptea viitoare, dacă bruma ne ameninţă din nou. Sunt primăveri când bruma poate căde a înşir, 5—6 zile, cum a fost acum doi ani şi pentru care motiv, trebuie pe lângă neîntrerupta veghieer, să fim şi bine pregătiţi având la îndemână gunoaiele necesare ca să înlocuim în fiecare zi grămezile arse până ce vedem că numai este temere de brumă. Aprinderea gunoaielor să se facă de îndată ce temperatura a scăzut-j-20 grade şi cerul este liniştit şi senin. Un termometru aşezat în vie şi la înălţimea lăstarilor ne poate a-duce servicii mari, căci ne arată precis când să aprindem gunoaele şi să nu facem paradă de focuri. In străinătate spre acest scop se întrebuinţează aşâ numitele termometre înştiinţătoare, cari când mercurul scade la -f-2° pune în mişcare o sonerie electrică şi înştiinţează personalul de serviciu despre pericol. Acest termometru este foarte bun căci ne deşteaptă cu siguranţă la momentul critic, pe când altfel trebuie să avem om de pază de prea bună credinţă, care să stea cu ochii pe termometru spre a nu ne deşteptă prea târziu. Pentru a se aprinde cât mai repede focurile în vie, lucrare care în viile de oarecare întindere cere repeziciune şi deci personal mai numeros, sunt întocmiri cari bazate pe curentul electric, aprinde de îndată şi în mod automatic toate focurile în vie. Aceste întocmiri costă cam scump, căci pe lângă sârme, baterii electrice apoi mai trebuie uleiuri minerale, gudron etc., care să aprindă cu înleznire celelalte materiale de ars, să le susţină arderea şi să le apere de ploaie. Lăsând la oparte mijloacele de aprindere precum şi de material ars, pentru a apără viea de brumă, prin norii artificali se cere: să fie produşi înainte d’a începe bruma să cadă, să-’i menţinem deasupra viei prin focuri continue şi dese până ce soarele răsare şi bruma a început să se ea de pe câmp, să fie deşi opaci, ceea ce se obţine dacă gunoaele de ars sunt umede, şi în fine, să avem materiale la îndemână ca să putem produce fumul trebuincios mai multe nopţi dearândul, dacă trebuinţa cere. Dobre Rădulescu. Şef de cultură pe Domeniul Coroanei Şegarcea. www.dacoromanica.ro O societate de petrecere în comuna Haiduceşti (jud. Roman). L-a stânga Ungari. La dreapta Români. Un flăcău din jud. Roman. Costumul acestui flăcău este: pălărie, mintean, cămaşă, brâu, bernevici şi botini. www.dacoromanica.ro ALBINA 915 Stârpirea şoarecilor de câmp. arna aceasta deşi a fost lungă şi binefăcătoare pentru toate semănăturile din Europa, cu toate acestea în unele părţi s’a vorbit de stricăciunile aduse unor semănături în unele părţi ale Europei de şoarecii ele câmp, cari se înmulţesc în mod înspăimântător. După Brehin, o pereche de şoareci de câmp, în câteva luni poate să producă 12 progenituri, şi în termen mijlociu 4 şoareci de odată. Dacă admitem că din cele 12 progenituri, şease şoareci sunt bărbaţi şi şease sunt femei, aceste şease perechi de şoareci, dau ei însăşi la trei naşteri, de fiecare pereche câte 4 progenituri (indivizi) de odată, ceeace fac 72 de şoareci; aceştia la rândul lor având a-celaşi mod de înmulţire, etc., mai nainte de a se sfârşi anul, numărul şoarecilor va trece peste 500 de indivizi. Şoarecele de câmp nu se mulţumeşte a mânca numai dintr’un loc toate semănăturile ce găsesce ca şi alte plante agricole, ci mai mult adună hrana în galeriile lui de sub pământul în care locueşte, trebuincioasă pentru zile negre. S’a socotit că un . singur şoarice de câmp, are trebuinţă ca hrană pe zi de 20 grame de sămânţă sau de alte plante, ceeace fac pe an 7.300 grame de hrană. D-l Marsais, inginer agronom şi şeful biuroului din Ministerul de agricultură din Franţa, zice că şoarecii de câmp, ies mai cu seamă seara din ga leriile lor, aşa că în timpul nopţei, nefiind supăraţi de nimeni, îşi caută în linişte hrana trebuincioasă existenţei lor, trecând dela o localitate la alta. Şi ca să nu greşească drumul, ei fac pe suprafaţa pământului numeroase şanţuri cari conduc la intrarea în galeriile lor. In anumite regiuni, emigraţiunile şoarecilor de câmp sunt periodice. In această privinţă se poate cită departamentul Vendee, Deux Sevres şi alte ţinuturi în Franţa, care sunt foarte expuse de vr’o www.dacoromanica.ro 91G ALBINA doi ani la năvălirea şoarecilor de câmp. In iarna trecută numai în departamentul Charente, au fost distruse de şoareci 50.000 de hectare semănături. In anul 1801 (în secolul trecut), toată semănătura de grâu ca şi alte semănături au fost distruse cu desăvârşire de năvălirea şoarecilor de câmp. Acelaş lucru s’a întâmplat în departamentul Beauce, la 1888. In toate ţările, agricultorii cari îşi vedeau toate semănăturile lor distruse în vr’o câteva zile de aceşti şoareci, au căutat toate mijloacele putincioase de a se scăpă de ei, fără ca să aştepte ca aceşti musafiri nepoftiţi, să piară singuri din causa unor împrejurări necunoscute. In al 15-lea secol, Episcopul Antim (din Franţa), a întrebuinţat excomunicarea. Spre a scăpă semănăturile de aceşti şoareci, unii spun, că este destul să se prindă un şoarice de câmp, să i se despoaie capul şi să i se dea drumul pe câmp şi toţi şoarecii ar părăsi câmpul, alţii din contră susţin alt sistem, ca să se prindă un şoarice şi să i se lege un clopoţel de corp şi să i se dea drumul Se spune că drojdia de untdelemn încălzită într’un vas de bronz, ar avea darul de a face să se adune şoarecii de câmp în acel loc unde se face această încălzire. Tot acelaş lucru s’ar întâmplă dacă s’ar prinde 2 sau 3 şoareci de câmp şi s’ar frige la un foc de lemn, semenii lor ar veni să le dea ajutor şi în caşul acesta s’ar putea omorî. Iarbă amestecată cu făină de hameiu, sau cu vin de miere, chiorăşte şoarecii. Spânzul, amestecat cu făină de hameiu, şi pe urmă făcută în pastă, din care şoarecii mâncând au să moară; iar făina de hameiu amestecată cu cenuşe de lemn de stejar, le produce râia Astăzi se întrebuinţează mai mult prinzători, vapori de pucioasă, sulfură de carbon, preparaţiuni fosforate şi acidul arsenios. Dar această din urmă otravă, este o otravă puternică şi pentru om, animale ca şi pentru pasările de vânat şi alte pasări folositoare agriculturei. După mai multe experienţe a fost recunoscută www.dacaromamca.ro ALBINA 917 de bună preparaţia microbiană a virusului Danysz’ a cărei proprietate este nevătămătoare pentru om, ca şi pentru animale şi pasări. Ou un litru de acest «virus», împărţit prin ajutorul pâinei sau a seminţelor zdrobite, se poate desinfectâ un hectar de pământ. Dar, ca condiţiune principală este de a se întrebuinţa această doctorie proaspătă, căci doctoria păstrată mult timp nu mai are nici un folos practic. Doctoria Danysz, se găseşte de vânzare la Institutul Pasteur din Paris. V. S. Moga. Creşterea viermilor de mătasă. cari s’au încercat a creşte viermi de mătasă, s’au con-y ( _ vins îndeajuns, că această ocupaţiune atât de uşoară şi vajjp/, distractivă, ne aduce în schimb foaloase considerabile, (jojb Nu voiu cătâ prin aceasta a face un curs de sericicultură, t, tratându-se această ram ură a ştiinţei de oameni competinţi, în •o mulţime de reviste şi manuale etc., ci voesc numai a arătă celor ce doresc a se ocupă cu acest lei de cultură, că se poate lace şi fără a avea numai decât toate aparatele trebuincioase ca: rafturi sistematice (policioare), hârtie perforată etc. Aşâ de ex. dispunând de o cameră mai spaţioasă, putem face pe cue bătute în pereţi, mai multe policioare din scânduri mai late şi bine spălate, pe cari aşezăm viermii de mătasă. In lipsă de hârtie perforată pentru primenit, ne putem servi şi de o reţea cu ochiuri, împletită (plasă), sau chiar şi cu mâna liberă pentru viermii mai puţini, având grije în cazul acesta, de a ne spălă pe mâini. Ceeace reclamă mai mult creşterea lor, e în primul rând îngrijirea bună, căci putem aveâ de toate cele necesire scopului şi dacă n’om ţineâ socoteală de curăţenia aerului, primenitul lor etc., vom ajunge laacelaş rezultat ca’n cazul unei culturi originale. Am lăcut prima încercare în anul 1901, crescând vre’o cinci gr. de sămânţă cumpărată din târg, dar nefiind bună, nu mi-a înviat decât jumătate dintr’ânsa, apoi mai lipsindu-mi şi localul, principalul lucru, nu putuiu ajunge la un rezultat bun. In anul următor, am cerut sămânţă dela Onor. Minister al Domeniilor (serviciul Zootechnic), o cantitate de 10 gr. Primind-o făcuiu câteva policioare într’un colţ al clasei, despârţind cu cearşafuri de restul clasei şi aşezând aci viermii înviaţi. Am pus apoi în vedere să nu umble nimenea decât câteva eleve din divizia a IlI-a, pe care le aleseiu ca mai îndemânatice la primi-nitul viermilor, iar celelalte, ajutau numai la culesul Irunzelor www.dacoromanica.ro 918 ALBINA şi asistau şi la îngrijirile ce li se dau după instrucţiunile primite- Nici în anul acesta însă, nu avuiu un rezultat mai bun, căci tocmai când îmi ajunseră viermii în a treia vârstă, când mâncau de ţi făceau plăcere să-i auzi fâşâind prin frunze, se pripăşi de nu ştiu unde un afurisit de guzgan, şi într’o noapte, îmi mâneă mai mult de jumătate din viermi, lăsându-le numai capetele. Eră după Paşte, căci când să intre în clasă un elev care venise mai de dimineaţă, auzind zgomot la rafturile viermilor şi crezând câ’s eu, dădu Christos a’nvieat, când drept răspuns, guzganul sări de pe poliţe, speriind băiatul, care într’un suflet alergă să-mi spue cele ce văzuse. Noaptea viitoare, făcuiu tot posibilul şi-i răsplătiiu după faptă musafirului nepoftit, apoi mă puseiu a’ngriji de viermii rămaşi în fiinţă, dar nu trecu vreo 4—5 zile şi venind medicul plăşii, îmi interzise de a-i mai ţine în sala de clasă, sub pretext că infectează aerul, deşi aveam destulă grije a-1 primeni destul de des'-A doua zi, îi mutaiu într’una din camerile mele de locuinţă, aşă că cu cbiu cu vai din cauza lipsei de local, abiâ-i scoseiu pânla sfârşit-Din vreo 4 gr. cât făcusem soc deala că-mi rămăsese, am scos 4’/o kgr. de gogoşi (guşe), pe care trâgându-le, am scos aproape-1 kgr. de borangic, dar foarte frumos, de un galben lucitor ca aurul. In anul al Ill-lea, puseiu de-mi reparaiu o bucătărie cu două camere ce aveam, podind o, puindu-i ferestre mai mari spre a-mi puteâ servi şi de locuinţă, şi în primăvară, am cerut iarăşi dela Onor. Minister o cantitate de 25 gr. sămânţă de viermi de mătasă, varietatea Crime. Din această cantitate, mi-au sporit numai 20 gr., căci 5 gram» le-am dat unei femei, care mă rugă să-i dau ca să încerce şi dânsa cu acest fel de sămânţă, căci zicea că de aceia care creso dânsele, nu ese mătasa aşa de frumoasă ca aceea de o văzuse-la mine. Nu mi făcusem socoteala însă că, pentru 20 gr. de sămânţă,, nu’mi vor li suficiente camerile din bucătărie, cari erau prea mici, aşă că dela a IIl-a vârstă, luiu nevoit a mută o parte din viermi într’una din camerile mele de locuinţă, iar în a V a vârstă mai crescând şi fiind prea deşi, i-am mai rărit aşa că’mi ocupară şi singura cameră ce-mi mai rămăsese, fiind nevoit a trece-în sala de clasă pentru câteva zile. Ploile din ăst an, îmi lăcură cam de lucru cu sbicitul frunzelor ştiindu-se că, frunza udă, e vătămătoare acestor viermi. Isprăvisem acum şi duzii, căci n’aveam decât 17 pomi şi în sat nu mai găseam, căci cei ce aveau creşteau şi dânşii, aşa că fuseiu ntvoit în ultima lor vârstă, să le car frunză cu căruţa din satele vecine. Când le aduceam frunza, le-o aruncam cu braţul ca la capre şi’n mai puţin de 2 ore, numai vedeai decât vaginele- Pe când îmi făceam socoteala ca’n anul acesta voiu ajunge la un rezultat minunat, încep a auzi că prin sat mor viermii celorlalţi crescători, lucru ce mă’ntristă, dar îndată mă gândiiu că www.dacoromamca.ro ALBINA 91» trebue să fie din cauză că le o fi dat frunză udă, după cum am şi aflat mai târziu, cum şi din lipsa altor îngrijiri. Multe temei veneau să vază cum de nu mor şi gândacii mei (viermii) şi când le arătam, începeau să scuipe. «Ptiu usturoiu să nu se dioache». —«Las că nu se dioache viermii mei, şi nu-i asia pricina că mor ci reaua îngrijire ce le daţi». — Cum păcatele de nu i îngrijim, îmi răspunse una din ele,, că le d3m frunză îndeajuns, i-am afumat şi cu tămâie, i am îmbăiat şi cu cenuşă cernută, ba şi cu aghiasmă i am stropit când am văzut că mor din ce în ce, dar pace, ca când Ia eră făcut,, nu altceva, c’au murit până la unu. —«Ba să mai zici tai», aprobau celelalte. Gândacii de mătase. —«Ei bine, să ştiţi că cenuşa, aghiasma şi c. I. sunt pricina de v’au murit viermii, apoi că le-aţi dat şi frunză udă». Eu întâiu întindeam frunza să se sbicească şi apoi lc-o dam, în loc de tămâe, lăsam din când în când uşa şi ferestrele deschise, ca să se priminească aerul. In loc de bae cu cenuşe, eu mai în fiecare zi, le curăţăm o'grinjile de frunze şi murdărie de sub ei, ca să le fie curat; iar în loc de aghiazmă, când erâ prea cald, de se uscâ aerul din odae, stropiam pe jos încet, cu apă curată, ca să se mai răcoreascăpuţin. Lumină prea mare, nu le trebue. — Nu, că nici noi nu le lăsăm, căci le astupăm uşa şi ferestrele bine, să le fie întuneric îmi răspunse una din femei. —«Dar nici întuneric să nu fie; la ferestre să fie perdele subţiri, doar să nu bată soarele. Când culegeam frunza mă spălam bine pe mâini şi o puneam în cearşafuri sau coşuri curate. Iaca aşa i-am îngrijit eu, până acum, d’es aşâ do frumoşi. —«Apoi de-or trăi ai dumitale până la sfârşit, chiar om şti şi noi pentru altădată când om mai creşte», îmi răspunse a Ita din femei. www.dacaromamca.ro «20 ALBINA In a cincea vârstă, după vreo 35 zile dela învierea viermilor, începuiu a aşeză mături uscate pentru a se urcă. După vreo două trei zile, începură a se urcă, aproape toţi odată; nu’mi rămăsese din a doua serie, decât prea puţini, pe care îi despărţiiu de ceilalţi. La 40 de zile, toţi îşi terminase gogoşile. După vreo două zile strângându-le şi cântărindu-le, mi-a eşit 3572 kgr. de gogoşi (guşe) pe cari trăgându-le, am scos 3 kgr şi 120 gr. borangic, destul de frumos. Toată cheltuiala mi-s’a urcat la 32 de lei, pentru trasul borangicului şi frunza ce am cumpărat-o, neajungându mi duzii mei. In schimb, dacă nu mi-aşi fi oprit borangicul pentru casă şi l-aşi fi vândut, cu câte 15 până la 20 bani dramul, cum se vinde pe aci, aşi fi luat 60 până la 80 lei pe kgr.; în total 258 până la 344 lei, din care scăzând şi munca noastră, fie maximum pentru 40 de zile, 80 de lei, şi tot ne mai rămâne un beneficiu net de 146—232 lei, care pentru noi învăţătorii sau alţi nevoiaşi e o sumă frumuşică, cu care ne-am putea acoperi unele din nevoi. Sfătuesc deci pe toţi, să încerce numai odată, şi se vor convinge de adevăr, căci, începutul e anevoie, în colo, sunt sigur că nu se vor lăsă un an, ca să nu crească, văzând folosul nepreţuit ce’l trag, după o muncă atât de uşoară şi plăcută (şi care nu şuieră nici de ploi, dar nici de secetă). Ce bine le-ar fi prins multora din săteni în anul acesta, dacă ar fi crescut câte vreo 10—15 grame sămânţă de viermi de mătase. Miliail Bon jug. Dirigintele sc. clin Zebi), Jud. Tulcea --------<£==§®i=i>-------- Mila “Reielui sau llie Pribeajul «Fie pâinea cât dE rea Tot mai bine ’n ţara mea.» Piesă în Trei Acte DE S O F I A NAP EJDE. ACTUL Il-lea Scena din actul I-iu In faţa casei o masă cu străchini şi linguri nouă de lemn; ulcele de must. Catrina şi Nuţa leagă văzdoage şi busuioc la ulcele. Baba Dochiţa aduce două doniţe cu apă. Catrina, Nuţa, Docliifa, Clanţă. Dochiţa. — Uite-te maică, am adus apă neîncepută, să-i dai de pomană, Poate stă cu sulleţelul însetat. Catrina. — In loc să-mi facă el pomană, îi fac eu! Dochiţa. — Voea celui de sus. I-a fost poate şi lui Dumnezeu drag. www.dacoramamca.ro AT.TUNA 921 Nuţa.— Par’că-i sigur c’a murit! Mama tot vrea să menescă. Calvina. — Voea asta pe duşmani. Dochiţa.— Dacă nu ştii, la ce meneşti? Nu-i bine. Clanţă (vine pe poartă) —Faci praznic, Catrino? N’ai aşteptat culesul? Calvina. — Cum să nu fac? L’am visat. Eră o pajişte verde ca buratecul; deodată răsare Ilie, slab prăpădit, şi zice: «Mă-muca mea, sunt mort de foame». Dau să-i aduc şi piere ca o nălucă. Clanţă. — Te-ai gândit mereu la el! Nuţa. — Nu i zic? Clanţă. —Pomana nu strică; «cine dă, lui îşi dă». Vorba e că Ilie trăeşte. Nu moare un flăcău cât un brad, ca un puiu de vrabie. Păcat de bărbatuto: îl înebuneşti pe creştin cu atâta oh şi oh! Catvina. — Nime nu crede ce jale e pe inima mea! Cât am chinuit cu el pân să-l tac mare, numai eu ştiu. S’ar răbdâ el să nu vie? Mi-a spus notarul că ordinul de ertare e dat de vreo jumătate de an. Nuţa. — N’a aflat. Catvina.— Să nu afle! S’a bătut toba până în ţara Muscalului. Şi când mă gândesc; poate cle-1 opriam, era azi om la locul lui (plânge). Clanţă. — Curat vorba jidanului: «Dă-mi doamne mintea Românului cea de pe urmă. S’a întors şi feciorul lui Cioară, zicea că ştie ceva de Ilie; i-am zis să vie. Catvina. — De mult a venit? Clanţă. — De vreo două zile. E prăpădit. A zăcut. SCENA Il-a. Cei ele sus. Vasile (trece pe drum). Clanţă.— Uitete-1, trece pe aicea la soru-sa, Mă, Vasile, vinâ’n coace. Catvina. — Vin, Vasilică al mamei, ia ceva de sufletul lui Ilie, Vasile (slab, îmbrăcat rău) — Ei! că doar, doamne fereşte, nu i s’o fi întâmplat nimic. Catvina.— Toţi vin; el a intrat ca în pământ. Vasile.— Dă, lele Catrinâ! Calvină. — Mult e de când Tai văzut? Vasile. — O fi vre-o jumătate de an. Veneam amândoi într’o luncă pe malul Prutului, să mai zărim satele de dincoace, jalea înstrăinării ne făcea une ori negru înnaintea ochilor. Lucru nu se găsiâ, trăiam nici nu ştiu cu ce. Ne pomenisem amândoi goi puşcă, hămisiţi ca lupii. Ilie, când a văzut Prutul a zis: «Doamne, Vasile, tare m’aşi aruncă să 1 trec». «Dă, mă, i-am zis, dar ocna pe cine aşteaptă?» Catvina. — Cum arătă el, mamă? Vasile. — Bine ştiu că nu: ca toţi cei urgisiţi. Străinul capătă anevoe de muncă. Fiecare te crede hoţ, ucigaş; că zice: Un om www.dacaromamca.ro 922 ALBINA cinstit nu-şi lasă ţara; de geaba n’a fugit». Eşti bucuros să munceşti pe un codru de mămăligă. De-i om al lui Dumnezeu, îţi aruncă o zdreanţă de cămaşe, să-ţi acoperi ruşinea goliciunii. Catrinci. — încotro o fi apucat, amărîtul de el? Vasile. — In cotro? în lume. Catrina. — Tu cum ai aflat de ertare? Vasile. — Păi, eu, ca uliul în jurul satului, aşa mă roteam pe la liotar. Tot par’că-mi zicea inima că şi-o face Măria Sa milă -cu noi. Calvina. — De Uie n’ai mai aflat nimic ? Vasile.—M’am întâlnit pe la Rusalii cu un flăcău, spunea că Ilie e bolnav de lingoare la moară la Dumbrăveni. Se năimise •acolo şi a dat boala peste el. Calvina (ştergându-şi ochi) — E mort Ilie al mamei! Dragul mamei! Mort între străini! Stai cu ţărâna în gură fără rândueala -creştinească. — (îi dă must) — Bea, Vasilică, de sufletul lui bietul Ilie. Tare-i plăcea must dulce. — Şezi de mănâncă. Când l’ai văzut, eră nepriminit ca vai de el ? Schimburile stau, săracele, teanc în ladă! (Se repede în casă, Vasile mănâncă, toţi stau supăraţi). Clanţă. — Amară e străinătatea! Ca fierea de amară. Calvina (vine cu o cămaşe de bumbac). Ţine, Vasilică, fie